Geniul de a fi

Ana

BLANDIANA GENIUL DE A FI

CUPRINS Not[ asurpa edi\iei .......................................................................... 2 Tabel cronologic ............................................................................... 3 A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13 SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15 BIBLIOTECI ................................................................................... 17 DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19 VITEZA .......................................................................................... 21 INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22 DIC|IONAR ................................................................................... 25 REGULA JOCULUI ......................................................................... 26 ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28 “DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~” ..................................... 30 AXIOMA ........................................................................................ 32 ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33 CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35 }N AUTOBUZ ................................................................................. 37 PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40 LA MILCOV ................................................................................... 42 DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44 TEST ............................................................................................. 46 EGALITATE .................................................................................... 47 ELUDARE ...................................................................................... 49 OGLINZI ....................................................................................... 51

F{R{ AP{RARE ............................................................................. 53 FRAGMENTE (Antijurnal) ............................................................... 55 NEVOIA DE BASM ......................................................................... 76 CALITATEA CA VIN{ ...................................................................... 78 NE}NDOIALA ................................................................................. 80 CIVILIZATIE ................................................................................... 82 ABSEN|A LUI HOMER ................................................................... 84 STRADA PISICILOR ....................................................................... 86 LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR ................................................. 88 BANCA TIMPULUI ......................................................................... 90 DIALOG DESPRE TIMP .................................................................. 91 UMBRA ......................................................................................... 93 DORUL .......................................................................................... 95 DOU{ VERBE ................................................................................ 97 AURUL .......................................................................................... 99 O CARTE ..................................................................................... 102 T~RGUL DE C~NTEC ................................................................... 104 MONUMENTUL C{L{TORULUI NECUNOSCUT ........................... 106 INTENSITATEA SUPLICIULUI ....................................................... 108 PRETIOASELE R{+INI .................................................................. 111 PIRAMIDE R{STURNATE ............................................................. 113 SPAIMA DE M{RE|IE ................................................................... 114 DIALOG ....................................................................................... 115 CALENDAR .................................................................................. 117 }N MARE ..................................................................................... 119 HORIA REX DACIAE .................................................................... 121 MAI MULT CA TRECUTUL ........................................................... 125 FRAGMENTE (Spaima de literatur[) ............................................ 127 MAI IMPORTANT ......................................................................... 137 CUM AM DEVENIT POET ............................................................. 138 EXCLAMATIA DIN TROIENE ......................................................... 142

DESPRE TINERE|E ...................................................................... 144 INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI ................................... 146 PE MALUL DELIRULUI ................................................................. 148 ABSEN|A FORMEI ....................................................................... 151 CULEG{TORUL DE CIUPERCI ...................................................... 153 PERSEVEREN|{ ........................................................................... 155 O FORMUL{ ............................................................................... 156 GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{ ................................................... 158 GENIUL DE A FI .......................................................................... 160 COMPENSA|IE ............................................................................ 162 INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT ...................................................... 164 SCEN{ DE DANS ......................................................................... 165 FRAGMENTE ............................................................................... 168 MU+CHIUL R~SULUI ................................................................... 180 DESPRE EGALITATE ..................................................................... 182 MISTERUL REVOLTEI .................................................................. 183 NICI UN NUME ............................................................................ 188 ABISURI ...................................................................................... 189 FATALE ........................................................................................ 190 A DOUA GEOGRAFIE ................................................................... 191 ARTI+TI +I FIARE ........................................................................ 193 AUTOBIOGRAFIE ........................................................................ 194 CA }NTR-O TAPISERIE VECHE ...................................................... 195 CA UN HAN SPANIOL .................................................................. 197 }N MUZEU ................................................................................... 199 REAC|IA DE AP{RARE ................................................................. 200 QUOD ERAT DEMONSTRANDUM ................................................ 202 ANTI JURNAL .............................................................................. 204 DIMENSIUNI ................................................................................ 206 NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE ......................................... 208 EMBLEMA ................................................................................... 210

MAREA PREJUDECAT{ ................................................................ 212 CA|EII PAM~NTULUI .................................................................. 214 PREFABRICATE ............................................................................ 216 POEM DE VARA ........................................................................... 218 CUV~NTUL ................................................................................. 220 INFIRMITATE ............................................................................... 222 FELUL CUM PLOU{ ..................................................................... 224 AXIOMA ...................................................................................... 225 UMBRA PRIDVORULUI ................................................................ 227 A NU FI }NFR~NT ........................................................................ 228 ORA+E DE SILABE ....................................................................... 229 GRAND CANYON ......................................................................... 231 PLANUL SECUND AL GIOCONDEI ............................................... 233 DORIN|A .................................................................................... 235 PIATRA ........................................................................................ 237 LA MORM~NTUL LUI GOYA ........................................................ 239 NORII .......................................................................................... 241 SAGRADA FAMILIA ...................................................................... 243 }N IARN{ ..................................................................................... 246 SPUMA ........................................................................................ 248 SICILIA, O, SICILIA !... ................................................................. 253 NUMELE ...................................................................................... 260 GURA-LEULUI ............................................................................. 262 UN ROL ....................................................................................... 264 LA NOI ........................................................................................ 266 REALISM ..................................................................................... 268 ESCAL{ ....................................................................................... 269 PUSTIURI .................................................................................... 271 OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE ...................................... 274 SINGUR{TATEA ........................................................................... 277 RUINE, TEMPLELE ....................................................................... 279

}N MI+CARE ................................................................................ 281 PE STR{ZI ................................................................................... 283 UN OBICEI .................................................................................. 286 LEONARDO DA VINCI, MICHELANGELO, RAFFAELLO ................. 288 BINELE +I R{UL .......................................................................... 292 LUMIN{ ...................................................................................... 295 CU M~NA ST~NG{ ...................................................................... 297 V~NZ{TORII DE AP{ .................................................................. 299 SIMT CUM UIT ............................................................................ 302 DESP{R|IRE ................................................................................ 304 TOT CE POVESTESC .................................................................... 306

CUPRINS 2

Ana Blandiana

CZU 859.0-4 B 56

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[: A n a B l a n d i a n a, Calitatea de martor. Editura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1970. A n a B l a n d i a n a, Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile. Editura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1978. A n a B l a n d i a n a, Coridoare de oglinzi. Editura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1984. A n a B l a n d i a n a, Autoportret cu palimpsest. Editura Eminescu, Bucure=ti, 1986.

Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ cale gratitudinea pentru asentimentul autorului de a publica prezentul volum neremunerat.

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-74-018-9

© Prezentare grafic[, LITERA, 2002

CUPRINS 3

Geniul de a fi

TABEL CRONOLOGIC 1915

25 martie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Coman din comuna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil, Gheorghe, tat[l viitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesor la liceele “Diaconovici-Loga” =i “Mihai Viteazul” din Timi=oara, el va participa, ]n calitate de preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei =i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboi va fi profesor la liceul “Partenie Cosma” din Oradea, apoi preot la catedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inut politic =i condamnat pentru “uneltire ]mpotriva statului”, moare dup[ o via\[ de dramatic[ demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, la numai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964.

1915

10 aprilie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacu din satul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea din cei opt copii, Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=i pierde ambii p[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=te fra\ii mai mici, ca =i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungi ani de deten\ie politic[ a so\ului ei, ]=i va cre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice.

1942

25 martie Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe =i Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printre prieteni i se va spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numi Ana Blandiana.

1947

11 septembrie Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei.

1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea, av`nd-o ca ]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore de compunere ]=i va deconspira primele versuri.

4

Ana Blandiana

1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2 din Oradea (fostul liceu “Oltea Doamna”), av`nd ca profesor de rom`n[ pe Eugen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i ca profesoar[ de istorie pe Eleonora Ilie, al c[rei inteligent =i amar patriotism o va marca, imprim`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia de a-=i raporta destinul la destinul colectiv. Este perioada lecturilor intense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor ]n toate genurile =i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii. 1959

Debuteaz[ ]n revista “Tribuna” din Cluj cu poezia Originalitate, semn`nd pentru prima oar[ Ana Blandiana. }n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilor din \ar[, ]n care se cere interzicerea ei ca “fiic[ a unui du=man al poporului”, pierde pentru urm[torii ani dreptul de a publica. Despre aceast[ perioad[ Ana Blandiana va scrie mai t`rziu: “Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]nainte de a fi cunoscut[ ca poet”.

1960

Se c[s[tore=te cu Romulus Rusan.

1963

Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceasta irevocabil, ]n revista “Contemporanul”, condus[ de G. Iva=cu.

1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din Cluj. 1964

}i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[ de Nicolae Manolescu, Editura pentru Literatur[.

1966

C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru Literatur[. Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalul de la Lahti, Finlanda.

1967

Se mut[ la Bucure=ti.

1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista “Via\a Studen\easc[”. 1967—1970 Scrie lunar ]n revista “Amfiteatru”, sub genericul “Pururi t`n[r, ]nve=m`ntat ]n manta-mi”, o rubric[ de eseuri despre poe\i mor\i tineri.

Geniul de a fi

1968

5

Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiunii Teatrului Na\ional de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ la mi=c[rile de strad[ — la celebrul “Mai contestatar”. Iunie-iulie C[l[torie la Praga ]mpreun[ cu Romulus Rusan, invitat[ de guvernul ceh s[ scrie o carte despre “Prim[vara de la Praga”.

1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista “Contemporanul” o rubric[ denumit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e. 1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista “Amfiteatru”. 1969

A treia tain[, versuri, Editura Tineretului. Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor. Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu, Mariana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune. Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prin muzeele =i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turi de pasiunea pentru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ie neliterar[ la formarea intelectual[ a scriitoarei.

1970

Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`nd o selec\ie din c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite. Premiul Academiei.

1971

Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, Editura Kriterion. Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[.

1972

Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

1973

Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =i cuv`nt ]nainte de Ana Blandiana.

6

Ana Blandiana

Decembrie 1973 — mai 1974 Particip[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, la Programul Scriitoricesc Interna\ional (International Writing Program) al Universit[\ii din Iowa-City (S.U.A.). Martie-aprilie Cei doi scriitori ]ntreprind o c[l[torie cu autobuzul ]n jurul Statelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie ]n cartea sa America ogarului cenu=iu. Este realizat un film de scurt metraj (25 min.) pentru “Library of Congress”, cuprinz`nd versuri ]n lectura autoarei. 1974

Poezii, Editura Cartea Rom`neasc[, volum antologic cuprinz`nd o selec\ie din volumele anterioare =i 13 poeme inedite.

1974—1988 Sus\ine s[pt[m`nal =i din ce ]n ce mai dificil, pe m[sura in[spririi cenzurii, rubrica denumit[ Atlas, “Rom`nia literar[”. 1975—1977 Obligat[ s[ demisioneze de la “Amfiteatru”, lucreaz[ ca bibliotecar[ la Biblioteca Institutului de Arte Plastice. 1976

Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

1977

}n urma cutremurului din 4 martie =i a pr[bu=irii blocului din strada Colonadelor, va tr[i de acum ]nainte mai mult la \ar[, ]ntr-un sat din C`mpia Dun[rii. Schimbare de via\[ =i destin. Somnul din somn, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Cele patru anotimpuri, proz[ fantastic[, Editura Albatros (respins[ ]nt`i de cenzur[, cu motiva\ia “tendin\e antisociale”).

1978

Poeme, ]n colec\ia “Cele mai frumoase poezii”, Editura Albatros, cu o prefa\[ de Al. Philippide =i un portret de Eugen Dr[gu\escu. Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Cartea Rom`neasc[.

1980

}nt`mpl[ri din gr[dina mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[. Premiul de literatur[ pentru copii al Uniunii Scriitorilor.

Geniul de a fi

1981

7

Ochiul de greier, versuri, Editura Albatros. Casa de discuri Electrecord editeaz[ discul “Ana Blandiana cite=te din versurile sale”, cuprinz`nd 28 de poeme.

1982

Poeme—Poems, edi\ie bilingv[, Editura Eminescu, traducere ]n limba englez[ de Dan Du\escu, cu o prefa\[ de D. Micu. I se decerneaz[, la Viena, ]n aula Universit[\ii Vechi, premiul interna\ional Gottfried von Herder, pentru “Dimensiunea supratemporal[ pe care o confer[ poeziei sale teme ca puritatea =i c[derea ]n p[cat, moartea =i supravie\uirea, dragostea ca n[zuin\[ spre absolut =i evadare din materialitate” =i ca un semn al “pre\uirii fa\[ de opera sa poetic[ =i eseistic[, ce reprezint[ o medita\ie profund[ asupra crea\iei =i asupra fiin\ei omene=ti =i care, refuz`nd at`t biografismul, c`t =i artificialitatea, consacr[ poezia ca mit creator”. }n urm[toarele trei luni ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Romulus Rusan =i sub auspiciile premiului c`=tigat, o c[l[torie spre sud, spre lumea mediteranean[ a vechilor culturi: Egipt, Israel, Grecia, Roma, Bizan\. }n cartea sa O c[l[torie spre marea interioar[, Romulus Rusan va descrie aceast[ experien\[. Proiecte de trecut, proz[ fantastic[, Editura Cartea Rom`neasc[. Oprit[ ini\ial de cenzur[, cartea apare totu=i ]n urma decern[rii premiului Herder. }n anii urm[tori va deveni cea mai tradus[ carte a autoarei. Premiul de proz[ al Asocia\iei Scriitorilor din Bucure=ti.

1983

Ora de nisip, edi\ie antologic[, ]nso\it[ de o selec\ie de texte critice =i cuprinz`nd =i 31 de poeme inedite, Editura Eminescu. Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, Editura Ion Creang[, versuri pentru copii.

1984

Coridoare de oglinzi, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Pieta achillesowa i inne wiersze (C[lc`iul vulnerabil =i alte poeme), Wydawnitctwo Literackie Krakow-Wroclaw, traducere ]n limba polonez[ =i prefa\[ de Zbigniew Szuperski.

8

Ana Blandiana

Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Éva. Decembrie Apar ]n revista “Amfiteatru” cele 4 poeme (Eu cred, Cruciada copiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandalului produs (soldat cu interdic\ia de publicare pentru autoare =i penaliz[ri pentru redac\ie), se r[sp`ndesc transcrise de m`n[ (“primul samizdat rom`nesc”) =i sunt traduse =i publicate ]n nenum[rate \[ri. Ziarul britanic “The Independent” le dedic[ o ]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul este decodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografie a dictatului din Rom`nia. 1985

Stea de prad[, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual Poetry Collection, Detroit, Michigan. Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), Editura Kriterion, traducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád.

1986

Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu. S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia “Poeticen globus” a Editurii Narodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ de Rumeana Stanceva. Martie Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrul lecturilor de la Covent Garden (The Covent Garden Readings), Londra. Nu prime=te viza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]n locul poetei apare o band[ cu ]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare de protest a organizatorilor. Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul), Verlag Vogt, traducere ]n limba german[ de Hans Diplich. }nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, edi\ia a doua, Editura Ion Creang[. Sluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), Editura Ion Creang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu.

1987

Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism.

Geniul de a fi

9

Stihotvorenia, rasskaz], [sse (Poezii, povestiri, eseuri), Editura Raduga, Moscova, traducere ]n limba rus[ =i postfa\[ de Anastasia Starostina, cu o prefa\[ de Mihail Ro=cin. L’ora di sabbia, poeme, traducere de Adriana Milescu, Editura Saval, Bologna. 1988

La Editura Muzical[ apare volumul lui Sigismund Todu\[ Lieduri pentru voce =i pian pe versuri de Ana Blandiana, cuprinz`nd 16 lieduri. (De-a lungul anilor au mai scris cicluri de lieduri pe versurile poetei compozitorii Cornel |[ranu, Hans Peter Türk, Valentin Timaru, Walter Mihai Klepper etc.) La Teatrul Mic are loc premiera spectacolului Cu ochii deschi=i, realizat =i interpretat de Irina R[chi\eanu-+irianu din scrierile, ]n versuri =i proz[, ale Anei Blandiana. (Spectacole asem[n[toare au mai fost realizate ]n timp pe scenele teatrelor din Ia=i, Arad, Oradea, Bac[u.) Kopie eines Alptraums (Imita\ie de co=mar), nuvele, Verlag Volk und Welt, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel. }nt`mpl[ri de pe strada mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[. Descoperirea de c[tre cititori a unui pamflet politic travestit ]n poezie pentru copii =i recunoa=terea dictatorului sub ]nf[\i=area parodic[ a Motanului Arpagic a atras dup[ sine interzicerea c[r\ii (epuizat[, de altfel, ]ntre timp) =i a autorului ei. Este oprit[ de asemenea difuzarea altor dou[ c[r\i aflate sub tipar: volumul de poezii din BPT la Editura Minerva =i un volum ]n limba german[ cu o prefa\[ de Ana Blandiana la Editura Kriterion. De data aceasta ]ns[ nu este vorba de o interdic\ie doar pentru viitor, ci =i pentru trecut: c[r\ile Anei Blandiana au fost scoase din biblioteci =i au fost prohibite nu numai textele semnate de ea, ci =i cele care, sub alte semn[turi, ]i citau, chiar dac[ ]n treac[t, numele.

1989

}n urma ecoului interdic\iei ]n mass-media interna\ional[ (poemul cu motanul-dictator este tradus ]n majoritatea limbilor europene) =i a protestelor legate de aceasta (de exemplu, din ini\iativa poetului italian Andrea Zanzotto =i a profesorului Lorenzo Renzi de la Universitatea din Pa-

10

Ana Blandiana

dova, treizeci de personalit[\i culturale italiene au semnat o scrisoare de protest) se anun\[ apari\ia volumului din “Biblioteca pentru to\i”, pentru ca — printr-un gest de sens contrar, dar lipsit de publicitate — s[ fie retras de pe pia\[, la c`teva zile dup[ difuzare. Difuzarea a continuat printr-o adev[rat[ burs[ neagr[ din depozitele interzise =i s-a sf`r=it prin punerea ]n v`nzare a ceea ce mai r[m[sese, dup[ revolu\ie. Sniega Stunda, poeme =i eseuri, traducere ]n limba leton[ de Leons Briedis. Editura Liesma, Riga. Poeme-Poems, volum bilingv, traducere ]n englez[ de Crisula +tef[nescu =i Inta Moruss-Wiest (poemul “O vedet[ de pe strada mea” — “A star for my street” tradus de Richard Wiest). “Revue des Etudes Roumaines, Paris. 22 decembrie Ana Blandiana este anun\at[ la televiziune, f[r[ a fi ]ntrebat[, printre membrii Consiliului Frontului Salv[rii Na\ionale. 26 decembrie Are loc prima ]ntrunire a Consiliului F.S.N., ]n care este propus[ =i refuz[ s[ devin[ vicepre=edinte al noii conduceri a \[rii. 1990

29 ianuarie Demisioneaz[ din Consiliul F.S.N. ]n semn de protest ]mpotriva transform[rii acestuia ]n partid =i a violen\elor organizate ]mpotriva opozi\iei politice. Arhitectura valurilor, poezii, Editura Cartea Rom`neasc[. Aprilie Face parte dintre vorbitorii din Pia\a Universit[\ii. Noiembrie Este unul dintre ini\iatorii =i fondatorii Alian\ei Civice, al c[rei pre=edinte devine ]n mai multe r`nduri, ]n anii urm[tori. A Megálmodott, nuvele, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Eva, Editura Europa, Budapesta. Se re]nfiin\eaz[ PEN CLUB-ul rom`n (sec\ie a organiza\iei mondiale a scriitorilor), al c[rui pre=edinte devine Ana Blandiana. The Hour of Sand, poeme alese, traducere ]n limba englez[ de Peter Jay =i Anca Cristofovici, Anvil Press Poetry, Londra.

Geniul de a fi

11

En kyma full av Fjäntar, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Jon Milos, Editura Symposion, Stockholm. Kanskje noen drommer meg, poeme, traducere ]n limba norvegian[ de Ion V[leanu =i Wera Saether, Solum Forlag, Oslo. Kopie eines Alptraums, nuvele, edi\ia a doua, Steidf Verlag, Göttingen, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel, cu o postfa\[ de Paul Schuster. 1991

100 de poeme, Editura Tinerama. Étoile de proje, poeme, traducere ]n limba francez[ de Hélène Lenz, Ateliers du Tayrac.

1992

Kopie van een nachtmerrie, nuvele, traducere ]n limba olandez[ de Jan Witlem Bos, Editura Van Gennep, Amsterdam. Sertarul cu aplauze, roman, Editura Tinerama, edi\ia ]nt`ia (edi\ia a doua va ap[rea ]n 1993)

1993

Die Applausmaschine, roman, traducere ]n limba german[ de Ernest Wichner, Steidi Verlag, Göttingen. Svedosci, poezii, traducere ]n limba s`rb[ de Petru C`rdu, V`r=a\. Mai Ana Blandiana sus\ine la Universitatea Sorbonne din Paris un ciclu de conferin\e despre “R[d[cinile r[ului rom`nesc” =i “Convertibilitatea suferin\ei”. Cu acest prilej DAAD (Oficiul german de studii universitare) editeaz[ un volum trilingv (rom`n[-francez[-german[) Ana Blandiana, iar Maison des Ecrivains din Paris ]i dedic[ o sear[ omagial[. Poezii, traducere ]n limba albanez[ de Kopi Kycyku, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana.

1994

Fondator =i pre=edinte al Funda\iei “Academia Civic[“. Clair de mort, poeme, traducere ]n limba francez[ de Gérard Bayo, prefa\[ de Ion Pop, Librarie Bleue, Troyes. EngelErnte, poeme, edi\ie bilingv[, traducere ]n limba german[ de Franz

12

Ana Blandiana

Hodjak, postfa\[ de Peter Motzan, Ammann Verlag, Zürich. 1995

Imita\ie de co=mar, nuvele, Editura Du Style.

1996

}n diminea\a de dup[ moarte, poeme, Editura Du Style.

1997 La cules ]ngeri, poiezii, colec\ia “Biblioteca =colarului”, Editura Litera. De-a lungul anilor, poeta a ]ntreprins — ca invitat[ a unor universit[\i, academii, organiza\ii culturale — mai multe c[l[torii de documentare =i studiu ]n diverse \[ri europene =i a participat la congrese =i festivaluri de poezie. }n afara volumelor men\ionate, i-au mai ap[rut grupaje de poeme ]n reviste =i antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Fran\a, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. Dup[ 1989, acestor traduceri li se adaug[ eseurile literare =i articolele de analiz[ politic[ ap[rute ]n marile ziare germane sub semn[tura Anei Blandiana, ca =i nenum[rate conferin\e, lecturi publice, interviuri, interven\ii la colocvii, simpozioane =i mese rotunde ]n principalele \[ri europene. Elena MURGU

CUPRINS 13

Geniul de a fi

A FI SAU A PRIVI

Nu \in minte c`nd =i cum s-a n[scut pentru prima oar[ ]n mine ideea c[ orice mi se ]nt`mpl[ se ]nt`mpl[ spre binele meu, c[, indiferent c`t de dramatic[, orice ]nt`mplare e o experien\[ =i orice experien\[ un c`=tig, dar eram ]nc[ destul de mic[, din moment ce nu-mi doream dec`t s[ ajung mare, c`nd — ]mi amintesc — m[ consolam de orice necaz cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[ cresc f[r[ ]ndoial[ mai repede. }n orice caz nimic nu m-a clintit din ciudata mea credin\[ =i dac[ timpul, trec`nd, a reu=it totu=i s[ schimbe ceva, nu esen\a ideii mele a reu=it s-o schimbe, ci finalitatea ei : c`nd mi se ]nt`mpl[ un necaz m[ consolez cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[ ]mb[tr`nesc f[r[ ]ndoial[ mai ]ncet. Am observat c[ despre lucrurile prea serioase nu ]ndr[znesc s[ vorbesc dec`t pu\in ]n glum[. Asemenea unei m[=ti, tonul juc[u= reu=e=te nu s[ ascund[, ci s[ stilizeze gravitatea celor spuse. Absoluta mea ]ncredere ]n puterea benefic[ a experien\ei =i-n for\a curativ[ a suferin\ei s-a transformat cu timpul dintr-o concep\ie de via\[, ]ntrun destin, =i chiar ]ntr-un destin literar — din moment ce orice mi se ]nt`mpl[ reprezint[ un spor de cunoa=tere =i, la r`ndul lor, toate jertfele de pe altarul cunoa=terii au, cu pu\in noroc, =ansa de a fi aprinse de ochiul zeului =i transformate ]n pagini, eu ]ns[mi nu sunt dec`t un prilej dat vie\ii s[ se ]nt`mple, un martor benevol =i plin de aten\ie al propriilor mele tragedii. Ve=nic plecat de acas[, mereu ]n documentare ]n propria sa via\[, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pen-

14

Ana Blandiana

tru a putea fi cu adev[rat ]nfr`nt sau ]nving[tor =i chiar pentru a putea fi. A fi =i a privi devin dou[ verbe opuse =i violent exclusive ]n lumina unui ]ntreg destin. A fi sau a privi, asta e ]ntrebarea. }n aceast[ perspectiv[, a a=tepta nu ]nseamn[ a pierde timpul, ci a te ]mp[rt[=i dintr-o psihologie colectiv[ infinit sugestiv[; a fi ]n=elat nu e numai o umilin\[, ci =i o revela\ie; a fi lovit nu e numai o durere, ci =i o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face pia\a, a ]nt`lni un prieten, a fi nedrept[\it, a fi l[udat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple ]nt`mpl[ri, situa\ii magice de dezv[luire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize ]n univers. A fi pentru a privi iat[ o fascinant[ terapeutic[, iat[ o solu\ie.

CUPRINS 15

Geniul de a fi

SCUTUL FRAGIL

La o prim[ vedere, rela\ia dintre lume =i scris este o simpl[ prism[ cu trei fe\e : exist[ scriitori care au contemplat lumea a=a cum era ea, al\ii care s-au iluzionat c[ o v[d a=a cum ar fi dorit-o =i al\ii care au ]ncercat s[ o schimbe. Dar totul se complic[ dac[ ne amintim c[ mai exist[ poe\ii, cei care, dup[ ce au v[zut-o, au vrut s[ pun[ o alta ]n loc : substituire nu ]ntotdeauna lipsit[ de riscuri, pentru c[ nu ]ntotdeauna lumea propus[ de poe\i era mai u=or de suportat dec`t cea adev[rat[, real[. Prin poe\i ]n\eleg, desigur, nu pe autorii de versuri, ci pe autorii de viziuni, pe cei ]n care razele realit[\ii p[trund refractate straniu de substan\a sufleteasc[ str[b[tut[, substan\[ ce nu se las[ p[truns[ dec`t pentru a putea r[sturna =i ad`nci ]n\elesurile. Dar, oric[rei categorii i-ar apar\ine, ]ntre scriitor =i lumea c[reia el ]i este ecou se a=az[ — ca un scut capabil nu numai s[-l apere, ci =i s[-l ajute s[ ]nving[ — opera sa. Secole de-a r`ndul, poetul a fost asemenea lui Perseu, fiul lui Zeus, cel care, pentru a ]nfr`nge Meduza, =i-a =lefuit scutul =i l-a f[cut oglind[ ]n care, v[z`ndu-=i chipul, Gorgona s[ fie ucis[ de revela\ia propriei ei ur`\enii. Secole ]ntregi, ambi\ia realist[ a scriitorului a fost aceea de a reflecta at`t de perfect lumea, ]nc`t aceasta s[ poat[ fi ]nvins[ ori m[car ]mbl`nzit[ de spectrul propriei ei imagini. Victoria artei se datora astfel nu numai efortului estetic de “a oglindi”, ci =i filosoficei ambi\ii de a schimba raportul de for\e ]ntre ceea ce este =i ceea ce se ]n\elege. Scepticismul modernilor a pierdut, ]ns[, aceast[ iluzie, ca =i speran\a c[ realitatea mai p[streaz[ ingenuitatea necesar[ pentru ca

16

Ana Blandiana

— v[z`ndu-se a=a cum e — s[ fie cuprins[ de oroare. Acum, c`nd singur[tatea, ne]ncrederea =i r[zboaiele au dovedit c[ =tiu s[ slu\easc[ =i s[ ucid[ mai bine dec`t bietul cap al Gorgonei, poetul s-a v[zut =i el nevoit s[-=i schimbe armele. Sfid[rii =i nep[s[rii, el le-a r[spuns prin co=mare de fabrica\ie proprie, artizanal[. Renun\`nd s[ mai reproduc[ neap[rat lumea, el a ales calea de a-i ar[ta nu propria ei fa\[, ci cutremur[toarele viziuni pe care aceasta le poate produce ]n sufletul lui. Nu imaginea vie a Meduzei reflectat[ ]n scut, deci, ci ]nsu=i capul Gorgonei, t[iat =i transformat ]ntr-o for\[ capabil[ s[ apere =i s[ ]nving[. Poezia devine astfel scutul fragil al pleoapelor, ]n umbra l[sat[ a c[rora universului real i se d[ =ansa naiv[, =i mereu ]ncrez[toare, de a rena=te.

CUPRINS 17

Geniul de a fi

BIBLIOTECI

C`nd m[ g`ndesc la papirusurile distruse ale templului din Memphis, =i la cele dou[ sute de mii de volume nimicite ale bibliotecii din Pergam; c`nd m[ g`ndesc la acel jum[tate de milion de manuscrise ale bibliotecii din Cartagina, disp[rute atunci c`nd ora=ul lui Hanibal a fost =ters de pe fa\a p[m`ntului; c`nd m[ g`ndesc la arderea marii biblioteci din Alexandria; c`nd m[ g`ndesc la acel an 213 ].e.n. c`nd suveranul din |rin a ars toate c[r\ile, pentru c[ din c[r\i ]=i scoteau argumentele cei ce i se ]mpotriveau, ]nc`t ]n[l\[toarele ]nv[\[turi ale lui Lao |] =i echilibratele ]nv[\[turi ale lui Confucius, =i toat[ incredibila =tiin\[ a mileniilor anterioare abia dac[ au mai putut fi adunate din legend[ =i din amintirile b[tr`nilor; c`nd m[ g`ndesc la cele trei sute de mii de volume arse de Leo Isaurus ]n Constantinopolul secolului al optulea; c`nd m[ g`ndesc la pergamentele rase de c[lug[rii care aveau nevoie de spa\ii de scris pentru multiplicarea dogmelor ce fuseser[ suferin\e =i iubiri; c`nd m[ g`ndesc la g`ndurile a=ternute =i nea=ternute spulberate de autodafé-uri =i la rugurile, mai tinere ]nc[, trimi\`ndu-=i fumul =i spaima p`n[ la noi — ]nc[p[\`narea mea de a scrie =i perseveren\a mea ]n fa\a paginii albe, st[ruin\a de a-mi transforma clipele ]n litere =i zilele ]n fraze =i ]nd[r[tnicia de a pune ]n locul anilor scur=i =i-al v`rstelor consumate mormane de h`rtie at`t de greu ]nnegrit[, dar at`t de u=or inflamabil[, mi se par ]nduio=[toare =i mai absurde ]nc[ dec`t ]ncercarea de a opri anotimpurile s[ se urmeze sau r`urile s[ curg[. +i totu=i — acel totu=i r[s[rit mereu ]n pofida celei mai formale logici =i continu`nd s[ existe ]mpotriva tu-

18

Ana Blandiana

turor argumentelor ]n stare s[ demonstreze str[lucitor c[ existen\a sa nu are nici un rost — =i totu=i scriu, cu toate c[ h`rtia se aprinde =i cerneala se =terge, a=a cum femeile nasc, cu toate c[ =tiu c[ fiii lor vor muri c`ndva. Sau poate tocmai de aceea? C[ci dincolo de distrugerea bibliotecilor din Memphis =i din Pergam, din Cartagina =i din Alexandria, din |rin =i din Constantinopole, a mai r[mas totu=i ceva de pe urma at`tor =i at`tor ]mp[r[\ii, mai =tim totu=i ceva despre ele, pentru c[ printre incendii =i r[zboaie, printre m[celuri =i cutremure, cei ce scriau au continuat totu=i, f[r[ ]ncetare — =i ]mpotriva tuturor argumentelor — s[ scrie...

CUPRINS 19

Geniul de a fi

DE GENUL FEMININ

Dac[ — a=a cum indivizii se ]mpart ]n b[rba\i =i femei (ceea ce nu ]mpiedic[ desigur apari\ia unor b[rba\i efeminiza\i =i a unor femei b[rbate) — popoarele s-ar ]mp[r\i =i ele pe genuri, m-am g`ndit ]ntotdeauna cu m`ndrie c[ poporul rom`n ar fi considerat un popor feminin. Prin feminitate ]n\eleg capacitatea de a alege ceea ce e esen\ial, de ceea ce nu e — a na=te =i a cre=te copii, a te ]ngriji de m`ncare, a vindeca r[nile, ]ntr-un cuv`nt a te zbate pentru a supravie\ui; a ierta, ]n loc de a lovi, a te supune un timp pentru a ]nvinge ]n timp, a ]nflori alti\e, blide, c`ntece. Am str[b[tut istoria cu aceste esen\iale caracteristici ale feminit[\ii, fiindu-ne str[in spiritul masculin al altor popoare : dorin\a de a cuceri, setea de putere, lupta, r[zboiul, jaful, distrugerea, riscul, suprema\ia, ]n numele cavalerismului, al credin\ei, al curajului, al progresului, al ac\iunii. Dar ce este curajul de a muri, fa\[ de curajul de a na=te? Ce este curajul de a ucide, fa\[ de curajul de a r[bda pentru a nu fi ucis? Ce este progresul ne]ncetat fa\[ de neclintita permanen\[ =i cucerirea altor p[m`nturi, fa\[ de p[strarea eroic[, prin milenii, a propriului p[m`nt? Miori\a — cu solu\ia ei (indiferent cum interpretabil[) a accept[rii destinului =i a transfigur[rii dispari\iei ]n ]nceput de ciclu nou, capabil s[ r[scumpere prin frumuse\e —, =i Me=terul Manole — cu jertfa lui nu pe c`mpul de b[taie, ci la temelia unei zidiri, cu zborul s[u terminat ]n moarte =i ]n izvor — sunt numai dou[ — dar c`t de str[lucitoare! — din argumentele artistice care demonstreaz[ prin secole capacitatea noastr[ de a desp[r\i istoria de ve=nicie =i esen\a

20

Ana Blandiana

de circumstan\[. De altfel, chiar lupt[torii basmelor noastre, fe\ii no=tri frumo=i — ajuta\i de albine =i de furnici pe care le cuceresc nu prin puterea sabiei, ci prin bun[tatea inimii, dup[ cum zmeii =i vr[jitoarele, balaurii =i ]mp[ra\ii sunt ]nvin=i de cele mai multe ori prin puterea inteligen\ei =i prin solidarizarea cu cei n[p[stui\i de ace=tia — nu pornesc la lupt[, asemenea cavalerilor medievali, din dorin\a de a se remarca =i de a-=i demonstra b[rb[\ia, ci ]mpin=i de umilin\e =i nedrept[\i, obliga\i ]ntotdeauna de suferin\a altora. +i la urma urmei, chiar faptul c[ totul se termin[ ]ntotdeauna cu bine printr-o nunt[, nu este, oare, o dovad[ nu numai a optimismului caracteristic acelei jum[t[\i a neamului omenesc care =tie c[ orice moarte poate fi ]nlocuit[ printr-o na=tere, ci =i a visului at`t de naiv =i de altruist ]n feminitatea sa, c[ nu exist[ pe p[m`nt victorie mai complet[ dec`t o nunt[?

CUPRINS 21

Geniul de a fi

VITEZA

Ca =i cum a= c`nta la un instrument sau ca =i c`nd a= face un sport de performan\[, faptul de a nu fi scris de mult ]l resimt ca pe o pierdere a digita\iei, a antrenamentului. Am nevoie de zilnic exerci\iu pentru a fi ]n form[. Nescriind, uit s[ scriu. Dup[ o ]ntrerupere ]mi sunt necesare mai multe zile pentru a re]nv[\a s[ scriu, scriind mai ]nt`i st`ngaci, apoi din ce ]n ce mai legat, mai sigur, mai colorat. Ca =i cum, de fiecare dat[, a= lua de la cap[t totul =i a= trece prin toate fazele devenirii mele, a=a cum copilul trece ]n trupul mamei lui prin toate fazele form[rii speciei. Mai mult : nu numai stilul, ci =i literele ]mi devin nesigure dup[ o ]ntrerupere, chiar m`na ]ns[=i are nevoie de antrenament pentru a fi ea ]ns[=i. C`t despre creier — aceast[ divinitate suprem[, de puterea c[reia at`rn[m cu to\ii — e at`t de greu de spus c`nd este el ]nsu=i — n[cl[it de inactivitate, ruginit de neclintire, materie grea =i nep[truns[ de raz[ sau, dimpotriv[, mecanism neoprit, puls luminos, agita\ie continu[, =uierare de sens —, ]nc`t m[ ]ntreb dac[ nu cumva numai mi=carea este cea care se nume=te uneori talent, alteori inteligen\[ =i, rar, ]n cazul maximelor viteze, geniu.

CUPRINS 22

Ana Blandiana

INTRANSIGENTA S{RB{TOARE

Dac[ Eminescu ar fi fost mai pu\in imaculat, cred c[ posterit[\ii sale i-ar fi fost mai u=or. Dac[ ar fi existat in via\a lui de dincolo de pagin[ b[nuiala misterioas[ a unei crime, ca la Villon, sau, cel pu\in, o vinovat[ iubire, ca la Shakespeare, sau, =i mai pu\in, sfidarea =i nelini=tea paradisurilor artificiale, ca la Baudelaire, sau, cel mai pu\in, ]necul ]n valuri de alcool, ca la Poe, dac[ ar fi existat ]n via\a lui pe p[m`nt o singur[ vin[, un singur lucru care s[ i se poat[ repro=a =i care s[-i poat[ fi cu m[rinimie iertat, posteritatea sa ar fi fost mai u=or de purtat. Dac[ el, cel mai mare, ar fi min\it, c`t de simplu ar fi fost s[ spunem “=i el a min\it”; dac[ el, cel mai mare, ar fi furat, c`t de simplu ar fi fost s[ spunem “=i el a furat”; dac[ el, cel mai mare, ar fi ]mpro=cat cu noroi, c`t de simplu ar fi s[ spunem “=i el a ]mpro=cat cu noroi”. Dar din tot ce-=i poate ]ng[dui un om, el nu =i-a ]ng[duit dec`t boala =i demnitatea, interzic`nd astfel, cu propriul s[u trup pr[bu=it =i cu propria sa minte ]ntunecat[, intrarea umbrei ]n parnasul rom`nesc. Odat[ cu el =i definitiv, pentru un ]ntreg popor, no\iunea de poet a r[mas legat[ de aceea de imaculare. Aceast[ necru\[toare lege, mai bl`nd[ poate la alte popoare, ne dicteaz[ f[r[ mil[ admira\iile =i ne stabile=te implacabil[ idolii, ne]ng[duindu-ne nici o clip[ s[ nu fim demni de a privi statura lui f[r[ egal =i ochiul lui mare, deschis, f[r[ somn asupra eternit[\ii. }n fa\a lui, mai u=or ]i este unui poet maculat s[ ]nceteze de a se mai numi poet, dec`t unui tic[los s[ ]ncerce a p[trunde dincolo de pragul sfin\it al poeziei.

Geniul de a fi

23

M[ g`ndesc — m-am g`ndit adesea ]n ]mprejur[ri esen\iale, atunci c`nd de r[spunsul pe care mi-l d[deam depindeau faptele =i uneori chiar sensurile vie\ii mele — cum ar fi fost poporul rom`n f[r[ Eminescu. Nu at`t f[r[ opera lui, genial[ ]n planul poetic =i ]nr`uritoare la infinit, ci f[r[ via\a, f[r[ legenda lui care ne-a fixat coordonatele idealului. Cum am fi fost dac[ Eminescu ar fi avut via\a lui Arghezi, sau cum am fi fost dac[ Eminescu ar fi avut moartea lui Byron? Cum am fi fost dac[ Eminescu ar fi avut cariera lui Lamartine sau longevitatea lui Hugo? Desigur, altfel, f[r[ ]ndoial[, altfel, sunt convins[ c[ nu exagerez sus\in`nd c[ de biografia lui Eminescu at`rn[ ]n mod miraculos, magic aproape, felul de a fi al fiec[ruia dintre noi. Nu sus\in c[ imacularea lui ne face mai cura\i, nici c[ demnitatea lui f[r[ cusur ne ]mpiedic[ s[ ne umilim, sus\in c[ etalonul de platin[ al moralit[\ii lui a stabilit o dat[ pentru totdeauna valorile supreme dup[ care =tim c[ vom fi judeca\i. Iar aceast[ con=tiin\[ a raport[rii continue ne fi-xeaz[ legile imuabile ale devenirii. Trebuie s[ fii p[m`nt ca s[ ]n\elegi c[ nu e totuna s[ fii comparat cu Feleacul sau cu Muntele Omul. A discuta chestiuni de moral[ l`ng[ morm`ntul unui mare poet poate p[rea nepotrivit =i neesen\ial. Dar Eminescu nu este numai un mare poet al lumii, el este poetul nostru na\ional. Din paginile c[r\ilor de citire el trece firesc ]n paginile c[r\ilor de rug[ciune =i din dic\ionarele istoriei literare, ]n pomelnicele cu arhangheli =i martiri. Eminescu este asemenea Ciobanului din Miori\a, cel frumos =i bl`nd, cel bogat =i b[tut de nenoroc, cel ce ]=i contempl[ destinul, ne]ncerc`nd s[ =i-l schimbe. Acesta este prototipul. Am citit nu demult c[ elevii unei =coli de silvicultur[ din Moldova au s[dit pe un deal puie\i, aranj`ndu-i ]n forma literelor din numele lui Eminescu, pentru a s[rb[tori prin aceast[ vie =i neobi=nuit[ caligrafie apropiata aniversare a marelui poet. Iar =tirea m-a emo\ionat nu numai prin fantezia frem[toare a omagiului, ci =i prin ne]ntrerupta lui picurare, prin neoboseala lui. Pentru c[, iat[, a venit din nou ianuarie, =i jum[tate

24

Ana Blandiana

din el a trecut, =i am ajuns din nou ]n fa\a acestui at`t de miraculos de rom`nesc praznic, ziua na=terii lui Eminescu. +i, din nou, ca ]n at`tea r`nduri, ]l s[rb[torim r[scoli\i de un unanim elan purificator. Tr[im a=a cum tr[im, ne scul[m ]nainte de a se face ziu[, ne ]ngr[m[dim ]n autobuze, muncim la serviciu, alerg[m la cump[r[turi, muncim acas[, ne cre=tem copiii, deschidem televizorul, ]l ]nchidem, deschidem ziarul, ]l ]nchidem, =i adormim epuiza\i, ca s[ ne putem de=tepta ]n zori, ca s[ o putem lua de la cap[t. +i ]ntre timp reu=im s[ ne iubim =i s[ ne ur`m, s[ ne invidiem unii pe al\ii =i s[ ne ajut[m unii pe al\ii, s[ suferim, s[ fim ferici\i, s[ fim bolnavi, s[ fim buni, s[ fim r[i, s[ ne fie dor, s[ ne fie sc`rb[, s[ fim obosi\i, s[ fim la=i, s[ fim curajo=i, s[ fim slabi, s[ fim puternici, s[ fim naivi, s[ fim tineri, s[ fim b[tr`ni, s[ tr[im — ]ntr-o rotire n[ucitoare, mereu accelerat[, mereu mai avid[ =i mai exigent[, ]ntr-un av`nt care ne duce ]nainte mereu mai gr[bi\i, mai boga\i =i mai f[r[ suflare. Iar aceast[ ne]mbl`nzit[ mi=care de rota\ie, acest refren al lunec[rii reluate mereu mai repede =i mai amplu, ca un canon, se opre=te o dat[ pe an. O dat[ pe an, de ziua lui Eminescu, sufletele noastre de adolescen\i f[r[ moarte se trezesc cu uimire ]n trupurile lor devenite necunoscute =i ne privim unii pe al\ii, =i fiecare pe sine, cu fermecat[ aten\ie ]n lumina deodat[ limpede dintre noi. +i atunci, ]n acele c`teva minute, sau c`teva ore, ]n ochii no=tri care nu se mai deschiseser[ de tot de at`ta timp, ]ncap deodat[ =i stele-n cer, =i ora=ul furnicar, =i ramurile care ne bat ]n geam, =i pove=tile care ne vin ]n g`nd. O dat[ pe an, amintindu-ne de Eminescu, ne amintim de noi ]n=ine =i ne descoperim, cu nemaisperat[ emo\ie, vii. Este o s[rb[toare ]nalt[, capabil[ s[ purifice. At`ta vreme c`t vom mai scrie numele lui cu arbori pe dealuri, at`ta timp c`t ora=ele ne vor mai fi sfin\ite de statuile lui =i tipografiile se vor mai purifica ritmic r[sp`ndindu-i poemele, putem fi siguri de noi, putem fi siguri c[ suntem. Cultul eminescian, mereu ]n cre=tere, este cea mai vibrant[ dovad[ a supravie\uirii noastre.

CUPRINS 25

Geniul de a fi

DIC|IONAR

A muri nu este opusul lui a tr[i, ci al lui a te na=te. Cele dou[ antonime reprezint[ fiecare clipa intr[rii ]ntr-o stare — ]n via\[ sau ]n moarte —, ]n timp ce a tr[i este ac\iunea, de durata vie\ii, c[reia nu ]i este opus ]n limb[ dec`t a fi mort. Dar acesta din urm[ nu este dec`t o form[ verbal[ pasiv[, nu un verb propriu-zis, nu o ac\iune, pentru c[ nimeni n-a fost ]n stare s[ cread[, dincolo de moarte, ]n posibilitatea real[ a unei ac\iuni. Dar dac[, totu=i, ea exist[, =i pentru a fi revelat[ nu-i lipse=te dec`t verbul exprim[rii? Dac[ s-ar ]ntoarce cineva s[ povesteasc[ ce ]nseamn[ a mor\i?

CUPRINS 26

Ana Blandiana

REGULA JOCULUI

Veneam spre cas[ ]ntr-una dintre aceste zile ]n care prim[vara s-a hot[r`t totu=i s[ coboare peste noi, veneam mole=it[ de soare =i de astenie, cu acea beatitudine a oboselii ]n care trupul nu mai pretinde ordine, ci ia asupra sa conducerea automat[ a mi=c[rilor, d`nd g`ndurilor vacan\[ =i suferin\elor somn. Veneam spre cas[ ]ncet, cu fularul ]n sf`r=it deznodat =i paltonul desf[cut, oprindu-m[ s[ m[ uit, curioas[ =i absent[, ]n egal[ m[sur[, la fiecare gard mai ciudat, la fiecare stucatur[ mai neobi=nuit[, la fiecare strea=in[ mai complicat[, la fiecare pisic[ p[=ind pedant[ pe acoperi=, la fiecare c[\el travers`nd aferat strada, la fiecare trec[tor purt`nd pe chip expresia aceluia=i somn transparent prin care pluteam fericit[ si eu. Veneam spre cas[, deci, f[r[ s[ m[ gr[besc, c`nd m-am oprit s[ privesc un joc de copii. A=eza\i ca ]ntr-un amfiteatru pe treptele curbe ale unei cl[diri, opt sau poate nou[ \`nci, nedep[=ind cinci-=ase ani, st[teau cumin\i unul l`ng[ altul, ]n timp ce o feti\[ mai r[s[rit[ ]i domina din fa\[, ]n picioare, interog`ndu-i pe r`nd. Se jucau de-a =coala. Tocmai era scos la tabl[ un b[ie\el, tabla fiind asfaltul pe care profesoara scrisese, ]n josul unor coloane de cifre mai vechi, problema: 7+ 7=?. Profesoara era important[ =i sever[, elevul speriat de ]ntrebare si respectuos, rolurile erau interpretate cu seriozitate =i chiar cu minu\ie. Prezen\a spectatorului care eram, =i care se a=ezase pe trepte al[turi de ei, nu p[rea s[-i deranjeze nici m[car prin u=orul cabotinism c[ruia ]i d[dea na=tere. Se f[ceau c[ m[ ignor[ =i, ]n ad`ncul jocului lor, m[ ignorau cu adev[rat. Dup[ o prelungit[ nesiguran\[, cel ]ntrebat se hot[r] =i

Geniul de a fi

27

cu un glas sub\ire, mai sub\ire chiar dec`t m-a= fi a=teptat, d[du r[spunsul: 28. Calm[, profesoara =terse cu talpa ghetei semnul ]ntreb[rii, scrise ]n locul lui 28 (scria, evident, ]n numele elevului care nu =tia s[ scrie) =i abia apoi ]ncepu s[ explice c[ r[spunsul nu este corect =i, t[indu-l cu o linie, ]nsemn[ al[turi “adev[ratul” rezultat : 16, iar cu b[\ul pe care ]l \inea ]n m`na st`ng[ aplic[ simbolic o lovitur[ punitiv[ ]n palma celui ce gre=ise, ]ntins[ cu stoicism ca s[-=i ia pedeapsa. Atunci, amuzat[ =i mirat[ de insuficien\a profesoarei, ]n a c[rei impun[toare pedagogie ]ncepusem s[ cred =i eu, m-am trezit spun`nd aproape f[r[ s[ vreau. “Dar 7 + 7 = 14” =i abia ]n secunda urm[toare, c`nd to\i ochii s-au ]ntors spre mine, lumin`nd la fel, am ]n\eles imen-sa gre=eal[ pe care o f[cusem. Nu cred c[ vreodat[ ]n via\[ m-am sim\it mai stupid[ =i nu glumesc deloc m[rturisind asta. Era ]n privirea copiilor oprit[ asupra mea, nu mai mult de c`teva secunde, nu numai uimirea c[ nu ]n\elesesem regula, at`t de simpl[, a jocului, ci =i dispre\ul c[ nu eram ]n stare s-o ]n\eleg. Jocul lor fusese pur, neatins de realitate, profesoara nu era profesoar[, elevii nu erau elevi, calculele nu erau calcule, era un joc perfect, jucat din simpla pl[cere a jocului, pl[cere pe care o tr[iau, evident, cu to\ii, iar ]n aceast[ art[ gratuit[, ]n aceast[ fic\iune at`t de total[ ]nc`t nu putea fi infirmat[ de nimic, eu introdusesem proste=te un element real, un adev[r dintr-un univers care nu reu=ise ]nc[ s[-i ating[. M-am ridicat umilit[ =i aproape cu greutate, ca b[tr`nii, =i m-am ]ndep[rtat sim\indu-m[ privit[ din spate un timp, auzind apoi, tot mai slab, reluarea jocului a c[rui regul[ nu reu=isem s[ o ]n\eleg. Marea bucurie a amiezii se stinsese ]n mine, ]ncepui s[ m[ gr[besc spre cas[, ca =i cum mi-ar fi fost team[ s[ nu infirm prin vreun adev[r mai real sublima fic\iune a prim[verii.

CUPRINS 28

Ana Blandiana

ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI

}ntr-o lume ]n care timpul pierdut cu discu\iile despre procurarea hranei nu este egalat dec`t de cel pierdut cu discu\iile despre dietele de sl[bire, m-am ]ntrebat cu seriozitate dac[ mi-a fost vreodat[ foame, dac[ =tiu ce e foamea. Desigur, nu m[ refer la senza\ia fiziologic[ ap[r`nd dup[ c`teva ore de la ultimul pr`nz =i care poate fi f[cut[ s[ dispar[ prin simpla ]ngurgitare a indiferent c[ror substan\e nutritive, ci la spaima c[ aceste substan\e nu vor putea fi g[site, c[ acea senza\ie, la ]nceput nici m[car nepl[cut[, nu este dec`t un fel de anticamer[ a mor\ii, un fragment ]nc[ analizabil =i reversibil al unei realit[\i care va sc[pa definitiv de sub control. }n acest din urm[ sens, trebuie s[ m[rturisesc — cu un regret care ar putea p[rea cinic dac[ nu ar fi de fapt intimidat =i gata de umilin\[ — c[ nu am cunoscut niciodat[ adev[rata foame. Am tr[it ]ntotdeauna modest, ]ntr-o modestie care, ]nainte chiar de a fi nivel de via\[, a fost concep\ie de via\[, o modestie c[reia ]n rarele =i scurtele momente c`nd am p[r[sit-o i-am sim\it lipsa =i i-am dus dorul, o modestie care se ]ntindea, dup[ epoc[ =i ]mprejur[ri, de la limita s[r[ciei la cea a bun[st[rii, dar care n-a atins niciodat[ punctul zero al foamei. Nici chiar atunci c`nd, ]n lipsa, silit[, a tatei, mama ne-a crescut singur[ din salariul =i muncile ei, nu-mi amintesc s[ ne fi lipsit vreodat[ p`inea, nici s[ fi invidiat hrana altor copii. (De altfel nu =tiu c`nd, cum =i de ce s-a n[scut ]n mine ciudata malforma\ie gra\ie c[reia n-am suferit niciodat[ ]n fa\a celor ce aveau mai mult dec`t mine, ci ]ntotdeauna ]n fa\a celor ce aveau mai pu\in). Asta nu

Geniul de a fi

29

]nseamn[, desigur, c[ nu am r[bdat de foame, ]nseamn[ doar c[ — fie c[-i =tiam dinainte termenul final, fie c[ el nu depindea dec`t de mine — r[bdatul de foame nu era asociat cu spaima sf`r=itului, ci, dimpotriv[, cu un fel de ]ncordare aproape sportiv[ a posibilit[\ilor vitale. Asta se ]nt`mpla mai ales ]n str[in[tate, acolo unde av`nd foarte pu\ini bani, dar o imens[ dorin\[ de cunoa=tere, mi s-ar fi p[rut o profanare s[-i cheltuiesc pe m`ncare si unde ]nlocuiam cu adev[rat[ exaltare un pr`nz cu un bilet de muzeu, o cin[ cu al\i c`\iva kilometri ]nainta\i ]n necunoscut. Astfel senza\ia de foame era ]nso\it[ de una de acut[ m`ndrie =i devenea aproape euforic[, pentru c[ nu mai era vorba de o priva\iune, ci de o ascez[. Dac[ etimologic, a=a cum spune Platon, a fi entuziast ]nseamn[ a fi ]n zeu (ên+theos) cred c[ pot vorbi, f[r[ a exagera, de o foame entuziast[, ]n c[l[toriile mele. Abunden\a alimentar[ din jur nu m[ chinuia, ci ]mi m[rea bucuria renun\[rii, a=a cum marii anahore\i erau probabil ferici\i de orice ispit[ pe care trebuiau s-o ]nfr`ng[. De aceea str[in[t[\ile mele au fost ]nconjurate, precum marile crize ale poseda\ilor, de o aur[ emo\ional[ care le-a m[rit intensitatea. }n aceea=i categorie voluntar[ =i euforizant[ se ]nscrie foamea din timpul scrisului, postul acela aproape ritual care m[ ajut[ s[ fiu ]ntr-o mai mare m[sur[ eu ]ns[mi, nedependent[ nici m[car de propriul meu trup. De data aceasta nu e vorba de nici un fel de m`ndrie, de nici un fel de sacrificiu. Hrana, nici m[car prin absen\[, nu intr[ ]n socoteli. Nu renun\ la hran[, ci iau foamea a=a cum a= lua un drog, mai puternic dec`t cafeaua, ]n stare s[-mi asigure limpezimea =i libertatea g`ndirii. Ar putea ]ns[ sus\ine cineva c[ aceasta este adev[rata foame? Dar cine-ar putea spune care este adev[ratul con\inut al unei no\iuni care, ]ntre revolta din cauza foamei si greva foamei, cuprinde ]ntreaga evolu\ie a istoriei lumii?

CUPRINS 30

Ana Blandiana

“DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~”

C`nd am sosit eu acolo cartierul era st[p`nit de c`teva zeci de c`ini deveni\i spaima trec[torilor care, la intrarea pe strada noastr[, aveau grij[ s[ se ]narmeze cu ciomege sau cu resturi de m`ncare pentru a se putea ap[ra, prin corup\ie sau prin for\[, de atacatorii ajun=i, mai ales o dat[ cu l[sarea serii, ]nsp[im`nt[tori. Faptul c[ pe mine nu m-au ]nsp[im`ntat nici o clip[ nu era o dovad[ a curajului, ci a iluziilor mele. Fusesem crescut[ ]n credin\a c[ orice fiin\[ poate fi st[p`nit[ prin cuv`nt, ]n m[sura ]n care cuv`ntul este semnul dorin\ei de comunicare =i de ]n\elegere. Iar animalele ]n mijlocul c[rora crescusem, c[rora m[ obi=nuisem s[ le dau nume =i s[ le descop[r caractere, erau pentru mine ]n mai mare m[sur[ fiin\e dotate cu afecte =i inteligen\[ dec`t simple viet[\i. De altfel ]n povestirile copil[riei mi se p[rea ]ntotdeauna mult mai greu de ]n\eles c[ fiarele — chiar fl[m`nzite — ]=i sf`=iau victimele inocente ]n arenele romane, dec`t c[ un cre=tin putea fi cru\at pentru c[ leul recuno=tea ]n el pe cel care ]l salvase c`ndva, sco\`ndu-i un spin din lab[. Nostalgia logicii a fost — dup[ cum se vede — ]ntotdeauna marea mea sl[biciune. Nu am fost cuprins[, deci, de spaima general[, pe care o r[sp`ndeau c`inii cartierului. Faptul c[ le vorbeam p[rea s[-i deruteze =i chiar s[-i nelini=teasc[. Era ceva mai pu\in clar dec`t ciomagul sau osul. Oricum, dezorientarea topea agresivitatea =i excludea violen\a. Cu timpul, rela\iile noastre s-au nuan\at produc`ndu-se un fel de ierarhie a sentimentelor: ]n timp ce unii au r[mas ]ntr-un fel de expectativ[ emo\ional[, c`\iva mi-au devenit prieteni, iar de doi dintre ei

Geniul de a fi

31

m-a legat, ]n cele din urm[ reciproc, o real[ afec\iune. Cred c[ nu exagerez — nici sentimental, nici logic — sus\in`nd c[ aceast[ ierarhie era ]n acela=i timp una a calit[\ii, c[ cei mai bl`nzi =i mai devota\i erau ]n acela=i timp cei mai buni dintre ei, cei mai aproape de umanitate, nu numai ]n sensul devo\iunii fa\[ de ea, ci si ]n sensul ]nsu=irii caracteristicilor ei ideale. }n plus erau =i cei mai frumo=i, ]n lumea animal[ ideea platonician[ a identific[rii binelui cu frumosul g[sindu-=i cele mai conving[toare exemplific[ri. Deznod[m`ntul a r[sturnat ]ns[ brutal ordinea filosofic[ a ]nt`mpl[rii. Ne]ncrez[tori ]n eficacitatea afectivit[\ii mele =i plictisi\i de politica de for\[ la care nu ]ndr[zneau s[ renun\e, locuitorii cartierului au hot[r`t s[ recurg[ la otrav[ =i, ]ng`n`ndu-mi bl`nde\ea, au chemat c`inii oferindu-le dovezi concrete =i toxice de prietenie. Rezultatul a fost c[ to\i cei care crezuser[ ]n prietenie au murit. Cei ce fuseser[ sensibili la cuv`nt =i la afect au pl[tit cu via\a eleva\ia =i dezinteresarea pe care o atinseser[ dep[=indu-=i condi\ia, ]n timp ce inferiorii, cei cantona\i ]n suspiciunea propriei lor animalit[\i, cei care nu se ridicaser[ p`n[ la duio=ie =i cuv`nt au sc[pat. Moartea a selectat perfect imoral, ]ntr-o ordine a valorilor absolut invers[. Cartierul este populat acum de c`ini ur`\i =i r[i, timora\i deocamdat[ de spaima — care mai flutur[ peste ei — a otr[virii. Morala : eu sunt vinovat[.

CUPRINS 32

Ana Blandiana

AXIOMA

}ntre poet =i istorie leg[turile sunt ]ntr-o asemenea m[sur[ determinante =i reciproce, ]nc`t, chiar dac[ le-ar fi divergente inten\iile =i idealurile, destinele lor se ]mpletesc implacabil de la ]nceputul p`n[ la sf`r=itul, mereu proorocit, al lumii. Poetul nu poate sc[pa istoriei, a=a cum istoria nu poate sc[pa poetului, iar odat[ aceast[ axiom[ admis[, ceea ce =i poetul =i istoria trebuie s[ ]n\eleag[ e c[ =i unul =i altul — =i cu nimic unul mai mult dec`t altul — au interesul s[ se afle ]ntr-o rela\ie de egalitate. Iat[ ceva cu adev[rat dificil. Este at`t de u=or s[ ne consider[m superiori unii altora =i at`t de greu s[ ne recunoa=tem egali! Uneori istoria n-a \inut seam[ de poe\i, alteori poe\ii n-au \inut seama de istorie. Dar =i epocile care nu =i-au l[sat poe\ii s[ se exprime =i poe\ii care nu siau exprimat epoca au disp[rut la fel de firesc ]n uitare. Din orice unghi am privi lungul drum al devenirii omenirii, istoria si poe\ii se v[d lega\i la fel de str`ns =i de f[r[ sc[pare. F[r[ sc[pare =i egal. }n procesul istoriei, poe\ii au fost pu=i =i procurori, =i avoca\i, =i jura\i, =i inculpa\i, si victime, =i grefieri, dar ]n nici una dintre aceste calit[\i ei nu au ]ncetat s[ fie martori. }n orice punct ar fi fost, de bun[voie sau cu sila, plasa\i, ei nu trebuiau dec`t s[ vad[ =i s[ spun[ ce-au v[zut. Iar dac[ martorul putea fi uneori, tragic, influen\at, grefierul nota =i aceast[ influen\[. C`t de simplu e totul : Oh, pe cer curg norii, prin p[m`nt lave =i ape, prin tulpini fragile sevele ren[sc[toare mereu, prin suflete dragostea ]n[l\[toare de slav[ ]n\eleptei, eternei armonii, a universului, dar noi exist[m numai ]n m[sura ]n care ]i suntem istoriei martori, istoriei care exist[ numai ]n m[sura ]n care ]i suntem martori noi.

CUPRINS 33

Geniul de a fi

ASEMENEA PLANETELOR

Scriam c`ndva c[ pentru mine muzica este dovada infinit conving[toare c[ paradisul exist[ : din moment ce se aude! Iar paradisul nu este, pentru fiecare dintre noi, dec`t dezlegarea, ]mplinirea, ]n sf`r=it, a unor ]ndelungi obsesii, niciunde leg[tura dintre fericire =i obsesie neap[r`nd mai evident[, mai str[lucitoare, dec`t ]n muzic[. Muzica — ]n\eleas[ nu ca un fundal sonor al existen\ei, ci ca ]ns[=i miezul ei lichefiat la mari temperaturi — este magma de sentimente =i idei ridicate la ]naltul rang de obsesii =i st[p`nind astfel sufletul omenesc, p`n[ ]n punctul ]n care ]l ]nva\[ s[ se umple singur de o nep[m`nteasc[, ireal[ =i chiar inexplicabil[ fericire. +i, ciudat, cu c`t acele obsesii sunt mai dureroase =i mai de nesus\inut, cu at`t fericirea pe care o predau de la ]nalta lor catedr[ de neant este mai complet[ =i mai inefabil[. Paradisul, care ]=i tr[deaz[ existen\a ascuns[ — =i at`t de des pus[ la ]ndoial[ — ]n marea muzic[, nu este dec`t aceast[ concluzie plutitoare, pe care nici o alt[ art[ nu e ]n stare s[ o trag[ la fel de conving[tor, asupra fericirii care izvor[=te din suferin\a sublimat[ ]n obsesie =i rev[rsat[ apoi, cu o putere mai mult dec`t uman[, ]n bucurie. Sunt con=tient[ c[ poezia nu este egala muzicii ]n st[p`nirea acestei magice transform[ri a sentimentelor ]n contrariul lor, cum, sunt sigur[, nenum[ra\i al\i poe\i ]naintea mea au fost con=tien\i. Cei mai optimi=ti dintre ei au crezut c[, d`nd versului muzicalitate, puterea lui va cre=te apropimdu-se de muzic[ printre s`rmele portativului =i pavilionul urechii, uit`nd c[ nu vocalele, ci sensurile trebuie s[ se

34

Ana Blandiana

ml[dieze ]n poezie, pentru ca puterea ei s[ se asemene cu cea a valurilor izbite ]n auz. Al\ii, mai copil[ro=i, ]=i ]nchipuie c[, f[c`ndu-=i dintr-o chitar[ scut, pot s[-=i ]mping[ versul mai f[r[ primejdie ]n edenul muzical, cu speran\a c[ simpla p[trundere ]n aerul fermecat las[ o pulbere str[lucitoare pe aripi =i un nimb evanescent pe cuv`nt. Ca =i cum, cuprinz`nd ]n sine ispite dilematice =i arbori manihei=ti, paradisul n-ar fi totu=i dec`t o jungl[ de care trebuie s[ te aperi =i pe care trebuie s[ o cucere=ti =i nu un regn superior, o alt[ stare de agregare a sentimentelor. Nu apropiindu-se de muzic[ =i nu ]ncerc`nd s[-i semene poate atinge poezia alchimia muzical[, puterea ei de a transmuta ]n aur metalele. Exist[ o alt[ cale, interioar[, o explorare a propriei sale substan\e p`n[ ]n straturile ]n care r[d[cinile cuvintelor nu mai ajung =i sensurile din dic\ionare ]ncep s[ se reflecte unele pe altele, ]ntr-un magic =i deodat[ revelator joc de moi =i lunec[toare oglinzi. Pentru c[ artele sunt asemenea planetelor, infinit deosebite ]ntre ele, dar av`nd fiecare — mai mare sau mai mic — un miez incandescent care se ]nv`rte=te ]n jurul aceluia=i soare, obsedant ca un paradis. Iar paradisul cine s-ar putea ]ndoi c[ exist[, din moment ce se aude?

CUPRINS 35

Geniul de a fi

CERTIFICATUL DE COPIL{RIE

Am tr[it c`ndva o mare spaim[. C`nd m-am trezit din ea am descoperit lumea altfel dec`t o =tiam, mai net[, mai hot[r`t desp[r\it[ ]n culori complementare =i categorii morale opuse. Totul se vedea ca ]ntr-o pictur[ naiv[: limpede =i elocvent. Numai c[, ]n aceast[ lume diferit[, eu uitasem s[ scriu. A=ezam cuvintele ca pe ni=te cuburi ]n fragmente de ilustra\ii din care nu mai reu=eam s[ ]njgheb pove=ti : literele se loveau unele de altele, dar nu se n[=teau sensuri =i nu se distingeau rime. Am ]n\eles c[, pentru a putea re]nv[\a s[ scriu ]n lumea aceea colorat[ naiv, va trebui s[ descompun literele ]n bastona=e =i c`rlige =i ]n\elesurile ]n jocuri =i mir[ri: c[ pentru a re]nv[\a s[ tr[iesc va trebui s[ mai fiu o dat[ copil. Atunci am ]nceput s[ fac juc[rii din silabe; literatura pentru copii nu a fost pentru mine un gen literar, ci un covor zbur[tor ]n stare s[ m[ transporte ]n timp. Poate c[ at`ta timp c`t nu m[ dep[rtasem prea mult de copil[rie nu sim\isem nevoia s[ m[ ]ntorc la ea. Am descoperit literatura pentru copii numai atunci c`nd am descoperit spaima c[ a= putea s[ uit cum este s[ fii copil. Am scris, deci, nu pentru a m[ adresa ca un om mare copiilor, ci pentru a m[ copil[ri, pentru a deveni un copil, pentru a m[ vindeca astfel de maturitatea pe care o sim\eam cobor`nd asupra mea ca o febr[, ca o boal[ ce s-ar fi putut dovedi incurabil[. De aceea m[ simt intimidat[ =i nelalocul meu printre autorii de literatur[ pentru copii, ca =i cum mi-ar fi team[ mereu s[ nu descopere c[ am intrat ilicit acolo, =i mai ales c[ am intrat din alte motive. Nu am ]ncercat, scriind pentru copii, s[ scriu pe ]n\elesul lor, nu am ]ncercat dec`t s[ m[ joc fiind convins[ c[, ]n m[sura ]n care a=

36

Ana Blandiana

reu=i, ]n m[sura ]n care jocul s-ar ]nchega ]ntr-adev[r, el ar fi pe ]n\elesul copiilor. Nu sunt ei singurii profesioni=ti ai jocului? Tocmai de aceea, c`nd aflu c[ unui copil i-au pl[cut versurile mele, vestea reprezint[ pentru mine o victorie vital[, o dovad[ c[ am reu=it s[ m[ joc, un certificat de copil[rie. Dimpotriv[, faptul c[ versurile mele au pl[cut unui om mare, aproape c[ nu m[ prive=te, asta fiind nu pentru mine, ci pentru el, cititorul adult, un calificativ, o adeverin\[ de ingenuitate. A=a cum f[tul repet[ ]n p`ntecele mamei ]ntreaga evolu\ie a speciei de p`n[ la el, ]n p`ntecele spaimei am luat de la cap[t ]ntreaga mea evolu\ie pentru a reajunge la clipa ]n care voi fi ]n stare s[ m[ nasc. Am re]nv[\at s[ scriu, deci, copil[re=te. Deruta\i, unii au putut crede c[ vreau s[ devin un autor pentru copii, atunci c`nd imensa, existen\iala mea dorin\[ era s[ fiu un autor-copil.

CUPRINS 37

Geniul de a fi

}N AUTOBUZ

Ion Ag`rbiceanu tr[ia at`t de retras, ]nc`t faptul c[ — de=i locuiam pe aceea=i strad[ — l-am z[rit o singur[ dat[, ]n autobuz, ]l consider un privilegiu al adolescen\ei mele. Strada se numea Andrei Mure=anu (se numea, oare, ]ntr-adev[r a=a sau numai lumea continua s[-i spun[ astfel dup[ vechiul ei nume?) =i pentru a ajunge la c[m[ru\a unde st[team ]n gazd[ urcam dealul din spatele Teatrului Na\ional, trec`nd ]n fiecare zi prin fa\a casei lui. Nu se vedea niciodat[ nimeni, dar nici nu avea un aer p[r[sit. Era sever[ =i solid[, apar\in`nd nu numai prin piatr[, ci =i prin spirit unui timp uitat sau poate chiar nici unui timp. C`\iva arbori ]nal\i (erau brazi, sau numai memoria mea u=or simbolizant[ este ]nclinat[ s[ ]i reconstituie astfel?) ]nveleau totul ]ntr-o umbr[ dinafara anotimpurilor, ]nglob`nd gravitatea cl[dirii ]n ordinea, mai riguroas[ ]nc[, a naturii. La ]nceput priveam cu speran\[ =i curiozitate ferestrele, convins[ c[ voi reu=i s[ descop[r o mi=care =i s[ recunosc un semn. Dar am renun\at cur`nd. Existen\a, dincolo de ele, a celui pe care ]l =tiam din vechi istorii literare era destul de fantastic[ pentru a nu mai avea nevoie de dovezi =i destul de miraculoas[ pentru a nu mai pretinde argumente. Faptul c[ puteam fi contemporan[ cu Ion Ag`rbiceanu, faptul c[ puteam s[-i v[d casa din alte vremi ]n care el ]nc[ mai tr[ia era minunea care, odat[ acceptat[, atr[gea dup[ sine =irul tuturor posibilit[\ilor. Pentru c[, desigur, cel mai greu de acceptat era chiar faptul ]n sine, ideea prezen\ei, ]n plin deceniu al =aptelea, a scriitorului pe care cronologia mea afectiv[ ]l situa nu numai, firesc, la

38

Ana Blandiana

]nceputul secolului, ]n ascenden\a lui Rebreanu (el ]nsu=i lunecat de mult ]n istorie), ci mult ]nainte ]nc[, ]n neguri cr[ie=ti =i transparen\e cre=tine. Nu m[ miram, deci, c[ nu descop[r nici o mi=care ]n casa pe care o cercetam pe furi= la fiecare trecere, m[ miram c[ nu era exclus[ cu des[v`r=ire posibilitatea de a descoperi vreodat[ o mi=care. Iar mirarea mea avea s[ se transforme ]n uluire atunci c`nd ]nt`mplarea a f[cut s[-l ]nt`lnesc. Ce-i drept, cu greu s-ar fi putut imagina un cadru mai nepotrivit =i mai incredibil siluetei sale severe =i friabile de apostol, ochelarilor s[i de la ]nceputul veacului =i b[rbii sale =tiute din c[r\ile de citire de dinainte de r[zboi, dec`t supraaglomeratul autobuz nr. 7, cel care — sc`r\`ind si gata s[ se desfac[ din ]ncheieturi sub povara c[l[torilor — lega str[zile pov`rnite ale dealului Feleacului cu centrul ora=ului ! M[ suisem cu c`teva sta\ii mai ]nainte, la cap[tul liniei, =i eram fericita posesoare a unui loc, atunci c`nd am descifrat, ]n ]nghesuiala dintre scaune, spatele aplecat al unui b[tr`n c[ruia am vrut s[-i cedez locul. Dar b[tr`nul nu era singur, ci cu o b[tr`nic[, ]nc[ =i mai fragil[, =i mai p`lp`itoare dec`t el, pe care a chemat-o, mul\umindu-mi ]n numele ei, s[ se a=eze. El a r[mas ]n picioare, cu m`na ne]nchipuit de osoas[, ]nvelit[ parc[ ]n pergament, ]ncle=tat[ pe sp[tarul scaunului, cu barba alb[ =i rar[ tremur`nd u=or deasupra p[rului, ]nc[ mai alb, al so\iei. Atunci l-am recunoscut. Nu-mi venea s[ cred: ]mi venea s[ lovesc =i s[ resping pe cei ce ]l ]mpingeau f[r[ s[ vrea, f[c`ndu-l s[ se clatine pe picioare; ]mi venea s[-i smulg pe to\i de pe scaune =i s[ le strig : “Nu-l recunoa=te\i? Este Ion Ag`rbiceanu! Pare de necrezut, dar este Ion Ag`rbiceanu”. }mi amintesc c[ am ]nceput s[ pl`ng de umilin\[ si de descurajare, de neputin\a de a putea oferi cel pu\in un loc ]ntr-un autobuz scriitorului pe care-l citisem din copil[rie =i pe care-l admirasem ]ntotdeauna peste cota stabilit[ de critic[ =i peste ierarhiile istoricilor literari. Iar

Geniul de a fi

39

prin sticla tulbure a lacrimilor vedeam perechea aceea de b[tr`ni mode=ti =i severi, slabi, dar ]nc[ nedobor`\i, locuitori =i ctitori ai unor vremi de mult revolute, l[s`ndu-se du=i de autobuzul acela unde nu-i mai cuno=tea nimeni... +i iat[ sosind centenarul. Un important istoric literar mi-a cerut, pentru o carte ce urma s[ omagieze secolul ]ncheiat, o amintire despre scriitorul s[rb[torit. Pot oferi oare aceast[ unic[ ]nt`mplare ca reper pentru via\a unuia din pu\inii clasici pe care i-am cunoscut? Dac[ istoria literar[ seam[n[ uneori cu un autobuz aglomerat, da, este =i aceasta un posibil detaliu biografic. Dar seam[n[ oare ]ntr-adev[r?

CUPRINS 40

Ana Blandiana

PEISAJ }NVINS

Treceam ]ntr-una din zilele trecute pe o strad[ ]n demolare. Unele dintre case erau d[r`mate de tot, pierdute de pe acum cu des[v`r=ire ]n uitare, nemail[s`nd pe locul cu sf[r`m[turi impersonale de c[r[mid[ nici un semn al deceniilor lor de iluzie a eternit[\ii; altele erau neatinse ]nc[, dar deja pustii, cu obloanele ]nchise =i u=ile z[vor`te, p[r[site de oameni dar nu de carii =i =oareci, av`nd ]nc[ puterea s[ scoat[ =uier[turi la trecerea v`ntului, s[ sc`r\`ie sub n[vala roz[toarelor =i s[ lase s[ scape oftaturi suspecte la pasul neauzit =i demodat al fantomelor; iar altele, cele mai multe, erau d[r`mate numai pe jum[tate. Acestea erau =i cele mai evocatoare. Cu greu se poate imagina ceva mai impudic dec`t o cas[ ]n curs de demolare. Este ]nc[ ]n picioare, zidurile =i acoperi=ul ]i sunt neatinse, dar cercevelele ferestrelor =i ramele u=ilor au fost scoase, ]nc`t privirea p[trunde neoprit[ de nimic ]n ]nc[peri pe zugr[veala extravagant[ a c[rora mobilele disp[rute au l[sat urme ciudat de intime, aproape indecente. Locul patului pe podea este mai curat, locul dulapului pe perete, mai deschis la culoare, din tavan at`rn[ firele smulse ale fostelor lustre, din col\ prive=te ochiul negru al fostului horn. Ar p[rea c[ via\a a disp[rut o dat[ cu oamenii, =i, totu=i, totul este ciudat de viu =i de evocator, fiecare zdrean\[ sf`=iat[ de tapet, fiecare ciob de faian\[ fixat ]n mortar ]=i spun cu o precizie aproape jenant[ povestea, oferindu-se f[r[ reticen\e contempl[rii str[ine. Cu c`t fuseser[ mai ascunse =i mai secrete — bideuri devenite maronii, chiuvete ciobite, oglinzi tulburate de aburii b[ilor trecute — cu at`t se etalea-

Geniul de a fi

41

z[ mai bucuroase de dezv[luire, de indecen\[, primindu-=i moartea ca pe un t`rziu nonconformism. Vile gra\ioase, trecute de purgatoriul locuin\elor ]n comun =i al sediilor de Icral-uri respirau eliberate ]n sf`r=it de co=marul adapt[rilor succesive, =i ]n aceast[ ultim[ dec[dere ceva din farmecul tinere\ii lor f[r[ griji p[rea c[ se treze=te pentru o clip[: stucaturi delicate se b[nuiau deodat[ sub straturile de hum[, ghirlande de flori ap[reau de sub stre=inile c`rpite cu tabl[ =i carton asfaltat, ]ngera=i durdulii se i\eau de dup[ firmele stereotipe de deasupra intr[rii. Strada ]ntreag[, moart[ pe jum[tate, ]=i scotea la iveal[ — ca pe ni=te vise, ]ng[duite pentru ultima oar[ ]naintea dispari\iei definitive — vie\ile amor\ite de supravie\uire, camuflate ]n cotidian, vie\ile adev[rate pe care le dosise de ani =i de decenii sub varul necesit[\ii =i pe care acum le flutura ca pe o r[zbunare, ca pe o ultim[ libertate, f[r[ speran\e =i f[r[ griji. Treceam ]ntr-una din zilele trecute pe o strad[ ]n demolare =i m[ frapase c`t de viu =i de povestitor era acel peisaj ]nvins.

CUPRINS 42

Ana Blandiana

LA MILCOV

|in minte senza\ia pe care am avut-o cu ani ]n urm[ c`nd — ]n gr[dina unui vechi prieten, doctor ]ntr-un sat de l`ng[ Foc=ani — am v[zut pentru prima oar[ Milcovul : una de acut[ irealitate. De multe ori ]nainte =i de multe ori dup[ acea clip[ nu se mai ]nt`mplase s[ ]ncerc uluirea, aproape atentatoare la echilibrul lumii, izvor`t[ de contradic\ia dintre autoritatea unui nume =i descoperirea realit[\ii pe care el o numea. Mi se mai ]nt`mplase — ]n Grecia, mai ales, fenomenul fusese frecvent =i violent — s[ m[ revolt ]n fa\a imaginii obiective care corespundea c`te unui cuv`nt familiar c[reia eu ]i atribuisem, subiectiv =i de mult, o mult mai prestant[ ]nf[\i=are. Dar senza\ia de nepotrivire, de inadverten\[, de discrepan\[ nu fusese niciodat[ mai mare dec`t ]n gr[dina de l`ng[ Foc=ani, ]n fa\a p`r`ului tulbure furi=`ndu-se poticnit printre r[d[cini de pruni b[tr`ni, bulg[ri zgrun\uro=i de p[m`nt =i t[p=ane de iarb[. Mi-am adus aminte, privindu-l, o celebr[ scen[ dintr-un film fellinian ]n care un grup de elevi sar, aiuri\i de ]ndemnurile docte ale profesorului, peste un p`r`ia= gata s[ sucombe ]n pietri=urile suburbiei romane, ]n timp ce vocea didactic[ explic[ din off : Acesta e Rubiconul. Efectul ob\inut era de un comic enorm : ]ntre numele r`ului trecut de Cezar, intrat ]n istorie =i ]n Larousse, =i imaginea apei s[race, abia mai lunec`ndu-=i reziduurile =i dejec\iile, r[m`nea destul loc pentru deriziune, demistificare =i sarcasm. Dar ]nf[\i=area Milcovului nu m[ f[cea s[ r`d, ci ]mi trezea aproape dureroase mir[ri =i revolte: Acestui firicel murdar =i ]ndoielnic de ap[ au putut poe\ii s[-i ]nchine c`ndva diatribe? Despre p`r`ul

Geniul de a fi

43

acesta av`ntat de secete =i ref[cut de ploi au putut c`ndva diploma\ii s[ discute =i s[ avanseze ipoteze? Aceast[ albie abia desenat[ a putut fi trecut[, cu m`nie sau cu m`ndrie, de vreo armat[ c`ndva? Fusese veacuri la r`nd o frontier[ =i un obstacol =i, chiar dac[ nu mi-l imaginasem ca pe un fluviu, ]i pretindeam demnitatea unui simbol. }n mod evident, ]ns[, nu o avea, iar nimicnicia lui ]mpingea g`ndul cu o b[nuial[ mai departe : poate c[ nici nu simbolizase vreodat[ ceva. }n orice caz, realitatea lui, at`t de precar[ ]nc`t putea s[ trezeasc[ senza\ia irealit[\ii, demonstra, c`t toat[ istoria luptelor pentru unire la un loc, abera\ia desp[r\irii =i se transforma f[r[ metafora nim[nui ]ntr-un simbol r[sturnat. De unde rezult[ c`t de derizorie =i c`t de slab[ de ]nger este via\a simbolurilor.

CUPRINS 44

Ana Blandiana

DESPRE Z~MBET

— Nu te-am v[zut niciodat[ f[r[ z`mbet — ]mi spuse ]ntr-o zi un prieten pe un ton ]n care admira\ia avea toate ]nsu=irile repro=ului. — Mi se pare firesc, i-am r[spuns, nici dezbr[cat[ nu m-ai v[zut niciodat[. — Vrei s[ spui c[ z`mbetul este pentru tine o hain[ — se mir[ el aproape acuzator. — Vreau s[ spun c[ z`mbetul poate fi de foarte multe feluri =i poate ]ndeplini foarte multe func\ii — complexitatea unei personalit[\i put`nd fi de altfel stabilit[ =i dup[ l[rgimea diapazonului de z`mbete de care dispune — iar una din aceste func\ii, cea mai ne]nsemnat[, desigur, dar si cea mai curent[, este aceea de a oferi celorlal\i o ]nf[\i=are decent[, indiferent c`t[ suferin\[ s-ar camufla dincolo de ea. — Dar asta ]nseamn[ a statuta nesinceritatea, a ridica ipocrizia la rang de virtute! — strig[, revoltat cu adev[rat, amicul meu. — Numai ]n m[sura ]n care =i a fi civilizat ]nseamn[ a fi ipocrit. Bine]n\eles c[ ]n epoca de piatr[ totul trebuie s[ fi fost mai direct, cel ce suferea ]=i r[cnea probabil instinctele la gura pe=terii, f[r[ a-=i pune probleme de discre\ie =i f[r[ a se g`ndi la lini=tea celorlal\i. Primitivul era desigur mai “sincer”. Numai c[ mie r[cnetul nu mi se pare o chestiune de sinceritate, ci una de voin\[ =i de cultur[. — Bine, dar ]n felul acesta z`mbe=ti oricui, du=manilor ca =i prietenilor. — Bine]n\eles. Am considerat ]ntotdeauna c[ a acorda salutul =i z`mbetul t[u celor cu care nu e=ti de acord, celor de care te despart

Geniul de a fi

45

idei =i credin\e este o dovad[ — pe care \i-o dai \ie ]nsu\i ]n primul r`nd — c[ nu vrei s[ le bagi ]n cap, o dat[ cu argumentele, =i un glon\. De altfel, \i-am spus c[ z`mbetele sunt de foarte multe feluri : a z`mbi unui du=man poate fi =i o sfidare, poate fi dovada pe care i-o arunci — cu c`t mai elegant, cu at`t mai ustur[tor — c[ r[ul pe care \i l-a f[cut nu te-a atins. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna mai demn s[ nu acuz o lovitur[, dec`t s[ ripostez la ea. Am preferat s[ nu lovesc, dec`t s[ m[rturisesc c[ am fost lovit[. — Cu c`t te ascult, cu at`t trebuie s[ recunosc, m[ convingi =i— ca s[ fiu sincer p`n[ la cap[t — m[ =i sperii pu\in. — De ce? Singurul fel de z`mbet pe care l-am dispre\uit =i nu l-am folosit niciodat[ a fost z`mbetul ofensiv, provocator. — Oricum, de acum ]ncolo va trebui s[ fiu mult mai atent la descifrarea z`mbetelor tale... — Nu trebuie s[ exagerezi : cele mai multe dintre ele ]mi sunt adresate mie — cu c`t mi-e mai greu, cu at`t am nevoie de mai multe argumente pentru a m[ convinge c[ ]nc[ rezist.

CUPRINS 46

Ana Blandiana

TEST

Eu cred c[ oamenii — cel pu\in ]n societ[\ile civilizate ]n care gustul s`ngelui uman a disp[rut de multe genera\ii din meniul obi=nuit — se ]mpart numai ]n dou[ categorii esen\iale (=i din aceast[ ]mp[r\ire decurg apoi toate sub]mp[r\irile =i para]mp[r\irile f[r[ sf`r=it): cei c[rora li-e mai u=or s[ omoare =i cei c[rora li-e mai u=or s[ se lase omor`\i. Mi s-ar putea r[spunde c[ nimeni nu =tie dac[ n-ar fi ]n stare s[ omoare p`n[ nu e pus ]n situa\ia de a fi omor`t. Dar eu cred c[ asta se simte cu precizie =i, chiar dac[ cei din afar[ nu o =tiu ]ntotdeauna, el, omul, =tie cu precizie despre sine c[rei categorii ]i apar\ine. Mi s-ar putea r[spunde c[, azi, crima nu apare ]ntre indivizi dec`t ]ntr-o ultim[, pu\in probabil[ instan\[. E adev[rat, =i totu=i, ]n cele mai obi=nuite =i nesemnificative situa\ii — pe nisipul unei plaje, la masa unui restaurant, la o coad[, pe o strad[, la un spectacol — v[d cele dou[ categorii esen\iale ale umanit[\ii desf[=ur`ndu-=i destinele programate de la facerea lumii =i pot s[ spun f[r[ s[ clipesc =i cu o infinit de mic[ posibilitate de gre=eal[ : acesta este uciga=, acesta prefer[ s[ fie victim[.

CUPRINS 47

Geniul de a fi

EGALITATE

Am fost ]ntotdeauna foarte m`ndr[ de felul cum m[ iubesc copiii : de la cei mai mici p`n[ la cei mai mari, de la cei al c[ror mod de a g`ndi nici nu-l mai b[nuiesc, p`n[ la cei al c[ror mod de a g`ndi nu l-am dep[=it ]nc[ de tot. Nu faptul c[ m[ iubesc m[ impresioneaz[ — la urma urmei, pe p[rin\ii lor ]i iubesc mult mai mult — ci felul ]n care o fac, de la egal la egal, ]ntr-o democra\ie de dincolo de v`rste, care m[ onoreaz[. Pentru c[ de c`nd m[ =tiu am ur`t segrega\ia v`rstelor, categoriile imuabile — chiar =i numai pentru o secund[ — transformate ]n \arcuri al c[ror principal efect este ]nc[p[\`narea de a fi, sau cel pu\in de a p[rea, ]n afara lor. }ntotdeauna mi-am dorit s[ apar\in altei v`rste dec`t celei pe care o aveam. Copil fiind ]mi doream tov[r[=ia adolescen\ilor, ]i invidiam =i m[ durea indiferen\a =i plictiseala lor; adolescent[, m[ consideram matur[ =i ]n multe privin\e chiar =i eram; adult[, m[ sim\eam adolescent[ =i cine =tie dac[ nu abia atunci ]nv[\asem ]ntr-adev[r s[ fiu. Aceast[ “]nv[\are a v`rstelor” mi se pare una dintre cele mai fascinante idei rezultate din observarea propriei mele evolu\ii, dar verificabil[ mereu =i asupra altora. Potrivit ei, fiecare dintre v`rste nu este at`t un stadiu biologic, c`t o formul[ spiritual[, presupun`nd o con=tiin\[ adecvat[ =i o ]n\elegere filosofic[; dar cum stadiul biologic este atins de la sine, prin simpla trecere prea repede sau prea ]ncet a timpului, iar realizarea lui spiritual[ presupune un anumit efort intelectual, o anumit[ familiarizare cu no\iunile =i sensurile situa\iei, ]ntre cele dou[ situa\ii se produc ]n mod fatal amuzante decalaje, put`nd s[ te sim\i adolescent dup[ ce

48

Ana Blandiana

nu mai e=ti de mult sau, dimpotriv[, s[ te sim\i b[tr`n ]nainte de a fi ]nc[. }n orice caz, din faptul c[ reu=eam s[ evadez din ele =i din faptul c[ reu=eam s[ m[ ]ntorc =i s[ m[ ]nchid ]n cele care-mi pl[ceau, am tras ]ntotdeauna concluzia c[, departe de a fi desp[r\ite prin grani\i de netrecut, v`rstele sunt numai nuclee misterioase plutind ]n plasma, supus[ unor aproape magice legi, care este ]ns[=i via\a. A le opri mi=carea, a le delimita spa\iul de evolu\ie, a le ]nghe\a ]n anumite constela\ii fixe mi se pare nu numai stupid, ci =i apropiat de moarte. De aceea felul ]n care m[ trateaz[ copiii, cu o simpatie lipsit[ de respect, egalitar[ =i pus[ pe =otii, ]l descop[r de fiecare dat[ flatant, asemenea unui elogiu, ca o dovad[ nu numai c[ n-am ]nceput ]nc[ s[ mor, ci =i c[ n-am terminat ]nc[ s[ m[ nasc.

CUPRINS 49

Geniul de a fi

ELUDARE

Toat[ acea perioad[ am tr[it-o ca pe un vis din care timpul fusese ]n mod misterios eliminat : m[ sculam, ie=eam ]n gr[din[, m[ uitam cum se coc strugurii; descopeream c[ e ora dou[sprezece, mult prea t`rziu pentru micul dejun, =i ]mi propuneam s[ m[n`nc ceva mai t`rziu, direct de pr`nz; priveam cuibul de r`ndunele din pridvor, ]mi deschideam caietele ca s[ m[ apuc de lucru, dar r[sfoiam mai ]nt`i o carte; vedeam c[ e ora cinci, uitasem de pr`nz, a=a c[ m[ hot[ram s[ m[n`nc ceva mai devreme de cin[; de altfel nu ]mi era foame, mi se p[rea c[ abia m-am trezit, ]mi era mai degrab[ somn; m[ ]ntindeam ]n hamac, r[sfoiam o alt[ carte, dar, a=a cum nu puteam s[ scriu, nu puteam nici s[ citesc; oricum, se f[cea ]ntuneric, trebuia s[ m[n`nc cel pu\in o dat[ ]n ziua care se termina de=i aveam senza\ia c[ abia ]ncepuse; =i — dup[ o cin[ ]nghi\it[ cu g`ndul aiurea =i pleoapele grele, peste imaginile stereotipe de televizor — adormeam ad`nc, trezindu-m[ t`rziu cu sentimentul c[ abia m-am culcat. Sim\eam anomalia aproape biologic[ a situa\iei mele, f[r[ s[ reali-zez ]n ce const[ nefirescul prin care m[ mi=cam cu greu ca printr-o magm[ aproape r[cit[. Abia acum, privind ]n urm[, descop[r: din straniul peisaj pe care ]l str[b[team lipsea timpul, iar ]n absen\a lui restul elementelor ]=i pierduser[ relieful, suprapun`ndu-se ]ntr-un plan aberant. Nu voi sus\ine c[ era dureros, era doar ciudat, =i nepl[cut numai ]n m[sura ]n care uimea. Uimitor mai ales era faptul c[ aceast[ eclips[ a timpului nu crea o beatitudine, ci o tensiune. Timpul nu fusese dat cu bl`nde\e la o parte, ci fusese pur =i simplu obligat s[ dispar[, ]nc`t

50

Ana Blandiana

senza\ia pe care o l[sa nu era a unui c`=tig, ci a unei pierderi. Abulic[, aveam sentimentul c[ dac[ m-a= concentra pu\in a= reu=i s[-l z[resc, mai precis, c[ el n-a disp[rut prin oprire, ci prin accelerare, c[ nu st[ pe loc, ci trece prea repede pentru ca eu s[ fiu ]n stare s[-l ]nregistrez. Era ca =i cum, vis[toare, m-a= fi jucat cu m`na printr-o ap[ nespus de limpede, ]n care nu se vedea nimic, dar prin care =tiam c[ trec — nev[zut de repede — pe=ti, pe care o m`n[ agil[ i-ar fi putut prinde. Nu aveam ]ns[ nici energia, nici priceperea s[ o fac, dup[ cum nu aveam nici ]n\elepciunea de a m[ bucura pur =i simplu de limpezimea apei. Nu era o vacan\[, ci o frustrare; nu era un joc ci o pedeaps[, chiar dac[ pl[cerea ambigu[ a vinei incerte, dar f[r[ sf`r=it, nu era cu totul absent[. Tr[iam ca ]ntr-un vis din care timpul fusese eliminat pentru a fi ad[ugat direct, nem[rturisit =i necunoscut v`rstei mele. }ncercasem ]n at`tea r`nduri =i ]n at`tea feluri s[ m[ ]mpotrivesc timpului — tuturor accep\iilor acestui proteic cuv`nt — ]nc`t nu era de mirare c[, la r`ndul lui, g[sise, ]n sf`r=it, o solu\ie ]n stare s[ m[ eludeze.

CUPRINS 51

Geniul de a fi

OGLINZI

Nu am nici o ]ndoial[ c[ substan\a visurilor =i fanteziei mele este memoria. Totul se cl[de=te ]n mine din materia prim[ sedimentat[ cu fiecare clip[ ]nc[ din prima zi a venirii pe lume =i depus[ ]n straturi care cu timpul ]=i schimb[ natura =i-=i pierd apartenen\a. Exist[ amintiri care nu mai =tiu de mult c[ sunt amintiri, dar care constituie elementul de baz[, ]ns[=i celula, cel mai simplu modul al tr[irilor mele. +i cu c`t aceste amintiri sunt mai vechi =i mai mineralizate, mai topite ]n substan\a mea sufleteasc[, transformate ]n mas[ nediferen\iat[, ]n senza\ie pur[, f[r[ nume =i dat[, cu at`t capacitatea lor de crea\ie este mai mare, cu at`t disponibilitatea lor de a deveni material de construc\ie al unor alte st[ri suflete=ti generatoare la r`ndul lor de art[ este mai mare. }n privin\a asta nu am nici o ]ndoial[. Ceea ce r[m`ne de stabilit este dac[ m[sura acestei disponibilit[\i este dat[ numai de intensitatea =i vechimea amintirii sau =i de provenien\a ei. M[ ]ntreb deci, ]ncerc`nd s[-mi clasez =i s[-mi ordonez elementele at`t de difuze ale memoriei, dac[ sunt mai puternice ]n mine amintirile de gradul ]nt`i, adic[ amintirile fizice, \in`nd de contactul fizic cu lumea material[, cu natura, cu universul extrauman; sau amintirile de gradul doi, cele \in`nd de tr[irile spirituale, de ciocnirile omene=ti, de descoperirile =i suferin\ele sufletului; sau poate chiar amintirile de gradul trei, amintirile izvor`te din literatur[, amintiri ale altcuiva — ale scriitorului — dar care, gra\ie for\ei artistice care le transmite, sunt receptate cu fervoare, preluate de metabolismul meu spiritual =i devenite propriile mele amintiri. }ntrebarea e, deci, dac[ e mai pu-

52

Ana Blandiana

ternic[ ]n amintire spaima fizic[ tr[it[ ]n preajma unei fiare, s[ zicem, sau spaima difuz[, aproape f[r[ obiect, tr[it[ ]n epocile de teroare sau sentimentul de spaim[ citit ]n Kafka. R[spunsul e foarte greu, aproape imposibil de dat. Oric`t ar p`rea de ciudat, nu e deloc sigur c[ gradele stabilite din necesit[\i didactice ar reprezenta =i un real clasament : Amintirile livre=ti sunt ]n stare s[ concureze cu succes adev[ratele amintiri. Tr[itul =i cititul nu se afl[ — pentru mine, cel pu\in — pe trepte diferite ale intensit[\ii, ci numai ]n st[ri de agregare diferite. Amintiri sau numai amintiri ale unor amintiri, importan\a lor izvor[=te din intensitatea prelucr[rii mele, a=a cum importan\a unui obiect mi=cat ]ntr-un joc de oglinzi const[ ]n capacitatea de deformare a acestora.

CUPRINS 53

Geniul de a fi

F{R{ AP{RARE

Departe de a m[ g`ndi cu speran\[ =i de a visa la o eventual[ posteritate, interesul pentru persoana mea, care ar putea s[ nu ]nceteze ]n clipa ]n care cenzura mea asupra lui va ]nceta ]n mod fatal, m[ ]nsp[im`nt[ ]ntr-o asemenea m[sur[ ]nc`t, dac[ ar trebui s[ decid, a= fi ]n stare s[ optez ]mpotriva perenit[\ii c[r\ilor mele de team[ c[ supravie\uirea lor ar putea fi corelat[ cu acea oribil[ =i indecent[ disec\ie a vie\ii din care au izvor`t =i a c[ror — de fapt — singur[ interpretare verosimil[ sunt. Exist[ situa\ii ]n care g`ndul de mai sus ]mi revine ]n minte cu o pregnan\[ aproape bolnav[, verific`nd acela=i impas al refacerii unei existen\e altfel dec`t prin opera ]n stare s-o rezume =i s[-i dea coeren\[ =i sens. Acestea sunt lecturile biografiilor de scriitori, savan\i, arti=ti, oameni pentru care via\a nu a fost dec`t timpul necesar realiz[rii unei opere. Citesc de fiecare dat[ despre notele ob\inute la =coal[ sau despre fugile de acas[, scrisorile trimise iubitei sau memorii c[tre autorit[\i, m[rturisiri ale rudelor sau evoc[ri ale colegilor, =i, de fiecare dat[, m[ cuprinde aceea=i violent[ mil[ pentru omul f[r[ ap[rare, expus cu at`ta cruzime pe altarul cunoa=terii =i impudorii generale. Nu sus\in c[ toate acele am[nunte =i nuan\e nu ]ntregesc un portret, desenat astfel din linii ]ntrerupte =i trudnice, mai mult presupuse, dar e sigur c[ portretul ob\inut este al autorului admirat =i c[utat cu l[comie? Nu cumva ]ntre personajul acela, ]n sf`r=it cunoscut, elev mediocru, fiu indiferent, ]ndr[gostit ]nt`mpl[tor, cap de familie st`ngaci, slujba= insignifiant, pe de o parte, =i acel scriitor sau

54

Ana Blandiana

savant sau artist, pe de alt[ parte, aproape c[ nu exist[ punct comun, pentru c[ toate acele ipostaze s-au desf[=urat numai ]n timpul oboselii sau absen\ei adev[ratei lui meniri, pe care au hr[nit-o =i i s-au opus ]n egal[ m[sur[? Nu cumva toate acele aspecte, singurele palpabile, s-au desf[=urat ]ntr-o continu[ grab[ =i neaten\ie, ]nt`mpl[tor =i aproape abulic, ]ntr-un destin obsedat de opera pe care trebuia s[ o nasc[ =i care urma s[-l rezume la modul ideal? +i c`t de importante pot fi pentru cercet[torul de mai t`rziu ni=te ]nt`mpl[ri care n-au fost destul de importante, atunci ]n clipa producerii lor, pentru a intra ]n opera celui ce le-a tr[it chiar? De altfel, cunosc pu\ine lucruri mai deprimante dec`t r[sfoirea propriilor mele documente trecute: scrisori vechi, jurnale ]ntrerupte, idei bizare, ]nsemn[ri dramatice ale unor evenimente devenite f[r[ importan\[. Eviden\a m[ oblig[ s[ recunosc c[ eu sunt cea care le-a scris =i totu=i nimic mai str[in dec`t acel personaj suferind de dureri uitate =i drame de ne]n\eles. Dar dac[ e adev[rat c[ ]n continua re]nnoire a vie\ii, din =apte ]n =apte ani trupul nostru, complet nou, nu mai p[streaz[ nici una din vechile celule cu care intrase ]n acel ciclu vital, atunci nici m[car nu sunt eu autoarea acelor scrisori exaltate =i a acelor ]nsemn[ri banale, ci o cu totul alt[ fiin\[, purt`nd acela=i nume =i obsedat[ de acelea=i pagini. +i acela=i lucru se va petrece bine]n\eles =i de acum ]nainte. La b[tr`ne\e voi fi cu totul alt om, care va avea comun cu mine numai c[r\ile ]n stare s[ se continue =i s[ se lege ]ntre ele. De aceea sunt exasperat[ de r[spunsul la scrisori, m[ inhib[ m[rturisirile, mi-e fric[ de cei care \in un jurnal, =i m[ intimideaz[ ochii deschi=i ai copiilor ]n care f[r[ s[ =tiu a= putea s[ imprim o imagine nesemnificativ[, dar de ne=ters.

CUPRINS 55

Geniul de a fi

FRAGMENTE (Antijurnal)

1. Oare de ce, de unde nesf`r=ita nostalgie cu care ]mi aduc aminte ]nt`mpl[rile =i am[nuntele copil[riei, c`nd ea s-a desf[=urat ]n plin[ mizerie =i teroare postbelic[, ]n s[r[cie =i fric[, ]n umilin\e =i dureri? Aura care ]nconjoar[ tot ce a fost atunci este, deci, nu un reflex al frumoaselor timpuri de alt[dat[, ci o secre\ie a timpului care devine frumos prin simplul fapt c[ trece, dup[ cum apa m[rii devine verde prin simplul fapt c[ e ad`nc[... 2. Dac[ mor\ii ar sim\i — chiar dac[ ]n alt fel dec`t noi — calitatea unei lumini, intensitatea unei frunze, moartea, cu lini=tea ei, mi s-ar p[rea nu numai ne]nsp[im[nt[toare, ci chiar de dorit. +i nu sunt deloc sigur[ c[ nu e a=a... 3. A fi bun nu este o calitate, ci un talent care trebuie exersat =i piere ]n lips[ de antrenament. 4. Pe=tii l[sa\i seara ]n ligheanul cu ap[, ]nghesui\i, arunca\i unul peste altul, i-am g[sit diminea\a aranja\i inteligent ]n a=a fel ]nc`t s[ ]ncap[ c`t mai bine, s[ aib[ fiecare c`t mai mult spa\iu, at`t c`t se poate =i c`t ]i este suficient. Iat[ o rigoare pe care un grup de oameni ]ngr[m[di\i ]ntr-o odaie nu ar fi atins-o : s-ar fi g[sit cu siguran\[ unul mai puternic care s[ cear[ mai mult dec`t i se cuvine. 5. N-am reu=it niciodat[ s[ m[ g`ndesc la mine ca la un num[r dintr-o mul\ime.

56

Ana Blandiana

6. Adev[ratul merit este s[ descoperi p[r\ile ur`te ale unei lumi care se las[ cucerit[ de tine; dezgustul dezinteresat, exist`nd ]n sine nu ca urmare a faptului c[ ai fost respins sau c[ nu ai avut succes; s[ observi ]n plin triumf grimasele de admira\ie ale celor ce te aclam[... 7. Un melc ]nainta trudnic prin iarb[, taton`nd precaut cu cele dou[ r`nduri de antene mari =i nelini=tite centimetrii de aer din fa\[. Totu=i, c`nd i-am ]ntins un be\i=or mai solid s-a c[\[rat pe el f[r[ s[ se ]ntrebe dac[ nu-i o curs[. Se gr[bea deodat[, cu cochilia at`rn`ndu-i ]ntr-o parte sau ]ntr-alta ca o scufie de be\iv, iar c`nd am l[sat vreascul din m`n[, p[r[sindu-l, nemaijuc`ndu-m[ cu via\a lui, s-a ar[tat deodat[ dezam[git =i parc[ mirat c[ lumea nu e a=a de solid[ pe cum credea. 8. Imaginea fantastic[ a unei imense s[li ]n care to\i dorm, dar au somnul dresat, spectacolul e mereu acela=i, =i ei =tiu c`nd s[ aplaude ]n somn... 9. Nici chiar geniul nu poate \ine loc de bun-sim\. 10. R[ul care ]n clasic este exprimat cu mijloacele frumosului devine ]n moden oribil nu numai ]n sens moral, ci =i prin modalit[\ile estetice de exprimare. Astfel r[ul este identificat cu ur`tul, iar artistul care pare s[ fac[ o op\iune strict estetic[ este ]n ultim[ instan\[ tot un moralist, dar unul mai ad`nc, deconspirat numai de complicatul joc al oglinzilor aproape paralele. 11. Duritatea =i for\a sunt mai aproape de moarte dec`t de via\[. Puterea vie\ii st[ ]n fragilitatea =i plasticitatea sa. Lua\i o tulpin[ =i ve\i vedea c`t de u=or se ]ndoaie =i se rupe c`nd e verde =i ce rigid[ =i

Geniul de a fi

57

dur[ devine odat[ uscat[. }n vederea crea\iei, via\a e numai adaptare =i ]n\elegere; ]n afara speran\ei, moartea e doar ]mpotrivire =i refuz. 12. Ceea ce nu seam[n[ cu obi=nuitul nu e ]n\eles, chiar dac[ e mai simplu dec`t obi=nuitul. 13. Feminitatea unor femei seam[n[ acelor bijuterii at`t de scumpe ]nc`t sunt \inute ]n seifurile b[ncilor, ]n timp ce copii impecabile sunt purtate ]n numele lor ]n lume, ]nlocuindu-le perfect =i n[sc`nd chiar ideea inutilit[\ii originalelor. 14. Pentru a fi bun cititor de poezie trebuie s[ te \ii cu precau\ie la o oarecare dep[rtare de ea, trebuie s[ te opre=ti ]n punctul din care lumina cade asupra ei potrivit, s[ te a=ezi ]n locul din care s[ nu \i se par[ nici orbitoare, nici lipsit[ de importan\[. Nu e un loc comod =i nu e u=or s[ nu aluneci din punctul ideal. Pu\in[ oboseal[, pu\in[ dezn[dejde =i totul se deformeaz[ =i devine monstruos. O, zilele negre c`nd Shakespeare ]nsu=i mi se pare zadarnic! 15. Dintr-un fel de pudoare am f[cut ]ntotdeauna tot ce-am putut pentru a nu se vedea din ]nf[\i=area =i din felul de a m[ purta c[ sunt poet. Din pudoare =i din oroarea fa\[ de cei ce, nefiind, f[ceau tot ce puteau ca s[ par[ c[ sunt. 16. Singur[tatea, ca arm[... 17. Nu am avut niciodat[ curajul s[ creez al\i oameni, de=i cred c[ sunt destul de scriitor ca s-o fi putut face. Nici s[ nasc, de=i sunt femeie. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna c[ ]mi sunt mult prea mult mie eu singur[ =i c[ oricum n-o s[-mi ajung[ ]ntreaga via\[ pentru a m[ cer-

58

Ana Blandiana

ceta. +i atunci, ce rost ar fi avut s[ pierd timpul pentru a aduce pe lume pe al\ii pe care n-a= mai fi avut timp s[-i ]n\eleg. Lirismul =i singur[tatea mea nu vor putea fi acuzate c[ au contribuit la incomprehensibilitatea universului. 18. Ciudat, ]n timpul c`t am stat la mare, l[comia cu care o priveam nu era nici pe departe asemenea aceleia cu care o privesc ast[zi ]n amintire, ]n vis. Privitul din realitate ajunge la satura\ie relativ repede (de=i se poate relua mereu de la cap[t, la fel de proasp[t); ]n timp ce ]n imagina\ie, unde nu exist[ reziduuri (=i nu exist[ nici intoxica\ia prin exces pe care numai ele o dau), contempla\ia ]n sine poate fi prelungit[ la infinit, numai suportul ei material (ochiul care clipe=te, corpul c[ruia ]i este cald sau frig) obose=te de propria sa spiritualitate. 19. A fi =i a =ti c[ e=ti sunt dou[ lucruri at`t de deosebite, de opuse chiar, ]nc`t foarte rar reu=esc s[ fie st[p`nite de acela=i individ. De obicei, artistul nu este interesat dec`t de primul verb. 20. Gravura medieval[ — ]n care savantul ]=i trecea ca printr-o p`nz[ spart[ capul prin cerul cu stele pentru a vedea dincolo de aparen\a lumilor mecanismul ]nghe\at al universului — =i sentimentul c[, dincolo de metafora copil[reasc[, trebuie s[ existe un gest, un g`nd, un fapt ]n stare s[ declan=eze aceea=i revela\ie, ]n stare s[ descopere la fel de eficace totul. 21 Sentimentul din copil[rie — c[ sunt prea ]nalt[, c[ m[ v[d prea tare — nu a disp[rut niciodat[ din mine. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna c[ sunt privit[ prea mult, ]ngr[dindu-mi-se ]n felul acesta nu modestia, ci libertatea.

Geniul de a fi

59

22. Numesc poet pe cel pe care, citindu-l, simt cum urc ]nspre mine, p`n[ la mine. 23. Arta de a st[p`ni seam[n[ artei de a conduce — prin baraje, albii false =i lacuri de acumulare — un r`u, r[m`n`nd mereu ]n afara determin[rilor numai dumnezeiasca, incoruptibila ploaie =i ]nfrico=[toarea, brusca topire a z[pezilor. 24. Dintre toate pozele c[r\ilor de pove=ti pe care trebuie s[ le fi v[zut mi-a r[mas ]n minte din copil[rie o ilustra\ie la “Scufi\a Ro=ie”, ]n care patul bunicii, cu lupul ascuns sub scufie dantelat[, este a=ezat l`ng[ un geaml`c larg, cu multe ochiuri, prin care p[trunde o lumin[ enorm[, material[, f[c`nd d`re prin praful din odaie. Dac[ m[ g`ndesc bine, cu toat[ primejdia lupului de sub dantele, ilustra\ia aceea este — incitant =i nemai]nt`lnit — idealul meu de odaie. 25. O pas[re, un fel de vrabie mai colorat[, ]ncearc[ s[ ciuguleasc[ din m`ncarea mea a=ezat[ ]ntre geamuri, =i ciugule=te minute ]n =ir, f[r[ sa descopere sticla izolatoare. De altfel, c`nd pleac[, are aerul mul\umit, ca =i cum s-ar fi s[turat. 26. Con=tiin\a c[ pot s[-mi pretind mie ]ns[mi orice m[ duce la cea mai sever[ modestie. 27. Ca =i ]n at`tea r`nduri, descop[r ]n Caragiale, transcrise ]n registru comic, ecouri ale unor adev[ruri existen\iale, str[funde. “Ai pu\intic[ r[bdare” nu este dec`t — v[zut[ ]n oglinda b[=c[liei — ]nclinarea noastr[ de a a=tepta, de a l[sa lucrurile s[ se coac[, s[ treac[ de la sine. Am fost ]ntotdeauna un popor cu foarte mult[ r[bdare, cu prea mult[ r[bdare.

60

Ana Blandiana

28. Important[ nu e cauza suferin\ei, ci intensitatea ei. Po\i s[ suferi pentru o jignire c`t ar suferi altul pentru un cataclism. De altfel, suferi de multe ori dup[ ce \i-a devenit indiferent obiectul =i chiar cauza suferin\ei. 29. Veveri\a, care alerga pe ramurile nesf`r=it de lungi =i de numeroase ale arborelui, parcurgea creanga p`n[ la cap[t, apoi se ]ntorcea =i o lua pe alta, ]n cap[tul c[reia se ]ntorcea din nou. Nu avea aerul c[ vrea s[ ajung[ undeva, ci c[ are misiunea de a epuiza toate ramurile, misiune pe care =i-o ]ndepline=te con=tiincioas[ =i gr[bit[, f[r[ s[ exclud[ totu=i, din toat[ agita\ia, pl[cerea jocului. 30. Nu-mi mai amintesc din acea perioad[ dec`t propriile mele povestiri despre perioada aceea — povestirile, nu realitatea pe care o povesteau. 31. Drumul era foarte alunecos =i totu=i reu=eam s[ ]naintez aproape normal, pun`nd piciorul hot[r`t, f[r[ s[ =ov[i. Asta p`n[ ]n clipa ]n care, pierz`ndu-mi pentru o frac\iune de secund[ echilibrul, m-a cuprins frica. Din acel moment am fost incapabil[ s[ mai ]naintez un metru, eram paralizat[, c[deam la cea mai mic[ mi=care. Incapacitatea mea imaginat[ se transformase ]ntr-una real[. Mi se ]nt`mpla ceea ce li se ]nt`mpl[ toreadorilor care sunt omor`\i numai dup[ ce ]i cuprinde teama c[ vor fi omor`\i. Subiectivul trece ]n obiectiv =i nu mai poate fi \inut ]n fr`u. 32. Ciudata impresie pe care o l[sa — privit[ din exterior — marea catedral[ din Bordeaux a c[rei construc\ie durase patru secole: c[ e neterminat[ =i c[ e f[cut[ — culme a culmilor ! — ]n grab[.

Geniul de a fi

61

33. At`t de mul\i ani am avut oroare de ideea c[ a= putea deveni c`ndva adult (eram at`t de convins[ c[ se va ]nt`mpla ceva pe drum, o minune sau numai un accident care s[ m[ ]mpiedice...), ]nc`t faptul c[ am devenit totu=i mi se pare prea nefiresc, prea pu\in probabil, pentru a nu-l socoti o gre=eal[ de interpretare, o iluzie optic[ a celorlal\i. 34. Descoperirea instrumentelor de tortur[ =i a temni\elor medievale de la Loche, pe at`t de bl`nda vale a Loarei, =i perplexitatea nu at`t ]n fa\a perfec\iei cruzimii, ci ]n fa\a faptului — evident, de net[g[duit, =i totu=i incredibil — c[ regii francezi ]=i ]nchideau du=manii chiar sub ei, sim\indu-se bine, tr[ind, iubind, chefuind, ]n timp ce ace=tia mureau, treptat, din voin\a lor, chiar sub camera lor, la dou[zeci de metri mai jos. Contribu\ii la o istorie a civiliza\iei. 35. No\iunea de genera\ie, ca =i aceea de solidaritate pe care o sub]n\elege, este at`t de exclusiv specific[ tinere\ii, ]nc`t nim[nui nu-i d[ prin minte s[ vorbeasc[ despre “genera\ia celor de =aptezeci =i cinci de ani”. La ]nceput ni se pare esen\ial numai ceea ce ne apropie pe unii de al\ii, mai t`rziu se dovede=te important numai ceea ce ne desparte. }n adolescen\[ vorbim mereu ]n numele v`rstei, mai t`rziu ne convingem tot mai mult c[ despre ceea ce nu se vorbe=te nici nu exist[. 36. La San Sebastian am vizitat Muzeul poporului basc, f[c`nd elementar[ cuno=tin\[ cu acest popor straniu c[ruia ]i apar\in picturile de la Altamira =i care a r[mas nestr[mutat de pe acele locuri din cea mai ad`nc[ preistorie, vorbind o limb[ impenetrabil[ la orice influen\[ (latin[ sau de alt[ natur[) =i nesem[n`nd cu nici o limb[ de pe p[m`nt. O sal[ ]ntreag[ cu cranii av`nd o deforma\ie bazic[

62

Ana Blandiana

specific[ bascilor, cunoscut[ ca atare ]n anatomie, asem[n[toare celei a omului de Cro-Magnon. Interioarele \[r[ne=ti, de l`n[ =i lemn, sem[n`nd at`t de emo\ionant cu ale noastre. 37. Unul din paradoxurile lumii moderne este c[ ne sim\im, cu to\ii, ]nsingura\i f[r[ a reu=i s[ fim singuri. 38. Dou[ portrete ale ]mp[ratului Tiberius, la galeriile Uffizi din Floren\a: unul din tinere\e, cu linii ascu\ite prin care ambi\ia, concentrat[, ]ncordat[, taie f[r[ mil[ aerul din jur, =i altul de maturitate, cu liniile muiate de oboseal[ =i ]n\elepciune, de dispre\ =i descurajare. Dou[ busturi mai elocvente dec`t zece tomuri de istorie — premisa =i concluzia unui triumf. 39. “A vedea ca ]ntr-o oglind[ m[ritoare” — ]nseamn[ a vedea monstruos, a c[uta ur`tul =i deforma\ia — de unde s-ar putea trage concluzia c[ nimic din noi nu este destul de frumos ca, m[rit, s[ r[m`n[ frumos sau c[ ceea ce pare frumos, chiar, pare astfel numai gra\ie dimensiunilor sale reduse. Frumosul ca func\ie a ne]nsemna-tului... 40. }n\eleg din ce ]n ce mai limpede c[ maturitatea ]nseamn[ obligativitatea de a opta ]ntre regrete =i remu=c[ri, o obligativitate umilitoare =i profund necinstit[ pentru c[ ]\i cere s[ alegi ]ntre la fel de necunoscute posibilit[\i. }n mod ciudat, ]ns[, a refuza aceast[ maturitate nu este un semn al tinere\ii, ci al incapacit[\ii de a tr[i. Dac[ nu cumva — ceea ce ar fi cu adev[rat paradoxal — aceasta este chiar uluitoarea defini\ie a tinere\ii. 41. Nu pot s[ spun “noi, femeile”, f[r[ s[ ro=esc, a=a cum nu pot

Geniul de a fi

63

s[ spun f[r[ s[ ro=esc “noi, poe\ii”; de fiecare dat[ mi se pare c[ fac aluzie la lucruri care nu pot fi rostite cu voce tare, la realit[\i intime =i misterioase. 42. Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru c[, redate naturii, ele ]=i c`nt[ nu numai sl[biciunea de a fi nemuritoare, ci =i puterea lor omeneasc[ de a muri c`te pu\in. 43. Popoarele primitive nu erau niciodat[ sigure c[ prim[vara va urma iernii; experien\a anilor anteriori nu folosea la nimic pentru c[ arbitrariul zeilor putea oric`nd dicta altceva. C`te un revelion f[cut ]n pardesiu, c`te o var[ cu ceaiuri fierbin\i =i guturai m[ fac s[ m[ ]ntreb dac[ nu suntem prea siguri de noi =i de mecanismul perfect, f[r[ gre=, al naturii. 44. O bucurie cu at`t e mai complet[, cu c`t e mai f[r[ motiv. 45. }ntr-un secol lipsit de religiozitate, casele memoriale au r[mas templele ]n care sufletul nostru mai ia cuno=tin\[ de sine =i se descoper[ ideal, privindu-se ]n oglinzi m[ritoare. 46. Periferia nu exist[ dec`t ]n func\ie de un centru acceptat =i fixat ]ntotdeauna mai mult sau mai pu\in arbitrar. 47. Nemurirea e o no\iune contradictorie care ]=i dezv[luie fe\e neb[nuite =i adesea at`t de surprinz[toare, ]nc`t te ]ntrebi ce zeu special =i capricios, responsabil cu eternitatea, ]mparte victoriile ]mpotriva mor\ii ]n felul acesta tr[snit =i ]nt`mpl[tor.

64

Ana Blandiana

48. Ce este o c[l[torie dac[ nu o ]ncercare de a vedea cum, ]n alte condi\ii, sufletul nostru r[m`ne acela=i? 49. Lumea pe care am v[zut-o eu este, sunt sigur[, mai frumoas[ dec`t adev[rata lume. F[r[ s[-i fi ad[ugat ceva, f[r[ s[-i fi schimbat vreo nuan\[ sau vreun accent, am privit fiecare priveli=te, fiecare strad[, fiecare cadru prin care treceam cu o credin\[ at`t de sigur[ c[ nu le voi mai revedea, c[ le vedeam pentru prima =i ultima oar[, cu o at`t de intens[ dorin\[ de neuitare, ]nc`t nu se poate s[ nu le fi v[zut mai frumoase dec`t erau, nu se poate s[ nu le fi ]mprumutat, ]nc[ de atunci, ceva din nostalgia mea viitoare. 50. Exist[ ]n noi o continu[ tendin\[ de am`nare a ]mplinirii, ne place s[ ]mpingem transformarea viitorului ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd destul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. 51. Mediterana reprezint[ nu numai un ideal estetic, ci =i un ideal de fericire. Oamenii \[rmurilor ei au talentul de a tr[i, care se simte chiar ]n s[r[cia lor adesea extrem[ =i chiar ]n inima tragediei pe care, de altfel, ei au inventat-o. 52. Am g[sit — pus[ ca semn la volumul de povestiri pe care ]l citeam s[pt[m`na trecut[ — o h`rtie pe care f[cusem planul unei case utopice, plan detaliat, cu indica\ia camerelor =i chiar a mobilelor. Mi-am amintit momentul exact c`nd am desenat-o, c`nd mi-a revenit ]n minte — a=a cum vine ]n somn un vis, f[r[ ca nimic s[-l fi preg[tit — casa ideal[ ]n care mi-ar pl[cea s[ locuiesc, o cas[ destul de modest[ de altfel, cu dou[ camere d`nd ]ntr-un hol terminat printr-o

Geniul de a fi

65

ser[. Am desenat-o pentru c[ am v[zut-o cu precizie, =tiu cum arat[ =i unde se afl[ pe harta ora=ului, ca =i cum ar exista =i m-ar a=tepta. Ciudat e ]ns[ faptul c[ ]n acel moment problema casei nu m[ obseda, c[ ea a ap[rut f[r[ s-o chem, f[r[ s[ mi-o doresc. Apoi, la fel de brusc =i inexplicabil, am uitat-o, iar acum \in ]n m`n[ =i privesc cu uimire, ca pe un mesaj pe care nu reu=esc s[-l descifrez, schema unui vis. 53. }n muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor de pe la anul 1000, p`n[ ast[zi. +irul nesf`r=it de portrete fascinante prin inexplicabila lor sinceritate : dup[ o ]nc[p[\`nat[ cercetare, am reu=it s[ g[sim o singur[ figur[ nemarcat[ de vulgaritatea neiert[toare a setei de putere, o singur[ figur[, =i aceea apar\in`nd unui ad`nc ev mediu, c`nd nu po\i fi sigur c[ nu e vorba doar de schematismul ascetizant, bizantin, al figurii. 54. }n defileul cu umbre stinse de asfin\itul apropiat, o turm[ de oi traversa r`ul =i ]ncepea s[ se ca\ere pe versantul dimpotriv[. P[storul st[tea l`ng[ ap[ =i supraveghea trecerea oilor care, fiecare, ]=i dovedea cu acest prilej personalitatea proprie : unele st[teau cumin\i =i s[reau reglementar c`nd li se spunea, altele c[utau singure vaduri mai complicate, dar mai originale. }n cele din urm[ a r[mas una singur[ care l[sase mai multe zeci s[-i treac[ ]nainte =i acum se inhibase cu totul, ]nc`t a trebuit s[ o ia ciobanul ]n bra\e, ca ]n icoanele catolice. 55. }n copil[rie nu-mi era fric[ de lupi, lei =i alte fiare, pentru c[ ]mi imaginam c[, ]nt`lnindu-i, i-a= m`ng`ia pe blan[ =i i-a= ]mbl`nzi; dar mi-era groaz[ de r`me, =op`rle =i =erpi, pentru c[ sim\eam c[ n-a= fi fost ]n stare s[-i m`ng`i. Iat[ un criteriu al spaimei — pe c`t de

66

Ana Blandiana

subiectiv, pe at`t de logic — care, ]n ceea ce m[ prive=te, se mai afl[ ]nc[ ]n vigoare. 56. “Acela care ]ndur[ nedreptatea este mai fericit dec`t acela care o comite”, ne consoleaz[ de milenii un faimos paradox socratic, ca =i cum r[ul ar fi mai u=or de suportat prin faptul c[ nu folose=te nim[nui. }n realitate, lipsa de sens, lipsa de logic[ =i chiar lipsa de consecven\[ a nedrept[\ii mi se par mai greu de ]ndurat dec`t simpla ei existen\[. 57. Sunt inversul unei p[s[ri: p[s[rile dorm ]n zbor, eu zbor ]n somn. 58. Nu-mi plac c[r\ile prea frumoase, nu am gusturi bibliofile. Mai mult, o carte prea ]mpodobit[ ]mi treze=te suspiciuni. Ilustra\iile m[ indispun, elegan\a excesiv[ m[ jeneaz[. Edi\iile rare m[ emo\i-oneaz[ numai prin raritatea textului, nu =i prin pre\iozitatea formei. Scrisul e spirit, haina material[ pe care o ]mbrac[ mi-e indiferent[. Mi-s dragi edi\iile populare, nepreten\ioase, ]mi place s[ le citesc f[r[ grij[ pentru copert[ =i leg[tur[, s[ am voie s[ le ]ndoi, s[ pl`ng pe ele, s[ le tr`ntesc enervat[, s[ le a=ez apoi ]n bibliotec[ m`ndr[ de fa\a lor ]mb[tr`nit[, muncit[ de pasiune. 59. }n timp ce la ora= ploaia este aproape indiferent[, un element al peisajului spiritual mai mult chiar dec`t al celui fizic, la \ar[ ploaia =i frigul transform[ =i interioarele, totul se n[cl[ie=te, chiar dac[ noroiul nu p[trunde ]n cas[, totul pare murdar, de=i nu e cu nimic mai mult dec`t atunci c`nd e soare. S-ar putea s[ fie vorba numai de o impresie subiectiv[, dar s-ar putea, la fel de bine, s[ se datoreze totul pere\ilor de p[m`nt care se solidarizeaz[ cu p[m`ntul muiat de ploaie

Geniul de a fi

67

=i, chiar dac[ nu au curajul s[ se moaie ei ]n=i=i, las[ impresia c[ ar putea-o face din moment ]n moment. 60. Respira\ie =uier[toare a cerului extenuat de stele, greierii exist[ ca s[ exprime efortul haosului de a fi frumos. 61. O cioc[nitoare: ca o femeie nu prea frumoas[, dar ]mbr[cat[ cu mare aten\ie, ]ntr-un asortaj perfect, prea ]ngrijit pentru a nu atrage aten\ia =i a nu p[rea artificial. La ]nceput i-am auzit numai loviturile surde ale ciocului ]n scoar\a salc`mului. Se succedau, cunoscut =i inevitabil, ca loviturile simfoniei a cincea de Beethoven. Apoi am v[zut-o. Con=tiincioas[, gra\ioas[, atent[. Pasionat[, impresionant[ la ]nceput, apoi plictisitoare =i enervant[ chiar prin s`rguin\[ =i previzibilitate. Controleaz[ gr[bit[ =i habotnic[ — ca =i cum ar fi lipsit prea mult timp =i acum are prea mult[ treab[ — toat[ gr[dina, trec`nd pedant[ =i comic[ ]n metodologia ei din pom ]n pom, apoi din par ]n par, la aracii viei, z[p[cindu-se =i cioc[nind automat =i ]n st`lpii de beton ai spalierului. Oricum, poart[ un costum prea excentric pentru h[rnicia ei : pantalona=i =i tichie ro=ii, bluz[ alb[ imaculat[ =i veston negru cu m`neci dungate ]n alb. 62. Lingu=irea tinerilor de c[tre b[tr`ni, o dovad[ sf`=ietoare a inconsisten\ei lumii. 63. Vecina Mita mi-a d[ruit dou[ buc[\i de ca=. La protestele mele mi-a r[spuns, serioas[ deodat[, du=m[noas[ aproape: “Dar mor\ii mei s[ nu m[n`nce nimic? C[ o sta biata maic[-mea c[scat[ ]n groap[ =io tot a=tepta ceva!” Nu glumea =i nu o spunea ca pe-o datin[ sau ca pe-o supersti\ie, ci ca pe-o realitate tangibil[, ca =i cum direct, imediat, br`nza pe care mi-a dat-o mie ar fi hr[nit-o pe mama ei c[reia de

68

Ana Blandiana

mult ]i e foame ]n groap[. Credin\a ei nu se dilua ]n metafizic, ci r[m`nea compact[, material[, cu o asemenea intensitate, ]nc`t nici moartea nu trecea ]n transcendent. 64. Orgoliul meu este at`t de mare, ]nc`t nu mai las[ loc vanit[\ii. 65. Marea respir`nd ca un om ]n somn =i din c`nd ]n c`nd — la c`te o pauz[ mai mare ]ntre valuri — d`ndu-mi emo\ia c[ nu mai vine respira\ia urm[toare, c[ a murit. 66. Am observat c[ cea mai acut[ senza\ie de libertate interioar[ am avut-o, paradoxal, atunci c`nd nu aveam dreptul s[ decid nimic =i tot ce-mi r[m`nea de f[cut era s[ contemplu, s[ meditez asupra ]nt`mpl[rilor =i faptelor al c[ror martor pasiv, dar oglinditor, eram. 67. Oamenii ce fac munci adev[rate sunt ]n mod evident mai frumo=i dec`t ceilal\i, c[rora li se cite=te pe fa\[ inutilitatea =i dispre\ul fa\[ de ei ]n=i=i pe care nu =i-l m[rturisesc niciodat[, dar care se amestec[ indigest cu dispre\ul fa\[ de ceilal\i. 68. Dac[ n-am fi convin=i c[ ne mai a=teapt[ o existen\[ (=i aceea infinit ]nc[p[toare de experien\e =i de ]ncerc[ri) nu ne-am putea permite (instinctul nostru de conservare nu ne-ar ]ng[dui) s[ o risipim at`t de proste=te pe aceasta. 69. Am fost de at`tea ori fericit[ ]n somn, ]nc`t dac[ ]ntre moarte =i somn exist[ o c`t de mic[ asem[nare (si nu se poate s[ nu existe vreuna) nu v[d de ce m-a= teme.

Geniul de a fi

69

70. S[ prive=ti totul — prezentul =i chiar viitorul — ca pe un trecut, ]n care nimic nu se poate schimba =i care are farmecul plin de nostalgie al lucrurilor imuabile; s[ prive=ti totul — prezentul =i chiar trecutul — ca pe un viitor, cu sentimentul imprevizibilului =i nesiguran\ei ce ]nso\esc ]ntotdeauna faptele care nu numai c[ nu s-au ]nt`mplat, dar nici nu se =tie dac[ se vor ]nt`mpla vreodat[; s[ prive=ti totul — trecutul, ca =i viitorul — ca pe un prezent, cu sentimentul futilit[\ii absolute, cu l[comia ]ngust[rii clipei absolut ireversibile, ne]nstare s[ se transforme ]n nimic : iat[ trei feluri de a exista ]n lume, mai mult chiar, iat[ trei lumi exist`nd paralel =i opun`ndu-se una alteia, de=i elementele care le formeaz[ sunt acelea=i si ]nt`mpl[rile prin care trec neschimbate. 71. Ceilal\i nu sunt dec`t tot at`tea proiec\ii ]n afar[ ale propriului eu, tot at`tea ]ncerc[ri de a crea alte variante posibile ale propriei personalit[\i. Nu vezi =i nu ]n\elegi dec`t ceea ce ai fi ]n stare s[ fii tu ]nsu\i. Te ]nconjoar[ at`\ia oameni c`\i ai fost ]n stare s[ creezi. Descop[r astfel, f[r[ m[car s[ o fi b[nuit cu o clip[ mai ]nainte, reversul celebrei afirma\ii rimbaldiene. Nu numai eu este un altul, ci =i ceilal\i sunt eu, ]n aceea=i m[sur[ =i ]n aceea=i singur[tate. 72. Sunt fericit[ : citesc, scriu, privesc (de altfel, cunosc oare alte coordonate ale fericirii?) =i, deodat[, f[r[ ca nimic s[ se fi ]nt`mplat ]ntre timp, totul ]nceteaz[. Brusc, ca =i cum, undeva ]n central[, s-ar fi ]ntrerupt firul unui telefon care, prin asta, nu =i-a schimbat nici locul ]n camer[, nici ]nf[\i=area, doar c[ nu mai are ton, e mort. 73. Ciudat, a=a cum nu m-am sim\it ]ncurcat[ dec`t ]n fa\a celor mai slabi dec`t mine, nu m-am sim\it intimidat[ dec`t ]n fa\a celor mai tineri dec`t mine =i nu m-am sim\it vinovat[ dec`t ]n fa\a celor mai pu\in noroco=i dec`t mine.

70

Ana Blandiana

74. }nt`lnirea la ]ntoarcerea din p[dure cu cei doi c`ini, care m[ l[traser[, furibunzi, pe care i-am dezarmat vorbindu-le si care acum st[teau pe ar[tur[ descump[ni\i, ]ncurca\i, ru=ina\i chiar — nu exagerez deloc — cu o expresie nespus de comic[, de parc[ ar fi spus: “Cine dracu ne-a pus s[ ne b[g[m ]n treaba asta care nici m[car nu ne prive=te?” 75. }mi amintesc “Prizonierii” lui Michel Angelo de la Academia din Floren\a (felul ]n care unul ]ncearc[ s[-=i smulg[ capul din bolovan =i se ajut[ cu ambele m`ini; felul ]n care un altul calc[ — ]ntr-un imens efort — afar[ din st`nc[; felul ]n care un altul vrea s[-=i desprind[ spinarea din blocul imens) =i ]mi dau seama c[ ceea ce m[ cople=ise de fiecare dat[ acolo era certitudinea c[ smulgerea aceea din piatr[ era de fapt o na=tere, o facere a lumii, ]nainte de care universul ]ntreg, nimicul ar fi fost de piatr[. 76. Ce t`n[r[ a= fi dac[ a= putea s[-mi =terg din via\[ zilele ]n care sunt incapabil[ s[ fac ceva (s[ scriu, s[ citesc sau chiar s[ m[ ocup cu adev[rat de alte treburi mai pu\in grele sau importante), zilele ]n care pare c[ sufletul ]mi e plecat undeva (nu =tiu unde =i nu =tiu pentru c`t timp), iar ]n a=teptarea lui trupul vegeteaz[ ]ntr-o stare care se deosebe=te de moarte numai prin provizorat ! 77. Sunt lucruri at`t de serioase, ]nc`t nu pot fi spuse dec`t ]n glum[. 78. Nevoia de a crede ]n Atlantida, nevoia de a crede c[ a existat c`ndva o lume perfect[, o societate ]n\eleapt[, un univers bun, care n-a pierit m[cinat de propriile boli, ci ]nghi\it de furia geloas[ a valurilor, mi s-a p[rut ]ntotdeauna emo\ionant[. Pentru c[ nu faptul

Geniul de a fi

71

de a fi disp[rut a fost socotit esen\ial, ci faptul de a fi putut s[ existe, ca o garan\ie c[ speran\a nebun[ a at`tor milenii are un minim punct de sprijin, c[ o asemenea lume este totu=i posibil[ pe p[m`nt. 79. Poate c[ pietrele nu fac dec`t s[ doarm[ =i ele, dar noi nu avem destul timp ca s[ prindem =i clipa c`nd se trezesc. Pentru secundele efemeridei, eu ]ns[mi, dormind, sunt mai mineral[ dec`t o piatr[. 80. De c`nd exist[ lumea, cea mai mare problem[ a de=tep\ilor este cum s[ se fac[ ]n\ele=i de pro=ti. 81. }n pomul din fa\a geamului meu stau aproape tot timpul, a=eza\i unul l`ng[ altul, pe aceea=i crac[, doi porumbei b[tr`ni, cu penele ponosite, aproape f[r[ culoare, dar neobosi\i ]n tandre\ea lor. Ast[zi, certa\i probabil, st[teau la zece metri distan\[, pe ramuri diferite, ]nchi=i fiecare ]n sine, mohor`\i, du=m[no=i. Uimitoare sugestie a dezol[rii. Dar cine ar putea spune care sunt resentimentele unui simbol? 82. Nu respect straniul dec`t dac[ are curajul s[ se lase cuprins — umilit =i amplificat prin umilin\[ — ]ntre limitele normalit[\ii, a=a cum nu admir arta dec`t dac[ are curajul — =i umilin\a — s[-=i asume un sens. 83. Ce ]nalt[ p[rere avem despre noi, din moment ce a fi uman ]nseamn[ a fi bun, c`nd ar putea ]nsemna at`tea alte lucruri! 84. Nu pot s[ v[d via\a pe care o tr[iesc acum, cum nu pot s[ v[d un lucru a=ezat prea aproape de ochi. Iar atunci c`nd r[m`ne ]n urm[ suficient pentru a-i putea descifra ]nt`mpl[rile, nu mai sunt ]n stare s[-mi amintesc gesturile infinitezimale =i tres[ririle care declan=aser[ totul; atunci c`nd se ]ndep[rteaz[ suficient pentru a-i vedea conturu-

72

Ana Blandiana

rile, nu mai sunt ]n stare s[-i disting textura =i nuan\ele. Totul se petrece ca =i cum a= fi l[sat[ s[ v[d numai atunci c`nd exist[ certitudinea c[ voi vedea conven\ional. 85. }mi amintesc pozi\ia ideal[ ]n care, citind ]ntins[, pe deasupra c[r\ii se vedea marea =i privirea le p[r[sea pe una pentru alta, ca o alternativ[ scufundare ]n abisuri de culori diferite. 86. Nu m[ ]ndoiesc nici o clip[ c[ sunt vinovat[ de tot ce se ]nt`mpl[. M[ ]ndoiesc doar c[ exist[ o cale practic[ pentru a face s[ ]nceteze aceast[ teoretic[ vinov[\ie. 87. Exist[ momente ]n care sim\i c[ ]mb[tr`ne=ti brusc, nu pentru c[ ]n tine s-a schimbat ceva, ci pentru c[, mediul pe care e=ti proiectat schimb`ndu-se, \i se confer[ brusc alte dimensiuni dec`t p[reai s[ ai p`n[ atunci, a=a cum, a=ezat[ ]ntr-un r`nd de uria=i sau, dimpotriv[, de pitici, aceea=i siluet[ normal[ prime=te cu totul alte dimensiuni. 88. }n moartea fiec[rui om — oric`t de accidental[, sau chiar de aceea — exist[ ceva revelator, o lumin[ care demasc[ sau aureoleaz[ drumul parcurs. A= da orice ca s[ =tiu cum voi muri, nu pentru a pre]nt`mpina ceva, ci pentru a m[ putea ]n\elege de pe acum. 89. Basmul “Frumoasei din p[durea adormit[“ dovede=te c[ o \ar[ ]ntreag[ cufundat[ ]n somn nu este o imagine nou[ =i o realitate inedit[, mai mult chiar, c[ iluzia trezirii nu putea fi rostit[ dec`t ]n basm. N-am =tiut niciodat[ dac[ eviden\a repet[rii istoriei trebuie s[ m[ deprime sau s[ m[ ]ncurajeze.

Geniul de a fi

73

90. Nu exist[ spectacol mai ]n[l\[tor dec`t acela al unei solidarit[\i ]n numele adev[rului =i al demnit[\ii; nu exist[ m`ndrie mai mare dec`t aceea de a fi m`ndru de ceilal\i. 91. Lumea v[zut[ la microscop este mai fantastic[ =i, ]n acela=i timp, mai adev[rat[ dec`t lumea v[zut[ cu ochiul liber; ceea ce pare a fi o descompunere a realit[\ii, nu este dec`t o descoperire mai exact[ a ei. Iat[ un adev[r care a trecut f[r[ nici o modificare din =tiin\[ ]n literatur[. 92. }n Coran, ]ngerii exterminatori au ca semn distinctiv plete aurii =i ochi alba=tri. Stigmatul r[ului este deci reprezentat exact prin elementele care pentru noi simbolizeaz[ bl`nde\ea serafic[ =i binele pur. Ce dovad[ a relativit[\ii care st[p`ne=te ironic[ ]n ]nsu=i domeniul absolutului! 93. G`=tele, care toat[ vara au p[scut pa=nice =i terestre, o dat[ cu sf`r=itul anotimpului pornesc exaltate, \ip`nd senzual ]n zboruri oloage care nu \in mai mult de c`\iva metri dar ]n care se recunoa=te ereditatea =i nostalgia migr[rii =i nedomesticirii. Le privesc cu deprimat[ admira\ie : ridicole =i neputincioase, au totu=i t[ria de a-=i trece ]n fapt[, oric`t de derizorii, revolta ]mpotriva propriei condi\ii =i elanul eliberator. 94. A fost inventat[ o suprarealitate mai rea dec`t realitatea, pentru ca, distrug`nd-o pe aceasta, revolta s[ se consume l[s`nd realitatea neatins[. 95. Cine nu =tie c[ succesul face parte dintre acele no\iuni importante numai ]n m[sura ]n care nu pot fi atinse?

74

Ana Blandiana

96. La un studiu atent, istoria inspir[ spaim[ a=a cum fiarele r[sp`ndesc un miros, mirosul propriei lor s[lb[ticii. 97. Dac[ a= apar\ine unui popor mare, cu valorile impuse tuturor =i tr[s[turile cunoscute de to\i, m-ar mai preocupa oare, la fel de mult, soarta poporului meu, a= fi oare la fel de aplecat[ asupra destinului lui? 98. Mult mai important[ dec`t faptele este dispozi\ia sufleteasc[ ]n care intervin. Sunt zile ]n care cau\i cu disperare un motiv ca s[ po\i pl`nge, =i zile ]n care nu po\i s[ pl`ngi pentru nici un motiv. Acela=i gest te jigne=te profund sau te las[ indiferent. O burs[ a umorilor. 99. Duio=ia, ca =i nervii, ca =i suferin\a poate obosi. Fericirea neconvertit[ ]n lucru, netransformat[ ]n ceva, fericirea ]n stare pur[, ne]ntrupat[ ]n nimic este obositoare, este chiar otr[vitoare. Luna de miere se dovede=te o no\iune lipsit[ de plural nu pentru c[ r[utatea =i greut[\ile lumii =i vie\ii fac imposibil[ continuarea ei, ci pentru c[ resursele interne ale fericirii sunt limitate =i toxice prin exces. Spleenul claselor ]nalte repetat pe toate treptele istoriei ca =i melancoliile societ[\ii de consum generalizeaz[ acest adev[r dinspre psihologie spre istorie. Avem nu numai o redus[ capacitate de suferin\[, ci =i o redus[ — mult mai redus[, de fapt — capacitate de fericire. Sufletul se simte bine numai ]n trecere, ]n hoin[reala ]ntre st[ri. 100. R[spunsul func\ionarei c[reia ]i solicitasem miercurea o dovad[ =i ]ntrebasem c`nd pot veni dup[ r[spuns : “Joi nu, c[ e m`ine, vineri e zi scurt[; s`mb[t[ nu lucr[m; luni e prima zi a s[pt[m`nii. Veni\i mar\i.” 101. Motanul — care contempla cu un aer filosofic =i transcendental un porumbel aflat pe o creang[ prea ]nalt[ pentru a-l putea ]nh[\a — =i revela\ia c[ superioritatea metafizic[ poate izvor] =i din

Geniul de a fi

75

incapacitatea de a ]nvinge ]n celelalte planuri, mai joase. Suferin\a spiritualizeaz[ deci f[r[ discern[m`nt, ]ntr-o democratic[ dev[lm[=ie, pe to\i cei pe care ]i atinge. 102. A fi prieten ]nseamn[ infinit mai mult dec`t a avea prieteni, a fi drept este, evident, superior lui a avea dreptate; a fi liber este mai important dec`t a avea libertate. C`teva f[r`me aruncate ]ntr-un talger al balan\ei care de la facerea lumii ]ncearc[ s[ echilibreze cele dou[ verbe despre care s-au scris =i se vor mai scrie at`tea c[r\i. 103. Omul nesigur de el =i lipsit de repere exterioare care se mi=c[ mereu =ov[itor ]ntre a pretinde mai mult dec`t merit[ =i a cer=i mai pu\in dec`t are dreptul. 105. Totul e s[ g[se=ti locul propice privitului. Nici prea aproape, nici prea departe de ochi nu se vede corect. 106. Incapacitatea mea de a ur] este de fapt o sl[biciune izvor`t[ din surplusul de imagina\ie. Nu pot s[ ur[sc pe nimeni pentru c[ ]ntotdeauna, ]nainte de a ajunge la ur[, ajung s[ ]n\eleg motivele celuilalt, m[ imaginez ]n locul lui =i, chiar ned`ndu-i dreptate, ajung s[ ]n\eleg de ce o face. Iar aceast[ ]n\elegere ]mi sl[be=te reac\ia, m[ ]mpiedic[ s[-l pot ur] cu putere =i s[ pot lovi cu for\[. }nainte de a r[spunde unei lovituri, ]n\eleg motivele pentru care am fost lovit[, =i nu mai pot avea, ]n ripost[, for\a ira\ionalului. Este, de altfel, motivul pentru care intelectualii nu au fost niciodat[ reputa\i lupt[tori. Tot de aici decurge imposibilitatea noocra\iei. Ei, intelectualii, pot fi folosi\i ca speciali=ti, dar ura apar\ine ]ntotdeauna altora. 107. Nu faptul c[ mint, ci faptul c[ ]ncearc[ s[ par[ sinceri m[ scoate din min\i.

CUPRINS 76

Ana Blandiana

NEVOIA DE BASM

Mult timp, ani de-a r`ndul, faptul c[ ]mi pl[ceau desenele animate apar\inea pentru mine aceleia=i categorii nostime =i pu\in ru=inoase ca =i faptul c[ ]mi pl[ceau dulciurile. Intram ]n cofet[rii sau m[ a=ezam ]n fa\a televizorului cu aceea=i bucurie pu\in ilicit[, ilicit[ nu pentru c[ mi-ar fi fost interzis[ de cineva, ci pentru c[ reprezenta o diferen\[ fa\[ de ceilal\i =i deconspira apartenen\a la o alt[ v`rst[, nem[rturisit[. O v`rst[ de care — =i asta f[cea delectarea mea contradictorie, picant[ — eram de fapt nu numai jenat[, ci =i m`ndr[. De=i, la drept vorbind, ]n sinea mea =tiam prea bine c[ ]mi plac desenele animate nu pentru c[ sunt prea copil[roas[, ci pentru c[ am ]nceput s[ obosesc. }ntoarcerea spre maniheismul basmelor =ial luptelor dintre motani =i =oricei nu era, din p[cate, o dovad[ c[ nu ie=isem din copil[rie, ci una c[ ]ncercam s[ m[ salvez ]ntorc`ndu-m[ la ea. Dar, ani de zile, indiferent de motiva\ii, locul ]nt`i pe care ]l ocupau desenele animate ]n ordinea preferin\elor mele tv a fost un element care m[ deosebea de adul\ii din jurul meu. Ei bine, observ cu uimire cum, ]ncetul cu ]ncetul, aceast[ deosebire se sub\iaz[ =i dispare, =i asta nu pentru c[ pasiunea mea pentru filmele cu animale de carton ar fi ]n sc[dere. Observ cum tot mai mul\i din prietenii mei se a=az[ cumin\i ]n fa\a micilor ecrane la orele de ]nt`lnire cu cioc[nitoarea bucluca=[, cu r[\oiul prost[nac sau cu dul[ul cumsecade. Nu e nimic nou ]n filmule\ele de anima\ie pe care le urm[rim ]nsenina\i o clip[, ele ]nsele sunt vechi de decenii =i le =tim cu to\ii pe de rost, dar era ceva nou ]n basmele pe care le ascultam c`nd eram

Geniul de a fi

77

copii, sear[ de sear[? Tocmai previzibilitatea lor este lini=titoare, tocmai faptul c[ fiecare personaj ]=i urmeaz[ drumul desenat o dat[ pentru totdeauna, tocmai faptul c[ cei slabi =i simpatici sf`r=esc invariabil prin a ]nvinge este ]ncurajator. Nevoia de basme, care ]n copil[rie era nevoia aventurii de p`n[ la victoria binelui, este acum nevoia de a revedea la nesf`r=it aceast[ iluzorie dar clar[ victorie, necomplicat[ de nuan\e, ne]nce\o=at[ de ]ndoieli. Maniheismul a fost ]ntotdeauna o form[ a oboselii.

CUPRINS 78

Ana Blandiana

CALITATEA CA VIN{

Culegeam zmeur[ ]ntr-una din zilele trecute, alegeam cu grij[ bob cu bob =i-l puneam ]n co=ule\, iar aroma, =i gustul, =i culoarea fructelor urca prin sim\urile mele argument`nd perfec\iunea lumii. Atunci, bucur`ndu-m[ de toate, fericit[ ]n mod complet — adic[ purt`nd ca o abia str[vezie, argintie umbr[ a intensit[\ii =i vinov[\ia propriei mele fericiri — atunci mi-a venit ]n g`nd c[ toat[ frumuse\ea, =i mireasma, =i dulcea\a care m[ atr[geau pe mine se opuneau, de fapt, prin ]ns[=i aceast[ atrac\ie, legilor inflexibile ale supravie\uirii lor =i =tirbeau, deci, din punctul lor de vedere, perfec\iunea universului. Dar care era punctul lor de vedere? Presupun`nd c[, a=a cum ne ]nva\[ naturali=tii, singurul lor scop era supravie\uirea, farmecul extrem devenea o piedic[ ]n calea realiz[rii ei; fascin`ndu-m[ cu ro=ul lor acut, cu aroma lor am`n[toare de patimi, ele m[ convingeau s[ le culeg =i m[ determinau s[ le m[n`nc, reduc`ndu-=i astfel, ]n mod evident, =ansele ]ns[m`n\[rii. Din acest punct de vedere, deci, calitatea nu se dovedea a fi dec`t un defect, perfec\iunea nu era dec`t o vin[. Dar dac[ nu supravie\uirea era singurul lor scop? Dac[ dincolo de necesitatea prelungirii ]n timp, asigurat[ oricum de toate legile acerbe ale conserv[rii, natura mai voia s[ demonstreze ceva? La urma urmei, cine ar ]ndr[zni s[ sus\in[ c[ frumuse\ea Elenei a fost creat[ pentru perpetuarea spi\ei lui Menelaos, sau chiar a lui Paris, c`nd cu to\ii =tim c[, dimpotriv[, excesiv[, aceast[ frumuse\e a dus la distrugerea =i la moartea celor din jur. }n mod evident, obscurele for\e care f[cuser[ posibil[ uimitoarea ei perfec\iune voiau s[ demonstreze

Geniul de a fi

79

prin Elena cu totul altceva dec`t capacitatea de reproducere a speciei, ceva mai inutil =i poate mai primejdios, dar demn totu=i de a fi riscat: frumuse\ea ]n sine. Iar ceea ce admitem pentru Elena nu v[d de ce nu am admite pentru bobul de zmeur[. De ce nu mi-a= imagina c[ tulpinile fericite de-a fi fost ]n stare s[-l produc[ sunt m`ndre de admira\ia cu care eu ]l culeg =i ]l pun ]n co=ule\, de l[comia cu care ]l adulmec =i ]l gust? +i chiar dac[ nu s-ar putea opri s[ nu ]nvinuiasc[ ro=ul acut =i mireasma am`n[toare de patimi de deturnarea sensului primordial ]nspre inutile =i poate primejdioase victorii, regretul lor nu ar atinge ]n intensitate orgoliul de a fi fost ]n stare s[ creeze asemenea capodopere. La urma urmei, pierind din cauza ei, b[tr`nii Troiei nu se puteau ]mpiedica s[ se bucure la vederea Elenei =i s-o binecuv`nteze, ne spune Homer.

CUPRINS 80

Ana Blandiana

NE}NDOIALA

}nainte de a fi fost o dat[ ]n istorie =i o s[rb[toare ]n calendar unirea, unitatea, indivizibilitatea poporului rom`n a fost o tain[ =i un miracol. Nu faptul c[ ne-am unit la jum[tatea secolului nou[sprezece si la ]nceputul secolului dou[zeci ]l celebr[m, g`tui\i de amintiri =i de emo\ii, ci faptul c[ de-a lungul celor dou[ milenii care au fost ]ncununate astfel nu ne-am ]ndoit niciodat[ c[ suntem una, c[ suntem de nedesp[r\it. }ntr-o Europ[ alc[tuit[ ca ]ntr-un joc de puzzle din fragmente orgolioase, gata s[ se risipeasc[ =i s[-=i revendice dreptul la diferen\[, noi n-am vrut s[ fim diferi\i, ci neschimba\i, noi am r[mas vorbitori ai aceleia=i limbi =i purt[tori ai aceleia=i credin\e. Este destul s[ te g`nde=ti la amintirea ducatului de Bretagne care se ]mpotrive=te ]nc[ limbii franceze; la Sco\ia =i |ara Galilor care abia dac[ sunt — =i nu ]ntotdeauna — Anglia; la dialectul din Veneto care nu poate fi ]n\eles la Napoli =i la dialectul sicilian care nu poate fi descifrat de un toscan; la Bavaria, at`t de deosebit[ de Saxonia; la ]nd`rjirile de autonomie ale Cataloniei — pentru a ]n\elege c[ unitatea provinciilor rom`ne=ti, p[strat[ de-a lungul at`tor secole de st[p`niri str[ine =i violent divergente, este un fenomen care scap[ legilor devenirii istorice =i se constituie ]n simbol. Motivele, explica\iile =i supozi\iile sunt numeroase: psihologia de insul[ =i sentimentul c[ numai noi suntem din totdeauna aici se num[r[, desigur, printre cauzele, at`t de evidente ]nc`t nici nu se mai v[d, ale acestei uluitoare ]nc[p[\`n[ri, ale acestei solidarit[\i chimice, trecute ]n celule =i atomi. Nu =tiu dac[ este un merit, dar sunt sigur[ c[ este un miracol. }n

Geniul de a fi

81

1918 s-a g[sit ]n sf`r=it, forma, acceptat[ de toate popoarele, care a ]mbr[cat con\inutul unit[\ii noastre din totdeauna. Toate provinciile locuite de rom`ni s-au unit atunci, ]ntr-un elan de impecabil[ democra\ie, cu Rom`nia care f[cuse tot ce-i st[tuse ]n puteri, ]n tragic eroism =i suprem[ inteligen\[, pentru a le merita. Dar aceast[ apoteoz[ — a c[rei simpl[ evocare ne urc[ lacrimi exaltate ]n g`tlej — nu era pentru noi dec`t legalizarea prin semn[tura marilor puteri, victorioase sau ]nfr`nte, recunoa=terea de c[tre celelalte popoare, bucuroase sau nu, a unei realit[\i str[vechi =i neschimbate, de care nici un rom`n — ce m`ndrie! —, ]n nici o m[rturie r[mas[ — de-a lungul secolelor, nu s-a ]ndoit.

CUPRINS 82

Ana Blandiana

CIVILIZATIE

Existau ]n Clujul anilor ’60 mici localuri mizere, cu c`te c`teva mese acoperite de mu=amale imunde, a=ezate ]n fa\a unei tejghele ]nalte, ]nvelit[ ]ntr-o tabl[ zincat[ ve=nic ud[, pe care paharele cu alcool erau a=ezate direct, ude =i ele, dup[ ce fuseser[ trecute sumar pe sub robinet. Pe pere\ii zugr[vi\i cu ruloul, deasupra unui br`u de ulei, al[turi de lista de pre\uri prins[ ]n pioneze, ]nt`lneai f[r[ gre= un acela=i carton scorojit, cu dou[ g[uri prin care trecea o sfoar[ prins[ ]ntr-un cui, un acela=i dreptunghi lunguie\ pe care scria cu acelea=i majuscule tip[rite o dat[ pentru totdeauna : “C`ntatul interzis”. }mi amintesc =i acum fascina\ia pe care o exercitau asupra mea cele dou[ cuvinte, hot[r`rea plin[ de aplomb a interdic\iei unei at`t de pu\in probabile culpe. +i totu=i, dac[ stau s[ m[ g`ndesc bine, tocmai faptul c[ se lua ]n considerare aceast[ probabilitate m[ fermeca, faptul c[, ]n mod serios, reglementat, c`ntatul era pus ]n discu\ie. Nu se interzice ceva ce nu exist[. }n mod paradoxal, interdic\ia era o dovad[ irefutabil[ a existen\ei c`ntecului, a faptului c[ el poate s[ tulbure, sau poate s[ fie periculos. “C`ntatul interzis” era pentru mine un triumf[tor argument al dorin\ei vii, ne]nvinse, de a c`nta. Nici la Cluj, nici ]n alt[ parte nu mai exist[ acele simpatice =i promiscue c`rciumi cu pre\uri infime =i anun\uri revelatoare. Mizeria =i intimitatea lor a fost ]nlocuit[ treptat de snack-baruri elegante, cu scaune ]nalte si osp[tari impenetrabili, localuri aseptice, pe pere\ii, ascun=i sub tapete lavabile, ai c[rora nu mai at`rn[ inscrip\ii filosofice. +i dac[ aceast[ transformare este, f[r[ ]ndoial[, un semn — fie

Geniul de a fi

83

el chiar deprimant — de civiliza\ie, lipsa cunoscutului cartona=, cu majusculele sale grijulii =i interdictive, r[m`ne pentru mine puternic nostalgic[ =i ne]ncetat ambigu[. Pentru c[, pe scaunele gra\ioase de la bar, ]n fa\a tonomatelor cu melodii prefabricate =i recomandabile, n-o s[ =tiu niciodat[ dac[ lipsa ancestralei interdic\ii este un argument al ]ng[duirii c`ntecului sau un semn c[ nici nu se mai pune problema lui.

CUPRINS 84

Ana Blandiana

ABSEN|A LUI HOMER

La o dep[rtare de cinci kilometri =i dou[ milenii de Sparta, Mistra este o capodoper[ a mor\ii. Pentru c[, dac[ exist[ ]nc[ m[re\ =i fantastic, muntele-ora= continu[ s[ existe =i s[ uimeasc[ numai prin perpetua, indestructibila sa nefiin\[. Imagina\i-v[ un munte ]ntreg, rotunjit ca un con =i acoperit de jur ]mprejur cu zidurile, r[mase ]n picioare, ale unor palate =i biserici, suind din treapt[ ]n treapt[ =i din edificiu ]n edificiu spre castelul din v`rf, a=ezat ca o coroan[ muntelui =i cet[\ii. Imagina\i-v[ un castel ]ncercuit de m[n[stiri ca de ni=te str[lucitoare ziduri de ap[rare ]mpotriva r[ului, un castel la care puteai s[ ajungi dup[ trecerea nenum[ratelor v[mi ale frumuse\ii =i spiritului. Din splendoarea de alt[dat[ au mai r[mas pere\ii cu urme fantastice de fresc[, din care au izvor`t =i minunile noastre bucovinene, cadrele extraordinar cioplite ]n piatr[ ale u=ilor =i, mai ales, bol\ile rotunde, construite din c[r[mizi sub\iri, urm`ndu-se una pe alta ]n cercuri concentrice, savant ]ncopciate ]ntre ele, termin`ndu-se ]n centrul de sus ca o cochilie sacr[ de melc. Nimic nu m-a impresionat la Mistra mai mult dec`t zidurile, cu pl[m[deala lor din piatr[ necioplit[, mortar =i c[r[mid[ ro=ie, sub\ire, a=ezat[ ]n diferite pozi\ii, broderii de p[m`nt ars pe canavaua st`ncilor sf[r`mi\ate =i fixate ]n tencuial[. Palatele din v`rf sunt tocmai asemenea ziduri imense cu ogive =i arcade largi, presupun`nd mai multe etaje, din care s-a p[strat numai at`t c`t trebuia ca s[ mai sugereze m[re\ia trecut[ sau chiar proiec\ia ei exagerat[ ]n con=tiin\a noastr[; ziduri ]ntre care s-au desf[=urat destine ambi\ioase =i nelini=tite, crude =i grosolane ]n patimile lor

Geniul de a fi

85

]nfr`nate nu de prejudec[\i, ci de spaime. Au fost construite de bizantini pentru a=ezarea crucia\ilor pierdu\i prin lume =i teroriz`nd-o cu fantasmele =i ambi\iile credin\ei lor =i ]n \es[tura savant[ a pietrei se mai simt ]nc[ urmele acelei dep[rtate nebunii, ale acelor semin\ii amestecate care omorau =i se l[sau omor`te cu patim[ =i naivitate, ale acelei umanit[\i str[ine, nelipsite de m[re\ie ]n fabuloasa lips[ de m[sur[ a sentimentelor si faptelor. Am stat mult si am l[sat seara s[ coboare, peste noi, cu ochii pierdu\i la cerul curat de var[ care p[trundea prin orbitele zidurilor cruciate, am stat mult, aluneca\i ]n reveria acelei frumoase mor\i de piatr[ =i p[m`nt ars, care m[rturisea despre o via\[ disp[rut[ demult =i ciudat de secret[ lumii noastre. }n timp ce mileniile homerice ne sunt familiare =i le =tim pe de rost intrigile =i legendele, ]n timp ce =tim perfect cu cine l-a ]n=elat Elena pe Menelaos =i Clitemnestra pe Agamemnon, b[nuim abia, ]ntrevedem abia, ]ntr-un joc tainic =i greu descifrabil de umbre umede \op[indu-se una ]ntr-alta, ciudata lume a crucia\ilor, mai apropia\i — cu milenii, str[lucitoarea lume bizantin[ pe care o mo=tenim totu=i ]n at`t de mare m[sur[. O pecete a tainei medievale, inexplcabil[ nici prin vechime, nici prin lipsa documentelor, acoper[ aproape magic o umanitate din care cobor`m mai direct dec`t din cea antic[, o umanitate c[reia nu i-au lipsit dec`t scriitorii pentru a exista cu adev[rat. Palatele de la Mistra, zidurile muntelui mort, dovedesc zguduitor c[ piatra nu egaleaz[ cuv`ntul ]n perenitate, c[ — ciudat! — pergamentul este mai rezistent dec`t mortarul =i st`nca. La Mistra, moartea a profitat ingenioas[ de absen\a lui Homer.

CUPRINS 86

Ana Blandiana

STRADA PISICILOR

M-am ]ntrebat adesea c`te pisici pot s[ fie pe strada noastr[ : treizeci? cincizeci? o sut[? Exist[, desigur, c`teva protagoniste pe care le ]nt`lnesc ]n fiecare zi, care au ]nf[\i=[ri inconfundabile, caractere binestabilite =i nume pe care le =tiu numai eu, dar exist[ =i alte multe, nenum[rate, cu treceri meteorice, ]nt`mpl[toare, altele care apar, dispar =i revin imprevizibil =i al c[ror num[r nu m[ simt ]n stare s[-l aproximez. Ceea ce este fermec[tor, ]ns[, ceea ce d[ haz =i personalitate str[zii noastre destul de banale, de altfel, este faptul c[ pisicile, mereu prezente, ]mprumut`nd spa\iului un haz =i un timp al lor, nu apar\in nim[nui, nu sunt un bun, r[sf[\at =i adorat, al cuiva, sunt, ca s[ zic a=a, pisici publice, sau, cum le nume=te un poet, prieten al lor, maidaneze. Ele nu apar\in nici unei domni=oare b[tr`ne specializate sentimental ]n protejarea neamului felin; ele sunt numai ale maidanului sc[pat surprinz[tor ]ntre dou[ blocuri =i pe care joac[ fotbal muncitorii de la construc\iile din vecini; ele sunt numai ale b[ncilor =i boschetelor din scuarul veget`nd ]n jurul unui bust de binef[c[tor ale c[rui fapte =i nume nu =i le mai aminte=te nimeni, dar c[ruia ni=te ]ngera=i de metal se ]nc[p[\`neaz[ s[-i mai ]ntind[ cununi; ele sunt ale pivni\elor ]n care se \ineau c`ndva lemne, ale podurilor ]n care se f[ceau c`ndva afum[turi, ale acoperi=urilor spiritualizate de olane sau ur`\ite de tabl[, ale arborilor care mai supravie\uiesc uimitori =i ]nal\i ]n c`te o curte sufocat[ de anexe ]ndoielnice =i garaje improvizate; ele sunt, mai ales, ale ma=inilor parcate de-a lungul trotuarelor =i sub care nu plou[, c`nd plou[, nu ninge, c`nd ninge, =i nu pot fi urm[rite

Geniul de a fi

87

c`nd au furat ceva. Pentru c[, dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraordinar ]n ]nflorirea neamului pisicesc pe strada noastr[, lungit[ ]ntre o arter[ supraaglomerat[ =i o alta uruind de tramvaie, este felul ]n care circula\ia sus\inut[ =i zgomotoas[, periculoas[ =i dezl[n\uit[ nu ]nsp[im`nt[ =i nu pare s[ deranjeze domni=oarele ]n bl[nuri idilice =i domnii cu must[\i demodate. Dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraordinar ]n dominarea str[zii noastre de c[tre pisici este non=alan\a cu care =tiu ele s[ treac[ din c`teva salturi printre limuzinele zbur`nd cu viteze suprareglementare, este calmul cu care pot ele s[ dormiteze patriarhal la o jum[tate de metru de goana, care ar trebui s[ le cutremure, a camioanelor. Aceast[ for\[ a adapt[rii, acest masochism ]nc[p[\`nat ]n mimarea beatitudinii =i-n cultivarea suveran[ a indiferen\ei d[ m[sura sfid[toarelor viet[\i, capabile nu numai s[ ]ndure orice, ci =i s[ nu aib[ aerul de a o face. T[rie demn[ de admira\ie sau sl[biciune merit`nd numai mil[ =i dispre\, curajul =i ipocrizia pisicilor ne travestesc ironic strada buimac[ ]ntr-un spa\iu apar\in`nd, ]nc[, unui idilic =i de mult inexistent trecut : minciun[ eroic[ pe care motanii o argumenteaz[ cu obstina\ie, torc`nd viteje=te ]n sfor[itul furios al camioanelor =i bufniturile isterice ale \evilor de e=apament.

CUPRINS 88

Ana Blandiana

LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR

Mi-a fost ]ntotdeauna mil[ de lipsa de ap[rare a umbrelor. M-am g`ndit ]ntotdeauna cu infinit[ compasiune la marii oameni care, obseda\i numai de realizarea unei opere, au l[sat ]n urm[, ]n mod fatal, =i povestea vie\ii lor din afara crea\iei, via\[ de cele mai multe ori ]nt`mpl[toare, ie=it[ la nimereal[ =i tr[it[ neatent, c[reia ei nu i-au dat importan\[ (dec`t ]n m[sura ]n care trebuia s[ fie astfel ]nc`t s[ nu ]mpiedice producerea operei), dar pe care urma=ii — admiratori sau detractori, la fel de avizi a =ti, a interpreta, a judeca — au descoperit-o cu ner[bdare =i au cercetat-o cu violen\[. }ntotdeauna totul s-a petrecut ca =i cum, o dat[ opul produs =i intrat ]n patrimoniul colectiv, lumea ar a=tepta impacientat[ dispari\ia fizic[ a autorului, pentru a putea intra =i ]n posesia vie\ii lui, ]mbog[\it[ ]nc[ antum cu anecdote apocrife =i legende jenate de posibilitatea verific[rii. Apoi, imediat ce moartea se prezint[ pentru a da, punctual[, startul nemuririi, apar armatele de cercet[tori si mul\imile de martori, plictisi\i de am`narea acestei clipe, dar odihni\i ]n a=teptarea ei, cei ce ]=i tr[iser[ via\a, ]n timp ce el ]=i ]n[l\ase opera, =i acum erau gata — cu for\e proaspete =i cu sentin\e definitive — s[-l judece de la ]n[l\imea admira\iei lor =i s[ intre chiar prin asprimea judec[\ii, fotogenici =i atent regiza\i, ]n conul de lumin[ al posterit[\ii sale. Colegi care ]l invidiaser[, amici care ]l deranjaser[, rude pe care fusese obligat s[ le suporte apar =i dau m[rturii pe m[sura ]n\elegerii =i intereselor lor. Se depune astfel ]n jurul operei o spuz[ m[runt[ de interpret[ri eronate, de amintiri trucate, de probe ]ndoielnice, de

Geniul de a fi

89

depozi\ii false, de dovezi greu de autentificat, o spuz[ m[runt[ din care se ]ncrope=te imaginea unei alte vie\i dec`t cea real[, pentru simplul motiv c[ din via\a aceasta nu ar fi putut izvor] niciodat[ opera care, ne]ndoielnic, exist[. Nu sus\in c[ to\i cei care povestesc amintiri =i noteaz[ impresii despre marii oameni pe care i-au cunoscut sunt r`u inten\iona\i =i de rea-credin\[. Dar c`nd o oglind[, numai pu\in ]nclinat[, transform[ imaginea =i reflect[ schimbat, cum ar putea un ochi, oric`t de pu\in diferit, s[ nu reflecte altfel? Printr-o lentil[ str[in[ oboseala se poate citi indiferen\[; abstragerea — orgoliu; spaima de pierderea timpului — egoism; efortul de a suporta — falsitate; fuga de circumstan\e — la=itate; c[utarea singur[t[\ii — dispre\. Nu sus\in c[ nu trebuie s[ vedem omul de dincolo de oper[, sus\in doar c[ singurii ochelari prin care avem dreptul s[-l privim este opera sa. Pentru c[, altfel, totul seam[n[ cu acele coridoare de oglinzi ondulate din b`lciuri n[sc`nd monstruoasele lor reprezent[ri, amplificate =i deformate la infinit, printre care f[ptura real[ se pierde =i nu mai g[se=te ie=irea.

CUPRINS 90

Ana Blandiana

BANCA TIMPULUI

Dac[ n-a= fi avut convingerea c[ orice clip[ pe care o tr[iesc, pe care o risipesc, care trece, se depune totu=i undeva — ]ntr-un safe la care numai eu am acces =i ]n care nimic nu se degradeaz[ =i nu se pierde — nu a= fi fost, sunt sigur[, ]n stare s[ ajung la aceast[ v`rst[, a= fi ]nnebunit demult calcul`nd astronomicele cifre ale secundelor irosite. Sunt at`t de ]ncredin\at[, ]ns[, c[ nimic din ce-am tr[it n-am tr[it degeaba, c[ nimic din ce-am v[zut n-am v[zut ]n zadar, c[ nimic din ce-am suferit n-am suferit f[r[ rost, ]nc`t ]ncerc uneori sentimentul — aproape iresponsabil — pe care trebuie s[-l aib[ ac\ionarii marilor ]ntreprinderi, care =tiu c[ simpla trecere a vremii ]i ]mbog[\e=te necontenit. +i chiar dac[ am`n f[r[ ]ncetare s[ scot de la Banca Timpului mormanele de minute, =i de zile, =i de ani, str`nse aproape f[r[ voia mea acolo, existen\a acelei b[nci nu este mai pu\in important[ pentru mine. La urma urmei, omul cel mai bogat din lume nu este cel care m[n`nc[ cel mai mult, sau se ]mbrac[ cel mai bine, ci acela care ar putea oric`nd s[ o fac[.

CUPRINS 91

Geniul de a fi

DIALOG DESPRE TIMP

— Las[-m[ acum, n-am timp, i-am spus Mariei care are doi ani, c`teva luni =i o inepuizabil[ dorin\[ de conversa\ie. — “N-am timp”, r[spunse ea ca un ecou nedumerit =i ]ncepu s[ se joace, suspect de t[cut[. — Dar mama are? reveni nu peste mult, preocupat[ cu eviden\[ de ceva. — Ce s[ aib[? am ]ntrebat uituc[, ]ntrerupt[ din lucru. — Timp ! se mir[ ea revoltat[ de at`ta superficialitate. Nu, nici mama nu are. Nou[ pauz[ de repliere. — Dar buna? ]ncerc[ s[ ]nv[luie din alt[ direc\ie no\iunea str[in[. — Nici buna. — Dar tata? — Nici tata, r[spunsei exasperat[. Maria, te rog sa fii cuminte =i s[ te duci s[ te joci singur[. Nimeni nu are timp. Nimeni? Feti\a st[tea ]n fa\a mea, serioas[ =i f[r[ speran\[, ca ]n fa\a unei lespezi r[sturnate peste cuv`ntul ne]n\eles. Apoi, ultim[ ]ncercare, ]i veni o idee: — Dar eu? — Ce, tu? — Eu am timp? De data asta ]nvinsese. +i se vedea c[ =tie c[ a ]nvins chiar ]nainte de a c[p[ta r[spunsul.

92

Ana Blandiana

— Da, tu ai timp, foarte mult timp, trebui s[ recunosc eu ]nduio=at[ =i poate chiar =i invidioas[ pu\in. — Eu am timp ! Eu am timp ! ]ncepu ea s[ scandeze ]n gura mare, p[r[sindu-m[ =i lu`nd-o la fug[ ]n cercuri triumf[toare prin cas[. Uitase c[ nu ]n\elegea ce ]nseamn[ timp, era fericit[ c[ — a=a ne]n\eles cum este — ea ]l are. +i m-am g`ndit c[ sunt ]ntr-o situa\ie absolut complementar[; spre deosebire de ea, eu ]l ]n\eleg, dar nu ]l am. +i m-am ]ntrebat, chiar, dac[ aceast[ situa\ie perfect simetric[ nu ar putea fi si ea motivul unei bucurii. Dar nu puteam s[ nu-mi r[spund c[ Maria, ea, intuise ce era =i ce nu era important, ]n tema dialogului nostru.

CUPRINS 93

Geniul de a fi

UMBRA

}notam ]ntr-o mare at`t de limpede, ]nc`t nu era destul de material[ pentru ca soarele puternic s[ se oglindeasc[ ]n ea; at`t de limpede ]nc`t soarele o str[b[tea simplu, a=a cum str[b[tea aerul, f[r[ ]mpotrivire. }ntre aer =i ap[ nu se vedea, de pe \[rm, dec`t o linie sub\ire, abia g`ndit[, de beteal[, un fir abia sugerat desp[r\ind cu aur st[rile de agregare ale materiei care se ]ndoia ]nc[ de ea ]ns[=i. Mult mai mult dec`t obiect al contempla\iei, ea, marea, devenea astfel contempla\ia ]ns[=i, idee ]n sine, abia ]nvelit[ ]n atomii transparen\i ai existen\ei materiale. “Idee pierdut[-ntr-o palid[ fee”, cum spune Eminescu, a c[rui insul[ fermecat[ mi-o pot imagina perfect tres[rind ]ntre aceste nemi=cate ape. Pentru c[, dincolo de limpezime =i de imaterial, ceea ce face nep[m`ntesc acest peisaj de transparen\e supreme este imobilitatea lui. Nici o fibr[ a apei nu lunec[, nici o und[ nu se na=te la atingerea malului, nici un fior nu str[bate aerul nesf`r=it ca s[ urce spre mun\ii care se deseneaz[, nemi=ca\i =i ei, =i la fel de ireali. Faptul c[ ]not, faptul c[ ]naintez prin aceast[ ]ncremenire care nu apar\ine nefiin\ei, ci perfec\iunii este, desigur, unul dintre lucrurile cele mai fantastice pe care le-am f[cut vreodat[. }naintez contempl`nd ]mp[r[\ia transparent[ prin care zbor abia mi=c`nd din aripi, v[z`nd la sute =i sute de metri sub mine cet[\i =i peisaje locuite de pe=ti care se mi=c[ =i ei ca ]n zbor, ca ]n somn prin v[zduhul acesta de m[tase f[r[ culoare. O dat[ cu mine, jos, foarte jos, pe fundul cel mai ad`nc al m[rii, peste st`nci clare =i ierburi nemaiv[zute nicic`nd, se mi=c[ ceva — cineva, poate — cu gesturi lente, de ]not =i de lunecare las-

94

Ana Blandiana

civ[, o mare fiin\[, mai mare, mult mai mare dec`t pe=tii care-o str[bat uneori argintii, o fiin\[ ]ntunecat[ care nu se opre=te, cum nu m[ opresc nici eu, care-=i coordoneaz[ cu grij[ mi=c[rile =i le ritmeaz[ dup[ ale mele. }n at`ta lumin[ aceast[ fiin\[ de umbr[, urm[rindum[ cu eviden\[ pe mine din ]ntregul univers, ar fi sf`r=it desigur prin a m[ ]nsp[im`nta, dac[ ]naintea spaimei n-ar fi fost descoperirea : trec`nd prin ap[ a=a cum trecuser[ prin aer, razele soarelui m[ decupau din lumin[ si trupul meu p[m`ntesc ]=i t`ra singur, ]n at`ta lucire, umbra m[rit[ =i oarb[ pe ad`ncul limpede al m[rii. }n transparen\a =i neclintirea ideal[ a universului, eu eram materia, eu eram umbra, eu eram mi=carea, profanatoare =i nebune=te de fericit[, c[ pot vedea, c[ ]n\eleg, c[ exist.

CUPRINS 95

Geniul de a fi

DORUL

Nu vin de nic[ieri. Nu duc prin v`rste nostalgia nici unui sat, nici unei str[zi m[car, a copil[riei. Mama mi-a ar[tat c`ndva, ]ntr-o c[l[torie prin Timi=oara, blocul modern — a=ezat pe un col\ cu o uruitoare r[scruce de tramvaie =i o str[in[ statuie catolic[ — ]n care m-am n[scut. M-am mirat politicos. Locul ]mi era nu numai necunoscut, ci =i indiferent. De crescut, am crescut cu vreo sut[ de kilometri mai la nord, ]ntr-un alt ora=, mai precis la marginea lui ceferist[, locuit[ de acari, fochi=ti, ]mpiega\i =i mecanici de locomotive cu aburi care se ]ntorceau din schimb negri ca smoala, ]n timp ce noi, copiii, ne jucam de-a ascunsa ]n excelentele ascunz[tori din d[r`m[turile r[zboiului abia terminat. C`nd m-am ]ntors odat[ din ]nt`mplare, n-am mai descoperit nimic, ]mi disp[ruser[ reperele; nu mai existau nici ruine, nici locomotive cu aburi. Au mai trecut prin via\a mea =i alte ruine. Au disp[rut si ele. Nu m-am fixat cu adev[rat nic[ieri. Nu sunt legat[ de nici un ora=, de nici o strad[, de nici o cas[, de nici o odaie. Mai mult : nu apar\in nici unui lucru care-mi apar\ine. +i totu=i mi-e dor. +i totu=i mi-e at`t de dor. Este destul s[ trec cu doi kilometri teoretica linie ]nsemnat[ cu dung[ ro=ie pe hart[ care ne desparte de ceilal\i, ca s[ simt zb[t`nduse ]n mine fiecare frunz[ de-acas[, ca s[ descop[r c[ reprezint fiecare c[tun =i fiecare p`r`u pe care l-am l[sat, aproape f[r[ s[-l observ, ]n urm[. Nu mi-e dor de un ora=, de o strad[, de o cas[, de o odaie, de o amintire, nu mi-e dor de nimic ce-mi apar\ine sau care se leag[ de persoana mea, nu mi-e dor de nimic, mi-e pur =i simplu dor. Dorul

96

Ana Blandiana

este cel mai abstract =i cel mai altruist dintre sentimentele mele, este legea care-mi face sufletul iobag pe un petec de p[m`nt. Dorul este cel mai impersonal =i cel mai implacabil dintre sentimentele mele, este for\a centripet[ care m[ ]mpiedic[ s[ m[ spulber ]n univers. }naintez sub ]nc[rc[tura de imagini, de suferin\e =i de iubiri ]nf[=urate ]n nebuloasa de dinaintea na=terii mele, pe care o port cu mine mereu ]ntr-o continu[, exaltat[, epuizant[ compara\ie, =i ]ncerc s[-mi imaginez o via\[ liber[ de dor. Nu reu=esc. }n labirintul de for\e nesigure si du=mane ale lumii, supravie\uiesc paradoxal prin aceast[ tremur[toare sl[biciune.

CUPRINS 97

Geniul de a fi

DOU{ VERBE

Orice c[l[torie are pentru mine dou[ p[r\i distincte, complementare una alteia =i izvor`nd una dintr-alta ]n mod necesar, dou[ p[r\i pe care le voi numi cu cele dou[ verbe st[p`nitoare asupra lor : partea lui a vedea =i partea lui a scrie. Timpul c[l[toriei se sf`=ie ]ntre aceste dou[ la fel de s[lbatece dorin\e =i la fel de imperioase necesit[\i, delimit`ndu-=i cu greu ]mp[r[\iile du=mane =i reciproc dependente. Timpul c[l[toriei se ]mparte ]n timpul ]n care v[d =i timpul ]n care scriu ce-am v[zut =i nimic nu este mai greu dec`t a face cu dreptate aceast[ ]mp[r\ire, dec`t a acorda judicios h[lcile aburinde ale minutelor =i orelor contempl[rii universului curg[tor ]n uitare ori fix[rii lui cu cruzime ]n cuvinte. Spun “cu cruzime” pentru c[, scriind, trec`nd ]n verbe o form[, o lumin[, o culoare, retr[iesc sentimentul pe care ]l ]ncercam ]n copil[rie c`nd fixam, omor`nd, frumo=ii fluturi ]n insectar. }mi amintesc halucinant repulsia =i mila pe care le tr[iam ]n timp ce ]nfigeam cu groaz[ acul ]ntre aripile zb[t`ndu-se ale insectei si, mai ales, ]mi amintesc implacabila necesitate a gestului meu. Fixarea ]n ace era singura form[ de perpetuare a frumuse\ii lor; neuci=i, fluturii ar fi pierit ]n neant. Fixarea ]n cuvinte este singura form[ de perpetuare a frumuse\ilor contemplate, singura form[ de conservare a emo\iei tr[ite. Pentru c[, m-am ]ntrebat de at`tea ori, “unde se duce, unde dispare ceea ce am v[zut c`nd nu

98

Ana Blandiana

]nsemn ceea ce am v[zut?” A r[spunde : “— }n uitare” este prea eliptic =i prea complicat pentru mine. Dar ce e uitarea, ce e aceast[ substan\[ sau aceast[ lips[ de substan\[ care ]nghite tot ce nu e ad[postit ]n cuvinte, ce este aceast[ plant[ sau acest animal de teama c[ruia timpul unei c[l[torii se smulge privirii =i se las[ zdren\uit de scris? Ce este aceast[ pr[pastie deasupra c[reia verbul a tr[i se las[ suspendat de verbul a scrie? Unde se duce ce nu e scris, tr[it fiind, dar ceea ce nu e nici tr[it?

CUPRINS 99

Geniul de a fi

AURUL

Nu mi-au pl[cut niciodat[ bijuteriile, nu pentru c[ ideea de podoab[ mi-ar fi fost str[in[, ci pentru c[ nu puteam s[ ]n\eleg importan\a metalului galben a c[rui greutate le stabilea valoarea. Aurul nu mi se p[ruse niciodat[ mai frumos dec`t alte metale : luciul b[tr`n al argintului ]mi ap[rea mai plin de noble\e, carnea ]ntunecat[ a plumbului m[ tulbura mai ad`nc, nelini=tea misterioas[ =i ne]n\eles prevestitoare a mercurului o b[nuiam mult mai plin[ de taine. Valoarea lui — ]nvelit[ ]n legende =i povestiri ]nfrico=[toare, nimbat[ de patimi =i crime — nu mi se p[rea mai mult dec`t conven\ional[, m[surabil[ numai prin puterea de cump[rare =i capacitatea de schimb : un etalon de c`nt[rire a averii, a=a cum ]n epocile primitive trebuie s[ fi fost topoarele ascu\ite de silex, iar ]n viitorul care ]ncepe s[ se ]ntrevad[ — inestimabilii barili de petrol. Astfel g`ndeam, r[t[cind aproape f[r[ s[-mi vin[ s[ cred prin muzeul arheologic din Salonic, rememor`ndu-mi credin\e si sentimente, adev[rate cu numai c`teva ore ]n urm[, si care acum mi se p[reau nu numai uimitor de false, ci =i str[ine de mine, pierdute ]ntrun lunec[tor trecut. O parte din s[lile muzeului expuneau tezaurele regilor macedoneni g[site ]n mormintele regale de la Verghina. Scuturi si plato=e, cununi stufoase de lauri, diademe, coliere, jambiere, s[bii, ap[r[toare de bra\e =i de genunchi, casete, sfe=nice, coifuri, cercei, inele, lan\uri, sigilii, totul lucrat cu o fin[ art[ a am[nuntului, totul din aur, din uria=e cantit[\i de aur... +i, ciudat, ceea ce uimea nu era arta lucr[turii, perfec\iunea acelor frunze care se ]mpleteau =i

100

Ana Blandiana

semnificau gloria, a acelor trupuri de zei posesivi =i p[tima=i peste frumuse\ea c[rora secolele de inspira\ie n-au mai putut ad[uga nimic, ceea ce uimea era chiar materia perfect[ care m[ privea ]n ochi prin sticla vitrinei — cu “ochiul dracului”, poate?—ca s[ m[ fac[ s[ ]n\eleg. Se ]n=irau ]n fa\a mea curate =i noi, str[lucitoare =i proaspete, toate acele obiecte c[rora trebuia s[ le recunosc nu numai frumuse\ea evident[, ci =i imposibilitatea lor, dovedit[, de a muri. Se ]n=irau ]n fa\a mea, iar eu, cea muritoare, le priveam cu o emo\ie care m[ dezv[luia mie ]ns[mi, umilit[ =i recunosc[toare ]n egal[ =i uluitoare m[sur[. De c`te ori mi se ]nt`mpl[ s[ descop[r c[ tot ce consideram a fi o prejudecat[ este un adev[r cu r[d[cini ad`nci pe care numai v`rsta cobor`toare le poate dezveli — m[ cuprinde o ciudat[ =i sigur[ de sine mul\umire, o lini=te bun[ =i plin[ de for\[, ca =i cum nu eu a= fi fost infirmat[, ci specia ar fi triumfat ]n mine cu o bucurie recuperatoare de care m[ bucur uimit[ =i eu. N-am =tiut la ]nceput cum s[-mi explic mie ]ns[mi emo\ia care m[ cucerea treptat =i care m[ \inea nemi=cat[ ]n fa\a vitrinelor plombate =i prev[zute cu sisteme de alarm[ ]n care st[teau vii =i treze comorile tat[lui lui Alexandru Macedon. Eram sigur[ c[ nu bog[\ia m[ impresiona, =i nici chiar m[iestria artizanilor b[tr`ni de secole. +i totu=i emo\ia mea era real[ =i =tiut[ numai din rarele ]nt`lniri cu marile opere. Sim\eam, f[r[ voia mea =i f[r[ s[ ]n\eleg de ce, acea str[lucitoare umilin\[, pe care mi-o descop[r ]n fa\a capodoperelor ]n stare s[ ]nving[ timpul. Oh, timpul. O sabie uria=[, al c[rei m`ner greu de aur ]=i lucea nimfele ]ncol[cite de satyri cu prospe\imea unui galantar de lux contemporan, se prelungea printr-o p`nz[ zdren\uit[ din bronzul ucig[tor =i ascu\it al c[reia nu mai r[m[sese dec`t o jalnic[, friabil[ structur[ cu fibre coclite, verzi. Mileniile care m[run\iser[

Geniul de a fi

101

bronzul nu reu=iser[ dec`t s[ lustruiasc[ =i s[ lumineze =i mai mult flac[ra magic[ arz`nd st[p`nit[ ]n metalul adorat. Descoperisem aurul ! }n\elegeam ]n sf`r=it puterea lui tainic[ =i for\a lui c[utat[ de adep\i, aceast[ capacitate de a nu se supune timpului, aceast[ nemurire. St[team \intuit[ ]n fa\a geamurilor incasabile ]n dosul c[rora erau ]nchise neputincioase milenii, vase =i casete str[lucitoare, ]n care vremea ]ns[=i se l[sase pecetluit[ =i nu mai cr`cnea, =i m[ g`ndeam la vie\ile alchimi=tilor topite ]n marea speran\[ a transmut[rii, la visul pietrei filosofiale transform`nd plumbul ]n aur =i oamenii ]n nemuritori, la aurul potabil vindec`nd orice boal[, la aurul ]n\elep\ilor, la at`tea =i at`tea fantastice elanuri =i ermetice povestiri pe care le ]nvelisem ]n z`mbetul meu adolescent =i ironic, trec`nd pe l`ng[ ele cu superioritatea n[t`ng[ a celui care crede c[ ]n\elege totul pentru c[ nu b[nuie=te nimic. }n muzeul arheologic din Salonic am avut revela\ia — care m-a f[cut s[ tremur de o emo\ie mai mult dec`t estetic[ =i \in`nd de un t[r`m mai ad`nc dec`t cel al artei — c[ aurul este nu numai pre\ios ]n sine, valoros prin puterea sa indestructibil[ ]n timp, ci =i de\in[tor al unei =tiin\e secrete, diabolice (poate), zeie=ti (de ce nu?), care nu dispare =i nu e transmis[. L[n\i=orul pe care-l purtam, indiferent[, la g`t ]l simt de atunci ca pe o f[r`m[ nemuritoare, care ]mi apar\ine =i de la care cine =tie dac[ nu voi ]nv[\a ceva...

CUPRINS 102

Ana Blandiana

O CARTE

Nu m-am num[rat niciodat[ printre acei tineri poe\i, invidia\i ironic de Arghezi, care ies ferici\i din libr[rie cu noua lor carte fluturat[ triumf[tor =i exultant, ca un steag, ca un subtil instrument, ca o arm[ a ne]ndoielnicei lor biruin\e asupra lumii. Dimpotriv[. Dincolo, mult dincolo de tot ce =tiu despre tipografii =i redac\ii, despre h`rtie =i cerneal[, despre ortografie =i alfabet, m[ g`ndesc la c[r\i ca la ni=te fiin\e vii, care nu m-a= mira s[ se mi=te cu de la sine putere, s[ fac[ ceva nea=teptat =i uimitor. De c`te ori ]mi apare o carte, o iau ]n m`n[ cu un fel de spaim[, =tiu c[ m[ pot a=tepta din partea ei la orice, faptul c[ eu am scris-o, c[ o =tiu pe dinafar[, c[ am citit-o ]n =palturi =i ]n corectur[ nu schimb[ cu nimic lucrurile. Str`ns[ ]ntre coperte necunoscute, cu paginile numerotate obiectiv, lipsit[ de =ters[turi, ordonat[ =i irepro=abil[, ea este o fiin\[ str[in[ ce-mi cunoa=te, nepl[cut =i indiscret, secretele pe care le va ]mp[rt[=i, f[r[ ca eu s-o mai pot opri, lumii ]ntregi. N-am sim\it niciodat[ fericire ]n fa\a unei noi c[r\i ale mele, am sim\it ]ntotdeauna numai acel ambiguu =i complicat sentiment — amestec de m`ndrie =i neputin\[, de dragoste =i jignire, de intimidare =i, mai ales, de uimire — pe care trebuie s[-l aib[ p[rin\ii ]n fa\a copiilor deveni\i deodat[ mari =i pe care nu ]i mai pot st[p`ni. Dar dac[ ]n fa\a c[r\ilor mele sufletul mi se str`nge de cele mai multe ori de presim\iri =i sentimente prea complicate pentru a sem[na bucuriei, celelalte c[r\i, milioanele, miliardele de celelalte c[r\i ale lumii, m[ umplu la simpla lor atingere de cea mai neumbrit[ fericire. }nainte de a le citi, ]nainte de a le b[nui m[car ]n\elesul, ]mi vine s[

Geniul de a fi

103

le m`ng`i =i s[ le miros, ]mi vine s[ le vorbesc =i nu m[ pot ]mpiedica s[ m[ g`ndesc la ele ca la ni=te persoane a c[ror cuno=tin\[ poate fi un noroc sau o calamitate, dar nu poate fi niciodat[ indiferent[. Exist[ c[r\i care m[ intimideaz[ =i c[r\i pe care le dispre\uiesc, c[r\i pe care din prima clip[ mi le simt apropiate =i c[r\i pe care simt nevoia s[ le \in la distan\[, c[r\i bl`nde =i c[r\i violente, c[r\i pe care a= vrea s[ le protejez =i c[r\i l`ng[ care m[ simt protejat[ =i ]n siguran\[. Mai mult, pentru c[ nu sunt ]n stare s[ nu le consider fiin\e, le judec a=a cum judec fiin\ele. Nu-mi plac c[r\ile prea elegante, nu m[ farmec[ simandicoasele edi\ii de lux, nu-mi plac volumele care \in la ]nf[\i=are mai mult dec`t la sufletul lor. Ba trebuie s[ m[rturisesc c[, printr-o ciud[\enie, c[r\ile foarte frumoase ]mi trezesc o inexplicabil[ =i, =tiu, nedreapt[ suspiciune, ]n timp ce c[r\ile ur`\ele m[ ]nduio=eaz[ =i m[ determin[ s[ le acord atuuri, uneori f[r[ acoperire. Tot acest animism poate s[ par[ absurd, toat[ aceast[ subiectivitate poate s[ par[ exagerat[, dar cum a= putea s[ ]ncetez de a m[ g`ndi la c[r\i ca la ni=te fiin\e vii, c`nd eu ]ns[mi nu-mi doresc altceva, ]n timp, dec`t s[ devin nimic mai mult, dar nimic mai pu\in, dec`t o carte?

CUPRINS 104

Ana Blandiana

T~RGUL DE C~NTEC

Ceea ce m[ impresionase mai puternic cu ani ]n urm[ la Paris, dincolo de bog[\ia muzeelor =i de regalitatea arhitecturii, fusese pia\a de p[s[ri c`nt[toare de la Cite. Cu greu a= putea descoperi ]n memoria mea sentimental[ o ]nt`mplare sau un lucru care s[ egaleze ]n ging[=ie suavitatea acelui t`rg de duminic[ etal`nd ]ntr-o ordine — metafizic[, desigur, — colivii cu fiin\e ]naripate de-o ne]nchipuit[ frumuse\e (le-a= fi spus ]ngeri minusculi, dac[ ]ngerii s-ar fi putut l[uda vreodat[ cu asemenea culori), agit`ndu-se muzical dincolo de z[brele artistic forjate =i purt`nd caligrafiat, uneori, al[turi de pre\, calificativul bun c`nt[re\. Erau p[s[ri purpurii cu ciocuri de metal auriu, =i p[s[ri verzi ca iarba cu ciocuri stacojii, =i p[s[ri galbene ca =ofranul, =i p[s[ri albastre ca peruzeaua, =i p[s[ri imaculate cu ciufuri violete, =i p[s[ri negre cu ochelari =i cozi de argint, =i p[s[ri gri cu gulere ca ni=te nori verzui, =i p[s[ri de sidef cu ochi ro=ii =i aripi muiate-n albastru ]nchis. Cum a= putea s[ le descriu p[str`ndu-le ]ntreaga str[lucire =i conving`ndu-m[, totu=i, c[ ele exist[ pe p[m`nt? Unele erau miniaturale p`n[ la a p[rea numai m[iestre reproduceri ale unei realit[\i mai pu\in fragile =i gra\ioase, altele erau robuste pretinz`nd colivii peste dimensiunile obi=nuite; unele se vindeau ]n perechi, altele solitare; unele erau juc[u=e, altele ]mbufnate; unele erau guralive, altele mute; unele se mul\umeau cu austere chilii, altele de\ineau adev[rate apartamente cu balansoare =i piscine. Nimic mai divers dec`t acea expozi\ie s[pt[m`nal[ de art[ vie, cu dramele =i concuren\ele ei, cu rentabilit[\ile ei economice =i frumuse\ile ei gra-

Geniul de a fi

105

tuite. +i nimic mai ]n=el[tor. Pentru c[ tot acel exces de lux, de culori, de pene, de mo\uri, de cozi =i de aripi, toat[ acea diversitate de temperamente, de ticuri, de firi, de manii =i de obi=nuin\e nu era dec`t un cadru, lipsit de fapt de importan\[, pentru v`nzarea bunilor c`nt[re\i. Un penaj insignifiant =i o colivie monahal[ puteau s[ coste de c`teva ori mai scump dec`t cea mai extravagant[ toalet[ p[s[reasc[, ceea ce nu ]nsemna c[ printre marile frumuse\i nu ar fi fost primadone al c[ror pre\ devenea, bine]n\eles, exorbitant. |in minte c[ revenisem mai multe duminici la r`nd fermecat[ mereu =i mereu nelini=tit[ de acel amestec de frumuse\e =i de lips[ de libertate, ]n spatele c[ruia se afla obiectul ]nsu=i al v`nz[rii : c`ntecul.

CUPRINS 106

Ana Blandiana

MONUMENTUL C{L{TORULUI NECUNOSCUT

Multe lucruri m-au uimit =i m-au fermecat ]n nordul, descoperit aproape fabulos, al Olteniei, dar nici unul dintre ele nu m-a impresionat mai puternic dec`t f`nt`nile. La ]nceput m-a frapat numai frecven\a lor, prea mare pentru a nu ascunde =i altceva dec`t grija, oric`t de necesar[, de a st`mp[ra setea. De altfel, s[pate pe marginea drumului, ]n afara satelor =i chiar departe de ele, nici nu putea fi vorba despre setea celor care le s[paser[, ci despre cea, mult mai ad`nc[ probabil, dar =i mult mai teoretic[, a prezumtivilor c[l[tori. Oricum, indiferent c`t de mul\i =i c`t de ]nseta\i c[l[tori ar fi b[tut drumurile de sub mun\ii Olteniei, f`nt`nile care ]i a=teptau de-a lungul acestora erau prea numeroase pentru a nu sugera, pe l`ng[ altruismul ciudatei lor ospitalit[\i, =i un alt ]n\eles. La r[scruci sau numai la cotituri, la umbr[ rotat[ de arbori sau numai sub aripa de =indril[ a strea=inei, cu roat[, cump[n[ sau numai cu jgheab mereu curg[tor, f`nt`nile \in aten\ia trec[torului treaz[ la ]nc[p[\`natul, complicatul lor mesaj. Pentru c[ numai dup[ ce m-am mirat c`t de dese sunt f`nt`nile, am ]nceput s[ observ c[ ele sunt ]nconjurate de inscrip\ii =i troi\e, acoperite la r`ndu-le cu =iruri st`ngace de vorbe ]ncrustate ]n lemn : ]nc`t fiecare f`nt`n[ pare, v[zut[ de departe, un minuscul cimitir format din dou[, trei, cinci, zece cruci al c[ror loc geometric, emo\ionant =i inexplicabil, este ]ns[=i f`nt`na. +i dac[, odat[ citite inscrip\iile, misterul lor r[coros se dezleag[, sufletul f`nt`narilor se descoper[ =i mai ad`nc, =i mai tainic: asemenea unei f`nt`ni din ]ntunericul vuitor al c[reia ecourile se ]ntorc ]mbog[\ite =i apa se ghice=te pe c`t de dep[rtat[, pe at`t de limpede.

Geniul de a fi

107

C[ci f`nt`nile sunt s[pate cu g`ndul la mor\i. Ca un omagiu adus celor pleca\i, cei r[ma=i sap[ ]n memoria lor f`nt`ni pentru ca trec[torii, b`nd, s[ le evoce amintirea. Datele acestuia sunt ]nsemnate cu grij[ pe trunchiul f`nt`nii sau pe crucile din jur — pentru c[, dac[ nu a s[pat o f`nt`n[, cel viu pune cel pu\in o troi\[ l`ng[ o f`nt`n[ mai veche, asociindu-=i durerea nou[, ]nc[ fierbinte, la r[coarea ei lini=titoare demult. C[l[torii beau ap[, citesc inscrip\iile, =i-i pomenesc astfel pe necunoscu\ii omagia\i. La r`ndul lor, c`nd le e sete, mor\ii ]n=i=i pot veni s[ bea =i s[ se conving[ de tr[inicia memoriei lor. Obicei ancestral =i tulbur[tor, cult al str[mo=ilor viu ]mpletit cu acel antic Bibe viator, ospitalitate ad`nc[ =i ad`nc filosofic[ sunt f`nt`nile ]n=irate pe drumurile Olteniei. Am b[ut pe r`nd din ele, le-am citit pisaniile ]ncrez[toare ]n posibilitatea noastr[ de a ne pomeni =i ]n\elege unii pe al\ii =i le-am privit emo\ionat[ ca pe un monument — ]n[l\at triumf[tor peste ]nsu=i izvorul Stixului — al C[l[torului Necunoscut.

CUPRINS 108

Ana Blandiana

INTENSITATEA SUPLICIULUI

Am mai v[zut =i ]n alte locuri, ]n multe alte locuri, pere\ii picta\i ai m`n[stirilor — splendidele pridvoare br`ncovene=ti, mai ales — acoperindu-se p`n[ la nivelul unui stat de om cu nume ]ncrustate sadic ]n tencuiala zugr[vit[ dar niciunde mai mult dec`t ]n acea biseric[ din pe=ter[ vandalismul acelor inscrip\ii nu mi se p[ruse mai complet, mai exhaustiv. Pe=tera se afla la c`teva sute de metri deasupra m[n[stirii Bistri\a ]n defileul p[duros =i romantic al r`ului cu acela=i nume, gr[bit s[ ajung[ ]n Olt. Se p[trundea ]n ea, spectaculos =i aproape riscant, de pe un pode\ suspendat deasupra cheilor abrupte, cu st`nci bru=te =i brazi imperatori, pentru a se ]nainta apoi t`r`= printr-o galerie lung[ de mai multe zeci de metri, m`ntuit[ deodat[ ]ntr-o mare hal[, ca o pia\[ din care porneau alte coridoare mai scunde sau mai ]nalte, de jur ]mprejur. De altfel, cred c[ impresia aceasta de pia\et[ medieval[ ]n care se vars[ ca ni=te p`raie stradelele contorsionate ar fi persistat, fermec[toare =i incitant[, ]n ciuda reflectoarelor care luminau pielea reptil[ a pere\ilor =i formele lor mereu reticente, dac[ f`lf`iri scurte, prea scurte pentru a fi reperate de ochi, =i o ciudat[ vibra\ie, ca a firelor de ]nalt[ tensiune, nu ne-ar fi ]ngrozit de prezen\a liliecilor, purt`nd ]nc[rcata ereditate a tuturor spaimelor din copil[rie =i a tuturor pove=tilor cu vr[jitoare =i farmece malefice. Acesta era locul ]n care c[lug[rii m`n[stirii din vale au s[pat dou[ bisericu\e, cu pictura emo\ionant[ a=ezat[ direct pe peretele st`ncii, ]n care retr[geau din calea turcilor moa=tele =i odoarele l[ca=ului. Am intrat f[r[ mari iluzii estetice, atras[ mai cur`nd de a=ezarea

Geniul de a fi

109

senza\ional[ a monumentelor dec`t de speran\a frumuse\ii lor. Poate de aceea prospe\imea culorilor =i a sentimentelor descoperite acolo ]n p`ntecul p[m`ntului m-a emo\ionat neobi=nuit. Linia ingenu[ amintind naivitatea icoanelor pe sticl[ =i vopseaua vie ne]nvins[ de umezeala secular[ a st`ncii goale se ]mbinau, sub lumina ]nl[crimat[ a lanternei, ]n viziuni ]nc[rcate de amintiri =i ]n\eles. }mi amintesc un obraz prelung, cu ochi negri, mari, de o con\inut[ noble\e, ajuns la stilizarea bizantin[ nu prin dogm[, ci prin intensitate. }mi mai amintesc dou[ figuri de mironosi\e de o mare ging[=ie, ca ni=te petale animate de un puls ad`nc mai mult dec`t floral, cu ochi mistici =i gene lungi, bisericoase. Dar pe deasupra tuturor liniilor =i culorilor, sentimentelor =i credin\elor, ]mi amintesc inscrip\iile. Nume de botez =i de familie, localit[\i de ba=tin[, ani de gra\ie, totul scrijelat f[r[ mil[ peste obrazuri =i ochi de sfin\i, peste guri =i m`ini de madone, peste triunghiuri divine =i scene biblice. Unii ]=i scriu numele dezordonat, non=alant, ca o semn[tur[; al\ii =i-l ]ncrusteaz[ numai de jur ]mprejurul capetelor, pe aureole. Sunt litere latine =i ani contemporani, dar sunt =i chirilice datate pe la ]nceputul secolului trecut. Nu poate fi incriminat[ o epoc[, ci o latur[ uman[. +i ca orice lucru pe care nu reu=esc s[-l ]n\eleg, acest straniu viciu m[ incit[ =i m[ obsedeaz[. Pot s[ ]n\eleg sensurile unei crime, pot s[ ]n\eleg cauzele unui r[zboi, pot s[ ]n\eleg o r[zbunare sau o tic[lo=ie, dar mi-e cu neputin\[ s[ ]n\eleg rostul acestei profan[ri aproape incon=tiente. Pentru c[, ]n mod evident, nu distrugerea picturii este scopul acestei activit[\i, ci nemurirea numelui s[pat ]n ea. Pictura distrus[ este numai rezultatul acestei ac\iuni ]ndreptate ]mpotriva uit[rii. Dar atunci de ce au fost scrise acolo, pe acea fresc[ neobi=nuit de emo\ionant[, =i nu pe un perete obi=nuit, nepre\ios, a c[rui distrugere nu este o infamie, dar a c[rui rezisten\[

110

Ana Blandiana

nu e cu nimic mai prejos? Nu cumva nemurirea este considerat[ dependent[ tocmai de aceast[ aneantizare a unei frumuse\i? Nu cumva perver=ii purt[tori ai acelor nume au calculat legarea numelui lor de oprobriul cu at`t mai ]ndelungat cu c`t victima este mai pre\ioas[? Ca =i cum nemurirea c[l[ului ar fi direct propor\ional[ nu numai cu importan\a celui chinuit, ci =i cu intensitatea supliciului.

CUPRINS 111

Geniul de a fi

PRETIOASELE R{+INI

Coboram coasta unui munte ]mp[durit ]n insula Egina, una dintre acele minuni eline formate dintr-un templu, un munte =i o mare, una dintre acele minuscule parcele de univers ]n care, l[s[ndu-se ]n voia spiritului, materia a descoperit cu delicii, de milenii ]ntregi, cea de a patra stare de agregare : simbolul. Coboram printr-o p[dure de pini pe un covor moale =i pl[cut mirositor de ace uscate =i m[ sim\eam a=a cum m[ simt ]ntotdeauna ]ntr-o p[dure : protejat[ =i cuprins[ ]n solidaritatea ad`nc[ a milioanelor de fiin\e, vegetale sau nu, care o formeaz[ =i de care nu m[ deosebesc dec`t prin puterea de a m[ opri =i a privi ]n jur. +i pentru ca aceast[ solidaritate s[ nu fie contrazis[ de nimic, din c`nd ]n c`nd ]nchideam ochii, ]naint`nd ]ncet din tulpin[ ]n tulpin[, descoperind astfel lumea numai prin pori, prin auz, prin miros, =i descoperind-o, ]n aceast[ benevol[ orbire, mai adev[rat[ ]nc[ si mai st[p`nitoare. Templul fiicei lui Jupiter r[m[sese deasupra p[durii, pe creast[. Mediterana a=tepta nev[zut[ ]nc[ =i uitat[, la poale, numai p[durea exist[, ]nclinat[ ]ntre cer =i p[m`nt, vie cu adev[rat, asemenea mie. }naintam deci ]ntr-un astfel de joc cu mine ]ns[mi =i cu puterea de fermecare a p[durii, ]naintam cu ochii ]nchi=i si m`inile ]ntinse, asemenea unor fericite =i cercet[toare antene, c`nd degetele precaute s-au oprit cuprinz`nd mirate ]n c[u= ceva ce sem[na cu o farfurie. Am deschis intrigat[ ochii : era o farfurie ]ntr-adev[r, =i ]nc[ una cu o menire c`t se poate de senza\ional[. Suspendat[ la un metru =i ceva de p`m`nt, pe un fel de policioar[ prins[ ]n scoar\a pinului crestat ad`nc de o

112

Ana Blandiana

secure la c`\iva centimetri deasupra, farfuria era a=ezat[ savant, ]n a=a fel ]nc`t lacrimile de r[=in[ ale arborelui r[nit s[ se adune disciplinate ]n ad`ncul ei. +i nu era singur. O dat[ revela\ia produs[, privirea rotit[ ]n jur descoperea zeci =i zeci de asemenea talgere profitoare ale durerii vegetale. Crezusem c[ lunec fericit[ printr-o p[dure =i ]naintam oarb[ printr-o uzin[ specializat[ ]n extragerea r[=inilor aromate din arbori =ia profitului din lacrimile pl`nse de pini. Eram singur[ printre mii de copaci, care purtau fiecare o ran[ f[cut[ cu bun[ =tiin\[ de om =i o farfurie menit[ s[ trag[ pentru el foloasele durerii pe care o pricinuise. Eram singur[ printre at`\ia arbori care ar fi avut dreptul s[ m[ loveasc[ r[zbun[tor cu ramurile, printre at`\ia copaci de care m[ sim\isem at`t de absurd protejat[, pe care mi-i sim\isem, at`t de nedrept, solidari. Nu m-am putut ]mpiedica s[-mi imaginez h`rdaiele cu r[=in[ ]n care se v[rsau, probabil, toate acele farfurii colectoare, =i apoi cisternele ]n care se transportau ]nspre negustorii de lacrimi. +i nu m-am putut ]mpiedica s[ m[ ]ntreb dac[ nu cumva, la r`ndul nostru, pl`ngeam, pentru c[ ]ntr-un alt regn, mai larg v[z[tor, alte fiin\e, sem[n`ndu-ne nu mai mult dec`t sem[nam noi copacilor, se ]mbog[\eau de pe urma lacrimilor noastre.

CUPRINS 113

Geniul de a fi

PIRAMIDE R{STURNATE

M-a mirat ]ntotdeauna preten\ia vechimii. O familie m`ndr[ de secolele ]ngr[m[dite ]n urm[, c[\[r`ndu-se pe timpul trecut :“Apar\in unei vechi familii, str[mo=ii mei existau pe la 1800". Dar to\i avem familii str[vechi, str[mo=ii tuturor existau nu numai la 1800, ci =i ]n epoca de piatr[. To\i avem c`te un tat[ =i o mam[ care au fiecare c`te un tat[ =i o mam[. }ntreg universul uman se sprijin[ pe aceste identice piramide r[sturnate, cu v`rful ]nfipt ]n \[r`na de la facerea lumii. Faptul c[ =tii sau nu ce f[ceau acei str[mo=i, aceasta e diferen\a, faptul c[ au l[sat sau nu un semn al trecerii lor ]i deosebe=te pe unii de al\ii. Dar dac[ p[str[m siguran\a c[ r[m`n ]nsemnate numai faptele ]nving[torilor =i b[nuiala c[ nu ]nving ]ntotdeauna — dar c`t de des? — cei mai buni, un =ir de ]nving[tori poate s[ fie un prilej de m`ndrie mai rar dec`t unul de jen[. Suntem cu to\ii la fel de b[tr`ni, dar nu la fel de vinova\i.

CUPRINS 114

Ana Blandiana

SPAIMA DE M{RE|IE

Pe strada copil[riei mele, m[re\ era un cuv`nt de ru=ine, insult[tor. “Ce te \ii a=a m[rea\[?” ]mi striga feti\a din vecini, atunci c`nd nu voiam s[ m[ joc cu ea =i aceast[ impreca\ie m[ f[cea s[ cedez, s[ fac orice mi-ar cere. M[re\ ]nsemna ]ncrezut, dispre\uitor =i, ]ncep`nd de atunci, aveam s[ fiu toat[ via\a terorizat[ de posibilitatea lans[rii acestei acuza\ii. De atunci a ]nceput spaima mea de a nu c[lca prin ceva obligatoria egalitate =i grija de a nu fi acuzat[ de m[re\ie, chiar dac[, ]ntre timp, descoperisem o alt[ semnifica\ie cuv`ntului.

CUPRINS 115

Geniul de a fi

DIALOG

— Te rog s[ observi, ]mi spunea prietena mea fascinat[ de psihologia feminin[ , c[, ]n mod curios, celibatarele de voie sau de nevoie, domni=oarele b[tr`ne, nu sunt recrutate ]n majoritatea cazurilor dintre fetele ur`te =i f[r[ preten\ii, ci, dimpotriv[, dintre cele pe care prea marile preten\ii le-au f[cut s[ piard[ totul. — Nici rata\ii, i-am spus, nu se aleg niciodat[ din marea mas[ a celor care nu =i-au propus dec`t s[ supravie\uiasc[ =i s[ fie, ]n m[sura posibilit[\ilor, ferici\i, ci, dimpotriv[, dintre marii ambi\io=i, dintre cei ce, r`vnind la mai mult dec`t sunt ]n stare s[ realizeze, r[m`n crucifica\i jalnic pe ciotul fatalei diferen\e dintre m[sura lacom[ a visului =i m[sura chircit[ de nenoroc a faptei. Ceea ce nu-l ]mpiedic[ pe cel ce nu a ]ncercat niciodat[ nimic s[ r`d[ de cel — infinit superior lui — care a ]ncercat f[r[ a reu=i, ca =i cum ]ncercarea dep[=irii propriei condi\ii ar fi o ru=ine pe care numai succesul ei ar mai putea-o, ]ntruc`tva, =terge. — La fel, oric`t ar p[rea de ciudat, =i-a continuat ideea prietena mea, ur`\enia nu e o garan\ie a bunelor purt[ri =i nici frumuse\ea a necumin\eniei, ci, mai adesea, dimpotriv[. Fetele frumoase sunt mai intangibile, =i din cauza propriului orgoliu, =i din cauza intimid[rii b[ie\ilor ]n fa\a lor, ]n timp ce ur`tele, cele care nu se pot a=tepta la prea mult, sau chiar la nimic, folosesc ocaziile, nu las[ s[ le scape clipa, atac[, revendic[, asalteaz[, utilizeaz[ totul =i astfel cuceresc pe cei nehot[r`\i, lene=i, timizi, complexa\i, adic[ pe majoritatea. — Nici talentul, i-am r[spuns, nu este o garan\ie a succesului. Muncit de el ]nsu=i =i ve=nic ocupat ]n sine, el nu g[se=te niciodat[

116

Ana Blandiana

timpul necesar =i dorin\a suficient[ pentru a sus\ine ]n afar[ opera scoas[ la lumin[ at`t de greu. De altfel, pre\uitor al esen\ei, =i neatent la circumstan\e, talentul, chiar =i aceast[ scoatere la lumin[ — punct ultim =i triumf[tor al unui lung =i chinuitor proces — poate s[ o realizeze ]n contratimp =i s[ o vad[ primit[ cu agasare. Dimpotriv[, netalentul, con=tient ]ntotdeauna — indiferent c`t orgoliu =i suficien\[ ar afi=a — de pu\in[tatea valorii sale, se ]ngrije=te atent de toate condi\iile apari\iei =i recept[rii ei; alege ziua =i momentul dezvelirii crea\iei, calculeaz[ zodia =i fazele lunii, cine o va vedea mai ]nt`i =i cine o va l[uda prima dat[; nimic nu este l[sat la ]nt`mplare, luminile care trebuie s[ pun[ ]n valoare =i umbrele care trebuie s[ contribuie la mister, toate am[nuntele prestabilite =i concur`nd ]n realizarea adev[ratei opere : succesul absolut asigurat cu m[iestrie artistic[ =i precizie =tiin\ific[. — Dar poate, a ad[ugat interlocutoarea mea, aceast[ nedreapt[ lege nu este dec`t o dreptate mai ad`nc[ pe care natura o face, egaliz`ndu-=i astfel supu=ii. Cuantumul de fericire pe care simpla, continua existen\[ a frumuse\ii este ]n stare s[ o confere unei vie\i abia dac[ este atins[ prin consumul de energie menit s[ asigure nesingur[tatea. — Dar poate, am ad[ugat, aceast[ revolt[toare inechitate nu este dec`t o form[ a ]n\elepciunii universale, care ]n felul acesta fere=te de sterilitatea deformatoare a succesului marile spirite, p[str`ndu-le neatins[ puterea =i fericirea creatoare. — Dar de ce — dac[ ]n felul acesta se asigur[ echilibrul lumii — fetele ur`te le ur[sc pe fetele frumoase? — Dar de ce totu=i — dac[ ]n felul acesta se asigur[ armonia universului — cei netalenta\i nu ]nceteaz[ s[-i urasc[ pe cei talenta\i?

CUPRINS 117

Geniul de a fi

CALENDAR

Am v[zut, la mijlocul lunii aprilie, un buchet de gladiole. Erau somptuoase, ca ]ntotdeauna, =i, ca ]ntotdeauna, artificiale pu\in, prea cu exactitate frumoase pentru a prefera solemnit[\ii gra\ia =i nemi=c[rii, tremurul. Dar acum, nefirescului lor obi=nuit i se ad[uga, mirat, nefirescul anotimpului, ciud[\enia apari\iei elegantelor senioare ale lunii august pe planeta locuit[ de ceap[ verde =i urzici, de l[cr[ mioarele, zambilele =i narcisele adolescentului aprilie. Departe de a impresiona, efectul produs era mai cu seam[ nepl[cut =i mai cur`nd ridicol — uimirea pe care o declan=a ]n mine aceast[ arogant[ devansare a calendarului sem[n`nd sentimentului pe care mi l-ar fi provocat descoperirea, printre baticurile =i balonzaidele dimine\ii, a unei cucoane ]n mare \inut[ de sear[. Dar dincolo de impresia, exagerat[ poate =i ]n orice caz subiectiv[, pe care o n[=tea ]n mine bizara precocitate a gladiolelor, nu puteam s[ nu m[ g`ndesc la volumul de munc[ =i de efort care o asigurase, la serele =i inova\iile care ]i d[duser[ na=tere =i nu puteam s[ nu m[ ]ntreb care putea s[-i fie sensul ce nu reu=eam s[-l prind. Cui ]i folosea aceast[ rostogolire din ce ]n ce mai spectacular[, prilejuind decalaje =i suprapuneri de neb[nuit? +i, ]ntreb`ndu-m[, mi-am amintit paradoxalul sentiment de frustrare pe care l-am tr[it cu ani ]n urm[, atunci c`nd — ]ntr-un supermagazin din Chicago — am cump[rat, ]n plin[ iarn[, o jum[tate de lubeni\[ mustitoare, debord`nd de culoare =i gust. Mi-am amintit cum am cump[rat-o, fascina\i, f[r[ s[-i mai socotim dulcea\a ]n centime,

118

Ana Blandiana

=i cum ne-am oprit cu ea pe o banc[ de pe malul marelui lac, aproape ]nghe\at, ]nconjurat de z[pad[. Mi-am amintit cum, ]n timp ce o savuram chiar, amestecat[ ]n ]nc`ntarea =i ineditul momentului, a ]nceput s[ se ]nfiltreze o — abia ]n\eleas[ mai ]nt`i, apoi tot mai definitiv[ — p[rere de r[u. Sim\eam c[ bucuria acelei felii de var[ m`ncat[ pe om[t o pl[team, din acea clip[, cu pierderea misterului, ]nv[\at ]nc[ din copil[rie, al lunec[rii anotimpurilor, cu renun\area la acel savuros =i tainic suspens al a=tept[rii pline de ]nc`nt[ri =i de farmec a vremii cire=elor, a vremii c[p=unelor, a vremii caiselor, a vremii piersicilor, si lubeni\elor, =i strugurilor, =i nucilor, =i gutuilor, =i a=a mai departe, =i a=a mai departe...

CUPRINS 119

Geniul de a fi

}N MARE

Orice carte este o sticl[ aruncat[ ]n mare. Scrii mesajul cu greu, luni =i ani ]ntregi trude=ti asupra frazelor demne de a fi trimise s[ poarte ]n lume ]nc[rc[tura dorit[, ]nc[rc[tura care, la r`ndul ei, a fost ani =i ani selectat[ din mormanul de sentimente =i idei, din gr[mada inform[ de obsesii. }l scrii pentru c[ e=ti convins c[ un gust nou s-a distilat din zaharurile =i otr[vurile str`nse ]n tine, c[ un sunet nou s-a desprins din vacarmul de hohote =i de bocete reprimate de smal\ul unui z`mbet, de desc[rcarea unui spasm. }l scrii, pentru c[ de foarte de mult, de la ]nceputul adolescen\ei, cineva — care locuie=te ]n tine at`t de ad`nc =i vorbe=te at`t de rar, ]nc`t nu =tii niciodat[ dac[ mai este acolo =i ]ntreaga ta via\[ nu e, de fapt, dec`t o zbatere pentru a te convinge c[ mai este acolo — \i-a m[rturisit c[ tocmai ]n acest scop ai fost adus ]n lume : s[-l scrii. }l scrii, fiindc[, pentru a-l scrie, ai renun\at la nenum[rate bucurii, ai redus f[r[ mil[ tot ce s-ar fi putut opune, chiar =i numai virtual, acestei opera\ii aproape magice, acestui act aproape ocult; ai renun\at, de fapt, s[ tr[ie=ti pentru ca s[ scrii, ]nc`t, dac[ nici via\a n-a reu=it s[ te ]mpiedice, ce te-ar mai putea opri s[ o faci? Apoi, dup[ ce s-ar p[rea c[ ai terminat, cite=ti =i recite=ti mesajul — care de la un minut la altul, de la o stare de spirit la alta, \i se pare crucial sau derizoriu, demn de aten\ia ]ntregii omeniri sau, dimpotriv[, st`ngaci =i ridicol, ne]nsemnat, inutil — =i ]l ]nchizi, cu un ultim curaj, ]ntre coper\ile unei c[r\i, =i ]l arunci ]n marea de h`rtie pe care plutim cu to\ii. Va fi sau nu g[sit de cineva, aceasta e ]ntrebarea, =i cel care ]l va

120

Ana Blandiana

g[si va cunoa=te limba ]n care e scris? +i, dac[ va =ti s[ citeasc[, va fi ]n stare s[ ]n\eleag[ ce-a citit? +i, dac[ va ]n\elege, o va face ]ntr-un moment ]n care sufletul lui va fi poros, dornic s[ absoarb[, a=tept`ndu-=i ]ntr-o bl`nd[ feminitate ]ntregirea sau, dimpotriv[, ]nchis si ]mpl[to=at de orgoliu, suficient sie=i, refract`nd sigur de el =i deformator orice g`nd ce s-a apropiat din afar[, orice durere care ]nc[ nu l-a atins? Iar atunci c`nd, ]n at`t de dubitativa t[cere a acestei a=tept[ri, se ridic[ un glas anun\`nd g[sirea unui mesaj ]n mare, totul se suspend[ ]n tine pentru a auzi. +i auzi, nevenindu-\i a crede, un mesaj cu totul necunoscut, =i numele t[u repetat =i strigat din om ]n om. Sunt ani =i ani de c`nd poe\ii nu se mai pl`ng c[ sunt ne]n\ele=i, ci c[ sunt ]n\ele=i ]n grab[ =i simplifica\i, ]n entuziasm.

CUPRINS 121

Geniul de a fi

HORIA REX DACIAE

Am num[rat 250 de ani de la na=terea lui Horia, pentru c[ =tim c[ ]n toamna marii r[scoale legendarul ei conduc[tor avea 54 de ani. Anul na=terii lui Vasile Nicola Ursu rezult[ prin sc[derea v`rstei lui cunoscute, din anul cunoscut al r[scoalei, iar aceast[ at`t de simpl[ aritmetic[, aceast[ at`t de rotund[ aniversare, r[stoarn[ peste noi valuri interogative de ]n\eles. C[ci, dup[ dou[ secole =i jum[tate, \[ranul aproape b[tr`n din Albac nu =i-a l[sat ]nc[ ]n ]ntregime dezlegat misterul for\ei =i istoriei sale. Cel despre care, dup[ ]nfr`ngere =i capturare, un ziar provensal scria c[ r[spunde cu geniu =i fermitate interogatoriilor, cel care a putut ]nvia ]n memoria amor\it[ =i indiferent[ a Europei, dup[ o mie opt sute de ani de uitare, lumina nelini=titoare =i misterioas[ a Daciei libere, a avut o asemenea capacitate de a face s[ se depene ]n jurul f[pturii sale — de s`nge care a putut fi totu=i v[rsat, de oase care au putut fi totu=i zdrobite — at`tea atribute abstracte ale milenarului s[u popor, at`tea legende fantastice ale emo\iei colective, ]nc`t el ]nsu=i, \[ranul ]mbr[cat cu o \undr[ ]ntoars[ =i ]nsceptrat cu un b[\ sub\ire de alun, abia dac[ se mai ]ntrez[re=te de dup[ profilul acvilin s[pat pe medalii ]mpodobite cu titluri, \`=nit aproape miraculos din memoria r[zbun[toare: Horia Ursz Rex Daciae. Faptul c[ aceast[ legend[ nu a drapat un t`n[r romantic =i frumos, ci un b[rbat de 54 de ani, obosit probabil de drumurile Vienei, de mereu neacoperitele promisiuni, de lipsa unui ad[post =i a unei siguran\e, caracterizeaz[ zguduitor cea mai mare r[scoal[ a

122

Ana Blandiana

rom`nilor — acest popor bl`nd =i r[bd[tor, optimist =i sceptic, ajuns la maturitate ]ncerc`nd mereu s[ o scoat[ la cap[t cu binele =i izbucnind numai atunci c`nd nu se poate cu adev[rat altfel, c`nd nici o speran\[ nu mai este l[sat[ s[ tremure ]n v`nt pe arborele mereu re]nfrunzit al istoriei. Revolta nu a fost la noi sunetul zeesc scos din cristalul lovit al tinere\ii, ci geam[tul profund, urletul care nu mai poate fi ]n[bu=it al unei dureri care ]mb[tr`nise ascuns[, ]mbunat[ de c`ntece =i de pove=ti. “Mor pentru popor”, ultimele cuvinte ale celui mai mare martir crescut din mun\ii no=tri spre cerul ]nc[rcat de vinov[\ii al trecutului, nu sunt strig[tul exaltat al unui t`n[r care ]=i arunc[ plin de superbie via\a ]n balan\a nehot[r`t[ a posterit[\ii, ci testamentul unei existen\e profund responsabile =i suprem inteligente, care dup[ ce a cump[nit =i a ]ncercat totul folose=te =i ultimul argument ]n lupta inegal[ cu nedreptatea. Cei 250 de ani nu se ]mplinesc numai de la na=terea unui \[ran din mun\ii Zarandului, ci de la cristalizarea celui mai cuprinz[tor simbol al destinului nostru ]ndelung r[bd[tor. Ceea ce m-a frapat ]ntotdeauna ]n figura lui Horia — ]nc[ din adolescen\[, c`nd r[scoleam pasionat[ bibliotecile episcopiilor or[dene, c[ut`nd c[r\i vechi, ie=ite din uz, ]n care a= fi putut g[si elemente noi, limpezitoare — a fost ]naltul ei grad de abstrac\iune. Mult mai mult dec`t un personaj, el, Horia, mi s-a p[rut o idee; nu numai conduc[torul r[zvr[tirii, ci numele r[zvr[tirii chiar. }ntins[ — asemenea unui incendiu purificator care trecea din mo=ie ]n mo=ie =i din durere ]n durere — pe ]ntreaga suprafa\[ a Transilvaniei, r[scoala a ars ]n numele lui Horia =i din ordinul ]mp[ratului, ]mp[ratul =i Horia reprezent`nd dou[ la fel de ]nalte =i de protectoare no\iuni, \[ranul din Albac nefiind mai tangibil =i mai concret dec`t principele din Viena. Adunarea de la Mesteac[n, ultimatumul de la Deva, iure=ul pro-

Geniul de a fi

123

pagator al ridic[rii la lupt[, spaima nobililor =i nesupunerea \[ranilor, toate se desf[=oar[ ]n numele lui, toate se numesc Horia. Horia vine cu steagul ro=u. Horia vine cu crucea de aur, venirea lui Horia este anun\at[ mereu — cu speran\[, m`ndrie =i dezl[n\uit[ bucurie de unii, cu spaim[ isteric[ =i oroare de al\ii, =i de fiecare dat[ numele lui este suficient faptelor s[ se ]mplineasc[. |[ranul Nicula Urs a stat, ca ]ntr-o cetate greu expugnabil[, ]n Mun\ii Zlatnei, Horia — aceast[ vocabul[ magic[, aceast[ porecl[ ]mp[r[teasc[ — a condus r[scoala la Arad =i la Ha\eg, la Hunedoara =i la Alba Iulia. Durerea =i ]mpotrivirea aveau nevoie de o defini\ie =i defini\ia lor a fost Horia. Dac[ nu ar fi existat, ar fi fost inventat, f[r[ ezitare, a=a cum a fost. Fizic, indubitabil concret, el, \[ranul cu frunte imens[, a fost numai pe platforma de execu\ie, dar, ca =i cum ar fi vrut s[ se r[zbune pentru umilirea acelor c`teva ore de istorie exact[, legenda a izbucnit apoi cu puteri sporite inund`nd totul, sp[l`nd s`ngele =i transfigur`nd cruzimea mor\ii ]n haloul mereu cresc[tor al nemuririi. Difuzat pe medalii cu inscrip\ia Horia rex Daciae, chipul lui ajungea in Luxemburg =i ]n Toscana, numele lui era colportat de cancelariile spaniole =i otomane, teatrele din Cehia =i Germania ]i reprezentau tragedia, ziarele din Italia =i Belgia, Fran\a =i Austria ]l ]nf[=urau ]n povestiri incredibile =i basme copil[re=ti. El nu mai era de mult un \[ran s[rac din Mun\ii Zarandului, ci locul geometric polariz`nd straniu de adev[rat, chiar ]n cea mai fantastic[ form[, sensurile istoriei rom`nilor — de la originea roman[ la persisten\a pe p[m`ntul transilvan, de la asuprirea grofilor la unirea cu \[rile rom`ne, de la ortodoxia credin\ei la latinitatea limbii. Doamnele care la Paris =i la Bruxelles purtau p[l[rii “a la Horia” =i-i scriau numele pe evantaiuri, deveneau gra\io=ii, incon=tien\ii soli de un sezon ai gravelor noastre adev[ruri eterne.

124

Ana Blandiana

La Oradea, deasupra t`mplei Bisericii cu Lun[ — acea misterioas[ lun[, jum[tate neagr[, jum[tate aurie, ]nv`rtindu-se dup[ legi misterioase =i cosmice, care mi-a umplut de ]ntreb[ri =i de ]n\eles copil[ria — deasupra crucii din mijlocul iconostasului, ]n cel mai ]nalt punct al bol\ii catedralei din Oradea, am descoperit de cur`nd, cu uluire =i lacrimi, portretul lui Horia. Este un medalion sprijinit omagial pe dou[ ramuri de laur =i ]mpodobit de o coroan[ grea, aproape imperial[, relief`ndu-=i fondul ]nchis =i obrazul cunoscut din acest cadru poleit s[rb[tore=te =i subliniat str[lucitor. Tr[s[turile f[r[ dubiu, fruntea specific[ =i p[rul str`ns \[r[ne=te ]n p[r\i erau cele =tiute din c[r\ile de =coal[ =i chiar dac[ renov[rile succesive au limpezit portretul apropiindu-l de prototip, nu exist[ nici o ]ndoial[ c[ el era acolo, deasupra altarului, de la ]nceputuri, de la prima pictare a bisericii ]n 1816. Iar acest fapt, revolu\ionar =i zguduitor ]n egal[ m[sur[, ne las[ s[ ]ntrez[rim nu numai prestigiul de martir al marelui r[sculat ]n epoc[, ci =i ]n\elesul credin\ei care i-a fost al[turi. }nceput[ ]n 1784, ]n chiar anul r[scoalei, construc\ia catedralei neunite din Oradea s-a desf[=urat sub semnul nesupunerii =i al tragediei rom`nilor din Principatul Transilvaniei, =i, o dat[ ]n[l\at[, biserica a devenit un simbol al ne]nfr`ngerii totale si al victoriei ce urma s[ vin[. Portretul lui Horia, a=ezat triumfal =i conspirativ deasupra catapetesmei, era un r[spuns, abia cifrat, al celor care nu renun\au. Sanctific`ndu-l astfel, biserica se sfin\ea ]nc[ o dat[ prin jertfa sa, accept`nd cu adev[rat suferin\a =i revolta, cauza celui ce-=i fermecase fra\ii cu g`ndul eliber[rii, “ille famosus seductor populi”, cum ]l numeau exasperate cancelariile du=mane. Am citat ciudatul titlu de noble\e al \[ranului din Albac, ca =i dovezile faimei sale europene din monumentala monografie a r[scoalei lui Horia de David Prodan =i am transcris emo\ia de mai sus ]n semn de limpede omagiu marelui istoric =i capodoperei sale r[scolitoare.

CUPRINS 125

Geniul de a fi

MAI MULT CA TRECUTUL

Tot ce apar\ine trecutului se ]ncarc[ de o aur[ care dep[=e=te ]n intensitate =i sens simpla nostalgie, vechimea devenind valoare ]n sine, o no\iune autonom[, puternic[, asemenea frumosului. Un obiect vechi este pre\ios nu prin frumuse\ea care a reu=it s[ str[bat[ timpul ]n el, ci chiar prin timpul pe care ]l ]ntruchipeaz[, care i s-a depus — materie stranie, aproape palpabil[ — ]n cr[p[turi. +i totu=i, ca ]n at`tea alte domenii, =i ]n aceast[ ]mp[r[\ie revolut[, limitele sensibilit[\ii noastre sunt prezente =i de netrecut. S[ observa\i cum un obiect de acum un secol este pentru noi o relicv[ emo\ionant[, unul de acum o mie de ani, o tulbur[toare revela\ie, ]n timp ce unul de acum patru, =ase sau zece mii de ani nu mai produce asupra noastr[ o impresie sporit[ sau cel pu\in egal[, nu ne mai uime=te cu aceea=i intensitate, ca =i cum s-ar g[si dincolo de sfera ]n interiorul c[reia suntem ]n stare s[ sim\im. }mi amintesc cum am intrat ]n palatele de la Cnossos, intimidat[ =i indiferent[ ]n egal[ m[sur[, revolt`ndu-m[ singur[ de lipsa mea de emo\ie. Apar\ineau unei epoci prea ]ndep[rtate ca s[ m[ mai ating[, dominat[ de o umanitate str[in[ despre care, tot ce =tiam, =tiam din pove=tile atenienilor, colorate, fantaste, caracteriz`ndu-i ]n mult mai mare m[sur[ pe autorii povestirii dec`t pe eroii ei. Vreau s[ spun c[ dac[ m-a uluit ceva cu adev[rat la Cnossos nu a fost ]nalta civiliza\ie, m`ndr[ de cuceririle ei tehnice =i av`nd voca\ia confortului ]n acea ad`ncime de neconceput a timpului, ci faptul c[ aceast[ civiliza\ie a existat pur =i simplu, indiferent c`nd, faptul c[ nu era numai o poveste. Minos cel ]n=elat de so\ie, Minotaurul, Teseu, labi-

126

Ana Blandiana

rintul, Ariadna, Dedalus, =tiusem dinainte totul, dar totul fusese prea frumos ca s[ fie adev[rat. Ceea ce p[ruse un simbol nu era dec`t o realitate? Ceea ce fusese metafor[ nu era dec`t istorie? +i ]nc[ o istorie at`t de veche, ]nc`t numai pove=tile care-i r[s[riser[ pe urme mai reu=eau s[-i dea un ]n\eles. Od[ile regelui, ale reginei, sala tronului, atelierele me=terilor, temple, necropole, s[li de baie, conducte de ap[, terase, cur\i interioare, sc[ri, coloane, totul repet`nd acest cap obsesiv de taur =i securile ]nsp[im`nt[toare cu dublu t[i=, totul scos de sub incredibila cenu=[ a celor patru mii de ani, totul indiferent, str[in, neconving[tor. Poate c[ ecua\ia labirintului, poate c[ povestea blestemat[ a Minotaurului contribuiau la acest sentiment care se opunea =i el realit[\ii =i o ]mpiedica s[ triumfe. Timpul minoic dep[=ea cu mult capacitatea sufletului meu de a percepe timpul =i st[team ]n fa\a lui pierdut[ ca un ne]not[tor care, ]ntr-o ap[ ad`nc[ de trei sau de o sut[ de metri, se ]neac[ la fel.

CUPRINS 127

Geniul de a fi

FRAGMENTE (Spaima de literatur[)

108. Spaima de literatur[, de potriveala vorbelor, de me=te=ug, m[ ]nghea\[ =i m[ duce uneori p`n[ la totala incapacitate de formulare. Dup[ primele dou[ versuri, venite de la sine, r[m`n suspendat[ ]ntr-un fel de timid[ =i ]nc[p[\`nat[ m`ndrie care m[ ]mpiedic[ s[ ]mplinesc deliberat ceea ce ]ncepuse de deasupra voin\ei mele. 109. Am ]nceput prin a ]ncerca s[ m[ exprim =i am sf`r=it prin a m[ l[sa, de mine ]ns[mi, exprimat[. 110. Noaptea, ]n vis, scriu u=or, f[r[ chin, =i, ceea ce e =i mai minunat, f[r[ nevoia h`rtiei — totul este at`t de complet, at`t de suficient sie=i, ]nc`t nu mai simte dorin\a de a r[m`ne. 111. Suntem at`t de aproape, ]nc`t ]ntre noi cuvintele nu pot intra dec`t asemenea unor icuri menite =i capabile s[ ne despart[. 112. Este prea absurd ca s[ nu fie adev[rat. 113. Scriu at`t de greu, ]nc`t nu e cu putin\[ s[ fie =i prost — ]mi spun cu o ultim[ speran\[, f[r[ s[-mi treac[ m[car prin minte c[ ]ntre cele dou[ no\iuni s-ar putea s[ nu fie nici o leg[tur[. 114. Exist[ momente ]n care scrisul versurilor nu m[ mai mul\ume=te, c`nd lipsa de concret a poeziei =i legile sublim[rii ei m[

128

Ana Blandiana

st`njenesc : exist[ momente ]n care simt nevoia unei construc\ii mai mari, mai complete, c`nd t`njesc dup[ arhitectura unei c[r\i definitorii, care s[ m[ cuprind[ exhaustiv, cu spaime supranaturale, senza\ii infrafizice =i idei care s[-=i poat[ permite argumentarea. Dar este destul s[ ]ncep s[ scriu proz[ ca s[ descop[r uimit[ cum, complet nu ]nseamn[ =i absolut, =i s[ suf[r dup[ poezia a c[rei p[r[sire ]mi apare deodat[ ca o la=itate =i o degradare. 115. Via\a se ]ntemeiaz[ pe ]ng[duin\[ reciproc[ =i toleran\[, ]n timp ce arta, pe intransigen\[ =i absolut; de aceea ]ntre via\a =i arta cuiva exist[ mereu discrepan\a rezultat[ din diferen\a de defini\ie a celor dou[ no\iuni. 116. +tiu poeme care-mi amintesc acele medievale ve=minte p[strate ]n muzee, at`t de bogat ]mpodobite ]nc`t stau singure ]n picioare, exist`nd orgolioase ]n sine, f[r[ nevoia de a ]mbr[ca un trup viu. 117. P`n[ nu de mult aveam con=tiin\a clar[ c[ scriu fiindc[ cineva din ad`ncul meu ]mi dicteaz[ cuv`nt cu cuv`nt ceea ce eu trebuie doar s[ m[ gr[besc s[ ]nsemn sau, dimpotriv[, s[ m[ chinui a crea condi\ii acestui glas interior pentru a vorbi, pentru a nu ]nceta s[ vorbeasc[. +i, de=i ar fi fost exagerat s[ sus\in c[ glasul acela eram chiar eu, un sentiment profund de ]nrudire, o leg[tur[ adev[rat[, de s`nge, pulsa ]ntre mine =i paginile mele. Acum mi se pare c[ acel cineva s-a mutat ]n afara mea =i, ursuz =i necomunicativ, nu se mai obose=te s[-mi spun[ =i mie despre ce este vorba, ci, str[in =i du=m[nos aproape, ]mi ia pur =i simplu m`na =i mi-o mi=c[ pe h`rtie. Semnele, r`ndurile r[mase ]mi sunt astfel aproape necunoscute =i nu-mi r[m`ne dec`t s[ le recitesc, s[ le aleg, s[ le ]nv[\ pe dinafar[, pentru a mi le face astfel familiare, pentru a mi le apropia. Dar asta pot s[ fac cu ver-

Geniul de a fi

129

surile oricui, nu trebuie s[ fie neap[rat ale mele. +i, ]n fapt, nici nu am nici o clip[ senza\ia c[ sunt ale mele. 118. Uneori, ]mi vine =i mie s[ spun despre ceea ce tr[iesc, a=a cum fac at`\ia : “Ce p[cat c[ nu =tiu s[ scriu, ar fi un adev[rat roman”. De fapt, dac[ a= =ti sau nu s[ scriu, ar r[m`ne de v[zut. Ceea ce m[ ]mpiedic[ s-o fac nu este incapacitatea propriu-zis[, ci un anume dispre\, devenit prejudecat[, pentru epic[, pentru ceea ce Eminescu numea “O istorie pe ap[“. Nu m[ v[d descriind fapte, comportamente, al c[ror sens s[ fie numai realist. Nu m[ v[d scriind: “El se a=ez[ la mas[, ]=i turn[ ap[ ]n pahar =i zise...”. +i, de altfel, faptele aproape c[ nici nu exist[. Exist[ numai ve=nica lor interpretare si reconstituire. O reconstituire care, dac[ urmeaz[ legile logicii, simt c[ se dep[rteaz[ de adev[r. 119. M[ farmec[ pictura ]n punctul ]n care figurativul lunec[ ]n decorativ, f[r[ a disp[rea cu. totul, dar f[r[ a exista cu totul, r[m`n`nd numai o amintire frumoas[ =i d[t[toare ]nc[ de sens. M[ cucere=te poezia ]n punctul ]n care logica ei mai p[streaz[ semnele trecerii logicei celorlal\i, ca pe ni=te urme misterioase, ]nc[rcate de nedezlegate semnifica\ii, ca pe ni=te amintiri de ne]n\eles dintr-o alt[ via\[ care — iat[, nu ne mai putem ]ndoi — a existat. 120. C`nd povestesc anumite lucruri v[zute, spuse, acestea m[ impresioneaz[ mai tare dec`t atunci c`nd le-am v[zut. M[ impresioneaz[ mai tare redarea — de c[tre mine — a realit[\ii, dec`t realitatea nemijlocit[. E vorba, oare, de o emo\ie am`nat[ care m[ atinge mai t`rziu sau de o emo\ie care m[ atinge numai ]n momentul ]n care a devenit artistic[ (prin povestire)?

130

Ana Blandiana

121. Pentru mine poezia e o ]naintare logic[ din cuv`nt ]n cuv`nt, din piatr[ ]n piatr[, pe p[m`nt solid, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensul se deschide deodat[ nea=teptat deasupra golului =i se opre=te \in`ndu-=i respira\ia. Acest moment este totul, aceast[ realizare a golului de dedesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\a hotarului asumat, aceast[ oprire, mai revelatoare dec`t continuarea incon=tient[ a drumului pe deasupra pr[pastiei. Am preferat ]ntotdeauna miraculosului ]ntreb[rile f[r[ r[spuns din care se na=te ]n cele din urm[. 122. Scriitorul nu este creatorul, ci martorul lumii prin care trece. Dac[ ar fi fost creat[ de scriitori, lumea ar fi ar[tat cu totul altfel. 123. Nu am scris niciodat[ o poezie de dicteu automat sau de joc muzical =i ]nt`mpl[tor cu vorbele : g`ndul meu a fost de cele mai multe ori limpede, iar mesajul meu se voia ]ntotdeauna explicit. Cu c`t trece timpul, ]ns[, observ cum, f[r[ voia mea =i dincolo de mine, logicei mele omene=ti ]i sunt =terse contururile =i multiplicate sensurile, un farmec neinten\ionat =i uneori ne]n\eles se insinueaz[ ]n vorbele care ]ncep s[ dea mai mult dec`t le d[dusem eu. Textul n[scut astfel, scris de m`na mea, apar\ine ]n cel pu\in egal[ m[sur[ fazelor lunii, sau cine =tie c[ror alte misterioase for\e ale universului, sau poeziei ne]mbl`nzite ]nc[ de cuv`nt. }ntr-un mod oarecum abuziv, acest text final poart[ numele meu. 124. A\i v[zut vreodat[ ochii unui copil bolnav? Gravitatea, triste\ea, nem[rginita uimire ]n fa\a durerii care se cite=te acolo? Asta este ceea ce am vrut ]ntotdeauna s[ exprim ]n poezie. 125. Nimic nu e mai ciudat dec`t felul brusc, maladiv, ]n care, scriind, pot s[ trec de la cea mai neagr[ deprimare la cea mai trans-

Geniul de a fi

131

parent[ beatitudine, =i totul legat de o fraz[ — uneori f[r[ nici o importan\[ — care ]mi vine sau nu ]mi vine ]n minte. Aceast[ neserioas[, dar at`t de real[ suferin\[, aceast[ efemer[, dar mereu repetat[ tragedie ]mi face via\a f[r`me din care nu se leag[, ]n afara paginilor, nimic. 126. Critica inspir`ndu-se din literatur[, a=a cum literatura se inspir[ din via\[, scriitorul are dreptul s[ fie iritat de viziunea criticului asupra sa nu mai mult dec`t are dreptul realitatea s[ fie iritat[ de oglinda — ]ntotdeauna deformant[ — pe care scriitorul i-o pune, cu candoare, ]n fa\[. 127. Nu cred c[ exist[ pe lume curaj mai mare dec`t acela de care are nevoie un scriitor pentru a-=i citi pagina scris[ ]n ajun. 128. }n jurul arti=tilor adev[ra\i publicul se str`nge cum se str`ng palmele rotunjite ]n jurul fl[c[rii, ca s[ nu fie stins[ de v`nt. 129. Scrisul nu este at`t un mod de a supravie\ui, c`t unul de a muri, un fel de a muri f[r[ ]ncetare, secund[ de secund[, p`n[ c`nd nu mai po\i ]nceta vreodat[ s[ mori. Nemurirea nu este dec`t o moarte care nu se mai termin[. 130. }ncerc ]n fa\a propriilor mele pagini at`tea ]ndoieli =i at`tea certitudini care nu numai c[ nu reu=esc s[ se reduc[ ]ntre ele, dar se =i amplific[, neg`ndu-se una pe alta. E o ]ntreag[, abia suportabil[, comedie a ]ncrederii =i descuraj[rii, pe care o tr[iesc f[r[ oprire, ca o lunecare continu[ pe unul dintre acele diabolice tobogane de b`lci numite montagne russe =i formate din mereu repetate coline =i v[i, false =i exagerate ]n egal[ m[sur[, dar pe care nici con=tiin\a arti-

132

Ana Blandiana

ficialit[\ii lor, nici sentimentul c[ m-am supus de bun[voie extra-vagan\elor =i derizoriilor lor suplicii, nu le ]mpiedic[ s[ provoace ame\eal[, spaime =i r[u. La urma urmei, o moarte artificial[ nu e mai pu\in definitiv[ dec`t una fireasc[. +i nu pot s[ m[ laud c-am ]ndr[znit m[car s[ sper vreodat[ c[ ]ndoielile mele ]n fa\a paginilor scrise vor avea c`ndva sf`r=it. 131. Nu =tiu inventa nimic. Nu =tiu dec`t transcrie ceea ce tr[iesc. Nu sunt scriitor, sunt numai poet. 132. }n literatur[ n-am ajuns niciodat[ acolo unde voiam. De c`nd m[ =tiu ]mi vuie=te capul de idei despre cum a= vrea s[ scriu, dar orice drum ]mi propun, nimeresc ]n alt loc, mai departe sau mai aproape, de cele mai multe ori mai bine dec`t a= fi dorit sau a= fi putut eu cu bun[ =tiin\[; de aceea r`ndurile mele nu-mi apar\in =i m[ mir de ele, =i le privesc cu o bucurie str[in[ =i surprins[, ca =i cum calea lor spre litera de plumb n-ar fi trecut prin capul meu. 133. Se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei a devenit acela de a restabili t[cerea. 134. Poetul e o pr[pastie ]n care cad cu vuiet durerile lumii =i ]n c[dere se dezintegreaz[ =i ard, ]nc`t p`n[ jos nu mai ajunge dec`t un ecou nins de cenu=[ =i ]ntors spre ]nalt — aproape o muzic[. 135. Senza\ia ciudat[ =i paradoxal flatant[ c[ nu eu scriu, ci altcineva scrie prin mine lucruri la care eu nici nu m-am g`ndit =i pe care nici nu le b[nuiesc cu o clip[ ]nainte de a le scrie. Ar trebui poate s[ fiu jignit[ de aceast[ dependen\[ total[ de for\e pe care nu le pot influen\a, dar m[ simt fericit[ =i m`ndr[ ca o doamn[ de la curte c[reia regele i-a d[ruit un copil.

Geniul de a fi

133

136. Un cuv`nt, un vers, poate s[ ]nsemne totul sau nimic ]n func\ie de starea sufleteasc[, de lini=tea mental[ a celui care cite=te. Acest adev[r st[ la baza perceperii poeziei =i a artei ]n general. Indiferent ]n ce stare l-ai privi, un m[r este un m[r, un =urub este un =urub. Nu este sublim, nu este ridicol, pur =i simplu exist[. Citit ]ntr-o stare “nepoetic[“, cel mai mare poet este ridicol, f[r[ rost. Aici st[ m[re\ia =i extrema fragilitate a artei. 137. Deosebirea dintre a fi ]ndr[gostit =i a iubi este deosebirea dintre talent =i geniu. 138. Cre`ndu-mi obliga\ia de a scrie s[pt[m`nal, nu-mi creez numai obliga\ia de a m[ exprima, ci =i pe aceea de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caier de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors. 139. Am considerat ]ntotdeauna — cu tot masochismul pe care o asemenea credin\[ ]l presupune — c[ pozi\ia scriitorului fa\[ de critic seam[n[ p`n[ la ridicol cu aceea a femeii fa\[ de b[rbat. Aceea=i capacitate a unora de a na=te =i a celorlal\i de a fi totu=i mai impor 140. Literatura e op\iune =i deconspirare. O op\iune pe care numai misterul ei visceral o mai ap[r[ pu\in de dezv[luirea total[ =i, prin ]ns[=i esen\a sa, indecent[. 141. A=a cum ]ntr-o limb[ pe care n-o =tiu prea bine, sus\in`nd o conversa\ie m[ trezesc spun`nd alte lucruri dec`t pe cele pe care le-am inten\ionat, numai pentru c[ nu-mi amintesc cuvintele de care am nevoie, dar, ]n schimb, ]mi vin ]n minte altele, cu un sens pu\in diferit — tot a=a, scriind, nu pot urma niciodat[ cu exactitate un plan (nici

134

Ana Blandiana

nu mai ]ncerc, de altfel, s[ mi-l fac) pentru c[ inten\iilor mele dornice s[ se materializeze ]n fraz[ li se substituie alte cuvinte dec`t cele pe care le vroiam eu, n[sc`nd alte sensuri necredincioase mie, fidele numai frumuse\ii adesea str[ine. 142. G`ndul, aproape insuportabil, c[ to\i acei oameni — c`teva sute str`n=i acolo, la acel festival literar de pe \[rmul straniei m[ri din nord, to\i acei oameni gra=i sau slabi, ]nal\i sau scunzi, blonzi sau bruni, sp`ni sau b[rbo=i, arogan\i sau umili, elegan\i sau petici\i, afecta\i sau boemi, sunt numai poe\i, nu fac nimic mai concret, nimic palpabil, verificabil, nu fac dec`t s[ al[ture, ]n diverse limbi de pe p[m`nt, cuvinte clinchetitoare de argint. Iat[ o art[ cu adev[rat modest[; ea nu are nevoie nici de marmur[, nici de vopsele, nici de tuburi scumpe de org[, ea nu are nevoie dec`t de secolele ]n stare s[ aleag[ argintul de staniol. 143. Piatra filosofal[ a artei ar fi s[ po\i fixa, neschimbat ]n intensitate, fulgerul revela\iei. Problem[ la fel de greu rezolvabil[ ca =i aceea a p[str[rii energiei solare din zilele calde ]n cele reci. 144. Scriu proz[ cu o anumit[ mirare, la umbra, mereu ciudat[, a ]ntreb[rii “Ce caut eu aici?”. Desigur, m-a adus, printre r`ndurile lungi =i logice, numai nevoia de a spune adev[ruri, de a participa ]ntrun fel la istoria pe care o str[bat. Dar, ciudat, exist[ ]n scrisul meu un anticorp care elimin[ cu de la sine putere prea str`nsa leg[tur[ cu istoria. Din toate suferin\ele din jur transpare ]n pagina mea numai suferin\a ]n sine, o suferin\[ cotropitoare, dar lipsit[ de deter-min[ri. Disperat[ =i umilit[, fac tot ce pot pentru a fixa, pentru a trece — oric`t de ilicit =i chiar cu riscul de a sparge oglinda lini=tit[ a artei — c`t mai multe elemente concrete, dar ceva mai ad`nc =i mai nepa-

Geniul de a fi

135

sionat din mine, ceva mai indiferent ia clip[ =i chiar la timp, ]mi spune c[ totul se ]nt`mpl[ astfel spre salvarea mea. 145. }n acea edenic[ trans[ a scrisului, de c`te ori mi se ]nt`mpla s[ nu mai am nici o idee, adormeam. +i totul se ref[cea de la sine ]n vis. Apoi m[ trezeam =i continuam s[ transcriu materia pe care o acumulasem =i care se putea, at`t de simplu, regenera. Eram un miraculos aparat func\ion`nd cu energie oniric[: descoperisem de fapt un perpetuum mobile. Dac[ n-ar fi ap[rut insomnia... 146. Am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m`n[stire medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se descoper[ figuri de sfin\i. 147. }ntotdeauna am crezut c[ frumuse\ea este asemenea apei circul`nd ]n natur[ =i c[, ]n minunata ei rotire, artistul este doar norul c[ut`nd p[m`ntul din care s-a ]n[l\at =i asupra c[ruia vrea, pentru a-l face roditor, s[ cad[. 148. Exist[ poe\i care refuz[ s[ comunice =i al\ii care r[m`n secre\i chiar ]n cadrul comunic[rii. +i mai exist[ misterul ]n stare s[ palpite dincolo de senza\ia celorlal\i c[ au ]n\eles totul. 149. Clarviziunea artistului trebuie s[ vad[ nu numai — asemenea lui Leonardo — chipuri ]n petele de umezeal[ de pe zid, ci =i, ]n str[lucitorul machiaj al aparen\elor, igrasii ad`nci =i de nevindecat. 150. Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al =aselea sim\, sentimentul prezen\ei altuia ]n lumea ]nconjur[toare. Altul m[ prive=te

136

Ana Blandiana

din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai ]n clipele de mare oboseal[ se nume=te Nimeni. 151. Asemenea unui co=mar, faptul de a scrie de la fraz[ la fraz[, de a nu cunoa=te dec`t paragraful urm[tor =i de a vedea totu=i — ]n cele din urm[ — c[ s-a ]nchegat ceva unitar, interesant dar str[in, diferit ]n mod esen\ial de inten\ia cu care ]ncepusem scrisul. 152. }ntre mine =i scris se ridic[ un zid de fier cu ferestre rotunde, o perdea de metal cu buline de gol prin care pot s[ privesc din c`nd ]n c`nd (c`nd scriu) dincolo. Nu-mi doresc dec`t s[ m[ mut c`ndva definitiv acolo, dar nu am nici for\a de a m[ rupe definitiv de aici =i nici siguran\a c[ farmecul nespus al paradisului ]ntrev[zut pe furate s-ar mai p[stra atunci c`nd i-a= fi locatar. 153. Doamne, ce de c`ntece vor r[suna ]n veacurile de dup[ noi, dac[ Homer avea dreptate c`nd credea c[ zeii urzesc nefericiri pentru ca genera\iile viitoare s[ aib[ ce c`nta!

CUPRINS 137

Geniul de a fi

MAI IMPORTANT

M-am ]ntrebat adesea ce este mai important ]ntr-o lupt[ — faptul c[ ai purtat-o sau felul ]n care s-a terminat. +i, oric`t ar p[rea de ciudat, de fiecare dat[ am ajuns la concluzia c[, indiferent de sf`r=itul luptei, important r[m`ne curajul de a fi luptat, indiferent de solu\ia ]ncle=t[rii, esen\ial[ r[m`ne ]ncordarea de a fi participat la ea. N-am regretat nici o ]nfr`ngere. Mai mult: exist[ ]n mine un plan ]n care ]nfr`ngerile nici nu ajung dec`t sub forma unor raze lungi, generatoare de aureole =i sensuri. Amintirea luptei, cu riscurile =i pierderile ei, mi se pare de fiecare dat[ ]nt[ritoare ]n sine, tonic[ prin simpla sa existen\[. }n cei patruzeci de ani de lupte ai lui +tefan cel Mare ]mpotriva turcilor intr[ cu str[luciri egale victoria de la Vaslui =i ]nfr`ngerea de la Valea Alb[. Ion Vod[ cel Cumplit, ]nfr`ntul, =i Mircea cel B[tr`n, biruitorul, ]=i ]nscriau ]n istorie cu egale litere lupta =i suferin\a. De altfel, biruitoare sau nu, nu exist[ lupt[ zadarnic[, a=a cum nu exist[ suferin\[ zadarnic[. Oric`t de neagr[, oric`t de f[r[ speran\[, o suferin\[ te ]mbog[\e=te suflete=te; oric`t de pierdut[, oric`t de dezastruoas[, o lupt[ reprezint[ un c`=tig =i o victorie asupra propriilor spaime. N-am regretat nici o ]nfr`ngere. De fapt, nici n-am fost vreodat[ ]n stare s[ deosebesc net o ]nfr`ngere de un triumf. De fiecare dat[, sentimentul luptei era mai puternic =i pre-cump[nitor asupra folosului cu care ea, .lupta, s-ar putea solda =i, de fiecare dat[, odat[ ]ncheiat totul, totul era ]nlocuit de acel amestec ciudat ]n care se topeau, egale, m`ndria de a fi luptat =i triste\ea de a fi trebuit s[ lupt. “O lupt[-i via\a”? Cine n-o =tie de la =coala primar[? Dar banalului adev[r c[ via\a e lupt[ i se adaug[, pl[tit[ scump cu la=it[\i =i umilin\e, descoperirea c[ lupta e via\[ =i c[ trebuie s[ dovedim f[r[ odihn[, clip[ de clip[, c[ suntem vii.

CUPRINS 138

Ana Blandiana

CUM AM DEVENIT POET

A= fi tentat[ sa r[spund: n[sc`ndu-m[. +i sunt convins[ c[ acesta este, de fapt, =i nu numai ]n ceea ce m[ prive=te, singurul r[spuns esen\ial al ]ntreb[rii. }mi dau ]ns[ seama c[ ar fi prea pu\in. O s[ ]ncerc deci s[ detaliez, s[ descop[r ce am f[cut eu — evident, ]n afar[ de a scrie — pentru ca destinul meu s[ devin[ unul literar. Trebuie s[ ]ncep prin a m[rturisi c[ n-am crezut niciodat[ c[ a= putea deveni altceva dec`t scriitor (spun scriitor =i nu poet, deoarece calitatea de scriitor am considerat-o ]ntotdeauna o profesiune, desigur o profesiune extraordinar[, miraculoas[ ]ntruc`tva, dar totu=i o profesiune, ]n timp ce aceea de poet mi se pare o stare, o stare de gra\ie, ]n care nu te po\i men\ine tot timpul, un grad de intensitate al profesiunii de scriitor; nu po\i spune despre tine ]nsu\i “sunt poet”, cum nu po\i spune despre tine ]nsu\i, ]n limitele decen\ei, “sunt geniu”). Am ]nceput s[ scriu de foarte devreme, practic de c`nd am ]nceput s[ citesc, =i to\i cei din jurul meu au privit faptul ca pe ceva ]mbucur[tor, dar firesc, ca =i cum ar fi fost ferici\i c[ =i-au luat o grij[, c[ s-a l[murit mai din timp ceva ce oricum trebuia s[ se stabileasc[ ]n cele din urm[. Tot ce-a urmat a p[rut c[ vine de la sine, pe un drum ]n care surprizele nu puteau \ine dec`t de viteza ]naint[rii. Din c`nd ]n c`nd, p[rin\ii intrau ]n alert[ din cauza timpului exagerat petrecut printre c[r\i =i se sim\eau obliga\i s[ intervin[ temper`ndu-mi pasiunea de care erau de fapt m`ndri: ]mi amintesc cum, ]mboln[vindu-m[ de scarlatin[, doctorul a fost rugat s[-mi spun[ c[ boala este o urmare a excesului de lectur[, ]nc`t ani de zile cititul =i scrisul

Geniul de a fi

139

au r[mas pentru mine ]nconjurate de o anume vinov[\ie (care le f[cea =i mai pl[cute) =i de amenin\area de a m[ ]mboln[vi din nou. }n general, ]ns[, eram l[sat[ absolut liber[ s[ citesc c`t vreau =i ce vreau, =i copil[ria mea s-a desf[=urat ]n cadrul paradisiac al unui lung =ir de ]nc[peri uria=e ]n care erau depozitate dealuri de c[r\i apar\in`nd bibliotecilor dezafectate ale episcopiilor rom`ne din Oradea. +coala, cu =irurile ei derizorii de note bune, nu a fost dec`t o anex[ a interminabilelor delicii ale lecturii, ]nsp[im`ntat[ numai c[ ar putea s[-=i epuizeze vreodat[ obiectul pasiunii. Vorbesc mereu despre citit pentru c[ scrisul s-a legat ]ntotdeauna de el, pentru c[ nu a fost — atunci, la ]nceputurile lui, mai ales — dec`t un frate mai mic al lecturii. +i chiar dac[ a dep[=it-o ]n importan\[ cu timpul, cititul nu a ]ncetat p`n[ azi s[ fie pentru mine cel mai important concurent al scrisului: un concurent care are, ]n plus, imensa calitate de a fi fericit. Am ]nceput s[ scriu din dorin\a de a face, la r`ndul meu, ceea ce admirasem mai mult — pagina scris[ — =i am scris un timp, cu ]nc`ntare, ]n felul tuturor scriitorilor pe care i-am iubit. A=a cum, ]n natur[, ontogeneza repet[ ]ntotdeauna filogeneza (un embrion uman, de exemplu, trec`nd prin toate speciile ]nainte de na=tere), am trecut prin toate epocile istoriei literare, ]nainte de a ajunge la mine ]ns[mi. Ultima a fost aceea a genera\iei mele, ]n starea de spirit a c[reia se ]nscrie primul meu volum, volum pe care ]l consider apar\in`nd pre-na=terii mele. }ntre prima =i cea de a doua carte s-a ]nt`mplat ceva ce avea s[ produc[ o adev[rat[ cotitur[ ]n destinul meu artistic: moartea, ]n condi\ii tragice =i ]nainte de a ]mplini cincizeci de ani, a tatei m-a smuls din euforia genera\iei, pun`ndu-m[ ]n fa\a unui dezastru care era numai al meu =i a c[rui asumare a ]nsemnat pentru mine definitiva ie=ire din copil[rie. Nici un alt eveniment de atunci ]ncoace nu

140

Ana Blandiana

a mai avut o asemenea pondere ]n destinul meu artistic =i moral. Spuneam la ]nceput c[ n-am crezut niciodat[ c[ a= putea deveni altceva dec`t scriitor =i c[ cei din jurul meu au acceptat ca natural[ — conving`ndu-m[ poate =i pe mine de firescul ei — aceast[ situa\ie. Statutul neobi=nuit, oarecum de excep\ie, ]n care am fost ]nchis[ astfel de la o v`rsta foarte fraged[, a avut p[r\ile lui rele =i bune, care, ]n egal[ m[sur[, m-au marcat =i mi-au determinat devenirea. La ]nceput eram m`ndr[ de condi\ia mea deosebit[ de a celorlal\i copii, =i chiar dac[, cresc`nd, pe c`t se accentua deosebirea, pe at`t m`ndria mea sc[dea, a trebuit s[ ajung la facultate ca s[ realizez c`t de frustrant[ este, ]n planul vie\ii, aceast[ pozi\ie ie=it[ din comun, aceast[ aten\ie special[ care, ca un zid invizibil, te separ[, f[r[ a te ascunde, de ceilal\i. Pe c`t ]naintez ]n maturitate, ur[sc =i m[ ]nsp[im`nt[ tot mai mult condi\ia (atunci c`nd este) de monstru sacru a scriitorului, condi\ie care, sub pretextul piedestalului, ]l smulge pe scriitor dintre oameni, oblig`ndu-l la istovitoare eforturi ca s[ se sustrag[ curiozit[\ii publice =i s[ poat[ privi ]n continuare, atent =i anonim, lumea prin care trece. At`t de precocea descoperire a voca\iei a avut ]ns[ =i partea ei bun[: fix`ndu-mi devreme \elul, m-a ]mpiedicat s[ r[t[cesc ]n c[utarea c[ii de urmat, iar ]n[l\imea lui mi-a dat o privire grav[ =i critic[ asupra perspectivei. Am crescut cu des[v`r=ire lipsit[ de ambi\ii (nici m[car literare) pentru c[ =tiam c[ pe drumul meu nici un fel de cucerire nu mi-ar fi fost de folos, iar literatura nu puteam s-o cuceresc pentru c[ m[ aflam ]nl[untrul ei. Toate ]ndoielile, toate suferin\ele, toate nesiguran\ele, toate compara\iile s-au desf[=urat pentru mine ]n absolut, ]n sufletul marii literaturi, iar orgoliul asum[rii lor se pl[te=te at`t de scump, ]nc`t ]n afar[ nu se mai vede dec`t o modestie ]nrudit[ cu indiferen\a.

Geniul de a fi

141

Nu =tiu dac[, v[zute din exterior, r`ndurile de mai sus par s[ aib[ — a=a cum simt eu — o leg[tur[ cu devenirea mea poetic[. Ele explic[, ]n orice caz, ]nsu=irile (calit[\ile =i defectele, care se confund[ cu at`ta u=urin\[) mele de scriitor: seriozitatea care poate p[rea excesiv[, lipsa gratuit[\ii, viziunea cuprinz`nd ]ntr-o aceea=i aur[ binele =i frumosul. Nu mi-am permis niciodat[ s[ m[ joc cu vorbele, pentru c[ am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m[n[stire medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se descoper[ figuri de sfin\i. Pentru c[ am ]n\eles devreme c[ scriitor nu este cel ce scrie, ci acela care se exprim[ cu ajutorul scrisului, scrisul a devenit pentru mine o nevoie vital[ ]n cadrul c[reia obliga\ia de a m[ exprima determin[ obliga\ia de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caier de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors.

CUPRINS 142

Ana Blandiana

EXCLAMATIA DIN TROIENE

Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus st[p`nire cu at`ta siguran\[ de sine pe tot, mi-au adus ]n minte — cu uimitor de t`n[r[ bucurie — o ]nt`mplare veche, dar r[mas[ str[lucitoare ]n z[pada ]n care s-a petrecut. Era cu multe ierni ]n urm[, cu mai mult de zece ierni ]n urm[, un ianuarie cu mult[ z[pad[, =i ne aflam ]ntr-un hotel studen\esc, ]n mijlocul continentului american. Era o cl[dire cu foarte multe etaje, ]n[l\at[ la marginea a=ez[rii universitare pe o paji=te goal[, ]ntre un deal =i un r`u. Ninsese cu s`rg ore ]n =ir, f[r[ ]ntrerupere, o noapte, o zi =i ]nc[ o noapte =i, ]nv[lm[=indu-se, rotindu-se ]n dreptul ferestrelor ]nalte, ninsoarea ad`nc[, ninsoarea ale c[rei margini nu se vedeau, ]nf[=urase fusul ]nalt al hotelului singuratec ]ntr-un fuior cosmic; ore =i ore, de noapte =i de zi, tr[isem cu to\ii sentimentul — ]nsp[im`nt[tor ]ntruc`tva, dar ]n egal[ m[sur[ exaltant — al singur[t[\ii ]n univers. Apoi, ]n cea de a doua zi, spre diminea\[, totul s-a lini=tit, ninsoarea s-a oprit, z[rile au ap[rut din nou =i ]n lumina soarelui nev[zut, de la ]n[l\imea etajelor noastre omene=ti, p[m`ntul se vedea rotund, moale =i alb, fericit =i sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, ]n acei zori de ]nceput luminos de er[, ]naintea trezirii din somn a celuilalt =i a restului lumii, unul dintre noi a cobor`t =i pe f`=ia larg[ de om[t dintre deal =i r`u, ]n fa\a sutelor de ferestre ale hotelului, a scris cu litere uria=e, ]ntip[rite cu t[lpile mutate prin troienele p`n[ la genunchi, TE IUBESC! N-o s[ uit niciodat[ semnul de exclamare imens care ]ncheia rostirea aceea ]n alb, nici emo\ia ]ntregului hotel trezit cu ochii pe

Geniul de a fi

143

str[lucirea z[pezii =i pe cuvintele rom`ne=ti, nici s[pt[m`nile lungi, s[rb[tore=ti, ]n care literele ]nghe\ate ]n nea continuau s[ str[luceasc[ sub razele reci ale soarelui singur, ]n timp ce toat[ lumea, ]ntinerit[ de copil[reala noastr[, de ]n\elesul descoperit al exclama\iei din troiene, se saluta cu vorbele noastre devenite urare, ]ndemn, elan purificator, strig[t de lupt[ ]mpotriva singur[t[\ii. Sute =i sute de tineri vor fi ]mb[tr`nit de atunci, p[str`nd printre amintirile studen\iei lor semnul acela de mirare ]ndr[gostit[ ]n universul acoperit de nea; zeci =i zeci de scriitori se vor fi ]ntors ]n \[rile lor din acea iarn[ american[ cu cele dou[ cuvinte rom`ne=ti desenate ]n z[pada nostalgiei. }mi amintesc =i azi — e destul s[ se astearn[ om[tul ca s[ ]mi amintesc — m`ndria noastr[ de atunci, patriotica noastr[ m`ndrie, comic[ pu\in, dar nu mai pu\in emo\ionant[, ]n fa\a r[sp`ndirii magicelor vocabule, ]n fa\a revela\iei c[ totu-i iubire.

CUPRINS 144

Ana Blandiana

DESPRE TINERE|E

Oare c`\i ani am avut c`nd am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[? Dou[zeci si cinci? Treizeci ? Nu, n-am gre=it formularea ]ntreb[rii, oric`t ar p[rea de insolit[. A existat ]n mod evident un moment din care dorin\a de a p[rea mai matur[ a ]nceput s[ se estompeze, s[ dispar[, l[s`nd locul, treptat, celeilalte dorin\e, de sens contrar. Dar c`nd se plaseaz[ ]n amintirea v`rstelor mele obiective acest moment ? |in foarte bine minte lungul, nesf`r=itul timp ]n care a=teptam cu ner[bdare, cu exasperare, s[ cresc, s[ pun de acord ]nf[\i=area =i etatea mea real[, cu v`rsta sufletului =i a min\ii : s[ aduc la un numitor comun al armoniei interioare evidenta precocitate intelectual[ =i arierarea oaselor, care se lungeau f[r[ a se hot[r] asupra dimensiunilor definitive, r[m`nerea ]n urm[ a mu=chilor, ne]nstare ]nc[ s[ rotunjeasc[ forme. |in foarte bine minte lungul timp ]n care, c`nd eram ]ntrebat[ c`\i ani am, ad[ugam f[r[ nici o ezitare unit[\i mincinoase de vreme, menite s[-mi defineasc[ un statut nu numai de independen\[, ci =i de respect. Dar nu-mi mai amintesc clipa exact[ c`nd aceast[ ner[bdare a luat sf`r=it, ca o fug[ ajuns[ la potou =i mul\umit[ de timpul realizat. A urmat — asta =tiu — un r[stimp de indiferen\[ fa\[ de propria-mi v`rst[, semn c[ nu mai aveam nici un fel de probleme cu num[rul anilor, devenit deodat[ f[r[ importan\[, ceva asem[n[tor indiferen\ei fa\[ de propriul trup atunci c`nd e perfect s[n[tos =i nu ridic[ nici un fel de preten\ii. A fost perioada lung[ a acelor ani ]n care eram mereu cea mai t`n[r[ dintre cei asemenea mie, ]n care

Geniul de a fi

145

ordinea cronologic[ m[ a=eza mereu pe ultimul loc. Iar acest fenomen, concretizat ]ntr-un fel de mirare omagial[ care m[ ]nconjura continuu, abia dac[ ]l receptam, consider`ndu-l firesc, obi=nuit, aproape obligatoriu =i poate etern. R[spunsul ]ntreb[rii de la ]nceput cred c[ aici trebuie s[-l plasez, la sf`r=itul acelei perioade care nu d[duse pe parcurs nici un semn c[ ar avea un sf`r=it. Pur =i simplu am descoperit la un moment dat (s[ fi avut dou[zeci =i cinci de ani, sau poate treizeci ?) c[ nimeni nu se mai mir[ de raportul dintre v`rsta =i paginile mele, c[ tinere\ea mea real[, obositoare chiar, nu mai uime=te pe nimeni. Atunci a fost momentul, aceea a fost clipa din care am ]nceput s[ consider tinere\ea nu ca pe un drept lipsit de importan\[, care mi se cuvine, ci ca pe un dar de care trebuie s[ fiu m`ndr[ si pe care trebuie s[-l merit. De atunci am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[ =i, ]ntr-un anumit sens, de atunci am ]nceput s[ =i fiu ; de atunci, din clipa ]n care am devenit con=tient[, de tinere\e, din clipa ]n care i-am ]n\eles importan\[. Nu cred c[ exagerez f[c`nd aceast[ oarecum extravagant[ afirma\ie. Sunt dintotdeauna convins[ c[ lucrurile nu exist[ dec`t ]n m[sura ]n care le credem =i nu ne ]ndoim de ele : de unde ar rezulta c[ unei tinere\i f[r[ b[tr`ne\e nu i-ar lipsi, ca s[ fie posibil[, dec`t propriul fanatism.

CUPRINS 146

Ana Blandiana

INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI

Nu-mi place s[ tr[iesc ]ntre lucruri scumpe, valoarea material[ a obiectelor m[ ]nsp[im`nt[. Ideea c[ n-am voie s[ scap din m`n[ paharul, c[ ar fi o nenorocire s[ ciobesc farfurioara, c[ e de neiertat s[ p[tez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mi=care, ci =i de g`ndire. Faptul de a purta o podoab[ pe care nu trebuie s[ o pierd, de a avea o hain[ de care trebuie s[ am grij[, de a st[p`ni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru c[ orice dependen\[ de materie mi se pare de nesuportat, pentru c[ orice posesie este o dependen\[. }mi dau seama c[ ceea ce spun ]mi poate atrage dispre\ul unei ]ntregi categorii de fini degust[tori ai frumuse\ilor =i bunurilor lumii. Am auzit =i am citit de at`tea ori c[, b[ut dintr-o cup[ de cristal, vinul este altfel, ]nc`t ]mi dau seama c[ e descalificant s[ m[rturise=ti c[ de teama de a nu depinde de cup[ po\i s[ renun\i =i la vin. Cu at`t mai mult cu c`t spaima de valoare devine implicit =i spaima de frumuse\e, frumuse\ea ]ns[=i fiind, din cele mai vechi timpuri, convertibil[ ]n valoare material[. +i totu=i, nimic nu mi se pare mai firesc. Ofensiva lucrurilor este at`t de puternic[ si de violent[, ]nc`t nici o precau\ie nu mi se pare exagerat[ pentru a r[m`ne dincolo de grani\ele st[p`nirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lips[ de gust este astfel numai o intransigen\[ pu\in fanatic[, ceea ce poate sem[na unei exagerate simplit[\i este, dimpotriv[, complica\ia unui spirit ]nc[p[\`nat =i nelini=tit de fragilitatea libert[\ii sale.

Geniul de a fi

147

Admir inestimabilele obiecte frumoase, ]n muzee, f[r[ cea mai mic[ dorin\[ de a le st[p`ni, de a le avea, de a fi ale mele, f[r[ nici o tentativ[ de a stabili ]ntre ele =i mine o alt[ leg[tur[ dec`t cea a privirii scurte =i admirative ]n treac[t. M[ mul\umesc cu ulcele de p[m`nt care se sparg u=or si f[r[ regrete, port podoabe pe care le r[t[cesc =i le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept =i nici o leg[tur[, cu singura grij[ de a nu avea de pierdut dec`t lan\urile, cu singura obsesie c[ se pierd cu at`t mai greu cu c`t sunt mai scumpe. +i arunc la gunoi f[ra=ul cu cioburile care au prilejuit aceste g`nduri, cu sentimentul ]ncurajator c[ am mai sf[r`mat o verig[...

CUPRINS 148

Ana Blandiana

PE MALUL DELIRULUI

Roma acelor zile de sf`r=it de prim[var[ nehot[r`t[, sp[lat[ zilnic de ploi matinale =i =tears[ de amieze mai pu\in tinere dec`t ar fi trebuit ; Roma acelor zile pe care le cutreieram descoperind c[ singur[tatea nu e o senza\ie sau o stare, ci o substan\[ fizic[, o substan\[ care ]=i poate schimba starea de agregare dup[ locul ]n care se afl[ (gazoas[, aproape invizibil[, dar nu =i inexistent[, acas[ ; lichid[, transparent[, f[c`nd dulci =i muzicale valuri pe str[zile cet[\ilor latine ; sau solid[, abia l[s`ndu-se despicat[. ca o piatr[ sau ca un lemn, ]n mediul anglo-saxon) ; Roma, ale c[rei frumuse\i abia dac[ reu=eau s[ aline durerea pe care tot ele o n[=teau prin exces; Roma acelor zile de hoin[reli solitare =i filosofice era plin[ de afi=e, anun\uri, banderole late, legate de-a curmezi=ul str[zilor, asemenea lozincilor, care anun\au deschiderea la Palazzo Quirinale a unei expozi\ii a instrumentelor de tortur[ de-a lungul veacurilor. Trebuie s[-\i imaginezi exact atmosfera destins[, de libertate aproape excesiv[ =i de abandon aproape amoros, a acelor zile =i a acelor str[zi romane, pentru a ]n\elege impactul cu adev[rat senza\ional pe care ]l putea produce ideea de muzeu expun`nd f[r[ complezen\[ ]nsu=i sufletul omenesc. M-am l[sat convins[ u=or. Cruzimea, dincolo de oroarea pe care mi-o produce (o oroare fizic[, desigur, dar, mai ales, o oroare intelectual[, ca ]n fa\a unor forme, de o demen\ial[ concrete\e, ale absurdului), m-a fascinat numai ]n m[sura ]n care era colectiv[ =i legal[, privit[ ca fireasc[. Un sadic, pe care toat[ lumea ]l consider[ un caz clinic, nu m[

Geniul de a fi

149

intereseaz[, oric`t de senza\ionale ar fi cotele pe care le atinge ]n escaladarea monstruosului; ceea ce m[ fascineaz[ este anomalia considerat[ normal[: uluirea mea apare din momentul ]n care descop[r lipsa de uimire a celorlal\i. Dac[ expozi\ia, anun\at[ de banderolele colorate flutur`nd de-a curmezi=ul str[zilor Romei, ar fi str`ns la un loc instrumente de tortur[ inventate de-a lungul secolelor de criminali =i sadici celebri, interna\i ]n ospicii sau condamna\i de tribunale pentru sceleratele lor inven\ii, ea n-ar fi avut de ce s[ m[ intereseze. Dar nu, instrumentele de tortur[ adunate in s[lile =i cur\ile palatului Quirinale fuseser[ inventate din ordinul =i ]n folosul unor institu\ii =i al unor state respectabile (respectabilitate sprijinit[, ]n mare m[sur[, tocmai pe aceste ]nsp[im`nt[toare inven\ii). Inchizi\ia, ducatele italiene, republica florentin[, principatele germane, revolu\ia francez[, imperiul austriac erau prestigioasele denumiri ale autorilor acelor ma=ini de produs suferin\[, ma=ini de pedepsit =i de ]nfr`nt voin\e, ma=ini de abjurat (fierul acela pe care nici diavolul nu l-ar mai fi putut perfec\iona, fixat ]ntre maxilar =i clavicul[ =i l[s`nd gurii acuzatului numai posibilitatea de a-=i infirma ideile, silabisind abjuro!). Simpla lor ]n=irare creeaz[ impresia unui delir triumf[tor asupra ultimelor f[r`me ]mpr[=tiate ale ra\iunii universale: cnutul de c`nep[ muiat[ ]n sare =i sulf, care topea carnea, pl[m`nii =i ficatul; cle=ti pentru smulgerea c[rnii ; menghine pentru sf[r`matul gleznelor =i al degetelor ; “Fecioara de fier din Nurenberg”, un fel de dulap, de forma corpului uman, ale c[rui u=i =i pere\i erau prev[zu\i cu \epi de fier =i care realiza rafinamentul de a ucide lent, ]n patruzeci =i opt de ore; masca de fier, care se putea str`nge p`n[ la plesnirea \estei ; para de fier, care se putea dilata printr-un sistem de sfredele, p`n[ la spargerea orificiului ]n care era introdus[ ; flautul de fier care era introdus ]n gura victimei =i era legat in jurul g`tului sufoc`nd-o treptat, ]n timp ce degetele ]i erau fixate, ca la flautist (dar ]n meng-

150

Ana Blandiana

hine) de-a lungul instrumentului ; coroana de fier cu \epi ]ndrepta\i spre interiorul creierului ; scheletul de z[brele suspendat la un col\ de strad[, unde era ]nchis condamnatul viu =i l[sat acolo nu numai p`n[ la moarte, ci p`n[ c`nd oasele uscate se desprindeau singure unele de altele =i c[deau printre gratii! +i toate aceste aparate ale nebuniei triumf[toare pretindeau c[ func\ioneaz[ ]n numele drept[\ii =i adev[rului, al credin\ei ]n bine =i al speran\ei ]n viitor. Un viitor ]n care g`dele a fost ]nlocuit de doctorul Guillotin, iar cruzimii i s-a ad[ugat, cu o precaut[ pudoare, ipocrizia. “Torturile modrne — afirm[ concluziile expozi\iei romane — au ca semn distinctiv grija de a nu l[sa urme.” Dovad[ c[ absurdul nu e totuna cu lipsa de logic[. De altfel, imperturbabile, contemporane cu tot ce fusese =i cu tot ce va fi, gardeniile =i azaleele ora=ului etern continuau s[ ]nfloreasc[ pe malul delirului.

CUPRINS 151

Geniul de a fi

ABSEN|A FORMEI

Mult ]nainte de a cunoa=te sumara formul[ c[linescian[ referitoare la poezie — sentiment sterilizat de tehnic[ — am sim\it ca pe o fatalitate contradic\ia dintre sufletul =i ]nf[\i=area unei poezii, am sim\it, mai precis, nevoia ca ]nf[\i=area unei poezii s[ fie c`t mai pu\in epatant[, c`t mai nesclipitoare =i mai lipsit[ de podoabe, pentru a nu distrage aten\ia de la ceea ce ea ]mbrac[ numai, de la ceea ce — ]n mod fatal =i at`t de adesea dezastruos — nu poate exista ]n afara materiei care se nume=te cuv`nt. Din p[cate, =tiu poeme asemenea acelor medievale ve=minte p[strate ]n muzee, at`t de bogat ]mpodobite ]nc`t stau singure ]n picioare, exist`nd orgolioase ]n sine, f[r[ nevoia de a ]mbr[ca un trup viu, =i mi-a fost ]ntotdeauna team[ de tendin\a =i puterea formei de a se substitui fondului, de a profita de fatalitatea potrivit c[reia acesta nu poate exista in afara ei. De la aceast[ intuire a dilemei ]n care poezia are de ales ]ntre a nu exista sau a exista tr[dat[ de cuv`nt, de la aceast[ asimilare a actului de crea\ie cu presim\irea unei nenorociri, am ajuns cu vremea la ]n\elegerea poeziei ca un continuu =i riscant efort de renun\are la form[, de diminuare a ei p`n[ la punctul primejdios ]n care pot s[ stea in cump[n[ g`ndul spus =i cel nespus, important[ a devenit astfel nu spunerea, ci sugerarea, determinant a devenit raportul dintre ceea ce se ]n\elege =i ceea ce se exprim[. S[ exprimi pu\in, pentru a sugera enorm ; s[ spui =i mai pu\in, pentru a sugera =i mai mult ; s[ nu mai spui nimic pentru a sub]n\elege totul — iat[ treptele unei apoteoze pe c`t de ideale, pe at`t de imposibile.

152

Ana Blandiana

A prefera poeziei t[cerea — care o cuprinde ]n sine a=a cum albul cuprinde ]n sine toate culorile — este ]n acela=i timp logic si aberant: logic, pentru c[ se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei a devenit acela de a restabili t[cerea; aberant, ]ntruc`t cine ar mai fi ]n stare atunci s[ deosebeasc[ t[cerea de lini=te?! A prefera poeziei t[cerea — preferin\[ ]mbog[\it[ de sentimentul imposibilit[\ii ei — ]nseamn[ a accepta defini\ia potrivit c[reia capodopera nu este o chestiune de form[, ci de absen\[ a formei. }n felul acesta, aproape sinuciga=, ]mi permit s[ nutresc enorma iluzie de a m[ sustrage defini\iei c[linesciene. Am visat ]ntotdeauna o poezie simpl[, eliptic[, aproape schematic[, av`nd farmecul desenelor f[cute de copii ]n fa\a c[rora nu e=ti niciodat[ sigur dac[ nu cumva schema este chiar esen\a.

CUPRINS 153

Geniul de a fi

CULEG{TORUL DE CIUPERCI

Ca =i oamenii, ciupercile se deosebesc foarte greu ]ntre ele =i este o adev[rat[ art[ (art[, nu =tiin\[, pentru c[ regulile sunt ]n continu[ fluctua\ie =i legile schimb[toare dup[ imponderabile =i capricioase caracteristici ale v[zduhului) s[ le po\i distinge pe cele bune de cele rele. }naintezi prin p[durea de foioase, prin lini=tea aceea verde =i brun[ care este format[ — a=a cum pe discul lui Newton albul este format din suma tuturor culorilor — din contopirea a infinit de multe =i de ne]nsemnate sunete (fo=nete, f`=`ituri, ciripiri, b[t[i de aripi, zbateri de frunze, trosnete de crengi, picur[ri de seve, clipociri de ape, furi=[ri de bl[nuri, t`r`iri de solzi) d`nd la un loc acea senza\ie de pace =i singur[tate ce ]ndr[zne=te s[ defineasc[ fericirea. }naintezi prin aerul umed =i bun conduc[tor de senza\ie prin verde =i brun senzual, =i deodat[ z[re=ti o lic[rire alb[, p[stoas[. “O ciuperc[!” exclami (Diogene exclama “un om!”) =i te repezi ]nspre ea. De aici ]ncepe ]ntrebarea. Ea nu se pune, ca ]n cazul florilor, ]n celebrii termeni, neogrece=ti, ai lui Ien[chi\[ V[c[rescu (“S-o iau, se stric[, s-o las...” etc.), ci infinit mai tran=ant =i mai insolubil. Este rea sau bun[? Este otr[vitoare sau comestibil[? Pentru c[, iat[, acesta era adev[rul spus p`n[ la cap[t, al c[rui maniheism m[ jenam s[-l rostesc ]n ]ntregime: ciupercile nu se ]mpart ]n rele =i bune, ci — mult mai limpede, mai neufemistic, mai explicit — ]n otr[vitoare =i comestibile. Cum s[ le deosebe=ti? Cum s[ le distingi? Cum s[ nu te ]n=eli? Exist[ atlase =i enciclopedii, dic\ionare =i ghiduri, dar ilustra\iile =i explica\iile teoretice sunt at`t de schematice pe l`ng[ infinita di-

154

Ana Blandiana

versitate a vie\ii ! }n natur[, esen\ele se ames-tec[, se ]mpletesc, se prefac, ]nc`t nu po\i fi niciodat[ sigur pe care trebuie s-o ]nconjori, s[ n-o atingi (l[s`nd-o astfel, nest`njenit[, s[ se ]nmul\easc[ =i s[ umple p[m`ntul) =i pe care o po\i culege cu ]ncredere =i devora cu nesa\ (st`rpind-o — incon=tient[ =i ironic[ recuno=tin\[! — astfel). Oroarea acestei selec\ii, care cu o clip[ ]nainte nu p[rea dec`t idilic[ =i incert[, apare numai ]n momentul ]n care ai altruismul sau perversitatea s[-\i imaginezi un enorm culeg[tor ]naint`nd printr-o cosmic[ p[dure =i aplec`ndu-se dubitativ asupra ta, potrivit universalei legi dup[ care ceea ce e bun se m[n`nc[, iar ceea ce e otr[vitor nu se atinge. S[ fie moralizatoare aceast[ istorioar[ ? S[ fi scris eu — spre bucuria celor ce m[ suspecteaz[ de ]nclin[ri mai mult morale dec`t estetice — o fabul[? A= fi dispus[ s[ o admit, poate, dac[ nu mi-ar fi frig ]n umbra imens[ a culeg[torului, =i dac[ a= =ti cu certitudine cear fi f[cut Diogene cu omul c[utat, dac[ l-ar fi g[sit...

CUPRINS 155

Geniul de a fi

PERSEVEREN|{

Toate lucrurile vor s[ persevereze ]n fiin\a lor, spune Spinoza ]ntr-o formul[ care sintetizeaz[ universalitatea a ceea ce pentru regnul animal a fost numit mai t`rziu instinct de conservare. Un instinct de conservare al st`ncii care se ]nc[p[\`neaz[ s[ fie st`nc[, al apei care vrea s[ r[m`n[ ap[, al fl[c[rii care se zbate s[ ard[ p`n[ la ultima clipire. At`ta doar c[, ]n timp ce pentru lucrurile ne]nsufle\ite aceast[ perseveren\[ este numai o ]nd[r[tnicie a ]ncremenirii, plantele persevereaz[ prin semin\e, animalele prin pui, iar omul a mai ad[ugat ]nc[p[\`n[rii o treapt[, care uneori se nume=te posteritate, iar alteori via\[ de apoi.

CUPRINS 156

Ana Blandiana

O FORMUL{

Nu-mi mai amintesc c`nd am auzit prima oar[ acea expresie c[reia aveam s[-i atribui cu timpul semnifica\ii simbolice =i for\[ ofensiv[, dar cu siguran\[ nu i-am ]n\eles de la ]nceput importan\a =i poate chiar — recent venit[ ]n sud =i prad[ u=oar[ a farmecului ludic, dup[ gravitatea moroc[noas[ =i ]ncr`ncenat[ din care coboram — mi s-a putut p[rea amuzant[ =i nelipsit[ de o oarecare inteligen\[ gra\ioas[. Expresia — mai mult o formul[, c[reia n-am ]nt`rziat s[-i descop[r virtu\ile magice — are o form[ simpl[ =i eliptic[, sintetic[ =i esen\ial[, format[ dintr-un verb care ]nglobeaz[ mi=carea =i dou[ particule modale, dintre care una sugereaz[, dimpotriv[, starea pe loc, iar cealalt[ puterea de a uni nu conteaz[ ce, nu conteaz[ cu ce rezultate, ]ntr-o ]n\elegere superficial[ =i pa=nic[, ]ntr-o supravie\uire lipsit[ de exigen\[ =i de ]ncr`ncen[ri. Expresia este: “Merge =i a=a”. Poate fi spus[ ]n cele mai diverse situa\ii, de cele mai diverse tipuri umane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecanicul care nu =tie de ce nu func\ioneaz[ ma=ina, dar o porne=te totu=i cu o lovitur[ de ciocan dat[ la ]nt`mplare , \[ranul care face zilnic o navet[ de cincizeci de kilometri ca s[ fie portar la ora= ; elevul care ]nva\[ numai c`t s[ promoveze ceasa. Nu cred c[ exist[ situa\ie sau ]nt`mplare ]n care s[ nu survin[ o clip[ de u=urin\[, sau de exasperare, sau de =mecherie, sau de dezgust, ]n care cineva obosit sau numai superficial, s[ nu poat[ rosti extraordinara formul[ : merge =i a=a ! Extraordinar[ pentru c[ asemenea unui jolly joker ]n stare s[ ]nlocuiasc[ orice, ea poate \ine locul, cu salvatoare =i criminal[ non=alan\[, price-

Geniul de a fi

157

perii, profesionalismului, rigorii, revoltei, demnit[\ii, seriozit[\ii, con=tiin\ei =i oric[ror altor no\iuni infinit mai pline de sens, dar mai greu de sus\inut. Neutr[ =i ubicu[, lipsit[ de con\inut =i tocmai de aceea inter=anjabil[, ea — magica formul[ — nu semnific[ =i nu adaug[ nimic lumii prin care, cu at`ta dezinvoltur[, trece, nimic altceva decit ]ns[=i acceptarea nimicului, nimic dec`t o bonom[, aproape vesel[, ]mp[care cu lucrurile l[sate ]n voia lor entropic[ =i degradatoare. Dincolo de nimicul acesta ]mp[cat cu lumea, indiferent cum ar fi ea, universul decade =i sufletul ]mb[tr`ne=te, creierul se usuc[, apele scad, p[m`ntul se r[ce=te, istoria se ]nchide ]n sine. Nu mi-e greu s[-mi ]nchipui un infern ]n care suferin\a este o obi=nuin\[, umilin\a o constant[, indiferen\a o calitate, cinismul un remediu, prostia un noroc, un ]nfern pe poarta c[ruia s[ stea scris cu majuscule fericite : “Merge =i a=a”.

CUPRINS 158

Ana Blandiana

GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{

Expresia “ploaia a ]nceput pe nea=teptate” pare inventat[ anume pentru ploaia englez[ =i, totu=i, c`t[ neadecvare, c`t[ aproxima\ie, ce lips[ de nuan\e ]n aplombul ei lipsit de adev[rate determin[ri! Ce poate s[ ]nsemne “pe nea=teptate” pe l`ng[ felul brusc =i ]n acela=i timp insesizabil ]n care, de la o secund[ la alta, starea de agregare a v[zduhului se schimb[ f[r[ a avea con=tiin\a acestei schimb[ri =i far[ a p[stra memoria, oric`t de subcon=tient[, a ceea ce fusese cu numai o secund[ ]nainte. De la o clip[ la alta spa\iul dintre acoperi=uri =i cer, care fusese de aer, devine de ap[ =i ar fi capabil — dac[ ai face gafa s[ ]l ]ntrebi asupra cauzelor =i naturii acestei transform[ri — s[ se mire =i s[ sus\in[ c[ nu fusese niciodat[ altfel. }n Europa sau ]n America, ]n Asia sau ]n Australia o ploaie este o schimbare de umoare a naturii, premears[ — oric`t de gr[bit[ ar sosi — de ]ntunec[ri, pale de v`nt, picuri r[zle\i, z[pu=eli, aripi de r[coare anun\at[ cu c`teva minute sau c`teva ore ]nainte de semne cere=ti =i simptome reumatice, asemenea unui musafir care ]=i anun\[ apropierea prin presentimente, telefoane, claxoane, sonerii. Dar ]n Anglia ploaia nu este un musafir, ea vine la ea acas[, f[r[ a se sim\i obligat[ s[-=i previn[ slujitorii asupra orei sosirii =i f[r[ a-=i face repro=uri c[ nu le-a oferit m[car preavizul necesar deschiderii umbrelei ; ni=te adev[ra\i englezi ar trebui s[ stea cu umbrelele ve=nic deschise. De altfel nim[nui nu-i d[ prin minte s[-i repro=eze ceva. Mi-ar p[rea foarte r[u dac[ aceste r`nduri, chiar, ar fi ]nterpretate ca un repro=. Inten\ia mea este mai cur`nd elogioas[ =i nu m-a= mira

Geniul de a fi

159

ca, ]nceput[ printr-o uimire, pagina aceasta s[ se ]ncheie printrun omagiu. Pentru c[, dincolo de aerul ei de ingenuitate pu\in arogant[ =i de eternitate mereu proasp[t[, ceea ce te fascineaz[ ]n ploaia englez[ este evidentul ei caracter magic. Cum a= putea s[ explic aceast[ impresie? Fa\[ de alte ploi, ap[s[toare, cobor`nd cerul p`n[ la p[m`nt =i f[c`ndu-l s[ se de=ire ]n crengi, izol`ndu-ne unii de al\ii, ca s[ ne ]ntristeze pe fiecare ]n parte, ploaia englez[ are ]n sine ceva prietenesc =i unificator, o calitate greu de definit, dar capabil[ s[ u=ureze, nu s[ apese sufletul, a=a cum o solidarizare, chiar ]n suferin\[, te ]nt[re=te =i ]\i d[ un fel de pl[cut[ exaltare. Exist[ in ploaia englez[ ceva asem[n[tor umorului englez, o surdin[ luminoas[, o re\inere agreabil[, o veselie inteligent[, ceva ce nu te va face niciodat[ s[ r`zi cu hohote, dar ]n fa\a c[reia nu te vei putea ]mpiedica s[ z`mbe=ti. De altfel, chiar pare s[ existe o veselie ]n felul degajat, lipsit de crispare ]n care ploaia este acceptat[ de toat[ lumea, a=a cum se accept[ =i se iube=te un element al peisajului. Un peisaj ciudat de curat, aproape str[lucitor. Pentru c[ printre elementele ce deosebesc ploaia englez[ de alte ploi este =i caracterul ei intens purificator. Sunt ploi pe care le asociezi cu noroiul, sunt ploi care, ating`ndu-te, ai senza\ia c[ las[ pe tine d`re de murd[rie =i de vopsea ; dimpotriv[, ploaia englez[ este asemenea unei cosmice, elegante cur[\[torii din ]ntreprinderea c[reia acoperi=urile ies sc`nteietoare, asfaltul luce=te de-\i ia ochii, vitrinele devin asemenea oglinzilor, iar oamenii au aerul c[ au fost sp[la\i =i =ter=i bine p`n[ au ]nceput a str[luci. C`t despre iarb[ — marea, extraordinara beneficiar[ a acestui umor meteorologic — ea este mereu verde, sclipitoare, vie, ea nu se usuc[ niciodat[, spre bucuria ochilor no=tri obosi\i, a oilor cu l`n[ ]n carouri =i a metaforelor eternit[\ii.

CUPRINS 160

Ana Blandiana

GENIUL DE A FI

Ideea c[ prima copil[rie este zona eminamente fericit[ a vie\ii, perioada nu numai lipsit[ de griji, dar =i nesuferitoare, euforic[, paradisiac[, mi s-a p[rut ]ntotdeauna:— =i cu c`t m[ aflam mai aproape de copil[rie, cu at`t sentimentul meu era mai plin de revolt[ =i de violen\[ absolut fals[, mincinoas[, mistificatoare. Nu =tiam dac[ trebuie s[-i acuz pe cei v`rstnici de necinste sau numai de ne=tiin\[, dar ah, c`t mai puteam s[ protestez ]n interiorul meu de copil aflat ]n cursul escalad[rii celor =apte ani de acas[, c`nd auzeam vreun adult spun`nd, cu acel indigest amestec de invidie =i de dispre\ pe care l-am mai int`lnit adesea la cei ce se considerau mai maturi dec`t mine : “Ce =tie ea? Ea e fericit[!”. Ei bine, nu eram fericit[. Sau cel pu\in nu ]n sensul ]n care era ]n stare s[ ]n\eleag[ aceast[ magic[ no\iune platitudinea unui adult. Fericirea copil[riei, cred eu, vine nu din lipsa necazurilor — existente =i chiar exacerbate de sensibilitatea acut[ a v`rstei p`n[ la rangul de nenorociri — ci din prospe\imea sim\urilor =i din extraordinarul talent de a tr[i pe care cei mici ]l au, pentru a-l pierde apoi ]ntr-o num[r[toare invers[ e=alonat[ de-a lungul ]ntregii existen\e. Spaimele copil[riei nu sunt mai mici dec`t cele ale maturit[\ii, suferin\ele celor mici sunt propor\ional mai sf`=ietoare dec`t cele ale adul\ilor, dezastrele — chiar dac[ mai repede uitate — sunt mai intense la cinci dec`t la cincizeci de ani. Ceea ce le contrabalanseaz[ ]ns[, p`n[ la punctul de a le pune sub semnul ]ntreb[rii, ceea ce d[ na=tere, o dat[ timpul trecut, mirajului de ne=ters al copil[riei

Geniul de a fi

161

este capacitatea ei de a ]nregistra fiecare acuza\ie, fiecare imagine, fiecare sentiment cu str[lucirea de la facerea lumii, capacitatea de a descoperi asocia\ii fragede ]ntre lucruri =i de a realiza ]ntre fapte =i imagini leg[turi epatante pe care ochiul miop al adultului nu le sesizeaz[, dar ]n fa\a c[rora, o dat[ descoperite, r[m`ne uimit ca ]n fa\a unor dovezi de geniu. }mi vin ]n minte c`teva asemenea dovezi pline de haz =i de intui\ie, pe care le spicuiesc la ]nt`mplare dintr-o ]ndelungat[ aten\ie, aplecat[, cu admira\ie =i intimidare, asupra transparen\ei, magicei sfere a spiritului copil[resc. Nu cred s[ fi admirat vreodat[ metafora celebr[ a vreunui mare poet mai mult dec`t formula acelui b[ie\el care, ]ntrebat cum i se pare sifonul din care b[use pentru prima oar[, mi-a r[spuns c[ are gust de picior amor\it. Sau uimirea, de o nem[rginit[ ingenuitate, a altuia c`nd, ar[t`ndu-i-se hotelul Intercontinental, a c[utat plin de nedumerire ]n jur =i a ]ntrebat unde este marea lui, pentru c[ no\iunea de hotel i se asocia fatal no\iunii de mare. Sau deduc\ia feti\ei care spunea ea singur[, =i ]mpotriva ]ntregii lumi, esc ]n loc de sunt (asemenea b`tr`nilor din satele izolate ale M[rginimii Sibiului), ref[c`nd pe cont propriu, ra\ional =i firesc, istoria limbii pe care abia ]ncepea s[ o silabiseasc[. Aceast[ elasticitate a viziunii, mai logic[ =i mai plin[ da concrete\e, aceast[ privire plin[ de o sc`nteietoare aten\ie, aceast[ prezen\[ total[ ]ntro clip[ =i ]ntr-un loc dat fac din copil[rie t[r`mul fericit pe care ]l vis[m apoi tot restul vie\ii; fericit nu pentru c[ este lipsit de durere, ci pentru c[ asupra oric[rei dureri precump[ne=te geniul de a fi.

CUPRINS 162

Ana Blandiana

COMPENSA|IE

“Oric`t ar p[rea de paradoxal, sunt convins[ c[ oamenii ur`\i sunt mai ferici\i dec`t cei frumo=i — ]mi spunea ]ntr-o zi o actri\[, celebr[ pentru frumuse\ea ei. Mie frumuse\ea nu mi-a adus dec`t necazuri”. Am fost tentat[ ]n primul moment s[ protestez, contrazic`nd ceea ce putea p[rea un r[sf[\ =i chiar o sfidare a norocului. M-am oprit ]ns[ ]nainte de a ]ncepe. Frumuse\ea, care f[cea bucuria nenum[ra\ilor spectatori, nu fusese, ce-i drept, dec`t o piedic[ a destinului ei artistic, fr`nat mereu de prejudecata c[ dincolo de str[lucirea ]nf[\i=[rii nu mai poate fi nimic, ]n timp ce altora li se discuta ]nzestrarea =i expresivitatea, succesul s[u p[rea de la sine ]n\eles =i cauzele indiscutabile. A fost nevoie s[ treac[ timpul =i frumuse\ea ei s[ se ]mbl`nzeasc[ sub patina plin[ de cruzime =i noble\e a anilor, pentru ca ceilal\i s[ reu=easc[ s[ z[reasc[ =i marele ei talent, =i profunzimea sensibilit[\ii sale. Dar chiar dincolo de propria sa devenire, remarca prietenei mele se dovedea, la o mai atent[ observare, ]nc[rcat[ de un mai general adev[r. Cei lipsi\i de frumuse\ea tr[s[turilor trec prin lume neprivi\i de ceilal\i =i f[r[ dorin\a de a se privi ei ]n=i=i, iar acest anonimat natural ]i investe=te cu o libertate a mi=c[rilor demn[ de invidie. }n timp ce frumosul este mereu robul propriei sale imagini c[utate narcisiac ]n ferestrele, lacurile =i oglinzile din drum, cel lipsit de acest discutabil noroc se deta=eaz[ de ]nf[\i=area sa care, netrezind interesul celorlal\i, ]i devine lui ]nsu=i cu timpul indiferent[. O mare energie sufleteasc[ menit[ s[ se piard[ ]n ]nt`mpl[rile declan=ate de apropierea trec[toarei perfec\iuni poate fi canalizat[

Geniul de a fi

163

astfel spre scopuri mai perene =i o superioar[ libertate interioar[ se na=te ]n lipsa supravegherii pline de admira\ie =i de invidie a celorlal\i. Toate aceste considera\ii — care ar putea fi (=i vor fi, cu siguran\[) contestate de nenum[ra\i ur`\i sau frumo=i care au sim\it altfel dec`t mine cele dou[, at`t de relative, no\iuni — devin mult mai pline de siguran\[ atunci c`nd m[ g`ndesc la reac\iile ]n fa\a ]mb[tr`nirii. }n timp ce pentru chipul frumos apari\ia primelor riduri ]nseamn[ tulburarea ]ns[=i a echilibrului lumii, punerea sub semnul ]ndoielii a legilor universale, schimbarea catastrofal[ a raporturilor umane, pe un obraz banal un rid poate s[ fie o subliniere, o expresie, o ]nnobilare =i, ]n orice caz, importan\a lui nu poate fi prea mare, din moment ce importan\a acordat[ fe\ei ]naintea apari\iei lui nu era deosebit[. Iar aceast[ esen\ial[ deosebire de pozi\ie ]n raport cu trecerea timpului d[ na=tere, ]n cazul celor dint`i, unei tensiuni =i unei ]ncr`ncen[ri discordante =i rele, pe c`nd, ]n cazul celorlal\i, unui calm luminos ]n care interferen\a seam[n[ cu ]mp[carea. Cei mai mul\i tineri frumo=i devin astfel b[tr`ni ur`\i, ]n timp ce lipsi\ii de str[lucire de-a lungul unor ]ntregi vie\i se ]mbog[\esc cu acea lumin[ =i pace care aureoleaz[ fruntea b[tr`nilor frumo=i. Ceea ce pare un paradox este, dup[ cum se vede, numai o logic[ transformare, iar ceea ce era considerat un nenoroc se dovede=te numai o compensa\ie. De unde rezult[ c[ totul se pl[te=te, chiar =i frumuse\ea.

CUPRINS 164

Ana Blandiana

INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT

Iat[ o poveste care ar putea figura cu cinste la rubricile de curiozit[\i (“incredibil, dar adev[rat”) ale unei publica\ii de consum: Appius Claudius, senator al republicii romane, ura din toata inima litera Z. Om de ac\iune, el nu ]n\elege s[-=i ]n[bu=e sentimentele, drept care propune senatului roman excluderea susnumitei litere din alfabetul latin, sub pretextul c[ rostirea ei oblig[ fa\a omeneasc[ la o grimas[ asem[n[toare mor\ii. }n urma dezbaterilor, senatul, ca orice institu\ie democratic[, alege o solu\ie de compromis : f[r[ a da ]ntru totul c`=tig de cauz[ reclamantului, i se accepta totu=i, se pare, argumenta\ia, din moment ce se hot[r[=te mutarea literei Z — care ocupa p`n[ atunci, ca =i la greci, locul 6 — la sf`r=itul alfabetului. Riguros istoric[, aceast[ istorioar[ tr[snit[ m-a f[cut s[ r`d destul de str`mb =i sa prind dragoste brusc[ pentru litera ]mpotriva c[reia s-au luat m[suri administrative.

CUPRINS 165

Geniul de a fi

SCEN{ DE DANS

Contemplam o pereche de tineri dans`nd. De fapt, la ]nceput nu fusese dec`t o privire scurt[, informativ[, asupra unui spa\iu =i a unei ac\iuni din care mi-ar fi pl[cut s[ fac parte, o prim[ mi=care a ritmului ]n care a= fi vrut s[ intru. V[z`nd ]ns[, curiozitatea a devenit mai puternic[ dec`t adeziunea =i nevoia de a ]n\elege mai imperativ[ dec`t dorin\a de a dansa. Elanul privirii s-a tocit ]n reticen\a contempla\iei:Erau un b[iat =i o fat[ de vreo cincisprezece ani sau, cel pu\in, cu trupurile ar[t`nd ca =i cum ar fi avut aceast[ v`rst[, pentru c[ fe\ele, perfect nemi=cate, nu exprimau nimic, nici m[car num[rul anilor. Erau am`ndoi ]nal\i, longilini, =i, cum st[teau ]n picioare al[turi, duceau g`ndul la dou[ tulpini paralele mi=c`nduse abia observabil ]n aer. Dar nu, compara\ia nu e bun[, pentru c[ niciodat[ o plant[ nu s-a putut cl[tina cu at`ta nep[sare fa\[ de sine =i fa\[ de ceilal\i, niciodat[ o plant[ n-a putut rodi cu at`ta indiferen\[. +i nici verbul a rodi nu e bun, pentru c[ orice rod presupune o ini\iativ[ =i un efort, cristalizarea unei afinit[\i, ]n timp ce tinerii din fa\a mea ]=i erau violent str[ini unul altuia. Se cl[tinau abia, dep[rta\i ]ntre ei, cu m`inile moi at`rn`ndu-le far[ putere din umeri, cu picioarele nedeslipite din podea, cu ochii pleca\i nu din inten\ia de a privi ceva, ci pur =i simplu pentru c[ ridicarea pupilelor inerte ar fi presupus o str[danie pe care nici nu se sim\eau ]n stare s-o fac[, nici nu o credeau necesar[. O diminuare a energiei vitale, sau numai o lene ad`nc[ =i rece, f[r[ nici o adiere de g`nd, de senza\ie sau de senti-

166

Ana Blandiana

ment, le ]ntindea mi=c[rile au ralenti, pulveriz`ndu-le prin rarefiere. Dac[ ar fi exprimat cel mai mic sens, fe\ele lor perfect imobile ar fi putut sem[na unor m[=ti, dar a=a ele puteau fi considerate cel mult vizierele cobor`te ale unor armuri menite s[ apere de imixtiuni =i interpret[ri singur[tatea. Pentru c[ singur[tatea era singura realitate pe care eram ]n stare s-o b[nuiesc ]n spatele scenei contemplate. Dar b[nuiala mea nu m[ apropia de ]n\elegere. Singur[tatea descoperit[ nu sem[na cu nici una dintre singur[t[\ile pe care le mai v[zusem sau sim\isem eu : nu era nici trist[, nici arogant[, nici jalnic[, nici exasperat[, nici neagr[, nici s[lbatec[, nici calmant[ ; era o singur[tate amorf[, incolor[, indiferent[ sie=i, dac[ indiferen\a nu este =i ea ceva prea intens pentru golul afectiv de care ]ncepea s[ mi se fac[ fric[. “Privesc doi tineri, care danseaz[“, mi-am spus, ]ncerc`nd astfel s[ readuc lucrurile ]ntr-un f[ga= banal, dar enun\ul alb s-a dovedit =i mai nepotrivit cu realitatea pe care pretindea s-o numeasc[, reu=ind doar s[ o scoat[ ]n relief, absurd[ =i f[r[ acoperire. Cuv`ntul dans a declan=at ]n mintea mea derularea unui film frenetic care ]ncepea cu dansul menadelor pe Parnas cu dezl[n\uirea p`n[ la pierderea con=tiin\ei, prin ]mpreunarea cu zeul, =i continua cu acele nebunii s[lt[re\e b`ntuind Europa medieval[, c`nd popula\ii ]ntregi dansau p`n[ c[deau jos, si cei c[zu\i erau c[lca\i ]n picioare de cei ce mai puteau s[ danseze ; filmul se prelungea cu dansurile rituale ale indienilor americani, cu dansurile sfinte ale slujitorilor lui +iva, cu dansurile vr[jitore=ti ale c[lu=arilor =i paparudelor, cu gra\ia menuetelor, ame\eala valsurilor, senzualitatea tangourilor, vitalitatea rumbei, dezl[n\uirea jazzului. Dar orice ar fi fost — substitut de rug[ciune sau de desc`ntec, ]ng`nare de lupt[ sau de ]mbr[\i=are, art[ sau performan\[ atletic[ — dansul din filmul meu desc[rca o suprasarcin[

Geniul de a fi

167

emo\ional[, o aglomerare de sentimente, o ]ncordare senzual[. Era o dovad[ de via\[, o ]ncercare de fericire, un elan pasional, un gest de iubire. Apoi filmul s-a rupt =i eu am continuat s[ privesc numai perechea de tineri apatici, absen\i, ]n jurul c[rora universul amenin\a s[ explodeze, far[ a reu=i s[ le smulg[ un gest sau o privire din care s[ se poat[ deduce dac[ sf`r=itul lumii le este de ne]n\eles sau pur =i simplu indiferent.

CUPRINS 168

Ana Blandiana

FRAGMENTE

154. }n fa\a ferestrei mele, pe portativul s`rmelor electrice, r`ndunelele se agit[ ca ni=te note muzicale ce nu s-au hot[r`t ]nc[ asupra melodiei pe care trebuie s-o formeze. Dincolo de metafora grafic[, se ghice=te ]n agita\ia lor o nelini=te =i ]n nelini=tea lor un plan. Se preg[tesc de plecare. Dar ce pot s[ discute, oare, cu at`ta pasiune, ce probleme noi s[ se ridice ]n calea c[l[toriei lor programate de milenii =i aprobate de legile geneticii ? 155. }ntre pasiune =i suferin\[ asem[narea este at`t de mare ]nc`t, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns s[ le confunde =i s[ le boteze cu acela=i cuv`nt : patim[, a p[timi. O ironie filologic[. 156. Trestia care g`nde=te este, ]n acela=i timp, trestia care se pleac[ =i se ]ndoaie tocmai ca rod al g`ndirii ei. 157. Din cea mai fraged[ copil[rie am fost ]nv[\at[ c[ un om binecrescut trebuie s[ arate ]n afar[ o constant[ bun[voin\[, lini=te =i aten\ie, indiferent ce cataclisme, r[suciri =i turment[ri s-ar petrece ]n ad`ncul lui. +i, de=i nu am fost niciodat[ ]n stare s[ uit, s[ ignor aceast[ lege de fier a civiliza\iei, am regretat mereu energia consumat[ pentru respectarea ei. C`t timp =i c`t[ for\[ sufleteasc[ pentru a nu se vedea c[ sunt un spirit ciudat sau, chiar, pentru a nu se vedea c[ sunt !

Geniul de a fi

169

158. }n acel cimitir de sat din preajma Bucure=tilor, ]n mod neobi=nuit de frecvent, fotografiile de familie de pe morminte erau compuse din portrete de femei b[tr`ne si b[rba\i tineri (asemenea unor mame cu fiii lor mari), reprezent`nd de fapt so\i, mor\i de tineri, =i so\ii care le-au supravie\uit cu decenii. Atunci c`nd se apropie ele ]nsele de moarte, v[duvele se ]ngrijesc de construirea criptei =i compun acele desperecheate portrete de nunt[ mioritic[, format[ din oameni care au fost egali c`ndva, ]n timp, dar ]ntre care inegalitatea ]n fa\a mor\ii a instituit alte raporturi de eternitate dec`t cele care existaser[ ]n realitatea disp[rut[ de mult. 159. Tainele m[rii nu se dezleag[ pe mal. 160. At`t de mult timp imaginea “femeii de treizeci de ani” a fost ceva incompatibil cu mine, de neatins =i de nedorit, ]nc`t chiar =i acum, c`nd =tiu c[ am dep[=it pragul acela, ideea c[ — v[z`ndum[ — cineva ar putea spune : “O femeie de treizeci de ani” mi se pare intolerabil[. O dovad[ de c`t de n[stru=nic[ poate s[ fie aritmetica. 161. Geometria divers[ — ]n stare s[ m[ calmeze p`n[ =i ]n amintire — a =irelor de paie : din baloturi p[trate, ca ni=te pietre romane, sau a=ezate cu furca, bl`nde, conice =i tradi\ionale, sau prelungi, ca ni=te aglomer[ri, gata s[ se pr[vale, de plapume... 162. }n fa\a mea, ]n autobuz, doi b[rba\i ]=i descriu cu m`ndrie proaspetele cavouri : “— I-am f[cut =i felinare de fier forjat de o parte =i alta, numai instala\ia electric[ m-a costat dou[ mii”, se laud[ primul. “— Al meu are patru trepte =i-o banc[, totul ]n beton, cincizeci de saci de ciment b[tu\i pe muchie”, nu se las[ cel[lalt. }i

170

Ana Blandiana

ascult =i mi s-ar p[rea grote=ti, dac[ nu mi-ar da prin minte, amuzat[, c[ a=a g`ndeau, probabil, si faraonii. 163. O stare de dincolo de aten\ie, pe care o ]ncerc de c`te ori mi se uit[ cineva prea fix ]n ochi vr`nd s[ m[ conving[ neap[rat de ceva: dintr-un paradoxal, gratuit spirit de contradic\ie, ochii mei obliga\i s[ nu dea nici un semn de distragere se transform[ ]ntr-un fel de paravan, plato=[ a spiritului divagant, iar urechile ]nceteaz[ s[ mai ]nregistreze. 164. Acea iubire fierbinte ce-mi aduce ]n minte imaginea unei lum`n[ri de cear[ topindu-se ]ncet =i at`t de dulce, ]nc`t topirea ei bl`nd[ pare a fi mai important[ chiar dec`t flac[ra luminoas[ care o produce =i pe care o produce... 165. Am primit de la via\[ at`tea daruri, ]nc`t nu mi-am permis niciodat[ s[-i ur[sc pe cei ce ]ncearc[ s[ mi le ia; m-am str[duit s[ le interpretez gestul ca pe o ]ncercare de echitate. 166. Sunt clipe ]n care chiar miezul moale al pietrelor ]l simt tres[rind =i chircindu-se de durere =i de absurd. 167. Deosebirea dintre a te ]nsp[im`nta de pedeaps[ sau a fi m`ndru de ea; a-\i dori un privilegiu sau a te jena de el ; a fi timorat de o insult[ sau a fi lini=tit c[ ]n sf`r=it \i-a fost adresat[... 168. Cum a= putea s[ uit cercul acela de frunze multicolore, nemaipomenit, de decorative, pe care mi-l a=ezam pe pat, ]mpodobindu-l ]mp[r[te=te astfel =i ]mpiedic`ndu-m[ s[ m[ mai ]ntind pe el ]n timpul scrisului, oblig`ndu-m[ s[ r[m`n, ca la un instrument de tortur[, la masa de scris.

Geniul de a fi

171

169. Uneori pagina scris[ mi se pare c[ seam[n[ unui aparat fotografic cu obiectivul delimit`nd un c`mp prea redus. Aria pe care o v[d cu ochiul liber este mult mai larg[ dec`t cea pe care pot s[ o ]ncadrez, ]n schimb ca intensitate pare a avea peisajul str`ns ]ntre grani\ele limitative ale obiectivului! 170. O ]ntreag[ s[pt[m`n[ ca o pat[ alb[ pe hart[. N-am f[cut nimic. Nici m[car n-am suferit c[ n-am f[cut nimic. Dac[ a= fi fost moart[ ]n tot acest timp, a= fi putut avea cel pu\in =ansa de a cunoa=te ceva din moarte. 171. Pot lucra numai renun\`nd la lume, nu interzic`ndu-mi-se lumea. Curajul meu are nevoie de acest mic orgoliu ca o mobil[ care nu st[ dreapt[ dac[ nu i se pune o pietricic[ sau un carton ]ndoit sub un picior. 172. Nu m[ visez niciodat[ vesel[, nu pot s[-mi imaginez un vis ]n care r`d sau ]i aud pe al\ii r`z`nd. }mi r[m`ne s[ sper c[ visul e compensa\ie, e complementar vie\ii. Dar dac[ aceast[ continu[ suferin\[ oniric[ nu este o dovad[ a fericirii din starea de veghe, ci a relu[rii durerii de acolo! Nu m[ exteriorizez, nu-mi exprim nici suferin\a, nici temperamentul, =i atunci ele, oprimate, se exprim[ dincolo de cortina de fier a pleoapelor. +i a= ajunge poate s[ uit chiar c[ exist[, dac[ nu ar fi visul care m[ \ine ]n permanen\[ ]n centrul dramei. 173. Nu mai =tiu s[ m[ bucur. Dar dac[ n-am =tiut niciodat[ =i mi-am inventat numai, ]n trecut sau ]n viitor, bucuriile ? 174. Ne este u=or s[ fim al[turi c`nd suntem veseli. Veselia uni-

172

Ana Blandiana

formizeaz[, face culorile violente, lipsite de nuan\e, luminoase =i at`ta tot. Greu este s[ fim al[turi atunci c`nd, ]n semiobscuritate, culorile se degradeaz[ ]n zeci de nuan\e a c[ror observare =i ]n\elegere cere r[bdare, ]ng[duin\[, compasiune, umanitate. 175. O triste\e care m[ imobilizeaz[ fizic, m[ face s[-mi fie greu s[ m[ mi=c, s[ ridic o m`n[, s[ merg. 176.O zical[ care m-a fascinat ]ntotdeauna, ]nc[ de pe atunci c`nd mi se p[rea misterioas[ pentru c[ nu prea ]i ]n\elegeam termenii, este “Ce =tie \[ranul ce-i =ofranul ?”. Desigur, de la ]nceput ]mi d[deam seama c[ e vorba de o exprimare a dispre\ului fa\[ de cineva ne]nstare s[ se ridice la ]n[l\imea unei anumite no\iuni, dar abia dup[ ce mi s-a spus c[ =ofranul este numai o plant[ — colorant vegetal — care se pune ]n cozonac ca s[ ]nlocuiasc[ — biet surogat — galbenul ou[lor, am ]n\eles c[ ironia apar\inea doar \[ranului =i c[ sensul ei era unul naturist =i antifalsificator. Iar zicala, bizar[ ca o ]ng`nare sub\ire a unei sclifoseli, am reascultat-o cu aten\ie =i chiar cu uimire: subtil sarcasm, explod`nd ]n trepte =i ]ntors ca un bumerang. 177. Ce straniu mi se pare c[ — at`t de ne]narmat — cuv`ntul intelectual a ap[rut totu=i ]n secolul trecut, ]n timpul afacerii Dreyfus, =i c[ se leag[, deci, nu numai de ideea neaccept[rii unei nedrept[\i, ci =i de no\iunea de lupt[. 178. Nu cred c-a= dori — chiar dac[ a=a ceva ar fi, prin absurd, posibil — s[ v[d cum ar[tau, ]n prezentul realit[\ii lor, polisurile grece=ti. G`ndul c[ a= vedea minunatele ruine, pe care le contemplu acum prin filtrul sublimat al lacrimii fericite, redevenite edificii intacte, bogat — poate prea bogat — ]mpodobite cu frize sculptate

Geniul de a fi

173

=i statui colorate pestri\, av`nd treptele, =i coloanele, =i capitelurile, =i arhitravele vopsite ]n verde ca iarba =i ]n albastru ca bolta cerului m[ sperie =i m[ ]ntoarce cu evlavie spre pietrele de noble\ea osului mort. Preferin\a lipsit[ de risc =i stilizat[ de singur[tate, la fel de vinovat[ ca =i convingerea c[ noaptea, golite de oameni, chiar =i ora=ele prezentului sunt frumoase =i pline de sens... 179.}n art[, violen\a este adesea ]n stare s[ ]nlocuiac[ profunzimea =i chiar s[ treac[ drept ea. 180. Un prieten mi-a repro=at tonul pe care ]l folosesc uneori, ton care lui i se pare exasperat, dar de care eu nu-mi dau seama, ba sunt tentat[ chiar s[ nu-l recunosc. M-am oprit ]nsp[im`ntat[. Fiecare ducem cu noi prin lume nenum[ra\i asemenea parametri, care nou[ ne sunt necunoscu\i, dar care pentru ceilal\i sunt poate principala noastr[ defini\ie. Este ca =i cum am avea o parte din corp pe care nu ne-o putem vedea ]n nici o oglind[ =i de a c[rei existen\[, ]n mod firesc, ne ]ndoim, chiar c`nd ni se vorbe=te de ea. Un element de care noi nici nu suntem con=tien\i este pentru ceilal\i noi ]n=ine! 181. Dup[ un num[r de ani, pe pelicul[, toate culorile devin roz, ca =i cum tehnica ]ns[=i ar concura la idealizarea trecutului. 182. Cum Leonardo vedea chipuri ]n petele de umezeal[ de pe zid, eu descop[r istorii ]n arhitectura ierbii pe care cel mai mic v`nt o d[r`m[ =i o construie=te altfel. Dar, oare, d[r`m[turile =i reconstruirile, oric`t de efemere, nu intr[ ]n chiar defini\ia ]nsp[im`nt[toare a no\iunii de istorie ?

174

Ana Blandiana

183. Bijuterii de “m`nec[“ numeau chinezii dinastiei Tang c[r\ile, care erau mici =i puteau fi ascunse ]n m`neca hainei, cuprinz`nd ]n aceast[ simpl[ metafor[ nu numai str[lucirea =i valoarea pe care le acordau nestematelor de litere =i h`rtie, ci =i ]naltul grad de civiliza\ie pe care aceast[ pre\uire ]l implica. 184. O amintire: cerul mov, pu\in fosforescent, cu linia desp[r\ind marea de cer pu\in mai lucioas[ ]nc[ =i apa l[s`nd lila-ul s[ se intensifice spre indigo. At`ta tot, o imagine static[, aproape o pictur[, =i certitudinea, absurd[, c[ trebuie s[ fi fost foarte fericit[ privind-o. 185. “S[n[tatea e simetrie, boala asimetrie”, considera un celebru medic =i filosof al antichit[\ii. De aceea, probabil, o dat[ cu ]n\elegerea poeziei ca boal[ s-a pierdut interesul pentru formele prozodice fixe. 186. Sunt ]ntr-o asemenea m[sur[ incapabil[ s[ jignesc cu bun[ =tiin\[ pe cineva, ]nc`t c`nd mi se ]nt`mpl[ s[ fiu eu jignit[ — cu violen\[, cu voluptatea de a jigni — nu sunt ]n stare s[ r[spund dec`t printr-un fel de stupoare. Este ca =i cum a= fi apostrofat[ ]ntr-o limb[ cu des[v`r=ire str[in[, ]n care sunt con=tient[ c[ nu pot ]njgheba un dialog, nu numai pentru c[ nu reu=esc s[ formulez replica, ci =i pentru c[ din tot ce mi se \ip[ nu ]n\eleg dec`t intoleran\a tonului. De altfel, vocea care m[ insult[, scoas[ din min\i, ]mi produce eroare, repulsie, dar =i o mil[ care m[ dezarmeaz[. Mila, acest dispre\ ]ndurerat. 187. Femeia bolnav[ care, ie=it[ din spital, se ]ntorcea la \ar[ f[c`nd autostopul =i vorbea despre mecanismele bolii ei =i despre faptul c[ va muri peste c`teva luni pentru c[ medicamentele nu-=i mai fac efectul (medicamentele c[rora le =tia compozi\ia chimic[ =i

Geniul de a fi

175

denumirile complicate), cu un fel de orgoliu doct =i pu\in afectat, ca =i cum a muri ar fi ceva distins, de bonton, ]n orice caz ceva ce o ridica deasupra condi\iei ei. Moartea, ca realizare. 188. Moartea unui poet adev[rat nu este un sf`r=it, este numai o reac\ie chimic[ menit[ s[ separe aurul de impurit[\i. 189. Am observat c[, aproape ]ntotdeauna, ]n preajma zilei lui Eminescu ]ncepe s[ ning[, ca =i cum ]ntre istorie =i for\ele pe care ea n-a reu=it niciodat[ s[ le st[p`neasc[, ale naturii, s-ar institui tradi\ia exprim[rii ]n nea a generalului sentiment de r[scump[rare prin c`ntec, ca =i cum natura ]ns[si, ]ntr-un elan tineresc =i purificator, ar face astfel s[ bat[ ora alb[ a poeziei ]n orologiul timpului b[l\at. 190. }mi amintesc, din muzeele de arheologie, formele neobi=nuite, f[r[ num[r, ale vaselor de dinainte de apari\ia ro\ii olarului. Tehnica a ]ngr[dit aria fanteziei, perfec\ion`nd numai p[rticica pe care a re\inut-o din ea. 191. Nu cred c[ este ceva mai tulbur[tor, mai lipsit de ap[rare dec`t proza unui mare poet, acea nevoie =i ]nc[p[\`nare de a spune lucruri de nespus, ca o aur[ care ar ]ncerca s[ ia forma unei p[l[rii. 192. Exist[ opere care, f[r[ s[-\i plac[, ]\i impun prin volumul muncii depuse de autor, a=a cum te poate impresiona o broderie mig[loas[, chiar dac[, estetic vorbind, rochia brodat[ te las[ indiferent. 193. Art[ a comunic[rii, reu=ind totu=i s[ p[streze singur[tatea intact[, lectura este, asemenea dragostei, paradoxala, victorioasa demonstra\ie c[ unu plus unu nu fac doi, ci tot unu, o entitate supe-

176

Ana Blandiana

rioar[ cuprinz`nd ]n acela=i timp comuniunea =i solitudinea, perechea =i unitatea. 194. S-au ]mplinit o mie nou[ sute de ani de la prima atestare documentar[ a unui om \in`nd ]n m`n[ o carte. Nu un papirus, nu o t[bli\[ cerat[, nu un pergament, ci o carte cu file legate ]ntr-un cotor. Era ]n luna decembrie a anului 84, iar omul care \inea ]n m`n[ un codex (cuprinz`nd, se pare, texte de Homer sau Virgiliu) se afla la Roma, l`ng[ templul Florei, =i se numea Mar\ial. De unde rezult[ c[ omenirea a ratat cu senin[tate una dintre cele mai extraordinare anivers[ri ale sale, aceea a apari\iei primului om cu o carte ]n m`n[... 195. Dup[ numele domnitorilor sunt trecu\i anii ]ntre care au domnit, dup[ numele scriitorilor sunt trecu\i anii ]ntre care au tr[it; de unde rezult[ c[, dac[ primii sunt importan\i prin puterea pe care au avut-o, ceilal\i prin simpla lor existen\[. 196. Protestez ! — vru s[ strige pe=tele zb[t`ndu-se pe uscat, dar ]=i aduse aminte cu u=urare c[ este mut. 197. La sf`r=itul republicii romane se r[sp`ndise obiceiul de a l[sa mo=tenire scriitorilor pe care i-ai admirat sume de bani, pentru a dovedi astfel c[ ]n via\[ ai fost prieten cu ei. Un obicei care a f[cut din Cicero, de exemplu, un om aproape bogat =i care vorbe=te nu numai despre o ]nalt[ pre\uire a scrisului, ci =i despre o ciudat[ consisten\[ a no\iunii de admira\ie. 198. N-o s[ uit niciodat[ expresia acelor copii dintr-un sat maramure=ean — coconi ]mbr[ca\i ]n opinci, zadii, c[ciuli, broboade, sumane, ca ni=te oameni mari redu=i, cu grij[ pentru p[strarea

Geniul de a fi

177

m[iastr[ a propor\iilor, la dimensiunile unor juc[rii — expresia fe\elor lor ]mbujorate de ger, ]n timp ce colindau “Doamne, Doamne / Dumnezeu pare c[ doarme / Cu capul pe-o m[n[stire / +i de nime n-are =tire”. O expresie de triste\e =i ]n\elepciune, de b[tr`ne\e f[r[ speran\[, ca =i cum ar fi ]n\eles cu adev[rat, ceea ce spuneau, ca =i c`nd n-ar fi fost totul abia un joc de-a apocalipsa. 199. Literatura este arta cea mai independent[ de materie. Ea nu are nevoie dec`t de creion =i de h`rtie sau, in ultim[ instan\[, nici de acestea. Nici m[car sim\urile nu ]i sunt necesare, ca muzicii =i picturii. Po\i scrie orb, po\i scrie surd. Spiritul, singur, este cel ce creeaz[, f[r[ sim\uri, f[r[ instrumente, f[r[ interpre\i. Aceast[ imaterialitate ]i d[ litcraturii o autonomie superioar[, ]nrudit[ cu no\iunea de libertate. 200. Aflu c[ o furtun[ de nisip din Egipt a scos la iveal[, mut`nd ni=te dune in de=ert, un templu roman cu ]nscrip\ii faraonice. }n loc s[ m[ bucure, descoperirea ]mi d[ ]ntreaga m[sur[ a ]nt`mpl[rii de care depinde istoria =i m[ ]ntristeaz[ ca o sugestiv[ ilustrare a Ecleziastului 201. }mi imaginez scrisul, mereu, la viitor. Din letargia serii ]mi imaginez cu pl[cere h[rnicia dimine\ii. }mi e fric[ s[ m[ apropii de h`rtia cu cele dou[ r`nduri ]ncepute, dar m[ g`ndesc cu voluptate cum le voi continua mai t`rziu. O am`nare a curajului, dar =i a bucuriei, o form[ de la=itate, dar =i de masochism. 202. Cu toat[ eviden\a multiplic[rii la infinit, cu toate milioanele de cupluri care fac s[ se perpetueze specia umana, cu toat[ inexorabila logic[ a pluralit[\ii dragostei, nu pot sa ]n\eleg iubirea dec`t ca

178

Ana Blandiana

fenomen unic. }mi dau seama de absurditatea, monstruoas[ aproape, a ideii mele, =i totu=i, dou[ perechi de ]ndr[gosti\i, a=eza\i ]n parc pe dou[ b[nci al[turate, m[ umplu de stupoare. 203. Cele dou[ scrisori ale lui Cezar c[tre Cicero, trimise din Britania spre Roma, au f[cut dou[zeci =i =ase =i, respectiv, dou[zeci =i opt de zile. Ce tem[ de visare pentru autorii de epistole! 204. “Omenirea se desparte de trecutul ei r`z`nd”, spune un filosof. De aceea, probabil, dintre filmele vechi, comediile par din ce ]n ce mai grozave, ]n timp ce dramele tot mai penibile. Hohotele istoriei consumate se adaug[ r`sului din comedii =i se scad din pl`nsul dramelor. Dup[ cum se vede, cei ce r`d sunt infinit mai c`stiga\i decit ceilal\i. Din aceast[ perspectiv[, a te desp[r\i nu numai de tre-cut, ci =i de prezent r`z`nd este un pas nu spre la=itate, ci spre filosofie. 205. M-au fermecat ]ntotdeauna uimirile celor vechi ]n fa\a unor fapte care ni se par ast[zi nu numai fire=ti, dar =i de neconceput altfel : Montaigne mir`ndu-se de pudoarea, aproape suspect[, a lui Carol Quintul, care se ascundea pentru a-=i face nevoile =i nu voia s[ fie v[zut gol ; sau fericitul Augustin dedic`nd o ]ntreag[ pagin[ felului ]n care ]nv[\atul Ambrozie citea ore ]ntregi f[r[ glas, f[r[ s[-=i miste m[car buzele, ]n g`nd! Cine ar putea spune c`te dintre deprinderile noastre nu vor p[rea celor ce vin aberante =i c`te dintre mir[rile noastre ridicole =i lipsite de sens... 206. Ce dovad[ mai extraordinar[ a identific[rii binelui cu frumosul =i a ur`tului cu r[ul, dec`t expresia noastr[ mi-e ur`t ? 207. Replic[, auzit[ ]n autobuz, a unei b[tr`nele firave =i scunde ca o feti\[ : “P[i ce pot eu s[ mai =tiu, maic[, eu sunt de-acum aproape

Geniul de a fi

179

de tot moart[“. Rostea cuvintele frumos, f[r[ s[ se t`nguie, oarecum mul\umit[, cu o alb[ senin[tate, cu sensul c[ e a=a de b[tr`n[, ]nc`t aproape a terminat de murit, ca =i cum moartea ar fi — cum =i e, cred — o opera\ie ]ndelungat[ =i dificil[, pe care ea a reu=it s[ o duc[ — iat[ ! — la bun sf`r=it, s[ o realizeze aproape ]n ]ntregime. 208. Concluzie stranie a oric[rei c[l[torii : pentru mine geografia este mai ales istorie. O concluzie care are ]n plus meritul de a r[zbuna nenum[ratele suferin\e pe care mi le-a inspirat adev[rul celebrului ei prototip : “Istoria este mai ales geografie”. Fraza lui Jules Michelet care se dovedise mereu =i mereu cutremur[tor de exact[ de-a lungul ]ntregii noastre evolu\ii — a noastre chiar mai mult dec`t a altora — ]mi apare la fel de eficace =i ]ntoars[ pe dos. 209. De ce bizantinism s[ ]nsemne numai ipocrizie, intrig[, oportunism, amoralitate, cinism =i nu durere at`t de intens[ ]nc`t poate deforma m[dularele care o con\in, disperare at`t de f[r[ solu\ie, ]nc`t se poate v[rsa de cealalt[ parte a z[rii, ]n str[lucire =i c`nt ? La urma urmei, nu numai locuitorii Fanarului, ci =i El Greco \ine de “Byzance apres Byzance”. 210. Ceea ce m[ sup[r[ mai tare la scrierca prozei este ]ncetineala, faptul c[ descrierea unui gest dureaz[ mult mai mult dec`t durata real[ a gestului, ]nc`t am viziunea eroului r[m`n`nd neclintit cu m`na ]n aer pentru a m[ a=tepta s[-l ajung din urm[ ]n descrierea mi=c[rii. 211. Binele are ciudata calitate de a nu putea fi exterminat, de=i este f[r[ ]ncetare ]nvins. +i asta pentru c[ — o privire atent[ =i aproape f[r[ voie ironic[ descoper[ — for\a binelui se bazeaz[ pe masochismul celor buni.

CUPRINS 180

Ana Blandiana

MU+CHIUL R~SULUI

Atunci c`nd am aflat c[ unul dintre foarte pu\inele elemente anatomice care ]l deosebesc pe om de restul mamiferelor — unul dintre acele elemente misterioase =i definitorii, argument`nd o origine abrupt[, poate superioar[ — este un mu=chi, exclusiv uman, care se nume=te “mu=chiul r`sului”, am avut un sentiment de surpriz[ =i de triumf. Era ca =i cum a= fi descoperit c[, realiz`nd confuzia c[reia i-a dat na=tere, natura ]ns[=i ]ncearc[ s[ fac[ o precizare, minor[ aparent, dar de o infinit[ fine\e, =i delimiteaz[ astfel, printr-o singur[ nuan\[, categorii care p[reau identice =i care se dovedesc ]n cele din urm[ esen\ial deosebite. Este un gest cavaleresc, echival`nd cu o retractare =i cu o recunoa=tere, dovada — anatomic[ !— a unei mai nobile ascenden\e. Spre deosebire ]ns[ de Buffon — cel ce, descoperind-o =i botez`nd-o, a transformat-o ]n argument material al unui spiritual pedigri —, eu m-am bucurat de existen\a infimei particule anatomice ca de o explica\ie, ]n sf`r=it g[sit[, a at`t de paradoxalei noastre victorii. Iat[, elefan\ii sunt mai mari, leii, mai puternici, tigrii, mai cruzi, c[milele, mai rezistente, pisicile, mai lingu=itoare, =erpii, mai otr[vitori, p[unii, mai frumo=i, gazelele, mai gra\ioase, c`inii, mai credincio=i, caii, mai nobili, =i totu=i noi am ]nvins, pentru c[ numai noi avem ]n plus un mu=chi — asem[n[tor acelei p`rghii ]n stare s[ ridice p[m`ntul ]n univers —, mu=chiul r`sului. P[s[rile =tiu s[ zboare, pe=tii, s[ ]noate, albinele, s[ fac[ miere, dar noi =tim s[ r`dem, iar r`sul este ]n stare s[ \in[ locul tuturor calit[\ilor =i s[ contrabalanseze toate for\ele. Pen-

Geniul de a fi

181

tru c[ el este asemenea acelor substan\e chimice care, intrate ]ntr-un amestec, ]i schimb[ brusc =i determinant caracteristicile, multiplic`ndu-se de tot at`tea ori, schimb`ndu-se, ]mbog[\indu-se, transform`ndu-se, sc`nteind din mii =i mii de fe\e contradictorii =i orbitoare, puternice. El poate s[ fie =i vesel =i trist, =i ]nt[ritor =i batjocoritor, =i bun =i r[u, =i puternic =i slab, =i frumos =i ur`t, =i fericit =i disperat, el este asemenea lichidului ]n stare s[ ia forma vasului ]n care st[ =i c[ruia ]i d[ nu numai greutatea con\inutului, ci =i aspectul debordant al plenitudinii. C[ci nu prilejul, ci for\a de a r`de acord[ acestui act eminamente omenesc ]ntreaga lui semnifica\ie ]ntinsa pe harta evolu\iei noastre de la biologie p`n[ la filosofie, for\a de a r`de ]n orice condi\ii, for\a de a demonstra c[ o ]n=iruire de ]nt`mpl[ri nu devine istorie dec`t structurat[ de arhitectura spiritului. Voiam de mult s[ scriu despre minunatul, misteriosul mu=chi al r`sului, care ]ncurc[ evolu\ia lin[ ]nceput[ din protozoare =i ne acord[ inexplicabili, intimidan\i epole\i. Dar nu cred c[ a= fi putut alege un mai potrivit moment dec`t momentul dintre ani, acel no man’s time pe care numai r`sul sc`nteind de toate nuan\ele curcubeului mai poate s[-l umple. A r`de, a face haz de necaz, a da cu s`c ro\ii, care nu se opre=te niciodat[, a secundelor, iat[ ceva ]ntr-adev[r demn de aceast[ unic[, invincibil[ specie, dotat[ cu un ciudat =i eroic mu=chi al r`sului; iat[ ceva cu adev[rat greu. Pentru c[, la urma urmelor, de pl`ns =tiu s[ pl`ng[ =i alte mamifere, singur r`sul ne e rezervat exclusiv, ca un arc pe care numai Ulise =tie s[-l st[p`neasc[.

CUPRINS 182

Ana Blandiana

DESPRE EGALITATE

Nu sunt feminist[, cum nu sunt rasist[, cum nu sunt na\ionalist[, =i asta pentru c[ refuz s[ judec de-a valma largi categorii colective, pe care le =tiu eterogene, formate din indivizi infinit deosebi\i ]ntre ei. Pentru mine, fiecare ins este altceva — deosebit de to\i ceilal\i de acela=i sex, sau de aceea=i culoare, sau de aceea=i limba — =i fiecare trebuie g`ndit separat. Am sim\it nevoia acestei r[spicate declara\ii de principii pentru a nu fi ]n\eleas[ gre=it =i totu=i pentru a-mi satisface imperioasa dorin\[ de a transcrie c`teva fraze care m-au amuzat enorm atunci c`nd le-am descoperit. Este vorba de un scurt pasaj reprodus de Titus Livius dintr-un discurs \inut ]n senatul roman de marele Cato, b[rbatul inflexibil, conservatorul ne]nduplecat, ap[r[torul republicii =i al tradi\iilor vechii Rome. Iat[-l: “Aduce\i-v[ aminte de toate reglement[rile ]ntocmite de str[bunii no=tri pentru a le supune pe femei b[rba\ilor lor. A=a ]nl[n\uite cum sunt, tot v[ este greu s[ le st[p`ni\i. Ce s-ar ]nt`mpla dac[ le-a\i reda libertatea, dac[ le-a\i ]ng[dui s[ se bucure de acelea=i drepturi ca =i voi ? Crede\i c[ le ve\i mai putea fi atunci st[p`ni ? }n ziua ]n care vor deveni egalele voastre, v[ vor fi superioare.” (Titus Livius, XXXIV, 3). +i c`nd te g`nde=ti c[ Cicero ]i repro=a lui Cato lipsa de humor !

CUPRINS 183

Geniul de a fi

MISTERUL REVOLTEI

Se ]mplinesc azi, 28 februarie, dou[ sute de ani de la moartea Iui Horea =i Clo=ca, =i nu pot s[ las s[ treac[, f[r[ a o ]nsemna, aceast[ zi, chiar dac[ cele dou[ secole comemorate din toamn[ =i p`n[ acum mi-au muiat de mai multe ori peni\a ]n cerneal[ ]ntr-un mod care ar putea p[rea nu numai pios, ci =i obsesiv. Dar nu mi se pare prea mult, pentru c[ nu cred c[ gre=esc atunci c`nd ]nclin s[ consider evenimentele din 1784—’85 printre cele mai revelatoare ale istoriei noastre =i personalitatea lui Horea cea mai intens definitorie pentru caracterul poporului pe care l-a condus =i ]n numele c[ruia a murit. Se ]mplinesc azi, 28 februarie, dou[ sute de ani de la aceast[ moarte petrecut[ parc[ mai mult ]n istorie =i legend[ dec`t ]n biologie, de la aceast[ moarte a c[rei s[lb[ticie func\ioneaz[ ]nc[ =i acum ca un aparat de m[surare a adev[rurilor celor dou[ tabere aflate ]n lupt[, ca o h`rtie de turnesol capabil[ s[ revele de partea cui se ]nc[p[\`neaz[ s[ r[m`n[ dreptatea. C[ci, iat[, faptul de a fi murit ]n felul ]n care au murit nu este pentru corifei nici pe departe, a=a cum a putut ap[rea ]n epoc[, sigiliul unei ]nfr`ngeri, ci, dimpotriv[, semnalul declan=[rii unei apoteoze mereu cresc[toare, de neoprit. Martiriul nu a =ters faptele r[scula\ilor, ci s-a a=ezat, zguduitor =i crucial, printre ele, nu a sem[nat spaime ci, dimpotriv[, neuitarea, pe tulpina c[reia s-au altoit apoi ]ncr`ncen[ri =i revolte. Curajul de a se fi r[sculat ar fi putut fi, poate, uitat, succesele r[zmeri\ei s-ar fi putut, poate, pierde din memorie, dar ]nfrico=[toarea represiune a r[mas ]nscris[ pentru totdeauna ]n cugetele urma=ilor, ca o dovad[ — adus[ aminte ]n clipele

184

Ana Blandiana

de umilin\[ =i sl[biciune — c[, iat[, cineva a fost ]n stare s[ spun[ nu, =i s[ pl[teasc[ at`t de nem[surat pentru asta, ]nc`t a acontat cu propriul s[u s`nge, pe=in, istoria secolelor urm[toare. Cu mul\i ani ]n urm[, ]ntr-o var[ ]n care se s[rb[toreau cinci sute de ani de la ctitorirea Putnei, am asistat la una dintre cele mai emo\ionante manifest[ri ale unei nemuriri: mii =i mii de \[rani veniser[ la morm`nt cu pomeni pentru sufletul lui +tefan cel Mare. Horea n-are morm`nt, dar ]mi imaginez azi, pe z[pezile Transilvaniei, vinul picur`nd pentru sufletul lui, ro=u asemenea s`ngelui de pe Dealul Furcilor ]n troienele de acum dou[ sute de ani, =i simt c[ mai mult dec`t o aducere-aminte a suferin\ei de atunci, mai r[scolitor dec`t comemorarea mor\ii =i a devenirii sale este g`ndul — ascu\it — c[ Horea a existat.

2 Horea este, ]n mod evident, unul dintre personajele istoriei noastre despre care s-au p[strat cele mai multe documente, la care s-au f[cut cele mai largi referiri, care au fost cel mai mult analizate de c[tre contemporani. }n jurul lui s-au rotit cele mai multe legende =i s-au \esut cele mai subtile explica\ii. +i totu=i, Horea r[m`ne cel mai misterios dintre numele pe care timpul le-a izvor`t, f[r[ a fi ]n stare s[ le si ]nghit[ ]n curgerea lui, cel mai enigmatic dintre titlurile de glorie pe care poporul rom`n le poart[, cu aproape mirat[ m`ndrie, de dou[ sute de ani. Misterul care ]nv[luie figura lui Horea nu provine din lipsa documentelor si informa\iilor contemporane =i nu se bazeaz[ pe ceea ce nu =tim, ci pe ceea ce =tim despre el. Nimeni nu s-a ]ndoit vreodat[, nici ]n epoc[, nici ]n istorie, c[ el, Horea, a fost conduc[torul r[scoalei. Ilustratori dep[rta\i =i-l imagineaz[ ]n romantice costuma\ii ]n fruntea mul\imilor dezl[n\uite, spaima sau admira\ia lor, ura sau curiozitatea fantazeaz[ ]nf[\i=[ri =i

Geniul de a fi

185

situa\ii care poart[ ]ntotdeauna numele s[u. Iar fascina\ia pe care personalitatea sa, dominant[ si impalpabil[, o exercit[ asupra tuturor este at`t de mare, ]nc`t nimeni — nici din tab[ra du=man[, nici din propria sa tab[r[ — nu se mir[ c[, la nici unul dintre momentele cruciale ale r[scoalei, el nu este prezent fizic, explicit. A cunoscut ]ntr-o asemenea m[sur[ =tiin\a disimul[rii =i a persuasiunii, for\a de a st[p`ni spiritele =i arta de a le modela, ]nc`t gesturile exterioare nu le-au mai fost necesare faptelor ca s[ se ]nt`mple dup[ voin\a sa. De cele mai multe ori el nu a fost un trup, ci un cuv`nt ]n lupt[, de cele mai multe ori, pentru a-l ]n\elege, trebuie s[ cobori p`n[ la r[d[cina diform[ =i dureroas[ a sensurilor. La Criscior =i la Deva, la Mesteac[n =i Abrud, al\ii au mers ]n frunte cu sabia ]n m`n[ (Cri=an a fost ]ntotdeauna primul dintre ei), dar nimeni niciodat[ nu s-a ]ndoit c[ totul se petrecea ]n numele lui Horea, nim[nui nu i-a dat prin minte s[-i conteste suprema\ia =i prestigiul. De aceea, r[spunsurile interogatorului final, care, — printr-o m[iastr[ demonstra\ie de m`nuire a posibilit[\ilor absurdului — negau orice participare la r[scoal[, reu=eau performan\a de a sugera ]n acela=i timp nevinov[\ia =i misterioasa importan\[ a celui ]ntrebat, ca =i cum totul s-ar fi desf[=urat dup[ un scenariu prescris, ]n care tot ceea ce se vedea nu era dec`t conven\ie menit[ s[ acopere adev[rata realitate, iar martiriul, ]n\eles =i dinainte acceptat, o treapt[ necesar[ =i fireasc[ a desf[=urarii lucrurilor. Misterul care a amplificat personalitatea corifeului r[scoalei din 1784 cu o aur[ mereu cresc[toare =i incitant[ (mister care a luat pentru du=manii s[i, ]n anumite momente, cum au fost acelea ale procesului =i ale execu\iei, forme paroxistice) era desigur atributul =i opera unei personalit[\i de excep\ie, capabile s[ str`ng[ ]n sine nu numai durerea, ci =i taina unui ]ntreg popor, dar dincolo de asta, =i mai presus de asta, era ]nsu=i misterul declan=[rii revoltei, secretul, nicio-

186

Ana Blandiana

dat[ dezlegat, al raportului dintre r[bdare =i izbucnire. El, Horea, a fost ]n istoria noastr[ chiar numele acestui mister pe care nu l-a g[sit de-a gata, ci l-a construit cu migal[ =i geniu, ]ntr-o disperat[ ]n\elegere a esen\elor suflete=ti ce trebuiau ridicate ]nspre istorie. S[ nu uit[m c[ el este nu numai purt[torul c[r\ii — de nimeni v[zute — de la ]mp[ratul, ci =i al amenin\[rii cu arderea a satelor care nu se vor r[scula.

3 O r[scoal[ este asemenea unei ferestre prin care se poate privi ]n sufletul unui popor; o fereastr[ deschisa care, ]n acela=i timp, las[ s[ p[trund[ v`ntul din afar[ =i las[ s[ r[zbat[ \ipetele =i hohotele din interior. O r[scoal[ este o fereastr[ deschis[ ]n acela=i timp spre istorie =i spre ad`nc. }ncerc s[ privesc prin r[scoala lui Horea sufletul poporului s[u. Citesc =i recitesc monografia lui David Prodan cu sentimentul c[ astfel voi putea ]n\elege mai bine, m[ voi putea apropia de r[spunsul la implacabila ]ntrebare : Cum suntem ? }n mod evident, ]n cele c`teva luni de la sf`r=itul secolului optsprezece se str`ng, ca ]ntr-un focar, caracterele poporului rom`n de-a lungul unor ]ntregi milenii, tr[s[turile particulare ale devenirii sale ]n contextul, deosebit prin s`nge =i geografie, al celorlalte neamuri, =i asta nu numai pentru c[ e vorba de cea mai mare ridicare de mase din istoria noastr[, ci =i pentru c[ ]n fruntea ei a stat o minte capabil[ de sintez[, ]n stare s[ calculeze pe tabla de =ah a timpului mai multe mi=c[ri ]nainte. Nu e deloc u=or de v[zut. Un popor de \[rani este ]ntotdeauna un popor ascuns, chiar dac[ umorile sudice =i visele solare ]i izbucnesc ]n c`ntece =i ]ncrest[turi. +i, totu=i, ceea ce se vede din prima clipa, cu ochiul gol, ajutat numai de lentila lacrimei, este c[ r[scula\ii nu fuseser[ n[scu\i pentru a fi r[scula\i, c[ tot ceea ce s-a petrecut ]n planul istoriei nu le

Geniul de a fi

187

st[tea ]n fire =i nu-i caracteriza — cutremur[tor, sf`=ietor — dec`t prin puterea cu care ]ncercaser[ s[ am`ne faptele p`n[ ]n punctul ]n care nu mai putuser[ fi am`nate, dec`t prin lipsa de bucurie cu care le ]ndepliniser[. Ce poate fi mai impresionant dec`t ]ncerc[rile — mereu repetate, mereu luate de la cap[t, ]ncrez[toare la ]nceput, dezn[d[jduite ]n cele din urm[ — de a ie=i la cap[t cu binele, de a r[m`ne ]ntre hotarele, chiar dac[ nedrepte, ale dreptului =i ale legii ? Ce poate fi mai revelator dec`t naivitatea (dar se poate, oare, folosi acest cuv`nt ]n cazul unui popor vechi =i obligat s[ devin[ ]n\elept, cum sunt mo\ii ?) cu care preferau s[-=i converteasc[ ]n loc s[-=i omoare du=manii, ]ntr-un fel de absurd[ speran\[ c[, sco\`ndu-i din legea lor, pot s[-i redea vie\ii sub o credin\[ mai dreapt[, ]ntr-o disperat[ ]ncercare de a g[si un ]nlocuitor, oric`t de iluzoriu, oric`t de provizoriu, mor\ii ?... De la drumurile la Viena p`n[ la ultimatumul din fa\a Devei, ceea ce se vede este o voin\[ de echilibru =i de dreptate rostit[ cu triste\e =i cu m[sur[, cu inteligen\[ =i cu p[rere de r[u. Armele au ap[rut numai atunci c`nd t[cerea =i cuvintele au devenit inoperante, =i au lovit — mai pu\in =i mai rar dec`t ar fi putut-o face — numai c`nd nu se mai putea altfel. Nici be\ia de s`nge, nici furia r[zbun[toare, nici patimile oarbe nu s-au dezl[n\uit cu ]nver=unarea din alte locuri. Cur\ile au fost mai adesea arse dec`t jefuite, du=manii, mai adesea boteza\i dec`t uci=i, ca =i cum — incon=tient chiar — fiecare gest ar fi vrut s[ arate c[ nu era vorba de schimbarea locurilor la masa cu bog[\iile p[m`ntului, ci de schimbarea ]nse=i a tiparelor, murdare =i grele de vinov[\ie, ale lumii. Prin fereastra r[scoalei lui Horea se vede un popor r[bd[tor =i pa=nic, pentru care revolta nu e dec`t o suferin\[ ]n plus.

CUPRINS 188

Ana Blandiana

NICI UN NUME

Impresionanta vizit[ ]n cimitirul unui sat din apropierea Bucure=tilor, cu descoperirea unei cronologii =i a unei stratific[ri a eternit[\ii mai marcate ]nc[ dec`t cea stabilit[ in lumea celor vii. Al[turi de criptele contemporane de beton, ]mpodobite cu litere aurite, =i de mormintele mai vechi, jalonate cu cruci scrise st`ngaci cu ur[ri de veci, descop[r un =ir de movili\e abia ]n[l\ate, ca ni=te basoreliefuri estompate de timp, ne]nsemnate nici prin cruci, nici prin nume, ci doar prin c`te-un st`lp de lemn pe care este scrijelat[, barbar =i emo\ionant, o r[stignire cu liniile umplute de vopsele vegetale persistente; deasupra desenului figureaz[ un an, probabil al mor\ii, altceva nimic, nici un nume, nici un cuv`nt, ]ntr-o sublim[ acceptare a anonimatului anorganic, ]ntr-o filosofic[ op\iune a neantului din care se mai p[streaz[ numai no\iunea de suferin\[ =i, poate, speran\a r[scump[r[rii ei (asupra c[reia, ]ns[, nu se insist[).

CUPRINS 189

Geniul de a fi

ABISURI

Citeam zilele trecute despre un scriitor care se distra ]nv`rtind pisicile de coad[ =i zdrobindu-le capul de pere\i, sau lovind c[\elele ]ns[rcinate cu piciorul ]n burt[ p`n[ le f[cea s[ lepede, =i mi se demonstrau astfel str[fundurile sufletului s[u, care l-au f[cut capabil s[ creeze opere abisale, profunde, de ne]n\eles. Ce plini suntem de prejudec[\i! Totul porne=te de la acceptarea premisei gre=ite potrivit c[reia numai r[ul poate fi abisal, deci creator. Mi-e aproape jen[ s[ aduc argumentul, at`t de conving[tor totu=i, c[ apele limpezi sunt ]ntotdeauna mai ad`nci dec`t par =i c[, dimpotriv[, cele tulburi pot fi numai abisuri de-o =chioap[; dar nu pot s[ nu m[ g`ndesc (pentru a apela nu la persoane, ci la personaje) c[ Prin\ul M`=kin este mai profund, mai greu de ]n\eles, ]n orice caz, mai departe de ]n\elesul comun, dec`t Smerdiakov, de exemplu. +i nu pot s[ nu presupun — cu infinit[ triste\e =i mil[ — c[ acelui mare scriitor chinuitor de animale Francesco d’Assisi trebuie s[ i se fi p[rut abisal =i incomprehensibil.

CUPRINS 190

Ana Blandiana

FATALE

Femeile fatale sunt fatale numai privite dinspre b[rba\ii pe care nu-i iubesc, dar pe care nu-i resping totu=i dintr-un motiv sau altul (fric[, mil[, sl[biciune, interes). Din aceast[ nehot[r`re rezult[ o conduit[ contradictorie, ilogic[, pe care b[rbatul ]ndr[gostit — =i nesper`nd dec`t s[ nu fie obligat s[-=i admit[ ]nfr`ngerea — o ]nvele=te ]ntr-un voal misterios, cre`nd mitul femeii fatale. O fatalitate dedus[ numai din lipsa de dragoste, din neaten\ia =i indiferen\a care decurg din ea. Odat[ ]ndr[gostit[, cea mai fatal[ femeie fatal[ devine o simpl[ ]ndr[gostit[. Aceast[ teorie a misterului provenind din neiubire poate fi ]nfrico=[toare dac[ o l[rgim la dimensiunile universului =i o aplic[m proniei, tot de genul feminin.

CUPRINS 191

Geniul de a fi

A DOUA GEOGRAFIE

M-a mirat ]ntotdeauna osteneala pe care =i-a dat-o Faulkner s[ creeze un \inut imaginar, pe care s[-l doteze cu o hart[ =i cu un nume — Yoknapatawpha —, c`nd era destul s[ descrie propriul s[u \inut — ceea ce, ]n fond, a =i f[cut — pentru a realiza un univers nou, irecognoscibil, marcat at`t de violent de subiectivitatea =i for\a viziunii scriitorului, ]nc`t ]n realitatea operei de art[, care ocup[ ]ntreaga scen[ a adev[rului, realitatea vie\ii abia dac[ reu=e=te s[ se b[nuiasc[, disp[r`nd. Ce altceva au f[cut Balzac cu Parisul, Dickens cu Londra, Dostoievski cu Petersburgul, Caragiale cu Bucure=tiul, Hašek cu Praga, Joyce cu Dublinul? Fiecare dintre ace=tia au creat c`te un ora= al lor, nem[rginit de complex =i de adev[rat, de specific =i de viu, un ora= ie=it gata construit =i populat din propria lor privire, a=a cum Atena a ie=it gata ]narmat[ din capul lui Zeus; un ora= despre care nu numai ei, autorii, credeau c[ este acela=i cu ora=ul real, folosit ca model, dar =i cititorii, cu to\ii, ]=i ]nchipuie ca ]l viziteaz[ pe primul, citindu-l pe al doilea; iar atunci c`nd li se ]nt`mpl[ s[ ajung[ ]ntradev[r ]n ora=ul real de piatr[ =i asfalt, de \igl[ =i beton, prima lor grij[ este s[ acopere fa\a realit[\ii cu cealalt[ realitate, de litere, purtat[ ca ni=te ochelari care imprim[ universului privit propria sa optic[, d[t[toare de sens. Astfel, noi credem c[ am fost la Praga, c`nd nu am umblat, de fapt, dec`t prin ora=ul lui Švejk ; noi credem c[ am vizitat Bostonul, dar n-am v[zut dec`t universul lui Henry James; noi credem c[ ne-am plimbat prin Leningrad =i n-am urm[rit dec`t pa=ii lui Akaki Akakievici pe asfalt, umbra Damei de pic[ ]n ferestre; noi

192

Ana Blandiana

credem c[ ]n\elegem Bucure=tiul =i nu facem dec`t s[ contempl[m ]n\elepciunea de palavragiu sceptic =i optimist, neserios =i sufletist, a lui Mache-Lache-Tache-Mitic[; noi am vrea s[ vedem Dublinul =i nu dorim de fapt dec`t s[ descoperim cetatea lui Stephen Dedalus =i a lui Leopold Bloom. Adev[ratele ora=e ]=i tr[iesc via\a lor complicat[, aglomerat[, contradictorie, haotic[, se schimb[, cresc, ]mb[tr`nesc, se degradeaz[, se reconstruiesc, dar noi nu le vom cunoa=te niciodat[, pentru c[, mai puternic[ =i mai logic[ dec`t ele ]nsele, mai important[ =i mai plin[ de ]n\eles este viziunea care le poart[ numele =i care s-a n[scut, ]n timp ce le privea, ]n mintea unui scriitor. }n acest sens, invent`nd un nume =i o hart[, f[c`ndu-se c[ vorbe=te despre un \inut imaginar, William Faulkner a dat nu numai o dovad[ de severitate estetic[, ci =i una de nesf`r=it[ dragoste pentru propriul \inut, pe care voia s[-l nemureasc[ f[r[ a-l eclipsa. M[ g`ndesc la toate acestea trec`nd pe aceast[ strad[ pe care o cunosc de ani de zile, despre care am scris de mai multe ori, pe care mi se pare c[ o ]n\eleg, ale c[rei stre=ini =i garduri, acoperi=uri =i garaje, b[tr`ne =i pisici le =tiu pe de rost =i le-a= putea desena cu ochii ]nchi=i, =i m[ surprind ]ntreb`ndu-m[ cum o fi ar[t`nd ea ]n realitate.

CUPRINS 193

Geniul de a fi

ARTI+TI +I FIARE

Amintirea singurei corride pe care am v[zut-o, cu cei =ase tauri uci=i =i, mai ales, cu pauza de dup[ primii trei — pauz[ ]n care spectatorii au scos uluitoare pachete cu m`ncare =i bautur[, ]ncep`nd s[ le devore nerabd[tori, gr[bi\i, cu teama c[ nu vor reu=i s[ le termine, ]ntr-un fel de isteric[ tentativ[ de a compensa moartea la care asistaser[ prin resursele oferite unei alte vie\i, a lor —, amintirea acestei corride e fixat[ ]n mine irevocabil printr-o idee ciudat[ ce mi-a venit brusc ]n cea de a doua parte a reprezenta\iei. Priveam lupta dintre om =i taur, jocul acela ]n care fiecare dintre ei ]=i pusese miz[ via\a =i-=i desf[=ura arta de a se salva, spectacolul acela care dezl[n\uia publicul, beat nu numai de priveli=tea s`ngelui curs, ci =i de alcoolul ]ngurgitat ]n timpul nes[\iosului antract, c`nd, deodat[, m-am g`ndit: cear fi fost dac[ cele dou[ personaje tragice =i existen\iale din aren[ — omul =i taurul — s-ar fi coalizat, s-ar fi unit, s-ar fi solidarizat, ]ntr-o clip[ ]nalt[ de intuire a adev[ratului lor destin, ]mpotriva celor ce urlau animaliza\i de presim\irea s`ngelui, ce-ar fi fost dac[ arti=tii neferici\i din aren[ s-ar fi ]ntors ]mpotriva fiarelor fericite din tribune ?

CUPRINS 194

Ana Blandiana

AUTOBIOGRAFIE

Am crescut, m-am format =i tr[iesc ]ntr-un univers ]n care c[r\ile au fost ]ntotdeauna mult mai importante dec`t fenomenele naturii. Este destul s[ m[ g`ndesc c`t din ceea ce =tiu se datoreaz[ c[r\ilor =i c`t, experien\ei mele nemijlocite ; c`te dintre bucuriile mele vin dintre c[r\i =i c`te, dintre frunze ; c`te dintre nenorocirile mele se datoresc fantasmelor si c`te, gesturilor, faptelor; c`\i dintre prietenii mei sunt personaje =i c`\i sunt oameni ]n carne =i oase, ca s[ ]n\eleg c[ ]n via\a mea verbul a citi a fost mult mai important dec`t verbul a trai, at`t de important ]nc`t — folosind un foarte mic artificiu poetic — m[rturisesc ca n-a= putea s[ m[ imaginez tr[ind f[r[ a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu s[ m[ ]nchipui citind =i dup[ moarte. }naintez printr-o lume ]ncropit[ din c[r\i, prin ora=e pavate cu volume =i od[i tencuite cu tomuri; sunt ]nchis[ ]ntre ziduri construite din incunabule, m[ ]nchin ]n catedrale ]n[l\ate din palimpseste =i ]n temple sprijinite pe papirusuri; r[t[cesc prin p[duri cu frunze de file, pe m[ri cu valuri de h`rtie; lupt ]n arene rotunjite din opuri, sub un cer cusut din pergamente, pe un nisip m[cinat din cuvinte ; iubesc ]n infolii =i suf[r ]n manuscrise; un univers de biblioteci f[r[ sf`r=it m-a n[scut =i m[ cuprinde ]n sine, =i mie ]mi r[m`ne doar dreptul de a citi ]nc[ un cuv`nt, ]nc[ un r`nd, ]nc[ o pagin[, ]nc[ o oper[, ]nc[ un raft, ]nc[ un perete... Ce poate fi norocul ]n aceast[ lume nu n[scut[, ci scris[, ce poate fi fericirea dec`t tot o carte, o carte altfel dec`t celelalte, o capodoper[?

CUPRINS 195

Geniul de a fi

CA }NTR-O TAPISERIE VECHE

Sunt ]ntr-o livad[ nu foarte ]ntins[, ]n orice caz lunguia\[, o f`=ie de p[m`nt mai mult ]ngust[ dec`t lung[, urc`nd pe un deal lin, o colin[ abia sim\it[ =i totu=i destul de ]nalt[ din moment ce din v`rful ei se poate vedea limpede =i ]mb[t[tor o regiune larg[ de dealuri acoperite cu pomi ]mpr[=tia\i inegal =i inegal ]ng[lbeni\i de anotimp. E toamn[, ]n privin\a asta nu ]ncape nici o ]ndoial[, o toamn[ aurie, de culoarea mierei de salc`m, cu frunzele at`t de galbene ]nc`t par generatoare de lumin[ =i ai tendin\a, privindu-le, s[-\i mije=ti ochii ]ntrun instinctiv =i poate exagerat gest de protec\ie. Nu m[ refer la frunzele gutuilor care, ]ntr-o ciudat[, aproape nepl[cut[ ]nc[p[\`nare, ]=i p[streaz[ p`n[ ]n iarn[ verdele negru, acoperit de peri de=i ca de o argintie bl[ni\[ vegetal[. Frunzele gutuilor sunt a=a cum le =tiu dintotdeauna, din copil[ria aromat[ de =iruri lungi de fructe a=ezate pe marginea dulapurilor =i masc`nd mai ascunse =iruri cu borcane de dulcea\[, ]nfoiate de fusti\a scurt[ a celofanului, legat str`ns =i ]ncre\it de jur ]mprejur. Frunzele gutuilor sunt =i acum verzi-negre, pieloase, neatinse de timp, form`nd un fel de savant contrast fructelor pe care le camufleaz[ cu neglijen\[, imperfectelor globuri de aur, mari c`t capetele de nou-n[scu\i, care at`rn[ miraculos pe crengi sub\iri plecate spre p[m`nt, legate de ele prin incredibile, aproape inexistente codi\e de lemn. Cu un zgomot scurt =i ]nfudat o gutuie se desprinde de pe creang[ =i cade grea, aproape periculoas[, pe p[m`nt. }n c[dere ]mi atinge um[rul =i trebuie s[ mi=c bra\ul u=or ]n ]ncheietur[, ca s[ lini=tesc

196

Ana Blandiana

durerea. Dar um[rul dureros ]mi miroase consolator =i copil[re=te a gutuie. M[ aplec =i o ridic de pe p[m`nt. S-a r[nit =i ea ]n c[dere, are un obraz pu\in cr[pat, cu rana umplut[ de \[r`n[. O duc la n[ri =i inspir ad`nc, ca ]ntr-un ritual. De unde =tiu toate aceste gesturi? C`nd le-am mai f[cut? Unde le-am citit? Nu le fac instinctiv, simt asta, ci repet un scenariu preexistent, totul este stabilit dinainte, totul a mai fost f[cut de mine sau de altcineva. C`nd? +i de ce? Pu\in ]mi pas[. M[ ]ntind pe spate ]n iarba uscat[, cu ochii ]nchi=i, cu auzul ]ntors ]n mine, p[str`nd numai mirosul viu, ritmica sorbire a aerului aromat. Ce-ar putea s[ ]ntrerup[ aceast[ imposibil de povestit plutire, ce-ar putea s[ m[ ]ntoarc[ spre alte lumi mai pu\in frumoase =i mai pu\in p[m`nte=ti? Ceea ce simt aici, ]ntins[ ]n iarba uscat[ =i ro=ie, sub bol\ile gutuilor, este c[ apar\in p[m`ntului, c[ sunt crescut[ definitiv din el, din necuratele lui amestecuri capabile s[ distileze asemenea limpezi culori =i arome. C[ldura pe care trupul meu destins o str`nge ]n sine este a \[r`nii, =i frigul pe care-l simt urc`nd mai din ad`nc este tot al p[m`ntului, =i aceast[ pace a sufletului, =i aceast[ lini=te a tuturor sim\urilor, totul este ]n mine profund p[m`ntesc, =i tocmai de aceea apropiat de cosmos. Simt cum trec sevele din p[m`nt ]n mine, spatele meu a dat probabil col\ asemenea boabelor aruncate ]n brazd[ =i pot u=or s[ mi-l imaginez ]mpodobit cu nenum[rate firicele sensibile ]naint`nd printre bulg[ri, ca s[-=i trag[ hrana pe care s-o difuzeze apoi cu pricepere ]n corp. Iar dac[ deschid ochii, descop[r deasupra mea, ]ntr-un echilibru ]ncremenit si inexplicabil, crengile sub\iri cu frunze ]ntunecate =i fructe aproape rotunde, violent galbene, totul pierdut ]ntr-un singur plan, pu\in =ters de umbrele prafului argintiu, ca ]ntr-o tapiserie veche, de inestimabil[ valoare.

CUPRINS 197

Geniul de a fi

CA UN HAN SPANIOL

Mi se ]nt`mpl[ destul de frecvent s[ primesc scrisori de la oameni pe care nu-i cunosc. Nu m[ refer la marile plicuri umflate de strofe =i rime pe care poe\ii ]nc[ nepublica\i mi le trimit, gest firesc, punte natural[ ]ntre genera\ii care se caut[ =i ]ncearc[ s[ comunice dincolo de nesiguran\a istoriei literare, dar, din p[cate, gest lipsit de orice finalitate public[, pentru c[ opiniile mele, oric`t de entuziaste, nu dispun de nici un spa\iu tipografic pentru afirmarea =i argumentarea lor. M[ refer la scrisorile venite de la cei a c[ror rela\ie cu pagina este univoc[, de la cei c[rora pagina li se adreseaz[ f[r[ a le pretinde r[spuns, iar atunci c`nd r[spunsul vine totu=i, nu prea =tie ce s[ fac[ =i cum s[ se poarte, pentru c[ nu ]ndr[zne=te s[ cread[ c[ ei i se adreseaz[ cu adev[rat. De fiecare dat[ primirea unei astfel de scrisori ]mi pune probleme — mereu acelea=i — de nerezolvat, pe care nu pot dec`t s[ le eludez sau s[ le rezolv prin solu\ii mai mult sau mai pu\in ]nt`mpl[toare. Pentru c[ — cinstit vorbind — ce a= putea r[spunde eu unei scrisori ]n care se exprim[ g`nduri =i sentimente declan=ate de un g`nd sau de un sentiment exprimat de mine, c`nd, ]n mod evident, pagina, fraza mea, nu este dec`t pretextul acelor emo\ii care existau =i care n-au f[cut dec`t s[ foloseasc[ momentul =i forma oferite de mine. Ar fi, desigur, foarte simplu s[ m[ simt flatat[ de toate aceste m[rturisiri, de afinit[\i elective, dac[ nu a= =ti c[ meritul meu (al celei ce a scris cu litere de plumb) nu este dec`t cu foarte pu\in mai mare dec`t al lor (al celor ce au scris cu litere de cerneal[), dac[ nu a= =ti c[ ]nt`lnirea ideal[ dintre scriitor =i cititor are loc ]ntot-

198

Ana Blandiana

deauna la mijlocul drumului dintre ei =i se petrece ]ntr-o atmosfer[ de aproape mistic[ recunoa=tere =i revela\ie a unei ]nrudiri de care =i unii =i al\ii se simt ]n egal[ m[sur[ m`ndri. De aceea am considerat ]ntotdeauna scrisorile pe marginea paginilor mele ca pe ni=te opere ]n sine (]n m[sura ]n care orice oper[ este exprimare de sine) care au ajuns la mine dintr-un exces de modestie a celor ce le-au scris, ca pe o exagerat[, de=i nespus de emo\ionant[, ]n\elegere a rolului scriitorului ]n declan=area mecanismului sufletesc =i intelectual al celor ce ]l citesc. De aceea m-au impresionat mai mult =i mi s-au p[rut mai fire=ti rarele m[rturisiri ale celor ce-mi spuneau c[ p[streaz[ scrisori pe care nu mi le-au trimis niciodat[, ca o dovad[ a exactei intui\ii a rolului pe care fiecare dintre noi — scriitor =i cititor — ]l de\inem ]n aceast[ uluitor de complex[ =i de determinant[ rela\ie uman[. La urma urmei, o scrisoare pe care i-a= trimite-o — ]n eternitate, acolo unde se afl[ — lui Franz Kafka, de exemplu, o scrisoare de simplu cititor al s[u, evident, ar fi at`t de ]mbog[\it[ de tot ce am tr[it eu ]n conformitate cu opera, dar nu =i cu via\a sa, ]nc`t m[ ]ntreb dac[ el, scriitorul, ar fi ]n stare s[ ]n\eleag[ complexitatea sensurilor mele “kafkiene” sau ar r[m`ne impresionat =i lipsit de ap[rare, asemenea unui ucenic vr[jitor care a declan=at (sau numai a descris ]n chiar clipa declan=[rii lor, ceea ce este =i mai ]nsp[im`nt[tor) fenomene a c[ror ]n\elegere ]l dep[=e=te =i a c[ror putere ]i scap[. Pentru ca mereu, mereu, ]ntorc`ndu-m[ la aceast[ obsedant[ analiz[ a celui mai exclusiv uman dintre actele omene=ti, lectura, ajung la concluzia — at`t de des parafrazat[ — c[ este asemenea unui han spaniol, ]n care fiecare m[n`nc[ ceea ce ]=i aduce de acas[.

CUPRINS 199

Geniul de a fi

}N MUZEU

* Cercul cu aripi, simbolul soarelui zbur`nd, simbol care apare in ]ntreaga art[ a Egiptului antic, st[p`nind, nuan\`nd totul, ]mi treze=te — ca =i nem[suratul cult al lui Aton, alt[ ipotez[ solar[ — uimirea. Cum a putut fi sanctificat, cu o asemenea fervoare, soarele ]ntr-o \ar[ ]n care el, soarele este at`t de du=m[nos, at`t de ucig[tor, c`nd mult mai firesc, mult mai logic, mi s-ar fi p[rut s[ fie socotit[ sf`nt[ umbra, at`t de rar[, planta, at`t de greu de ]ntre\inut?... S[ fie frica un argument mai puternic dec`t admira\ia, s[ fie teroarea mai conving[toare dec`t iubirea, ]n misterioasa istorie a descoperirii (sau invent[rii) de zei care se confund[, cople=itor, cu ]ns[=i Istoria? * Printre at`t de ginga=ele statuete de Tanagra, una avea aripi mari de arhanghel, s`ni de femeie, grei, =i ]nsemne virile, ceea ce, ]n mod ciudat, nu-i sc[dea din delicate\e, ci f[cea g`ndul s[ alunece, ]nc`ntat =i ambiguu, spre insolubila problem[ a sexului ]ngerilor. * Portretele din Fayum (continuate de pictura bizantin[ =i, ]ntr-un anume sens, chiar =i de pictura noastr[ din secolul nou[sprezece) impuneau un canon de frumuse\e egal ]n stilizare celui egiptean sau grec, la fel de teoretic. Spr`ncenele groase, ]mbinate ]ntr-un unghi hot[r`t deasupra nasului autoritar, ovalul prelung, umbra senzual[ de pe buza superioara, ]ntunericul c`rlion\at din jurul frun\ii rotunde =i ochii ad`nci, negri, puternici, ne=ov[itori, ]n\eleg`nd totul; oare toate acestea existau ]n realitate cu o at`t de mare frecven\[ ]nc`t s[ impun[ canonul, sau, dimpotriv[, canonul impunea realit[\ii tiparele sale, spre multiplicare, spre imitare? Ve=nica dilem[ generat[, ]ntr-o form[ sau alta, de orice dogm[...

CUPRINS 200

Ana Blandiana

REAC|IA DE AP{RARE

Senza\ia de irealitate pe care o dau de cele mai multe ori amintirile provine, cred, din secreta certitudine — absurd[, desigur, dar nu lipsit[ de o logic[ a ei — c[ ceea ce nu mai este, =i nu mai poate fi, n-a fost, cu siguran\[, niciodat[. Ra\iunea nu are nici un amestec. Degeaba ]mi spun c[ silueta cu parul ]n v`nt proiectat[ pe relieful fantastic al marelui canion este a mea, faptul — dovedit fotografic — continu[ s[ mi se par[ nu numai improbabil, ci si neverosimil. Zadarnic =tiu c[ al meu e profilul dincolo de care rivalizeaz[ dungile albe =i negre ale Domului din Siena, pelicula impresionat[ de realitate nu reu=e=te s[ m[ impresioneze la r`ndul ei destul pentru a m[ convinge mai mult dec`t teoretic de adev[rul imaginilor. }ntre mine si proiec\iile mele, idealizate de lumin[ =i dep[rtare, timpul a=eaz[ un ecran izolator care pune sub semnul ]ntreb[rii tot ce se afl[ dincolo de sticla incasabil[. De mirare devine astfel nu faptul c[ uit[m ]n bun[ parte ceea ce am tr[it, ci c[ ne mai aducem totu=i c`te ceva aminte. Ar fi si curios s[ fie altminteri, din moment ce povestea spusa “de o str[in[ gur[“ nu apar\ine acestei realit[\i, aceleia=i realit[\i, iar asem[narea — c`t de discutabil[, de altfel — a personajului principal cu noi ]n=ine nu constituie un argument suficient al continuit[\ii. B[tr`nii care ]=i amintesc at`t de exact detaliile copil[riei nu infirm[ violenta irealitate a acestora, ci ]=i dovedesc doar hot[r`ta op\iune, ]ntre real si ireal, pentru cel din urm[. }n aceast[ lumin[, coeren\a unei biografii nu mai poate fi considerat[ pur =i simplu fireasc[, ci — atunci c`nd, rareori, exist[ — un

Geniul de a fi

201

adev[rat miracol al unit[\ii v`rstelor =i al perseveren\ei suflete=ti, iar faptul c[, de exemplu, ]ntre t`n[rul ofi\er din armata austro-ungar[ =i ilustrul, chinuitul autor al “Gorilei” nu pare s[ fie nici o leg[tur[ devine mai degrab[ filosofic dec`t anecdotic. }mi este at`t de str[in[ fiin\a c[reia — ciudat c[ ]mi amintesc, totu=i — i se f[cea r[u de emo\ie ]naintea examenelor, ]nc`t mi se pare inexact =i oarecum abuziv s[ mi se atribuie reac\iile =i replicile ei, s[ i se spun[ cu numele meu. Irealitatea timpului revolut este at`t de evident[, ]nc`t Nata=a Rostova, s[ zicem, despre care =tiu c[ n-a existat niciodat[, mi se pare mai prezent[ (pentru c[ exist[ un prezent literar — chiar dac[ necunoscut de gramatic[ —, a=a cum exist[ si unul istoric) dec`t adolescenta care eu ]ns[mi am fost. Aceast[ subiectiv[ negare a trecutului este, cred, reac\ia de ap[rare a prezentului refuz`nd s[ accepte c[ este el ]nsu=i in curs de a trece. Contest`ndu-si leg[turile cu ceea ce nu mai este, are iluzia c[ exclude posibilitatea de a nu mai fi. Ceea ce nu ]mpiedic[ s[ se ]ntregeasc[ ]n eterna sa irealitate din succesivele, perisabilele realit[\i nerecunosc`ndu-se ]ntre ele.

CUPRINS 202

Ana Blandiana

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM

E curios c`t de bucuroas[ pot fi atunci c`nd, printr-o ]nt`mplare sau un capriciu ]nduio=at-ironic, =tiin\a demonstreaz[ experimental c`te unul dintre acele adev[ruri subiective, sim\ite de toat[ lumea ca adev[rate =i totu=i nesigure de ele ]nsele, dar cu c`t mai ezitante, cu at`t mai ]nclinate spre simbol. Ce m`ndrie aproape comic[ poate s[ m[ cuprind[ c`nd mi se explic[, ]n limbajul verificat prin calcule exacte =i probe materiale, ceea ce =tiam dintotdeauna, ceea ce sim\eam c[ e adev[rat! Nu m-am ]ndoit niciodat[ c[ pl`nsul este benefic, curativ, salvator. Am fost ]ntotdeauna convins[ c[ lacrimile fac bine, purific[, descarc[, lini=tesc. Un obraz sc[ldat ]n lacrimi, de durere sau de bucurie, mi s-a p[rut tot ce poate fi mai intens =i mai practic, mai emo\ionant, mai demn de stim[ =i chiar de invidie. Pentru c[ am invidiat ]ntotdeauna puterea sau sl[biciunea de a atinge limitele, de a topi armurile =i de a l[sa armele s[ cad[ ]ntr-o sinceritate a dezarm[rii care exist[ ]n sine, dincolo de motive, ]nc`t nici nu mai are importan\[ dac[ bucuria sau durerea este cea care o produce =i-o ]mpinge spre marginea transparent[ a comunic[rii. Lacrimile exorcizeaz[, limpezesc =i ]nal\[ sentimentele ]n stare s[ ajung[ p`n[ la ele, pl`nsul distileaz[ r[ul sau binele ]ntr-o substan\[ mai pur[ =i mai liber[, pentru c[ — dincolo de disperarea sau fericirea care ]l fac s[ erup[ — ceea ce ]l caracterizeaz[ este chiar libertatea izbucnirii, desc[tu=area hohotelor, curajul de a nu mai reprima =i a nu mai ascunde nimic. Nu m-am ]ndoit niciodat[ de toate acestea. +i iat[, aflu c[ =tiin\a

Geniul de a fi

203

]ns[=i nu se mai ]ndoie=te de ele. Iat[, medicina a ajuns la concluzia c[ lacrimile reprezint[, din punct de vedere fiziologic, cel pu\in tot at`t c`t reprezent[ din punct de vedere psihologic ; iat[, ceea ce credeam c[ e numai o solu\ie de rezisten\[ sufleteasc[ se dovede=te — =tiin\ific!— a fi o solu\ie de rezisten\[ pur =i simplu, o supap[ de eliminare a reziduurilor produse de suferin\[ =i ]ncordare, un debu=eu al toxinelor durerii din organism. Mai mult, analiz`nd compozi\ia lacrimei, chimi=tii au reu=it s[ deosebeasc[ lacrimile adev[rate de cele pref[cute, acord`nd numai primelor statutul salvator! Consecin\a logic[, sus\inut[ nu de poe\i, ci de cercet[tori: cei ce pl`ng tr[iesc mai mult dec`t cei care ]=i reprim[ lacrima. +i iat[, cu acest prilej se demonstreaz[ ]nc[ o dat[ c[ p[m`ntul este rotund, o concluzie biologic[ reu=ind s[ fie, ]n acela=i timp, idee filosofic[ =i simbol literar. Ce reconfortant[ senza\ie este aceea de a vedea cum cele mai subiective =i timide convingeri pot fi sprijinite pe argumente =i consolidate prin demonstra\ii! Ce minunat sentiment acela de a descoperi c[ exist[ un plan ]n care sl[biciunea poate fi o victorie! Ce r[scump[rare!

CUPRINS 204

Ana Blandiana

ANTI JURNAL

Dac[ jurnal ]nseamn[ via\[ ]nregistrat[ =i comentat[, via\[ de la o zi la alta, atunci jurnalul unui poet este o no\iune lipsit[ de sens pentru c[ via\a poetului nu are absolut nici o importan\[. Poetul exist[ =i r[m`ne numai prin ceea ce reu=e=te s[ nu tr[iasc[ =i, netr[ind, s[ creeze doar. Pentru c[, dup[ cum bine se =tie, numai ceea ce nu exist[ ]n planul vie\ii se realizeaz[ ]n planul artei. O dragoste ]mp[rt[=it[ nu na=te poeme — m[rturie st[ ]ntreaga istorie a poeziei lumii. Deci, pentru a fixa dintru ]nceput termenii, pentru a turna ]n ei ]n\elesul dorit de noi, pentru a impune no\iunii o sfer[ care s[ poat[ sem[na cu o aureol[, a= spune, parafraz`nd o mai veche afirma\ie, c[ jurnalul unui poet nu mi se pare o chestiune de via\[, ci de absen\[ a vie\ii. Nu lucrurile ]nt`mplate le voi comenta, ci pe cele care a= vrea s[ se ]nt`mple. +i chiar dac[ voi comenta fapte, ele nu vor fi dec`t ]ndep[rtate pretexte pentru g`ndurile mele. Tot ce spun poate fi lesne comb[tut, exist[ desigur o poezie de ilustrare, o poezie care caut[ s[ calce cu picioarele ei mici ]n urmele l[sate de bocancii poetului. E adev[rat, dar =i ]n cazul acestei poezii, pe care nu o respect, pe care o socotesc neesen\ial[, lucrurile se petrec ]mpotriva voin\ei ei, potrivit cuv`ntului meu: ea seam[n[ acelor ilustra\ii pentru copii ]n care culoarea e pus[ pu\in al[turi. Se spune c[ Goethe nu s-a sinucis tocmai pentru c[ s-a sinucis Werther =i nimic nu mi se pare mai interesant dec`t aceast[ afirma\ie. Personajul mort a emo\ionat =i influen\at zeci de genera\ii, autorul

Geniul de a fi

205

mort ar fi fost uitat cur`nd. Pentru creator arta sa are o valoare aproape terapeutic[, ea seam[n[ p[pu=ilor de cear[ str[punse cu un ac ]nro=it ]n practicile vr[jitore=ti. Poate c[ Dumnezeu l-a creat pe Satana pentru ca s[ nu devin[ el ]nsu=i diavol =i poate c[ Dumnezeu la r`ndul s[u nu este dec`t ideea despre bine a Satanei. Nimic mai absurd dec`t obi=nuin\a istoricilor literari de a lega opera de via\a autorului ei. Nu m[ intereseaz[, =i pe nimeni nu trebuie s[ intereseze, c[ Emily Dickinson n-a tr[it nimic, c[ Villon a fost uciga= sau c[ Homer n-a existat. Isidore Ducasse r[m`ne conte de Lautréamont f[r[ aprobarea istoriei. Creatorul ]ncepe prin a se crea pe sine. Numai pagina scris[ decide. Departe de mine ideea de a teoretiza ruperea de realitate sau de a argumenta o ipocrizie a creatorului. Dar cum a= mai putea tr[i via\a tuturor dac[ mi-a= tr[i-o cu adev[rat pe a mea? Numai petele albe pe hart[ mai pot fi populate. Nu ceea ce fac are importan\[, ci ceea ce ]n\eleg. Aceste r`nduri nu sunt o prefa\[, nu sunt nici m[car o ambi\ie, nu sunt dec`t un pretext. Scriitorului totul nu-i este dec`t pretext pentru sine, via\a ]ns[=i nu este dec`t pretext pentru a scrie.

CUPRINS 206

Ana Blandiana

DIMENSIUNI

}mi amintesc finalul unui roman de Wells: dup[ distrugerea fulger[toare a p[m`ntenilor de c[tre mar\ienii posesori ai unei invincibile tehnici, ]n lini=tea de dup[ victorie invadatorii mor unul c`te unul uci=i de microbi, mor nu pentru c[ n-ar fi =tiut cum s[ se apere, ci pentru c[ nu =tiau ]mpotriva cui. O moarte prin subestimare. Am g`ndit ]ntotdeauna aceast[ poveste ca pe o fabul[. Mi-a fost ]ntotdeauna team[ de lucrurile mici. Dar teama nu este a mea, ci a omenirii. Teama de infim este chiar una dintre dimensiunile progresului, pentru c[ ea a putut s[ apar[ numai dup[ ce a ap[rut b[nuiala c[ infimul exist[. Primitivul se sim\ea asigurat ]n caverne, noi dezinfect[m ]nsp[im`nta\i clan\ele u=ilor. Dar c`te no\iuni nu a modificat progresul! Eroii antichit[\ii luptau cu lei, hidre =i minotauri, eroii moderni lupt[ ]mpotriva =obolanilor =i nu totdeauna ]nving... De mult nu mai tr[im printre animale =i arbori, ci, printre amenin\[toare molecule =i celule. To\i purt[m monoclu, obositoare lentile de microscop, dar ce altceva am putea face ? Nu ne este dat nici nou[, nici omenirii, s[ redevenim copii, =i nici nu =tim dac[ am dorit-o cu adev[rat. Koch, descoperitorul unui bacil, este un personaj mai reprezentativ lumii noastre dec`t Columb, descoperitorul unui continent, =i ne vom ]nclina mai ad`nc celui care ne va descrie virusul cancerului, dec`t celui care ne va descrie suprafa\a altei planete. De altfel, antenele intui\iei populare, nu o dat[ surprinz[toare, au atins de mult ace=ti pere\i interiori. }ntr-o balad[, mu=tele izvor`te din le=ul unui balaur sunt mai nocive dec`t balaurul viu. Vitejia lui

Geniul de a fi

207

Iorgu Iorgovan nu este eliberatoare. Aceast[ con=tiin\[ na=te proverbiala ]n\elepciune: Poporului nu-i e fric[ de Dumnezeu, ci de sfin\i. Ni-e team[ de lucrurile mici =i trebuie s[ fim con=tien\i de aceast[ team[, =i trebuie s[ ne-o cultiv[m. Este una dintre armele noastre cele mai puternice. Este emblema evolu\iei noastre. Inteligen\a poate fi uria=[, prostia este ]ntotdeauna mic[. “Marea prostie” nu este dec`t o metafor[: suma prostiilor mici =i miliarde. Nu de geniul r[ului m[ tem, ci de micii pro=ti; nu de marele criminal, ci de insignifian\ii vicio=i abstrac\i. +i nu mi-e ru=ine de aceast[ team[, =i nu vreau s[ renun\ la ea. S[ nu uit[m: fiarele erau ucise ]nc[ din paleolitic, bacilii nu sunt ]nfr`n\i nici acum.

CUPRINS 208

Ana Blandiana

NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE

Dac[ omul ar vrea doar s[ nu mai fie singur, totul ar fi ]nc[ destul de u=or. A=a cum din at`tea inegale lupte a ie=it cu ]nc[p[\`nare victorios, exasperat de singur[tate, el ar fi fost ]n stare s-o ]nfr`ng[. Dar nimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu =i ]nl[n\uit, fructul poart[ ]n sine s[m`n\a =i viermele. }n miezul tragediei de a fi singur tr[ie=te ascuns[ ]ns[=i nevoia de singur[tate. Dac[ totul s-ar crea vreodat[ din nou, nu a= implora o lume mai bun[, ci doar una mai simpl[. Smuls de curen\i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a suferit ]ntotdeauna nu de neputin\[, ci de nehot[r`re. Pedeapsa divin[ a fost nu izgonirea din rai, ci, mai ]nainte ]nc[, acordarea liberului arbitru ]ntre at`t de contrare =i reduse posibilit[\i. }n ]n\eleptele fresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui =i al r[ului. Animalele au fost favorizate, au legi biologice mai ferme. Unele tr[iesc ]n turme, altele retrase ]n vizuini. Lupul nu-=i dore=te o scorbur[ tainic[, ursul nu viseaz[ s[ se adune ]n haite. Fiecare ]=i urmeaz[ f[r[ revolte condi\ia bine stabilizat[. Al[turi de aceast[ echilibrat[ maturitate suntem noi, ]nving[torii naturii, noi, echilibrul instabil, mereu adolescen\i, mereu =ov[itori, victime, ]n acela=i timp, spaimei =i nevoii de singur[tate. }n “Povestiri din Casa Mor\ilor”, Dostoievski consider[ cea mai ]ngrozitoare latur[ a condamn[rii faptul c[ un ocna= — zece, cincisprezece, dou[zeci si cinci de ani — nu va putea fi nici o clip[ singur. Sfin\ii =i ]n\elep\ii se retr[geau ]n pustie pentru a putea vorbi cu

Geniul de a fi

209

Dumnezeu sau cu ei ]n=i=i. Fiecare sim\im nevoia unui ungher ]n care s[ nu mai fie nevoie s[ explic[m nimic, unde g`ndurile s[ nu mai aib[ nevoie de sunete =i sentimentele de gesturi. Numai singur po\i g`ndi cu adev[rat, =i au existat ]n istoria omenirii epoci la=e ]n care oamenii erau \inu\i c`t mai mult posibil laolalt[ pentru a nu r[m`ne singuri =i a nu g`ndi. Si totu=i, cu toate acestea =i paralel cu toate acestea, nimic nu e mai puternic ]n noi dec`t spaima de singur[tate. C`te metode nu am inventat pentru a lupta ]mpotriva ei! Dragostea chiar, aceast[ singur[tate ]n doi, nu e dec`t o ingenioas[ subminare a singur[t[\ii de dinl[untrul singur[t[\ii. +i dorin\a de a avea copii, =i iubirea pentru p[rin\i, =i prietenia, toate nu sunt dec`t m[suri de precau\ie. Nun\ile sunt pece\i ale iubirii, dar niciodat[ nu =tim dac[ ne vom iubi toat[ via\a, =i totu=i prefer[m singur[t[\ii amenin\area unei du=m[noase convie\uiri. Dar — acest perpetuu dar! — singur[tatea nu e ]nvins[. Si nu e ]nvins[ pentru c[ niciodat[ nu lupt[m cu toate for\ele ]mpotriva ei, dintotdeauna exist[ ]n noi un teritoriu liber al singur[t[\ii care nu se ofer[ altora, ]n care suntem ]n cea mai mare m[sur[ noi ]n=ine. Din aceast[ ipocrizie a ned[ruirii totale, de care suntem ]n acela=i timp vinova\i =i m`ndri, din aceast[ concomiten\[ dintre nevoia =i spaima de a fi singuri se na=te cea mai uman[ dintre drame. +i aceast[ dram[ o purt[m nehot[r`\i =i dezorienta\i sub cerul luminat de planete moarte =i farfurii zbur[toare.

CUPRINS 210

Ana Blandiana

EMBLEMA

Edenul — Paradisul — Raiul a fost imaginat ]n dogmele vechi ca o r[splat[ antireal[ de lini=te, ca un loc izb[vit de sentimente, unde nu este nici ]ntristare, nici suspin. Simplificarea, proprie g`ndirii dogmatice, provenea din teama c[ cea mai mic[ umbr[ introdus[ ]n cadru ar fi putut ]ntuneca str[lucirea fericirii promise. Mai t`rziu, modernii au subliniat cu mali\ie monotonia acestui peisaj, lu`ndu-=i riscante m[suri de precau\ie ]mpotriva ve=nicei =i plicticoasei fericiri. C[ci f[r[ dramatice puncte de reper o fericire ]nceteaz[ s[ existe; o bucurie linear[, nenuan\at[ nu e de dorit, nu-i a bun[. }n accep\ia noastr[, fericirea con=tient[ de sine, adev[rat[, nici nu este dec`t lini=tea dintre dou[ crize. Criza ar fi deci cauza =i efectul fericirii =i la limita paradoxului se na=te b[nuiala c[ f[r[ fericire am putea tr[i, dar f[r[ crize nu. Etimologic, cuv`ntul criz[ provine dintr-un ]ndep[rtat a judeca (grecescul krisis din krinein) =i aceast[ rela\ie ]ntre g`ndire =i criz[, existent[ ]n chiar istoria cuv`ntului, este revelatoare. Acolo unde exist[ g`ndire este posibil[ criza =i acolo unde se zbate criza pulseaz[ g`ndirea. Fericirea poate fi incon=tient[, criza se autog`nde=te. Analiza =i ]ndoiala delimiteaz[ str`ns rara noastr[ beatitudine, care, neconturat[ de aceste dureroase linii, s-ar pierde neobservat[. Nu crizele, ci mul\umirea s[ ne nelini=teasc[. Uraganele, e adev[rat, pot fi distrug[toare, dar lipsa v`ntului ]nseamn[ lipsa ploilor, absen\a vie\ii. Arborii tineri nu trebuie feri\i de v`nt =i mai ales nu trebuie ]nv[\a\i c[ v`ntul nu exist[. C`nd criza ]nseamn[ mi=care, g`ndire =i via\[,

Geniul de a fi

211

de ce s-o drap[m ]n falduri azurii, de ce s[ ne aranj[m ]n vitrine plictisitoare paradisuri ? Suntem n[scu\i spre a g`ndi =i a lupta pentru mai bine =i faptul c[ nu vom atinge niciodat[ perfec\iunea este salvarea =i justificarea existen\ei noastre ]n infinit. De ce s[ ne ]ng[duim la=itatea de a crede c[ perfec\iunea este undeva pe aproape ? }naint[m cu greu, dar destul de puternici pentru a purta pe scut, emblem[, r[scolitoarea treime: analiza, ]ndoiala, criza.

CUPRINS 212

Ana Blandiana

MAREA PREJUDECAT{

Anticul ]ndemn “Cunoa=te-te pe tine ]nsu\i” r[m`ne tot ceea ce vreodat[ omul =i-a cerut sie ]nsu=i mai greu. Nu suntem ]n stare s[ privim dec`t ]n jur, numai statuilor li-s da\i ochi albi, cu pupilele ]ntoarse, probabil, ]n[untru. Nici m[car fizic nu putem s[ ne cunoa=tem. Oglinzile nu ne arat[, pentru c[ ]n clipa ]n care ne privim ]n ele nu mai suntem dec`t spectatorii no=tri, =i cel mult imaginea acestor spectatori ur`\i\i de m`ndrie =i curiozitate o putem vedea. C`nd ]mi ascult glasul ]nregistrat pe band[ m[ cuprinde o team[ supersti\ioas[, pentru c[ to\i spun c[ acesta este glasul meu, dar mie vocea ]mi e str[in[, o cu totul alta aud eu c`nd vorbesc. Cei filma\i f[r[ s[ =tie se privesc pe ecrane uimi\i de necunoscuta umbr[ ]n care cei din jur ]i recunosc. Purt[m ]n noi, fiecare, o fals[ imagine proprie. Pentru artist, arta este, desigur, un act de autocunoa=tere, dar orice oper[ finit[ ]i este str[in[ autorului, =i sentimentul de nemul\umire, generator de alte opere, provine tocmai din aceast[ repetat[ nerecunoa=tere ]n oglinda creat[. Van Gogh nu se recuno=tea ]ntreg ]n autoportretele sale, dar, mai ales, Van Gogh din autoportrete nu seam[n[ cu cel din tablourile lui Gauguin sau Lautrec. Noi ne putem cerceta, numai al\ii ne v[d, Ochii no=tri pot privi la dreapta, la st`nga, ]n sus, ]n jos. Primesc lentile de telescop =i pot vedea ]n dep[rtare; primesc lentile de microscop =i pot privi ]n ad`nc; numai pe ei ]n=i=i ochii no=tri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui =i nu vedem b`rna din ochiul nostru, dar e firesc s[ fie a=a. Nu-i ipocrizie, ci malforma\ie. Am v[zut

Geniul de a fi

213

oameni uimi\i =i revolta\i afl`nd ceea ce se spunea despre ei, de=i faptele relatate erau perfect reale. Pur =i simplu nu luaser[ act de ele pentru c[ nu erau ]n concordan\[ cu imaginea pe care =i-o f[cuser[ despre ei ]n=i=i. Unul se consider[ nonconformist, altul generos, altul martir — frumoase haine ale at`tor ]mp[ra\i goi pe o plaj[ de nudi=ti, unde fiecare e m`ndru de croiala imaginarelor sale ve=minte, revolt`ndu-se, pudic, de goliciunea celorlal\i. Nu exist[ prejudecat[ mai mare dec`t p[rerea pe care o avem despre noi. Cunoa=te-te pe tine ]nsu\i? |ine de natura spiritului ca el s[-=i cunoasc[ propriul concept, dar e vorba de o cunoa=tere ]n sine, nu de sine, nu particular[, nu accidental[, spune Hegel. +i tot el consider[ c[ acest sens general trebuie atribuit anticului ]ndemn al lui Apollo Delficul. +i totu=i, v`slind prin circumstan\[ =i neesen\[, m[ cutremur g`ndindu-m[ c[ m-a= putea ]nt`lni cu mine pe strad[ =i nu m-a= recunoa=te.

CUPRINS 214

Ana Blandiana

CA|EII PAM~NTULUI

}n via\a mea exist[ pu\ine ]nt`mpl[ri stranii. Vina o port numai eu: mult prea devreme nu m-am mai mirat de nimic. Am fost n[scut[ ]ntr-un secol cu absurdit[\ile =i minunile posibile. Exist[ ]n via\a mea pu\ine ]nt`mpl[ri pe care mi-am ]ng[duit s[ le recunosc stranii. Una dintre ele s-a petrecut, cum era =i firesc, acolo unde Moldova reu=e=te s[ ating[ t[r`mul desprins din timp al Bucovinei. Drumul ducea dinspre Suceava printre dealuri abia sugerate ]ntr-o ]n\eleapt[ nesiguran\[ =i printre arbori cu nume b[nuite ]n limba veche; drumul ducea spre un loc necunoscut mie, =i locul era o m[n[stire, =i m[n[stirea era Dragomirna. Dragomirna, cu creneluri, =i turnuri, =i =an\uri de ap[rare; cu ziduri groase, poduri suspendate ]n lan\uri =i foi=oare de paz[. La Dragomirna, Dumnezeu =i-a luat toate m[surile de precau\ie pentru a putea spune “Pace vou[“. Vorone\ul, Sucevi\a, Moldovi\a, Arbore, Humorul sunt biserici de sat, frumoase =i f[r[ ap[rare sub aripile acoperi=ului de =indril[. Viscolelor =i du=manilor ele nu le-au opus dec`t misterioasa rezisten\[ a albastrului de Vorone\ =ia verdelui de Sucevi\a. Dragomirna este, dimpotriv[, medieval[; nu este frumoas[, ci puternic[; nu se apropie de suflet, ci ]l ]nfioar[. Adormisem aproape ]ntr-una din chiliile austere =i aproape militare ale m[n[stirii, c`nd am auzit ceva mi=c`ndu-se ]n zid. La ]nceput a fost o mi=care reticent[ ]nc[, de=i ne]ndoielnic[, apoi a devenit tot mai sigur[, mai plural[, a devenit nenum[rate mi=c[ri, un adev[rat iure= surd, sim\indu-se aproape, sub tencuial[. Era evident c[ zgo-

Geniul de a fi

215

motul nu venea din odaia vecin[ sau din afar[, ci chiar din zid, era o mi=care interioar[, ca un fream[t al pietrei. Am petrecut, ascult`nd-o, o noapte ciudat[, ]nfiorat[, ]nsp[im`ntat[, aproape pl[cut[. Sugestia medieval[ era at`t de puternic[, ]nc`t m[ temeam s[ nu descop[r ]n zori o cauz[ banal[, terestr[, fream[tului nocturn. Dar diminea\a nu a degradat misterul. M[n[stirea, ]n[l\at[ de Barnovski-vod[ fusese construit[ pe un schelet de stejar masiv: pilonii, grinzile interioare de sus\inere, pe care s-a sprijinit c[r[mida =i piatra, au fost de lemn. Secolele ]ns[, prea slabe pentru a distruge piatra, au ros lemnul, l-au f[r`mi\at, l-au f[cut pulbere pe care curen\ii de aer au pulverizat-o. Acolo unde fusese solid punct de sprijin, stejar, a r[mas un ]ngust tunel. Zidurile m[n[stirii, sus\inute ]nainte de puternice grinzi, sunt str[b[tute acum de lungi, f[r[ cap[t coridoare. Si coridoarele le locuiesc c[\eii p[m`ntului. Grinzile sus\ineau zidul, acum zidul sus\ine absen\a grinzilor =i, ca un suflet al lemnului mort, noaptea alearg[ c[\eii p[m`ntului. Ce metafor[ pentru timp! La Dragomirna, m-am g`ndit prima oar[ c[ oamenii ar suferi cumplit dac[ nu ar avea dreptul s[ moar[ c`nd vor, chiar dac[ nu vor niciodat[.

CUPRINS 216

Ana Blandiana

PREFABRICATE

Ideea mi-a venit privind acele anun\uri de pe pere\ii localurilor de categoria a treia formul`nd surprinz[toarea interdic\ie : “C`ntatul interzis”. M-am g`ndit deodat[ ce ciudat este ]ntregul nostru mecanism sufletesc =i cum oamenii, b`nd, simt nevoia s[ c`nte (s[ repete, deci, exprimarea unei mai vechi emo\ii a altcuiva) dintr-o incapacitate de a-=i exprima ]ntr-un fel propriu emo\ia momentului. Dispozi\ia liric[ se cere materializat[, dar, neg[sind mijloacele, se vars[ ]n tipare existente, ]n stereotipii formate dinainte. Roman\e, c`ntece populare, mar=uri militare, imnuri — se c`nt[ cu patim[ =i nostalgie, de cele mai multe ori ]ntr-o total[ ignorare a legilor armoniei; ele sunt importante nu pentru ele ]nsele, ci pentru c[ au mai fost c`ntate, pentru c[ amintesc alte emo\ii ale aceluia=i personaj. Ele, c`ntecele, sunt numai ni=te prefabricate din care se pot combina sentimente. “Pe Mure= =i pe T`rnave” realizeaz[ regretul plec[rii din sat =i, poate, din Ardeal; “Zaraza” aminte=te o alt[ v`rst[, str[b[tut[. }n toate aceste amuzante =i, de fapt, simpatice obiceiuri, dramatic[ este numai ideea care mi-a venit contempl`ndu-le, ideea c[, precau\i =i economi, oamenii recurg la prefabricate nu numai ]n construc\ii, ci =i ]n sentimente, c[ via\a (=i via\[ ]nseamn[ reac\ie proprie la mediu) este ]nlocuit[ printr-un lan\ de stereotipii comode =i asigurate de o verificare uneori secular[. A-\i exprima m`nia este cel pu\in dificil, este obositor, ]n timp ce ]njur[tura r[core=te. }njur[tura nu este dec`t un prefabricat de m`nie, la ]ndem`n[ oric`nd =i oricui. St[p`nul infernului poate fi de mult

Geniul de a fi

217

indiferent tuturor, invocarea lui at`t de frecvent[ a r[mas o stereotipie, o simplificare, o desc[rcare. C`teva sute de formule fixe, uneori absurde, alteori naive, alteori scabroase, sunt puse s[ ]nlocuiasc[ o stare sufleteasc[ pe care s-au cl[dit alt[dat[ epopei. Exemplele se pot ]nmul\i: dragostea — c`teva formule =optite; mila — citeva propozi\ii bolborosite; entuziasmul — c`teva fraze \ipate... Totul seam[n[ cu o dizolvare, vom ajunge s[ vorbim ]n citeva litere. Via\a ]ns[=i se va descoperi c[ poate fi ]nlocuit[ printr-o formul[ prescurtat[ =i verificat[ a ei?

CUPRINS 218

Ana Blandiana

POEM DE VARA

}n Ardeal se numesc lubeni\e, ]n Moldova li se spune harbuji. Sunt ca ni=te globuri p[m`nte=ti create de p[m`nt pentru a se putea admira egolatru ]n oglinzi ideale. Pielea lucioas[ =i verde, aproape animal[, tr[deaz[ mai mult dec`t un fruct. Totul e neted, rotund, fortificat, impenetrabil, f[r[ golul unui c[lc`i al lui Achile. Este cetate? fruct? animal? Dac[ e cetate, ce cuceritor este destul de puternic s-o cucereasc[? Dac[ e fruct, cine este destul de bun pentru a-l merita? Dac[ e animal, cine ]ndr[zne=te s[-l v`neze? O, zeii au creat cu bun[ =tiin\[ asemenea ambigue ]nt`lniri de frumuse\i, pentru a putea dormi, f[r[ teama de a fi b[nui\i, ]n ele... Cu\itul p[trunde profanator, ]nt`mpinat de un icnet voluptuos de durere, cu\itul p[trunde ]n miez cu ritualul jertfirii, dezv[luind, pentru a mia oar[, palpitant, paradisul. Nu, s`ngele omenesc, s`ngele animal, duce ]n mers aluviuni nefrumoase, s[ruri =i complicate amestecuri, niciodat[ s`ngele nu va avea gra\ia acestui nectar ierarhizat ]n cristale. Niciodat[ s[m`n\a, ideea perpetu[rii nu a fost mai rege=te ascuns[. Poate c[ rodiile doar s-ar putea asem[na, dar rodiile dezam[gesc prin segmentare =i neprev[zut, rodiile, suger`nd ]ns[=i savoarea, se opun savur[rii, ]n timp ce pepenele verde — harbuzul, lubeni\a — este numai d[ruire, este globul ]nsu=i al altruismului p[m`ntesc. Sim\i\i cum, tras de cai nev[zu\i, carul nostru alunec[ dinspre var[ spre toamn[? Daca nu sunte\i prea speria\i de viteza timpului, apleca\iv[ =i privi\i cu aten\ie: ciudatul vehicul care ne poart[ alunec[ pe mari globuri verzi. Trecem prin pie\e, pe l`ng[ mun\i de harbuji ]nal\i

Geniul de a fi

219

cat c[pi\ele, trecem pe c`mpuri sem[nate cu imense ou[ verzi (Doamne, cum o fi ar[t`nd pas[rea?), trecem ]ntreb`ndu-ne ame\i\i: Cine ]ncearc[ s[ ne complice frumoasa trecere, cine are interesul s[ ne ]ntunece rapidul drum, c`nd totul este at`t de simplu, c`nd fericirea exist[ =i trebuie doar s[ fie var[ =i s[ avem candoarea de a o elibera dintr-un pepene?

CUPRINS 220

Ana Blandiana

CUV~NTUL

Experien\ele au dovedit c[, izola\i ]ntr-o ambian\[ perfect steril[, lipsi\i de orice contact cu mediul exterior, cobaii ]=i prelungesc durata de existen\[. Izola\i =i singuri, cobaii tr[iesc mai mult. S-a observat ]ns[ c[ e destul ca fericitul vie\uitor s[ dep[=easc[ frontiera celulei sale sterile pentru ca s[ devin[ brusc victima adev[ratei lumi. El poate deci exista oric`t, dar numai ca prizonier al purit[\ii sale privilegiate, f[r[ atingere cu universul exterior. Dar ce-am putea ]nv[\a noi de la b[tr`nii =oareci singuri? Cine dintre noi e dispus s[-=i prelungeasc[ via\a cu pre\ul unei singur[t[\i din care nu =tie dac[, ie=ind, nu ar muri? Cine accept[ s[-=i perpetueze s`ngele =i cerneala ]n vid =i neadev[r, ]ntr-o ]ncordare ]n care fiecare clip[ smuls[ nefiin\ei este smuls[ libert[\ii ]n acela=i timp? Cine renun\[ la o secund[ de univers pentru o or[ de claustrare? Nimic nu ne va face s[ ne r[zle\im unii de al\ii, pentru c[ nimic nu poate ]nfr`nge sentimentul la p`nd[ c[ separ`ndu-ne dezert[m, c[ t[c`nd dezert[m, pentru c[ nimeni nu ne poate garanta c[ glasul nostru care spune adev[rul se va auzi =i de dincolo de accepta\ii pere\i de ivoriu. Si numai asta ne intereseaz[. R[m`nem aici lega\i de frunza trec[toare =i de iarba pr[fuit[, lega\i unii de al\ii prin imperfec\iune, dac[ imperfec\iune este nefericirea =i nevoia de comunicare, dac[ nedes[v`r=ire este na=terea noastr[ din acela=i lut c`nt[tor care-=i caut[ ecoul. R[m`nem cu to\ii aici, ]n aceast[ lume care ne solicit[, r[m`nem cu to\ii aici, implica\i, dar

Geniul de a fi

221

rezist`nd totu=i dorin\ei de a ne conserva ]n imaculat =i t[cere; pentru c[ purt[m cu to\ii spaima de a nu sem[na acelor a=tri cu o putere de atrac\ie at`t de mare ]nc`t lumina cade ]napoi, purt[m cu to\ii spaima de a nu le sem[na, de=i cu to\ii =tim c[ perfec\iune asta ]nseamn[. }ntre t[cere =i cuv`nt, nu cuv`ntul este perfect, dar arma noastr[ este cuv`ntul.

CUPRINS 222

Ana Blandiana

INFIRMITATE

Poate c[ p[rin\ii sunt vinova\i. Poate c[ educatorii. Poate c[ lecturile. Nu am ]n\eles niciodat[ dac[ te na=ti ]n felul acesta sau dac[ totul apare pe urm[. La ]nceput e=ti l[udat =i ob\ii nota zece la purtare — dispre\ul colegilor e ]nc[ amestecat cu o vag[ invidie, b[nuiala infirmit[\ii se tope=te ]ntr-un sentiment ambiguu de mul\umire, de orgoliu infantil. Pentru c[, atunci, binele nu e ]nc[ desp[r\it de r[u, pentru c[ nu se =tie ]nc[ dac[ ]nving[tor ]n lume este r[ul sau binele. C`nd, ]n sf`r=it, ]n\elegi, nu se mai poate face nimic, este de mult prea t`rziu. A=a cum unii nu v[d =i al\ii n-au grai, tu nu po\i lovi, nu e=ti ]n stare s[ jigne=ti. Este o incapacitate organic[ =i voin\a nu ajut[ la nimic. Este o tr[s[tur[ nefireasc[, evadat[ de sub imperiul legilor naturale, pentru c[ tu e=ti incapabil nu numai s[ love=ti, dar =i s[ ]ntorci o lovitur[. Universalul instinct de conservare este ]nlocuit prin at`t de fragilul gest al ]ntinderii celuilalt obraz. Ciudat, greu de ]n\eles, este c[ malforma\ia, dureroasa incapacitate, se na=te nu din neputin\[, ci din for\[. Este nevoie de for\[, de o uria=[ for\[ pentru a te ]nc[p[\`na s[ nu ]nvingi, este nevoie de o imens[ for\[ pentru a-\i fi mil[ de cel ce love=te, pentru a rezista dispre\ului celui pe care nu l-ai lovit. Infirmitatea paradoxal[ a acestei puteri st[ ]n dimensiunile ei neadaptate la real, a=a cum Gulliver era ]n Lilliput infirm. Superioritatea fa\[ de o lume ]n care nu reu=e=ti s[ te integrezi este ridicol[ =i infirm[, dac[ infirmitate ]nseamn[ a nu putea fi asemenea celorlal\i. Lucrurile se petrec a=a nu pentru c[ vor fi r[spl[tite dup[ alte cri-

Geniul de a fi

223

terii ]ntr-o alt[ lume, ci pentru c[ nu se pot petrece altfel. Preceptele morale au ]nflorit din ele, nu ele urmeaz[ litera rotunjit[ a preceptelor. Cu ucig[toare ironie vei continua s[ prime=ti nota zece la purtare =i cu ]n\eleapt[ triste\e vei =ti c[ acesta este consemnul, cunoscut de to\i, al infirmit[\ii tale. Nu vei mai ]ncerca s[ ascunzi nimic =i, dac[ ai umor, ]\i vei lipi ]n partea st`ng[ a pieptului o gra\ioas[ \int[ de tir. Totul este cum este, numai credin\a c[ vreodat[ va fi altfel te face s[ continui s[-\i por\i prin lume infirm de dispropor\ionata for\[.

CUPRINS 224

Ana Blandiana

FELUL CUM PLOU{

Poate s[ vi se par[ ciudat, pute\i s[ nu m[ crede\i, dar atunci c`nd vreau s[ cunosc cu adev[rat un om, ]l privesc cu aten\ie =i ]ncerc s[-mi imaginez felul cum plou[ ]n jurul lui. Exist[ o intui\ie care nu m[ ]n=eal[ niciodat[ =i care ]mi sugereaz[ mai exact dec`t cele mai exacte probe ceea ce vreau s[ =tiu. Sunt oameni ]n jurul c[rora ploaia cade copil[roas[, cu cl[buci =i zarv[ nest[p`nit[, f[c`nd s[ creasc[ ciupercile =i s[ scoat[ coarne boure=ti melcii; sunt al\ii ]n jurul c[rora ploaia se deseneaz[ discret ca o fin[ ha=ur[, ca un voal sub\ire care fo=ne=te m[t[sos =i face stre=inile s[ c`nte abia auzit; pe unii ]i ]nv[luie ca o re\ea invulnerabil[, ca ni=te implacabile riduri ale v[zduhului, f[r[ zgomot =i f[r[ sf`r=it; pe al\ii ]i ]mpodobe=te cu serpentinele ei colorate, ]ncurc`ndu-i ]n liniile lungi, pline de haz; unora le atinge obrazul =i li-l face mai frumos, li se aga\[ de gene =i str[luce=te ]n picuri instabili; altora li se scurge prin p[r =i pe g`t, murd[rindu-i, f[c`ndu-i s[ tremure =i s[-=i str`ng[ ]n jurul g`tului bietul fular, ]njosindu-i, ur`\indu-i. N-a= putea s[ explic de ce, poate c[ totul se datore=te marii sensibilit[\i a ploii, capacit[\ii ei de a se adapta =i de a reac\iona prompt, dar nimic nu caracterizeaz[ mai bine un om dec`t felul ]n care =tie s[ fac[ ploaia s[ plou[. }n c`te nesf`r=ite game se mi=c[ sunetele ei, ce culori diferite =i nea=teptate poate s[ schimbe, ]n c`te forme se las[ modelat[ =i ce sentimente contrare poate s[ oglindeasc[ aceea=i pic[tur[ de ploaie! C`mp de studiu, fantastic instrument de cunoa=tere, joc pasionant, c[l[uz[, cheie a tainelor, p[rul de ap[ al cerului se ]mplete=te pentru mine mereu altfel, l[s`ndu-m[ s[ ghicesc ]n el — a=a cum anticii ghiceau ]n m[runtaiele p[s[rilor.

CUPRINS 225

Geniul de a fi

AXIOMA

Nimic nu este mai pu\in sigur dec`t eviden\a. Nimic mai pu\in conving[tor dec`t o axiom[. Eram ]n stare s[ urm[resc demonstra\ii ale unor complicate teoreme, dar n-am ]n\eles niciodat[ cu adev[rat de ce “dou[ cantit[\i egale cu o a treia sunt egale ]ntre ele”. Timpul a trecut, num[rul axiomelor a crescut ]ngrijor[tor, dar eu am p[strat cu ]nc[p[\`nare incapacitatea de a accepta adev[rurile care se ofer[ sau sunt oferite. Despre prea multe fraze mi se spusese c[ nu mai au nevoie de demonstrare, prea multe cuvinte se sim\eau jignite la cererea de a fi explicate, prea multe idei au preferat s[ se impun[ dec`t s[ se justifice. Asupra prea multor lucruri am fost deprins[ s[ nu mai pun ]ntreb[ri, pentru a nu m[ ]ndoi de ele. M[ ]ndoiesc, deci nu renun\ la mine ]nsumi, m[ ]ndoiesc, deci exist. Nu cred c[, de-a lungul at`tor milenii, exist[ un lucru care s[ fi fost mai imperios cerut omenirii dec`t credin\a ]n axiome. R`nd pe r`nd, b[t`ndu-se cap ]n cap, ideile =i secolele soseau, =i prima lor grij[ era de a pretinde obositelor gazde, ]nainte de orice, ]nc[ o carte blanche. Si, iremediabil, naiva omenire, crez`ndu-se de fiecare dat[ salvat[, face mereu impruden\a de a emite ]nc[ un asemenea cec, pe care-l retrage apoi, de fiecare dat[ prea t`rziu pentru a mai putea fi recuperat. Dac[ totu=i p[m`ntul continu[ sa fie populat, dac[ mamele mai nasc copii =i pomii mai rodesc fructe este pentru c[ ]ntr-un col\, undeva, s-a p[strat ]ntotdeauna ]ndoiala, a=a cum \[rancele p[streaz[ s[m`n\a aluatului capabil s[ dospeasc[ viitoarele p`ini. Oamenii iubesc pentru c[ se ]ndoiesc de dragoste, sunt drep\i pentru

226

Ana Blandiana

c[ se ]ndoiesc de dreptate, sunt liberi suspect`ndu-=i libertatea. De la severul dasc[l de aritmetic[ =i p`n[ la marii dasc[li ne]ng[duitori, to\i ]mi repro=eaz[ ne]ncrederea ]n axiome. F[r[ axiome nu s-ar demonstra nimic, ]mi spun filozofii; f[r[ axiome nu s-ar putea st[p`ni, ]mi spun istoricii; f[r[ axiome nu s-ar putea m`ntui, ]mi spun sfin\ii; ce s-ar ]nt`mpla dac[ fiecare ar g`ndi cu propriul s[u cap — se ]ngrijoreaz[ sociologii. Z`mbesc fiec[ruia dintre ei, amabil, a=tept`ndu-mi dreptul la replic[. Atunci c`nd ]mi este acordat, rostesc, z`mbind, dou[ cuvinte, universalul r[spuns ]n fa\a c[ruia =tiu c[ axiomele ]=i pierd din arogan\[ =i se prezint[ supuse la judecat[. Dou[ cuvinte ciudate: “Omul cuget[“. Spinoza, Etica, partea a doua — Despre natura =i originea sufletului, cea de-a doua axiom[.

CUPRINS 227

Geniul de a fi

UMBRA PRIDVORULUI

}n satele Mun\ilor Apuseni nu exist[ cimitire. Acolo, unde oamenii stau ]n fa\a naturii drep\i =i singuri, f[r[ s[ se adune =i s[ se sprijine ]ntre ei, l[s`nd ]ntre dou[ case loc unui deal =i ]ntre dou[ cur\i albie unui r`u, mor\ii sunt ]ngropa\i ]n umbra pridvorului. Nesperia\i de mun\i, ne]nsp[im`nta\i de p[duri, netem[tori de fiare, oamenii ]n\eleg moartea ca pe o duioas[ continuare de ciclu numai, ca pe o fireasc[ =i unduioas[ urmare, ca pe o meritat[ =i binevenit[ odihn[ p`n[ la judecata de apoi. Cel[lalt t[r`m fiind at`t de aproape, nici o groaz[ nu-i b`ntuie — =i de acolo se aud, desigur, ca ]n balad[, c`inii, iar umbra pridvorului se simte, desigur, cresc`nd =i descresc`nd, melodioas[, =i peste cel[lalt t[r`m. Moartea nu mai este ]n felul acesta un exil, nu mai sunt str`n=i mor\ii cu mor\ii =i viii cu viii, ci fiecare ograd[ devine o celul[ a universului ]n care a fi sau a nu fi sunt dou[ la fel de bl`nde prezen\e, ]n care via\a =i moartea nu se neag[ =i nu se opun, ci se ]mpletesc =i nu se p[r[sesc, ]ntr-o ad`nc[ iubire. A=ez`ndu-=i p[rin\ii ]n p[m`nt temelie, fiii nu se simt niciodat[ stingheri =i nu sunt nelini=ti\i de soarta viitorilor fii, c[rora li se vor a=eza ]n p[m`nt temelie. Iat[ un lan\ care nu va putea fi vreodat[ sf[r`mat — sufletul ]ntreg al poporului rom`n se define=te aici. La umbr[ de pridvor =i la poale de codru, c`nd mun\ii mari sunt preo\i =i stelele f[clii, nimeni nu poate s[ moar[ cu totul vreodat[. Con=tiin\a acestei ve=nicii ne marcheaz[ cu o luminoas[ triste\e. Noi =tim c[ fruntea astfel ]mpodobit[ nu se poate pleca =i c[ nimeni nu ne poate oferi ceva mai de pre\ dec`t eternitatea din umbra pridvorului.

CUPRINS 228

Ana Blandiana

A NU FI }NFR~NT

Se observ[ la autorii de memorii, ]n general, o anume st`njenire, care ]i face aproape timizi. Cu extrem de rare excep\ii, vie\ile lor au totdeauna un s`mbure eroic — mai precis, dezv[luirea acestui s`mbure, chiar minuscul, le justific[ m[rturisirea —, dar indiferent c`t de eroic[ le-ar fi fost via\a, se simte printre r`nduri ]ntotdeauna nu m`ndria de a fi dep[=it dramele, ci jena de a le fi supravie\uit. }ntr-o at`t de mare m[sur[ a trai ]nseamn[ a supravie\ui — adic[ a reu=i s[ tr[ie=ti —, ]nc`t simplul fapt de a nu fi fost ]nfr`nt presupune un minus de onestitate, un plus de compromis, o p[r[sire, ]ntr-un punct cel pu\in, a liniei idealei unit[\i. Am citit memoriile unor oameni care au stat ]n ]nchisori =i ]n lag[re, care au suferit tot ce o fiin\[ omeneasc[ poate suferi, care n-au murit printr-o ]nt`mplare, printr-un noroc, sau, cine =tie, printr-o ]nc[p[\`nare, =i totu=i ]n povestirea lor se descifra nu numai izb`nda, ci parc[ umilin\a de a fi ie=it la liman. Se sim\eau vinova\i c[ au reu=it s[ se p[streze ]n via\[, se sim\eau vinova\i de t[ria pe care n-au putut-o ]mprumuta =i altora. O at`t de lung[ tradi\ie demonstreaz[ c[ pier cei mai buni, ]nc`t a nu fi ]nfr`nt ]nceteaz[ s[ mai fie o laud[. De altfel, a=a se explic[ faptul c[ b[tr`nii nu sunt purta\i ]n triumf. Atingerea b[tr`ne\ii este ]ntotdeauna o nes[rb[torit[ victorie, o victorie pe care sunt gelo=i nu numai — de dincolo de morm`nt — cei ce au disp[rut nereu=ind s-o ating[, dar =i cei ce =tiu c[ nu au =anse s[ o ating[ ]n viitor. O victorie pe care ]nsu=i ]nving[torul o contempl[ ne]ncrez[tor =i st`njenit. Pustiul b[tr`nilor nu vine din spaima de moarte, ci din uimirea c[ au putut tr[i at`t...

CUPRINS 229

Geniul de a fi

ORA+E DE SILABE

De la orele de geografie, din romanele adolescen\ei, din memorialele de c[l[torie, din c`ntece, din filme, au ajuns la mine mai ]nt`i denumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra, Vene\ia, Samarkand. Fiec[reia ]i corespundea dac[ nu o imagine, cel pu\in un sentiment, dac[ nu un sentiment, cel pu\in o presim\ire. Cel mai adesea, ]ns[, pe pilonii sub\iri ai c`torva litere se ]n[l\a o ]ntreag[ construc\ie cu str[zi =i biserici, \[rmuri de mare, pie\e, f`nt`ni. Eram ]n stare s[ hoin[resc s[pt[m`ni ]ntregi, ]n vise care se continuau nuan\`ndu-se de la o noapte la alta, pe c`te o aceea=i strad[ imaginat[, mereu mai concret, cu casele din ce ]n ce mai familiare =i mai am[nun\it desenate, cotind mereu dup[ acela=i col\ cu tencuiala c[zut[ pu\in =i cu un Atlas de stuc ros de v`nturi, purt`nd chinuit pe umeri un glob p[m`ntesc pe jum[tate m[cinat. Din c`te o ilustra\ie de manual, din c`te o ilustrat[ veche de dinainte de r[zboi, din c`te o fotografie cenu=ie de ziar eram ]n stare s[ imaginez — asemenea lui Cuvier, reconstituind un mamut dintr-o vertebr[ — un ]ntreg ora=, un \inut, o \ar[. S[m`n\a real[ de la care pornisem se estompa transfigur`ndu-se =i ora=ul ]mi apar\inea ]n ]ntregime, nedependent de realitate, ]nlocuind-o cu naturale\e, p`n[ la a uita c[ exist[. Asta era demult, pe vremea c`nd urm[ream cu degetul pe hart[ speran\ele lui Columb =i dramele lui Magellan, cruzimile lui Cortez =i fanteziile lui Marco Polo, descoperirile eroilor lui Jules Verne =i propriile mele iluzii. Trec`nd, timpul n-a f[cut dec`t s[ ad`nceasc[ liniile acelor gravuri unduitoare, s[ le stabilizeze. Cu c`t le vizitam mai rar, cu at`t le

230

Ana Blandiana

descopeream mai neschimbate, mai patinate de inexisten\a lor at`t de sigur[ de sine. Zaragoza, Marsilia, Floren\a, Nisa, Atlanta, Paris. Ora=e de silabe, str[zi de vocale, cartiere de litere. Sunetul atr[gea dup[ sine imaginea, cuv`ntul crea o realitate himeric[, dar supus[ lui. C`nd am pornit ]ntr-adev[r, marea aventur[ nu a fost c[l[toria ]n sine, nici descoperirea succesiv[ a lumilor, ci ]nfruntarea spectaculoas[ ]ntre imaginile sedimentate ale numelor =i imaginile reale, parvenite, gr[bite s[ se impun[. Chicago, “ora=ul abatoarelor”, avea ziduri de un ro=u ]nchegat, din c[r[mizi lunguie\e, neacoperite de mortar, case cu ferestre mici =i aerul greu mirositor al str[zilor din jurul pie\ii de vite a ora=ului copil[riei mele; care nu mi-a fost mirarea =i aproape revolta c`nd am descoperit o metropol[ respir`nd armonios pe \[rmul aproape marin al marelui lac. Era mai frumos, dar era o deziluzie. Desigur, acest joc copil[resc de p`rghii nu f[cea dec`t s[ complice totul, ad[ug`nd ]nc[ un plan — oniric — planurilor mereu comparative din mintea mea, ]nc[p[\`n[rii mele de a privi realit[\ile — oric`t de fantastice, de exotice, de ]ndep[rtate — cu ochiul analitic =i ]ndurerat al lui Dinicu Golescu. Din ora= ]n ora=, din \inut ]n \inut, din \ar[ ]n \ar[, din continent ]n continent, c[ut`nd un tot mai improbabil Eldorado, am v[zut, am ]nsemnat, am socotit =i la fiecare col\ am a=teptat s[-mi apar[, prins ]ntr-un zid cu tencuiala c[zut[, bietul meu Atlas ros de v`nturi, purt`nd chinuit un glob p[m`ntesc pe jum[tate m[cinat.

CUPRINS 231

Geniul de a fi

GRAND CANYON

Lumea pe care am v[zut-o eu este, sunt sigur[, mai frumoas[ dec`t adev[rata lume. F[r[ s[-i fi ad[ugat ceva, f[r[ s[-i fi schimbat vreo nuan\[ sau vreun accent, am privit fiecare priveli=te, fiecare strad[, fiecare cadru prin care treceam cu o credin\[ at`t de sigur[ c[ nu le voi mai revedea, c[ le vedeam pentru prima =i ultima oar[, cu o at`t de intens[ dorin\[ de neuitare, ]nc`t nu se poate s[ nu le fi v[zut mai frumoase dec`t erau, nu se poate s[ nu le fi ]mprumutat, ]nc[ de atunci, ceva din nostalgia mea viitoare. M-am g`ndit totu=i la asta pentru prima oar[ la Grand Canyon, st`nd pe buza abrupt[ =i nep[m`nteasc[ a cheilor fluviului Colorado =i privind aproape cu spaim[ frumuse\ea de ne]nchipuit a lumii. Eram la aproape trei mii de metri, ]ntr-un peisaj populat de conifere contorsionate de v`nt, cu crengile rupte, r[sucite, cu tulpina despicat[, cu p[r\i ]ntregi moarte =i n[p[dite de v`sc. Dar aceasta nu era dec`t sala, locul rezervat spectatorilor, de unde se putea privi marele spectacol. La numai doi pa=i de noi priveli=tea ]nceta, pentru a se continua din nou peste c`\iva kilometri, p[m`ntul se c[sca brusc =i ne ar[ta cu o majestuoas[ impudoare sublimele lui m[runtaie. Poate din cauza liniilor orizontale ale straturilor geologice sem[n`nd unor colorate ha=uri, coasta din fa\[ a Canyon-ului, cu mun\ii =i piramidele, cu ruinele, templele =i tronurile ei, p[rea pictat[ pe peretele dimpotriv[. Era ca o halucina\ie care cre=tea o dat[ cu cre=terea soarelui, at`t de puternic, ]nc`t dizolva volumele =i culorile, =i sc[dea o dat[ cu amurgul, ale c[rui umbre, tot mai dense,

232

Ana Blandiana

subliniau formele, d[deau, ]n sf`r=it, relief realit[\ii, cu un ultim altruism ]naintea cufundarii ]n bezn[. Straniu ]ns[, impresia general[ nu era de minune a naturii =i numai printr-un efort de con=tiin\[ puteam s[ ]n\elegem =i s[ admitem c[ natura era cea care trebuia elogiat[, c[ era vorba de o capodoper[ a ei. Ni se p[rea, mai cur`nd, c[ asist[m la o m[re\ie trecut[ ale c[rei urme conservate ]n milenii au primit o frumuse\e aproape magic[. Ceva imperial plutea ]n aer, orice lespede p[rea rupt[ din treptele unui palat, orice ruin[ p[rea a unei apuse ]mp[r[\ii. Culorile, chiar, se pretau acestei ]nc[p[\`nate =i nostalgice fantezii, ro=ul ]=i m`nca nuan\ele ]ntre c[r[miziul intens =i violetul mortuar, albul se degrada spre nuan\a nobil[ a osului uscat, verdele avea str[luciri oceanice, de smarald. Numirile date diverselor forma\ii geologice, diverselor forme n[scute din lupta dintre piatr[ =i ap[ =i v`nt, dovedeau c[ acest sentiment al imperialului divin nu-l inventasem noi. O uria=[ piramid[ cu v`rful retezat se numea “Tronul lui Wotan”, un imens con cu suprafa\a dantelat[ ca de nesf`r=ite basoreliefuri se numea “Templul lui Shiva”. Nimic nu p[rea for\at ]n asta, mai cur`nd ar fi p[rut ciudat s[ li se spun[ st`nci, =i piscuri, =i mun\i. De altfel, v[zut[ de aproape, prin binoclu, ceea ce era numai metafor[ devenea o incredibil[ realitate. Ceea ce putea trece drept creast[ se dovedea o biseric[ p[r[ginit[, ceea ce sem[na cu o c[ldare glaciar[ ap[rea clar ca un amfiteatru roman. Paradoxal, apropierea nu distrugea, ci ]nt[rea iluzia, ]i furniza am[nunte, o concretiza si-i d[dea amploare. Apun`nd soarele, cerul a mai r[mas c`teva minute colorat ]n ro=u =i violet, ca =i cum Canyon-ul i-ar fi transmis propriile sale culori, apoi s-a f[cut ]ntuneric brusc, de la o clip[ la alta, iar dup[ un scurt suspens, ]n bezna devenit[ compact[, a r[s[rit o lun[ imens[, rotund[, galben[, neluminoas[. +i abia atunci, c`nd nu mai puteam vedea nimic, am ]ncremenit ]nsp[im`nta\i de frumuse\ea pe care aveam s-o p[r[sim =i despre care am fi putut s[ nu =tim c[ exist[ pe p[m`nt.

CUPRINS 233

Geniul de a fi

PLANUL SECUND AL GIOCONDEI

P`n[ a nu vedea Toscana, p`n[ a nu c[lca intimidat[ =i =ov[itoare drumurile Umbriei, priveam fundalurile tablourilor lui Leonardo Da Vinci, peisajele din spatele fecioarelor lui Beato Angelico, natura ]n mijlocul c[reia sufer[ sfin\ii lui Mantegna, ca pe ni=te viziuni de vis, ireale =i fantastice, ca pe ni=te miraculoase amintiri dintr-un paradis pierdut. A trebuit s[ treac[ destul timp pentru a putea ]n\elege =i admite realitatea care corespundea acelor schi\e ideale, pentru a ]nfr`nge senza\ia dominant[, tulbur[toare p`n[ la obsesie, a parcurgerii unor locuri cunoscute ]ntr-o alta via\[. Descopeream priveli=tile =i — fericit[ =i ]nspaim`ntat[ — recuno=team totul! }mi spuneam degeaba c[ dealul acesta cu chiparo=i ]l =tiu dintr-o fresc[ =i drumul acela pierdut ]ntr-un abur vioriu, dintr-un tablou; sufletul meu, ]nv[\at din adolescen\[ c[ acele imagini nu apar\in adev[ratei lumi, se ]nc[p[\`na s[ sus\in[ ca tr[ise ]nainte de na=tere printre ele. Clipele se ]mbog[\eau astfel, proiect`nd umbre lungi ]ntr-un trecut neb[nuit =i ]ntr-un viitor improbabil, =i, mai mult dec`t trec[toare unit[\i de timp, deveneau elemente ale unei contempla\ii intense, aproape halucinogene, pe care le sim\eam, chiar atunci, cum ]mi marcheaz[ pentru totdeauna fiin\a. Nu pot s[ uit, chiar dac[ a= vrea, nici o nuan\[ de culoare, nici o raz[ de lumin[, nici o linie, nici un gest. }mi amintesc o ]nserare la Orvieto. Ne c[\[rasem pe zidul care ]mprejmuia c`ndva cetatea =i din care r[m[sese acum doar un fel de balustrad[ spre c`mpie. Era o sear[ dulce, ne]mplinit[ ]nc[, de sf`r=it de var[, la ora aceea c`nd ultimele raze de soare lumineaz[ excen-

234

Ana Blandiana

tric orizontul, ]n timp ce luna ]ncepe s[ se contureze transparent[ =i firav[ pe cerul ]nc[ deschis. St[team pe corni=a vechilor ]nt[rituri, cu picioarele at`rnate ]n gol, dar emo\iona\i si uimi\i, ca ]ntr-o loj[ de onoare. Urc`nd sc[rile =i ulicioarele ora=ului, g`f`ind pe trepte ]nspre pie\e =i suind din pie\e pe alte str[zi, =i mai abrupte, nu ne d[dusem seama c[ escaladam un munte cu abilitate mascat de construc\ii =i arhitecturi. Abia ajun=i sus, ]n\elegeam c[ atinsesem culmea unei forme de relief la poalele c[reia se ]ntindea o c`mpie aprins[ de chiparo=i =i tulburat[ din somn de visurile colinelor. Umbria ]=i desf[=ura supus[, la picioarele noastre, domeniile ]nv[luitoare, podgoriile ondulate =i livezile galbene din care fr`nghii sub\iri de fum se ]n[l\au printre pomi =i se topeau ]n praful de argint roz care se mi=ca peste p[m`nt. Cu greu se putea imagina ceva mai ]mp[cat cu sine, o pace mai des[v`r=it[ =i mai ]n stare de a sugera sublimul, dec`t c`mpia aceea ]ntrerupt[ de mun\i rotunzi, sc[ldat[ ]ntr-o cea\[ str[lucitoare care dizolva culorile una ]ntr-alta. O lumin[ cernut[, o f[in[ luminoas[ ningeau peste peisajul mirific =i cunoscut, peisajul pe care eram sigur[ c[-l mai v[zusem c`ndva, ]ntr-o via\[ mai frumoas[ sau numai ]n planul secund al Giocondei. }ntr-adev[r, priveam tocmai ceea ce se vede ]n spatele Monei Lisa, c[r[rile acelea, care puteau fi =i ape aburoase, pierdute printre arbori visa\i =i ce\uri g`ndite de ]ngeri. Senza\ia de confundare a artei cu via\a era at`t de puternic[, ]nc`t nemaig[sirea grani\ei dintre ele m[ l[sa far[ ap[rare. Priveam =i — fericit[ =i ]nsp[im`ntat[ — recunosteam totul!

CUPRINS 235

Geniul de a fi

DORIN|A

St[team pe punte, aplecat[ peste bord, cu coatele sprijinite de lemnul lustruit =i alb de sare, privind apa intens verde, grea =i cl[tin[toare, care p[stra minute lungi dup[ trecerea noastr[ o d`r[ alb[ spumoas[, puls`nd spasmodic, ca o cicatrice pe pielea ]ntins[ =i lucioas[ a oceanului. M[ g`ndeam c[ tr[im, probabil, mai intens ]n viitor =i ]n trecut dec`t ]n prezent, c[ visul de a merge pe ocean =i g`ndul c[ ai fost pe ocean sunt mai puternice, mai vii dec`t faptul de a fi pe ocean acum. St[team pe punte ore ]n =ir privind, dar mai ales sim\ind, orizontul ]nchis ]n jurul nostru, rotund. Eram singuri ]n mijlocul unui uria= cerc leg[n[tor, iar acesta nu era dec`t baza cupolei perfect rotunde pe care cerul o r[sturna deasupra noastr[. O calot[ asem[n[toare se mi=ca, probabil, sub noi. Sim\eam c[ locuim un glob, un mirific glob, jum[tate cer, jum[tate ap[, \inut ]n spa\iu de raza ]ncordat[ a privirii noastre. P[m`ntul nu mai exista. }n lipsa lui, cele dou[ elemente primordiale suplineau un univers ]ntreg prin esen\ele sale. Cu c`t[ ]n\elepciune disp[ruse Atlantida! Treceam poate peste imperiile ei adormite cu modestie si, dac[ ne uitam mult timp ]n jos, ]ncepeam s[ z[rim, dincolo de cortinele mi=c[toare ale apei, fantasticele ei ruine, mormintele =i patimile ei. Asta era senza\ia pe care o l[sa ]n noi ziua, cu ambi\iile ei de a lamuri totul, de a ar[ta — c`t mai multe =i c`t mai limpezi — am[nuntele care te ]mpiedic[ s[ mai vezi ceva. Seara, c`nd stelele ap[reau pe r`nd, obsedant de str[lucitoare ]n ]ntunericul atotst[p`nitor, nest`njenit de nici o alt[ lumin[, devenea evident c[ anticii aveau dreptate, c[ suntem ]nveli\i ]ntr-o sfer[ de cristal vine\iu,

236

Ana Blandiana

]nvelit[, la r`ndul ei, ]n alt[ sfer[ =i ]n alt[ sfer[, c[ stelele sunt focuri nestemate ]ncrustate pe aceste fantastice petale transparente care ne ascund ca pe ni=te semin\e, c[ toate aceste sfere se cuprind una ]ntralta, alunec[ ]ntre ele, =i e destul s[ r[m`i o clip[ singur cu sufletul t[u pentru ca s[ po\i auzi, ]n lini=tea mare, muzica sferelor. De aici =i p`n[ la a crede c[ al[turarea continuu mi=c[toare a stelelor ]nchipuie semne =i prevestiri nu-i dec`t un pas, pe care nu po\i s[ mi-l faci sub bolta arcuit[ magic peste tine, suspend`ndu-=i constela\iile desenate clar, ca ]n zodiac. M[ g`ndeam atunci c[ exist[ poate ]n noi o continu[ tendin\[ de am`nare a ]mplinirii, c[ ne place s[ ]mpingem transformarea viitorului ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd destul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. Abia acum — c`nd puntea vasului mi se pare =tiut[ dintr-un film =i oceanul b[nuit din poeme — ]mi dau seama c[ nici m[car asta nu se ]nt`mpl[, c[ dorin\a de a ajunge pe ocean era prea intens[, prea total[, pentru a admite vreodat[ c[ s-a putut realiza. A fost destul o dulce iritare de sine, o bl`nd[ plutire ]n clipa ]mplinirii, pentru ca visul s[-=i p[streze intensitatea =i s[ r[m`n[ suspendat ]ntr-un definitiv viitor.

CUPRINS 237

Geniul de a fi

PIATRA

}mprejurul castelului de la Bran paji=tile fuseser[ cosite =i f`nul adunat ]n c[pi\e rotunde, r[sp`ndite egal, ]=i a=tepta cuminte trecerea ]n mireasm[. Era iulie =i era ora aceea a dup[-amiezii c`nd, ]ncep`nd s[ cedeze, c[ldura ]ndulce=te lumina, face liniile bl`nde =i culorile moi. Dac[ urcam ]nspre intrarea muzeului, la umbra crengilor presim\eam r[coarea =i ]ntunericul, dar sus, pe b[ncile de piatr[ cuib[rite ]ntre metereze, o raz[ galben[, aproape portocalie, lumina ]nc[ zidurile fierbin\i de peste zi. De altfel, de acolo, de pe colina ]ncununat[ de castel, ]ntreaga vale se dezvelea deodat[ ]ntr-un gest tandru =i anistoric. Reduse la acoperi=uri, casele ]=i pierdeau din determin[ri, =oseaua devenea numai o potec[ neted[, iar cl[direa v[mii, solid[ =i ursuz[ l`ng[ o grani\[ inexistent[, f[cea prezentul ireal =i trecutul de ne]n\eles. Trecutul era chiar acel castel a=ezat pe o frontier[ care n-a desp[r\it niciodat[ nimic, acel castel cu mobile =i armuri str[ine =i cu ]nduio=[toare =i albe cuptoare rom`ne=ti, cu ziduri medievale de st`nc[ =i cu grinzi ]nnegrite \[r[ne=te de fum. Ascultam orga de v`nt, cap[tul modest de fluier fixat pe unul dintre turnuri pentru ca respira\ia v[zduhului s[ devin[ c`ntec, =i m[ g`ndeam c[ nefamiliare, neobi=nuite liniei melodioase a v[ii nu mi se p[reau numai inscrip\iile germane =i ogivele ferestrelor, ci ]nse=i zidurile nem[cinate de vreme, ]nsu=i materialul indestructibil al construc\iei, piatra. La poalele dealului, un muzeu al satului aduna case de prin partea locului, fantastice cet[\i de lemn pentru uzul c`te unei familii, cuprinz`nd ]ntr-un careu impecabil ad[postul oamenilor, al animale-

238

Ana Blandiana

lor, al uneltelor, al bucatelor, a=ezate cu spatele spre lumea din afar[, deschiz`ndu-se ]nduio=ate spre interior. Pere\i de lemn ]ncrustat =i de var alb, meni\i s[ se ]mpotriveasc[ mai cur`nd viscolelor iernii dec`t du=manilor, lipsi\i de precautele deschiz[turi prin care locuitorii castelului aruncau gloan\e =i ap[ clocotit[; scuturi fragile apar\in`nd ]nc[ regnului vegetal, gata s[ tresar[ la c`ntecul unei p[s[ri, la susurul unui izvor. Comparam cele dou[ construc\ii — cetatea de piatr[ =i cetatea de lemn — =i m[ ]ntrebam dac[ trebuie s[ fiu m`ndr[ sau s[ regret c[ rom`nii nu au ales piatra. +i mai ales ]ncercam s[ ]n\eleg de ce nu au f[cut-o. Fusese retragerea ]n p[durile fo=nitoare, hohotitoare, din jur o mai sigur[ arm[ ]mpotriva cotropitorilor dec`t ]nc[p[\`narea ne]nsufle\it[ a pietrei? Era mai rezistent[ ]n timp eterna re]nviere a fr[gezimii frunzei dec`t moartea puternic[, de nezdruncinat, a blocurilor de granit? Faptul c[ existam peste fostele grani\i, vii, fo=nitori, ]ntr-o mereu lunec[toare istorie r[spundea ]ndeajuns; dar acolo, ]ntre meterezele calde de zi, ]n ]nserarea care cobora ]ntreb[toare, ritmul pierdut al orgii de v`nt continua s[ se mire — de ce nu au ales rom`nii piatra...

CUPRINS 239

Geniul de a fi

LA MORM~NTUL LUI GOYA

Morm`ntul lui Goya este centrul, aproape neobservat, al unei capele cu pere\ii grei de vedeniile celui ascuns sub lespedea simpl[ de piatr[, ]n fa\a altarului modest. O ]nc[pere circular[ — amintind destul de pu\in prin arhitectur[ liniile unei biserici — acoperit[ ]n ]ntregime cu fresce foarte pu\in religioase. Tema lor pare a fi, totu=i, minunea s[v`r=it[ de un sf`nt, dar ceea ce se vede nu e sf`ntul =i nu e minunea — presupus =i presupus[ ]n interiorul od[ii, pe locul ocupat acum de tine, cel ce prive=ti —, ci mul\imea care se minuneaz[, al c[rei vuiet ]l auzi parc[ =i ale c[rei fe\e le vezi nu pioase, ci vesele, vii, ]nc`ntate, curioase mai ales. Se ]ngr[m[desc, se ]mping unii pe al\ii ca s[ vad[ mai bine, se apleac[ spre mijlocul od[ii, gata s[ se desprind[ de pe perete. Sunt precupe\e =i t`rgove\i, fete tinere =i b[ie\i, matroane grase =i b`rfitoare, b[tr`ni slabi =i pis[logi, copii neast`mp[ra\i. Toate aceste personaje de figura\ie religioas[, care spre sf`r=itul vie\ii pictorului vor deveni grote=ti, resping[toare, diabolice, monstruoase, sunt, deocamdat[, numai o mul\ime folosind prilejul bisericesc pentru a se dezl[n\ui ]ntr-o s[rb[toare popular[, carnal[, bucuroas[. Morm`ntul lui Goya dispare, se pierde ]n mijlocul acestei dezl[n\uite bucurii sau, dac[ \i-l aminte=ti, o faci numai ]n c[utarea obiectului spre care privesc, de care se mir[, spre care le ]mbulzesc toate aceste amuzate personaje, atr[g`nd spre obiectul curiozit[\ii lor profane =i ]ngerii elegan\i din jur. }ngerii nu sunt nici ei mai aproape de Dumnezeu, dec`t aceast[, lipsit[ de misticism, mul\ime. }ncarna\i ]n frumoase trupuri de femei

240

Ana Blandiana

]mbr[cate cochet cu crinoline, corsete, volane =i funde, dup[ moda exact[ a timpului, ]ngerii sunt frivoli =i mondeni, cu aripile abia sugerate, confundabile inten\ionat cu ni=te perdele, cu ni=te nori din fundal, cu ni=te pete de lumin[. }i privesc =i ]ncerc s[-mi imaginez reac\ia epocii inchizi\iei ]n fa\a acestei degajate profan[ri. Sau poate nu era o profanare? Zugravii no=tri o ]mbr[cau pe Maica Domnului ]n iie, pictorii florentini ]n rochiile complicate ale Rena=terii, iar Cranach cel B[tr`n o ]mpodobea cu ]nc[rcatele p[l[rii nem\e=ti. Gestul lor, de fireasc[ apropiere, era mai mistic, poate, dec`t z`mbetul nostru mirat. A-l reprezenta pe Dumnezeu ]mbr[cat ]n haine ca ale tale ]nseamn[ a-l socoti pe Dumnezeu de-al t[u, la fel de real ca =i tine, asimilat epocii tale, la fel de bun sau la fel de r[u ca =i ea. Goya ]=i privea ]ngerii — ca =i contemporanii — critic, ]i descoperea frivoli =i superficiali, dar — ca =i de contemporani — nu se ]ndoia c[ exist[. }ncerc s[-mi imaginez ]ngeri ]n rochiile noastre si sfin\i ]n pantaloni evaza\i =i sacou. +i ]ncerc, mai ales, s[-mi imaginez de c`t[ credin\[ ar avea nevoie un pictor acum pentru asta...

CUPRINS 241

Geniul de a fi

NORII

Am intrat ]n New York ]ntr-un decembrie geros =i tulbure, cu norii cobor`\i, dezolan\i, gata s[ ne ating[. Ne apropiam dinspre mare, ]nghesui\i pe cea mai ]nalt[ punte a prorei, suspenda\i de spaima descoperirilor care ne a=teapt[. Dar continentul nu-=i descoperea dec`t amenin\[toarea diversitate a griurilor, h[lcile mi=c[toare ale ce\ei, care l[sau s[ se ]ntrevad[ din c`nd ]n c`nd c`te o insinuant[ promisiune. C`te o insul[, sau c`te o peninsul[ — al c[rei g`t de leg[tur[ cu marele trunchi disp[ruse ]n nebuloasa alburie — se z[reau acoperite de zdren\e de z[pad[ aruncate neglijent peste acoperi=uri plate, bar[ci =i antrepozite. C`nd am p[truns pe East River, ]ns[, cea\a a ]ncetat s[ mai fie un peisaj, oric`t de spectaculos, devenind chiar lumea pe care trebuia s-o travers[m, marele spectacol ]n care urma s[ fim noi ]n=ine actori. P`n[ la intrarea ]n scen[ mai aveam o or[, poate dou[, de privit, de ]n\eles totul de pe locurile noastre, lunec[toare, de spectatori. }n dreapta, ap[ruse Manhattan-ul. Priveli=te pe care cu greu o puteai socoti de pe p[m`nt, imagina\ie dezl[n\uit[ morbid ]n beton, for\[ uman[ ]n care omul nu putea fi ]nchipuit. A=a ]mi imaginam, ]nainte de a o fi v[zut ]n lumina f[inoas[ a televizorului, luna. Din ceea ce exista pe p[m`nt nu sem[na, poate, dec`t cu o p[dure, dar o p[dure dement[, cu trunchiurile cioplite ]n unghiuri drepte, lipsite de crengi =i ]n[l\`ndu-se f[r[ rost =i f[r[ sf`r=it. Imense turnuri, mai mari de o sut[ de etaje, se str`ngeau unele ]ntr-altele, tinz`nd spre un cer ]n care nu puteau g[si, cu eviden\[, nimic. Coloane paralelipipedice, punctate de sute de =iruri de ferestre luminate rece =i ador-

242

Ana Blandiana

mitor cu neon, suiau ]ntr-o apoteoz[ a pietrei amenin\[toare ]n diminea\a l`noas[. De altfel, norii ]ncepeau cam de pe la etajul 50 (num[ram cu ]nc[p[\`nare dungile luminoase ale nivelelor) =i \ineau cine =tie c`te etaje, ]n orice caz nu destule pentru a epuiza fantastica alc[tuire. Dincolo de ei — =i ]nsemn`ndu-le prin asta, ironic, limitele — blocurile se continuau ca ni=te fantasme ]ntunecate =i victorioase, nemaip[r`nd s[ apar\in[ acestei lumi. }n st`nga, era Statuia Libert[\ii. C`nd, obosit de dimensiunile ora=ului modern, ochiul se ]ntorcea spre at`t de tradi\ionala, at`t de =tiuta din ilustrate, siluet[, o descoperea fragil[, miniatural[, ]n mijlocul unui simbolic c`mp. +tiam c[ m[surile ei sunt impresionante, c[ e str[b[tut[ de un ascensor care te poate urca p`n[ la fruntea ]nalt[, c[ po\i ie=i din capul Libert[\ii — asemenea Atenei din capul lui Jupiter — ]ntr-un balcon amenajat anume pentru aceasta. Dar privirii noastre, deformate de ]n[l\imea neagr[ a Manhattan-ului, statuia alb[ a libert[\ii i se p[rea, cu ]ntristat[ condescenden\[, bucolic[. Oamenii din jurul frun\ii ei nu puteau fi z[ri\i, nu puteau fi imagina\i m[car, a=a cum ideea c[ punctele luminoase, care ]mpestri\au, decorative, uria=ele turnuri, erau ]nc[peri omene=ti cu fiin\e tr[ind =i locuindule, nu putea fi acceptat[ dec`t prin absurd. P[rea, mai cur`nd, c[ puternica omenire capabil[ s[ construiasc[ aceste impun[toare, ]ncremenite monumente plecase s[ descopere o alt[ Americ[, un alt continent sau o alt[ planet[, iar lunec[toarele noastre locuri de spectatori ne p[r[seau pe o scen[ lipsit[ de actori, pe care se jucau de-a cortinele norii.

CUPRINS 243

Geniul de a fi

SAGRADA FAMILIA

+tiam c[ e un templu neterminat. +tiam c[ e o capodoper[. }i =tiam silueta incert[ din ilustrate =i din manuale de art[, mereu ]nv[luit[ ]n ceva secret, ]n ceva nespus p`n[ la cap[t, =i am mers kilometri ]ntregi pe bulevarde m[rginite de platani albi =i firavi portocali, l[s`ndu-ne c[l[uzi\i de profilul ei de neconfundat, desenat sigur, cu un fel de neglijen\[, pe cer. C`nd am ajuns, ]n cele din urm[, am descoperit-o cresc`nd dintr-un fel de vegeta\ie de b`lci — bar[ci ]nc[rcate cu figurine de ghips, f`n de staniol, inimi de celuloid. Prin labirintul lor am reu=it s[ p[trundem, dezorienta\i, p`n[ la fa\ada din spate a templului: dou[ turnuri de form[ nesigur[, u=or rotunjite, negeometrice, asemenea unor =tiule\i de porumb nedezvolta\i uniform, al[turate parc[ la ]nt`mplare, acoperite cu litere mari de piatr[. Le-am ]nconjurat precau\i, nec[ut`nd ]nc[ s[ ]n\elegem, =i am ajuns la un mic magazin pe unde se intra dup[ pl[tirea biletului. Am cobor`t c`teva trepte, ]nspre o u=[ provizorie ]n flancul unui turn. Un mic muzeu cu planurile, incomplete, ale catedralei =i cu fotografii de la ]nmorm`ntarea, ]n 1926, a autorului ei. Am urcat din nou, ]nspre templu de data aceasta, dar n-am ajuns dec`t ]ntr-un larg loc gol, cu gr[mezi de piatr[ =i macarale Richier. La st`nga, cele dou[ turnuri, v[zute de data aceasta din spate; departe, la dreapta, alte dou[ turnuri legate printr-un perete orb care putea fi, privit din afar[, fa\ada principal[; iar la mijloc — marele vid dezordonat al =antierului modern. Catedrala nu exista. }ntr-un col\, patru imen=i melci de piatr[, extraordinar de frumo=i =i de insoli\i ]n peisajul acela r[v[=it, cu coar-

244

Ana Blandiana

nele retezate de la jum[tate de un accident sau poate de inten\ia artistului. Am trecut de ei, dincolo de paravanul solitar de piatr[. +tiam c[ este singurul element al construc\iei definitivat ]n timpul vie\ii lui Gaudi. +i, evident, n-am mai v[zut niciodat[ ceva asem[n[tor. Prima impresie e c[ te afli ]n fa\a intr[rii unei pe=teri. Piatra pare lucrat[ de ape =i de v`nturi. Pare un monument al naturii, mai ciudat poate dec`t altele, dar, cum bizareriile naturii sunt f[r[ sf`r=it, te minuneaz[, f[r[ s[ te mire. Deodat[, ]ns[, ]n ace=ti stropi =i =iroaie de roc[ duse de ]nt`mplare, deslu=e=ti o liter[, apoi un cuv`nt. |i se pare neverosimil, nimic nu e mai nepotrivit dec`t cuv`ntul ]n aceast[ dezl[n\uire mineral[, dar ochiul descoper[ tot mai multe vorbe s[pate ]n piatr[, sau ad[ugate de piatr[ pe piatr[, imense litere, c`t statura unui om probabil, scriind ]n jurul turnurilor la nesf`r=it sanctus, sanctus, sanctus =i, mai nebune=te ]nc[, de sus ]n jos, osana, osana =i excelsis, excelsis. Deasupra scrie vita, veritas, ]n dreptul statuilor apar numele personajelor reprezentate, =i totul devine absurd pentru c[, astfel, descoperi, printre convulsiile st`ncii, statui =i sculpturi — impun[toare grupuri de curcani cu cozile umflate, imense grupuri de p[uni orgolio=i si dispre\uitori. Mai sus, ]n v`rfurile ascu\ite ale turnurilor, uria=e fructe, legume, cereale, anana=i, frunze, iarb[, palmieri, eucalip\i. Exist[, ]n tot acest haos de forme =i reprezent[ri, o extrem[ libertate care nu poate izvor] dec`t din for\[, o extrem[ for\[ care nu poate izvor] dec`t din iubire. Gaudi nu respect[ nici una dintre legile construc\iei de biserici, pentru c[ el respect[ mereu marea lege din care au izvor`t ele. }nc[ o teribil[ confirmare a faptului c[ singura axiom[ a artei este “iube=te =i f[ ce vrei”. +i, totu=i, ce stranie e puterea acestui om de a crede ]n timp! }ntr-o lume ]n care se construia ca s[ dureze c`teva decenii, el ]ncepea ]n[l\area, e=alonat[ pe sute de ani, a unui monument bun pentru milenii. }ntr-o epoc[ ]n care se pierde =i ]ncrederea ]n cuv`nt, el combin[

Geniul de a fi

245

cuv`ntul cu forma =i na=te o art[ nou[, plin[ de for\[ barbar[ a credin\ei ]n materie =i-n exprimare. Se inventaser[ trenul =i avionul, se desf[=urase primul r[zboi mondial, =i toat[ aceast[ vreme care prevestea at`t de sigur iu\irea civiliza\iei noastre, viteza =i efemeritatea ei, acest b[tr`n c[lcat la 74 de ani de un tramvai a g`ndit =i s-a purtat asemenea constructorilor catedralelor gotice; Hitler se apropia de v`rsta puterii, ]nchisorile unei jum[t[\i de planet[ erau mai pline dec`t oric`nd, =i acest mo=neag pierdut ]n peninsula lui iberic[ avea ]nc[ ]ncredere ]n destinul omenirii, din moment ce ]ncepea o construc\ie ca s[ i-o sf`r=easc[ genera\iile viitoare. Ne-am ]ndep[rtat de Sagrada Familia tulbura\i =i plini de o ambigu[ fericire, m`ndri de a fi descoperi\i nu c[ lumea noastr[ este mai bun[ sau mai frumoas[ dec`t =tiam, ci c[ exist[ cineva care s-o cread[ altfel.

CUPRINS 246

Ana Blandiana

}N IARN{

Poate c[ Vene\ia str[bate =i ea — asemenea at`tor ora=e — toate cele patru anotimpuri. Nu =tiu. Pentru mine, ea d[inuie=te nemi=cat[ ]n iarn[ =i simt c[ spun ]n iarn[, ca =i cum a= spune: ]n eternitate. O iarn[, desigur, de un fel special, f[r[ nimic din marile exult[ri ale ninsorii, f[r[ nimic din puritatea inflexibil[ a gerului, o iarn[ umed[, ambigu[, ]nv[luitoare, o iarn[ malefic[, mediteranean[, o iarn[ greu de ]n\eles =i greu de suportat, asemenea eternit[\ii. Era o duminic[ ]nfr`nt[ de cea\[, cucerit[ =i st[p`nit[ cu perversiune de imensa f[ptur[ alburie care ]=i ]ntinsese pe fiecare strad[ c`te un bra\ lung, abia unduitor, ]ncerc`nd s[ pip[ie cu degete incerte, suspicioase, pere\ii, caldar`mul, fe\ele. Str[zile erau pline de lume ]mbr[cat[ de s[rb[toare, plimb`ndu-se, ]ngr[m[dindu-se cu veselie pe sub ghirlandele de brad at`rn`nd festiv de la o strea=in[ la alta, r`z`nd =i vorbind pe sub arcadele de neon =i baldachinele de becuri colorate. Dar =i luminile, =i sunetele erau ]mbl`nzite de cea\[, =terse de aburul moale care se insinua topind ]ntr-o dulce degradare totul. Mergeam prin mul\ime f[r[ s[ v[d mai mult de trei-patru oameni ]n fa\[ sau in spatele meu, ceilal\i pierz`ndu-se ]ntr-un orizont tulbure care m[ ]nconjura la mai pu\in de doi metri. Dar chiar =i ace=tia, mi=c`ndu-se, pierdeau c`te o m`n[ ridicat[ ]n sus =i ]nghi\it[ de abur sau, dimpotriv[, din fundalul difuz reu=eau s[ scape =i s[ v[lureasc[, pe ni=te umeri care disp[reau, pletele lungi, ar[mii ale unui cap cu linii nesigure. Str[b[team un decor pictat cu vopsele umede =i =ters apoi cu nehot[r`re, amestecat, f[cut de ne]n\eles. Clo-

Geniul de a fi

247

potele ]ncepuser[ s[ bat[, dar, rup`ndu-=i drum prin cea\[, sunetele ajungeau ]nvelite ]n fuioare lungi, p`lp`itoare, ]nc`lcite, obosite. R`setele mul\imii, mai apropiate, se auzeau mai distinct, dar la fel de nefire=ti, de stranii =i ostentative, apar\in`nd, st`ngace, irealit[\ii. Mergeam f[r[ ]ncetare ca printr-o ]mp[r[\ie de somn prin ora=ul pe care nu-l mai recuno=team, sim\ind cum atotputernicul abur =tergea, o dat[ cu fa\a cunoscut[ a Vene\iei, =i amintirea ei din mine; sim\ind c[ niciodat[ n-o s[ mai pot desprinde cea\a aceea insinuant[, m`ng`ietoare =i luminoas[, otr[vitoare poate, dar at`t de bl`nd[, de pe chipul imperial =i nostalgic al reginei m[rilor. Ajunsesem, r[t[cind pe ulicioare tot mai ]nguste =i tot mai t[cute, ]ntr-o pia\et[ pustie, t[iat[ pe buza lagunei. Pale moi de v`nt ]ncepuser[ s[ mi=te v[zduhul alb, deplas`nd nori mari ]n cerul dintre case. Mi se dezv[luia astfel, aproape senzual, c`nd col\ul unui zid pe jum[tate putrezit, c`nd arcada de marmur[ prelung[ a unei ferestre, c`nd suprafa\a apei, n[sc[toare de nori. }\i venea s[ ]nchizi ochii =i s[ te la=i s[ adormi ]ntre pernele moi de vapori, pentru a nu tulbura cu ]n\elegerea armonia at`t de ]mp[cat[ a lumii. +i atunci, deodat[, am ]n\eles c[ nu Vene\ia se scufund[, ci apa se ridic[, descoperind o dat[ cu trecerea timpului, forme tot mai savante, tot mai ]n\elepte de distrugere; cea\a ]n[l\at[ din ape =i reziduuri este simbolul acestei duioase agresiuni care nu se va termina niciodat[. Pentru c[ frumuse\ea nu se poate termina niciodata. Ea are de ales, cel mult, ]ntre a tr[i f[r[ sf`r=it =i a muri ]n eternitate.

CUPRINS 248

Ana Blandiana

SPUMA

Cronologic, la Niagara, ]nainte de a descoperi splendoarea apelor c[z[toare, trebuie s[ descoperi or[=elul ap[rut pe \[rmul lor =i purt`nd cu infatuare acela=i nume. O faci ]ntr-o atmosfer[ de explicabil suspens, la ]nceput cu distrat[ bun[voin\[, apoi cu indiferen\[ gr[bit[, apoi cu exasperat[ ner[bdare, =i ]n cele din urm[ cu revolt[, ur[ =i dispre\, ]n timp ce v[zduhul saturat de umezeal[ vuie=te amenin\[tor =i tot mai apropiat, ca un acvatic r[zboi. Nu e, de fapt, mai mult dec`t o aglomerare de cl[diri cu aer provizoriu — hoteluri =i restaurante pentru vizitatori — f[r[ nici o preten\ie dincolo de imediata utilitate, impiet`nd doar prin simpla lor prezen\[ asupra m[re\iei acelui loc. Dar asta nu e dec`t omenesc: cu modestie harnic[ sau cu neg`ndit orgoliu, noi n-am f[cut dec`t s[ p`ng[rim frumuse\ea pustie a m[rilor sau singur[tatea mun\ilor imperiali. Dar dac[ prezen\a oamenilor acolo este totu=i fireasc[ =i fatal[, ceea ce oamenii fac, ceea ce absurda lor ingeniozitate poate inventa este mai mult dec`t omenesc, este diabolic, dac[ nu cumva aducem o prea mare jignire for\ei ]ntunecate atribuindu-i o at`t de joas[ inteligen\[. Apocalipsul apelor pr[bu=ite p[rindu-li-se, probabil, prea pu\in, nesocotind ]ndeajuns de atractiv[ ]n sine frumuse\ea c[reia vechii indieni i se rugau ca unui dumnezeu m`nios, cei ce =i-au f[cut o afacere din exploatarea cascadei au ]ngr[m[dit pe \[rmurile ei multe alte atrac\ii mai concrete =i mai conving[toare. Au construit str[zi ]ntregi cu muzee de cear[, impudice institu\ii specializate ]n ]ng`narea ]n parafin[ colorat[ a fiin\elor vii, cu muzee ale ororii (]ntr-unul din-

Geniul de a fi

249

tre ele se g[seau ]n vitrin[ nici mai mult nici mai pu\in dec`t, ]n m[rime naturala, Papa =i =eful bisericii episcopale!), cu magazine de m[=ti ale spaimei, cranii cu din\i dezgoli\i, p[pu=i cu parul f[cut m[ciuc[ =i ochii ie=i\i din orbite de groaz[, mon=tri expu=i ]n galantare, un ]ntreg arsenal de b`lci confec\ionat din carton si materiale plastice, derizoriu, ridicol, dezgust[tor. Au pus s[ se plimbe pe str[zi personaje travestite ]n Frankenstein care s[ sperie copiii =i s[ dea senza\ii ascu\ite celor adul\i, au a=ezat la r[scruci uria=e gorile, cu ochi de becuri sclipind ro=iatic, despre care se =tie din filme c[ se hr[nesc numai cu femei frumoase; au fabricat godzile din poliester =i bandi\i din p`sl[, fiare din celuloid =i co=maruri din h`rtie presat[ au pus s[ se trag[ cu pu=ca pentru a se crea atmosfer[. }n timp ce din cer parc[ sau din m[runtaiele p[m`ntului, vacarmul naturii dezl[n\uite f[cea aerul s[ vibreze purificator =i depunea toat[ aceast[ lume ca pe o spum[ murdar[ pe \[rmurile de diamant ale minunii. C`nd, dup[ cobor`rea unei pante de vreo jum[tate de or[, am ajuns la nivelul de sus al cascadei, apa p[rea nead`nc[ =i lin[, de=i ]nainta cu vitez[ ]nspre buza pr[pastiei. +i tocmai aceast[ nepotrivire dintre suprafa\a calm[, nev[lurit[, a apei =i repedea ei alunecare aproape secret[, aproape sub]n\eleas[ — ca =i cum ar r[m`ne mereu neschimbat un prim strat ipocrit, capabil s[ acopere graba de dedesubt — tocmai aceast[ curioas[ prim[ impresie crea un fel de suspense, o a=teptare binepreg[titoare pentru dramatica priveli=te. }nainte de ea, ]ns[, la numai c`\iva zeci de metri ]nainte de c[dere, apa se ]mpr[=tia incon=tient[ ]n =uvi\e, descoperind grinduri =i chiar o insul[ adev[rat[, o insul[ aproape gola=[, cu c`\iva arbori abia ]nfrunzi\i, murdari ]nc[ de r[m[=i\ele torentelor prim[v[ratece. O insul[ acoperit[ ]n ]ntregime de c`rduri de pesc[ru=i a=eza\i la odihn[, ]nc`t, dac[ n-ar fi fost ace=ti c`\iva arbori desena\i s[r[c[cios pe cer, ne-am fi putut ]nchipui c[ vedem un conglomerat de p[s[ri albe, bi-

250

Ana Blandiana

zar de lini=tite ]n acel loc ]ncordat de a=teptare. Dar copacii ne dovedeau c[ e vorba de o insul[ =i ]n\elegeam c[ e o halt[ a pesc[ru=ilor roti\i deasupra genunilor, ]n vuietul asem[n[tor vocii lui Jupiter. N-am fost niciodat[ pesc[ru= =i mi-e greu s[-mi imaginez cu exactitate ce simt ei, stabili\i pe bucata aceea de p[m`nt, gata s[ lunece =i ea, o dat[ cu apa din jur, ]n pr[pastie, dar =tiu c[ de pe mal privit[ =i privi\i, creau cel mai ciudat dintre tablouri: st`nd ]ntr-un picior ca berzele sau a=eza\i cu burta ]n nisip asemenea g[inilor, str`n=i unul ]ntr-altul =i somnolen\i, pe insula gola=[ =i parc[ somnoroas[, albit[ de penele albe ale locuitorilor ei, indolen\i =i indiferen\i, indolent[ =i indiferent[, la numai c`\iva metri de sf`r=itul lumii. }naintam, deci, pe mal, din spatele cascadei, ]nc`t atunci c`nd am ajuns s[ o privim din fa\[, merg`nd ]n continuare, cu c`t ne ]ndep[rtam, cu at`t ]ncadratura ei se m[rea =i peisajul se schimba =i devenea mai ]nc[p[tor. La ]nceput, a=eza\i chiar pe marginea cascadei, nu vedeam dec`t o spum[ alb[ c[z[toare ]n sine ]ns[=i, ca o aglomerare de fum r[sucindu-se cu zgomot neomenesc. Alunec`nd de-a lungul malului, priveli=tea ]ncepea s[ capete mai multe dimensiuni, ]ncepeam s[ vedem ca printr-un aparat de fotografiat bine potrivit =i nivelul superior, =i cel inferior al apei, =i p`nza nebun[, ]nv[lm[=it[ ]ntre ele. De fapt, viteza =i for\a c[derii erau at`t de mari, ]nc`t apa ]nceta s[ mai fie lichid[, ceea ce c[dea nu era dec`t o precipita\ie de molecule fine, ]nvolburat[ ]ntr-un v`rtej prea alb =i prea spumos pentru a nu uita, deocamdat[, s[ ]nsp[im`nte. Am observat c[ ]n fa\a marilor frumuse\i, bucuria contempla\iei se amestec[ ]n sufletul meu cu o aproape stranie lini=te uneori, cu o obscur[, inexplicabil[ spaim[ alt[dat[. Niagara nu era f[cut[ s[ izvorasc[ pacea. Miracolul prin care apa se transforma ]n praful acela umed, umpl`nd universul de vuiet, r[sp`ndea o nelini=te ]nt[ritoare. }n toat[ aceast[ lunecare ]ntre st[ri — suflete=ti =i de agregare —

Geniul de a fi

251

soarele aflat ]n plin[ for\[ ]=i g[sea un excelent domeniu de exprimare: de la curcubeul mereu nehot[r`t desenat ]ntre picuri =i p`n[ la cele mai diverse nuan\e de mov, albastru =i verde, ap[r`nd pe nea=teptate =i pierz`ndu-se la fel de brusc pentru a face loc altei culori, schimbat[ la r`ndul ei, pierdut[, ]n[bu=it[ ]n spum[. +i totul p[rea din ce ]n ce mai frumos, =i, ]ndep[rt`ndu-ne mereu, cascada ]ncepea s[-=i uite din for\[ =i din s[lb[ticie =i s[-=i p[streze numai gra\ia =i albul ]ngeresc. P[rea c[ asta e totul, c[ nimic nu mai poate s[ se adauge at`t de ]mplinitei frumuse\i, c`nd, deodat[, cerul s-a ]ntunecat de la un minut la altul =i a ]nceput brusc s[ plou[, cu acele schimb[ri feminine de dispozi\ie ale climei ]nt`lnite numai pe continentul american. Ne-am ]ndep[rtat de mal, c[ut`nd un ad[post, din care am ie=it dup[ mai pu\in de o jum[tate de or[, relu`ndu-ne drumul de-a lungul \[rmului, de ast[ dat[ ]n sens contrar. +i atunci am ]n\eles c[ frumuse\ea este nem[rginit[ ]ntr-o m[sur[ mai mare dec`t imagina\ia noastr[. Niagara nu mai exista. }n locul ei se ]n[l\a, ]nspre bolta at`rn`nd de nori moi, o coloan[ uria=[ de fum cenu=iu, care reu=ea s[ se uneasc[ cu cerul fumegos =i s[ par[ c[ sus\ine ]ntr-un unic punct de sprijin nehot[r`t =i zdren\uit universul l`nos =i incert. Nu =tiu cum se explica =tiin\ific acel fenomen care estetic era de o ne]nchipuit[ grandoare. }ntreaga vale devenise de fum, ]=i pierdea substan\a, se evapora ]n[l\`ndu-se la ceruri. +i totu=i, nu era numai o evaporare, pentru c[ apa de deasupra =i de dedesubtul cascadei se p[stra normal[, neschimbat[, era vorba de o sf`=iere, de o descompunere numai acolo, la locul c[derii, era vorba de o rupere ]n cele mai mici p[rticele posibile, pentru ca apoi, prea u=oare, acestea s[ nu mai poat[ r[m`ne pe p[m`nt. +i din nou am crezut c[ mai mult dec`t at`t nu se poate spera, c`nd soarele a reu=it s[-=i fac[ drum printre nori =i s[ taie, folosindu-

252

Ana Blandiana

=i razele ca pe ni=te lame, din masa nebuloas[ figuri =i pete de culoare, desf[c`nd albul =i griul ]n culorile care le compuneau, n[sc`nd verdele, =i movul, =i albastrul cu o for\[ virgin[, cu o str[lucire copil[reasc[. A venit ora plec[rii =i am p[r[sit Niagara ]ndep[rt`ndune cu inima ]n[l\at[, ]ntorc`nd mereu capul ca ]nspre o apoteoz[. Dup[ ce totul disp[ruse la o cotitur[ a drumului =i se mai vedeau doar e=arfe sub\iri de fum acvatic flutur`nd ]n lumin[, insula pesc[ru=ilor continua s[ se vad[ somnolent[, alb murdar de pene =i cenu=iu de crengi rupte, indiferent[ =i plictisit[ de at`ta frumuse\e =i vuiete.

CUPRINS 253

Geniul de a fi

SICILIA, O, SICILIA !...

E bine s[ stai mult ]ntr-un loc, e bine s[-l r[scole=ti, e bine s[ te tope=ti ]n el? E bine sa-l locuie=ti tacticos, s[-i dezlegi tainele, s[-i dai v[lurile la o parte, s[-i ]nve\i ticurile, s[-i toce=ti legendele, s[-l asediezi din toate p[r\ile, s[-l ]nve\i pe de rost, s[ la=i s[ vin[ obi=nuin\a, oboseala? Sau e bine s[ treci, s[ treci, l[s`nd ochii s[ ia numai ceea ce li se cuvine, smulg`ndu-i de pe contururile prea ferme, prea clare, ]nv[\`ndu-i s[ se mul\umeasc[ doar cu nimbul lor tiptil, aburos? E mai adev[rat[ cunoa=terea sprijinit[ ]n c`rjele statisticilor si a datelor, sau sentimentul neargumentat, comunicarea aceea spontan[ dintre esen\a noastr[ =i esen\a locului pe care ]l str[batem =i cu a c[rui sum[ de imponderabile si nebuloase \esem astfel propriile noastre nebuloase =i imponderabile? }n ce ne prive=te n-am avut de ales. Cele opt zile c`t am tr[it ]n Sicilia abia ne-au ajuns s-o cuprindem cu pasul, cele opt nop\i c`t am avut acoper[m`nt ]n Sicilia, abia ne-au ajuns s[ nu c[dem de somn. Am str[b[tut-o de la un cap[t la altul, din cetate ]n cetate, din gar[ ]n gar[, ca pe un front ultim ]n ale c[rui tran=ee s-ar fi putut s[ nu mai putem niciodat[ reveni. Dar timpul s-a dilatat, ]n\eleg[tor, iar noi am putut ]ngr[m[di ]n el mai mult dec`t credeam, l-am burdu=it ca pe o desag[ cu evanescente, ireversibile =i irepetabile clipe, l-am aruncat pe um[r =i, pe m[sur[ ce merindele sc[deau, puneam ]n loc alte =i alte livezi de portocali, planta\ii de m[slini, bulevarde =i faleze, temple =i c`mpuri de gunoaie, fund[turi =i cear=afuri ]n cer, terasamente pustii, nop\i ]ncremenite, cet[\i =i saline, mori de v`nt =i f`nt`ni,

254

Ana Blandiana

leprozerii =i funiculare, =i toate celelalte locuri pe care pasul nostru le-a sigilat =i ochiul nostru le-a smuls Siciliei, ]nghesuindu-le ]n timp, desp[turindu-le azi, =i netezindu-le, =i d[ruindu-ni-le ]nc[ =i mai misterioase, ]nc[ =i mai neatinse de ]n\elegere. Pentru c[, ne]ncerc`nd s[ viol[m nici o tain[, nestrivind nici o petal[ din corola ei de minuni, am adus Sicilia ]n noi mai enigmatic[, mai stranie dec`t o dusesem acolo. Mi-e greu s[-mi amintesc din ce clip[ am ]nceput s[ m[ g`ndesc la Sicilia. +i nu =tiu nici dac[ sperasem s-o v[d c`ndva. Ea exista ]n mine dintr-un timp aburit, ]nc[p[\`nat[ =i a\`\[toare, obsedant[ ca toate eresurile pe care nu reu=esc s[ le ]n\eleg. Triunghiul acela de p[m`nt — figur`nd, paradoxal, =i pe hart[! — era pentru mine o atlantid[ conven\ional[, inventat[ din necesit[\i de demonstra\ie =i de simbol, un \inut al grozavelor povestiri despre Mafia =i al filmelor neorealiste, a=a cum Yoknapatawpha este \inutul romanelor lui Faulkner, iar Eldorado \ara ideal[ a lui Voltaire. C[ Agrigento, Siracusa, Segesta sau Selinonte, sau at`tea alte str[vechi nume eline, erau de acolo, c[ acolo se n[scuse Arhimede =i c[ acolo murise, c[ Pindar acolo ]n[l\ase imnuri, c[ prin albia Siciliei se scurseser[ ]n c`teva sute de ani unsprezece st[p`niri str[ine — toate acestea erau abstrac\ii bune de spus la =coal[. }nc[rcat[ peste linia de plutire a istoriei, insula se scufundase pentru mine, =i chiar cu tandra mea complicitate, ]n legend[. A trebuit ca vagonul ]n care g`ndeam s[ fie azv`rlit ]n p`ntecele unui vas, =i vasul s[-=i porneasc[ motoarele, =i s[ ne vin[ ]n n[ri mirosul ars de motorin[, =i apoi s[ sim\im urnirea greoaie a valurilor, a trebuit s[ vedem cum ]n noaptea cosmic[ de p`n[ atunci plute=te aureola de neon albastru a Madonei din portul Messina, a trebuit ca toate aceste lucruri s[ se petreac[ ]ntre Scylla =i Charybda, ]ntr-un vas ]n care era un tren, ]ntr-unul din vagoanele c[ruia eram noi, ni=te

Geniul de a fi

255

in=i veni\i de pe toate drumurile Italiei, ni=te in=i =i o saco=[ ]n care era acest carnet; a trebuit ca toate aceste lucruri s[ se ]nt`mple pentru ca s[-mi dau brusc seama c[ voi vedea cu adev[rat Sicilia, pentru ca s[ recunosc fulger[tor c[ Sicilia exist[. Era unul dintre acele vagoane de la ]nceputul secolului, cu b[nci incredibil de ]nguste =i tari =i cu nenum[rate u=i d`nd din fiecare compartiment spre exterior. Dar nici desueta lui arhitectur[, nici aglomera\ia neobi=nuit[, ]ntr-o ve=nic[ forfot[, nu era ceea ce m[ uimise, f[c`ndu-m[ s[ ]n\eleg c[ ne-am desprins de \[rmul Italiei. C[utam =i nu reu=eam s[ ]n\eleg elementul nou care intervenise, substan\a care d[duse o alt[ culoare amestecului. Treceam cu privirea de la un obraz la altul ]n mul\imea ]nghesuit[, format[ din familii mari cu serii complete de copii. Figurile ]=i pierduser[ din mobilitatea =i gra\ia peninsular[, c[p[t`nd o seriozitate st`ngace, adesea greoaie, aproape advers[. Dar nu numai asta era, evident nu numai asta se schimbase ]n conglomeratul de oameni, de b[nci =i bagaje, al vagonului. +i deodat[ am ]n\eles: bagajele! Bagajele erau cele ce nu existaser[ la plecarea din Roma =i care se aglomeraser[, sta\ie de sta\ie, de-a lungul nop\ii, ca un semn sigur al apropierii Siciliei, ca o maree a s[r[ciei =i a ap[s[rii. Zeci de geamantane rudimentare, legate cu sfori =i curele, din lemn, din carton, din p`nz[; baloturi =i co=uri, sticle, plase, gen\i, saco=e — ce bine se sim\ea saco=a noastr[ acolo! — =i leg[turele, un univers ]mpachetat, ]nghesuit, str`ns, gata s[ se desfac[, un haos ambalat primitiv =i stivuit anapoda, suger`nd un permanent cataclism, un popor ]n ve=nic[ migra\ie. Era ]n aglomerarea aceea de oameni =i bagaje, de b[rba\i nera=i, de femei ]mbr[cate ]n negru =i de copii adormi\i, o dezolare f[r[ margini sub ziua care ]ncepea s[ p[trund[ lucioas[ prin geamurile vagonului, examin`nd totul cu o cruzime proasp[t[. Era o dezolare demn[ =i ]ncruntat[, acordat[ perfect peisajului care se limpezea dup[ ferestre, c`mpiei \epoase, cu iarb[ ars[

256

Ana Blandiana

=i cu imen=i cactu=i lemno=i, ]nr[i\i, t[inuind la ad[postul pumnalelor otr[vitoare fructul lor fantastic — fichidinghia. C[ut[m un templu neterminat care se nume=te Segesta, un templu ]ntrerupt acum =apte mii de ani. Cobor`m din personalul, mult ]nt`rziat, de Palermo, sub privirea intrigat[ a ]ntregului tren: ce c[ut[m acolo? Segesta nu este un sat. Abia dac[ este o gar[. O gar[ ]nfr`nt[ de triumful automobilului, p[zit[ de un acar. Pe peron, o ci=mea toarce deasupra unui morman de gunoaie un fir de ap[ c[ldu\[; de pe frontispiciu, cele =apte litere (de aluminiu probabil) au c[zut, acum po\i citi ce st[tea c`ndva scris doar dup[ contururile mai pu\in decolorate de soare. Geamurile sunt \[nd[ri, drugii de fier care le traversau sunt acum inutili. Sala de a=teptare, ca o imagine de Lautréamont: o umbrel[ deschis[, o ma=in[ de tricotat p[r[sit[ =i o pisic[. Al[turi, la “clasa ]nt`ia”, e parcat un automobil: o femeie apare din p[m`nt =i propune oaspe\ilor s[-i urce la templu contra unei sume infime. Dar oaspe\ii care preferaser[ trenul declar[ degaja\i c[ prefer[ mersul pe jos... Pe drumul care, ]n t[cerea nep[m`ntean[, se ]ncol[ce=te printre ierburi ]ncre\ite de soare =i vii ]ntinse, pustii, netr[d`nd prezen\a sau proprietatea omului, pornim. O cas[ e aici un eveniment, iar cele pe l`ng[ care trecem par moarte, numai ferestrele lor de cazemat[ vegheaz[. C`te un c`ine t[cut, \ipenie prin ogr[zile f[r[ st[p`n, se ]nv`rte orb, mai lini=titor dec`t t[cerea. Nici un glas, nici o siluet[ ]n zare, ]naintea noastr[ au trecut numai turmele de capre, numai m[rgelele lor rotunde =i negre au mai r[mas, ofensate, ]n praf. Scaie\i gigantici, c`t un om =i jum[tate, suie coasta, p[duri mistre\e, spre templul pe care izbutesc astfel, mereu, s[-l ascund[. La un moment dat ne speriem: ]n lini=tea amenin\[toare aproape, mersul nostru ]ncepe s[ fac[ un zgomot dispropor\ionat. Scr`=nituri mici, ]n acela=i timp minerale =i v`scoase, ]nso\esc fiecare pas, ba ]l =i

Geniul de a fi

257

continu[ dup[ ce talpa a p[r[sit p[m`ntul. }n\elegem cu groaz[, t`rziu: pietricelele albe, cenu=ii, g[lbui, care acoper[ poteca nu sunt dec`t melci minusculi — vii =i frem[t[tori. Din c`nd ]n c`nd, p[durea de scaie\i se ]nduplec[ — z[rim c`te o fr`ntur[ din coloanele de tuf galben c[tre care n[zuim, dar cur`nd, ]n clipa urm[toare, totul dispare din nou. Cum poate fi at`t de lipsit de str[lucire un p[m`nt care rode=te totu=i portocali =i unde vi\a de vie se ca\[r[, arunc`ndu-se nest[p`nit[, asemenea lianelor, de la un copac la altul? O triste\e mat[, o resemnat[ ]nfiorare acoper[, pr[fuie=te totul; o nemi=care cenu=ie, ca din ziua de apoi, te face s[ te sim\i os`ndit s[ reprezin\i singura mi=care a lumii. Urc[m pe br`nci spre templul cu treizeci =i =ase de coloane, spre templul ]nceput acum =apte milenii, =i niciodat[ terminat, spre cele treizeci =i =ase de coloane dorice f[r[ acoperi=. S[ le pl`ngem de mil[? Nu noi avem dreptul. Ele vor fi ]ntotdeauna mai pu\in dec`t un templu, dar mai mult dec`t propriul lor prezent. Palermo mi se pare cunoscut. Am impresia c[ l-am mai v[zut c`ndva. }ntr-un film? }ntr-o via\[? De unde =tiu, oare, re\eaua m[runt[ de str[zi cobor`nd spre port, ]n pante murdare, ]ngr[m[dind meridionale tarabe de pe=te, de fructe, de legume? Din ce col\ al trecutului meu vine zarva at`t de obi=nuit[, de=i at`t de str[in[ firii mele? De unde cazanele ruginite ]n care se fierb ]n ulei, p`n[ dup[ miezul nop\ii, m[runtaie r[u mirositoare de vit[, distribuite apoi cu mare tam-tam? Dar tig[ile ]n care se pr[jesc rotogoale de vinete =i scoici? Unde am mai v[zut mun\ii de pepeni verzi, pepenii aceia lungi de o jum[tate de metru, croi\i ca ni=te ghiulele destinate unui savuros r[zboi? N-am mai v[zut Palermo, dar ]n aerul lui plute=te ceva cunoscut =i oriental, ceva care treze=te ]n omul venit dinspre gurile Dun[rii o

258

Ana Blandiana

anumit[ familiaritate, nepl[cut[ poate, dar greu de ignorat. B[lcescu se va fi sim\it aici mai pu\in singur? Trinacria, hotelul ]n care a murit, se afl[ pe Butera, o strad[ care cu greu poate fi socotit[ real[. Pare mai cur`nd reconstituirea unui decor unde oameni a=eza\i pe sc[unele la poart[ sunt pl[ti\i pentru figura\ie cu ora. Cum s[ crezi c[ aceste cl[diri ulcerate, negre de fum =i de vreme, cu podurile, ferestrele =i chiar zidurile c`rpite ]n lemn, au fost cu numai un secol ]n urm[ cele mai str[lucitoare ale ora=ului? Casa g[lbuie cu dou[ caturi greoaie, cu o curte interioar[ sumbr[, ]nalt[, ]ngust[, cu balustrade de metal ruginit, a fost c`ndva cel mai elegant hotel. O priveli=te de sf`r=it de lume. Cele trei decenii scurse de la ultimul r[zboi nu a schimbat nimic. Din loc ]n loc, maidane cu d[r`m[turi, urmele gloan\elor pe ziduri, ferestre b[tute ]n sc`nduri. Sau sunt urmele unui alt r[zboi, =i mai vechi? Al[turi — seme\ul, mai bine p[stratul palat Lampedusa. Cenu=iu, cu obloanele verzi trase, cu l[catele negre ferecate. Il locuie=te cineva? Trebuie s[ ajung la cap[tul str[zii ca s[-i descop[r tragedia: privit dintr-o parte, zidul acela se dovede=te fals, e stingher, r[mas ]n picioare printr-un miracol, ca un orb ]n baston pe marginea unei pr[p[stii; ]n spatele lui este golul — o imens[ ran[ neagr[, o sinistr[ absen\[. Plan=eurile s-au pr[bu=it, pere\ii nu mai exist[, o bomb[ sau poate numai vremea a transformat ]nc[perile ]n faguri suspenda\i, caverno=i. Pe cealalt[ parte, fa\[-n fa\[ cu marea, o alt[ fa\ad[, de data aceasta ]n sc[ri romantice inundate de plante ag[\[toare, mascheaz[ neantul. Hotelul ]nsu=i, ]nspre mare, va fi fost mai viu, luxul trecut pare din acest unghi mai verosimil. Fereastra lui B[lcescu era oare aici? Pe faleza elegant[ de odinioar[ un megafon c`nt[ neconvins, chem`nd mu=teriii s[-=i ]ncerce norocul la tarabele de tir =i tombol[. Ceva mai ]ncolo un semicerc de statui pe pieptul c[rora o bidinea a scris cu negru — liter[ =i piept,

Geniul de a fi

259

liter[ =i piept — cuv`ntul “libertate”. Mai departe e un scuar pe b[ncile c[ruia nimeni n-a stat vreodat[. Si mai departe e un parcaj din ma=inile c[ruia noaptea las[ s[ se vad[ doar jaruri de \igar[, perechi-perechi. +i, ]n sf`r=it, si mai departe, e marea, marea care nu s-a plictisit ]nc[ s[-=i proclame libertatea =i for\a. Marea pe care, privind-o ]ntr-un ultim octombrie, g`nditorul va fi exclamat despre \ara sa: “Nu exist[ libertate din afar[ f[r[ libertate dinl[untru”. Dar va fi v[zut B[lcescu marea ]nainte de a muri? Va fi v[zut cor[bii =i pesc[ru=i sau numai ganguri =i grilaje interioare?

CUPRINS 260

Ana Blandiana

NUMELE

Metroul din New York este la fel de deprimant ca toate metrourile lumii. Lungi labirinturi murdare, luminate strident de albul rece al tuburilor cu neon =i cutremurate ritmic de vacarmul apocaliptic al trecerii trenurilor, oameni obosi\i, cu figuri livide sub razele fluorescente, citind ziare imense, pline de nenorociri. +i, totu=i, ceva este altfel. E destul s[ vezi un singur tren lung, sosind ]ntr-o gar[ subteran[, ca s[ ]n\elegi — nu imediat, pentru c[ la ]nceput nu e dec`t o explozie de linii extravagante, de culori \ip[toare, de sensuri ermetice — c[ exist[ ceva ]n plus, ceva nelini=titor =i impresionant, ca o brusc[ =i zgomotoas[ ]nflorire mecanic[ care te ]nfioar[ =i te ]nc`nt[ ]n acela=i timp. Pe dinafar[ =i pe din[untru, pe fiecare metru =i centimetru p[trat, vagoanele trenurilor cenu=ii =i g[lbui sunt acoperite cu inscrip\ii. Litere mari, ]nstelate, de statura unui om, trasate cu bidineaua muiat[ ]n ro=u, ]n portocaliu, ]n verde ca iarba, ]n albastru ca cerul; litere mici, str`nse unele ]n altele, desenate cu pensul[ neagr[ sub\ire; litere p[trate =i litere rotunde, litere grase =i litere firave, litere cursive =i litere aldine, hieroglife =i cuneiforme, ideograme =i stenograme, litere latine, chirilice, gotice, arabe. Par s[ nu se lege ]ntre ele, dar descoperi cuvinte =i atunci e=ti tentat s[ cau\i propozi\iile. Dar propozi\iile nu exist[. Nu exist[ dec`t nume. Zeci, sute, mii de nume venind spre tine cu o sut[ de kilometri pe or[, cu \ipetele, scr`=netele, hohotele fr`nelor, ro\ilor, =inelor, dezl[n\uite =i oprindu-se ]n fa\a ta pentru a-\i intra ]n ochi, ]n urechi, ]n con=tiin\[, pentru a \i se impune, pentru a te cople=i: Dr. Suflet, Flac[r[ 122, Lam[ 131,

Geniul de a fi

261

Otrav[ 106, Soare Sexy, Rege =obolan, Cancer 11, G`nd 131. Biete pseudonime copil[re=ti, orgolii infantile dorind s[ devin[ cunoscute, dar ne]ndr[znind s[ se dezv[luie, ad[ug`nd, ]ntr-o ultim[ tentativ[ de curaj, num[rul str[zii al[turi de cuv`ntul extravagant =i gr[itor. Nimic de transmis. Nici o idee, nici o dorin\[, nici o implorare, nici o revolt[. Numai nume, semn[turi nesemn`nd nimic, dornice doar s[ fie v[zute, dornice s[ existe. S-a aflat c[ apar\in unor adolescen\i din periferiile newyorkeze, care se introduc noaptea prin gurile de aerisire ale depourilor pentru a-=i exprima, la lumina lanternelor, clandestin, dificil, dorin\a de stranie afirmare. Primarul metropolei a intervenit hot[r`nd revopsirea vagoanelor, Norman Mailer a scris o carte. La Chicago, pe malurile oblice, de beton, ale marelui lac, aceea=i nesf`r=it[ =i multicolor[ ]n=iruire de cuvinte =i cifre. Acolo, ]ns[, sub ramurile gra\ioase ale arborilor, l`ng[ apa respir`nd lini=tit[, sensurile ]=i pierd din acuitate, devin decorative, c`=tig[ ]n umor. }n subteranele newyorkeze, ]ntreaga ]nc[rc[tur[ nevrotic[ a at`tor dorin\e refulate, a at`tor disper[ri solu\ionate infantil, se p[streaz[ ascu\it[, strident[, insuportabil[. Pentru c[ bolnava dorin\[ de a-=i vedea numele scris peste tot =i impus aten\iei str[ine, nu e proprie doar bie\ilor copii din mahalalele celui mai mare dintre ora=ele lumii, =i nu pot s[ m[ ]mpiedic s[-mi imaginez viitorul acoperit ]n ]ntregime de nume repetate mereu f[r[ sens, f[r[ a exprima altceva dec`t patima lor de a exista, de a st[p`ni.

CUPRINS 262

Ana Blandiana

GURA-LEULUI

De ani de zile pe balconul meu cresc =i ]nfloresc flori de gura-leului. Sunt plante puternice, s[lb[ticite de propria lor for\[, dep[=ind, viguroase =i masculine, dimensiunile tradi\ionale ale unor flori. Tulpin[ l`ng[ tulpin[, verticale =i paralele ]ntre ele, ]=i ]nal\[ nenum[ratele capete cu buze catifelate, leonine, ]ntr-un gest hot[r`t de demnitate =i chiar de dispre\. }n iarn[, departe de a se fr`nge, se usuc[, ]ncremenesc, mai dure ]nc[, minuscul[ p[dure, coloane vegetale devenite lemnoase de ]nc[p[\`nare =i ger. Prim[vara urm[toare le g[se=te la fel de robuste, abia st[p`nindu-=i seva, gata s[ explodeze ]n flori. Se deosebesc de celelalte nu numai prin aceast[ patetic[ =i continu[ victorie, ci =i prin exuberan\a orgolioas[, nemai]nt`lnit[ a culorilor. De ani de zile pe balconul meu cresc =i ]nfloresc flori de gura-leului ]ntr-un paradoxal =i aproape exotic triumf. Dar ]ns[=i povestea lor le d[ dreptul la exotice extravagan\e. San Gimignano nu este ast[zi mai mult dec`t un sat, un sat pierdut printre vii =i ogoare striate divers, pe care liniile ferate nu se obosesc s[ le traverseze =i numai un autobuz hodorogit =i forn[itor le str[bate, o dat[ pe zi, intimidat de lini=tea care se ]ncheag[ imperturbabil[ ]n urm[-i =i de coloanele aromate de fum care se ]nal\[ din hornuri =i din livezi. Dar, apropiindu-te de el, sim\i cum la=i ]n urm[ nu numai autostr[zile viitoare =i g[rile elegante, ci ]nsu=i timpul accelerat de propria sa trecere, degradat de vitez[ =i de ner[bdare. }n mirosul de frunze uscate, de iarb[ =i de oi, cerul lini=tit se las[ decupat de lungi =i ciudate turnuri, ca ni=te paralelipipede de c[r[mid[, ]n[l\`ndu-se ro=ii, mirate ]n demnitatea lor iremediabil[. Nu e vorba de obi=nuitul turn al

Geniul de a fi

263

catedralei, nici de vreo gra\ioas[ =i evident[ campanil[, ci de multe, greu de num[rat la ]nceput, turnuri paralele ]ntre ele, urc`nd cu o inexplicabil[ siguran\[, ]ntrec`ndu-se unul pe altul, f[lindu-se cu victoria =i ]n[l\imea lor, pentru a se ]ntrerupe brusc =i la fel de ne]n\eles ]n ni=te creneluri rotunjite de ploi, ]n ni=te ierburi s[lb[ticite de v`nt. C`nd am ajuns =i am ]nceput s[ le ]nconjur[m, s[ le privim de aproape, s[ le num[r[m, s[ le urc[m r`nd pe r`nd treptele curbate de vechime, rostul lor misterios ni s-a p[rut =i mai de nep[truns, =i mai ispititor. Erau unsprezece supravie\uitoare din mai multe zeci ]n[l\ate medieval — fiecare dintre ele semn elocvent =i neconfundabil al puterii casei pe care o str[juia —, erau unsprezece, simboluri ale orgoliului care ]nvinsese secolele =i adusese p`n[ la noi at`t de m`ndra =i ]ncurajanta lor inutilitate. Dar explica\iile ghidurilor nu reu=eau s[ acopere secretul nelini=tit al acelor clopotni\e f[r[ clopote, temni\e f[r[ celule, al acelor elanuri spre cerul c[ruia nu-i cereau dec`t s[ se lase atins. Tot ce fusese concuren\[, orgoliu, ambi\ie, se decantase ]n misterioasa lips[ de sens a frumuse\ii ]n sine. Eram sus, a=eza\i pe fruntea crenelat[ a celui mai ]nalt dintre ]nving[torii de piatr[, =i priveam de jur ]mprejur ]mp[cata =i ondulata lini=te a dealurilor ]mpodobite ]n toamn[ cu lungi =i parc[ nemi=cate turnuri de fum urc`nd din frunzele arse ale livezilor, trec[toare arhitectur[ ce p[rea s[ ]ng`ne bl`nd =i paralel m`ndra ]nc[p[\`nare a turnurilor. Printre creneluri, v`ntul depusese p[m`nt, =i adusese de undeva o s[m`n\[ din care se ]n[l\ase — deasupra turnului, mai sus dec`t el, deci — friabila siluet[ a unei flori: o gura-leului pl[p`nd[ =i vie ]nc[, preg[tit[ s[-=i lase, la r`ndul ei, v`ntului mo=tenire semin\ele. I le-am luat cu grij[, cu religiozitate aproape, v[rs`ndu-le ]n palm[ din cupa minuscul[ care le n[scuse, ]nvelindu-le minu\ios ]ntr-un bilet de autobuz. De atunci, de ani de zile, pe balconul meu cresc =i ]nfloresc flori de guraleului, exotice =i ]nc[p[\`nate, tremur`ndu-mi sub geam orgoliul ]n[l\at ]n mister la San Gimignano.

CUPRINS 264

Ana Blandiana

UN ROL

Singurul ora= american care mi s-a p[rut cunoscut, pe care ]l =tiam de dinainte, din westernuri, a fost Cheyenne. Nu lipsea nimic: strada aceea lat[, pr[foas[, f[r[ trotuare; pr[v[liile acelea joase, cu aspect de bar[ci demontabile; hotelul cu balcon =i scar[ exterioar[ de lemn; saloon-ul cu u=ile batante; locuitorii privind curio=i — astept`nd parc[ o ]nc[ierare, o ciocnire, o aventur[ — la str[inii care priveau totul cu ne]ncredere =i indiferen\[, ca pe un tablou. +i nu era nimic ]n plus: dincolo de aceast[ lung[, nesf`rsit[ ca o perspectiv[ de film, strad[ principal[, nu exista aproape nimic. Micile transform[ri, micile substituiri — caldar`mul ]nlocuit de asfalt, tonomatul \in`nd locul pianului mecanic, b[c[nia travestit[ ]n supermarket — nu reu=eau s[ schimbe prea mult din aerul acela desuet, de abandon =i a=teptare, care se cite=te ]n toate imaginile or[=elelor din westernuri, ]n clipa ]n care eroul principal, ]nalt =i curajos, plin de ne]nduplecat[ hot[r`re, coboar[ din diligen\a oprit[ pentru o jum[tate de or[ ]n mijlocul picotitor al str[zii. Eram ]nal\i =i curajo=i, plini de o ne]nduplecat[ hot[r`re — voiam s[ cunoa=tem America — =i ne oprisem pentru o jum[tate de or[ ]n mijlocul str[zii principale din Cheyenne. Faptul c[ diligen\a noastr[ era un foarte modern autobuz nu schimba cu nimic lucrurile. Cheyenne era primul ora= ]n care autobuzul, ]n drumul lui spre vest, se oprea =i aceast[ nea=teptat de evocatoare halt[ ne azv`rlea cu dezinvoltur[ ]n istorie. Mergeam spre vest =i, cuprin=i de uimitor p[stratul cadru, ne vedeam pe noi ]n=ine ca pe ni=te eroi, =tiu\i pe dinafar[, de

Geniul de a fi

265

film, porni\i ]n descoperirea lumii noi. Cheyenne nu era dec`t o halt[, o scurt[ oprire ]nainte de lansarea ]n marea c[l[torie, o scurt[ lovire a diapazonului capabil s[ dea tonul c`ntecului ce avea s[ ]nceap[. Dar acest rol, el, or[=elul cu nume indian, ]l ]ndeplinea cu at`ta convingere =i d[ruire, at`t de exhaustiv, a= zice, ]nc`t privindu-i strada at`t de cunoscut[ =i r`ndurile de case interpret`nd personaje fixe (ca ]n westernuri), te ]ntrebai dac[ mai folosesc ]n afar[ de asta la ceva. Deasupra intr[rii atotademenitoare a saloon-ului, ]n loc de firm[, un cal decupat din tabl[, vopsit ]n culori naturale, galopa ]n ritmul unui secret motora=, iar aceast[ at`t de ]ndoielnic[ =i naiv[ idee, salva prin copil[rie =i bun[-credin\[ totul.

CUPRINS 266

Ana Blandiana

LA NOI

Era un decembrie ploios, f[cut numai din asfalturi lucioase =i stre=ini clevetitoare, din ceruri cobor`te l[l`u p`n[ la p[m`nt =i nori degrada\i ]n ce\uri citadine, un decembrie st`ngaci =i nesigur, a=a cum numai ora=ele exuberante ale sudului pot ]ncropi, ru=inate parc[ de trec[toarea lor lips[ de str[lucire, st`njenite de asprimea unei naturi de obicei at`t de binevoitoare. Era un decembrie la Roma =i ora=ul ]ntreg a=tepta s[rb[torile iernii improprii cu un fel de frenezie compensatoare, dezl[n\uit[; ora=ul ]ntreg era ]mpodobit meridional =i latin sub burni\a nordic[, mii de culori debordau dantelate, aninate de la un acoperi= la altul, beteala curgea r`uri ]ntre balcoane si corni=e, becurile scriau ur[ri =i ]nfloreau ornamente pe cerul cenu=iu =i moroc[nos. De-a lungul trotuarelor erau — incredibil! — derulate mochete nesf`r=ite pe care ploaia le ]mbibase =i care musteau lasciv sub pa=i; de-a lungul str[zilor, h`rdaie imense ]n[l\au bolte de l[m`i =i portocali, arbori decorativi =i mira\i ]n cea\a argintie care ]i ]nconjura ca un nimb. La u=ile magazinelor, difuzoare c`ntau mai periculoase dec`t sirenele... Ora=ul ]ntreg trepida de ner[bdare a=tept`ndu-=i s[rb[torile =i, pentru prima oar[, ne sim\eam — pe str[zile cunoscute din veri-ospitaliere =i familiare — stingheri ]n s[rb[toarea care nu reu=ea s[ devin[ =i a noastr[. Dar, fiind la Roma, este destul s[ urci din Piazza dir Spania sau din Piazza del Popolo ]nspre ]mp[durita Villa Borghese, sau s[ urmezi, trec`nd pe l`ng[ sumbrul Muzeu Etrusc, cursul nesf`r=it al Vallei Giulia pentru a descoperi la poalele uria=ului parc roman, peste

Geniul de a fi

267

drum de Galeria Na\ional[ de Art[ Modern[, o cl[dire impun[toare, cu linii neoclasice, cu fa\ada sprijinit[ de ]nalte coloane albe, cu trepte de marmor[ urc`nd printre arbori spre intr[rile largi, o cl[dire care se remarc[ de la prima privire =i st[ruie apoi ]n memorie prin aerul ei luminos armonizat mediului =i totu=i diferit de el, o cl[dire pe al carei frontispiciu se poate citi “Populus Dacoromanus hanc sedem in Urbe aeterna litteris et artibus faciendum curavit”, iar mai jos, ]n majuscule, ACCADEMIA DI ROMANIA. Acolo, printre arcadele ]n[l\ate de Iorga, ]n jurul unui brad boem, ]n mijlocul studen\ilor rom`ni, c`nt`nd colinde de acas[ =i recit`nd plugu=orul cu “B[di\a Traian”, ne-am apropiat fastuoasa s[rb[toare italian[ =i, trec[tori, ne-am sim\it la noi ]n Cetatea etern[.

CUPRINS 268

Ana Blandiana

REALISM

}n muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor de pe la anul 1000, p`n[ azi. +irul nesf`r=it de portrete fascinante prin inexplicabila lor sinceritate: dup[ o ]nc[p[\`nat[ cercetare, am reu=it s[ descoperim o singur[ figur[ nemarcat[ de vulgaritatea neiert[toare a setei de putere, o singur[ figur[, =i aceea apar\in`nd unui ad`nc ev mediu, c`nd nu po\i fi sigur dac[ nu e vorba doar de schematismul ascetizant, bizantin, al figurii.

CUPRINS 269

Geniul de a fi

ESCAL{

}ncerc s[-mi amintesc, acum dup[ ani de zile, cum mi s-a p[rut, ce impresie mi-a f[cut Napoli ]n cele =ase-=apte ore pe care le-am r[t[cit pe str[zile sale ]n escala emo\ionant[ a transatlanticului ]ntors cu exasperare din America. }ncerc s[-mi aduc aminte ce-am sim\it la revederea acelui ora=, pe care-l =tiam, care m[ buim[cise =i m[ sedusese cu mult ]nainte, pe care nu mai trebuia s[-l descop[r, r[m`n`ndu-mi timp s[ m[ descop[r pe mine ]n fa\a lui. Fusese unicul ora= italian care nu m[ impresionase prin art[. Nici arhitectura, nici muzeele sale nu pot rezista cople=itoarei concuren\e a capodoperelor din nord sau din sud. +i — ciudat! — exagerata frumuse\e a golfului, albastrul nefiresc al apei =i silueta stilizat[ de legende a Vezuviului le =tiam prea bine din ilustrate pentru a m[ mai subjuga, pentru a le mai crede ]n realitatea =i naturale\ea lor. M[ ]ndr[gostisem, ]n schimb, de str[zile ]nalte =i murdare, de casele cu u=ile date de perete =i cu m[runtaiele lor dezordonate expuse cu voluptate lumii, de ferestrele legate ]ntre ele cu sfori ingenioase flutur`nd ]ngere=te de rufe ciudat de imaculate ]n acel univers scorojit, de tarabele cu m[rfuri scoase ]n fa\a por\ii, de \ipetele, =i r`setele, =i pl`nsetele, =i c`ntecele, =i blestemele, =i apelativele, =i glumele, =i impreca\iile acelui ]ntreg popor de p[s[ri, neserios =i uman, ]n=el[tor =i deschis, nefericit =i c`nt[re\, frumos =i s[rac, vesel =i promiscuu. M[ ]ndr[gostisem de toat[ harababura aceea strig[toare la cer si \iuitoare, care nu-\i d[dea timp s-o contempli ]nainte de a te contopi, fericit, cu sufletul ei mare =i aiuritor din care au izvor`t toate melodiile lumii.

270

Ana Blandiana

}ncerc sa-mi amintesc cum mi s-au p[rut — dup[ asepticele supermarket-uri americane, cu fri=ca lor impecabil[ ob\inut[ din \i\ei =i sucurile lor de fructe de p[dure v`nz`ndu-se ]n pastile — str[zile cu ]nghe\ate, harbuji, biserici, copii g[l[gio=i, femei guralive, reclame c`ntate, palate baroce, claxoane nebune, slogane strigate, ale z[p[citorului Napoli. +i nu-mi aduc aminte dec`t de un b[iat a=ezat pe p[m`nt la col\ul unei catedrale =i v`nz`nd, ]n cornete sub\iri f[cute din foile dictando ale unui caiet de =coal[ cu declin[ri latine =i =ters[turi, ni=te dude negre, pe care praful str[zii se depusese aproape decorativ, culese din cine =tie ce fr[gar asem[n[tor duzilor copil[riei mele; si-mi mai aduc aminte senza\ia violent[ de cunoscut, de =tiut, de acas[ care m-a cuprins ]n fa\a copilului l[ud`ndu-=i ]n fraze muzicale nostalgica lui marf[.

CUPRINS 271

Geniul de a fi

PUSTIURI

La cap[tul unui pustiu de dou[zeci de ore, autogara din Albuquerque ap[rea deprimant[ =i salvatoare ]n aceea=i m[sur[. De=erturile triburilor Navajo fuseser[ populate de mari elefan\i =i hipopotami de piatr[ — dealuri moi cu muchiile rotunjite animalier sub v`ntul b[t`nd devastator —; de ciulini isteriza\i rostogolindu-se cu zeci de kilometri la or[ pe =osele desf[=urate parc[ anume pentru absurda lor goan[; de imense reclame anun\`nd locuri exotice =i etal`nd capete publicitare ]mpodobite cu penaje savante =i cu priviri ne]nduplecate. Indienii pe care ]i ]nt`lnisem sem[naser[ prea pu\in acestor afi=e idealizante =i multicolore. Aduna\i ]n jurul c`te unei bar[ci, compartimentat[ ]n magazin de suveniruri si restaurant, a=ezat[ ]n calea albilor r[t[ci\i prin pustiu, ei p[reau s[ a=tepte ceva nedefinit, str`n=i unii ]ntr-al\ii la ad[postul pere\ilor sub\iri cutremura\i de furtun[, cu ochii ]n p[m`nt =i mu\i, refuz`nd s[ r[spund[ la vreo ]ntrebare sau poate ne]n\eleg`nd-o. Prezen\a lor dispre\uitoare =i ]nfr`nt[, durerea lor care, refuz`nd comunicarea, ne plasa fatal printre du=mani, confuzele =i complicatele sentimente pe care ni le trezeau frumuse\ea de=ertului si suferin\a mineral[ care i-a dat na=tere, amestecate cu praful atoatest[p`nitor, intrat prin cr[p[turile autobuzului, scr`=nit ]n din\i =i str`ns ]n lacrimi murdare la col\urile ochilor — totul f[cuse s[ creasc[ ]n noi, ]n cursul celor dou[zeci de ore, o tensiune tot mai dificil[ =i dorin\a tot mai exasperat[ de a sf`r=i acea epopee exotic[ =i pr[foas[, generatoare a unei m[re\ii at`t de greu de suportat. La cap[tul ei, autogara din Albuquerque, halt[ a c`torva ceasuri noc-

272

Ana Blandiana

turne ]n drumul spre idilica Santa-Fe, ne ap[rea salvatoare cu pere\ii ei etan=i de aluminiu =i sticl[, cu fotoliile ei capitonate =i televizoarele ei func\ion`nd cu 25 de cen\i, ne ap[rea deprimant[ cu bietele ei orare de autobuze, cu recile ei lumini fluorescente, cu obosi\ii ei c[l[tori middle-class, cu megafoanele ei r[gu=ite =i peltice. De=ertul triburilor Navajo avusese o grandoare la care renun\asem bucuro=i pentru meschina civiliza\ie a acelei autog[ri: cov`r=itoarea banalitate care ne ]nconjura era tot ce putusem visa ]n pustiul anistoric al triburilor Navajo? Atunci, ]n momentul acelei existen\iale deprim[ri, cineva a ]nceput s[ fluiere. Verbul este prea slab pentru a desemna ac\iunea c[reia i-am fost martori =i care a sf`r=it prin a ne ]ngloba pe to\i =i a ne t`r] ]n incomprehensibila ei isterie. Cineva a ]nceput s[ fluiere o melodie simpl[, extrem de simpl[ =i de percutant[, format[ numai din c`teva note care se reluau mereu de la cap[t ca ]ntr-un canon f[r[ de sf`r=it. Nu ne d[deam seama dac[ for\a celui ce fluiera dep[=ea normalul sau pere\ii de aluminiu =i sticl[ amplificau misterios =uierarea, dar sunetele se auzeau ascu\it =i puternic, ]n\ep[toare, scrijelindu-ne creierul cu repetarea lor obsedant[ =i repede de nesuportat. Eram, cred, c`teva zeci de oameni dormit`nd p`n[ atunci ]n fotolii, care am ]nceput deodat[ s[ ne privim cu suspiciune, cercet`ndu-ne, ]ncerc`nd s[ ne demasc[m unii pe al\ii, ]ncerc`nd s[ descoperim pe emi\[torul acelei torturi colective. Nu reu=eam, n-am reu=it nici p`n[ la urm[, =i, ca ]ntr-un film de groaz[, ore ]ntregi, zeci de oameni, ne-am plimbat tot mai nervo=i, tot mai exaspera\i c[ut`nd prin col\uri ascunse, pe dup[ tejghele, sursa chinului ce p[rea s[ se amplifice. V`ntul se auzea pe acoperi= mai nebunesc dec`t oric`nd, noaptea era tot mai ap[s[toare, iar prin palmele noastre murdare de praful de=ertului, a=ezate cu groaz[ peste urechi, prin textura lor de carne, de nervi, de linii ale destinului =i ale fericirii, c`ntecul fluierat nebune=te p[trundea

Geniul de a fi

273

r[v[=indu-ne ca un simbol al pustiului nostru. A sosit ora autobuzului spre bl`nda =i demodata Santa-Fe, a sosit =i autobuzul, ne-am suit ]n el, motorul lui a ]nceput s[ toarc[ lini=titor, u=ile de sticl[ =i aluminiu ale autogarei din Albuquerque s-au ]nchis ermetic, dar prin ele, dinl[untrul ei luminat spectral =i rece de neon, p[trundea p`n[ la noi =i ne urm[rea fluieratul isterizant ca o vinov[\ie de ne]n\eles, ca o vinov[\ie a ]ntregii noastre civiliza\ii.

CUPRINS 274

Ana Blandiana

OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE

Ce poeme a= putea scrie despre camerele hotelurilor pe care le-am cunoscut ]n timpul c[l[toriilor! Ce epopei comice =i ce satire a= putea rima cu g`ndul la ]nc[perile ]n care ne petreceam cele c`teva ore ale nop\ii pe care trupul nostru ne]n\eleg[tor se ]nc[p[\`na s[ ni le refuze treziei =i contempla\iei? Ce ]nt`mpl[ri burle=ti a= putea povesti din nemaipomenitele od[i, =i sc[ri, =i coridoare prin care au =erpuit, amuzate =i nevenindu-le s[ cread[, drumurile noastre! ...Ar trebui s[ ]ncep, oare, cu descrierea acelui hotel marsiliez cu un aspect exterior destul de onorabil, cu un mic restaurant ispititor =i intangibil, la parter, de unde urcam pe un fel de brusc[ scar[ ]n spiral[ ]nspre camera noastr[ de la etajul al treilea? Urc`nd, ]ns[, \in minte c[ mi s-a p[rut ceva ciudat, mai bine zis, am avut o senza\ie fizic[ pu\in curioas[, dar era prea obositor urcu=ul, aproape pe vertical[, pentru a mai realiza altceva. Abia intra\i ]n camer[ ne-am dat seama despre ce e vorba. Du=umeaua era ]nclinat[ ]ntr-o parte ]n a=a fel ]nc`t toate mobilele, sc`r\`itoare =i nesigure pe picioare, aveau tendin\a, st[p`nit[ ]n ultima clip[, de a aluneca =i a se str`nge pe una dintre laturi. Pe mas[ paharul cu ap[ trebuia oprit s[ nu se pr[vale dincolo de malul t[bliei, ]n paturi trebuia s[ ne a=ez[m baraje de scaune pentru a nu ne supune legilor gravita\iei. Tavanul avea =i el o ]nclina\ie destul de periculoas[ =i ni=te cr[p[turi serioase =i de r[u augur pe lung =i pe lat. Era clar c[ ]ntreaga cl[dire, aplecat[ vizibil spre st`nga, nu va mai rezista mult =i c[ trebuia s[ ne socotim noroco=i dac[ pr[bu=irea se va produce dup[ plecarea noastr[, plecare devan-

Geniul de a fi

275

sat[ strategic cu c`teva ore si produs[ ]n zorii gr[bi\i ai zilei, dup[ o noapte ]n care tres[risem la fiecare sc`r\`itur[ scoas[ de v`ntul virtuoz din cele mai ascunse coarde ale cl[dirii. ...Sau poate ar trebui s[ povestesc acea sear[ de la Palermo ]n care am fost acosta\i de portarul unui bloc ce con\inea mai multe pensiuni =i du=i, ]n locuin\a lui cu trei ]nc[peri de la mansard[, ]ntr-o adev[rat[ expedi\ie conspirativ[ pentru a nu trezi b[nuielile concuren\ei avantajate de autoriza\ii =i firme. Dup[ ce una dintre camere a fost golit[ de copii =i pus[ la dispozi\ia noastr[, iar noi, l[s`ndu-ne bagajele, am vrut s[ ie=im ]n ora=, spaima =i uimirea gazdelor noastre n-au cunoscut margini. O ie=ire ar fi ]nsemnat nenum[rate =anse de a fi v[zu\i de du=manii care p`ndesc pentru a reclama fiscului c[ ]nchiriaz[ camere f[r[ a pl[ti impozitul legal pentru asta. +i, de fapt, ce vrem s[ facem ]n ora=? S[ lu[m aer, am r[spuns noi descump[ni\i =i ]ntr-o doar[. Prendere aria, s-a minunat nonconformistul nostru hotelier. Venite con me! =i ]nainte de a ne da seama ce se ]nt`mpl[ am fost sco=i din apartament =i antrena\i pe o scar[ de incendiu, la cap[tul c[reia, dup[ deplasarea abil[ a c`torva \igle, am fost ]mpin=i pe acoperi=. Voisem aer? Iat[ aer, c`t voiam, ]ntreg v[zduhul ora=ului care se ]ntindea la picioarele noastre cam nesigure pe jum[tatea de metru de acoperi=. Ne apucase o veselie nebun[, ne cutremuram de r`s =i ne era fric[ s[ nu ne pierdem, din cauza hohotelor, precarul echilibru =i s[ ne pr[v[lim ]n aerul care ne fusese pus cu at`ta magnitudine la dispozi\ie. ...Sau s[ ]mi amintesc acea minuscul[ pensiune florentin[ cutremurat[ de rafalele \evilor de e=apament ale motoretelor adolescente care zguduiau noaptea =i odaia noastr[ ]mpodobit[ cu un acela=i afi= anarhist, repetat de-a lungul pere\ilor =i con\in`nd, m[rit[, fotografia pe catafalc a unui t`n[r cu o fa\[ desfigurat[ de b[t[i. Ne pr[v[leam ]n somn mineraliza\i de oboseala muzeelor, dar tres[ream ]nsp[i-

276

Ana Blandiana

m`nta\i de mitraliera acut[ a str[zii. Iar ]n abulia trezirii for\ate, ]n raza fantomatic[ a farurilor care m[turau ]n goan[ pere\ii, descopeream manifestul macabru, reverberat ca un \ip[t de groaz[... Sau fantasmagorica pensiune de la Nisa ]n care becurile se stingeau automat din trei ]n trei minute pentru a descuraja pe cei ce ar vrea s[ le foloseasc[ prea mult timp... Sau odaia, sufocat[ de umezeala fierbinte a New Orleans-ului, peste geamurile c[reia se ]ntindea litera N a unei imense reclame fluorescente care transforma somnul ]ntr-un co=mar inundat o dat[ la zece secunde de apa intens ro=ie a neonului puls`nd neobosit... Od[i, coridoare, sc[ri, mansarde, tapete de h`rtie p[tat[ de soare, tencuieli scorojite de vreme, cuverturi de m[tase coapt[ de purtare, mu=amale =i linoleumuri printre care treceam, ferici\i =i nep[s[tori, epuiza\i de frumuse\ea lumii, incapabili s[ ne mai ]ntrist[m de ur`\enia ei.

CUPRINS 277

Geniul de a fi

SINGUR{TATEA

Drum de dou[ ore spre Haga, prin c`mpuri verzi cultivate cu minu\ie farmaceutic[ si aproape obsedant[, locuite de grupuri lene=e de vaci negre cu pete albe. Personaje principale si exclusive, vacile — purt`nd, aninate de spinare =i ]ncopciate con=tiincios la subsuori, curioase =i inutile pardesie — sunt a=ezate aproape ]ntinse pe p[m`nt, p[sc`nd plictisite ]ntr-o pozi\ie de abandon quasi senzual; c`nd se ridic[ descoper[ cu indiferen\[ ]n mersul agale imense ugere at`rn`nd p`n[ la genunchi. Garduri formale dar ferme despart ]ntre ele p[=unile si grupurile de vite care par s[ aib[ =i ele sim\ul apartenen\ei la proprietari diferi\i. Atunci c`nd nu sunt p[=uni, p[m`nturile sunt parcelate strict =i cultivate geometric cu r`nduri simetrice de sem[naturi mu=uroite impecabil, cu plante s[n[toase, udate sistematic. Se vede c[ p[m`ntul smuls m[rii este pre\ios si pre\uit p`n[ la obsesie. }n acest peisaj gospod[resc, casele colorate ]n nuan\e tari, cu lemn[ria alb[, lucitoare, sunt =i ele ]ngrijite p`n[ la a deveni ni=te personaje de sine st[t[toare. Perdelele se ]nfoaie de volane, geamurile extrem de mari las[ s[ se vad[ interioarele descinse din revistele de mod[, ma=inile str[lucesc. Totul este curat, igienic, frumos, impecabil. +i totul este pustiu. Olanda pare o \ar[ locuit[ numai de aceste mari zeit[\i t[rcate care noaptea ]=i recap[t[ poate forma uman[ pentru a p[trunde ]n cochetele locuin\e goale. Oameni nu se v[d. Cel mult, ]n c`te-o curte, pe c`te-un drum, c`te-o pereche de copii pe biciclete. Sunt pleca\i la munc[? Sunt pleca\i ]n vacan\e? Dorm? Au murit? Stau ascun=i ]n casele lor, cu at`t de mari ferestre prin care nu li se v[d

278

Ana Blandiana

dec`t bog[\iile? Mi-ar fi greu s[ explic de ce lipsa oamenilor m[ deprim[ aici ]n timp ce o c[utam =i m[ fermeca ]n alte locuri. N-o s[ uit niciodat[ Verona pe care am cunoscut-o ]ntr-o noapte de la ora 10 la 3, c`nd ]ntre mormintele Scaligerilor =i uria=a statuie c[lare a lui Colleone nu am ]nt`lnit nici un om; nici superbul Bordeaux pe care l-am str[b[tut cu pasul ]ntr-o sear[ pustiit[ de un meci de fotbal transmis la televizor. Golite de oameni, str[zile se ofereau vederii, singur[tatea f[cea momentul prielnic contempla\iei =i crea condi\iile descoperirii frumuse\ii desprinse din contingent. Dar singur[tatea nu era dec`t ]nt`mpl[toare =i de scurt[ durat[, infim[ oaz[ ]n forfota general[ =i f[r[ sf`r=it. Pustietatea peisajului olandez nu apar\inea — sim\eam — unor trec[toare circumstan\e. Ea era o coordonat[ grav[ a acestor orizonturi create de om, st[p`nite de om, p`ndite de om, smulse m[rii =i umanizate p`n[ ]n punctul ]n care prezen\a omului nu mai e necesar[. +i, din loc ]n loc, canalele amintind existen\a binef[c[toare =i periculoas[ a m[rii, ba chiar un bra\ ]ntreg de ap[, mare c`t un golf traversat de c`te un pod solid, a=ezat pe vecie, ]n priveli=tea ne]nsufle\it[, decorative =i inutile, morile de v`nt vopsite ]n culori epatante =i transformate ]n monumente na\ionale stau ]ncremenite =i nu =tiu ce s[ fac[ cu aripile pitore=ti =i st`ngace care n-au v[zut niciodat[ un Don Quijote.

CUPRINS 279

Geniul de a fi

RUINE, TEMPLELE

Ruine, templele sunt mai frumoase. Dezbr[cate de ziduri, de carnea masiv[ a pere\ilor, eliberate de greutatea acoperi=elor, scuturate de ]nc[rc[tura podoabelor, r[mase numai schelet alb =i esen\ial de coloane ]n[l\ate spre cer, templele antice au ajuns p`n[ la noi mai frumoase, sunt convins[, dec`t au fost vreodat[ ]n apoteoza gloriei lor religioase. De fiecare dat[ reconstituirea ]nf[\i=[rii lor ini\iale m[ dezam[ge=te. Aceste frumoase ziduri =i corni=e =i frontoane nu erau dec`t ni=te cl[diri, aceste perfecte cl[diri nu erau dec`t ni=te biserici. Ele ]mi trezesc desigur respectul si chiar admira\ia — cum a= putea s[ nu le recunosc armonia =i echilibrul —, dar pot aceste palide sentimente s[ se compare cu violenta emo\ie, cu fantastica beatitudine care m[ cuprinde ]n fa\a coloanelor concurate de scaie\i ale Segestei, ]n fa\a ruinelor desenate cu alb ]nalt pe orizontul albastru al Mediteranei de la Paestum, ]n fa\a pietrelor de culoarea osului mort n[p[dite de fructele fantastice ale fichidinghiei la Siracuza? Era o dup[-amiaz[ torid[, prevestind o ploaie toren\ial[ care nu avea s[ ]nt`rzie prea mult, dup[-amiaza ]n care am stat ghemui\i pe p[m`ntul uscat, ]n umbra ascu\it[ si s[rac[ a cactu=ilor, privind ore ]ntregi coloanele templului lui Jupiter de la Agrigento, fr`nte si inegale, \`=nind ]nspre cerul aglomerat de nori =i devorat de soare, contaminate de c[ldur[ =i p[r`nd ele ]nsele s[ ard[ alb, aproape amenin\[tor ]n lini=tea de dinaintea furtunii. Iar atunci c`nd fulgerele au ]nceput s[ despice bolta patetic[ a sudului si ploaia a ]nceput s[ se rostogoleasc[ ]n valuri grandilocvente peste lume, ele, coloanele erau

280

Ana Blandiana

chiar ]nceputul lumii n[sc`ndu-se mereu ]nving[tor =i mai frumos ]nc[ printre fulgere si puhoaie. Pietrele albe prelungi ]n[l\ate spre cer, ]n acel peisaj de apocalips splendid =i f[r[ prihan[ nu mai reprezentau de mult geniul uman care le a=ezase astfel, nici ideile care le d[duser[ na=tere, ci ]ns[=i frumuse\ea nesupus[ vreunei puteri p[m`nte=ti frumuse\ea ]mpletindu-se liber[ cu puterile dezl[n\uite ale firii. Uzi p`n[ la piele, cu ploaia s[rat[ de lacrimi pe obraji, priveam fermeca\i oasele albe ale templului drept si nesimboliz`nd nimic, exist`nd doar pentru a ne cople=i de o inexplicabil[ fericire. Era o sear[ de var[ at`t de limpede, ]nc`t ]ntunericul nu reu=ea s[-i dizolve transparen\a =i se l[sa doar ca o p`nz[ albastr[ sub\ire cobor`t[ melodios ]ntre cer si p[m`nt. Marea ]=i ]ntunecase albastrul cu un ton =i respira rar ca un animal fericit ating`nd \[rmul ritmic =i bl`nd. Coloanele templului lui Neptun aproape orbitoare ziua se stinseser[ acum =i ele spre v`n[t, un v`n[t deschis, fumuriu. Putea fi ceva mai frumos pe p[m`nt? Putea fi ceva mai perfect ]n univers? Am intrat ]n ap[ u=or, f[r[ zgomot =i pe cum ne dep[rtam spre larg cuprindeam cu privirea o zare mai larg[ ]n jurul acelei esen\e a fericirii terestre =ia perfec\iunii universale care se f[cea tot mai firav[ =i mai albastr[, topindu-se f[r[ ap[rare ]n cer, la Paestum. Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru c[, redate naturii, ele ]=i c`nt[ nu numai sl[biciunea de a fi nemuritoare, ci =i puterea lor omeneasc[ de a muri c`te pu\in.

CUPRINS 281

Geniul de a fi

}N MI+CARE

Ce este o c[l[torie dac[ nu o ]ncercare de a vedea cum, ]n alte condi\ii, sufletul nostru r[m`ne acela=i? Ce este o c[l[torie dac[ nu o experien\[ capabil[ s[ verifice, printre ]ntreb[ri =i compara\ii, puterea noastr[ de a reac\iona, de a r[spunde? Pentru c[, oric`t de mode=ti am fi, nu putem s[ nu observ[m c[ important cu adev[rat nu este ceea ce am v[zut, mi=c`ndu-ne, ci ceea ce am sim\it ]n mi=care. Iat[, se ]mplinesc aproape patru ani de c`nd analizez, cu o ciudat[ =i nostalgic[ beatitudine, fotogram[ cu fotogram[, filmul unor c[l[torii nedisp[rute ]n uitare pentru c[ au =tiut s[-=i lase vederile dizolvate ]n viziuni =i ]ntreb[rile pierdute ]n r[spunsuri, pentru c[ au acceptat s[-=i lase peisajele ]nlocuite de sentimente si adev[rurile irizate de ]ndoieli. Se ]mplinesc patru ani de c`nd ]n=ir`nd, ca m[rgelele pe a\[, ora=ele =i locurile v[zute, doar scriind despre ele descop[r cum un loc celebru abia dac[ se mai \ine ag[\at de amintire, ]n timp ce altul prin nimic senza\ional se dovede=te a fi ascuns, neb[nuit[, o aventur[. C`t de indiferente s-au pierdut ]n noi frumoasele palate din Aranjuez pe care le visasem de at`tea ori ]nainte =i c`t de limpede =i revelator ne-a r[mas ]n memorie fiecare detaliu al necunoscutului Cagnesur-Mer! Ce \in minte din Toledo? O gar[ ]mpodobit[ cu ceramici colorate =i bol\i rotunde de moschee? Priveli=tea ora=ului coco\at pe o colin[ ]nconjurat[ de r`u, ca o cetate din desenele medievale? Alcazarul cu tragedia =i ]nc[p[\`narea lui vinovat[? Catedrala? Casele vechi, str[zile, treptele, duc`nd mereu undeva, magazinele ]ngr[m[dite estetic ]n cotloane medievale, pie\ele minuscule, zidurile leproase

282

Ana Blandiana

purt`nd blazoane cavalere=ti, inscrip\ii religioase sau pl[ci comemor`nd victorii fratricide? Nu, toate acestea exist[ ]n mine, dar nu mai mult dec`t le-a= fi v[zut ]ntr-un film =i mai pu\in dec`t le-a= fi citit ]ntr-o carte. Toledo este ]n mine numele, numai pentru mine inventat, al lui El Greco, Toledo este ]n via\a mea unicul =i extraordinarul moment ]n care emo\ia artistic[ nu a mai ]nc[put ]n grani\ele ei suflete=ti, rev[rs`ndu-se ]n trupul nepreg[tit pentru ea, transform`ndu-se ]n r[u fizic, ]n sl[biciune, ]n ame\eal[. Toledo este pentru mine senza\ia de le=in din pragul S[lii Apostolilor, c`nd am cuprins ]ntr-o aceea=i cl[tinat[ privire mantia verde a Sf`ntului Iacob, mantia alb[ s Sf`ntului Bartolomeu =i rombul alungit al aureolei lui Iisus. Toledo este pentru mine numele convingerii c[ sufletul se poate v[rsa uneori ]n trup a=a cum fierea se poate v[rsa uneori ]n s`nge.

CUPRINS 283

Geniul de a fi

PE STR{ZI

Spre deosebire de arterele acvatice ale Vene\iei, canalele Amsterdamului nu sunt m[rginite chiar de pere\ii caselor, ci numai de linia punctat[ cu ar\ari a trotuarelor, care las[ undelor doar ceea ce ar trebui s[ fie partea carosabil[ a str[zii. Din acest compromis ]ntre strad[ =i canal, ]=i trage ora=ul farmecul s[u ambiguu =i oarecum misterios. Treceam, ]n unul dintre acele vapora=e burdu=ite de vizitatori domestici\i didactic de c`te un ghid, pe dinaintea fa\adelor continue ale caselor =i descopeream c[ ceea ce le d[dea personalitate =i le f[cea nelini=titoare era felul ]n care nu se distingeau net unele de altele. Nu-mi d[deam seama dac[ str[zile au fost construite dintr-o dat[ dup[ un plan unic sau casele, ridicate pe r`nd, s-au supus unei severe concep\ii prestabilite, dar fiecare cl[dire p[rea s[ fac[ parte dintr-un ciclu, se asambla ]ntr-un complex, ]ntr-o ]ntreag[ linie arhitectonic[ caden\at[ de aproape neobservabili pere\i desp[r\itori. Construite ]n marea lor majoritate ]n secolul al XVII-lea, casele acestea cu aerul lor solid =i demn sunt opera acelor personaje at`t de uniforme =i de prezente ]n tablourile epocii: b[rba\i corpolen\i, cura\i, serio=i, rigizi, m`ndri de calit[\ile, =i de ceea ce la alte popoare ar fi considerate defectele lor, privind sever =i opac ]n ochii privitorului, ]n timp ce cu o m`n[ num[r[ fi=icuri aurii sau str`ng con=tiincios b[ierile, legate, ale pungii. Casele acestor oameni cu gulere cre\e =i imaculate, cu obraji la\i si buze sub\iri str`nse ]nc[p[\`nat, au ferestrele mari carelate de plumb, fa\adele din c[r[mid[ aparent[, a=ezat[ cu grij[ =i dichis, u=ile lungi =i ]nguste. Fiecare dintre ele are un fronton mai mult sau mai

284

Ana Blandiana

pu\in triunghiular, mai mult sau mai pu\in ]mpodobit, pe care este fixat un mare =i oarecum ]nsp[im`nt[tor c`rlig care permitea unui scripete s[ ridice pentru a introduce prin ecranele late ale ferestrelor tot ceea ce nu ]nc[pea pe scara ]ngust[ dintre u=a =i etajele superioare. Acestui neobosit si at`t de utilitar orgoliu de marmor[ sau stuc, ultimele decenii i-au ad[ugat o a doua arhitectur[ paralel[ cu prima =i derizorie fa\[ de ea: ancorate unul l`ng[ altul, =lepuri si vapoara=e scoase din uz au fost transformate ]n apartamente plutitoare. Nimic mai pitoresc, mai tr[znit =i mai divers dec`t acest ]ntreg cartier lunec[tor la cea mai mic[ adiere. Vedete elegante cu ferestre largi ]nvol[nate de perdele si ]nflorite de plante exotice, dincolo de care se v[d interioare confortabile =i amuzante cu lambriuri, lustruite cald =i ]ncheieturi nichelate =i rezistente; cor[bii p[r[site =i v[duvite de catarge, cu cabina de comand[ transformat[ ]n dormitor =i puntea sp[lat[ de valurile cine =tie c[ror m[ri mobilat[ cu b[nci =i scaune de gr[din[; ambarca\iuni ]ndoielnice =i dezafectate, n[cl[ite de gudron =i de amintirile vie\ii lor nomade peste calele mirositoare ale c[rora au fost ]njghebate bar[ci unde se cresc copii dup[ cum dovedesc fr`nghiile de rufe infantile flutur`nd sfid[tor =i neorealist. Pe o punte au fost depozitate ]n stive colorate strident =i cu inten\ii artistice hoituri de tabl[ r[pite dintr-un cimitir de ma=ini, al[turi de statuia baroc[ v[lurit[ ]n ghips a unui uria= sf`nt cu o m`n[ lips[, dar cu aureola complicat[ =i ]ntreag[. Se pare c[ exist[ ]n Amsterdam mai mult de trei mii de asemenea locuin\e ancorate la buza trotuarelor, umbrite de ar\ari =i pomi, l[s`ndu-se troienite de iluzoriile monede aurii pe care pomii le scutur[ altrui=ti ]n fiecare prim[var[. De fapt cea mai puternic[ impresie a ora=ului cov`r=it de bog[\ie, de istorie, de art[, se leag[ pentru mine tocmai de ace=ti nenum[ra\i =i destul de banali arbori care ]mp`nzesc bulevardele =i care afla\i ]n acea zi luminoas[ =i cald[ la v`rsta frenetic[ a reproducerii scuturau peste asfaltul str[zii

Geniul de a fi

285

=i oglinda canalelor milioane de b[nu\i aurii =i aproape transparen\i porni\i ]n exodul iubirii la cea mai slab[ pal[ de v`nt. Apa se acoperise ]n scurt timp de aceste succesive genera\ii de petale sau spori ca de o z[pad[ miraculos depus[ pe instabila ei suprafa\[, ]nc`t, pentru a ]nainta, vasul trebuia s[-=i sf`=ie o d`r[ prin materia diafan[ care se re]mpreuna ]n urma noastr[ ]ntr-o pace care nu p[rea s[ fi fost tulburat[ de nimic. }ntr-o miraculoas[ =i inspirat[ infla\ie, arunc`ndu-=i aurul pe str[zi, natura devaloriza ironic[ fi=icurile din tablouri.

CUPRINS 286

Ana Blandiana

UN OBICEI

Scena se petrece la Madrid. Este sear[, trecut de ora 11. Bine]n\eles, ora ]naintat[ =i dispari\ia zumzetului magazinelor nu face dec`t s[ pun[ =i mai mult ]n eviden\[ motocicletele care gonesc demen\ial cu \evile de e=apament interpret`nd diabolice arii reverberate de ziduri sau c`ntecele =i chiotele grupurilor de tineri care b`ntuie ]ntr-o vesel[ insomnie str[zile =i noaptea. Madridul nocturn este ]nc[ mai zgomotos, mai vuitor dec`t cel din zi, cu ma=inile mai nest[p`nite, turi=tii mai neintimida\i, restaurantele mai deschise. }n acest cadru agitat =i nepotolit, ici =i colo, pe trotuare sau chiar ]n mijlocul str[zii, ]nconjura\i firesc de goana vehiculelor, oameni, singuri sau perechi, stau =i bat din palme. Priveli=te, evident, ciudat[, mai ales c[, oric`t[ perspicacitate ai avea, nu reu=e=ti s[ descoperi scena aplaudat[ de ace=ti stranii spectatori. Sunt prea netulbura\i pentru a fi nebuni =i prea mul\i pentru a fi originali =i atunci nu r[m`ne dec`t s[ te ]nc[p[\`nezi a descoperi ascunsul obiect al aplauzelor, spectacolul. Am cheltuit ore ]ntregi ]n repetate nop\i pentru a descoperi c[ el nu exist[. Exist[ ]ns[, mai spectaculos dec`t orice spectacol, straniul obicei: ca s[ intri dup[ 11 noaptea ]ntr-o cas[ sau ]ntr-un hotel, s[ zicem, nu trebuie s[ suni — de altfel, nici nu exist[ sonerii — trebuie s[ ba\i din palme. Tot la dou[-trei str[zi sau str[du\e se afl[ un paznic (serreno) ]narmat cu o uria=[ leg[tur[ de chei, ale tuturor caselor pe care le are ]n paz[. La b[taia din palme, ]n mod ideal, paznicul r[sare din p[m`nt =i vine s[-\i deschid[, ]n schimbul unui bac=i= infim, u=a. Dar ceea ce

Geniul de a fi

287

fusese c`ndva o func\ional[ =i fermec[toare practic[ medieval[ se transform[ ]n n[ucitoarea capital[ modern[ ]ntr-o mereu repetat[ scen[ beckettian[. Te ]ntorci obosit dup[ ]ncheierea unei prelungite zile de munc[ turistic[ (nu glumesc, pu\ine munci mi se par mai obositoare dec`t fanatica sete de cunoa=tere care te face s[ ba\i zeci de ore ]n =ir str[zile =i muzeele, ]ncerc`nd s[ nu pierzi, s[ nu ui\i nimic), te ]ntorci, deci, obosit spre hotelul g[sit cu greu =i pl[tit =i mai cu greu, g`ndindu-te cu jind la patul — chiar mizerabil — care te a=teapt[, g[se=ti poarta ]nchis[ =i ]ncepi, a=a cum ai fost ]nv[\at s[ ba\i din palme. Exerci\iu f[r[ urm[ri evidente. De altfel descoperi pe al\ii, ceva mai jos sau ceva mai sus pe strad[, b[t`nd din palme =i mai de mult. Minutele se fac sferturi de or[, palmele \i se ro=esc, te sim\i din ce in ce mai furios, mai ridicol, ]ncepi s[ pactizezi cu cei asemenea \ie, ba\i din palme tot mai tare, tot mai sacadat, d`ndu-\i seama c[ ]n vacarmul nocturn numai o minune ]l va face pe mult doritul serreno s[-\i aud[ disperatul =i desuetul mesaj. Minune care ]n cele din urm[ se produce, atunci c`nd nu mai sperai nimic, c`nd avusese=i destul timp s[ te imaginezi dormind pe o banc[ ]n parc, ]nconjurat de \evi furioase de e=apament =i excentrice obiceiuri medievale.

CUPRINS 288

Ana Blandiana

LEONARDO DA VINCI, MICHELANGELO, RAFFAELLO

Leonardo Da Vinci, Michelangelo =i Raffaello sunt cele trei impresionante vapoare care leag[ porturile colorate, cu pe=ti=ori ]not`nd ]n ulei ]ncins =i felii paradisiace de harbuz, ale Italiei, de portul lunar al mineralului New York. Pe pere\ii lor ]nal\i, perfora\i de rotunde =i modeste hublouri ]n partea ]nferioar[, t[ia\i de imense vitrine la nivelul pun\ilor superioare, ]n dreptul restaurantelor de lux, apele albastre, fermecate, ale Mediteranei se amestec[ cu apele indiferente ale Oceanului Atlantic; pe coridoarele lor — ]nguste, turnate ]n linoleum =i ]nstr[inate de neon ]n ad`nc, spa\ioase, ascunse sub moi mochete, sc[ldate de ziua ]mbl`nzit[ ]n ap[, sus — se amestec[ vocabulele solare ale italienei cu sunetele topite unele ]ntr-altele =i simplificate ale fostei engleze; ]n restaurantele =i s[lile lor de cinematograf, ]n cluburile =i bisericile lor, se amestec[ speran\ele celor care au p[r[sit Europa ]n c[utarea unei lumi noi, f[r[ trecut =i f[r[ s[r[cie, cu deruta celor care s-au ]ntors ]n Europa ]n c[utarea mileniilor =i s[r[ciei c[rora le simt lipsa. La dus eram ]nconjura\i de o ]ntreag[ popula\ie ]n migra\ie, familii complete ]mbarcate spre un alt continent =i spre o alt[ istorie, ]nconjurate de fluxul mizer al boccelelor, ]nsp[im`ntate de luxul straniei ambarca\iuni — mare c`t o localitate — care ]i purta spre necunoscut. Oameni care, evident, nu c[lcaser[ ]n via\[ ]n alt restaurant dec`t ]n c`rciuma din satul lor erau pu=i de trei ori pe zi ]n fa\a unor meniuri savante, cu nume interna\ionale, cuprinse ]n pre\ul biletului. +i cum nu reu=eau s[ priceap[ c[ toate acele bun[t[\i le apar\in

Geniul de a fi

289

cu adev[rat, se purtau nefiresc, ca ni=te uzurpatori c[rora din clip[ ]n clip[ ar fi urmat s[ li se impute bun[starea ce nu le fusese sortit[. }ntre via\a lor de ]nfr`ngeri, ce se ]ncheia prin aceast[ eroic[ dezertare, =i anii de priva\iuni care ]i a=teptau st[tea cump[na absurd[ a acestei s[pt[m`ni de lux inexplicabil care — departe de a-i ferici — ]i ]nstr[ina de ei ]n=i=i st[p`nindu-i cu o necunoscut[ teroare. O s[-mi amintesc ]ntotdeauna cu o sf`=iere vecin[ cu pl`nsul perechea de tineri portughezi ]nso\i\i de o b[tr`nic[ firav[, nu mai mare dec`t o feti\[ de zece ani, care ]i urma pe coridoare tremur`nd, ne]ndr[znind s[ se dep[rteze de ei mai mult de un metru, privind ]n jur cu ochi de vietate h[ituit[, ne]n\eleg`nd nimic din cuvintele str[ine care i se rostogoleau peste capul b[tr`n ascuns sub broboad[ neagr[. Fusese smuls[ din suferin\ele =i supersti\iile ei, desigur milenare, pentru a fi azv`rlit[ ]n m[runtaiele acestui monstru plutitor, spre o lume ]n care pe ea nu putea s-o a=tepte dec`t un cimitir str[in =i ne]n\eles. }n s[lile de club =i ]n s[lile de sport, organizatorii c[l[toriei ]ncercau zadarnic s[-=i fac[ meseria de animatori, propun`nd jocuri distractive =i gimnastici ]nvior[toare, exerci\ii amuzante, capabile s[ fac[ timpul s[ treac[ =i g`ndurile s[ dispar[. Emigran\ii ]i ascultau absen\i, cu ochii goi r[t[cind pe oceanul unde nu se mai vedea nici p[m`ntul pierdut, nici — cu at`t mai pu\in — cel al f[g[duin\ei. De ]ntors se ]ntorceau numai ]nving[torii. Cei ce reu=iser[ s[-=i fac[ o stare, c`t de modest[, acolo ]n lumea nou[, at`ta c`t s[ poat[ ar[ta ]n satul lor sicilian o fotografie cu bra\ul sprijinit pe portiera unei limuzine, av`nd ]n fundal o cl[dire despre care s[ explice c[ e fabrica proprie. Se ]ntorceau dup[ zece, dup[ dou[zeci de ani, m`ndri =i deruta\i, ne=tiind cum s[-=i exprime triumful =i nefiind chiar siguri c[ au ce exprima. Aceast[ clip[ a ]ntoarcerii, aceast[ reeditare a halucinantei c[l[torii de plecare, o visaser[ ]n clipele grele ale exilului lor

290

Ana Blandiana

voluntar, devenit ]ntre timp cas[, =i li se p[ruse de neatins, dar acum ]mplinirea nu le d[dea dec`t o oboseal[ timid[ cu care nu =tiau ce sa fac[. B[tr`nul cu care st[team de trei ori pe zi la mas[ ne m[rturise=te c[ nu =tie a scrie =i citi ]n englez[, =tie doar a vorbi pu\in. A stat totu=i o via\[ ]n Statele Unite si de o via\[ traverseaz[ toat[ acea civiliza\ie a reclamelor scrise f[r[ s[ le ]n\eleag[, vorbind limba dup[ ureche, imit`nd ni=te sunete extrem de aproximative =i schimbate mereu de la vorbitor la vorbitor, lipsit de prototipul scris care s[ lege ]ntre ele prin ceva fix =i logic apele mereu schimb[toare ale pronun\iei. De altfel, observ[m cu uimire c[ suntem considera\i italieni =i ]n\elegem astfel c`t de pu\in siguri sunt ei =i de limba lor, din moment ce nu pot deosebi un vorbitor de italian[ de un italian. Oameni care nu mai =tiu cu adev[rat nici o limb[, pierdu\i ]ntre \[ri =i continente, neacas[ nic[ieri, ei sunt la fel de pierdu\i ]ntre cuvinte. +i totu=i, mai au gesturi =i obiceiuri pe care deceniile americane nu au reu=it s[ li le extirpe. Dac[ treci dup[-amiaz[ pe nesf`r=itele coridoare formate din u=ile cabanelor de clasa a doua (classa turistica), \i se ]nf[\i=eaz[ o priveli=te asemenea unei imagini stilizate =i simbolice dintr-un film halucinant: a=eza\i pe sc[unele ]n dreptul u=ilor date de perete, sicilienii stau “la poart[“. Ar putea s[ se plimbe prin elegantele =i luminoasele saloane de la etajele superioare, ar putea s[ stea pe pun\ile sc[ldate ]n aerul s[rat =i reflexele multicolore ale apei, ar putea s[ vad[ filme, s[ citeasc[ ]n bibliotec[, s[ se lase distra\i de organizatorii de jocuri; dar — sub gurile de aer condi\ionat, ]n peisajul de linoleum, sub soarele de neon — ei fac ceea ce fac de milenii atunci c`nd au timp liber: stau de vorb[ la poart[. Stau de vorb[ ]n acel incredibil amestec de cuvinte =tiute din copil[rie =i de cuvinte ]nv[\ate b[nuitor dup[ ureche, ]n\eleg`ndu-se ]ntre ei =i solidari mereu ]n fa\a restului amenin\[tor al lumii, =i a=a cum stau, pa=nici =i nesiguri, ace=ti bie\i eroi ai filmelor cu Mafia mi se par mai

Geniul de a fi

291

demni de mil[ dec`t cei pe care-i v[zusem plec`nd cu cinci luni ]n urm[, dec`t cei care fuseser[ ei ]n=i=i cu decenii ]nainte c`nd f[cuser[ drumul ]n sens contrar. }ntre speran\a celor ]nvin=i de via\[ =i incon=tienta dezn[dejde a ]nving[torilor st[tea, sf`=ietoare, inutilitatea luptei. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello... Ne-a dus ]nspre America Leonardo da Vinci, ne-a adus ]napoi Raffaello. Acelea=i labirinturi de kilometri =i kilometri pe care le str[b[team de trei ori pe zi ]nspre sala de mese, r[t[cindu-ne de fiecare dat[, str[b[t`ndu-le ]n fug[, cu ve=nica team[ de a nu pierde ora obligatorie, eliminatorie a mesei, ]ncep`nd s[ le ]nv[\[m ]n preajma sosirii; acelea=i frizerii ve=nic goale, acelea=i vitrine cu alcooluri lipsite de taxe vamale, acelea=i sc[ri urc`nd =i cobor`nd spre \inte marcate prin s[ge\i explicative, at`t de multe, ]nc`t ui\i s[ le mai urm[re=ti; acela=i meniu cu excelente reproduceri ale Giocondei =i ale Madonei Sixtine; acelea=i t[bli\e indic`nd cu aplomb class limit ]ntre dou[ pun\i, ]ntre dou[ saloane, ]ntre dou[ lumi, frontier[ c[lcat[ cu dezinvoltur[ =i cu revolt[, dar nu mai pu\in existent[ ]n continuare. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello, mi=c[toare puncte de suspensie ]ntre dou[ continente dep[rtate, ]ntre dou[ universuri reciproc nostalgice pe care le contemplam cu egal[ admira\ie, cu egal[ deta=are =i cu acea fericit[ =i inexplicabil[ triste\e care ne ]nv[luie c`nd privim stelele...

CUPRINS 292

Ana Blandiana

BINELE +I R{UL

De c`te ori ]mi aduc aminte acele grupuri de indieni Navajo ]nt`lnite ]n oazele zguduite de v`nt ale de=ertului Arizonei; de c`te ori ]mi amintesc grupurile acelea de oameni str`n=i unii ]ntr-al\ii cu o solidaritate primar[ =i h[ituit[, nemai]ncerc`nd s[ ]n\eleag[ nimic din lumea care ]i ]nconjura — dup[ at`tea secole de oprimare — cu o curiozitate respectuoas[ acum, plin[ de remu=care =i de bun[voin\[; de c`te ori ]mi aduc aminte acele figuri ca ni=te pece\i ne]n\elese ale claustr[rii ]n propria suferin\[, acele figuri familiare din filme eroice =i din entuziaste studii etnografice, m[ g`ndesc c`t de greu se poate imagina o mai tragic[ =i ireconciliabil[ confruntare de idealuri =i de moduri de ]n\elegere a lumii dec`t cea desf[=urat[ ]n America de Nord o dat[ cu apari\ia omului alb. De secole lungi, nescrise ]n nici o cronic[ =i pe nici un r[boj, imensul continent de savane unduitoare, de=erturi portocalii, mun\i ag[\a\i de cer, codri ]mb[t[tori, v[i paradisiace, era locuit de c`teva sute de triburi, vorbind c`teva sute de limbi, ]nfrunt`ndu-se sau unindu-se ]ntre ele atunci c`nd, rar, se ]nt`lneau pe p[m`ntul destul de larg s[-i ascund[ unii altora, s[-i lase pe to\i ne]ngr[di\i, ]ntr-o h[l[duire fericit[ =i anistoric[. Aceste semin\ii diverse =i r[sfirate, ]ncoronate cu pene =i ]mpodobite cu hlamide de piei flutur`nd, aveau comun nem[rginitul respect fa\[ de natura c[reia ei ]i erau numai o infim[, ]n\eleapt[ =i adoratoare parte; aveau comun[ o spiritualitate ciudat[ =i ]nalt[, str[in[ de no\iunea posesiunii, dispre\uitoare de practic[, neb[nuind interesele, neinteres`ndu-se de timp.

Geniul de a fi

293

Europa cutremurat[ de r[zboaie, de molime, de mizerie, de inegalitate, de fanatisme a rev[rsat peste acest univers ancestral — pe care ]l ignora =i ale c[rui bogate ]ntinderi le considera o planet[ vacant[ =i o lume nou[ — valuri disperate de dezmo=teni\i care aduceau cu ei cr`ncena dorin\[ de a avea, de a munci, de a lupta, de a cuceri, de a construi. At`tea verbe ale c[ror ]n\elesuri neb[nui\ii b[=tina=i nici nu le b[nuiau. }nt`lnirea dintre cele dou[ rase umane a trebuit s[ fie mai ]nt`i aureolat[ de o reciproc[, naiv[ =i ]nfrico=[toare uimire. }n timp ce unii ]=i cl[deau cu sudoare =i s`nge case menite s[ ]nfr`ng[ timpul =i durau ]n jurul lor ziduri ]nalte care s[ delimiteze =i s[ apere p[m`ntul lor, ceilal\i ]n[l\au gra\ioase turnuri de-o noapte, u=oare corturi de piei al c[ror merit era tocmai faptul c[ nu durau, c[ puteau fi ref[cute ]n mereu alte paradisuri ale p[m`ntului care nu apar\inea ]mpreun[ cu plantele, animalele =i oamenii s[i dec`t sie=i. Binele =i r[ul reprezentau pentru fiecare dintre p[r\i ]n a=a m[sur[ altceva, ]nc`t orice comunicare nu ]nt`rzia s[ se transforme ]ntr-o ne]n\elegere ]ndurerat[ =i profund[. Omul alb, dornic s[ m[n`nce, s[ consume, s[ produc[, se f[cea misionarul idealului s[u de bun[stare =i-i cerea indianului s[ devin[ \[ran =i gospodar, dar indianul se lep[da de profanare: “}mi ceri s[ tai iarb[ =i s[ fac f`n, =i s[ devin bogat ca omul alb, dar cum a= ]ndr[zni, oare, s[ tai p[rul mamei mele?”. Omul alb, fascinat de lumina atotputernic[ =i catastrofal[ a aurului, ]i cerea indianului s[ devin[ miner, dar indianul rezista, opun`nd magiei aurului magica sa credin\[: “}mi ceri s[ sap ]n piatr[, dar a= putea la fel s[ sap sub piele pentru oase? C`nd voi muri n-a= mai putea s[ intru ]n trupul mamei mele, pentru a m[ na=te din nou”. Omul alb era harnic, eroic, ]ntreprinz[tor, neobo–sit, st[p`nit de o adev[rat[ furie a muncii. Indianul ]=i punea ]n gard[ urma=ii: “Tinere, nu trebuie s[ munce=ti. Omul care munce=te nu poate visa, iar ]n\elepciunea vine ]n vis”.

294

Ana Blandiana

Indianul tr[ia ]n afara istoriei, indiferent la ispitele ei, dispre\uitor la r[spl[\ile ei, si, orgolioas[ =i puternic[, istoria l-a ]nvins. Pantalonii din p`nz[ blue-jeans pe care-i purtau dureroasele grupuri din de=ertul Arizonei sunt dovezi mai definitive dec`t tratatele de supunere semnate. Natura, ai c[rei reprezentan\i erau, nu-i va r[zbuna dec`t t`rziu, atunci c`nd, sufocat ]ntre bog[\iile =i ma=inile sale, omul alb o va adora cu dezn[dejde, ca pe un ideal at`t de proste=te pierdut...

CUPRINS 295

Geniul de a fi

LUMIN{

Vi s-a ]nt`mplat vreodat[ s[ observa\i c`t de mare devine lumea toamna? Ca o camer[ ]nc[rcat[ de obiecte =i lucruri ]n care toate ar deveni luminoase =i apoi ar disp[rea l[s`nd ]nc[perea uria=[ =i goal[, p[r[sit[ =i eliberat[ ]n acela=i timp. At`t de podoab[ ]i sunt frunzele lumii, ]nc`t chiar =i dispari\ia lor este ]n stare s[ o ]nfrumuse\eze. +i cine =i-ar putea imagina o mai savant[ dispari\ie? Nu este o cobor`re treptat[ ]n neant =i nici o brusc[ nefiin\[. Este mai ]nt`i o intensificare exultant[ a tuturor for\elor vie\ii, o str[lucire at`t de ]ncordat[, ]nc`t devine greu de suportat, a=a cum prea marea fericire poate nelini=ti ca o suferin\[. Transform`ndu-se ]n galben, verdele arde =i lumineaz[, ]n[l\`nd, ]ntr-un ultim elan, imnuri imateriale de slav[. Iar apoi, ]n clipa ]n care frunzele cad, nu cade dec`t trupul lor suav carbonizat, ]mbr[c`nd ]n brocarte p[m`ntul, lumina r[m`ne ]n aer, mai intens[ dec`t putuse aerul vreodat[ fi, dezv[luitoare a unor spa\ii noi, nem[rginit de libere. Lumea se face deodat[ mai mare, neb[nuit de mare, ca =i cum s-ar da la o parte deodat[ o bogat[ cortin[, dincolo de care p[m`ntul ]ntreg st[ ]ntr-o emo\ionant[ a=teptare, fragil, curat. Zidurile se v[d limpezi ]n lumin[, stre=inile se deseneaz[ exact, turnurile se ]ncrusteaz[ pe cer. +i cerul ]nsu=i, enorm, coboar[ drept p`n[ la acoperi=uri, p`n[ la coroanele ascu\ite, schi\ate ]n negru, ale arborilor. Este o savant[ trecere dinspre pictur[ spre grafic[, dinspre culorile ]nvolburate baroc spre liniile pure trasate modern ]n c[rbune, este o r[sturnare de sensuri din care universul nu are dec`t

296

Ana Blandiana

de c`=tigat ]n subtilitate =i mister. Pentru c[, ciudat, aceast[ limpezire =i esen\ializare a lumii este mai misterioas[ dec`t bog[\ia ei estival[, f[r[ hotar. Culorile, fructele, frunzele \ineau de senza\ii, de trup, de materie, ]n timp ce golul iluminat de acum nu poate fi perceput dec`t printr-un tremur u=or sufletesc, un tremur pe care ne-am obi=nuit s[-l confund[m, simplificator, cu triste\ea, c`nd el nu este dec`t preaplinul, intens p`n[ la durere, al unei bucurii.

CUPRINS 297

Geniul de a fi

CU M~NA ST~NG{

}n or[=elul din Middle West unde am locuit mai bine de trei luni, toat[ lumea scria cu m`na st`ng[ =i asta — departe de a ne amuza ca o picanterie a locului — ne d[dea un fel de continu[ nelini=te, ca =i cum ne-am fi mi=cat f[r[ ]ncetare printre infirmi pe care nu =tiam cum s[-i trat[m. Apucau foaia ]ntr-un fel ciudat, rotind-o mai ]nt`i =i a=ez`nd-o ]ntotdeauna oblic, aproape ascuns[ sub bra\ul st`ng. Mi=c[rile lor scurte =i ne]ndem`natece, ca un fel de b`lb`ial[ a gesturilor ]nainte de a se apuca de scris, nenum[ratele mi=c[ri infinitezimale care ]nso\eau — asemenea unui bruiaj al sunetului de baz[ — a=ezarea m`inii pe pagin[ pentru a ]ncepe s[ scrie, ]mi trezeau o mil[ tulbure, amestecat[, ]mpotriva sentimentelor mele pline de bun[voin\[, cu o abia ascuns[ aversiune. Nu m[ puteam hot[r] ]ntre acest impur sentiment de superioritate =i o adev[rat[ intimidare ]n fa\a acelei ]ntregi popula\ii scriind cu m`na st`ng[ =i explic`nd c[ =tie s[ scrie cu am`ndou[ m`inile. Dar nu scriau niciodat[ cu dreapta, ]nc`t, dac[ existase c`ndva l[rgirea efectiv[ a posibilit[\ilor lor de exprimare, ea se transformase cu timpul, printr-o r[sturnare de ne]n\eles, ]ntr-o ]ngr[dire de care nu-=i d[deau seama =i de care continuau s[ fie m`ndri, ca de un simbol al libert[\ii. Vedeam zilnic, tot mai confuz[, nenum[rate perechi de m`ini av`ndu-=i via\a lor particular[, f[r[ leg[tur[ cu trupurile c[rora le apar\ineau, mi=c`ndu-se neobi=nuit =i transform`ndu-=i cu arogan\[ infirmitatea ]n sfidare. Dup[ c`tva timp, noi, care scriam normal, obi=nuit, f[r[ efort,

298

Ana Blandiana

c[p[tasem un fel de jen[ ]n a ne purta firesc =i, dintr-un fel de dorin\[ de adaptare probabil, f[ceam aproape f[r[ s[ ne d[m seama c`teva gesturi ]n plus ]nainte de a ne apuca s[ scriem, ca =i cum n-am fi putut-o face pur =i simplu, ca =i cum =i nou[ ne era destul de greu. Evident, ne jenam unii de al\ii c`nd ne surprindeam reciproc ]n vreo asemenea situa\ie, dar continuam, aproape incon=tient, dintr-un ad`nc =i nem[rturisit instinct de conservare, s[ ne ascundem u=urin\a de a scrie, s[ ne l[ud[m cu st`ng[ciile noastre mimate. Cele trei luni exacerbate de dorul de cas[, exasperate de incapacitatea noastr[ de adaptare, se transformau ]ntr-o lentil[ deformatoare prin care lumea se vedea mai ciudat[ dec`t era ]n realitate, mai plin[ de sensuri =i de simboluri dec`t o puteam b[nui, d[t[toare de co=maruri =i de reverii care ne apar\ineau nou[ mai mult dec`t ei, nou[, c[rora nu ne era indiferent c[, printre veveri\e =i case cu obloane colorate, locuitorii pa=nicului =i idilicului or[=el din Middle West scriau cu m`na st`ng[.

CUPRINS 299

Geniul de a fi

V~NZ{TORII DE AP{

}nainte de a trece prin poarta european[ a Gibraltarului, vaporul urma s[ opreasc[ pentru c`teva ore la Casablanca, nume sonor de film =i de poveste de dragoste, port c[ruia nu-i corespundea ]n mintea noastr[ dec`t o rostogolire ]nc`ntat[ =i exotic[ de vocale. Am ajuns ]n zorii unei zile intens albastre care avea s[ se dovedeasc[ dogoritoare =i am stat pe punte vreo or[ privind cum nava ]nainteaz[ lent ]n “cel mai mare port al Africii”’, oferindu-ne mai ]nt`i priveli=ti frumoase, idilice, apoi tot mai concrete vederi asupra unor cheiuri murdare, cu mun\i de gr`u abia acoperit de prelate, ]mpr[=tiat de pa=i pe kilometri p[tra\i, cu baloturi a=ezate la ]nt`mplare, gr[mezi de =ine, piramide de l[zi, stive de colaci de s`rm[ — =i prin tot acest haos colorat, caftanele albe sau maronii ale oamenilor portului, a=eza\i doi c`te doi sau ]n grupuri, ]ntr-un fel de lene mai mult sau mai pu\in contemplativ[, ]ntr-un fel de uitare de sine, de toropeal[ tradi\ional[. Cobor`nd, a trebuit s[ str[batem mai bine de o jum[tate de or[ toat[ aceast[ picotitoare dezordine, ]nainte de a da brusc ]ntr-o strad[ larg[, cu palmieri pe mijloc, cu bazaruri pe o parte =i alta, cu m[rfurile expuse p`n[ pe trotuar, cu bl[nurile =i al[murile at`rnate deasupra rigolelor. Tarabe v`nz`nd un fel de p[sat cu lapte ]n boluri de lemn nu tocmai curate, c[rucioare cu fructe exotice, =i mai ales, mereu acele covoare =i acele burnus-uri, =i acele t[vi de aram[ =i sandale de piele, =i curele, =i inele, =i m[rgele, =i gen\i, =i castroane, =i ceainice, totul str[lucind de culori =i lucr[turi orientale, totul ]mbiat ]ntr-un amestec de limbi viu =i pitoresc, prietenesc =i neobosit. T`rguiala e aproape

300

Ana Blandiana

mai important[ dec`t v`nzarea, primul pre\ cerut este ]ntotdeauna de c`teva ori mai mare dec`t cel care va fi dat ]n cele din urm[, cu toate protestele cump[r[torului sunt date jos de pe rafturi zeci de m[rfuri, sunt desf[cute m[t[suri, sunt dezv[luite secrete. }\i venea s[ nu mai pleci, s[ stai la nesf`r=it s[ te minunezi de toate acele lucruri frumoase care p[reau extrem de ieftine f[r[ a fi ]ntr-adev[r, care purtau ]ns[ cu toatele pecetea col\ului de lume care le-a produs, =i mai mult dec`t at`t, savoarea, parfumul ]ntregii lumi islamice, cu l`ncezeala ei =ireat[ =i vorb[ria ei ]nv[luitoare, cu bijuteriile ei complicate =i caligrafiile ei ]nc[lcate, cu aurul =i culorile ei grele. At`rnate de stre=ini, rochii lungi cusute bogat cu motive orientale, ]n galben =i aur, ]n verde =i ]n argint, sem[n`nd unor rochii de ]mp[r[tese, =i unor ve=minte preo\e=ti, las[ g`ndul s[ alunece spre fastul bizantin ]nrudit prin subteranele veacurilor cu acest gust greu de str[luciri =i de arome. }n dosul bazarurilor se ]ntindea Medina — cartierul vechi — ]ncreng[turi ]nguste de uli\e, dughene cu marfa curg`nd p`n[ ]n mijlocul str[zii, v`nz[tori l[ud`ndu-=i averile, merg`nd =i lu`nd de la vecin dac[ ]i cereai un produs pe care nu-l avea, copii descul\i =i aproape goi juc`ndu-se pe sub tejghele, ma=ini demente ]ncerc`nd s[ treac[ prin spa\iul ]ncredibil de ]ngust dintre tarabe =i izbindu-se cu non=alan\[ ]n oameni, ]n mese, ]n col\uri de case... Prin ]nghesuiala de sf`r=it de lume, pluteau cu dezinvoltur[ femei ]nalte, ]mbr[cate ]n lungi ve=minte despicate ]n p[r\i uneori p`n[ aproape de coaps[, dar cu capul acoperit de un fel de glug[ bogat[ care cre=tea din rochie, cu fa\a ascuns[ sub feregeaua ]mpodobit[ cu paiete =i cu motive na\ionale, ]nc`t ochii =i fruntea care scap[ ]ntre cele dou[ paravane par de cele mai multe ori ne]nchipuit de frumoase, misterioase p`n[ la basm. Tot din aglomera\ie se decupeaz[ din c`nd ]n c`nd ni=te personaje ciudate, ni=te b[tr`ni slabi =i negri de soare, ]mbr[ca\i ]n

Geniul de a fi

301

mantii albe =i purt`nd ]n spate mari recipiente de aram[, prinse de-a curmezi=ul pieptului cu dou[ curele late de care at`rn[ multe ce=cu\e metalice, filigranate, str[lucitoare ]n soare. B[tr`nii poart[ ]n m`n[ un clopot, de aram[ =i el, =i sunetele care le ]nso\esc astfel trecerea prin mul\ime adun[ un fel de halo sonor figurii lor stranii sclipind de al[muri =i de albul ]mbr[c[mintei. Dac[ vrei s[-i fotografiezi, se ]ntorc cu spatele — pozeaz[ numai pentru un dolar. Sunt v`nz[torii de ap[.

CUPRINS 302

Ana Blandiana

SIMT CUM UIT

Simt cum uit, simt cum, cu fiecare or[ care trece, mi se =terge din minte ]nc[ o senza\ie, ]nc[ un personaj, ]nc[ un sentiment, l[s`ndu-m[ suspendat[ ]n acest prezent ve=nic =i inexplicabil pentru c[ leg[turile cu restul timpului i-au fost dizolvate. Uit cu ner[bdare, uit cu voluptate, uit chiar cu un fel de h[rnicie a uit[rii, dar =tiu c[ nu este vorba de o boal[, ci de o stare de spirit, de o anume somnoroas[ alunecare care m[ face s[ tr[iesc evenimente =i ]nt`mpl[ri f[r[ s[ le observ m[car — =i atunci nimic mai firesc dec`t s[ nu-mi mai aduc aminte de ele. Nu uit ]ns[, a=a cum ar fi de a=teptat, am[nuntele, p[str`nd doar o imagine general[, schematic[, a unei situa\ii sau pur =i simplu enun\ul alb al existen\ei ei, uit chiar datele esen\iale, uit chiar faptul c[ a existat, =i dac[ mai p[strez totu=i o firav[ b[nuial[, o senza\ie tulbure c[ a fost totu=i ceva, este pentru c[ ]mi r[m`n ]n minte c`teva am[nunte absurde — o pietricic[ sim\it[ prin talpa sub\ire a sandalei, felul ]n care se ]ndoia ]ntr-o cut[ dizgra\ioas[ b[rbia cuiva, o albin[ care mi s-a a=ezat pe o =uvi\[ de p[r at`rn`nd peste ochi... Uit faptul c[ am fost vreodat[ ]ntr-un ora=, dar \in minte o strad[ cotind ]ntr-un anumit fel pe l`ng[ o ci=mea din fa\a unei case vopsite ]n galben murdar =i l[s`nd s[ i se vad[ perdelele demodate cu broderii complicate. Iar acest cadru pe care nu =tiu unde s[-l plasez ]n ora=ele cunoscute de mine m[ face s[ m[ ]ndoiesc de siguran\a mea =i s[ m[ ]ntreb dac[ n-am fost totu=i ]n ora=ul acela al c[rui nume nu-mi spune nimic. Aceast[ ]ndoial[ ]ns[=i este extrem de ]ndoielnic[ totu=i, pen-

Geniul de a fi

303

tru c[ =tiu foarte bine c[ ci=meaua =i casa, vii ]n memoria mea, ar putea fi din alt[ localitate, pierdut[ la r`ndul ei in uitare. +tiu ca am fost la Praga, =tiu toate g`ndurile mele de atunci, ]mi g[sesc notate toate impresiile din cartierul lui Kafka, din straniul cimitir al[turat, g[sesc o lung[ descriere a unui orologiu merg`nd ]mpotriva timpului, cu acele mi=c`ndu-se, filozofic, de-a-ndoaselea, dar ]n mintea mea de acum, ]n fiin\a mea de azi, n-a mai r[mas nici o amintire, pe retina mea n-a mai r[mas umbra nici unei imagini. Dac[ nu a= =ti c[ al meu este scrisul acela, ]nc[ cite\, ale mele =ters[turile de ner[bdare, nu a= recunoa=te c[ prin capul meu au plutit acele idei str[ine, prin ochii mei au lunecat acele priveli=ti nemaiv[zute. +i atunci ]n acest amestec de timpi confund`ndu-se ]ntre ei, c`nd trecutul ]mprumuta incertitudinile viitorului, iar viitorul aerul lene=, =tiut pe de rost al trecutului, ce poate fi mai firesc, mai logic dec`t iritanta nesiguran\[ c[ ceea ce tr[iesc mi se ]nt`mpl[ ]ntr-adev[r =i c[ ceea ce v[d ]n jur sunt mai mult dec`t ni=te p[reri, din moment ce eu ]ns[mi cea de ieri, =l de alalt[ieri, =i din to\i anii trecu\i nu sunt ]n ochii mei ast[zi dec`t o p[rere inconsistent[ r[t[cind printr-o memorie cu fluxuri =i refluxuri capricioase, st[p`nite de a=tri necunoscu\i.

CUPRINS 304

Ana Blandiana

DESP{R|IRE

Am p[r[sit New York-ul ]ntr-o dup[-amiaz[ de mai, cald[ =i idilic[, somnoroas[, cu un soare mult mai potrivit s[ poleiasc[ acoperi=uri provinciale =i \uguiate de \igl[ ro=ie =i str[zi desuete cu romani\[ =i uluci, dec`t cheiurile uleioase, transatlanticele triumf[toare si zg`rienorii mar\ieni ai celui mai mare ora= de pe p[m`nt. Dar nu era prima oar[ c`nd descopeream lipsa de discern[m`nt a soarelui, incapabil s[ deosebeasc[ o metropol[ de un c[tun =i oferindu-se cu o at`t de democratic[ incon=tien\[ tuturor, =i, de altfel, nu soarele era centrul aten\iei noastre tracasate ]n acea dup[-amiaz[ a desp[r\irii. O desp[r\ire birocratic[ =i istovitoare, cu ore lungi de stat la cozi exotice =i interna\ionale, ]n burta cenu=ie a v[mii, apoi ]n burta nichelat[ =i mirosind a linoleum a vaporului; o desp[r\ire cu formulare, =i chestionare, =i declara\ii, =i pa=apoarte, care nu mai l[sau timp =i spa\iu sentimentelor =i ideilor, care nu mai l[sau loc dec`t dorin\elor gr[bite si isterizate de a sf`r=i odat[, de a ]ncepe altceva, oceanul, Europa, casa, via\a. +i abia c`nd s-au sf`r=it ]ntr-adev[r toate acele rituri ale birocra\iei interna\ionale, abia dup[ ce ne-am azv`rlit bagajele ]ntr-o cabin[ cuprins[ de o singur[, definitorie privire, abia dup[ ce am ie=it alerg`nd, liberi ]n sf`r=it, ]n sf`r=it latini pe sc`ndurile italiene ale pun\ii, liberi de limba englez[, de supele ]n pastile, de p`inea ]n celofan, liberi de dep[rtarea f[r[ speran\[ de cas[, abia dup[ ce am ajuns sus g`f`ind =i, aplec`ndu-ne peste cea mai de sus balustrad[, am descoperit f`=ia cresc[toare de ap[ neagr[ care ne =i separa de America, abia atunci, ]n golul brusc pe care spaimele disp[rute ]l l[saser[,

Geniul de a fi

305

evenimentele s-au rev[rsat ]n noi =i, ]n soarele, evident deodat[, al dup[-amiezii de mai, a ]nceput desp[r\irea. Transatlanticul pornise, lunec`nd ]ncet dar implacabil, dep[rt`nduse de \[rm, dar rotindu-se mai ]nt`i, cu un fel de binevoitoare perfidie, pe ovalul ireal al insulei Manhattan. +i, cum treceam de-a curmezi=ul arterelor retezate f[r[ menajamente de ap[, p[rea c[ r[sfoim ]ncet, una dup[ alta, ca pe ni=te p[g`ni de piatr[, str[zile ]nalte ale New York-ului, cl[dite din cuburi uria=e pentru uzul unor copii nep[m`nteni. Dar c`t de p[m`ntean[ era, ]n schimb, privirea noastr[ tot mai ]ntoars[ spre metropola care ne devenea, tot mai ireversibil, trecut! Dup[ ce luni de zile nu visasem dec`t aceast[ clip[ italian[ a desprinderii, ruperea vaporului de continentul devenit, din nou, de neatins declan=a ]n noi brusc o nostalgie violent[ pe care n-o b[nuisem posibil[ =i care, ciudat, nu s-a mai terminat de atunci.

CUPRINS 306

Ana Blandiana

TOT CE POVESTESC

Tot ce povestesc s-a petrecut cu mai mul\i ani ]n urm[, cu trei, sau patru, sau =apte, sau zece ani ]n urm[, ]ntr-un trecut destul de ]ndep[rtat pentru a l[sa contururile s[ se irizeze ]n aureole =i destul de apropiat pentru a p[stra ]nc[ nestinse nuan\ele. Au fost c[l[torii de c`teva zile, c`teva s[pt[m`ni sau c`teva luni, c[l[torii f[r[ somn =i f[r[ hiaturi, f[r[ ]ndoieli =i f[r[ satura\ii, c[l[torii ad`nci ca ni=te magazii nesf`r=ite de impresii, ca ni=te misterioase magazii a c[ror golire dureaz[ infinit mai mult dec`t umplerea lor. Iat[, sunt ani ]ntregi de c`nd povestesc, f[r[ a sf`r=i, imagine cu imagine =i sentiment cu sentiment, imagini =i sentimente care au durat, atunci ]n realitatea lor, poate c`teva secunde numai, dar care, desf[cute pe masa mea de scris, ocup[ ]ntregi pagini la cap[tul c[rora r[m`n la fel de secrete, de neexprimate. De fapt le povestesc adun`ndu-le din amintiri =i din carne\ele cu un fel de uimire =i ne]ncredere. Le-am tr[it chiar eu? Mi s-au ]nt`mplat chiar mie? }mi amintesc, desigur, perplexitatea ]nminunat[ care m-a cuprins ]n fa\a vitraliilor de la Chartres, prima explozie gotic[ la care asistam, dar eram cu adev[rat eu fiin\a aceea pe care nu mi-o mai amintesc ]n am[nunte, nu mai \in minte ce g`ndea, nici ce f[cuse imediat ]nainte sau imediat dup[ aceea, despre care =tiu doar c[ tremura ca de frig ]n fa\a culorilor =ia formelor =tiute pe dinafar[ din c[r\i si totu=i neb[nuite? Eram chiar eu — eu cea care alerg zilnic la tramvaiul 12 — ]n diminea\a aceea arz[toare, ]n cheile fluviului Colorado, alerg`nd ]n jos, spre m[runtaiele fierbin\i ale p[m`ntului? Mi

Geniul de a fi

307

se pare destul de improbabil si mai greu de admis dec`t a admite c[ miraculoase ]nt`mpl[ri au f[cut din mine depozitara memoriei unei alte fiin\e care la mii de kilometri a v[zut ceea cea= vrea s[ v[d. Cu c`t trece timpul detaliile se lumineaz[ de o lumin[ str[in[, din tot ce mi se ]nt`mplase c`ndva neuit`nd dec`t faptul c[ mi s-a ]nt`mplat mie. Cu c`t trece timpul litera mea continu[ s[ povesteasc[, o poveste frumoas[, pe care o ascult =i eu cu uimire =i cu invidie.

CUPRINS Not[ asurpa edi\iei .......................................................................... 2 Tabel cronologic ............................................................................... 3 A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13 SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15 BIBLIOTECI ................................................................................... 17 DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19 VITEZA .......................................................................................... 21 INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22 DIC|IONAR ................................................................................... 25 REGULA JOCULUI ......................................................................... 26 ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28 “DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~” ..................................... 30 AXIOMA ........................................................................................ 32 ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33 CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35 }N AUTOBUZ ................................................................................. 37 PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40 LA MILCOV ................................................................................... 42 DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44 TEST ............................................................................................. 46 EGALITATE .................................................................................... 47 ELUDARE ...................................................................................... 49 OGLINZI ....................................................................................... 51

F{R{ AP{RARE ............................................................................. 53 FRAGMENTE (Antijurnal) ............................................................... 55 NEVOIA DE BASM ......................................................................... 76 CALITATEA CA VIN{ ...................................................................... 78 NE}NDOIALA ................................................................................. 80 CIVILIZATIE ................................................................................... 82 ABSEN|A LUI HOMER ................................................................... 84 STRADA PISICILOR ....................................................................... 86 LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR ................................................. 88 BANCA TIMPULUI ......................................................................... 90 DIALOG DESPRE TIMP .................................................................. 91 UMBRA ......................................................................................... 93 DORUL .......................................................................................... 95 DOU{ VERBE ................................................................................ 97 AURUL .......................................................................................... 99 O CARTE ..................................................................................... 102 T~RGUL DE C~NTEC ................................................................... 104 MONUMENTUL C{L{TORULUI NECUNOSCUT ........................... 106 INTENSITATEA SUPLICIULUI ....................................................... 108 PRETIOASELE R{+INI .................................................................. 111 PIRAMIDE R{STURNATE ............................................................. 113 SPAIMA DE M{RE|IE ................................................................... 114 DIALOG ....................................................................................... 115 CALENDAR .................................................................................. 117 }N MARE ..................................................................................... 119 HORIA REX DACIAE .................................................................... 121 MAI MULT CA TRECUTUL ........................................................... 125 FRAGMENTE (Spaima de literatur[) ............................................ 127 MAI IMPORTANT ......................................................................... 137 CUM AM DEVENIT POET ............................................................. 138 EXCLAMATIA DIN TROIENE ......................................................... 142

DESPRE TINERE|E ...................................................................... 144 INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI ................................... 146 PE MALUL DELIRULUI ................................................................. 148 ABSEN|A FORMEI ....................................................................... 151 CULEG{TORUL DE CIUPERCI ...................................................... 153 PERSEVEREN|{ ........................................................................... 155 O FORMUL{ ............................................................................... 156 GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{ ................................................... 158 GENIUL DE A FI .......................................................................... 160 COMPENSA|IE ............................................................................ 162 INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT ...................................................... 164 SCEN{ DE DANS ......................................................................... 165 FRAGMENTE ............................................................................... 168 MU+CHIUL R~SULUI ................................................................... 180 DESPRE EGALITATE ..................................................................... 182 MISTERUL REVOLTEI .................................................................. 183 NICI UN NUME ............................................................................ 188 ABISURI ...................................................................................... 189 FATALE ........................................................................................ 190 A DOUA GEOGRAFIE ................................................................... 191 ARTI+TI +I FIARE ........................................................................ 193 AUTOBIOGRAFIE ........................................................................ 194 CA }NTR-O TAPISERIE VECHE ...................................................... 195 CA UN HAN SPANIOL .................................................................. 197 }N MUZEU ................................................................................... 199 REAC|IA DE AP{RARE ................................................................. 200 QUOD ERAT DEMONSTRANDUM ................................................ 202 ANTI JURNAL .............................................................................. 204 DIMENSIUNI ................................................................................ 206 NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE ......................................... 208 EMBLEMA ................................................................................... 210

MAREA PREJUDECAT{ ................................................................ 212 CA|EII PAM~NTULUI .................................................................. 214 PREFABRICATE ............................................................................ 216 POEM DE VARA ........................................................................... 218 CUV~NTUL ................................................................................. 220 INFIRMITATE ............................................................................... 222 FELUL CUM PLOU{ ..................................................................... 224 AXIOMA ...................................................................................... 225 UMBRA PRIDVORULUI ................................................................ 227 A NU FI }NFR~NT ........................................................................ 228 ORA+E DE SILABE ....................................................................... 229 GRAND CANYON ......................................................................... 231 PLANUL SECUND AL GIOCONDEI ............................................... 233 DORIN|A .................................................................................... 235 PIATRA ........................................................................................ 237 LA MORM~NTUL LUI GOYA ........................................................ 239 NORII .......................................................................................... 241 SAGRADA FAMILIA ...................................................................... 243 }N IARN{ ..................................................................................... 246 SPUMA ........................................................................................ 248 SICILIA, O, SICILIA !... ................................................................. 253 NUMELE ...................................................................................... 260 GURA-LEULUI ............................................................................. 262 UN ROL ....................................................................................... 264 LA NOI ........................................................................................ 266 REALISM ..................................................................................... 268 ESCAL{ ....................................................................................... 269 PUSTIURI .................................................................................... 271 OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE ...................................... 274 SINGUR{TATEA ........................................................................... 277 RUINE, TEMPLELE ....................................................................... 279

}N MI+CARE ................................................................................ 281 PE STR{ZI ................................................................................... 283 UN OBICEI .................................................................................. 286 LEONARDO DA VINCI, MICHELANGELO, RAFFAELLO ................. 288 BINELE +I R{UL .......................................................................... 292 LUMIN{ ...................................................................................... 295 CU M~NA ST~NG{ ...................................................................... 297 V~NZ{TORII DE AP{ .................................................................. 299 SIMT CUM UIT ............................................................................ 302 DESP{R|IRE ................................................................................ 304 TOT CE POVESTESC .................................................................... 306