Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Neagoe

BASARAB }NV{|{TURILE LUI NEAGOE BASARAB C{TRE FIUL S{U THEODOSIE

LITERA CHIªINÃU 1998

CZU 859.0–3 N 31

Coperta: Isai C`rmu

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Edi\ia de fa\[ reproduce textele dup[: }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. Text ales =i stabilit de Florica Moisil =i Dan Zamfirescu. Cu o nou[ traducere a originalului slavon de G. Mih[il[. Studiu introductiv =i note de Dan Zamfirescu =i G. Mih[il[. Editura Minerva. Bucure=ti, 1971. }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. Text ales =i stabilit de Florica Moisil =i Dan Zamfirescu. Traducerea originalului slavon de G. Mih[il[. Repere istorico-literare de Andrei Rusu. Colec\ia “Patrimonium”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1984. Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil \in`nd de o anume epoc[ veche, respect[ doar pe c`t e posibil normele ortografice ]n vigoare.

ISBN 9975-904-40-8

© «LITERA», 1997

TABEL CRONOLOGIC 1482 (?) Anul probabil de na=tere al lui Neagoe Basarab dup[ unii cercet[tori ai vie\ii =i operei sale.”}n Muntenia vine la tron, dup[ Vlad C[lug[rul, un domn ]n\elept, pa=nic =i drept: Radu cel Mare (1495—1508). N-a purtat r[zboaie, a dorit pacea =i s-a ocupat ]ndeosebi de treburile biserice=ti =i culturale. Astfel, el a chemat la sine pe Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, =i, cu ajutorul lui, a reorganizat biserica muntean[, hot[r`nd ca, pe l`ng[ mitropolia, cu re=edin\a la Arge= — se va muta la T`rgovi=te, a=a cum voise Nifon, abia pe vremea lui Neagoe Basarab, ]n 1517 — s[ fie =i doi episcopi: unul la Buz[u =i cel[lalt ]n Oltenia, la R`mnicu V`lcea. A zidit apoi frumoasa biseric[ a m[n[stirii Dealul, de piatr[ =i cu podoabe de marmur[. }n sf`r=it, a primit la sine pe c[lug[rul Macarie, tipograful care lucrase mai ]nainte ]n Peninsula Balcanic[, ]ntr-o m[n[stire l`ng[ Cetinie, =i i-a comandat cea dint`i carte tip[rit[ la noi, un Liturghier care a ap[rut ]n 1508, ]n limba slav[, limba cancelariei =i a bisericii, ]n acea vreme” (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria rom`nilor). 1500

“Radu cel Mare intervine pe l`ng[ sultan pentru a-l sc[pa de surghiun pe patriarhul Constantinopolului Nifon al II-lea =i ]l aduce ]n |ara Rom`neasc[, unde acesta va contribui la reorganizarea bisericii =i va ]nfiin\a episcopia de la Buz[u.

1500—1559 cca. O serie de manuscrise rom`ne=ti (Psaltirea Scheian[, Psaltirea Vorone\ean[, Codicele Vorone\ean, Psaltirea Hurmuzaki) reprezent`nd copii dup[ traducerea rom`neasc[ a textelor sacre, efectuate ]n aceast[ perioad[ (sau mai ]nainte), sunt considerate cele mai vechi texte ]n limba rom`n[. Datarea 3

lor exact[ nu s-a f[cut. Traducerea rom`neasc[ s-a efectuat ]ntr-o regiune apar\in`nd subdialectului nordic (probabil ]n Maramure=). Unele particularit[\i lingvistice comune acestor copii, ]ntre care rotacismul, au f[cut ca ele s[ fie cunoscute sub denumirea de texte rotacizante. Importan\a lor mai const[ =i ]n atestarea ]nceputurilor ac\iunii de introducere a limbii rom`ne ]n biseric[. Textele rotacizante au fost puse la contribu\ie de c[tre Coresi ]n tip[riturile sale ]n limba rom`n[. 1501 dec. 15—1509 iun.19 Neagoe Basarab ]ndepline=te func\ia de mare postelnic ]n |ara Rom`neasc[. 1502 apr. 28 Se ]ncheie traducerea ]n limba german[, dup[ un intermediar polono-latin, a letopise\ului slavon al domniei lui +tefan cel Mare, Dy Kronicke des Stephan Voyvoda. Traducerea este cunoscut[ =i sub numele de Cronica moldo-german[ sau Cronica lui +tefan cel Mare =i descrie evenimentele istoriei Moldovei de la urcarea pe tron a lui +tefan cel Mare (1457) p`n[ la expedi\ia lui Malcoci-Oglu ]n Polonia (febr. 1499). Iunie 24 Un Tetraevanghel slavo-rom`n, oper[ de art[ caligrafic[, este copiat de ieromonahul Spiridon la Putna din porunca lui +tefan cel Mare =i d[ruit de voievod m[n[stirii Bistri\a. Iulie 4 Sfin\irea m[n[stirii Dealului (T`rgovi=te) ridicat[ de Radu cel Mare. Importan\a cultural[ a acestei ctitorii const[ ]n impunerea unui stil arhitectonic specific rom`nesc =i ]n activitatea tipografic[ intens[ ce se va desf[=ura aici. 1504 iulie 2 Moare +tefan cel Mare; cu men\ionarea mor\ii sale se ]ncheie unele dintre primele anale moldovene=ti. 1504—1511 iunie 11 Eustatie protopsaltul de la Putna alc[tuie=te o carte de c`ntece ]n slavon[, cu nota\ie muzical[ mediobizantin[. Manuscrisul, p[strat fragmentar la Muzeul de istorie din Moscova =i la Academia de +tiin\e din SanktPetersburg, con\ine =i nu-meroase ]nsemn[ri tipiconale sau cu caracter personal, ]n slavon[, criptografiate (scrise ]n filt[). Manuscrisul atest[ existen\a unei =coli de muzic[ religioas[ cu vechi tradi\ii ]n Moldova. 4

1504—1551 Cronicile slavone redactate ]n timpul lui +tefan cel Mare vor fi continuate de c[tre cronicarul Macarie cu relatarea evenimentelor din timpul domniei lui Bogdan cel Orb, a lui +tef[ni\[, a lui Petru Rare= =i a fiilor acestuia din urm[. O prim[ versiune a cronicii, cuprinz`nd evenimentele de p`n[ la 1541 (instalarea lui Petru Rare= ]n cea de-a doua domnie), scris[ din ]ndemnul lui Petru Rare=, =i al marelui logof[t al acestuia, Toader, a fost continuat[ de Eftimie; aceast[ versiune s-a p[strat ]n Letopise\ul de la Slatina, copiat par\ial de Isaia. O alt[ versiune a cronicii lui Macarie, cuprinz`nd evenimentele dintre 1504—1551, a fost copiat[ de c[tre Azarie =i se pare c[ a fost folosit[ de c[tre Grigore Ureche. 1505 —1512 Nicolaus Olahus urmeaz[ cursurile +colii capitulare din Oradea. 1506

Cu relatarea evenimentelor petrecute ]n acest an se ]ncheie Letopise\ul de c`nd s-a ]nceput |ara Moldovei (sau Letopise\ul de la Bistri\a), scris ]n slavon[ =i p[strat ]ntr-un codice ]n care, al[turi de letopise\ul moldovenesc, se afl[ cronica lui Manasses ]n traducerea slavon[, precum =i c`teva legende apocrife =i hagiografii. }ntruc`t manuscrisul este deteriorat, se presupune c[ relatarea evenimentelor din istoria Moldovei nu se oprea la 1506, ci ]n jurul anului 1525. Este cea mai veche form[ p[strat[ p`n[ ast[zi a letopise\ului Moldovei.

1508 nov. 10 Macarie, me=ter tipograf s`rb adus din Muntenegru ]n |ara Rom`neasc[ de c[tre Radu cel Mare, tip[re=te la m[n[stirea Dealului Liturghierul. Este prima carte ]n limba slavon[ tip[rit[ pe teritoriul rom`nesc, iar tipografia cu litere chirilice din |ara Rom`neasc[, una din primele tipografii de acest fel. Liturghierul lui Macarie ofer[ pentru prima dat[ forma tip[rit[ a slujbelor liturgice ]n limba slavon[. Traducerea aceasta din greac[ ]n slavon[ se pare c[ a fost f[cut[ de c[tre patriarhul Nifon al II-lea. — Moare la Athos Nifon al II-lea, pe numele mirenesc Nikola (n. 1435 <40> cca), fost mitropolit al Solunului (1484—1486), patriarh al Constantinopolului (1486—1488; 1496—1498), iar 5

apoi mitropolit al Ungrovlahiei (1503—1505). Via\a sa va face obiectul operei scrise de Gavriil, protosul Athosului; datorit[ datelor istorice con\inute, Via\a patriarhului Nifon (1517—1521) a fost ]nglobat[ ]n letopise\ele |[rii Rom`ne=ti. 1508 }n vremea aceasta, se ridic[ ]n Oltenia o familie boiereasc[ puternic[, aceea a Craiove=tilor. }ntemeietorul familiei este Neagoe de la Craiova; fiii lui, Barbu, P`rvu, Preda =i Radu, ajung s[ ocupe cele mai ]nalte dreg[torii, ]n primul r`nd b[nia olteneasc[, =i au o influen\[ considerabil[ asupra treburilor publice. Ei ajut[, ]n 1508, pe o rud[ a lor, Neagoe, s[ ocupe tronul” (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria rom`nilor). 1510 apr. 24—1511 nov. 28 Neagoe Basarab ]ndepline=te func\ia de mare comis ]n |ara Rom`neasc[. 1510 aug. 26 Apare Octoihul (sau Osmoglasnicul) tip[rit de Macarie, la T`rgovi=te. Este un tip mixt de O. ]n limba slavon[ de redac\ie medio-bulgar[, diferit de cel pe care tot Macarie ]l tip[re=te ]n 1494 la Cetine (Muntenegru). Profilul literelor ]=i are ob`r=ia ]n manuscrisele muntene =i moldovene. Din punctul de vedere al slujbei Biserice=ti, prin tip[rirea O. de la T`rgovi=te se rea-lizeaz[ stabilirea unei practici unitare de cult. 1512

Din porunca mitropolitului Feoctist al Moldovei este copiat, pe pergament, la m[n[stirea Neam\u, un Tetraevanghel slavorom`n. Manuscrisul con\ine =i o important[ not[ istoric[ despre expedi\ia =i ]nfr`ngerea regelui polonez Ioan Albert ]n Codrii Cozminului (1497). — Cu ajutorul boierilor Craiove=ti, Neagoe Basarab ajunge domnitor al |[rii Rom`ne=ti: “Neagoe Basarab era fiul nelegitim al lui |epelu= Basarab din ramura D[ne=tilor, ]nlocuit ]n domnie de Vlad C[lug[rul, tat[l lui Radu cel Mare Basarab din ramura lui Mircea cel B[tr`n. Se pare c[ mama sa, Neaga, s-a c[s[torit cu vornicul P`rvu Craiovescu care l-a adoptat, c[ci izvoarele istorice spun c[ era “nepotul banului Barbului Craiovescu, feciorul P`rvului”, ]ns[ adaug[: “Iar a=a ]l numea c[ este fecior de domn”. Desigur, 6

adopt`nd un fecior de domn dintr-una din cele dou[ ramuri ale dinastiei, Craiove=tii voiau s[ c`=tige ascenden\[ asupra celeilalte ramuri, s[-=i ]nt[reasc[, ]n eventualitatea urc[rii pe tron a lui Neagoe, pozi\ia politic[. Radu cel Mare fusese un domnitor evlavios (tat[l s[u se c[lug[re=te de t`n[r), dar murise afurisit de patriarhul Nifon. Este limpede c[ acesta se ]ncumetase s[ mustre pe domn fiindc[ avea sprijinul Craiove=tilor, care ]ncredin\aser[ lui Neagoe sarcina de socotitor (un fel de secretar) al patriarhului. }n Via\a patriarhului Nifon se spune c[ Neagoe era totodat[ un ucenic, “fiul sufletesc” al patriarhului, “a c[rui ]nv[\[tur[ =i hran[ sufleteasc[ dorea ]ntotdeauna s-o primeasc[“. Noul domn, Mihnea, fiu el ]nsu=i nelegitim al lui Vlad |epe= (cronica ]l d[ drept “feciorul Dracii, arma=ul din M[ne=ti”), intr[ ]n conflict cu Craiove=tii, care, cu ajutor turcesc ]l gonesc ]n Transilvania. Neagoe, acum v[taf de v`n[tori, surprinde la Cotmeana pe fiul lui Mihnea, Mircea, =i-l alung[ de asemenea din \ar[. La tronul |[rii Rom`ne=ti vine Vlad cel T`n[r, fratele mai mic al lui Radu cel Mare, sub care Neagoe ajunge comis, bucur`ndu-se mereu de sprijinul Craiove=tilor. Ace=tia ]ns[ ]ncep s[ fie concura\i la curte de cumnatul domnitorului, Bogdan, autorul destituirii lui Nifon, care “a\`\[ — scrie cronica — pe domn cu m`nie asupra Craiove=tilor, zic`nd c[ Neagoe iaste fecior de domn =i-l vor scoate din domnie”. Vl[du\ convoac[ pe Craiove=ti =i-i pune s[ jure c[ Neagoe nu e fiu de domn, amenin\`nd, ]n cazul confirm[rii, c[ le va t[ia nasul sau le va scoate ochii. Craiove=tii jur[ formal, dar apoi fug peste Dun[re, se ]ntorc cu ajutor turcesc, nimicesc oastea lui Vl[du\, iar pe el ]l prind =i-i taie capul, ridic`nd ]n locul lui ]n scaun pe Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512)” (Alexandru Piru, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1830). — Cu relatarea evenimentelor din istoria Moldovei din acest an, se ]ncheie Cronica s`rbo-moldoveneasc[, p[strat[ ]n dou[ codice copiate la m[n[stirea Neam\ului. Interesul acestei cro7

nici const[ ]n faptul c[ ]mbin[ datele cuprinse ]n majoritatea analelor moldovene=ti ]n limba slavon[ cu evenimentele din istoria Serbiei, a Turciei =i a Imperiului Bizantin, cea de a treia carte din seria tip[riturilor lui Macarie, un Evangheliar. 1512—1521 A fost un activ protector (dona\ii de bani, odoare, venituri ale unor comunit[\i m[n[stire=ti de la Muntele Sinai, Ierusalim, Asia Mic[, Istanbul, din Grecia =i mai ales de la Muntele Athos. Tot Neagoe a cl[dit vestita biseric[ de la Curtea de Arge=, opera Me=terului Manole; lucrat[ din piatr[ =i marmur[, ]mpodobit[ bogat, ea a st`rnit admira\ia tuturor =i poate fi socotit[ ca una din capodoperele arhitecturii din ]ntreaga lume. }n aceast[ biseric[ a fost ]ngropat Neagoe (1521) (C. C. Giurescu D. C. Giurescu, Istoria rom`nilor). “Cu sprijinul militar otoman, Neagoe prinde pe Vl[du\, predecesorul s[u, =i-l decapiteaz[; la ]nceputul c`rmuirii taie mai mul\i boieri, adversari ai Craiove=tilor. }n exterior, eforturile lui Neagoe — care ca domn =i-a ad[ugat numele dinastiei, devenind astfel Neagoe Basarab — au urm[rit p[strarea p[cii cu turcii — f[r[ ca plata tributului s[ ]nsemne amestecul Por\ii ]n c`rmuirea intern[ a statului muntean (ceea ce a =i izbutit timp de 9 ani) — precum =i stabilirea de contacte cu puterile ostile Imperiului otoman” (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu). 1517 — 1521 Gavriil, protosul Athosului, scrie, din porunca lui Neagoe Basarab, Via\a lui Nifon, patriarhul |arigradului. Ini\ial redactat[ ]n greaca Bizantin[, opera va avea traduceri ]n slavon[, ]n greaca popular[, ]n rom`n[. Cuprinde =i unele date asupra domniilor lui Radu cel Mare, Mihnea cel R[u, Vlad al V-lea =i Neagoe Basarab. Apar\in`nd genului hagiografic, lucrarea prezint[ importan\[ din punct de vedere istoric, ceea ce a dus la incorporarea ei ]n textele letopise\elor |[rii Rom`ne=ti, =i din punct de vedere literar, datorit[ unor pitore=ti descrieri de locuri din |ara Rom`neasc[ =i unei interesante galerii de portrete de domnitori, ]ntre care se distinge cel al lui Neagoe Basarab. 8

1518

Cu relatarea evenimentelor petrecute ]n acest an se ]ncheie Letopise\ul de la Putna I, cronic[ anonim[ ]n limba slavon[.

1518 (19)—1521 cca }n ace=ti din urm[ ani ai domniei lui Neagoe Basarab sunt redactate }nv[\[turile bunului credincios Io Neagoe, voievodul |[rii Ungro-Vlahiei carele au ]nv[\at pre fius[u Theodosie vod[, oper[ parenetic[ ]n care izvoarele bizantine =i slave se topesc ]ntr-o form[ artistic[ original[ des[v`r=it[. 1520 Dup[ sfin\irea bisericii din T`rgovi=te, Neagoe Basarab mut[ ]n acest ora= sediul mitropoliei |[rii Rom`ne=ti. Noua mitropolie devine centrul cultural al \[rii. Aici se vor tip[ri o serie de c[r\i pentru rom`nii din toate provinciile =i pentru ]ntreg R[s[ritul ortodox. 1521

ian. 29—30 Primul text datat, redactat ]n limba rom`n[, Scrisoarea lui Neac=u din C`mpulung, atest[, prin lexicul s[u =i prin fluen\a exprim[rii, faptul c[ procesul form[rii limbii rom`ne era ]ncheiat de mult =i c[ exista o tradi\ie a scrisului rom`nesc. Scrisoarea este adresat[ lui jupan Han[= Begner (Iohannes Benkner), primarul Bra=ovului, =i se refer[ la expedi\ia turceasc[ a lui Mahamet beg la Dun[re. Febr. 13 Tipograful Filip Moldoveanul (Pictor sau Maler) apare atestat ]n actele ora=ului Sibiu ca traduc[tor al scrisorilor rom`ne=ti din coresponden\a sfatului sibian cu domnitorii |[rii Rom`ne=ti. Sept. 15 Moare Neagoe Basarab, domn al |[rii Rom`ne=ti (1512—1521), autor al ]nv[r[turilor (1518 <19> 1521 cca.) adresate fiului s[u Theodosie, sprijinitor al culturii rom`ne=ti, ctitor al bisericii episcopale de la Curtea de Arge=” (Mihai Moraru, ]n Dic\ionar cronologic. Literatura rom`n[). “Domnia de zece ani a lui Neagoe Basarab a continuat politica de centralizare a statului feudal din vremea lui Radu cel Mare. Autoritar cu boierii fac\iunile adverse Craiove=tilor (a t[iat capul lui Bogdan, a c[lug[rit cu for\a pe logof[tul Blagodescu =i a ]nsemnat la nas pe un pretendent la tron), Neagoe scria 9

sibienilor pe un ton trufa=: “ “O s[ vede\i c[ sunt domnitor destoinic =i are \ara aceasta domnitor”, iar brasanvenilor chiar amenin\[tor: “Voi face |ara B`rsei aga =i tat[l s[u, |epelu=, pe negustorii necinsti\i, sp`nzura pe ho\i, ceea ce nu l-a ]mpiedicat, ca =i pe +tefan cel Mare (prezentat de Ureche ca v[rs[tor impulsiv de s`nge, dar =i sf`nt), s[ fie un domnitor religios, cel mai mare ctitor al perioadei feudale (“ctitor a toat[ Sfetagor[“ ]l nume=te Gavril protul). Dragostea pentru cultur[ =i rafinamentul artistic al lui Neagoe Basarab se deduc nu numai din faptul c[ a patronat tip[rirea Evangheliarului slavon al lui Macarie =i a construit acea capodoper[ de arhitectur[ care este Biserica episcopal[ a Cur\ii de Arge=, dar =i din ve=mintele pe care le purta (brocart ro=u, cusut cu vulturul de aur bicefal bizantin, coroan[ imperial[ de bazileu). Comanda de la Bra=ov o blan[ de viezure, una de helge =i un colier de m[rg[ritare =i respingea ironic o c[delni\[ de argint, lucrat[ la Sibiu ]n mod necorespunz[tor. Poetul grec de la curtea sa, Maximos, Trivalis, ]l numea ]ntr-o epigram[ “divinul” =i-l a=eza ]n palatele Olimpului. }ntre\inea pe chirurgul raguzan Hieronim. Trimitea dogelui Vene\iei un cal ]n valoare de 200 duc[\i, iar papei Leon X, patronul lui Michelangelo, ]i cerea ]n 1519 s[-i socoteasc[ lega\i de el, pe fiul s[u Theodosie =i pe supu=ii s[i, “prin alian\[ perpetu[“ cu biserica roman[. }nv[\[turile, scrise de-a lungul a mai mul\i ani, au analogii ]n literatura bizantin[ (}nv[\[turile lui Vasile Macedoneanul c[tre fiul s[u Leon, De administrando imperio a lui Constantin Porfirogenetul) =i slav[ (}nv[\[turile cneazului rus Vladimir Monomah c[tre fiii s[i). Cam ]n aceea=i vreme cu Neagoe, secretarul florentin Niccolo Machiavelli compune vestita sa oper[ Principele. Izvoarele lui Neagoe, c`te au putut fi identificate (unele apar citate), sunt ]n primul r`nd Biblia (]n special Cartea ]nt`i =i a doua a lui Samuel, Cartea ]nt`i =i a doua a regilor, Cartea a doua a cronicilor), apoi scrieri mistico-ascetice ca Umilin\a lui Simeon cel Nou, Scara lui Ivan Sc[rariul, Dioptra lui Filip Solitarul, Omiliile lui 10

Ioan Zlatoust, Cuvintele lui Efrem Sirul, Cuvintele lui Atanasie Alexandrinul, ]n sf`r=it hagiografii =i c[r\i populare ca Via\a Sf. Constantin, Varlaam =i Ioasaf, Alexandria, Fiziologul. Neagoe Basarab a murit ]n ziua de 15 septembrie 1521. Theodosie, care i-a urmat la tron, a domnit mai pu\in de patru luni =i a murit la Constantinopol. Al\i doi fra\i, Petru =i Ion =i o fat[, Anghelina, muriser[ ]nainte, iar Stana =i Ruxandra au devenit so\iile lui +tef[ni\[ al Moldovei =i respectiv Radu de la Afuma\i. Ca ]n legenda me=terului Manole, pierit dup[ zidirea bisericii episcopale de la Curtea de Arge=, }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie =i-au nimicit autorul, ajung`nd a fi socotite (pe nedrept) o scriere pseudoepigraf[, anonim[“ (Alexandru Piru, Istoria literarurii rom`ne de la origini p`n[ la 1830). “Problema autenticit[\ii. Oricare alt[ oper[ a literaturii rom`ne ar putea fi prezentat[ ]ncep`nd cu personalitatea autorului =i cu epoca reflectat[. }n cazul }nv[\[turilor lui Neagoe Basarab, tocmai acestea formeaz[, de mai bine de un selol, obiectul unor contesta\ii ce nu par s[ fi luat sf`r=it.[...] Un scurt istoric al problemei poate ar[ta ]ns[ cum scepticismul de care a avut parte opera lui Neagoe Basarab a ]mbr[cat, de-a lungul a 125 de ani, forme variate =i a implicat probleme adiacente ]nsemnate. 1841 [...] La rublica “Curier”, Arhiva rom`neasc[ a lui Kog[lniceanu anun\a c[ exist[ ]n Bucure=ti “manuscrisul foarte interesant Sf[tuirea lui Neagoe Vod[ c[tre fiul s[u. Este greu de crezut c[ aceast[ compunere s[ fie tocmai din vremea bunului voievod, dar oare s[ nu fie o prelucrare a c[r\ii ce, dup[ zisele lui Radu Greceanu, Neagoe Vod[ au f[cut-o ]n via\a sa?” 1843 [...] M. Gaster contest[ categoric posibilitatea — ]n care crezuse Hasdeu =i al\i cercet[tori — ca Neagoe s[-=i fi scris opera ]n rom`ne=te. [...] Dup[ Gaster, “cu toate c[ limba este c`t se poate de perfect[ =i frumoas[, totu=i nu ]ncape nici o ]ndoial[ cum c[ acele ]nv[\[turi au fost scrise mai ]nt`i 11

slavone=te de c[tre autorul lor =i c[ au fost traduse ]n rom`ne=te pe la 1650, ]n orice chip, de un me=ter ]n condei”. Descoperirea textului slavon de c[tre Lavrov ]n 1894 avea s[ confirme str[lucit acest punct de vedere, iar asupra dat[rii traducerii din prima jum[tate a secolului al XVII-lea nu mai exist[ ast[zi nici o ]ndoial[. 1888 [...] Se ]ndoie=te din nou — tot f[r[ a aduce argumente — de autenticitatea }nv[\[turilor filologul Alexandru Philippide [...]. }ndoiala tuturor celor cita\i mai sus pornea, a=adar, din legitima suspiciune fa\[ de un text de asemenea amploare =i perfec\iune, scris ]n limba rom`n[ la ]nceputul secolului al XVI-lea. Dar ra\iunea acestei ]ndoieli dispare atunci c`nd se constat[ c[ e vorba de o traducere din secolul al XVII-lea =i c[ originalul ]nv[\[turilor s-a scris ]n limba de cultur[ folosit[ la data respectiv[: slavona. 1895 [...] Theodor Codrescu ]ncearc[ ]ns[, pentru prima oar[, s[ teoretizeze =i s[ argumenteze neautenticitatea }nv[\[turilor. [...] Asupra “autenticit[\ii” manuscrisului fost ]n biblioteca lui +tefan Cantacuzino (acela=i pe care se bazeaz[ edi\ia de fa\[) nu ]ncape ]ndoial[. Cu at`t mai mult cu c`t exist[ alte dou[ manuscrise, unul copiat la 1781 la R[=inari, l`ng[ Sibiu, care p[streaz[ acela=i text. }n plus, avem manuscrisul variantei prescurtate, din 1727, adic[ de la o dat[ c`nd presupusul falsificator nici nu era n[scut! 1906 }n contradic\ie cu marea majoritate a cercet[torilor rom`ni =i str[ini care se ocupaser[ de ]nv[\[turi p`n[ atunci (B[lcescu, Hasdeu, Sbiera, Xenopol, Ioan Bogdan, Aron Densusianu, Ovid Densusianu, D. Onciul, P. Lavrov, N. Iorga P. S`rcu, A. I. Ja\imirski), D. Russo formul[, ]n 1906, pe un ton peremptoriu, teza c[ }nv[\[turile sunt opera unui c[lug[r din secolul al XVII-lea, care pentru alc[tuirea lor a plagiat f[r[ jen[ literatura teologic[ bizantin[, mijlocit[ de traducerile slavone. Russo desfiin\a — cel pu\in ]n inten\ie — }nv[\[turile lui Neagoe Basarab ca izvor istoric pre\ios =i monument original 12

al literaturii rom`ne (cum le considerase B[lcescu =i Hasdeu), transform`ndu-le ]ntr-un conglomerat haotic de texte religioase bizantine, un enorm “plagiat”. Nu era vorba, deci, numai de o transla\ie ]n timp, ci de o demonetizare a structurii literar-ideologice a operei, ]ntreprins[ cu o st[ruin\[ obstinat[ de-a lungul a trei decenii (ultima lui “contribu\ie” ]n aceast[ chestiune apare ]n 1939) =i cu o informa\ie =i abilitate incontestabile, care au impus =i au intimidat pe unii. [...] Ingenioase =i juste sunt observa\iile aduse ]n sprijinul autenticit[\ii de Anton Balot[ =i de Pavel Chihaia. }n sf`r=it, N. Stoicescu, ]n studiul [...] Politica lui Neagoe Basarab =i “]nv[\[turile c[tre fiul s[u Theodosie”, realizeaz[ o excelent[ argumenta\ie istoric[. Nu mai exist[, deci, ]n momentul de fa\[ un motiv serios spre a ne ]ndoi c[ }nv[\[turile s-au scris ]n vremea lui Neagoe Basarab. [...] Ceea ce lipsea unui examen al “problemei autenticit[\ii” cu toate elementele ]n fa\[ erau tocmai textul versiunii rom`ne=ti =i o traducere de exactitate filologic[ a originalului slavon” (Dan Zanfirescu =i G. Mih[il[). Editorii preceden\i ai acestei opere: Ioan Eclesiarhul (1843), B. P. Hasdeu (1865), P. A. Lavrov (1904), N. Iorga (1910), V. Grecu (1942). 1971 Editura Minerva lanseaz[ ]ntr-o nou[ edi\ie, opera “}nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. Text ales =i stabilit de Florica Moisil =i Dan Zamfirescu. Cu o nou[ traducere a originalului slavon de G. Mih[il[. Studiu introductiv =i note de Dan Zamfirescu =i G. Mih[il[. 1972

}n Editura Minerva apare volumul omagial Neagoe Basarab, publicat de Societatea cultural[ “Neagoe Basarab” din Curtea de Arge=.

1973

“Apare ]n seria “Universitas” lucrarea Neagoe Basarab =i ]nv[\[turile c[tre fiul s[u Theodosie. Probleme controversate, de Dan Zamfirescu. Deosebit de interesant[ ni se pare releva13

rea importan\ei culturale ]n context european a scrierii lui Neagoe Basarab =i sublinierea patriotismului ]nfl[c[rat ce-o str[bate”. 1976 Se tip[re=te lucrarea Literatura rom`n[ =i spiritul sud-esteuropean, de Mircea Muthu, cercetare asupra infiltra\iilor “balcanismului” ]n literatura =i cultura rom`n[, de la Neagoe Basarab, p`n[ la Eugen Barbu. 1977

Edgar Papu: Din clasicii no=tri. “Contribu\ii la ideea unui protocronism rom`nesc” — studii asupra valorilor noastre literare cu func\ie anticipatorie ]n plan universal, de la Neagoe Basarab p`n[ ]n perioada interbelic[“ (I. Opri=an, ]n Dic\ionar cronologic. Literatura rom`n[).

1984

La Editura Minerva vede lumina tiparului, ]n prestigioasa colec\ie “Patrimoniu” lucrarea }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. Text ales =i stabilit de Florica Moisil =i Dan Zamfirescu. Repere istorico-literare de Andrei Rusu.

14

}NCEPUTUL }NV{|{TURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL |{RII UNGROVLAHIEI, CARELE AU }NV{|AT PRE FIIU-S{U THEODOSIE VOD{ Partea dint`i. Cuv`ntul 1

Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate s[ cade s[ cinste=ti =i s[ lauzi ne]ncetat pre Dumnezeu cel mare =i bun =i milostiv =i ziditorul nostru cel ]n\elept, =i zioa =i noaptea =i ]n tot ceasul =i ]n tot locul. +i s[ foarte cuvine s[-l sl[ve=ti =i s[-l m[re=ti ne]ncetat, cu glas necurmat =i cu c`nt[ri nep[r[site, ca pre cela ce ne-au f[cut =i ne-au scos dintunérec la lumin[ =i den nefiin\[ ]n fiin\[. O, c`t[ iaste de mult[ mila ta, Doamne, =i g`ndul =i cugetul t[u, care ai spre noi oamenii! O, mare tain[ =i minunat[! O, cine va putea spune toate puterile tale =i lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea mult[, l[cui ]ntru noi oamenii =i s[ ar[t[ noao. Dumnezeu fu ]n ceriu =i om pre p[m`ntu =i ]ntr-am`ndoao des[v`r=it. +i pre om =i-l f[cu fiiu iubit =i mo=tean ]mp[r[\iii sale. O, mare iaste taina ]n\elepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii! Ni dar s[ m[rim pre Dumnezeul nostru =i s[ strig[m dinpreun[ cu David, zic`nd: “Chiui\i lui Dumnezeu, tot p[m`ntul, sluji\i lui Dumnezeu ]n veselie, intra\i ]naintea lui cu bucurie =i cu veselie =i cu cur[\ie. S[ =ti\i c[ acela ne-au f[cut, iar nu 15

noi, =i acela iaste Dumnezeul nostru =i noi suntem oamenii lui =i oile p[=unii lui. Intra\i prin poarta lui ]n ispovedanie, ]n cur\ile lui, ]n c`nt[ri, m[rturisi\i-v[ lui =i l[uda\i numele lui, c[ iaste bun =i milostiv Domnul =i sf`nt Dumnezeul nostru. C[ iaste mila lui cea mare cu noi ]n véci, =i bun[tatea lui cea mult[“. +i den nimic ne-au f[cut de suntem =i f[cu toate puterile céle f[r’ de trupuri. Dar pentru ce? Numai ca s[ l[ud[m numele lui, cel ce ne-au f[cut, Domnul domnilor =i Dumnezeul dumnezeilor. Adusu-ne-au ]n ar[tarea =i ]n slava numelui s[u cel sf`nt, ca s[-l prosl[veasc[ ]ngerii ]n ceriurile céle de sus cu numele sfintei =i a ]ncep[toarei de via\[ troi\[. A=ijderea au tocmit =i firea fiin\ii noastre ceii omene=ti =i ne-au dat minte =i cuv`ntu =i suflet ]mbr[cate ]n trup, =i ne-au ]nfrumuse\at cu chip =i cu podoab[ =i ne-au tocmit cu toate dichisile céle bune =i ne-au alc[tuit trupul cu toate m[dularile: cu gur[, cu urechi, cu picioare, cu ochi =i cu m`ini, ca acéstea toate s[ le ]ntindem =i s[ le l[rgim ]n lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate =i sc`rnave =i f[r’ de lege, carile nu s[ cad. Drept aceia, s[ cinstim =i s[ sl[vim pre ziditorul nostru =i s[-i mul\[mim ca celuia ce ne-au f[cut =i ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu d`nsul s[ slujim Dumnezeului celui puternic =i bun =i ]ntru nimica s[ nu l[s[m soarta diavolului, vr[jma=ul lui Dumnezeu =i pierz[toriul sufletelor noastre, s[ nu-l l[s[m s[ ne st[p`neasc[ el, ci totdeauna s[ rug[m pre Dumnezeul cel milostiv, pentru c[ a lui f[ptur[ =i zidire suntem. Gur[ ne-au dat ca s[ o desfacem =i s[ o deschidem =i cu mare glas s[ l[ud[m m[rirea =i puterea lui, iar nu ]n cuvinte spurcate =i ]n vorbe sc`rnave, care nu s[ cad, nici s[ cuvin, de care apoi vom da =i seam[ la zioa cea mare =i ]nfrico=at[ a judec[\ii, la a doao venire a lui Dum16

nezeu. Ochi ne-au dat ca s[-i r[dic[m ]n sus =i s[ vedem slava lui Dumnezeu, cu a c[ruia porunc[ s[ f[cur[ toate, c[ “acela zise =i fur[, acela porunci =i s[ zidir[“ ceriul, v[zduhul, soarile, luna, stelile =i altile toate c`te suntu v[zute =i nev[zute =i s[ mul\[mim lui Dumnezeu, f[c[toriul =i d[t[toriul tuturor. Limb[ ne-au dat ca s[ sl[vim =i s[ trimitem laud[ ]n sus ne]ncetat numelui s[u celui sf`nt, iar nu s[ o ]ntoarcem spre b`rféle =i spre cuvinte de=arte, nici spre patimile cele dr[ce=ti, care sunt trupului cu dulcea\[, iar sufletului cu nevoie =i cu munc[, nici s[ gr[ie=ti céle ce sunt spre a\i\area pohtelor trupe=ti. C[ =i apostolul zice: “Vorbele céle réle stric[ =i putrezescu n[ravurile céle bune”. Urechile ni le-au f[cut ]n cap ca cu d`nsele s[ ascult[m =i s[ auzim cuvintele lui Dumnezeu =i s[ p[zim toat[ légea =i s[ facem voia lui. M`ini ne-au dat ca s[ le l[rgim =i s[ le ]ntindem spre ]n[l\imea ceriului =i s[ d[m slav[ lui Dumnezeu pentru toate f[pturile sale =i s[ le lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dih[nii, care suntu mute =i necuv`nt[toare =i umbl[ pre p[m`ntu dup[ cum le iaste firea =i voia lor =i or]nc[tro vor s[ s[ ]ntoarc[, ]ntr-acolo s[ pornescu =i mergu. Ci noao s[ cade s[ p[=im =i s[ c[lc[m dreptu spre céle cere=ti =i cu trupul, =i cu capul, ca nu cumva s[ ne lunec[m ]n lucrurile cele trupe=ti =i lume=ti =i putrede =i trec[toare, ci s[ umbl[m pre c[ile céle nevinovate, cum zice fericitul David: “Ferici\i cei nevinova\i, carei umbl[ ]n légea Domnului!” +i s[ p[=im =i s[ st[m spre priveghiarea cea de toat[ noaptea =i mai ales la zilile céle mari =i la praznicile céle dumnezeie=ti =i ]n toate zilile vie\ii noastre. S[ p[zi\i precum iaste legea =i obiceiul =i s[ v[ feri\i de toate r[ot[\ile =i sc`rn[viile =i spurc[ciunile =i s[ v[ ruga\i lui Dumnezeu cu fric[ =i cu cutremur, ca s[ s[ milostiveasc[ spre voi. +i lui Hristos s[ face\i rug[ciuni de 17

mul\[mire, cu c`nt[ri pentru toate céle ce ne-au dat, cu rug[ curat[ =i cu trup =i cu suflet neschimbat =i necl[tit. }n sfintile =i dumnezeie=tile biserici, a=ijderea sa aduce\i lui Dumnezeu jirtv[ f[r’ de s`nge =i s[ v[ price=tui\i sfintelor =i celor f[r’ de moarte dumnezeie=tilor taini ale lui Hristos, care cu adev[rat suntu trupul =i s`ngile fiiului lui Dumnezeu, ca deaca v[ ve\i price=tui cu sf`ntul lui trup =i s`nge, s[ ]mp[r[\i\i cu d`nsul ]ntru ]mp[r[\iia lui cea netrec[toare =i via\a de veci, precum s`ngur Domnul Hristos au zis: “Cela ce va m`nca trupul mieu =i va bea s`ngile mieu, fiind vrédnic, aceluia eu ]i voiu d[rui via\a de véci”. Vezi mila lui Dumnezeu, vezi dragostea lui cu carea au iubit pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au d[ruit! C`t iaste de mult[ mul\imea milelor tale, Doamne! C[ au urcat firea noastr[ cea omeneasc[ mai deasupra dec`t toate puterile céle cere=ti. Dumnezeu s-au ]n[l\at =i au =ezut pre scaunul m[rirei puterilor sale. Iar alte f[pturi c`te suntu supt ceriu =i lucrurile ale lui Dumnezeu, toate suntu tocmite =i r`nduite ]n treaba =i ]n slujba neamului omenescu: soarile, luna, stélile, v`zduhul, v`ntul, ploile, p[m`ntul =i marea =i toate c`te-s ]ntr-]nsa. Iar pre omul f[cu-l vie\uitoriu =i ]mp[rat =i biruitor tuturor faptelor sale c`te suntu supt cer, =i ]nc[ nu numai at`ta; ci-l f[cu so\ =i mo=tean =i iubit fiiu =i-l d[rui de fu dumnezeu =i biruitor ]mp[r[\iii sale cei cere=ti, cum iaste scris =i zice: “Fi\i sfin\i, cum suntu =i eu sf`nt, fi\i dumnezei, cum suntu =i eu Dumnezeu!” +i iar[ mai zice: “Eu zi=: to\i sunte\i dumnezei =i fi\i fiii celui de sus, iar[ voi muri\i ca oamenii =i ca unul din domni c[de\i”. Iar domnii ]n ce chip cad de la Domnul =i Dumnezeul lor? Cad unii din credin\[, iar[ al\ii din fapte. Deacii ei mor. C[ oamenii carii suntu suptu st[p`ni, cu trupurile mor domnilor =i ]mp[ra\ilor p[m`nte=ti, iar[ cu sufletele 18

ei mor lui Dumnezeu, dac[ ]i ajunge amarnica moarte =i suntu nepoc[i\i de p[catile lor. C[ m[car de=i zice c[ “nu iaste dup[ moarte pl`ngere, nici ]n iad t`nguial[ =i vaete” iar cu adev[rat iaste, =i acolo suntu \ipetile céle cu nevoie =i suspinile =i gemetile cele grele =i oft[rile céle amar[. C[ acolo l[cuescu ]n muncile céle groaznice =i f[r[ sf`r=it =i ]n focul nestinsu totdeauna s[ afl[, av`ndu pl`ngere necurmat[ =i nem`ng`iat[, =i nici de un folos le iaste. Dreptu aceia, iubitul mieu fiiu, s[ fii milostiv tuturor oamenilor =i tuturor gloatelor, care \i le va da Dumnezeu pre m`na ta, pentru care ]nsu=i Domnul Dumnezeul nostru =i m`ntuitorul Iisus Hristos =-au v[rsat sf`ntul s`nge al s[u. +i s[ nu omori pre niminea f[r’ de judecat[ dreapt[ =i f[r’ de ispovedanie, ca s[ nu fii =i tu junghiat f[r[ de mil[, ca noatenii =i ca mieii; c[ s`ngile omului nu iaste ca s`ngile vitelor sau ca altor fieri sau ca al p[s[rilor, ci iaste ]ntr-alt chip, s`nge ales =i cur[\it cu sf`ntul s`nge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au v[rsat pre cruce ]n cetatea Ierusalimului, ]n zilile lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, s[ moar[ \ie cu trupul, iar lui Dumnezeu cu sufletul. C[ =i noi ]nsine carii suntem, m[car[ domni, m[car[ boga\i, m[car[ s[raci, tot gre=im lui Dumnezeu =i suntem vinova\i =i vom s[ st[m to\i dinpreun[ la ]nfrico=ata judecat[ a lui Hristos. C[ ]nsu=i Hristos pentru sufletile noastre de bun[ voie a sa s-au dat spre moarte, ca pre noi pre to\i s[ ne fac[ fiii lui Dumnezeu. Pilda: Eu zi=: “To\i suntem dumnezei =i fiii celui de sus”. T`lcul: Zise Domnul: “Ca un bun, pre to\i i-am f[cut ]mp[ra\i =i domni =i puternici, iar[ ei se-au ]ntorsu ]n lucruri réle =i de=arte”. Pilda: “Iar voi muri\i ca oamenii”. T`lcul: “Iar voi cuget`ndu céle p[m`nte=ti, peri\i”. Pilda: “+i ca unul din domni c[de\i”. T`lcul: “+i satana era domnul ]ngerilor, iar[ pentru trufia lui c[zu”. 19

A=ijderea =i fie=tece domnu seme\ =i nemilostiv va c[dea =i nu s[ va scula. Iar de s[ va t`mpla domnului s[ caz[, iar[ apoi el s[ va ]ntoarce =i va pl`nge de c[derea sa cu toat[ inima, are Dumnezeu putére s[-l r[dice; c[ Dumnezeu iaste judec[toriul, =i a lui iaste judecata. Cum iaste zis: “Domnul va judeca marginile p[m`ntului, ca un drept ce iaste, =i va da putére ]mp[ra\ilor no=tri, =i va ]n[l\a cornul unsului s[u”. Dreptu acéia, “s[ nu s[ laude ]n\eleptul cu ]n\elepciunea sa, nici putérnicul cu putérea sa, nici bogatul cu bog[\ia sa. Ci de acéstea s[ s[ laude cel ce s[ l[uda”, m[car[ de ar fi ]mp[rat, m[car[ domnu, m[car biruitor, “tot s[ cunoasc[ pre Dumnezeu, care l-au f[cut, =i cu fric[ =i cu cutremur s[ fac[ judecat[ pre p[m`ntu”. “Face\i pace =i rug[ cu to\i, c[ f[r[ de acéstea niminea nu va putea vedea pre Dumnezeu”. Vezi, iubitul mieu, pre ]mp[ratul cel mare, care ne-au iubit =i ne-au f[cut =i pre noi ]mp[ra\i pre p[m`ntu, ca =i pre sine, =i-i iaste voia s[ fim =i ]n cer; =i daca vom vrea noi, vom fi, numai s[ facem bine =i vom fi ]mp[ra\i =i vom ]mp[r[\i ]n veci. }ns[ ]mp[r[\iile =i domniile céste dup[ p[m`ntu suntu ]n m`na =i voia lui Dumnezeu, =i ]n nevoin\ile noastre céle bune se-au dat. Iar[ ]mp[r[\iia cea cereasc[ ]nc[ iaste ]n voia noastr[ =i ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea. Dar[ cuno=ti care iaste ]mp[ratul cel mare =i putérnic? Acela iaste ]mp[ratu ]mp[ra\ilor =i domnu domnilor =i Dumnezeul dumnezeilor, carele biruia=te vii =i mor\ii =i au f[cut to\i vécii. Pentru acéia d[ slav[ celui ce te-au r[dicat din p[m`ntu =i te-au f[cut lui fiiu =i ceriurilor ]mp[rat, =i noroadelor =i oamenilor biruitor mai mare =i poruncitoriu, =i te-au pus domnu pre p[m`ntu, s[ judeci oamenilor pe direptate =i s[racilor ]n judecat[, cum zice =i prorocul gr[ind: “Doamne, d[ judecata ta ]mp[ratului =i direptatea ta fiiului ]mp[ratului”. Dar[ de ce ]mp[rat 20

gr[ia=te prorocul? Gr[ia=te de ]mp[ratul Hristos. Cuno=ti c[ “tot darul cel des[v`r=it pogoar[ de sus, de la tat[l” =i pre ]m-p[rat, =i pre domnu, =i pre preot, =i pre tot omul carele iaste al lui Dumnezeu. Drept acéia s[ cade fiiului ]mp[ratului, carile iaste fiiu lui Dumnezeu, s[ judece dreptu, c[ =i judecata a lui Dumnezeu iaste, iar[ alt a nim[nui. +i v[ pleca\i suptu puternica m`na lui Dumnezeu, cum zice apostolul, ca f[c[toriului =i ]mp[ratului vie\ii =i al veacului nostru, cu toat[ frica =i cutremurul, ca ]ntr-o vréme s[ v[ ]nal\e =i s[ tr[i\i mult pre p[m`ntu bun. Acum pricépe\i, ]mp[ra\ilor, =i v[ ]nv[\a\i, to\i cei ce judeca\i p[m`ntul, lucra\i Domnului cu fric[ =i v[ bucura\i cu cutremur, primi\i ]nv[\[turi, ca s[ nu s[ m`nie c`ndva Domnul spre voi =i s[ peri\i din calea dreptului, c`nd se va a\i\a de prip[ urgiia lui. M`niia\i-v[ =i nu gre=i\i de cele ce g`ndi\i ]ntru inimile voastre, ]n paturile voastre v[ umili\i. +i iar[ mai zice prorocul: “\ie iaste l[sat s[racul, =i méserului tu ]i fii ajutoriu”. C[ =i fiiul lui Dumnezeu s[racu fu trimis ]n lume, cum iaste scris. Iar \ie \i-au dat Dumnezeu ]mp[r[\ia ]ntr-aceast[ lume scurt[. Dreptu acéia s[ cade ]mp[ratului =i domnului s[ aib[ judecat[ direapt[ =i nef[\arnic[, dinpreun[ =i alte bun[t[\i toate, c[ “cinstea ]mp[r[teasc[ =i domneasc[ judecat[ iubé=te”, cum iaste zis; c[ ]mp[ra\ii cei adeveri\i nimica nu fac f[r’ de judecat[, c[ cu judecata suntu ]ndrept[tori =i putérnici. Tu, Doamne, ca un Dumnezeu ai g[tit dreptatea ta =i o ai dat-o ]mp[ra\ilor =i domnilor, iar adeverin\a o ai ]mp[r\itu tuturor oamenilor. Judecata =i direptatea ]n Iacovu o ai f[cut-o. C[ Hristos iaste judec[toriu =i dreptatea =i adeverin\a. +i zice: “Iacovu iaste sluga mea cea aleas[“. Prorocul zice: “}n[l\a\i ne]ncetatu pre Dumnezeul nostru =i v[ ]nchina\i razimului picioarelor lui”. M[car[ de e=ti 21

]mp[ratu, m[car domnu, m[car[ bogat, m[car[ s[rac, tot v[ ]nchina\i razimului picioarelor lui, c[ iaste sf`nt, =i acela iaste domnul =i judec[toriul cel ]n\eleptu =i ]nfrico=at =i vécinic. Deci, de vei judeca pre cineva cu judecat[ nedreapt[ =i f[\arnic[, Dumnezeu va fi \ie =i oamenilor t[i judec[tor cu plat[, c[ zice: “ Eu suntu izb`nditoriul =i voi iz`ndi”. Iar[ prorocul zice: “Jalea =i suspinile s[racilor le-ai auzit, Doamne, g[tirea inimilor lor le-au socotit uréchea ta. Judec[ s[racului =i smeritului, ca s[ nu mai adaog[ dup[ aceia omul de a s[ m[ri pre p[m`ntu”. Dreptu acéia, ascult[, =i ia aminte =i socoté=te, s[ nu mai adaog[ omul dup[ acéia a s[ mai ]n[l\a. C[ iaste zis: “}n zadar va fi tur-burarea celor ce s[ m[rescu”. Iar de vei face judecat[ f[\arnic[, tu cuget[ c`ndu s[ va lua judecata de la tine =i s[ va da altuia, carile va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. +i va face izb`nd[ Dumnezeu, precum au zis: “=i suspinile s[racilor nu vor pieri p`n[ ]n sf`r=it”. C[ m[car[ de e=ti =i ]mp[ratu sau domnu, iar judecata tot iaste a lui Dumnezeu =i cu porunca lui e=ti pus p[stor tu, =i tocmitor faptelor lui. Pentru acéia scrie, de zice: “Fra\ilor, judeca\i pe direptaté =i priiatenilor =i streinilor =i celor mari =i celor mici. De niminea s[ nu-\i fie ru=iné, c[ judecata iaste a lui Dumnezeu”. Ci c`t[ vréme va fi dat[ pre m`na ta, fie-\i grij[ =i fric[ de slujba care \e-au dat-o Dumnezeu ]n seama ta, c[ nici ai adus nimic cu tine ]ntr-aceast[ lume, nici vei s[ iai nimic. Ci, cum zice dreptul Iov: “Gol te-ai n[scut din p`nt[cile m`ne-ta, iar gol te vei duce”, deaca nu vei fi ]mbr[cat cu lucrurile céle ce s[ cad ale bun[t[\ii. C[ “nimic nu iaste al t[u”, cum zice apostolul, ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, de=i ai tu, nu te l[uda, c[ de la Dumnezeu le-ai luat, ca s[ dai schiptrul =i steagul ]mp[r[\iei =i domniei tale cu mult[ mul\umire, cum =i ]mp[ra\ii cei mai denainte vréme =-au 22

dat ]mp[r[\iile ]n m`na lui Dumnezeu tat[l, cu mult[ ]ndr[znire =i cu mult[ cinste =i cu mare ]ndreptare. +i cu ]mp[r[\iile lumii ace=tii trec[toare au dob`ndit ]mp[r[\iia cea netrec[toare a ceriului =i au luat cununa bun[t[\ilor din m`inile lui Dumnezeu. +i s[ nu \i s[ ]nal\[ inima, nici s[ te trufe=ti de lim-bile =i de n[roadele céle multe, c[ de la Dumnezeu fu dat[ putére voao =i biruin\[ de la Cel-de-sus. C[ toat[ judecata iaste a lui Dumnezeu =i Dumnezeu va s[ judece oamenii. Dumnezeu iaste judec[toriu dreptu =i tare =i ]nd[lungu r[bd[toriu =i nu aduce m`nie ]n toate zilele. Acela iaste milostiv =i ]ndelung r[bd[toriu =i ]ndur[toriu =i au g[tit scaunul s[u spre judecat[, =i iaste gata ]n toat[ vremea =i ]n tot ceasul s[ judece lumea cu dreptate =i oamenii a=ijderea. +i pre cei drep\i s[-i ]ncorunéze, iar pre cei p[c[to=i s[-i munceasc[. Minunat iaste Dumnezeu ]n faptele sale, c[ cu mare cinste ne cinsti =i ne dede minte slobod[ =i chibzuitoare, =i firea omeneasc[ cea c[zut[ o au ]n[l\at mai pe deasupra ]ngerilor, cum zi= =i mai sus, dup[ cuv`ntul prorocului: “Ce iaste omul, c[-\i aduse=i aminte de d`nsul, sau fiiul omului, c[-l cerceta=i?” Vezi c`t[ dragoste are Dumnezeu c[tr[ oameni =i ce f[cu pentru d`n=ii? F[cu toate v[zutele =i nev[zutele =i pentru d`nsul s[ f[cu om. Acéstea toate pentru dragostea noastr[ le f[cu, =i noi fiind pieri\i pentru gre=ala noastr[, el iar ne ]nnoi. Acéstea toate le socote=te prorocul =i ni le arat[ zic`nd: “Ce iaste omul?” Cum ai zice, omul iaste o nimica, numai ce iaste sl[biciune =i urgie =i neputin\[. Iar mila lui Dumnezeu vezi c`t[ iaste de mare, c[ de lucrurile céle ce f[cu pentru d`nsul s[ mir[ prorocul =i zice: “Ce iaste omul, de ai f[cut at`tea m[riri pentru d`nsul?” Cunoa=te dar c[ c`te suntu v[zute =i nev[zute, toate sunt f[cute pentru d`nsul. Pentru d`nsul fu f[cut[ 23

vremea de la Adam p`n’ la venirea lui Hristos, pentru d`nsul fu f[cut raiul, pentru d`nsul ]mp[r[\iia ceriului, pentru d`nsul judec[\ile =i caznele =i minunile, bun[t[\ile =i legile; pentru d`nsul fiiul lui Dumnezeu fu om. Cine ar putea spune céle ce au f[cut pentru d`nsul =i céle ce vor s[ fie! Acéstea toate le socoté=te prorocul =i zice: “Ce iaste omul de s-au ]nvrednicit a at`tea bun[t[\i, dar, =i cinste?” C[ de ar vrea cineva s[ =tie adeverit =i s[ cunoasc[ c`te au fost pentru d`nsul =i c`te va s[ ia dup[ acéstea, el s-ar umplea de fric[ =i de mirare. Deci, ia aminte, s[ =tii c`t[ grij[ are Dumnezeu pentru oameni, c[ zice prorocul: “ Cu pu\inel oarece l-ai mai mic=orat dec`t ]ngerii?” Aici zice prorocul =i gr[ia=te aceast[ mic=orare, pentru c[ cu pu\inel oarece au mai mic=oratu Dumnezeu pre omu dec`t pre ]ngerii, pentru gre=ala =i c[lcarea ce gre=i dent`i str[mo=ul nostru Adam ]n rai. Dar cu ce l-au mic=orat pu\inel dec`t pre ]ngeri? Mic=oratu-l-au cu moartea. “Cu slav[ =i cu cinste l-ai cununat”. Slava o socote=te prorocul m[riia céia ce o au luat ]nt`i, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va s[ o ia dup[ a doao venire a lui Hristos. C[ dint`i i-au zis Dumnezeu: “Toate fierile p[m`ntului =i pas[rile ceriului =i pe=tii m[rii s[ s[ ]nfrico=eze =i s[ s[ team[ de voi, =i voi s[ le st[p`ni\i”. Apoi iar au zis: “S[ c[lca\i =arpele =i scorpiia”. }ns[ acum s[ l[s[m céle vechi =i de d[ multu =i s[ c[ut[m spre céste de acum, c[ slava =i cinstea cea mare din légea cea noao iaste, c`nd ai cap pre Hristos, c`ndu din trupu lui te price=tue=ti, c`ndu e=ti frate lui =i mo=tnean =i ]ntocma cu d`nsul, c`ndu ai cinste mai mare dec`t Moisi, cum zice fericitul Pavel, nu ca cum ]=i acoperea Moisi fa\a obrazului, c[ cel ]n[l\at nu s[ ]nal\[ de aceast[ slav[ ]n slav[ ]n[l\[toare; pentru aceast[ slav[ spune prorocul mai nainte de vréme. Dar ce iaste mai sl[vit dec`t aceasta, c`ndu 24

suntem so\ii cu ]ngerii =i ne-am f[cut fiii lui Dumnezeu, =i ]nc[ nici pre unul al s[u iubit fiiu ce au avut nu l-au cru\at, ci l-au trimis =i l-au dat pentru noi. Dar ce slav[ poate fi mai mare dec`t aceasta, c`nd f[cu Dumnezeu acéstea toate pentru c[lcarea =i p[catul cel dent`i! C[ Adam n-ar fi f[cut nici bine, nici r[u. Dar cum ar fi putut face bine sau r[u, nefiind el? C[ cum s[ zidi, ]ndat[ dob`ndi at`ta cinste! Iat[ c[ =i noi, c`te r[ut[\i facem, iar Dumnezeu tot ne ]nvrednicé=te cu cinste mare =i nespus[. Socoté=te de vezi, c[ zice Hristos: “De acum nu v[ voi mai zice slugi, c[ sunte\i fra\ii =i priiatenii miei”. +i ]nc[ nu numai at`tea, ce =i ]ngerii ne sluj[scu pentru m`ntuirea sufletelor noastre =i nu suntem mo=téni numai pre p[m`ntu, ci suntem p[rta=i =i bun[t[\ilor lui Hristos celor cere=ti. Acéstea toate le cuget[ prorocul =i zice c[ “l-ai ]ncununat cu slav[ =i cu cinste =i l-ai pus mai mare peste faptele m`inilor tale, =i toate ai supus suptu picioarele lui. Oile =i boii, ]nc[ =i hier[le c`mpilor =i p[s[rile cere=ti =i pe=tii carii trec marea =i c[r[rile m[rii. Doamne, Domnul nostru, c`t iaste de minunat numele t[u, preste tot p[m`ntul!” Iat[, m[car de=i gr[ia=te de f[pturi, iar de ]ngeri nu pomené=te, ce spune numai de céle ce suntu pricep[toare, iar[ ]n socoteal[ suntu groase =i nedomirite. }ntrebare: Dar ce va s[ s[ ]n\eleag[ aceasta? R[spunsul: Aceasta iaste biruin\a p[m`nteasc[, care fu dat[ lui dinceput =i iaste un lucru de minune, c[ci c[ omul mai nainte, p`n’ ce nu gre=ise, el fu d[ruit cu at`ta cinste, iar deaca gre=i, iat[ c[ nu-l urgisi Dumnezeu, nice-l lipsi de cinstea care i-o dedése mai nainte. Ce zice: “cu pu\inel oarece l-ai mai mic=orat dec`t ]ngerii”, cum s-ar zice, dup[ ce gre=i, judec[-l =i-l os`ndi cu moartea. Ci ]ns[, m[car de-l =i os`ndi cu moartea, iar cinstea care i-o dedése ]nt`iu, nu i-o luo. Aici arat[ dragostea cea nespus[, care o are Dumnezeu 25

c[tr[ neamul omenescu. C[ omul, de=i cunoscu el ]nsu=i p[catul =i vina sa, iar Dumnezeu tot ]l l[s[ s[ fie ]ncorunat cu cinstea =i cu slava cea dint`i, =i m[rirea lui nu o stric[; iar de-i =i luo ceva pu\inel de suptu putérea lui, =i aceasta pentru folosul lui fu: c[, mai nainte de gre=al[, =i fier[le céle zv[p[iate =i cumplite le st[p`nea omul, iar dup[ gre=al[ pu\inel de aceast[ biruin\[-l opri. }ns[ =i acum tot biruia=te =i st[p`né=te =i pre acélea, ce cu me=te=ug =i cu fric[ =i cu paz[ mare, c[ nici i-au luat toat[ biruin\a, nici i-au l[sat-o toat[, ci c`te i-au fostu de treab[ =i de slujb[ i le-au l[sat, iar c`te suntu fiar[ s[lbatece i le-au luat, ca pentru aceasta s[-=i aduc[ aminte =i s[ cugete tot omul, pentru p[catul str[mo=ului Adam, =i s[ cunoasc[, c[ pentru acela nu s[ pleac[ noao toate fierile, =i iaste =i aceasta de mare folos. Dar leul, m[car de s-ar =i pleca noao, de ce tréab[ ne-ar fi noao, sau pardosul, m[car de ar fi =i bl`ndu? A=ijderea =i alte hieri s[lbateci =i spurcate, f[r[ numai o truf[ =i o m[rire de=art[. Pentr-acéia l[s[ Dumnezeu s[ fie acéstea semé\e =i neplecate, iar[ céle ce ne sunt d[ treab[, iale s[ fac plecate =i bl`nde, =i le supuse suptu m`inile noastre: boii, ca s[ ar[m cu d`n=ii, oile, ca s[ ]mbr[c[m goliciunea trupurilor noastre, iar alte dobitoace le las[ ca s[ poarte ce ne va trebui =i s[ ne hr[nim cu d`nsele. A=ijderea au f[cut =i pas[rile ceriului, a=ijderea au f[cut =i pe=tii, s[ ne fie de m`ncare. C[ cumu-=i goné=te cineva=i feciorii s[i din mo=iile sale, pentru neascultarea lui, iar nu-l opré=te din toate, ci totu-i las[ ceva pu\inel, ca s[-l smereasc[, a=a =i Dumnezeu, ce ]ns[ nu ]ntr-acesta chip. C[ omul, c`nd ]=i goné=te feciorul, el ]l opré=te de céle mai multe =i-i d[ pu\inea parte; iar Dumnezeu numai ci-i opri oarece c`t de pu\intel, iar mai mult ]i déde. Ci =i aceasta iaste tocmeala lui Dumnezeu, iar fu pentru folosul omului. C[ dint`i toate avu omul supuse 26

supt m`na lui. Deacii el s[ seme\i. Pentru acéia s[ schimbar[, ca s[ aib[ =i el grij[ de céle ce-i vor trebui =i-i vor fi de hran[ ]n via\a lui. +i nu l[s[ s[ nu-i fie toate cu osteneal[, nici iar cu odihn[, ci unele ce-i suntu de treab[ suntu f[r’ de osteneal[, iar alte care-i suntu mai de mare treab[ l[s[ s[ le cérce mai cu ma-re osteneal[ =i cu mult[ nevoin\[. Ia aminte, de vezi, cum pe=tii carii umbl[ ]n fundul m[rii =i pas[rile carele zboar[ ]n slava ceriului, toate cu me=te=ug le-au supus Dumnezeu \ie, omule, =i \i le-au dat. }ntrebare: Dar, c[ci nu zice de toate céle v[zute =i nev[zute, =i de s[diri =i de s[m[n[turi, =i de pomi =i de altele? R[spunsul: C`t au zis de pu\inel, iar toate le semneaz[, =i au l[sat celor ce le iaste voia s[ le =tie, s[ le spue. Iat[, iar vine cuv`ntul s[ s[ sf`r=asc[ la sf`r=itul cel mai d`nt`i, unde zice: “Doamne, Domnul nostru, c`t e de minunat numele t[u peste tot p[m`ntul!” Aceste cuvinte pui =i la ]nceput =i la sf`r=it, deci =i noi pururea s[ ne afl[m zic`nd a=a: “Doamne, Domnul nostru, c`tu e de minunat numele t[u preste tot p[m`ntul!” +i s[ ne mir[m de mila =i de dragostea lui, care o are c[tr[ oameni, =i de ]n\elepciunea lui =i de g`ndul cel bun ce-l are spre noi. Iat[, auzindu noi aceste mile =i daruri ale lui Dumnezeu, care suntu spre noi, s[ p[zim dreptatea =i légea lui Dumnezeu, cum zice prorocul: “Ferici\i cei ce p[zescu judecata =i fac dreptate ]n toat[ vrémea”, =i mustreaz[ pre cei ce judec[ str`mbu! +i iar mai zice: “P`n[ c`nd ve\i judeca nedreptu =i va ve\i ]ndoi de fé\ele p[c[to=ilor?” +i iar mai zice: “Dumnezeu st[tu ]n ceata dumnezeilor =i ]ntre dumnezei va s[ judece. Pentru acéia judeca\i pre s[rac =i ]ndrepta\i pre mi=[l, scoate\i pre cel smerit =i nemernic =i-l izb[vi\i din m`inele p[c[tosului”. Iar de nu, tot cela ce iubé=te nedreptatea, acela-=i ura=te sufletul s[u, c[ “Domnul iaste 27

dreptu =i dreptatea au iubit =i dreptatea v[zu fa\a lui.” +i iar zice: “P[zé=te ner[utatea =i vezi dreptatea =i ]n gura dreptului s[ va ]nv[\a ]n\elepciune =i limba lui va gr[i judecata”. C[ de vei p[zi judecata cea dreapt[, tu vei fi fericit =i vei ]mp[r[\i pre p[m`ntu, iar cu Hristos Dumnezeu ]nc[ vei l[cui ]n veac. Dar acuma ajunge-va credin\a =i judecata cea dreapt[, au mai lungi-vom =i cu alte bun[t[\i? C[ cu adev[rat =i acéste bun[t[\i suntu foarte bune =i vrédnice de-a le l[uda =i ]ngerii, =i oamenii. Iar s[ asculta\i =i cuv`ntul lui Iacov apostolul, ce au zis c[ “m[car de-ar umplea cineva toat[ légea =i toate poruncile lui Dumnezeu, iar de va gre=i numai ]ntr-una =i s[ va zminti, décii ]n toate iaste vinovat”. Iar noi s[ rug[m pre Dumnezeul cel milostiv, s[ ne ]nvredniceasc[ s[ fim ]n toate lucrurile des[v`r=it =i ]n toate bun[t[\ile ]ntregi =i nici ]ntr-unile s[ nu fim lipsi\i. S[ p[zim judecata =i s[ facem dreptate. Mintea cea ]ntreag[ =i cur[\iia s[ ibuim, bl`nzi =i r[bd[tori =i ]ng[duitori s[ fim tuturor ]n toat[ vrémea =i ]ntr-alte bun[t[\i ]n toate s[ l[cuim, ]ntru care cine petrec =i l[cuescu, fericé=te-i Hristos la Sf`nta Evanghelie =i zice: “Ferici\i cei s[raci cu duhul, c[ acelora iaste ]mp[r[\ia ceriurilor! Ferici\i cei ce pl`ngu, c[ aceia s[ vor m`ng`ia! Ferici\i cei bl`nzi, c[ aceia vor mo=teni p[m`ntul! Ferici\i cei fl[m`nzi =i ]nseto=a\i pentru dreptate, c[ aceia s[ vor s[tura! Ferici\i cei milostivi, c[ aceia vor fi milui\i! Ferici\i cei cu inimile curate, c[ aceia vor vedea pre Dumnezeu!” +i alte bun[t[\i, care suntu fericite de Hristos, c[tr[ care suntu adaose =i al[turate =i judecata, =i dreptatea. Iar =i judecata, m[car de iaste =i dreapt[, tot iaste f[r’ de mil[ celor ce nu fac milostenie, c[ la judecat[ milosteniia va fi l[udat[, cum zice prorocul: “Milostenie =i judecat[ voi c`nta \ie, Doamne! C`ntu =i pricep ]n calea 28

nevinov[\irii. Ur`t-am pre cei ce fac f[rdelége!” +i iar mai zice: “}mp[r\i =i déde celor s[raci; dreptatea lui tr[ia=te ]n vécii vécilor; cornul lui s[ va ]n[l\a ]n slav[“. Iat[ c[ suntem datori, noi ce=ti putérnici, s[ ajut[m celor slabi =i s[-i ]ndrept[m, =i s[ nu facem at`ta ]n voia noastr[, c`t ]n voia vecinului =i s[racului =i a neputérnicului, c[ a=a zice marele Pavel. Iar Iacov apostol, care s[ cheam[ fratele lui Dumnezeu, zice: “Fratele cel smerit s[ s[ laude ]ntru m[rirea sa, iar cel bogat ]ntru smereniia sa. C[, cum r[sare soarele cu c[ldur[ =i s[ ve=tejescu buruenile, =i florile lor s[ scutur[, a=a =i boga\ii carii nu s[ bog[\escu ]ntru Dumnezeu, s[ vor ve=teji ]ntru umbletele lor”. +i iar mai zice: “Ni, acum boga\ilor, pl`nge\i, v[iet`ndu-v[ de ]ntrist[ciunile ce vin asupra voastr[, c[ bog[\iia voastr[ au putrezit, hainile voastre le-au m`ncat moliile, aurul =i argintul vostru au ruginit =i rugina lor fi-va voao m[rturie =i va topi trupurile voastre ca focul, c[ i-a\i str`nsu avu\ie ]n zilele céle de apoi”. Iar Hristos au zis: “Mai lesne va intra funea cor[biei prin urechile acului, dec`t bogatul ]ntru ]mp[r[\iia ceriului”. Petru apostol ]nc[ au zis: “Tot omul mai nainte de moarte s[ s[ ]mpodobeasc[ cu judecat[, cu milostenie, cu cur[\ie, cu mintea cea ]ntreag[ =i cu alte fapte bune, cu toate”. C[ “]nfrico=at lucru iaste a c[dea ]n m`inile Dumnezeului celui viu”. Iar cel ce s[ va nevoi cu milostenie, cu rug[ =i cu alte bun[t[\i, aceluia i s[ vor cur[\i mul\imea p[catelor. +i iar mai zice Hristos la Evanghelie: “Nu ]ngropare\i avu\iia voastr[ ]n p[m`ntu, unde o stric[ viermii =i o puterezé=te putrejunea =i o sap[ furii =i o fur[, ci str`nge\i avu\iia voastr[ ]n ceriu, unde nici viermii o stric[, nici putrejunea o putrezé=te =i unde furii nu o sap[, nici o fur[. C[ unde iaste avu\iia voastr[, acolo va fi =i inima voastr[“. 29

Iat[ acum iar f[cum vorb[ =i ]nv[\[tur[ pentru judecat[ =i pentru dreptate =i pentru milostenie, ]nc[ =i de altele c`te am putut, care suntu de folos =i s[ cade a le asculta omul =i a le face. Ci fi-va at`ta destul? Au iar vom mai adaoge ]nv[\[tura? Au ba. C[ s[ cade foarte cu de-adinsul s[ mai ]nv[\[m =i s[ spunem, deaca vréme ce zice apostolul c[ “de va face cineva toat[ légea =i va umplea toate poruncile, iar numai ]ntr-una de s[ va zminti, deaciie ]n toate iaste vinovat”. Dar noi, carii nu numai ce gre=im ]ntr-o porunc[ de ale lui Dumnezeu, ci de-abiia poate se va afla cineva ]ntraceast[ vréme s[ ]ng[duiasc[ m[car[ numai cu o porunc[ a lui Dumnezeu =i cu o ]nv[\[tur[ de céle ce plac lui. Drept acéia, frate, foarte iaste bine =i frumos =i s[ cuvine a le gr[i =i a povesti de cele ce suntu de folos sufletului =i s[ citim sfintele scripturi =i s[ le socotim, c[ au zis Dumnezeu c[ “]ntr-]nsele vom afla via\a de véci”. +i iar au mai zis: “Ferici\i cei cura\i cu inima, c[ aceia vor vedea pre Dumnezeu”. Iat[ c[ nimic nu iaste mai drag lui Dumnezeu dec`t omul carele iaste curat cu inima =i cu sufletul, =i iar nimic nu-i iaste mai ur`t dec`t curvariul =i dec`t preacurvariul, c[ ace=tea mai os`ndi\i vor fi ]n ziua judec[\ii, dec`t to\i t`lharii =i uciga=ii. Pentru c[ curvariul el ]nsu=i s[ face jertv[ junghiat[ ]naintea diavolului, c[-=i spurc[ =i trupul =i sufletul cu spurc[ciune spurcat[. C[ pentru unii ca ace=tea gr[ia=te fericitul Pavel apostolul =i zice: “Oamenii ace=tea n-au ispitit s[ aib[ pre Dumnezeu ]n cugetele lor, pentru acéia =i Dumnezeu i-au dat ]n mintea =i ]n firea cea nebun[, ca s[ fac[ céle ce nu s[ cad =i céle se suntu pline de toat[ nedreptatea: curvii, ficle=uguri, r[ut[\i, pizme, ucideri, pohte, ]n=[l[ciuni, lucruri réle, ur`ciuni dumnezeie=ti, dos[zi, trufii, aflare de réle, neascult[ri de p[rin\i, ne]n\eleg[tori, \iitori de pizm[ =i nepaz30

nici de jur[m`nt =i nemilostivi, carii nu pricep dreptatea lui Dumnezeu =i carii de ace=tea vor face lucruri ca acéstea, vrédnici suntu de moarte =i vinova\i judec[\ii lui Dumnezeu cei ]nfrico=ate”. +i ]nc[ mai zice: “+tim c[ légea iaste sufleteasc[, iar eu suntu de trup, supus suptu p[cate, c[ ce fac eu nu =tiu; c[ nu fac ce-mi iaste voia, ci ce-mi iaste ur`t, acéia fac; c[ nu fac binele care voiu, ci fac r[ul, care nu voiu. C[ cei ce suntu trupe=ti, céle trupe=ti cuget[, iar cei ce suntu suflete=ti, cuget[ céle suflete=ti; c[ ]n\elepciunea =i cugetul trupescu iaste moartea, iar cugetul sufletescu iaste via\a =i pacea; pentru c[ cugetul cel trupescu iaste vrajb[ spre Dumnezeu. Dreptu aceia, nimenea s[ nu s[ am[geasc[, ci de va g`ndi cineva ]ntru voi, c[ iaste ]n\eleptu, el s[ fie ]ntru toate nebun, ca apoi s[ fie ]n\eleptu; c[ ]n\elepciunea lumii ace=tiia iaste nebunie la Dumnezeu. C[ iaste scris, de zice: “Prinde pre cei ]n\elep\i ]n me=te=ugurile lor”. +i iar: “+tie Domnul cugetele omene=ti, c[ suntu de=arte”.” Pentru acéia zice: “P[zi\i-v[ cu deadinsul cum umbla\i =i nu umbla\i ca cei ne]n\elep\i, ci ca cei prea]n\elep\i, r[scump[r`nd vrémea, c[ suntu zile réle”. Pentru acéia zice: “nu fire\i nebuni, ci s[ pricépe\i ce iaste voia lui Dumnezeu =i nu v[ ]mb[tare\i de vin, dintru carii s[ ]nt[r`t[ curviia, c[ l[ca=ul =i traiul nostru iaste ]n ceriuri de unde a=tept[m =i pre m`ntuitoriul nostru Iisus Hristos”. “Deci nu v[ ]n=[la\i, c[ nici curvarii, nici preacurvarii, nici spurc[torii, nici cei ce curvescu cu b[rba\i, nici r[pitorii, nici be\ivii, nici dos[ditorii nu vor mo=teni ]mp[r[\iia ceriului. Iar poama cea sufleteasc[ iaste dragostea, bucuriia, pacea, ]ndelung[ r[bdarea, bun[tatea, milosteniia, credin\a, bl`ndé\ele, oprirea, cur[\irea. Deci ]mpotriva acestora nu-i légé. Un Dumnezeu, o credin\[, un botezu =i un tat[ tuturor, carele iaste preste toate =i 31

]ntru noi, ]ntru to\i”. Goni\i pacea!1. Dreptu aceia, tot omul, sau ]mp[rat sau domnu, sau s[rac sau mi=el, sau buruitoriu, iaste datoriu s[ s[ p[zeasc[ din tineré\ele sale ]n fric[ =i ]n cutremur de toate spurc[ciunile, de curvie =i de toate ]nfierb`nt[rile trupe=ti, care s`ntu din a\`\area =i din ]ndemnarea diavolului, =i de alte necur[\ii de toate. C[ zice Dumnezeu: “Oarecine va c[uta spre vreo muiare =i o va pofti, amu preacurvie f[cu cu d`nsa ]n inima sa”. Dar ]nc[ celor ce zac spurcatei curvii =i a preacurviei =i a curviei cu b[rba\i =i ]ntr-alte necur[\ii ]n toate, ce munc[ groaznic[ =i cumplit[ le va fi ]n ziua Domnului cea mare =i ]nfrico=at[! Iar Pavel gr[ia=te zic`ndu: “Fire-a= vrut s[ fie to\i oamenii ca =i mine. Ci s[ nu v[ ispiteasc[ satana pentru neoprirea voastr[“. Ci fie=tecarele s[ s[ p[zeasc[ ]n toat[ cur[\iia =i ]n frica lui Dumnezeu =i ]n mintea cea ]ntreag[, p`n[ ce va ajunge ]n vréme de v`rst[ =i va trimite Dumnezeu cui ce-i va fi voia sa, s[ s[ fac[ dup[ tocmeala =i dup[ obicéiul legii, cum zice Scriptura, c[ “curat[ iaste nunta =i patul nespurcat (]n vrémea sa, c`nd i s[ cuvine =i s[ trimite de la Dumnezeu). Iar curvarilor =i tuturor spurc[torilor va jude-ca Dumnezeu”. Drept acéia, iubitul mieu fiiu, de te vei nevoi s[-\i p[ze=ti trupul a=a, p`n[ vei ajunge de v`rst[, cum s[ cade, cu cur[\ie, cu ]n\elepciune =i cu alt[ bun[t[\ire te vei ar[ta ]naintea lui Dumnezeu, tu te vei face de vei fi =i cu trupul =i cu sufletul biséric[ duhului sf`nt, cum iaste zis: “Voi sunte\i bisérica Dumnezeului celui viu”. Deci, d[ ve\i umbla dup[ légea lui Dumnezeu =i légea lui o ve\i face dreapt[ s[racilor, =i ve\i iubi cu toat[ inima bl`nde\éle =i milosteniia =i cur[1 Cu sensul de: “c[uta\i s[ dob`ndi\i pacea, alerga\i dup[ pace” (M. Nasta).

32

\iia, cu adev[rat fa\a lui Dumnezeu ve\i vedea, =i \ie va da Dumnezeu ]mp[ra\iia dupre p[m`nt, =i pentru tine o va da =i feciorilor t[i, dup[ tine, cum déde =i lui Solomon Dumnezeu ]mp[r[\iia, pentru tat[-s[u David. Iar \ie =i ]mp[r[\iii tale s[ va d[rui de la Dumnezeu b[tr`né\e cinstité =i \i s[ vor adaoge \ie anii vie\ii, cum s[ adaoser[ zilele =i anii Ezechiei, ]mp[ratului ovreescu, 15 ani, cum vei vedea mai nainte spuindu. +i or]nc[tro =i spre ce vr[jma=i de ai t[i vei merge, tot ]i vei birui =i-i vei pune suptu picioarele tale =i te vei ]ntoarce iar cu mare cinste =i cu mult[ bucurie. A=ijderea vei birui =i pre to\i p[g`nii, carii vor veni asupra ta =i-i va da Dumnezeu ]n m`inile tale, iar c`\i vor sc[pa, cu mare ru=ine =i ocar[ s[ vor ]nturna ]n \[r[le lor. Iar de nu m[ vei asculta, o, iubitul mieu fiiu, =i de ]nv[\[turile lui Dumnezeu nu vei griji, =i nu vei face voia =i drept[\ile lui Dumnezeu, care ne-au ]nv[\at =i le auzim noi din sfintele scripturi, ce vei ]ncépe a face ]mpotriva ]nv[\[turilor lui Dumnezeu =i céle ce nu s[ cad, =i vei m`niia pre duhul sf`nt, cu carele neam semnat ]n ziua acéia ce ne-am cur[\it de p[catul str[mo=ului nostru, omul cel ce fu zidit dint`i de m`inile lui Dumnezeu, =i vei batjocori lucrurile lui Dumnezeu cu niscare lucrure spurcate =i sc`rnave, ce vei face, pentru nechibzuiala =i ne]n\elepciunea ta, s[ =tii c[ va lua Dumnezeu domniia de la tine =i o va da altuia, carele va face voia =i poruncile lui Dumnezeu. Iar zilele tale le va ]mpu\ina =i le va scurta, cum ]mpu\in[ =i scurt[ =i zilele Ofniei =i ale lui Fineos, feciorii lui Iliia popei =i judec[toriul isr[iliténilor, pentru c[ nu b[gar[ séam[ de ]nv[\[tura t[t`ne-s[u, nici p[zir[ légea lui Dumnezeu. Pentru acéia cu r[u s[ sf`r=i via\a lor, =i sufletele =i le pierdur[. Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu ]\i va fi ajutor ]ntru toate, ca =i lui Samoil proroc; c[ =i acela era judec[toriu israilité33

nilor, =i era Dumnezeu cu d`nsul ]n toat[ vrémea. Iar de nu vei face voia lui Dumnezeu, el va lua de la tine domniia, cum au luat =i ]mp[r[\iia de la Saul =i au dat-o lui David. Iar Saul, deaca m`nie pre Dumnezeu, fu tot muncit =i c[znit de duhul necurat =i c`t ]mp[r[\i, tot ]n g`lcevi =i ]n n[p[=ti, =i tot era sup[rat de vr[jma=i =i de p[g`ni ]n toat[ via\a sa. +i a=a s[ petrecu neamul =i ]mp[r[\iia de la d`nsul pentru f[rdelegile lui. Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu =i vei p[zi légea lui, el ]\i va ]nmul\i vrémea ]mp[r[\iei tale, cum au ]nmul\it ale ]ng[duitorilor s[i, ale lui David, ale Ezechiei, ale lui Ghedeon, carii =i ei judeca israiliténii, =i ale altora a mul\i, carii umbla dup[ voia lui Dumnezeu =i au f[cut poruncile lui. Iar de nu-\i va fi grij[ de poruncile lui Dumnezeu, nici vei b[ga ]n seam[ ]nv[\[tura mea, p[zé=tete =i te feré=te, s[ nu pa\i cumva=i cum au p[\it mul\i ]mp[ra\i pentru negrijirea =i nechibzuirea lor, cum fu Solomon, fie-s[u Rovoam =i Avesalim =i al\ii mul\i, =i au c[zut de la Dumnezeu =i =-au scurtat via\a, =i ]mp[r[\iile lor r[u s-au petrecut =i s-au cheltuit. +i aceast[ s[ nu le g`nde=ti c[ le gr[escu eu din capul mieu, ci toate le-am aflat ]n sfintele scripturi, =i \i le gr[escu ca s[-\i fie de certare =i de ]nv[\[tur[ =i de toat[ trezviia =i chibzuiala =i bucuriia ce va s[ fie, cum \i le voi ar[ta mai nainte pre am[runtul =i le vei vedea chiar. Deci s[ nu pae cuiva r[u, sau s[ aib[ vreo ]mput[ciune spre noi pentru acéste cuvinte, c[ pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din ad`ncul inimii, =i v-am adus aminte. Drept acéia, ia aminte cu ]n\elégere =i cu socoteal[ =i vezi c[ de vei c[lca légea, =i poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii m[car de-ai birui toat[ lumea =i de \i s-ar pleca to\i ]mp[ra\ii lumii ace=tiia \ie, =i de s-ar scula cu toat[ putérea lor s[-\i fie \ie ]ntr-ajutor, nici de un folos nu-\i va fi, nici 34

]\i va putea ajuta cineva. C[ zice Scriptura: “Domnul iaste cela ce \ine ]n palma sa ceriul =i p[m`ntul, marea =i toate v[zutele =i nev[zutele” =i “]n sfin\irea m`inilor lui toat[ f[ptura iaste ca o pic[tur[ de ap[ ]ntr-un sad”. Iar de vei p[zi poruncile lui Dumnezeu =i te vei nevoi s[ le faci =i s[ umbli ]n voia lui Dumnezeu, deacii m[car de ar avea toat[ lumea pizm[ pre tine =i s-ar scula cu toat[ putérea ei asupra ta, nimic nu-\i va strica, nici ]\i va face nici un r[u, ci mai multu ]=i vor face lor r[u =i stric[ciune, cum =i oarec`nd petrecur[ o=tile lui Faraon, carii s[ scular[ asupra israiliténilor, oamenii lui Dumnezeu, =i-i gonea cu vr[jm[=ie, iar ei s[ cufundar[ to\i ]n Marea Ro=ie, ca plumbul. De acum nu trebuie s[ z[bovim de lucrurile céle ce am zis mai sus, ci pre scurt toate s[ le ar[t[m chiar cine din ]mp[ra\i =i ]n ce chip au ]ng[duit lui Dumnezeu =i iar cum au c[lcat légea =i au m`niiat pre Dumnezeu, =i cum fur[ ispiti\i de m`niia lui Dumnezeu =i unii dentr-]n=ii cum au ]ntorsu pre Dumnezeu iar cu mil[, pentru c[in\a lor. A=ijderea al\ii mul\i, pentru negrija lor =i pentru ne]ntoarcerea inimii, au pierit, c[ n-au ascultat ]nv[\[turile p[rin\ilor celor suflete=ti, nici sfaturile celor b[tr`ni. Deci s[ asculta\i =i s[ ]n\elége\i de via\a lor =i v[ ve\i ]n\elep\i, de ve\i lua aminte cu socoteal[ ]ntru plec[ciune inimilor =i sufletelor voastre. +i v[ feri\i fie=tecarile den voi de céle réle, iar ]n lucrurile céle bune ne]ncetat s[ v[ nevoi\i a face bine. Dreptu aceia, ia aminte de vezi =i s[ =tii cum le-au fost ]nceputul ]mp[r[\iii lor =i cum le-au fost ]mp[r[\iile =i cum le-au fost =i sf`r=itul. Ilia era judec[tor =i pop[ ovréilor =i avea 2 feciori. Pre unul ]l chema Ofni, iar pre altul Fineos. Iar ei nu =tiia pre Dumnezeu, nici dreptatea t[t`ne-s[u cea preo\easc[, care junghea jertv[ ]naintea tuturor oamenilor. Ci venea fe35

ciorii lui unde hierbea carnea céeia ce era de s[ g[tea pentru j[rtv[ =i lua un c`rlig ce era f[cut de hier =i cu trei col\i =i-l b[ga ]ntr-acea c[ldare mare ce fierbea carnea de jirtv[. +i ce s[ lua =i s[ prindea ]ntr-acel c`rligu cu 3 col\i, era al popei. A=a f[cea tuturor israilitenilor c`\i venea s[ fac[ jertv[ lui Dumnezeu. Iar feciorii lui Ilia preotul, mai nainte ]nc[, p`n[ nu f[cea jertv[ lui Dumnezeu, mergea =i zicea celor ce vrea s[ fac[ jertv[: “Da\i-ne carne s[ frigem preotului, deacii nu vom lua din c[ldare, cum iaste obicéiul”. Iar cei ce f[cea jertv[ lui Dumnezeu zicea: “}ng[dui\i ]nt`i s[ s[ slujasc[ cum iaste légea, deaciia ve\i lua ce ve\i vrea”. Iar ei zicea: “De nu ne ve\i da, iar noi vom lua =i f[r’ de voia voastr[“. Deacii acel p[cat al feciorilor lui Ilia fu foarte mare ]naintea lui Dumnezeu, c[ci f[cea necaz jertvei Domnului. Iar Ilia ]mb[tr`nise tot cu efudul Domnului. +i ]n\elése ce fac feciorii israiliténilor =i-i chem[ =i le zise: “Pentru c[ci face\i a=a? C[ iat[ eu auzu pre to\i oamenii lui Dumnezeu pl`ng`ndu-se de voi =i mie nu-mi place ce auzu de voi zic`nd, ci s[ nu mai face\i a=a. C[ de va gre=i un om altui om, s[ va ruga pentru d`nsul lui Dumnezeu; iar de va gre=i lui Dumnezeu, deacii cui s[ va mai ruga?” Iar nu ascultar[ ]nv[\[tura t[t`ne-s[u, c[ vrea Dumnezeu s[-i piiarz[. Deacii veni un om a lui Dumnezeu la Ilia preotul =i-i zise: “A=a zice Domnul: «Au doar nu m-am ar[tat casei t[t`ne-t[u =i celor ce era cu d`nsul robi ]n \ara Eghipetului, ]n casa lui Faraon, =i am ales casa t[t`ne-t[u din toate casele lui Israil, c[ mi-au fost voia s[ slujasc[ oltariului mieu =i s[-l c[deasc[ cu c[délni\a =i am luat efudul =i l-am dat casei t[t`ne-t[u, =i toate jertvele focurilor le-am dat, s[ fie m`ncare israiliténilor. Dar tu pentru ce-ai c[utat spre t[m`ia mea cu ochiu ficlean =i spre jertva mea =i ai sl[vit mai mult pre feciorii t[i dec`t pre 36

mine, ca s[ blagosloveasc[ jertvele lui Israil mai nainte de mine?». Iar acum iat[, zice Dumnezeu: «Pre cei ce m[ vor ]n[l\a, ]i voi ]n[l\a, iar pre cei ce m[ urgisescu, ]i voi face de vor fi de ocar[ =i de batjocur[». Iat[, vor veni vremi =i voiu piiarde s[m`n\a ta =i s[m`n\a casei t[t`ne-t[u =i ]n véci b[tr`ni nu vor fi ]n casa ta. +i te voi goni din oltariul mieu, =i voi urgisi ochii lui, =i voi blestema sufletul lui, =i al\ii den casa ta to\i vor c[dea de sabie b[rb[teasc[. +i acest semnu s[-\i fie \ie, c[ va veni moarte pre am`ndoi feciorii t[i deodat[, pre Ofni =i pre Finios, =i vor muri ]ntr-o zi am`ndoi odat[ de sabie. +i ]n locul lor alt preot credincios voi r[dica, care va face toate c`te-s pre voia inimii méle =i ale sufletului mieu. +i-l voi face cas[ credincioas[, =i va mérge ]naintea unsului mieu ]n toate zilele, =i va zice: «Ia-m[ ]n casa ta, s[ m[n`ncu p`inea Domnului»”.

Aicia murir[ feciorii lui Ilia preotul de sabie ]n r[zboiu, =i chivotul legii vechi fu luat de p[g`ni

+i fu c`ndu vrur[ s[ s[ loveasc[ o=tile =i v[zur[ israiliténii pre p[g`ni, iar ei c[zur[ to\i ]naintea p[g`nilor =i fu moarte foarte mare =i perir[ den israiliténi 30 de mii =i fu luat =i chivotul lui Dumnezeu =i pierir[ =i feciorii lui Ilia am`ndoi, Ofni =i Fineos. +i alerg[ un voinic din tab[r[, pre care-l chema Emmeni, ]n cetate, =i spuse toate ce fusése ]n cetate, iar cetatea ]ncepu toat[ a pl`nge =i a s[ v[ita. +i auzi Ilie g`lceav[ =i clicote =i zise: “Ce va s[ fie aceasta?” Iar un om mérse =i spuse. Iar Ilia mérse, b[tr`n ca de 98 de ani, =i ochii lui era ]mp[ij[na\i =i nu vedea. +i iar zise celor ce era cu d`nsul: “Ce g`lceav[ a=a mare face n[rodul?” Iar omul acela ce venise den tab[r[ zise: “Eu am venit din 37

tab[r[ =i ast[zi am sc[pat de acolo”. Ilia iar zise: “Dar ce veste iaste acolo, f[tul mieu?” Iar el zise: “Fugit-au israiliténii denaintea p[g`nilor =i fu moarte mare ]ntr-]n=ii. +i t[iar[ =i pre feciorii t[i, pre am`ndoi, =i luar[ =i chivotul lui Dumnezeu”. Iar Ilia, deaca auzi c[ au luat =i chivotul lui Dumnezeu, c[zu dupre scaunul care =[dea ]naintea u=ilor, ]nd[r[t pre spate ]n jos, =i i s[ fr`nser[ spin[rile =i muri, c[ci c[ era b[tr`n =i slab. Vezi, iubitul mieu fiiu, c[ nu pot folosi nici p[rin\ii feciorilor carei s`ntu r[i =i nu p[zescu légea lui Dumnezeu, nici grijescu de poruncile lui, m[car de ar fi p[rin\ii lor =i sfin\i =i drep\i. C[ acesta Ilia, care fusese judec[tor israiliténilor, era om dreptu =i nevinovat =i preot Dumnezeului celui de sus, iar feciorilor s[i nu le putu folosi, pentru c[ nu ascultar[ de tat[-s[u. }ns[ c[ =i tat[-s[u, m[car de-i =i ]nv[\a =i-i certa, iar cu toiagul nu vrea s[-i bat[ =i s[-i fac[ s[ le fie fric[ de d`nsul =i, pentru acea fric[ =i b[tae din tineré\e, s[ dob`ndeasc[ mintea =i ]n\elepciunea. Dreptu acéia s[ sf`r=i =i tat[-s[u ]n mult[ ]ntristaré pentru d`n=ii =i feciorii lui am`ndoi fur[ t[ia\i ]n r[zboiu =i viia\a lor =i-o sf`r=ir[ r[u =i cu amar. Iar s[m`n\a lor fu gonit[ de la Dumnezeu de ]mp[r[\ie =i din preo\ie, den neam ]n neam =i p`n[ ]n veac. +i al\ii dup[ ace=tea mul\i =-au ]ntorsu spre céle réle via\a lor pentru f[rdelegile lor, cum va spune ]nv[\[tura cea mai denainte. Dup[ acéasta fu pus de Dumnezeu judec[toriu Samuil =i preot ]n locul lui Ilia. Iar deac[ ]mb[tr`ni Samuil, el puse pre feciorii lui s[ fie judec[tori israiliténilor =i-i chema pre feciorii lui, pre unul Ioil, iar pre altul Avia. Deaciia ei ]ncepur[ a p[r[si =i a nu umbla pre c[ile lui =i s[ ]ntoarser[ iar ]nd[r[t spre calea periciunii =i lua mit[ =i ]ntorcea dreptatea. 38

Aici sf[tuir[ feciorii lui Israil s[ cear[ de la Dumnezeu ]mp[rat

Deacii s[ adunar[ to\i israiliténii =i mérser[ la Samoil, tat[l lor, =i ziser[: “Iat[, tu ai ]mb[tr`nit =i feciorii t[i nu umbl[ pre calea ta, deci acum tu ne pune ]mp[rat s[ ne judece, ca =i pre alte limbi”. +i s[ ar[t[ hiclean =i ur`t acest sfat ]naintea lui Samoil prorocul, c[ci ziser[: “D[-ne ]mp[rat s[ ne judece”. +i s[ rug[ Samoil lui Dumnezeu, iar Samoil auzi pre Dumnezeu zic`nd: “Ascult[ glasul oamenilor, carii strig[ c[tr[ tine, c[ nu urgisescu pre tine, ci pre mine, ca s[ nu le fiu eu ]mp[rat, nici lor, nici altor f[pturi ce am f[cut. Decii tu-i ascult[ =i le pune lor ]mp[rat”. Auzi=i c[ zise Domnul c[tr[ prorocul =i judec[toriul Samoil, gr[ind: “Ascult[-i =i le pune lor ]mp[rat”. C[ ascult[ Dumnezeu pl`ngerile =i vaietele =i rug[ciunile s[racilor, care f[cea c[tr[ d`nsul, pentru nedrept[\ile =i nevoile ce p[\iia, m[car de nu =i pl[cu lui Dumnezeu, c[ci cer=ur[ ]mp[rat s[-i ]mp[r[\easc[. Iar rug[ciunile lor tot le ascult[ Domnul. Iar pre judec[torii cei nedrep\i =i mitarnici, carii ]ntoarser[ dreptatea, ]i urgisi Dumnezeu p`n[ ]n sf`r=it, =i biruin\a lor s[ luo de la d`n=ii =i cinstea judec[\ii. Iat[ c[ zise Dumnezeu lui Samoil: “Ascult[ glasul lor =i le pune ]mp[rat”. +i iat[ era Saul, feciorul lui Chis, de c[uta m[garii t[t`ne-s[u, c[-i pierduse. Iar Dumnezeu spuse lui Samoil de venirea lui Saul mai nainte cu o zi, zic`nd: “M`ine, la aceast[ vréme, voiu trimite la tine pre un b[rbat din s[m`n\a lui Veniamin, ci pre acela s[-l ungi s[ fie ]mp[rat oamenilor miei israiliténilor; c[ va m`ntui oamenii miei din p[g`ni. C[ci c[utaiu spre greut[\ile oamenilor miei =i s[ suir[ vaietele lor c[tr[ mine”. +i iat[ v[zu Samoil pre Saul =i iar ]i zise Dumnezeu: “Samoile, iat[ acesta iaste omul 39

care \e-am zis eu. Acesta va ]ncépe ]nt`i a ]mp[r[\i ]ntru israiliténi”. +i mérse Saul la Samoil ]n mijlocul cet[\ii =i-i zise: “Spune-mi unde iaste casa aceluia ce véde?” Iar Samoil zise lui: “Eu ]nsumi s`ntu acela ce cau\i tu. Ci pas[ cu mine ]n c[mar[, s[ pr`nzim ast[zi am`ndoi, iar diminéa\[ eu te voi l[sa =i toate cugetele tale ]\i voiu spune. +i-\i voiu spune =i m[garii ce i-ai pierdut; =i nu mai g`ndi de d`n=ii, c[ s-au aflat”. +i luo Samoil un cornu, ]n care era untdelemnu, =i-l turn[ pre capul lui Saul, =i-l s[rut[. +i zise Samuil c[tr[ Saul: “Dumnezeu m-au trimis s[ te ungu =i s[ fii ]mp[rat israiliténilor, deci acum ascult[ glasul Domnului: Dumnezeu te-au unsu s[ fii ]mp[rat oamenilor s[i israiliténilor, =i tu vei fi mai mare ]n oamenii Domnului =i-i vei m`ntui din m`inile vr[jma=ilor lor”. Deacii dup[ acéstea, iar s[ scular[ p[g`nii asupra lui Saul ]mp[rat, =i Saul nu s[ rug[ lui Dumnezeu, nici s[ opri de curvie. +i f[cu jertv[ de arsuri. +i zise Samoil c[tr[ Saul: “}n zadar iaste \ie aceasta, c[ n-ai p[zit poruncile Domnului Dumnezeului t[u, care \i le-au dat \ie. Iar de le-ai fi p[zit, \e-ar fi ]nt[rit Dumnezeu ]mp[r[\ia ta =i ar fi st[tut p`n[ ]n veac biruin\a ta preste Israil. Dar acum nu va sta, ci va c[uta Dumnezeu alt ]mp[ratu, care-i va pl[cea, =i pre acela-l va pune mai mare preste oamenii s[i. C[ tu n-ai p[zit céle ce \e-au poruncit Dumnezeu”. Apoi, dup[ acéstea, ]ncepu =i adaose Saul alte p[cate multe c[tr[ Dumnezeu =i c[lca poruncile lui Dumnezeu =i légea Domnului nu o p[zea. Pre Agav craiul de la Amalic, ]i porunci Dumnezeu s[-l omoar[, iar el nu vru, =i-l l[s[ viu, carele era pizma= lui Dumnezeu; =i f[cu jertv[ lui Dumnezeu den dobitoace p[g`ne=ti =i ucise =i pre Avimeleh, preotul lui Dumnezeu, =i cu d`nsul 85 de b[rba\i =i pre al\ii, pre to\i carii purta efudul, =i pre muerile lor, =i pre feciorii lor, tot cu sabiia ]i t[e, ]nc[ =i dobitoacele 40

lor pierdu. Acéstea toate le f[cu din ]ndemnarea diavolului, pentru David robul lui Dumnezeu. Dar acum =i ]n ce chip =i pentru ce r[u s[ r[dic[ pizm[ asupra lui David? Cade-se, f[tul mieu, s[ =tii =i aceasta. Dup[ ce s[ ]ntoarse cu biruin\[, deaca biruir[ p[g`nii =i ucise David pre Goliath ghigantul, ie=ir[ ginghirése du pren toate cet[\ile =i ora=[le ]ntru ]nt`mpinarea lui Saul ]mp[ratu =i zicea ]n tambur[ =i ]ntr-alte timpane, =i c`nta juc`ndu =i zicea: “Birui Saul cu miile, iar David cu ]ntunérecele”. Decii Saul s[ m`nie =i-i p[ru r[u, =i fur[ ficléne acele cuvinte ]naintea ochilor s[i. +i zise Saul lui David: “Pre tine te c`n-tar[ cu ]ntunérece, iar pre mine cu mii”. Deci dentr-acea zi tot ]mboldiia Saul cu cuvinte de pizm[ asupra lui David. A=ijderea =i alte f[rdelegi f[cea, c[ chema la d`nsul vr[jitori =i f[rmec[tori, de-=i spunea visele, =i apoi cum zicea ei, el ]ntr-acélea credea. +i pentru lucrurile sale cele spurcate, s[ m`niia Dumnezeu, =i s[ d[zlupi de Dumnezeu =i Dumnezeu ]nc[ s[ dep[rt[ de la d`nsul.

Aicea zise Dumnezeu c[-i pare r[u c[ci au f[cut pre Saul ]mp[rat

Fu dup[ aceasta cuv`ntul lui Dumnezeu c[tr[ Samoil zic`ndu: “}mi pare r[u c[ci am unsu pre Saul ]mp[rat, c[ci s-au ]ntorsu despre mine =i m-au uitat, =i cuvintele méle nu le-au p[zit”. Iar Samoil mérse la Saul: “}ng[duie s[-\i spuiu ce-au zis Dumnezeu c[tr[ mine ast[-noapte”. Saul zise: “Spune-mi”. Samoil zise: “Au doar nu erai tu om de jos ]ntre al\i israiliténi? Apoi nu te puse Dumnezeu mai mare steagului =i semen\iii lui Israil =i te unse pre ]mp[r[\iia israiliténilor =i te trimise Dumnezeu pe cale =i-\i zise: “Pas[ =i d[zr[d[cineaz[ pre Amalic =i s[ nu-\i fie 41

mil[ de cei ce au gre=it ]naintea mea, =i te bate cu d`n=ii p`n[ ]i vei sf`r=i”. Dar tu c[ n-ai ascultat cuv`ntul Domnului, ci ai f[cut hicle=ug ]naintea lui =i ]nv[\[turile lui le-ai urgisit. Drept acéia =i Dumnezeu te-au urgisit pre tine =i nu vei mai fi ]mp[ratu ]ntru israiliténi”. +i s[ ]ntoarse Samoil =i vru s[ s[ duc[ de la d`nsul, =i Saul s[ apuc[ de poalele hainelor sale =i le sf`=iia, iar Samoil zise: “Ast[zi au luat Dumnezeu ]mp[r[\iia din m`inele tale =i o au dat vecinului t[u, carele iaste mai bun dec`t tine”. Iar dup[ ce luo Dumnezeu ]mp[r[\iia de la Saul =i unse pre David spre ]mp[r[\ie, iar cu m`inile lui Samoil prorocul, =i ]nc[ tot ]mp[r[\ea Saul, iar vrémea =i via\a =i-o petrecea tot cu grij[ =i cu r[ut[\i, ca cela ce iaste urgisit =i lep[dat de la Dumnezeu. C[ zice Domnul: “Pre cei ce m[ vor ]n[l\a, ]i voi ]n[l\a, iar pre cei ce m[ vor urgisi, ]i voiu urgisi =i vor fi batjocori\i”. Deacii odat[ iar s[ str`nser[ p[g`nii cu o=ti asupra israiliténilor, iar israiliténii fugir[ denaintea p[g`nilor =i c[dea to\i r[ni\i =i t[ia\i de p[g`ni ]n muntele Ghelvanului =i s[ pogor`r[ p[g`nii dintr-acel munte cu Saul, =i cu feciorii lui =i t[iar[ p[g`nii pre feciorii lui Saul, pre Ioanatham =i pre Aminadav =i pre Melhus. +i s[ porni r[zboiul asupra lui Saul, =i-l ajunser[ p[g`nii cei neobrezui\i =i s[get[torii, =i-l s[getar[ pren coaps[. Deci Saul zise slugii sale care-i purta armele: “Scoate suli\a =i m[ junghie, p`n[ nu vin p[g`nii cei neobrezui\i s[ m[ junghe ei, =i s[-=i r`z[ de mine”. Iar cel ce purta armele lui nu vru s[ fac[ a=a, c[ s[ temea foarte. Deci Saul luo el ]nsu=i suli\a sa =i c[zu el ]ntr-]nsa =i muri. Iar sluga acéia, deaca v[zu c[ muri Saul, luo =i el suli\a sa =i s[ l[s[ =i el ]ntr-]nsa =i muri =i el cu Saul. +i ]ntr-o zi muri =i Saul =i feciorii lui, c`te trei, =i sluga acéia ce-i purta armele, =i to\i oamenii lui cu d`nsul. Iar israiliténii cei ce era de céia 42

parté de Iordan, deaca v[zur[ c[ au fugit o=tile ovree=ti =i au murit Saul =i feciorii lui, ]=i n[pustir[ to\i cet[\ile =i co=téele =i fugir[. Iar p[g`nii venir[ =i le luar[ =i =[zur[ ]ntr-]nsele. Deacii a doao zi mérser[ p[g`nii s[ scoat[ mor\ii =i aflar[ pre Saul =i pre feciorii lui c`te trei ]n muntele Ghelvanului, =i-i luar[ sabiia lui =i-i t[iar[ capul =i-l luar[ de-l trimiser[ ]n \ara lor. +i striga ]mprejurul idolilor lor =i al oamenilor lor cu d`nsul, =i armele lor le puser[ ]mpreun[ cu alte arme, iar trupul lui ]l puser[ pre p[re\ii Vethsamului. Iar oamenii cei ce l[cuia ]n Avisul Galadului, deaca ]n\eléser[ ce au f[cut p[g`nii lui Saul, s[ scular[ to\i, c`\i era mai mari, cu toat[ mul\imea lor =i s[ duser[ toat[ noaptea =i luar[ trupul lui Saul =i al fie-s[u Ioanathan dupre acei p[re\i ai Vethsamului =i le aduser[ ]n Aves =i le arser[ acolo. Iar oasele le luar[ =i le ]ngropar[ supt bisérica care era ]n Avis =i postir[ 7 zile. Vezi, f[tul mieu, acestu ]mp[ratu, care dint`i fu r[dicat de Dumnezeu den oamenii s[raci =i-l m[ri =i-l puse ]mp[rat pre p[m`ntu, cum iaste scris: “Domnul s[r[cé=te =i ]mbog[\é=te, pleac[ =i ]nal\[, carele r[dic[ pre cel s[rac din p[m`ntu =i din gunoi, pre cel mi=[l ]l ]nal\[ =i-l pune mai mare =i biruitoriu oamenilor =i-l face mo=tnean scaunului slavei”. V[zu=i pre s[racul, c[ fu r[dicat din p[m`nt, =i pré mi=[l, c[ fu ]n[l\at din gunoiu? Cunoscu=i c[ fu pus pre scaunul m[rirei =i cu cinstea ]mp[r[teasc[ cinstit, =i-l puse ]mp[rat =i biruitor =i proroc? C[ zice Scriptura: “C[ =i Saul iaste ]ntru proroci”. +i s[ sf`r=i Saul prorocind, c[ci c`nd fu el unsu de Samoil spre ]mp[r[\ie =i s[ d[sp[r\i de la d`nsul, c`ndu s[ ]ncet[ =i el cétei prorocilor, duhul lui Dumnezeu fu pre Saul. Iar el, ca un nemul\umitoriu ce era, nu vru s[ mul\umeasc[ =i s[ laude pre Dumnezeu, carele-i dedése at`ta putére, ci s[ porni cu f[rdelegile sale 43

]n lucruri réle =i care nu s[ c[dea, cum ai auzit mai nainte spuin-du de d`nsul pre scurt. +i pentru acele f[rd[legi ale lui ]l déde Dumnezeu ]n moartea cea amar[, =i s[ sf`r=i r[u =i cu ocar[ mare. Dreptu acéia nimeni s[ nu s[ ]n=ale =i s[ s[ am[geasc[ g`ndindu c[ doar are ceva=i ]ntru ]n\elep\iia =i vredniciia sa. C[ toate s`ntu ale lui Dumnezeu =i de la Dumnezeu s`ntu d[ruite oamenilor, ca s[-i mul\umeasc[ cu fric[ =i cu cutremur, m[car de ar fi ]mp[ratu, m[car domnu, m[car boiariu, m[car s[rac, m[car mi=el, cu mult[ mul\umire s[ laude pre Dumnezeu ]n toat[ vrémea, de toate de ce ne-au dat, pentru c[ suntem datori s[ pl[tim lui Dumnezeu pentru ce ne-au dat =i ne-au d[ruit. Deci v[ p[zi\i =i v[ nevoi\i ca s[ ]ng[dui\i bine lui Dumnezeu =i s[ ]mp[r[\i\i cu d`nsul =i s[ vie\ui\i. Iar deaca omor`r[ pre Saul, =i s[ ]ntoarse David biruindu pre Amalic. Dar cine iaste mai l[udat, din ]mp[ra\i, de Dumnezeu ca David? C[ fu numit =i chemat tat[ lui Dumnezeu, proroc =i ]mp[rat sf`ntu, din gura duhului sf`ntu. +i singur Dumnezeu zise: “Aflaiu b[rbat dup[ inima mea, bl`ndu, milostiv, lin, bun, r[bd[toriu =i nu d[ r[u pentru r[u”. Cum =i David singur zicea, c`ndu ]l gonea Avesalom, fiiul s[u: “De voi fi f[cut r[u celor ce mi-au f[cut mie r[u, s[ c[zu dar de vr[jma=ii miei ]n de=[rtu, s[ goneasc[ dar vr[jma=ul sufletul mieu =i s[-l ajung[ =i s[ calce ]n p[m`ntu via\a mea =i slava mea ]n \[r`n[ s[ s[ s[l[=uiasc[“. Iar =i el tot fu ]mpiedecat de diavolul =i f[cu curvie =i ucidere =i hicle=ug ]naintea lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu trimise pre Nathan prorocul la David =i, deaca mérse la d`nsul, ]i zise: “}mp[rate, spune-mi acum o judecat[: doi b[rba\i era ]ntr-o cetate, unul bogat, altul s[rac, =i la cel bogat era cirezi multe de vite =i de bivoli, iar la cel 44

s[rac nu era nimic, ce numai avea o mielu=a, =i-i era mil[ d[ d`nsa =i o hr[nea =i o cre=tea ]mpreun[ cu d`nsul =i cu copila=ii lui, =i m`nca tot den blidul lui =i bea din p[harul lui, =i-i era ca o fat[. Deacii odat[ veni un c[l[tor la b[rbatul cel bogat, =i bogatul acela nu vrea s[ ia den turmele sale, nici den bivolii s[i s[ fac[ pr`nzu acelui c[l[toriu ce venise la d`nsul, ce luo acea mielu=a a celui s[rac =i o junghe =i f[cu pr`nzu acelui c[l[toriu”. Iar David s[ m`nie foarte pre acel b[rbat =i zise c[tr[ Nathan: “Viu Dumnezeu, c[ s[ cade s[ moar[ acel b[rbat, care au f[cutu un lucru ca acesta, iar mielu=aoa acéia s[ s[ ]ntoarc[ celuilalt de 2 ori ]n=eptit[, deaca au f[cut a=a”. Iar Nathan zise c[tr[ David: “Tu e=ti omul acela ce au f[cut a=a. +i iat[ c[-i zice Domnul Dumnezeul lui Israil: «Eu te-am unsu spre ]mp[r[\iia israiliténilor =i eu suntu cel ce te-am izb[vitu din m`inile lui Saul =i \e-am dat casa lui Israil =i a Iudei, iar \ie tot nu \e-au ajunsu =i casa st[p`n[-t[u =i muerile lui, =i tot nu-\i iaste din d[stul! Dar c[ci ai spurcat ]nv[\[tura Domnului =i ai f[cut hicle=ug ]naintea fé\ei lui, c[ ai ucis pre Urie, feciorul lui Hettei, =i ai luat muiarea lui s[-\i fie \ie muiare, pentru acéia de acum nu s[ va mai d[zlipi sabiia din casa ta ]n veac. C[ m-ai urgisit =i ai luat pre muiarea lui Urie, feciorul lui Hetteu, s[-\i fie \ie muiare». A=a gr[ia=te Domnul: «Iat[ eu voi da asupra ta toate r[ut[\ile din casa ta =i voi da muerile tale vecinilor t[i =i s[ vor culca cu d`nsele ]naintea ta =i vei vedea c[ tu ai f[cut aceasta ]n tain[, iar eu voi face ]naintea tuturor israiliténilor»”. Deacii David zise c[tr[ Nathan: “Gri=it-am Domnului Dumnezeului mieu”; iar Nathan zise c[tr[ David: “Dumnezeu au luat p[catul t[u de la tine =i nu vei muri”. V[zu=i, c[ acesta era b[rbat dreptu =i sf`nt =i s[ temea de Dumnezeu, iar c[zu =i el ]n groapa p[catelor. Ci ]ns[ de 45

c`te ori gre=a lui Dumnezeu, cu nevoin\a poc[in\ei s[ scula =i nimic nu z[boviia, =i a=a ]ntorcea pre Dumnezeu spre sine iar[=i cu mil[ =i zicea: “Gre=it-am Domnului mieu!” +i ]nc[ mai zicea: “Miluia=te-m[, Doamne, dup[ mare mila ta, =i dup[ mul\imea ]ndur[rilor tale cur[\é=te f[r[delegile mele!” }ntr-acéia =i Nathan zise lui David: “+i Dumnezeu ]nc[ au luat p[catul t[u de la tine =i nu vei muri!” C[ atuncea sta ]ngerul Domnului deasupra lui David cu sabiia goal[ ]n m`n[ =i el nu-l vedea; =i de n-ar fi gr[bit David s[ caz[ cur`ndu la picioarele lui Nathan =i s[ ceae de la Dumnezeu mil[, cu inim[ ]nfr`nt[ =i plecat[, n-ar fi dob`ndit ertare. C[ vrea ]ngerul s[-l taie cu sabiia, m[car d[=i nu era nimini drag lui Dumnezeu ca David. Dreptu acéia v[ p[zi\i cu tot de-adinsul =i lua\i aminte cum umbl[ diavolul, vr[jma=ul nostru, zbier`nd ca un leu =i cearc[ cum va ]nghi\i =i va ]n=[la pre céia ce n-au temeiul cel bun al fric[i lui Dumnezeu ]n toat[ vrémea ]n inimile lor. +i iar dup[ c`t[va vréme cheam[ David pre Ioav, domnul lui cel mai mare, =i-i zise: “Pas[ acum ]n tot neamul lui Israil =i al Iudei =i f[ seam[ ]ntr-]n=ii =i ]n vineticii ce vor fi venit, s[-i numeri pre to\i, s[-i =tii c`\i sunt”. Iar Ioav zise c[tr[ David: “}mp[rate, Dumnezeul t[u s[ ajute oamenilor t[i s[ s[ ]nmul\easc[ den c`t suntu ]nc[ ]nsutit =i s[-i vaz[ ochii st[p`nului =i ai ]mp[ratului mieu. Dar, ]mp[r[\ia ta, c[ci g`nde=ti g`ndu ca acesta?” Iar ]mp[ratul ]nt[rii cuv`ntul c[tr[ Ioav =i zise: “Pas[ numai de te du”. Deci Ioav ie=i cu putére de la ]mp[ratul =i f[cea seam[. +i trecu =i Iordanul =i ]ntrar[ ]n Aroir, d[spre dreapta cet[\ii, care era ]ntre propastiele Gadiei =i ale Eleezirului =i mérser[ =i ]n Galaad =i ]n \ara Thavasonului =i ]n Thon =i ]n Dasc =i intrar[ ]n Danidain =i ]ncungiurar[ p`n[ ]n Sidon; apoi venir[ ]n Mapsar Tir =i ]n toaste ora=[le ghevunéilor =i ale hananeilor =i 46

mérser[ spre amiaz[-zi, spre Iudea =i ]n Virsaviia, =i ]ncungiurar[ tot p[m`ntul c`t era suptu biruin\a lui David. +i s[ ]ntoarser[ iar ]n Ierusalim. +i s[ z[bovi Ioav p`n[ sf`r=i acea slujb[, 9 luni =i 20 de zile. +i duse Ioav cisla israiliténilor la ]mp[ratul =i s[ aflar[ 800.000 de b[rba\i mari, carii vrea purta arme, =i iudianini 500.000 de b[rba\i de oaste. +i s[ sp[im`nt[ David c[ci au f[cut seam[ =i-=i cunoscu p[catul =i zise c[tr[ Dumnezeu: “Doamne, f[cutam foarte p[cat mare, c[ci am f[cut seam[; ci acum, Doamne, iart[-mi gre=ala aceasta, c[ am f[cut foarte f[r[ isprav[“. Iar a doao zi, deaca s[ scul[ David, gr[i Dumnezeu lui Gad prorocul ]n vis: “Pas[ =i zi lui Da-vid: «A=a gr[ia=te Domnul: trei lucruri ]i voi zice, deci s[-\i alegi unul dintr-]nsele, care-\i voiu face»”. Deci Gad mérse la David ]mp[rat =i-i zise: “Alége-\i dentr-aceste trei lucruri unul, carele vei vrea s[ pohte=ti: 3 ani s[ fie foamete ]n \ara ta sau trei luni s[ fugi de vr[jma=ii t[i =i ei tot s[ te goneasc[, sau trei zile s[ fie moarte ]n \ara ta. Deci de acum ]mi r[spunde, s[ =tiu ce voiu spune celui ce m-au trimis s[-\i zic a=a”. Iar David zise: “C`te tréle ]mi suntu cu greu, ci mai bine s[ cazu ]n m`inile Dumnezeului mieu, c[ iaste ]ndur[tor =i milostiv; iar ]n m`inile oamenilor s[ nu caz”. +i-=i alese David ]nsu=i moartea. +i era ]n vremea seceri=ului de gr`u. +i déde Dumnezeu moarte ]ntru israiliténi =i murir[ de diminea\a p`n[ la pr`nzu 70.000 den Dan p`n[ ]n Virsaviia. +i tinse ]ngerul lui Dumnezeu =i spre Ierusalim s[-l strice =i s[-l r[sipeasc[ cu moarte, iar Dumnezeu ]=i opri m`niia =i zise ]ngerului celuia ce strica oamenii: “Ajung[-\i, acum ia-\i m`na!” Iar ]ngerul lui Dumnezeu sta atuncea ]naintea ariei lui Orna, feciorul lui Iesei. Iar David c`ndu v[zu ]ngerul lui Dumnezeu omor`nd oamenii zise c[tr[ Dumnezeu: “Doamne, eu suntu cel ce am gri=it, eu suntu p[storiul carele am 47

f[cut r[utatea, dar oile acéstea ce au f[cut? Fie acum m`na ta spre mine =i spre casa t[t`ne-mieu!” Deacii veni Gad la David ]ntr-acea zi =i-i zise: “Pas[ =i r[dic[ oltariul lui Dumnezeu ]n ariia ar[turei lui Ornei, feciorul lui Esei”. +i st[tu =i s[ conteni moartea. Ia aminte, f[tul mieu, =i aceasta =i vezi, c[ David pentru pu\inea gre=al[ ce gre=i, numai c[ci num[r[ oamenii c`\i era ]n \ara lui, iar de fu =i drept =i sf`nt =i ]ng[duitoriu lui Dumnezeu, iar Dumnezeu tot umplu cuv`ntul s[u cu izb`nd[, cum zise lui Gad prorocul: “Pas[ =i zi lui David: «a=a gr[ia=te Domnul, trei lucruri ]\i voi zice, iar tu-\i alége unul dintr]nsele, care-\i voi face: sau trei ani foamete ]n \ara ta, sau trei luni s[ te tot goneasc[ vr[jma=ii t[i, sau trei zile moarte ]n \ar[»”. }ns[ iat[ c[ nu vru s[ ]ntristeze de tot pre ]ng[duitoriul s[u, ci-i zise: “Alege-\i tu una dintr-aceste trei, den care am zis mai nainte”. Dar ]nc[ pre tine, deaca te vei da ]n spurc[ciune =i ]n f[rdelegi, cum te va cru\a Dumnezeu? Ba s[ =tii c[ nu te va cru\a, nici s[ te n[d[jdue=ti c[ vei afla vreo mil[ de la d`nsul. Iar pentru c[ci c`ndu ]mp[r[\ea David ]ntru ]mp[r[\iia sa =i ]ng[duia ]n toate lucrurile lui Dumnezeu, pentru acéia =i Dumnezeu era cu d`nsul ]n toat[ vrémea =i ]n toate zilele vie\ii lui. Deacii, deaca ]mb[tr`ni =i s[ apropie vrémea mor\ii sale, chem[ pre fiiu s[u Solomon =i-i zise: “F[tul mieu, eu voi s[ mergu pre calea céia ce au mersu =i va s[ mearg[ toat[ lumea; iar tu te ]nt[ré=te =i fii om des[v`r=it. +i s[ p[ze=ti légea Domnului Dumnezeului t[u, =i s[ umbli pre c[ile lui, =i s[ fere=ti poruncile lui =i dreptatea lui, =i s[ faci judecata, precum iaste scris ]n cartea lui Moisi. +i tot ce vei face s[ faci cu sfat, =i c`te te ]nv[\, toate s[ le \ii minte”. Precum ]i zisése lui Dumnezeu, zic`nd: “C[ de vor p[zi feciorii t[i c[ile mele =i de vor umbla ]n inimile loru ]naintea 48

mea drept, =i sufletele lor ]n adeverin\[, nici eu nu-i voi scoate den scaunul israiliténilor”. Iar[ Solomon =[zu ]n scaunul t[t`ne-s[u, lui David, =i fu ]mp[rat =i ]mp[r[\ea preste israiliténi =i pre iudei ]n Ierusalim. +i déde Dumnezeu minte lui Solomon =i ]n\elepciune =i inim[ chibzuitoare =i l[rgit[, ca n[sipul m[rii. +i s[ umplu Solomon de minte =i fu mai ]n\eleptu dec`t to\i feciorii altor boiari =i dec`t to\i ]n\elep\ii de la Eghipet. +i era Solomon ]mp[rat foarte ]n\eleptu. +i biruia toate ]mp[r[\iile din r`uri p`n[ ]n \ara filistimnénilor =i p`n[ ]n hotar[ Eghipetului, =i-i aducea daruri =i lucra ]n toat[ via\a lui. +i iubi Solomon pre Domnul =i umbla ]ntru ]nv[\[turile t[t`ne-s[u, lui David. +i f[cea jertve =i c[dea numai ]n mun\i. +i s[ scul[ Solomon =i mérse ]n Gavaon s[ fac[ j[rtv[ acolo, c[ acea cetate era mai ]n munte =i mai larg[ =i sui acolo o mie de jertve =i le f[cu toate ]ntr-acea cetate ce era ]n muntele Gavaonului. +i acolo s[ ar[t[ Dumnezeu lui Solomon noaptea ]n vis =i zise: “Cére de la mine ce-\i iaste voia =i-\i voi da”. Iar Solomon zise: “Tu ai f[cut cu robul t[u, tat[-mieu David, mil[ mare, c[ci au umblat ]naintea ta cu dreptatea =i cu adeverin\a. Dreptu acéia =i tu l-ai p[zit cu mila ta cea mare =i i-ai dat ast[zi de =ade fie-s[u ]n scaunul lui. Deci acum, tu, Doamne Dumnezeul mieu, d[-mi mie s[ fiu ]n locul t[t`ne-mieu, lui David ]mp[rat, c[ eu suntu t`n[r =i nu =tiu nici intrarea, nici ie=irea mea, =i suntu robul t[u ]n mijlocul oamenilor t[i, carele suntu ales de mul\i oameni, ca n[sipul m[rii, carele nimeni nu-l va putea num[ra. +i d[ mie, robul t[u, inim[ ]n\eleapt[ spre ascultarea =i judecata cea dreapt[ a oamenilor t[i, =i s[ pri-cep binele =i r[ul, c[ nimeni nu va putea judeca pre oamenii t[i cu judecat[ nedreapt[. Iar nu ceiu zile multe de la tine, nici bog[\ie, nici ceiu sufletele vr[jma=ilor t[i, 49

ci-\i m[rturisescu cugetul mieu, ca s[-l crezi ]n dreptate”. +i pl[cu aceste cuvinte lui Dumnezeu, c[ci cer=u Solomon acéstea, =i-i zise Dumnezeu: “Deaca vréme ce cer=u=i de la mine acéstea, iat[, dup[ rug[ciunea ta dau \ie inim[ pricep[toare =i ]n\elep\ie, care n-au fost p`n-acum nici la un om, nici va fi. +i ]nc[-\i voiu da =i ci n-ai cer=ut: bog[\ie =i slav[, care nu o au avut nici un ]mp[rat. +i de vei umbla pre c[ile méle =i de vei p[zi poruncile méle, ca =i tat[-t[u David, ]nc[-\i voi mul\i via\a ta”. Vezi, f[tul mieu, c[ ]nmul\e=te Dumnezeu zilele celuia ce face voia lui =i poruncile lui? Iar ale celuia ce nu p[zé=te légea =i poruncile lui, le ]mpu\ineaz[ =i le scurteaz[. Deacii s[ scul[ Solomon =i s[ ]ntoarse iar ]n Ierusalim =i st[tu ]n Sion ]naintea chivotului legii lui Dumnezeu =i f[cu jertv[. Iar dup[ jertv[ f[cu osp[\ mare de s[ osp[t[ cu toate slugile sale. +i fu dup[ ce umplur[ 440 de ani de c`nd ie=ir[ feciorii israiliténilor din Eghipet. Zidi Solomon biséric[ lui Dumnezeu deaca trecur[ 4 ani den ]mp[r[\iia lui =i 2 luni. Iar cuv`ntul Domnului fu c[tr[ Solomon zic`nd: “Casa aceasta iaste, care o zide=ti tu. Deci de vei umbla ]n poruncile méle =i vei face voia mea =i vei face judec[\ile méle =i toate ]nv[\[turile méle =i te vei ]ntoarci ]ntr-]nsele, voi l[sa pre tine tocmeala mea, care o am tocmitu cu tat[-t[u David, =i voi l[cui ]ntru israiliténi =i nu voi l[sa israiliténii, oamenii miei”. +i f[cu Solomon casa Domnului =i o sf`r=i. +i lucr[ Solomon la casa lui Dumnezeu =i la casele lui, p`n[ le sf`r=i, 20 de ani. Deacii chem[ pre to\i mai marii israiliténilor ]n Sion, s[ r[dice chivotul legii lui Dumnezeu den cetatea lui David. +i mérser[ preo\ii =i luar[ chivotul =i cortul légii =i vasele c`te era suptu umbrariul légii toate. Iar ]mp[ratul Solomon =i to\i israiliténii mergea ]naintea chivotului lui Dumnezeu =i junghea berbeci ca de un an =i junci mul\i f[r’ 50

de num[r. Iar ]n chivot alt nimic nu era, f[r[ numai 2 table de piatr[, care era tablele légii, care le pusése acolea Moisi, ]n muntele Horivului, =i acéle table le dedése Dumnezeu israiliténilor =i scrisése ]ntr-]nsele légea cu sf`ntul s[u deget, deaca-i scoase den robie den \ara Eghipetului. Iar deaca ie=ir[ preo\ii din biséric[, un nor umplu bisérica lui Dumnezeu =i nu putea preo\ii s[ stea ]naintea norului s[ slujasc[ lui Dumnezeu, c[ s[ umplu bisérica de slava lui Dumnezeu. +i-=i ]ntoarse ]mp[ratul fa\a sa ]napoi =i blagoslovi pre to\i israiliténii =i pre tot s[borul, carele sta acolea, =i zise: “Bine iaste cuv`ntat Domnul Dumnezeul lui Israil ast[zi, c[ toate c`te au gr[it cu gura t[t`ne-mieu, lui David, le-au umplut. C[ din ziua céia ce am scos pre israiliténi, oamenii miei, din Eghipet, zice Domnul, dentru toate semen\iile lui Israil, n-am ales alt[ cetate ]n care s[ s[ fac[ casa mea =i s[ l[cuiasc[ nu-mele mieu ]n Ierusalim; =i am ales pre David s[ st[p`neasc[ pre israiliténi, oamenii miei. +i vru tat[-mieu David s[ fac[ biséric[ numelui Domnului Dumnezeului lui Israil, iar Dumnezeu zise t[t`ne-mieu, lui David:«Bun lucru ai cugetat s[-mi faci mie biséric[, iar tu s[ nu faci, ci feciorul t[u, carele va ie=i din trupul t[u, acela s[ zideasc[ biséric[ nu-melui mieu». +i tocmi Dumnezeu cuvintele carele gr[i, =i m[ r[dic[ pre mine ]n locul t[t`ne-mieu, lui David, =i =[zuiu pre scaunul lui, cum zise Dumnezeu. +i iat[, zidiiu beséric[ numelui Dumnezeului lui Israil =i b[gaiu ]ntr]nsa chivotul ]n care suntu poruncile lui Dumnezeu, care tocmi Dumnezeu cu mo=ii no=tri, c`nd i-au scos din \ara Eghipetului”. +i st[tu Solomon ]naintea oltariului lui Dumnezeu =i ]naintea a tot s[borul israiliténilor =i r[dic`ndu-=i m`inile c[tr[ ceriu, zise: “Doamne, Dumnezeul lui Israil, nu iaste alt Dumnezeu f[r’ de tine, nici ]n ceriu sus, nici pre p[m`ntu jos. P[ze=te légea =i mila =i d[ robului t[u s[ umble 51

]naintea ta cu toat[ inima lui, cum ai p[zit pre robul t[u, tat[-mieu David, cum i-ai f[g[duit =i cu gura ta ai gr[it, iar cu m`inile ai ispr[vit, ]nc[ =i p`n[ ]n ziua de ast[zi”. +i altele zise Solomon, p`n[ sf`r=i ruga.

Judecata cea dint`i a lui Solomon

Atuncea mérser[ 2 mueri curve la ]mp[ratul Solomon =i st[tur[ ]naintea lui =i zise una dentr-]nsele: “Judec[-m[, ]mp[rate! Eu =i ceast[ f[mee vecin[ a mea l[cuiam am`ndoao ]ntr-o cas[. Decii eu am f[cut un copil. Iar dup[ 3 zile au n[scut =i aceast[ vecin[ =i au f[cut =i ia, iar copilu. +i am fost numai noi am`ndoao, iar alt n-au mai fost cu noi nimenea. Iar ceast[ vecin[ =-au ]mpresurat noaptea, dormindu, copilul ei =i l-au omor`t. Deacii, deaca s-au d[=teptat ca la miezul nop\ii =i =-au aflat copilul ]mpresurat de d`nsa =i mortu, ea l-au luat =i au venit la mine =i m-au aflat adormit[ =i au luat copilul mieu cel viu de l`ng[ mine =i l-au adormit l`ng[ ea, iar al ei, cel mortu, l-au pus l`ng[ mine. Deacii c`ndu m-am sculat s[-mi aplec copilul, eu l-am aflat mortu. Iar a doao zi, deaca au luminat, eu am c[utat =i am v[zut c[ copilul cel mortu n-au fostu al mieu, ci au fostu al ce=tii vecine, iar cestu copil viu, acesta iaste al mieu =i l-am n[scut eu”. Iar céialalt[ muiare zise: “Ba, ]mp[rate, nu iaste a=a. Ci acestu copil viu iaste al mieu, iar cestu mortu iaste al ce=tiialalte”. +i a=a s[ pricea iale am`ndoao ]naintea ]mp[ratului. Iar Solomon zise c[tr[ d`nsele: “Tu zici cestu copil viu c[ iaste al t[u =i cel mortu al ce=tialalte, iar ceia zise c[ iaste cel mortu al t[u, iar cestu viu al ei. Ci ]ntr-altu chip nu va putea fi, ci numai s[ s[ d[spice copilul cestu viu ]n doao lospaturi\e =i cel mortu a=ijderea =i s[ s[ dea \ie jum[tate den copilul cel viu =i jum[tate den cestu mortu, =i 52

ceiialalte iar a=a”. Deci muiarea céia c[ruia era copilul cel viu zise: “O, vai de mine, ]mp[rate, turbur[-mi-se inima de copilul mieu =i de aceast[ judecat[! Ci s[ nu v[zu cu ochii miei d[spic`ndu copilul mieu ]n doao, ci-l da\i viu ce=tii vecine, s[ =i-l \ie ea, iar nu-l omo-r`re\i”. Iar céialalt[ muiare zise: “Ba, ]ncai, s[ nu fie nici al mieu, nici al t[u, ci s[-l d[spice ]n doao, cum au zis ]mp[ratul”. Atuncea zise Solomon: “Nu omor`re\i, ci-l da\i cestii mueri ci zise s[ nu-l omor`re\i, iar nu-l da\i ceiialalte, c[ al ace=tiia iaste copilul cestu viu, iar nu iaste al ceiialalte. Drept acéia ]l da\i ei, c[ ia iaste muma copilului =i ia l-au n[scut”.

Aici v[zur[ to\i israiliténii judecata lui Solomon =i s[ temur[ de d`nsul =i pricepur[ c[ l[cuia=te ]ntr-]nsul ]n\elepciunea lui Dumnezeu

+i auzindu israiliténii to\i de aceast[ judecat[ ce f[cu Solomon ]mp[rat, se temur[ de fa\a lui foarte =i pricepur[ c[ iaste ]n\elepciunea lui Dumnezeu ]ntr-]nsul, ca s[ fac[ dreptate la judecat[. +i era lui Solomon muerile foarte dragi =i-=i luo mueri lui den neamuri streine, pre fata lui Faraon =i den neamul lui Moavit =i a lui Idumei =i a lui Asirian =i a lui Hetthei =i a lui Amethan, de care neamuri =i limbi poruncise Dumnezeu israiliténilor: “S[ nu ia lor mueri dintr-acéle neamuri, nici muerile lor s[ nu ia b[rba\i dintr-acéle limbi, ca s[ nu ]ntoarc[ sufletele voastre c[tr[ idolii lor”. Iar Solomon s[ afl[ cu d`nsele ]n curvie mult[ =i-n toat[ necur[\iia. Deci, deaca ]mb[tr`ni Solomon, at`t ]i ]ntoarser[ muerile inima de c[tr[ Dumnezeul lui Israil c[tr[ dumnezeii lor, c`t nu era nimic cu Dumnezeu inima lui, ci umbla tot dup[ spur53

catele =i ]mpu\itele lor lucruri =i jertve. +i f[cu Solomon p[cat =i ficle=ug mare ]naintea lui Dumnezeu =i nu umbl[ pre voia Domnului, cum umbl[ tat[-s[u David. Aici s[ d[sp[r\i Solomon de la Dumnezeu =i ]ncepu a face bisérici =i capi=ti idolilor muierilor sale, iar Dumnezeu s[ m`nie pe d`nsul, c[ci nu p[zi légea lui

Atunci zidi Solomon capi=te nalt[ idolilor =i alte lucruri spurcate =i ]mpu\ite, a=ijderea f[cu =i tuturor muierilor sale deosebi =i f[cea j[rtve dumnezeilor lor. Iar Dumnezeu s[ m`nie pre Solomon, c[ci ]=i ]ntoarse inima de c[tr[ Domnul Dumnezeul lui Israil, carii i s[ ar[tase ]n 2 r`nduri =i-i zisése ]ntr-am`ndoao r`ndurile de acéstea de toate, ca s[ nu umble dup[ al\i dumnezei, ci s[ p[zeasc[ =i s[ \ie cum i-au poruncit Domnul Dumnezeul lui. +i zise Dumnezeu c[tr[ Solomon: “Deaca, de vréme ce ai f[cut a=a =i n-ai p[zit poruncile méle, care te-am ]nv[\at, iat[ eu voi lua ]mp[r[\iia din m`inile tale =i o voi da slugii tale. Ci ]ns[ aceasta nu o voiu face ]n zilele tale, pentru tat[-t[u David, iar den m`inile feciorilor t[i eu o voi lua; iar pentru David, robul mieu, =i pentru Ierusalimul, cetatea mea, care o am ales, nu le voi lua ]mp[r[\iia toat[“. +i r[dic[ Dumnezeu pizma =i asupra lui Solomon. Auzise to\i c[ci, c`nd s[ ar[tase Dumnezeu lui Solomon, ]i zisese: “Cére de la mine ce-\i iaste voia”, iar Solomon zisese: “Eu sunt cocon mic =i t`n[r =i nu =tiu nici intrarea mea, nici ie=itul mieu; ci iat[ sunt robul t[u, ]n mijlocul oamenilor t[i. Ci-mi d[, zice, robului t[u inim[ chibzuitoare, ca s[ ascultu =i s[ judec oamenilor t[i ]n dreptate =i s[ pricep dreptatea =i hicle=ugul”. V[zu=i c[ frica lui Dumnezeu na=te ]n\elepciune, cum 54

zice prorocul: “}ncep[tura ]n\elepciunii iaste frica Domnului”; c[ c`\i ]ncep s[ vie\uiasc[ ]ntru ]n\elepciune p`n[ ]n sf`r=itul lor, ei rabd[ =i p[timescu pentru Dumnezeu multe nevoi =i ispitiri. Pilda: +i bun[ ]n\elégere iaste la to\i cei ce o fac. T`lcul: C[ slava =i lauda lui Dumnezeu iaste f[r’ de sf`r=it =i to\i c`\i suntu cu frica lui Dumnezeu cuprin=i =i umbl[ ]ntr-]nsa. }ns[ nu p`n’ la o vréme, iar de la o vréme s[ s[ d[zlipeasc[ de d`nsa, ci acelora a tuturor, carii umbl[ totdeauna =i cu tot sufletul ]n frica lui Dumnezeu, a acelora le iaste lauda f[r’ de sf`r=it. A=ijderea =i Solomon, c`ndu fu t`n[r, el fu tem[tor =i purt[tor de frica lui Dumnezeu; ci petrecea ]ntru ]n\elepciunea =i chibzuiala duhului. C[ zice c[ n-au cer=ut nici aur, nici argintu, nici m[rg[ritar, nici pietri scumpe, nici slava lumii ace=tiia, nici bog[\iia ei; ci au zis: “D[-mi, zice, inim[ pricip[toare s[ ascultu =i s[ judec oamenilor t[i ]ntru dreptate =i s[ cunoscu binele =i r[ul”. Dar Dumnezeu ce-i r[spunse? C[ pl[cu lui Dumnezeu cererea lui Solomon =i zise c[tr[ d`nsul: “Deaca vréme ce cer=u=i de la mine aceasta, iat[-\i dau inim[ ]n\eleg[toare =i ]n\elepciune, care n-au fostu la nimeni mai nainte de tine, nici dup[ tine nu va mai fi la altul. +i iat[ c[-\i dau ]nc[ =i ce n-ai cer=ut: slav[ =i bog[\ie, c`t n-au fost la alt ]mp[rat. +i de vei p[zi poruncile méle =i vei umbla pre c[ile méle =i vei face légea mea, cum au umblat tat[-t[u David, eu ]\i voiu mai lungi =i viia\a”. +i era Solomon ]n tineré\ele sale d[ruit de Dumnezeu cu ]n\elepciunea, care era mai mare dec`t ]n\elepciunile tuturor oamenilor c`\i era pre p[m`ntu, =i p[zea dreptatea lui Dumnezeu, ca =i tat[-s[u David. +i zice c[ iubi Solomon pre Dumnezeu =i-i fu drag s[ umble dup[ cum ]l ]nv[\ase tat[-s[u. Dreptu acéia =i Dumnezeu iubi pre d`nsul, =i toate rug[ciunile lui i le asculta Domnul, =i era Solomon mai mare dec`t al\i ]mp[ra\i, dec`t to\i. +i-i da lui to\i 55

haraci =i-i aducea daruri mari. Iar deaca ]ncepu Solomon a b[tr`ni =i c`ndu trebuia minté =i ]n\elepciune mai mult[, atuncea el cu ]ndemnarea diavolului ie=i i=i din fire =i din minte =i s[ lipsi de minte =i de ]n\elepciune. C[ ]ngro=`ndu, zice, ]=i ]ngro=[ =i-=i l[rgi p`ntecele cu m`nc[ri multe =i cu be\ii. +i alte lucruri f[cea, care nu s[ c[dea; =i s[ déde cu totul spre curvie =i spre toate spurc[ciunile, =i l[s[ pre Dumnezeu, care l-au f[cut, =i p[r[si pre Domnul =i m`ntuitoriul =i m`nie pre f[c[toriul lui de bine =i-l umplu de am[r[ciune cu lucrurile sale céle spurcate. C[ at`ta zice c[-i ]ntoarser[ lui Solomon inima de c[tr[ Dumnezeu muierile lui, c[tr[ dumnezeii lor, c`t nici cum nu-=i mai aducea aminte de d`nsul. +i umbla Solomon tot ]n jertvele cele spurcate =i ur`te =i dintr-]nsele m`nca. +i f[cu lucru hiclean ]naintea lui Dumnezeu, =i s[ m`nie Dumnezeu pre Solomon, c[ci ]=i ]ntoarse inima de c[tr[ Domnul Dumnezeul s[u, care i s[ ar[tase ]n 2 r`nduri =i-i zisése: “De vréme ce n-ai p[zit poruncile méle =i légea care \e-am poruncit eu, voi lua ]mp[r[\iia din m`inile tale =i o voi da-o slugii tale; ce numai nu o voi face aceasta ]n zilele tale, pentru tat[t[u David, ci voi lua ]mp[r[\iia din m`inile feciorilor t[i. Numai nu voi lua nici de la d`n=ii steagurile ]mp[r[\iilor tuturor, iar pentru robul mieu David =i pentru Ierusalimul, care l-am ales s[-mi fie mie cetate”. Dreptu aceia nimeni s[ nu s[ am[geasc[ =i s[ s[ \ie mare, m[car s[ fie ]mp[rat, m[car domnu, m[car boiariu, m[car fie=te ce va fi; c[ acéstea toate Dumnezeu le d[, Dumnezeu le ia. +i lui Solomon iar Dumnezeu ]i déde ]mp[r[\iia, c[ iaste scris =i zice: “Jur[-se Domnul lui David cu adeverin\[ =i nu s[ lep[d[ de d`nsa c[ «din roada p`ntecilui t[u voi pune pre scaunul t[u, de vor p[zi légea mea, feciorii t[i»”. Iar feciorii lui David nu p[zir[ légea lui Dumnezeu. Dreptu 56

aceia ]i scoase Dumnezeu din ]mp[r[\ie, ca pre ni=te nemul\umitori. Cel ce aude s[ asculte =i s[ ]n\eleag[. Ierovoam, feciorul lui Navat, carele era la Efrathul de la Sarir, fecior de v[duv[, slug[ lui Solomon, =i acesta ]=i r[dic[ m`na spre Solomon ]mp[rat, c[ a=a era lucrul lui. +i era Ierovaam om tare =i v`rtos, iar Solomon ]l cunoscu c[ va s[ s[ fac[ om b[rbat =i de treab[ =i-l puse ispravnic preste toate c`te era ale casei lui Iosif.

Iat[ aici Ahia prorocul déde lui Ierovaam zéce sor\i ai steagurilor israiliténilor =i zise: “Iat[ \e-au dat Dumnezeu zéce steaguri israilitene=ti”

+i fu ]n vremile acélea, ie=i Ierovaam din Ierusalim; iar Ahia prorocul ]l ]nt`mpin[ pre cale =i-l ]ntoarse din cale-=i. +i era Ahia ]mbr[cat ]n dulam[ noao, =i era numai ei am`ndoi ]n c`mpu. +i-=i t[ie Ahia dulama sa cea noao, de o f[cu 12 pétece, =i zise lui Ierovaam: “|ine \ie 10 sor\i, c[ a=a zise Domnul Dumnezeul lui Israil: «Iat[ eu voi lua ]mp[r[\ia din m`inile lui Solomon =i-\i voi da \ie 10 steaguri, iar 2 steaguri ]i voi l[sa pentru tat[-s[u David, robul mieu, =i pentru Ierusalimul, cetatea mea, care o am ales mie din toate semen\iile israiliténilor. C[ m-au p[r[sit =i nu umbl[ pre c[ile méle, =i n-au f[cut pre voia mea, ca tat[-s[u David. }ns[ nu voi lua ]mp[r[\iia de tot din m`inile lui, pentru c[ i-o am f[g[duit s[ fie a lui ]n toat[ via\a lui, pentru tat[-s[u David, care l-am ales mie rob. +i voiu lua ]mp[r[\ia din m`inile fie-s[u =i voi da \ie zéce steaguri; iar fie-s[u ]i voi da 2 steaguri, cum am f[g[duit robului mieu lui David, ]n toate zilele ]naintea mea, ]n cetatea mea Ierusalim, care o am ales s[ s[ pue numele mieu ]ntr-]nsa. +i te voi priimi pre tine =i vei fi ]mp[rat spre ce-\i pofté=te sufletul 57

t[u, =i tu vei ]mp[r[\i israiliténii»”. Deacii cerca Solomon s[ omoare pre Ierovoam, iar el fugi ]n \ara Eghipetului, la Susachim ]mp[rat, =i =[zu tot ]n Eghipet p`n[ muri Solomon. Iar deaca muri Solomon, st[tu ]mp[rat ]n locul lui fie-s[u Rovoam.

Aici venir[ la Rovoam ]mp[rat, feciorul lui Solomon, israiliténii zic`nd: “Iat[, tat[-t[u Solomon ne-au ]ngreuiat jugul foarte, ci ]ncai tu ni-l mai u=ureaz[“. Iar el nu vru s[-i asculte. Cartea a 3-a a ]mp[ra\ilor

Iar[ deaca ]ncepu Rovoam a ]mp[r[\i, venir[ oamenii =i c[zur[ ]naintea lui zic`nd: “Tat[-t[u ne-au ]ngreuiat jugul nostru, iar ]ncai mai ]mpu\ineaz[ tu lucrul t[t`ne-t[u cel r[u =i mai u=ureaz[ jugul lui cel greu, care l-au pus pre noi, =i-\i vom lucra”. Iar Rovoam zise c[tr[ d`n=ii: “P[sa\i =i ]ng[dui\i p`n[ ]n trei zile, deacii iar s[ veni\i la mine”. +i s[ duser[. Iar Rovoam chem[ pre to\i b[tr`nii, carii fusése cinsti\i la tat[-s[u Solomon ]n via\a lui, =i le spuse aceasta, =i-i ]ntreb[ ce va faci =i a treia zi ce r[spunsu le va da. Iar ei ziser[: “Deaca vei asculta ast[zi de ace=ti oameni =i le vei sluji =i le vei gr[i cuvinte bune, deacii ei ]\i vor sluji =i-\i vor lucra ]n toate zilele”. Iar el nu b[g[ ]n seam[ sfatul care sf[tuise cu d`n=ii, ci f[cu alt sfat =i s[ sf[tui cu copii tineri de potriva lui, carii era la d`nsul de-i boierise pre aceia, =i le zise: “Dar voi ce zici\i =i ce r[spunsu voi da oamenilor acestora?” Iar ei ziser[ c[tr[ d`nsul: “A=a s[ zici oamenilor acestora carii au zis c[tr[ tine, c[ tat[-t[u ne-au ]ngreuiat jugul nostru, iar tu ni-l mai u=ureaz[: «Mai groase s`ntu tineré\ele méle dec`t mijlocul tat`ne-mieu; deci tat[-mieu 58

au pus pre voi jug greu, iar eu ]nc[ voi s[-l mai ]ns[rcinez; =i tat[-mieu v-au certat cu b[taia, iar eu voi s[ v[ certu cu r[sipirea»”. Iar deaca s[ umplur[ trei zile, iar[=i veni tot Israilul la Rovoam, precum ]i zisése; iar Rovoam ]mp[rat le r[spunse cuvinte gréle =i m`nioase, c[ uit[ =i nu b[g[ ]n séam[ cuvintele sfétnicilor celor b[tr`ni, ci le gr[i dup[ cum ]l sf[tuise oamenii cii tineri =i le zise: “Tat[-mieu v-au ]ngreuiat jugul, iar eu voiu s[-l =i mai ]ns[rcinezu; =i tat[mieu v-au c[znit cu rane, iar eu v[ certu cu gonire =i cu r[sipire”. +i nu ascult[ ]mp[ratul oamenii, c[ era acea ]ntoarcere de la Dumnezeu, ca s[-=i tocmeasc[ vorba sa, care o au gr[it cu m`inile Ahiei prorocul lui Ierovoam, feciorul lui Navat. Iar israiliténii, deaca v[zur[ c[ nu ascult[ Rovoam ]mp[rat glasul =i jalba lor, strigar[ to\i ]naintea lui =i ziser[: “Dar c[ci ne-au ]mp[r\it David a=a? Nu ne iaste noao a l[cui =i a mo=teni ]ntre neamul lui Iesei”.

+i deaca v[zur[ to\i israiliténii c[ nu folosir[ nimic la Rovoam, ei s[ r[sipir[ =i ziser[: “Nu ne iaste noao a l[cui ]n neamul lui Iesei”

Iar[ deaca auzur[ céle 10 semen\ii ale lui toate, c[ s-au ]ntorsu Ierovoam din Eghipet, ei trimiser[ la d`nsul =i-l chemar[ la s[bor =i-l r[dicar[ ]mp[rat israiliténilor. Decii nu mai fur[ ascult[tori casei lui David, ci numai ce asculta céle 2 steaguri, ce era din neamul Iudei =i dintr-al lui Veniamin. Pentru c[ zicea c[ au mersu oamenii la Rovoam ]mp[rat, feciorul lui Solomon, =i au zis: “Mai u=ureaz[-ne jugul lucrului nostru, c[ foarte suntem ]mpresura\i =i vom lucra”. Iar el le zise: “A=tepta\i p`n[ poim`ine =i v[ voiu da r[spunsul”. Deci f[cu Rovoam sfat cu oamenii cei de cinste =i 59

b[tr`ni, =i-l sf[tuir[ bine =i ziser[ ]mp[ratului s[ mai u=ureze oamenii s[i de lucru, iar el, ca un om ce uita binele =i era f[r’ de chibzuial[, nu-=i aduse aminte c[ iaste zis: “}ntreab[ pre tat[-t[u =i-\i va da sfat bun, =i pre cei b[tr`ni, c[-\i vor spune”. +i el, m[car de le =i spuse =i-i ]ntreb[, iar sfatul lor nu-l b[g[ ]n seam[, nici ]l ascult[. Pentru acéia, deaca nu-l ascult[, r[u =i amar p[timi, c[ lep[d[ de la sine sfatul celor b[tr`ni =i ]n\elep\i =i ascult[ sfatul copiilor celor tineri =i f[r’ de minte ca =i sine. C[ ziser[ acei tineri, c`nd ]i ]ntreb[ ]mp[ratul de sfat: “A=a s[ zici oamenilor t[i: «Mai groase suntu tineré\ele méle dec`t mijlocul t[t`ne-mieu, =i tat[mieu v-au c[znit cu b[t[i, iar eu voi s[ v[ c[znescu cu r[sipirea =i cu izgonirea»”. Deci c`nd fu a treia zi, ei venir[ iar[=i dup[ cum fu cuv`ntul ]mp[ratului, iar ]mp[ratul le r[spunse cum ]l sf[tuise acei copii =i oameni tineri, carii ]nc[ nu ajunsése ca s[ fie ]n toat[ v`rsta =i firea, nici ]n mintea cea des[v`r=it[. +i zise Rovoam ]mp[rat: “Tat[-mieu v-au c[znit cu b[taia, iar eu voi s[ v[ c[znescu cu r[sipirea =i cu izgonirea”. +i nu vru ]mp[ratul s[-=i asculte oamenii, c[-=i ]ntorsese Dumnezeu mila de c[tr[ d`nsul, ca s[-=i tocmeasc[ graiul care gr[ise c[tr[ Ahia prorocul. Pentru acéia, f[tul mieu, tot cela ce va asculta de sfatul tinerilor =i al copiilor, acela niciodat[ nu s[ va bucura; iar cela ce va asculta de sfatul b[tr`nilor celor ]n\elep\i, acela nu s[ va c[i. C[ iat[ iaste zis: “}ntreab[ pre tat[-t[u =i-\i va da sfat bun =i spune b[tr`nilor t[i =i-\i vor da ]nv[\[tur[ bun[“. +i iar mai zice: “B[rbatul f[r’ de sfat, el singur ]=i iaste ]nvr[jbitoriu”. Cum =i Rovoam f[cu, c[ nu ascult[ sfatul celor b[tr`ni, pentru aceia gre=i =i-=i fu el ]nsu=i ]nvr[jbitor =i stric[toriu. }ntreab[ pre tat[-t[u =i-\i va spune, =i pre b[tr`nii t[i cei ]n\elep\i =i tem[tori de Dumnezeu =i cu sfat bun, =i te vor ]nv[\a toate c`te s[ cad 60

=i s[ cuvine a le face spre voia lui Dumnezeu =i spre folosul trupului =i al sufletului t[u. +i de vei asculta de sfatul b[tr`nilor, nu s[ va poticni piciorul t[u de piatra poticnirii =i a smintélei, nici \i s[ va ]nt`mpla ca lui Adam =i ca altora a mul\i de la el ]ncoace, carii au fostu neascult[tori. Dreptu acéia, f[tul mieu, s[ cinste=ti b[tr`né\ele =i c[runté\ele =i de sfatul lor =i de ]nv[\[tura lor s[ nu te sfie=ti, nici ]nv[\[tura m`ne-ta s[ nu o lépezi, cum zice Solomon. Boiarii t[i =i sfetnicii t[i cei buni foarte s[-i cinste=ti =i s[-i m[re=ti, =i pre al\i boiari, carii vor fi mai mici =i mai de jos, =i c[pitanii, cu toat[ bucuriia s[-i vesele=ti, =i pre to\i voinicii carei s[ vor nevoi s[ ]ng[duiasc[ lui Dumnezeu cu credin\[ =i cu dreptate, tu-i d[ruia=te =i numaidec`t ]i r[dic[ =i-i boieré=te, ca s[-\i slujeasc[ domniei tale cu credin\[ bun[ =i cu frica lui Dumnezeu, ca ni=te cre=tini drep\i =i adev[ra\i. +i s[ ascul\i la judecat[ de sfétnicii cei buni =i de m[rturiile céle adev[rate =i credincioase. +i s[ iube=ti pre to\i tinerii ca pre ai t[i, =i cu cuv`ntul s[-i ]nve\i =i s[-i ]ndulce=ti! A=ijderea s[ iube=ti pre cei b[tr`ni =i pre cei tineri, pre cei mari =i pre cei mici, pentru dragostea lui Hristos. Iar pre f[m[ele céle b[tr`ne, pre toate s[ le aibi ca pre ni=te mum`nii, ]n locul m[-tei, =i toate fétéle =i copilele =i v[duvele céle tinere =i s[race s[ le aibi ca pre ni=te surori, pentru Iisus Hristos Dumnezeu, =i s[ le dai mil[ din m`inile tale, s[ s[ hr[neasc[ =i s[-=i ]mbrace goliciunea trupurilor s[r[ciei lor. +i pre oamenii cei r[i =i gre=i\i cru\eaz[-i =i fii ]ndur[toriu spre d`n=ii, ca =i pre tine s[ te cru\eze Dumnezeu =i s[-i fie mil[ de tine. C[ scrie =i la Sf`nta Evanghelie, de zice: “Fi\i milostivi, cum =i tat[l vostru cel cerescu iaste milostiv”. Iar preste acéstea, preste toate zice: “Cinste=te pre tat[-t[u =i pre mum[-ta, ca s[ tr[ie=ti mult pre p[m`ntu bunu”. 61

Aicea zice pentru Ahav ]mp[rat. A treia ]mp[r[\ie

Gr[i Ahav ]mp[rat lui Navuthei, zic`nd: “D[-mi viia ta, s[ o fac s[-mi fie gr[din[ de flori, c[ iaste aproape de casa mea, iar eu ]\i voiu da pentru d`nsa alt[ vie mai bun[. Iar deaca nu vei vrea a=a, eu \i-o voiu pl[ti cu banii, =i-mi va fi o gr[din[ de flori”. Iar Navuthei zise c[tr[ Ahav: “S[ nu dea Dumnezeu s[-\i dau eu mo=iia p[rin\ilor miei \ie”. Deacii Ahav veni acas[-=i m`nios =i turburat, c[ci-i zisese Navurhei israiliteanul, c[ “nu voi da mo=iia p[rin\ilor miei \ie”. +i s[ culc[ ]n pat =i s[ acoperi la obraz =i nu vru s[ m[n`nce bucate. Iar Iezavela, muiarea lui, merse la d`nsul =i-i zise: “De ce te-ai m`niiat =i \i s-au turburat inima =i sufletul, =i nu vruse=i nici bucate s[ m[n`nci?” Iar el zise c[tr[ d`nsa: “Am zis lui Navuthei israiliteanul: «D[-mi viia ta mie =i-\i voiu da alta mai bun[, sau \i-o voiu pl[ti cu bani»; iar el mi-au zis: «Nu o voi da \ie, zice, mo=iia p[rin\ilor miei»”. Iar Iezavela, muiarea lui, ]i zise: “Dar tu, fiind ]mp[rat israiliténilor, faci a=a? Scoal[ =i m[n`nc[, c[ eu ]\i voiu da viia lui Navutheiu israiliteanul”. +i scrise carte pre numele lui Ahav ]mp[rat =i o pecetlui cu pecetea lui =i o trimise la b[tr`nii =i la sloboda=ii carii l[cuia ]n ora= cu Navuthei. +i ]ntr-acea carte era scris a=a: “S[ v[ posti\i cu ajun =i s[ pune\i pre Navuthei mai sus dec`t pre ailal\i oameni. Decii s[ c[uta\i 2 m[rturii mincinoase =i c[lc[toare de lége, s[ m[rturiseasc[ spre d`nsul zic`ndu c[ Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu =i pre ]mp[ratul, =i s[-l scoate\i s[-l ucide\i cu pietri, s[ moar[“. +i f[cur[ mai marii ora=ului aceluia a=a cum le poruncise Iezavela =i cum era scris ]ntracea carte, care le trimisése. +i ziser[ s[ s[ posteasc[ =i puser[ pe Navuthei mai mare dec`t pre al\ii oameni. +i venir[ 2 oameni feciori c[lc[torilor de lége =i m[rturisir[ ]naintea tuturor oamenilor m[rturisire mincinoas[, zic`ndu 62

c[ Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu, nici pre ]mp[ratul. +i-l scoaser[ afar[ din ora= =i-l uciser[ cu pietri. Iar Iezavela deaca auzi a=a, zise c[tr[ Ahav: “Scoal[-te acum =i mo=téne=te viia lui Navuthei israiliteanul, care nu vrea s[ \i-o v`nz[, c[ Navuthei au murit =i nu iaste viu”. Iar Ahav, deaca ]n\elése c[ au ucis pre Navuthei israiliteanul, s[ d[zbr[c[ de hainele sale =i s[ ]mbr[c[ ]n ni=te z[blae, iar apoi el s[ scul[ dup[ acéia =i s[ pogor] ]n viia lui Navuthei, ca s[ o ia pre seama lui =i s[ o mo=teneasc[ el. Iar Dumnezeu gr[i lui Ilie Thezviteaninul, gr[ind: “Pas[ =i te ]nt`lné=te cu Ahav ]mp[ratul israiliténilor, carele iaste ]n Samaria, c[ iat[ c[ iaste acum ]n viia lui Navuthei =i au mersu s[ o ia, =i-i zi a=a: «A=a zice Domnul: Pentru c[ci ai ucis tu pre Navuthei =i i-ai luat viia? Dreptu aceia gr[ia=te Dumnezeu, c[ ]n ce loc au m`ncat pas[rile =i au linsu c`inii s`ngele lui Navuthei, ]ntru acela vor s[ m[n`nce =i vor s[ ling[ c`inii =i s`ngele t[u =i vor s[ s[ scalde curvele ]n s`ngele t[u»”. Iar Ahav zise lui Ilie: “Aflatu-m-ai, vr[jma=ul mieu!” Iar Ilie zise: “Aflatu-te-am! C[ tu ]n de=[rtu =i pentru nimic te-ai a\`\at =i te-ai m`niat =i ai f[cut hicle=ug ]naintea lui Dumnezeu =i l-ai pornit cu m`nie spre tine. Deci a=a gr[ia=te Domnul: «Iat[, eu voi aduce r[ut[\ile asupra ta =i voi stinge s[m`n\a ta =i toate c`te s`ntu ale lui Ahav le voi r[sipi; =i voi da casa ta, cum am dat =i casa lui Ierovoam, feciorul lui Navat, pentru m`niia ce m-ai m`niat =i ai gre=it ]n israiliténi”. Iar pre Iezavela, muiarea ta, zice Domnul c[ “]n neamul lui Israil ]nt`i pre ea vor s[ o m[n`nce c`inii ]ntru cei uci=i de ai lui Ahav. +i dup[ moartea lui Ahav, m`nca-l-vor =i pre el p[s[rile ceriului». C[ tu, Ahave, te-ai lipsit de mintea cea ]ntreag[ =i ai gre=it ]naintea lui Dumnezeu, pentru nedreptatea Iezavelii, muerii tale, care te-au izvr[tit”. Iar Ahav, deaca auzi a=a, el s[ umili ]naintea fe\ei lui 63

Dumnezeu =i s[ ]ntoarse acas[-=i pl`ng`ndu cu amar =i-=i lep[d[ hainele =i s[ ]mbr[c[ iar cu céle de z[bl[u, cu care s[ ]mbr[case =i c`nd auzise de uciderea lui Navutheiu israiliteanul. +i iar fu cuv`ntul Domnului c[tr[ Ilie pentru Ahav =i-i zise: “V[zuiu c[ s[ ]ntoarse Ahav c[tr[ mine, dreptu acéia nu voi aduce r[utatea pre d`nsul ]n zilele lui, ci ]n zilele fie-s[u voiu porni r[ut[\i spre casa lui”. Vezi, o f[tul mieu, c`t[ miloserdie are Dumnezeu de mult[, numai s[ nu mai adaog[ omul p[cate c[tr[ p[cat. C[ de s[ va ]ntoarce cineva din p[catele sale, cu poc[in\[ =i cu tot de-adinsul c[tr[ Dumnezeu, deacii =i Dumnezeu s[ va ]ntoarce c[tr[ d`nsul. C[ iaste zis ]n Sf`nta Scriptur[: “}ntoarce\i-v[ c[tr[ mine =i eu m[ voiu ]ntoarce c[tr[ voi”. +i “de vor fi p[catele voastre ]ntunecate, iar le voi albi ca z[pada, sau de vor fi crunte ca s`ngele, iar eu le voi face ca l`na cea alb[“. S[ cunoa=tem =i pre aceasta, c[ at`ta porni Dumnezeu m`niia sa cea dreapt[ spre Ahav, c`t zise c[ s`ngele lui vor s[-l m[n`nce p[s[rile =i s[-l ling[ c`inii =i s[ s[ scalde curvele ]ntr-]nsul. Cum apoi s[ =i umplu cuv`ntul lui Dumnezeu pre Ahav ]mp[rat, c[ iar[=i mai adaose a gre=i. C[ pentru gre=ala cea dent`i s[ c[i Ahav =i s[ iert[ acea gre=al[, c[ zise Dumnezeu c[tr[ Ilie: “V[zuiu c[ s[ umili inima lui Ahav c[tr[ mine. Dreptu aceia nu voiu aduce r[utatea asupra lui ]n via\a lui, ci ]n zilele fie-s[u”. O, c`t suntu de ]nfrico=ate lucrurile tale, Doamne! C[ p[rin\ii gre=escu, iar feciorii s[ c[znescu, ]nc[ =i p`n[ la al treilea =i al patrulea neam! Dreptu aceia v[ feri\i to\i de r[ut[\i, c[ cuv`ntul lui Dumnezeu nici ]ntr-un chip nu s[ ]ntoarce f[r’ de izb`nd[, c[ =i Domnul ]nsu=i m[rturise=te la Sf`nta Evanghelie de aceasta =i zice: “Ceriul =i p[m`ntul va tréce, iar cuvintele méle nu vor tréce”. Deacii, c`ndu vru Ahav s[ fac[ r[zboi cu ]mp[ratul de la 64

Siria, veni un om al lui Dumnezeu =i zise c[tr[ ]mp[ratul israiliténilor: “A=a gr[ia=te Domnul: «Pentru c[ci zic siriianii c[ Dumnezeul israiliténilor iaste Dumnezeu mor\ilor, iar viilor nu iaste, dreptu acéia voi da putére mare ]n m`inile tale =i vei cunoa=te c[ eu suntu Dumnezeu =i s[ te t[b[-re=ti =i tu ]mpotriva lor =i s[ te g[te=ti de r[zboi p`n[ ]n 7 zile»”. Iar deaca s[ umplur[ 7 zile, s[ apropiar[ o=tile =i s[ lovir[. +i biruir[ israiliténii pre siriiani =i perir[ den siriiani numai ]ntr-o zi 120.000 de pedestra\i. Deacii, cei ce r[m[sése, ei fugir[ ]n cetatea Aftecului, iar zidurile cet[\ii s[ rumser[ =i c[zur[ pre d`n=ii =i omor`r[ ]nc[ 27.000 =i dintracei r[ma=i. Iar ]mp[ratul siriianilor fugi =i intr[ ]n cas[-=i, ]n c[mara cea de tain[. Iar slugile lui mérser[ la d`nsul =i-i ziser[: “Iat[, acum =tim c[ ]mp[ra\ii israiliténilor suntu milostivi! Deci acum s[ ne ]ncingem cu z[blae =i s[ punem =treanguri ]n grumazii no=tri =i s[ ie=im la ]mp[ratul israiliténilor, c`ndai doar ne va ierta =i ne va l[sa vii”. +i f[cur[ a=a =i s[ ]ncinser[ cu z[blae pre la mijlocurile sale =i puser[ =treanguri de grumazi =i merser[ la ]mp[ratul israiliténilor =i ziser[: “Robul t[u =i ]mp[ratul nostru \ie \i s[ roag[ s[-l ier\i”. Iar el zise: “De va fi sc[pat viu, el ]mi iaste frate”. Deci oamenii aceia, ei s[ veselir[ =i s[ m`ng`iar[, deaca auzir[ cuvinte bune din gura lui, =i ziser[: “Frate-\i iaste feciorul lui Adar”. Iar ]mp[ratul zise: “P[sa\i =i-l aduce\i”. Decii ei mérser[ =i aduser[. +i ie=i la d`nsul feciorul lui Adar =i-l duser[ la d`nsul ]n car`t[. +i-i zise ]mp[ratul israiliténilor feciorului lui Adar: “Iat[, eu voi da \ie cet[\ile cele ce le-au luat tat[l mieu de la tat[l-t[u =i s[-\i faci loc de =[z[m`ntu ]n Damasc, cum f[cu =i tat[l-mieu ]n Samaria, =i te voi jura =i te voi l[sa”. +i-l jur[ =i-l l[s[. Decii un om den neamul prorocescu mérse la un vecin al s[u =i zise: “Batem[!” (c[ a=a era cuv`ntul lui Dumnezeu). Iar el nu vru s[-l bat[. Iar acel om ce era de neamul prorocescu zise: “Deaca 65

n-ai vrut s[ ascul\i porunca lui Dumnezeu, iat[, cum te vei d[sp[r\i de la mine, va s[ te f[r`me un leu”. +i cum s[ desp[r\i, a=a-l ]nt`lni un leu =i-l f[r`m[. Iar acela de neamul prorocescu afl[ =i altu om =i-i zise: “Bate-m[!”. Deci el ]l b[tu =i-i sparse =i capul. Iar prorocul acela mérse =i ]nt`lni pre ]mp[ratul israiliténilor pre cale, =i-=i unse ochii cu pulbere, =i zise c[tr[ d`nsul: “}mp[rate, eu, robul t[u, am ie=it ]n tab[r[ la oaste, iar un voinic aduse la mine pre altu voinic =i zise: «|ine cestu voinic la tine, iar de va sc[pa =i va fugi, tu ]n locul lui vei fi, sau vei pl[ti =ugubina». Deci eu c[utaiu ciciu =i ciia, =i nu fu omul acela nic[irea”. Iar ]mp[ratul zise: “Tu ]nsu\i te judeca=i, c[ a=a-\i mérge judecata”. Iar el ]=i =terse pulberea dupre ochi =i-l cunoscu ]mp[ratul c[ iaste prorocul. El zise c[tr[ ]mp[ratul: “A=a gr[ia=te Domnul: «Pentru c[ci ai slobozit pre b[rbatul cela ce era mai r[u =i mai cumplit dec`t hiar[le céle réle, =i \e-ai datu sufletul t[u ]n locul sufletului lui =i oamenii t[i ]n locul oamenilor lui!»”. Deacii ]mp[ratul israiliténilor s[ duse acas[ tristu =i ]ngrijat =i veni ]n Samaria. +i =[zu 3 ani =i nu mai fur[ r[zboaie ]ntre siriianii =i ]ntre israiliténii.

Aici muri Ahav ]mp[rat s[getat ]n r[zboi, =i-l ]ngropar[ ]n Samaria =i s[ umplu cuv`ntul lui Dumnezeu, care gr[ise cu gura lui Iliia prorocul. Cartea ]mp[ra\ilor, Glava 12

Iar[ odat[, iar s[ str`nser[ o=ti asupra israiliténilor =i s[ lovir[ =i s[getar[ pre Ahav ]mp[rat pren d[=[rtu, pre la ]nchieturile plato=ei. Deacii ]mp[ratul zise had`mului s[u: “}ntoarce-te =i m[ scoate din oaste afar[, c[ m-au ]ns[getatu”. +i s[ ]nglot[ oastea foarte ]ntr-acéia zi, iar ]mp[ratul tot sta ]narmat ]mpotriva siriianilor de diminea\a 66

p`n[ seara, iar s`ngele tot curgea dentr-]nsul p`n[ i s[ umplu s`nul. Deaciia, c`ndu fu ]n apusul soarelui, strig[ pristavul =i zise: “Fie=tecare s[-=i mearg[ pre la ora= =i pre acas[-=i, c[ ]mp[ratul au muritu”. +i mérser[ ]n Samaria =i ]ngropar[ pe Ahav acolo. Iar s`ngele i s[ v[rs[ pe c`mpul Samariei, pre buruiane, =i lins[r[ s`ngele lui c`inii =i porcii =i s[ sc[lda curvele ]n s`ngele lui, cum zisese Dumnezeu cu gura lui Iliia prorocul. Aici s[ umplu cuv`ntul lui Dumnezeu, care gr[ise cu Iliia prorocul pentru Ahav ]mp[ratu, c[ s[ scaldar[ curvele ]n s`ngele lui =i linser[ c`inii. Pentru acéia, f[tul mieu, st[i v`rtos =i b[rb[té=te ]ntru ]n\elepciunea =i mintea ta p`n[ ]n moarte, ca s[ nu te ]mpiiadece cumva. C[ deacii cuv`ntul lui Dumnezeu nu va fi ]n d[=[rt =i f[r’ de izb`nd[.

Aici Iue ]mp[rat s[get[ pre Iuaram, feciorul lui Ahav, =i zise s[ fie pentru moartea lui Navutheiu

Iar[ dup[ ce trimise Dumnezeu pre Elisei =i unse pre Iue s[ fie ]mp[rat, iar Ioaram, feciorul lui Ahav, deaca v[zu pre Iue ]i zise: “Pace \ie, Iue!”. Iar Iue zise: “Ce pace iaste aceast[ pace a ta, c`ndu curva mum[-ta Iezavela umbl[ tot cu vr[ji =i cu farmece”. Deacii Ioaram s[ ]ntoarse =i vru s[ fug[ =i zise lui Ozie: “Ficlean e=ti, o, Ozie!”. Iar Iue luo arcul ]n m`n[ =i o s[geat[ =i trase ]n Ioaram, =i-l s[get[ ]ntre spéte, =i trecu s[geata tocmai pren inim[. Deacii el c[zu jos =i muri. Iar Iue ]mp[rat zise unui v[taf al s[u: “Pas[ de-l ia =i-l arunc[ ]n locul lui Navuthei israiliteanul”. Deacii v[taful acela f[cu a=a, =i s[ umplu cuv`ntul lui Dumnezeu. 67

Aici Iue ]mp[rat p[trunse pre Iezavela ]mp[r[teasa cu 2 giudéle =i o scoaser[ din cetate =i m`ncar[ trupul ei c`inii, precum zisese Ilie proroc pentru d`nsa

+i veni Iue ]mp[rat ]n Israil, iar Iezavela ]mp[r[teasa lui Ahav, deaca auzi de venirea lui Iue ]mp[rat, ]=i f[cu spr`ncénele =i-=i unse obrazul cu unsoare =i-=i netezi capul frumos =i s[ puse de priviia dintr-o fereastr[. Iar Iue, deaca ]ntr[ ]n cetate, zise: “Au doar are pace Iezavela, ucig[toarea b[rbatului =i a ]mp[ratului s[u?” Deci c[ut[ =i o v[zu ]ntracea fereastr[ =i-i zise: “Cine e=ti tu? Pogoar[ ]ncoace!” +i s[ pogor]. +i s[ apropiar[ de ]mp[ratul 2 had`mi, =i le zise: “Junghea\i-o!” +i déder[ am`ndoi cu giudélele =i o junghear[ =i s[ cruntar[ p[re\ii de s`ngele ei, iar trupul ]l c[lcar[ cu caii. +i trecu Iue =i mérse de =[zu la mas[ =i m`nca =i bea. Deacii zise: “P[sa\i de lua\i pe acea proclet[ de o ]ngropa\i; c[ iat[, c[ =i ea fat[ de ]mp[rat au fost”. +i mérser[ s[ o ia ca s[ o ]ngroape, =i nu o aflar[, f[r’ numai ci-i g[sir[ \estul capului =i palmele m`inilor =i talpele picioarelor. +i s[ ]ntoarser[ =i spuser[ lui Iue ]mp[rat, iar el zise: “Iat[, acum s[ umplu cuv`ntul ce au gr[it Dumnezeu, cu gura robului s[u, lui Ilie, zic`nd: «}n locul lui Israil vor m`nca c`inii trupul Iezavelii»”. +i iat[ semnul mor\ii Iezavelii. Vezi, iubitul mieu, c[ Dumnezeu m[car de=i rabd[ =i a=teapt[ s[ ne ]ntoarcem den p[catele noastre, iar izb`nd[ tot face pentru ]ng[duitorii s[i, m[car =i p`n[ la al treilea neam, cum izb`ndi =i pentru Navuthei pre Iezavela. C[ zice c[ au m`ncat c[inii trupul Iezavelii, cum zisése Dumnezeu cu gura robului s[u lui Ilie Thezviteaninul =i s[ stropir[ p[re\ii de s`ngele ei, =i fu c[lcat[ de cai. +i zise Dumnezeu c[tr[ Iue: “De vei fi bun =i vei face lucruri bune ]naintea mea =i care vor pl[cea inimii mele, =i vei face casei lui Ahav dup[ porunca mea, eu voiu d[rui =i pre 68

str[nepo\ii t[i cu ]mp[r[\iia ]ntru Israil”. Iar el nu vru s[ umble, nici s[ p[zeasc[ numele lui Dumnezeu =i s[-l cinsteasc[ =i s[ umple voia lui, ci f[cu p[cat =i gre=al[ mai mare ]ntru israiliténi dec`t Ierovoam, feciorul lui Navath. Deaciia, c`ndu fu la al treilea an, ]n vremea ]mp[r[\iei lui Iosie, feciorul lui Ilai, ]mp[ratul israiliténilor, iar Ezechiia, feciorul lui Ahaz, ]mp[r[\iia Iudeea. +i era om de 25 de ani, c`nd ]ncepu a ]mp[r[\i, =i ]mp[ra\i ]n Ierusalimu 29 de ani. +i fu acesta Ezechiia om dreptu =i umbla tot ]n légea lui Dumnezeu =i umplea toate voile =i drept[\ile lui, ca =i David mo=u-s[u. C[ el stric[ capi=tile céle ]nalte =i sf[r`m[ idolii, =i bozii cei de lemnu ]i sparse. +i-=i puse n[dejdea numai spre Domnul Dumnezeul lui Israil, carele iaste atot\iitoriul, ca cum nu mai fu altul ]n urma lui ]ntru ]mp[ra\ii Iudei1, nici iar mai nainte. C[ s[ apropie cu totul c[tr[ Dumnezeu =i nu s[ mai d[zlupi de d`nsul, =i p[zi toate poruncile lui c`te le poruncise Moisi. +i era Domnul tot cu d`nsul =i l[cuia ]ntru toate lucrurile lui. +i s[ lep[d[ de ]mp[ratul Asiriei =i nu-i mai sluji lui, nice mai asculta de d`nsul. +i s[ scul[ cu oastea =i birui p[g`nii p`n[ ]n Gaza =i p`n[ ]n hotarul ei. Iar c`ndu fu la al patrulea an de ]mp[r[\iia Ezechiei ]mp[rat, iar de ]mp[i, stricar[ Samariia =i o sparser[ =i scoase robi ]mp[ratul Asiriei pre to\i samarinenii =i-i duse ]n Asiriia. C[ nu ascultar[ porunca Dumnezeului s[u, ci c[lcar[ porunca lui =i ]nv[\[tura lui, =i nu o f[cur[. Iar c[nd fu la al patruspr[zécile an a ]mp[r[\iei lui Ezechie, s[ scul[ Senahirim, ]mp[ratul Asiriei, spre toate cet[\ile Iudei cele tari =i le luo. Deci Ezechie ]mp[ratul Iudeii trimisése soli la ]mp[ratul Asiriei zic[ndu: “}ntoarce-v[ de asupra mea, c[ eu am f[cut r[u =i am gre=it, iar ce-mi ve\i 1

Iuda este numele regatului. 69

cére, tot voi da”. +i b[g[ ]mp[ratul Asiriei pre Iezechiia ]mp[rat s[-i dea 300 de talan\i de argintu =i 30 de talan\i de aur. +i déde Iezechiia tot argintul c`t s[ afl[ ]n c[m[r[le ]mp[r[te=ti =i ]n casele lui. +i ]ntr-acea vréme déde Ezechiia =i u=ile biséricii lui Dumnezeu =i sculele, care le ferecase Ezechiia tot cu aur, =i déde =i acelea ]mp[ratului de la Asiria. Deacii ]mp[ratul Asiriei trimése pre Tharth =i pre Ravosan =i pre Rapsac la Ierusalim c[tr[ Iezechiia ]mp[rat, cu o=ti foarte multe =i cu puteri mari, =i mérse la Ierusalim =i st[tur[ din sus de cetate. +i strigar[ c[tr[ Ezechiia. +i ie=i la d`n=ii Eliachim =i Somnas. +i zise c[tr[ d`n=ii Rapsac: “P[sa\i la Ezechiia =i-i zice\i a=a: zice marele ]mp[ratul al Asiriei: «Ce n[dejde iaste aceasta pre care te n[d[jdue=ti tu =i cu acea n[déjde te-ai lep[dat de mine =i te n[d[jduie=ti pre toiagul cel de trestie fr`ntu al Eghipetului? Iar nu =tii c[ci c`nd va s[ s[ razime omul ]ntr]nsul, el ]i intr[ a\apocile pen m`ini =i-l ]nghimp[? A=a f[cu =i Faraon, ]mp[ratul Eghipetului, tuturor celor ce n[d[jduia ]ntr-]nsul»”. Iar1 de va zice Ezechie c[ el s[ n[d[jduia=te pre Dumnezeu, nu iaste acéia a s[ feri de Ezechie, ]n[l\imile lui =i jertvele lui. +i au zis Iudei =i Ierusali1 De aici urmeaz[ un pasaj confuz, datorit[ =i izvorului. Iat[-l ]n ultima versiune a Bibliei: “Iar de-mi ve\i zice: «Noi n[d[jduim ]n Domnul Dumnezeul nostru!» Apoi ]n acela, oare, ale c[rui ]n[l\imi =i jertfelnice le-a stricat Iezechia =i a zis lui Iuda =i Ierusalimului: numai ]naintea acestui jertfelnic s[ v[ ]nchina\i, care este ]n Ierusalim? Deci intr[ ]n leg[tur[ cu st[p`nul meu, regele Asiriei, =i eu ]\i voi da dou[ mii de cai; po\i tu oare s[ g[se=ti c[l[re\i pentru ei? Cum vei birui tu m[car o singur[ c[petenie dintre cele mai mici slugi ale st[p`nului meu? Ai n[dejde ]n Egipt, pentru care =i pentru c[l[re\i? Pe l`ng[ aceasta, au oare eu f[r[ voia Domnului am venit la locul acesta ca s[-l stric? Domnul mi-a zis: du-te asupra \[rii acesteia =i o stric[“ (Biblia, Bucure=ti, 1968, p. 417).

70

mului: }nchina\i-v[ ]n Israil, ]naintea acestui oltariu? Ci acuma v[ g[ti\i degrab’ s[ merge\i la ]mp[ratul Asiriei, =i-\i va da 2.000 de cai, numai de vei putea s[ dai pre d`n=ii a oameni, doar vei putea ]ntoarce m[car fa\a unui voivod din cei mai mici de-ai ]mp[ratului. +i te-ai jurat ]nsu\i cu Eghipetul, pre arme =i pre cai. C[ acum s[ nu g`nde=ti c[ am venit f[r[ porunca ]mp[ratului s[ stric[m =i s[ spargem de tot locul acesta. C[ mie mi-au zis ]mp[ratul: «Pas[ pre acea \ar[ de o stric[ =i o risipe=te de tot»”. Iar Eliachim =i Somnas =i Oas ziser[ c[tr[ Rapsac: “Gr[ia=te-ne siriiné=te, s[ ]n\elegem numai noi, iar nu gr[i ovreia=te, s[ ]n\eleag[ to\i cei ce sunt pre zidurile cet[\ii”. Iar Rapsac zise c[tr[ d`n=ii: “Dar nu m-au trimes pre mine ]mp[ratul numai la Ezechiia sau la voi s[ zic acéste cuvinte, ce nici c[tr[ oamenii carii stau pre ziduri, ca s[-=i m[n`nce sc`rna =i s[-=i bea udul lor dinpreun[ cu voi”. +i st[tu Rapsac =i strig[ tare ]n limba ovreiasc[, zic`ndu: “Auzi\i cuvintele marelui ]mp[rat al Asiriei! A=a gr[ia=te marele ]mp[rat: «S[ nu cumva s[ v[ am[geasc[ Ezechiia, c[ apoi nu v[ va putea scoate den m`inile mele, nici s[ v[ ]ntoarce\i =i s[ créde\i pre Ezechia, c`nd va zice, c[ “ne va ajuta Dumnezeu noao =i nu va da nici pre noi nici pre cetatea aceasta ]n m`inile ]mp[ratului Asiriei”». C[ a=a zice ]mp[ratul Asiriei: «}nchina\i-v[ mie =i ie=i\i la mine, deaca voi\i s[ bea fie=tecarele din viia sa =i s[ m[n`nce zmochine din zmochinii s[i =i s[ bea ap[ din pu\ul s[u, p`n[ voi veni =i v[ voiu lua =i v[ voi duce ]n \ara mea. C[ \ara mea iaste ca =i \ara voastr[, =i s[ face ]ntr-]nsa gr`ul =i vinul =i suntu ]ntr-]nsa locuri de vii =i de p`ini =i de maslini =i de stupi. +i a=a deaca ve\i face, ve\i fi vii =i nu ve\i muri. Iar nu asculta\i pre Ezechie, c[ci zice c[ “ne va izb[vi Dumnezeu”, c[ v[ ]n=al[. Au doar au izb[vit 71

dumnezeii, m[car fie=tecarele locul s[u, den m`inile ]mp[ratului Asiriei? Unde iaste dumnezeul emathénilor =i al arfadénilor? Unde iaste dumnezeul serapfiténilor? Au doar aceia au izb[vit Samariia din m`inile mele, sau au sc[pat \[rile lor nebiruite =i neluate de m`na mea, cum nu va sc[pa nici Ierusalimul»”. Deci ei t[cur[, c[ le zisese ]mp[ratul s[ nu le r[spunz[ nimic. Iar Eliachim =i Somnas =i Oas ]=i sparser[ hainele =i merser[ de spuser[ Ezechiei toate cuvintele c`te gr[ise Rapsac. Iar Ezechiia ]mp[ratul deaca auzi, ]=i lep[d[ hainele sale =i s[ ]mbr[c[ ]n ni=te z[blae =i mérse ]n biséric[ =i trimise pre Eliachim, boiariul s[u, =i pre Somnas c[rturariul =i pre al\i b[tr`ni =i popi c[tr[ Isaiia prorocul, =i era to\i ]mbr[ca\i ]n z[blae. +i ziser[: “A=a gr[ia=te Ezechiia: «Aceasta iaste ziua ]ntrist[rii =i a m`niei =i a izb`ndii, c[ slugile au sl[bit =i nu iaste nimeni tare. Ci doar va fi auzit Domnul Dumnezeul t[u toate cuvintele lui Rapsac, pre carele l-au trimis ]mp[ratul Asiriei s[ mustréze pre Dumnezeul cel viu =i s[-l huleasc[ cu cuvinte ca acélea, care va fi auzit Domnul Dumnezeul t[u. Deci ascult[ rug[ciunea noastr[, cestor ce ne afl[m r[m[=i\e»”. Iar deaca merser[ oamenii Ezechiei ]mp[rat de la Iezechiia la Isaia, le zise Isaiia: “A=a gr[ia=te Domnul: spune\i st[p`nului vostru «nu te teme de cuvintele céle ce ai auzit c[ au hulit pre mine slugile ]mp[ratului Asiriei. C[ iat[, eu voiu porunci asupra lor v`ntu =i vor auzi ve=ti =i s[ vor ]ntoarce ]n \ara lor =i ]n \ara lor ]i voi pr[v[li cu sabiia»”. +i s[ ]ntoarse Rapsac =i afl[ pre ]mp[ratul lui. +i s[ duser[ ]n \ara lor. +i trimiser[ soli la Ezechie, zic`ndu: “A=a s[ zice\i Ezechiei, ]mp[ratului iudeilor: «Nu te ]n[l\a, nici te seme\i cuget`nd =i n[d[jduindu-te pre Dumnezeul 72

t[u, =i gr[ie=ti c[ nu se va supune cetatea Ierusalimului suptu m`na ]mp[ratului Asiriei. C[ iat[ tu ai auzit ce-au f[cut ]mp[ra\ii Asiriei tuturor ]mp[ra\ilor dupre p[m`ntu, ca unor blestema\i. +i dumnezeii limbilor nu le-au fost nici de un folos. }nc[ nici ei n-au r[mas, ci i-au r[sipit p[rin\ii miei: pre Gaz =i pre Har =i pre Rafes =i pre feciorii lui Adon, carii au fost pre marea Romei. Unde iaste ]mp[ratul Ematholon? Unde iaste ]mp[ratul arfadelor?»” Deaciia Ezechiia luo c[r\ile din m`inile solilor =i, deaca le citi, mérse ]n bisérica lui Dumnezeu =i le scuip[ ]naintea lui Dumnezeu =i ]ncepu a se ruga lui Dumnezeu =i zise: “Doamne, Dumnezeul lui Israil, cela ce =[zi pre heruvimi, tu e=ti singur Dumnezeul tuturor ]mp[ra\ilor dupre p[m`nt! Tu ai f[cut ceriul =i p[m`ntul! Pleac[, Doamne, urechia ta =i m[ auzi, d[schide, Doamne, ochii t[i =i vezi, auzi cuvintele lui Senahirim, care au trimis la noi =i ]mput[ \ie, Dumnezeul cel viu. C[ pre adev[rat, Doamne, au c[lcat ]mp[ra\ii Asiriei limbile =i p[g`nii, =i au b[gat dumnezeii lor ]n foc, pentru c[ n-au fost dumnezei, ce-au fostu f[pturi de m`ini omene=ti, f[cu\i de lemnu =i de piatr[, pentru aceeia i-au =i pierdut. Iar acum, tu, Doamne Dumnezeul nostru, ne sp[sé=te den m`inile lor. +i toate ]mp[r[\iile p[m`nte=ti vor ]n\elege =i vor cunoa=te c[ tu singur e=ti Dumnezeu”. Deacii trimise Isaiia prorocul la Iezechie, zic`ndu: “A=a gr[ia=te Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am rug[ciunea ta ci te-ai rugat pentru Senaherim, ]mp[ratul Asiriei. +i Dumnezeu acéste cuvinte au gr[it pentru d`nsul: «Fecioara, cocoana Sionului, oc[r`tu-te-au =i te-au batjocorit, =i dup[ tine, fata Ierusalimului, mergea pizma=ii t[i =i-\i cl[tea cu capul. Dar cui ]mputa, =i pre cine mustra =i hulea, =i spre a cui asupr[ ]=i ]n[l\a glasul s[u =i-=i r[dicar[ ochii ]n 73

sus? Spre ]n[l\imea sf`ntului Israil! Cu m`inile solilor t[i ai hulit pre Dumnezeu =i ai zis: “Cu mul\imea c[ru\ilor méle m[ voi urca eu pre v`rful muntelui Livanului =i voi t[ia to\i chedrii cei ]nal\i dentr-]nsul =i chipari=ii cei ale=i. +i veni ceasul sf`r=itului s[u ]n p[durea cea deas[ a Carmilului. Eu am p[zit =i am b[ut ap[ strein[ =i cu urmele picioarelor méle am ]ncungiurat toate r`urile. Au doar n-ai auzit c[ eu am f[cut acéstea toate de mult[ vréme, ]nc[ din zilele céle dint`i le-am urzit =i le-am adus =i fur[ de luarea =i de s[turarea osta=ilor =i ale cet[\ilor celor tari? +i m`inele celor ce vie\uia ]ntr-]nsele sl[bir[ =i s[ ru=inar[, =i fur[ ca iarba dupre c`mpu =i ca otava culca\i =i ca troscotul ce s[ face pren cur\i to\i cei ce s[ pun ]mpotriva mea. +i cunoscui =[dérea ta, =i ie=irea ta, =i intrarea ta =i m`niia ta, cu care te-ai m`niiat pre mine, =i pl`ngerea ta s-au urcat la urechile méle =i voi da plat[ de la mine pentru batjocura ta, =i voi pune undi\[ ]n narea ta =i z[bale ]n gura ta =i te voi ]ntoarce dupre calea care umbli”. +i aceasta-\i va fi semnul: m[n`nc[ gr`ul c`t va cré=te ]ntr-aceast[ var[, a=ijderea =i cel ce va r[s[ri al doilea var[ =i va cré=te ]nsu=i nes[m[nat, iar a treia var[ iar ve\i s[m[na =i ve\i secera, ve\i s[di vii =i ve\i m`nca voi roada lor. +i s[ va adaoge celor sp[si\i ai casei Iudei =i vei l[sa r[d[cina jos, iar roada s[ va face sus, c[ den Ierusalim va ie=i r[m[=i\[ =i cei sp[si\i den muntele Sionului. C[ voia Dumnezeului celui putérnic va face a=a»”. Deci a=a gr[ia=te Domnul puterilor, c[ nu va intra ]mp[ratul Asiriei ]ntr-aceast[ cetate, nici va ]nfige ]ntr-]nsa s[ge\i, nici va pune pav[z[ ]ntr]nsa, nici o vor ocoli. Ci, pre ce calé vor veni, pre acéia s[ vor =i ]ntoarce. C[ zice Dumnezeu, c[ ]ntr-aceast[ cetate nu va intra, c[ eu voi fi sprijinitor cet[\ii ace=tiia =i o voiu ap[ra aceast[ cetate a mea, pentru David, robul mieu. 74

Aici au venit Senaherim ]mp[ratul Asiriei la Ierusalim s[-l ia, iar ]ngerul lui Dumnezeu omor] numai ]ntr-o noapte 185.000 de oameni den tab[ra asiriianilor

+i s[ pogor] ]ngerul lui Dumnezeu ]ntr-acea noapte =i omor] den tab[ra Asiriei 185.000 de oameni osta=i. Iar alal\i c`\i r[maser[, deaca s[ scular[ diminea\a, aflar[ pre ace=tea to\i mor\i. +i s[ pornir[ de acolea iar ]nd[r[t. Iar Senaherim ]mp[rat merse de acolea ]n Ninevia. +i acolo ]nchin`ndu el ]ntr-o cas[ a lui Mesarah, dumnezeul lui, iat[ mérser[ feciorii lui, Adrameleh =i Sarasar, =i-l t[iar[ acolo. Decii fugir[ ]n Armenia, iar ]n locul lui st[tu ]mp[rat Asordan, fie-s[u. Vezi, f[tul mieu, omul cel trufa= ce s[ ]nal\[ p`n[ la cer, cum c[zu p`n[ la iad! C[ zise c[tr[ ovrei: “Auzi\i cuv`ntul ]mp[ratului Asiriei, a=a zice ]mp[ratul Asiriei: s[ nu v[ am[geasc[ Ezechia, c[ apoi nu v[ va putea scoate den m`inile mele, nici s[ n[d[jduiasc[ ]mp[ratul vostru Iezechia pre Dumnezeu, zic`ndu «c[ ne va scoate Dumnezeu =i nu ne va da nici pre noi nici cetatea noastr[ ]n m`inele ]mp[ratului Asiriei»”. +i iar[=i ia aminte =i pre cei ce au ]ng[duit bine lui Dumnezeu =i au f[cut ziua =i noaptea voia lui, =i vezi =i mila lui Dumnezeu c`t iaste de mare =i de mult[ pre d`n=ii. C[ zice prorocul David: “Asculta-va Domnul rug[ciunile celor ce s[ tem de d`nsul =i voia lor va face, =i degrab’ ]i va m`ntui, =i va p[zi Domnul pe cei ce-l vor iubi, c[ gurile lor pururea vor gr[i lauda lui Dumnezeu. Iar pre cei p[c[to=i =i pre cei ce s[ potrivescu m[rirei =i slavei lui Dumnezeu, ]i va piiarde”. Iar Iezechiia deaca luo c[r\ile din m`na solului a lui Senaherim ]mp[rat, mérse ]n bisérica lui Dumnezeu =i scuip[ acele c[r\i ale lui Senaherim ]mp[rat, ]naintea lui Dumnezeu, =i zise: “Doamne, Dumnezeul lui Israil carele =[zi spre heruvimi, tu singur e=ti Dumnezeul tuturor ]mp[75

ra\ilor dupre p[m`ntu, tu ai f[cut ceriul =i p[m`ntul! Pleac[, Doamne, urechea ta =i m[ auzi, d[=chide-\i ochii =i caut[ =i ascult[ ce au gr[it Senahirim. C[ au trimis soli =i ]mput[ Dumnezeului celui viu. C[ cu adev[rat, Doamne, au biruit =i au f[r`mat asiriianii pre alte limbi =i au b[gat dumnezeii lor ]n foc, pentru c[ n-au fost dumnezei, ci au fost f[pturi de m`ini omene=ti, f[cu\i den piatr[ =i de lemnu. Pentru acéia i-au =i stricat =i i-au arsu. Iar tu, Doamne Dumnezeul nostru, m`ntuia=te acum den m`inele lui =i vor cunoa=te toate ]mp[r[\iile p[m`nte=ti c[ tu singur e=ti Domn =i Dumnezeu”. Deacii iat[ c[ s[ pogor] ]ngerul lui Dumnezeu ]n tab[ra asiriianilor =i omor] 185.000 de oameni de oaste. +i c`ndu s[ scular[ diminea\a alal\i ce r[m[sese, aflar[ at`ta lume de oameni tot mor\i. Deacii Senaherim ]ntoarse-s[ ]napoi plin de ru=ine =i de ocar[. Asijderea =i tu, iubitul mieu fiiu, de te vei asem[na ]n toate lucrurile Ezechiei ]mp[rat, =i Dumnezeu totdeauna va fi cu tine =i-\i va fi ajutor ]ntru toate, ca =i acestui Ezechie ]mp[rat.

Aici s[ r[zboli Ezechiia ]mp[rat al Iudei, c[tr[ moarte, iar el pl`nse c[tr[ Dumnezeu cu amar =i v[zu Dumnezeu smerenia lui =i-i mai adaose viia\[ ]nc[ 15 ani

+i pe vremile acélea s[ r[zboli Ezechiia ]mp[rat, =i era numai a muri, =i mérse la d`nsul Isaia prorocul, feciorul lui Amos, =i-i zise: “A=a gr[ia=te Domnul: s[-\i scrii =i s[-\i tocme=ti casa, c[ acum nu vei mai tr[i, ci vei s[ mori”. Iar Iezechiia, deaca auzi a=a, s[ ]ntoarse cu fa\a spre p[rete =i s[ rug[ lui Dumnezeu, zic`nd: “Adu-\i, aminte, Doamne, de mine, c[ am umblat cu adeverin\[ ]naintea ta, =i cu inima curat[, =i am f[cut toat[ voia ta”. +i f[cu Ezechiia pl`ngere 76

mare. Deci iar gr[i Dumnezeu Isaiei prorocul =i zise: “Pas[ de zi Iezechiei: a=a gr[ia=te Domnul Dumnezeul mo=[-t[u, lui David: «Auzit-am rug[ciunile tale =i am v[zut lacr[mile tale. Drept aceia, iat[ c[-\i mai lungescu zilele cu 15 ani =i te voi m`ntui =i din m`inile ]mp[ratului Asiriei, =i pre tine =i pre cetatea aceasta, pentru mine =i pentru mo=[-t[u David, robul mieu»”. +i zise s[ ia o p[pu=e de zmochine =i s[ o lége acolo unde ]l doare =i s[ va vindeca. Iar Ezechia zise c[tr[ Isaia: “Dar ce semnu voi cunoa=te s[ crezu c[ m[ va t[m[dui Dumnezeu, c[ iat[ c[ voi mérge ]n bisérica lui Dumnezeu, c`ndai doar ]mi voi dob`ndi acolo t[m[duire”. Isaia ]i zise: “Iat[, acesta s[-\i fie semnu de la Dumnezeu: pas[ ]n cortu, =i cum vei intra, s[ p[=[=ti numai de 10 ori. Deci de s[ va ]ntoarce soarele de 10 pa=i ]nd[r[t, vei cunoa=te c[ te va t[m[dui Dumnezeu”. Iar Ezechiia zise: “Ba, s[ s[ ]ntoarc[ numai de 10 urme”. Deci Isaia prorocul strig[ c[tr[ Dumnezeu =i s[ ]ntoarse soarele de 10 urme ]nd[r[t. Dup[ acéstea, tot ]n zilele acélea, trimise Marodah, feciorul lui Valadan, ]mp[ratul Vavilonului, soli =i daruri Ezechiei ]mp[rat, c[ auzise c[ iaste Ezechiia bolnav. +i s[ bucur[ Ezechiia ]mp[rat de acéstea foarte, =i ar[t[ solilor toat[ avu\ia sa =i tot aurul =i argintul lui, =i toate sculele ce avea, =i-i primbl[ prin toate casele lui, =i nu r[mase nimic den avu\ie =i den bucatele sale, care s[ nu fie ar[tat solilor ]mp[ratului de la Vavilon. Deci mérse Isaia zic`nd c[tr[ Iezechiia: “De unde suntu ace=ti oameni =i la ce au venit =i ce zic?” Iar Ezechiia zise:” Dintr-o \ar[ departe au venit la mine, de la Vavilon”. +i iar zise Isaiia: “Dar ce au v[zut ]n casa ta?” Iezechiia zise: “Tot ce au fost ]n casa mea au v[zut, =i nu iaste nimic ]n casa mea care s[ nu fie v[zut, ]nc[ =i toat[ avu\iia =i sculele méle, c`te le-am avut, le-am ar[tat”. Iar Isaia zise c[tr[ d`nsul: “Ascult[ ce zise Dumnezeu, c[ zice Domnul: «Iat[, va veni vremi de s[ va 77

pr[da casa ta =i vor lua dentr-]nsa tot =i vor duce ]n Vavilon tot ce au c`=tigat p[rin\ii t[i, =i nu va r[m`nea nimic ]n cur\ile tale». +i zice Domnul, c[ vor robi =i pre feciorii t[i, carii i-ai n[scut den trupul t[u, =i-i vor duce de-i vor face had`mi =i vor fi ]n casele ]mp[ratului de la Vavilon”. Iar[ Ezechiia zise: “Bun cuv`ntu au gr[it Dumnezeu, s[ fie pace numai ]n zilele méle”. Iat[, ia aminte =i aceasta, f[tul meu, c[ poruncescu dumnezie=tile scripturi s[ te lepezi de eritici, s[ nu faci tain[ cu d`n=ii, nici s[ vorbe=ti multu cu ei; dar ]nc[ cu c`t mai multu s[ cade s[ te fere=ti de p[g`ni, de care nu =tiu ce iaste Dumnezeu, nici s[ boteaz[, m[car de \e-ar fi =i frate =i s[ te fii n[scut cu d`nsul dintr-o mum[, tot ]nc[ mai multu =i mai tare s[ te fere=ti de d`nsul, =i s[ te p[ze=ti =i s[ nu faci cu d`nsul den ad`ncul =i din ascunsul inimii tale nici un sfat. C[ ace=tea suntu vr[jma=i crucii Domnului nostru Iisus Hristos, =i numele lui Dumnezeu cel sf`ntu ei ]l hulescu. Deci de vom iubi noi pre unii ca ace=tea, iar dragostea lui Dumnezeu s[ va lua de la noi. Dreptu acéia, de to\i de ace=tea s[ ne ferim, s[ nu cumva s[ auzim =i noi, cum auzi Iezechiia ]mp[rat, c[-i zise: “Iat[, va veni vremea =i s[ va pr[da toat[ casa ta =i tot ce-au c`=tigat p[rin\ii t[i va lua ]mp[ratul Vavilonului. +i feciorii t[i, carii i-ai n[scut, vor fi had`mi ]n casa ]mp[ratului Vavilonului”, cum s-au =i umplut, cum a\i auzit mai sus, de ve\i fi b[gat seama. Dumnezeu au dat tuturor cre=tinilor celor pravoslavnici s[ pr[znuiasc[ ]n dragostea cea dumnezeiasc[ =i s[ petreac[ bine, ]n pacea lui Dumnezeu, iar n-au dat s[ face\i praznice cu cei necredincio=i =i s[ v[ veseli\i cu d`n=ii, carii suntu vr[jma=ii lui Dumnezeu. Amar lumii de zminteale, c[ zice Dumnezeu: “Cel ce va zminti pre unul din cei mai mici, carii cred ]n numele mieu, mai bine i-ar fi fost de =-ar fi legat o piiatr[ de moar[ de grumazi =i s[ s[ fie dat ]n 78

ad`ncul m[rii”. Pentr-aceia zice =i apostolul: “Tot omul cel ce-i pare c[ st[, s[ se p[zeasc[, s[ nu cumva s[ caz[“. O, ad`ncul ]n\elepciunii =i bog[\iei =i cugetului lui Dumnezeu! C[ ne]ntrebate =i neispitite suntu judec[\ile lui, =i c[ile lui neurmate =i neumblate! Dar cine ]ng[dui lui Dumnezeu ca Ezechiia, ]mp[ratul ovreescu, c`t pentru bun[t[\ile vie\ii lui i s[ adaoser[ de la Dumnezeu 15 ani? +i iar mai spune c[ s-au pogor`t ]ngerul lui Dumnezeu =i au ucis din tab[ra Asiriei, vr[jma=ilor lui, o sut[ =i optuzeci =i cinci de mii de oameni, numai ]ntr-o clipeal[ de ochiu. Iar pentru pu\inel lucru ce-l gre=i cu chibzuiala sa (=i cum gre=i: f[cu prietnicie cu solii ]mp[ratului de la Vavilon, ai lui Marodah, =i le ar[t[ toat[ avu\iia sa =i tot ce avu, c`t zise c[ n-au mai r[mas nimic suptu biruin\a lui, care s[ nu le fie ar[tat), dreptu aceia s[ m`nie Dumnezeu, c[ci f[cu prietnicie cu p[g`nii =i cu vr[jma=ii lui Dumnezeu. +i fur[ os`ndi\i feciorii lui ]n robie =i-i f[cur[ had`mi =i-i duser[ ]n casa ]mp[ratului de Vavilon, dinpreun[ cu toat[ avu\iia lui =i cu to\i oamenii s[i. Iar noi s[ ne p[zim foarte tare de unile ca acéstea, s[ nu gre=im =i s[ rug[m pre Dumnezeu cel milostiv, c[ a mul\i le pare ]n nechibzuiala lor c[ ]ng[duiescu =i fac ce place lui Dumnezeu, iar ei mai mult ]l m`nie =i a\`\[ focul lui Dumnezeu asupra lor. Pentru aceia zice apostolul: “Cel ce g`nde=te c[ st[, el s[ s[ p[zeasc[, s[ nu cumva s[ caz[“.

Povéste pentru marele Costandin ]mp[rat

Odat[, oarec`ndu, b[t`ndu-s[ ]mp[ratul Costantin cu persii, ]l biruir[ persii =i-i sparser[ o=tile =i i le risipir[. Décii puser[ str[ji =i prinser[ =i pre fericitul Costantin ]mp[rat, =i poruncir[ s[-l p[zeasc[ foarte tare, c[ vrea s[-l 79

junghe =i s[-l fac[ jertv[ spurca\ilor lor dumnezei. Décii, daca-l prinser[, nu mai avur[ nici o grij[, ci numai ce era tot véseli =i juca. Apoi merser[ =i ]ntrar[ ]n capi=té to\i persii cei mari =i cei vitéji, c[ a=a le iaste obicéiul lor, c`nd vor s[ fac[ jirtv[, mergu ]n capi=te f[r[ arme, iar armele le pun departe. Iar Dumnezeu, carele nu pesté=te, nici nu e a nu griji de ]ng[duitorii s[i, degrabu f[cu izb`nd[. C[ osta=ii lui Costantin, carii fur[ goni\i cu el dimpreun[, =tiind pre ]mp[ratul lor rob =i g[tit de junghére, mérser[ ]ntr-ascunsu =i f[cur[ n[val[ de luar[ armele persilor =i ]ntrar[ ]ntr-]n=ii =i, n[v[lind, luar[ ]nt`i pre Costantin ]mp[ratul lor. Décii ]ncepur[ a t[ia pre per=i f[r[ mil[. Iar domnii =i mai marii per=ilor, deaca v[zur[ un lucru ca acela ]ngrozit =i f[r[ véste, ]ndat[ se ]ntoarser[ =i cu multe plec[ciuni s[ plecar[ =i s[ jurar[ c[ alt[ dat[ nu s[ vor mai scula cu o=ti asupra lui Costantin, =i f[cur[ pace =i leg[tur[ tare ]ntr-]n=ii. +i s[ ]ntoarse Costantin cu mare bucurie ]n Galilea Vretaniei. Iar dup[ acéstea primb`ndu-se odinioar[ Constantin ]mp[rat =i cu o=tile sale pre c`mpu =i chem`nd pre Dumnezeu cu cugetul ]ntr-ajutor, iat[ i s[ ar[t[ semnul lui Dumnezeu pre ceriu, c`nd fu vréme de amiaz[-zi, =i str[luci mai v`rtos dec`t soarele, =i era ]nchipuit semnul sfintei cruci =i f[cut tot de stéle. +i era scris cu slove letene=ti ]mprejuru-i, =i acéle slove scriia zic`ndu a=a: “Costandine, cu acesta semnu vei birui!”. Iar el nu s[ pricepu ce va s[ poat[ fi acest semnu =i ]ntreb[ =i pre ceia ce era cu d`nsul, zic`ndu: “Au doar vede\i =i voi ceva=i?” Iar ei to\i m[rturisir[ c[ au v[zut acel semnu minunat. Deacii, c`nd fu noapte, i s[ ar[t[ Domnul nostru Iisus Hristos =i cu acel semnu ce-l v[zuse ziua la c`mpu, pre ceriu, ]n vis =i-i zise: “S[ faci semnul care l-ai v[zut =i \i s-au ar[tat pre cer =i s[ ]nve\i s[-l poarte 80

]n fruntea o=tilor tale. Deacii nu vei birui numai pre Maxentie =i pre o=tile lui, ce =i pre al\i vr[jma=i ai t[i, pre to\i ]i vei pune suptu picioarele tale, =i ]nc[ =i dracii s[ vor ]nfrico=a de d`nsul”. A=a i s[ ar[t[ chipul sfintei cruci. Deacii, deaca s[ f[cu ziuo, s[ scul[ ]mp[ratul =i spuse boiarilor s[i acea vedére cu mare bucurie =i veselie, =i fiind ei to\i acolea, chem[ ]mp[ratul zl[tarii cei mai me=teri =i f[cu pre o h`rtie semnul cinstitei cruci, care i s[ ar[tase pre ceriu, =i le déde s[ o fac[ de aur. Deacii ei o luoar[ =i o f[cur[ c`t mai degrab’, =i o ]mpodobi ]mp[ratul tot cu m[rg[ritariu =i cu pietri scumpe =i cu alte me=ter=uguri, =i o puse ]ntr-o suli\[ ]nalt[, cum =i ]n ziua de ast[zi fac ]mp[ra\ii cre=tini =i o poart[ ]n fruntea o=tilor. +i-=i puse marele Costandin toat[ n[déjdea ]ntr-]nsa. Deacii, deaca s[ ]nt[ri ]mp[ratul cu acestu semnu, tote r[zboaele le biruia. Deacii porunci la spurcatul Maxentie s[ s[ g[teasc[ de r[zboiu, s[ s[ bat[ am`ndoi. Deacii s[ g[tir[ =i ]ncepur[ a s[ lovi o=tile. Iar pre muncitoriul Maxentie ]l coprins[ o fric[ =i o groaz[ mare de o=tile fericitului Costandin ]mp[rat =i ]ncepu a fugi cu o seam[ de oameni ai s[i. Iar dumneziescul ]mp[rat Costandin ]l goniia. Iar el fugind, c[zu ]n cursele sale carele le tocmise pentru ]n=[l[ciunea lui Costandin. C[ f[cuse acel ]mp[rat muncitoriu, Maxentie, un pod preste o ap[ mare, cu me=te=ug hiclean, =i cugeta s[ ]n=ale pre Costandin ]mp[rat, ca trec`ndu-l el pre d`nsul s[ s[ rump[ =i s[ s[ ]nece bunul =i credinciosul ]mp[rat Costandin. Iar durérea lui s[ ]ntoarse spre capul lui, =i nedreptatea lui s[ pogor] spre cré=tetul lui. C[ s`ngur acel tic[los Maxentie =i cu tic[lo=ii lui oameni, fiind de ]mp[ratul Costandin goni\i =i apropiia\i fiind, numai ce-i fu a da pre acel pod, ce f[cuse cu vicle=ug, iar podul, cu voia lui Dumnezeu, s[ rumse =i s[ ]nec[ ocaianicul Maxentie =i cu to\i oamenii s[i, c`\i era cu 81

d`nsul. +i s[ umplu =i pre d`nsul cuvintele Scripturii, carele zice: “Pre cai =i pre cei ce ]nc[lecase i-au ]necat ]n mare”. +i s[ umplu acea ap[ mare de oameni =i de cai mor\i. +i s[ umplu =i cuvintele prorocului, carele au zis: “S[p[ groapa =i c[zu ]ntr-]nsa cel ce o f[cuse”. Iar cet[\énii din Roma, deaca v[zur[ a=a, ei s[ umplur[ de veselie =i cu mult[ bucurie ]=i ]n[l\a m`inile c[tr[ cer. +i mérse ]mp[ratul Costandin ]n Roma cu mult[ slav[ =i, deaca-l v[zur[ ei, ]i ie=ir[ ]nainte to\i domnii cet[\ii =i boiarii, mum`nile =i fétele, preo\ii =i c[lug[rii =i c[lug[ri\ele cu fé\ele vesele =i cu suflete curate. +i da m`na cu d`nsul =i slobozea glasuri de mul\umire acelui semnu purt[toriu de biruin\[ =i ]mp[ratului, pentru c[ci ]i izb[vi d[ r[ul =i vicleanul Maxentie muncitoriul. Deacii, deaca f[cur[ a=a, iar ]mp[ratul d[rui Romei iar cinstea =i slobozeniia care o avusese mai denainte vréme, =i zise s[-=i fac[ to\i oamenii semnul sfintei crucii. +i r[dic[ ]n mijlocul cet[\ii o cruce mare =i o scrise cu slove letene=ti, zic`ndu: “Aceasta au slobozit cetatea noastr[ din munciri =i o au izb[vit”. Iar dup[ acéstea, porunci pretutindinea s[ str`ng[ moa=tele mucenicilor foarte cu cinste =i s[ le ]ngroape, =i gonirea care era asupra cre=tinilor s[ s[ conteneasc[ =i s[ s[ slobozeasc[ to\i cre=tinii d[ prin temni\e =i de pre la ]nchisori. Iar limbile c`te era ]mprejur, p`n[ la ochean, deaca auzir[ a=a, to\i priimir[ acea ]nv[\[tur[ cu dragoste =i s[ ]mpodobiia cu numele crucii. +i de=chise ]mp[ratul c[m[r[le cu avu\iia cea ]mp[r[teasc[ =i o ]mp[r\i toat[ s[racilor, =i ]ncepu a zidi biserici cre=tine=ti pretutindenea =i le d[ruia mo=ii =i avu\ii tuturor, ca un trimisu al lui Dumnezeu =i cercet[tor, care slujiia =i cu ]nv[\[turile =i cu lucruri. +i toate c`te poruncea ]mp[ratul =i ]nv[\a, era bune =i cu isprav[. +i adunar[ s[borul slugile lui Dumnezeu ]n Efes =i 82

]n hotar[le lui, =i pacea lui Dumnezeu =i déde acel loc biséricilor. +i c`\i i s[ ]nchina din limbi =i i s[ pleca lui, to\i l[cuia ]n locurile lor; iar c`\i nu-l asculta, nici i s[ pleca, el ]i gonea den l[ca=urile lor. A=a =i ]ntr-acesta chip ]ng[duia lui Dumnezeu acestu ]mp[rat credincios, =i cérerea =i pohtirea biséricilor nici cum nu o ]nfr`ngea. Pentru aceia =i de la Dumnezeu i s[ da plat[, c[ toate neamurile p[g`ne=ti le supuse supt d`nsul. +i deaca birui pre to\i ]mpréjurenii s[i =i-i supuse suptu biruin\a sa, deacii ]l chema oamenii to\i “biruitoriu”. Acestea v[z`ndu romanii, s[ bucura =i s[ veselea foarte. +i, odat[, s[ ]mpodobir[ to\i =i f[cur[ praznicul lui Dumnezeu ]n 7 zile =i ziser[: “Acesta iaste praznicul biruin\ei”. +i crezur[ =i cinstitei cruci, =i cu toat[ inima i s[ ]nchina =i o s[ruta, =i pre Costandin, cel ce iaste de-a pururea pomenit biruitoriu, ]l sl[viia. Deaciia ]mp[ratul Costandin c[zu ]n boala care s[ cheam[ mi=[lie1, iar dohtorii c`\i era, to\i s[ nevoia, cine cu ce =tiia, ca s[ vindece pre ]mp[ratul. +i muncir[ c`t[va vréme cu me=te=ugurile lor =i nu putur[ folosi nimic. Deacii ziser[ s[ str`ng[ cocona=i mititei mici, mul\i, vr`nd s[-i junghe pre to\i =i s[ le sprijineasc[ s`ngele ]ntr-un vas mare, =i s[ s[ scalde ]mp[ratul ]ntr-acel s`nge de coconi mici, =i s[ va cur[\i de mi=[lie. +i str`nser[ at`\ea coconi s[-i junghe. Iar ]mp[ratul Costandin venea de la v`nat =i v[zu at`tea mum`ni pl`ng`ndu =i v[iet`ndu-se pentru cocona=ii lor, =i ]ntreb[ ce poate s[ fie acea g`lceav[ =i vaiete mari, ce fac acéle f[mei acolo. Iar slugile ]i spuser[, zic`nd: “Poruncit-au dohtorii s[ adun[m coconi mitutei mul\i =i s[-i junghe, =i s[ sprijineasc[ s`ngele ]ntr-un vas mare, =i s[ te scalzi m[ria-ta ]ntr-acel vas mare cu s`nge, =i te vei 1

Adic[ lepr[. 83

cur[\i”. Iar ]mp[ratul, deaca auzi a=a, i s[ f[cu mil[ de coconi =i de mum`nile lor, =i déde pre to\i coconii ]n bra\ele mum`nelor lor, =i zise: “Mai bine s[ p[timescu eu tot a=a r[u cu aceast[ boal[, dec`t s[ moar[ at`\ea coconi =i s[ s[ topeasc[ mum`nele lor, de jale =i de dor, =i s[ fiu eu vinovat a at`ta moarte”. Iar noaptea i s[ ar[t[ ]n vis Petru =i Pavel, apostolii lui Hristos, =i-i ziser[: “Noi suntem Petru =i Pavel, apostolii lui Hristos, =i ne-au trimis Dumnezeu s[-\i d[m botezul m`ntuirii. Deci s[ trimi\i s[ chemi pre Silivestru papa, s[ te ]mb[ieze ]n baia botezului =i \i s[ va cur[\i mi=[liia dupre trup, ce o ai pre tine, =i toate p[catele tale, =i vei fi vrednic =i harnec =i ]mp[r[\iei ceriului”. +i ]ntr-aceste cuvinte s[ de=tept[ ]mp[ratul =i v[zu doftorul s[u g[tindu dohtorii, dup[ cum ]i era obiceaiul =i or`nduiala. Iar el zise c[tr[ d`nsul: “De acum s[ nu mai vii la mine cu dohtorii =i cu me=te=uguri omene=ti, c[-mi va ajuta m`na lui Dumnezeu, carea \ine toate”. +i ]ndat[ trimise la fericitul Silivestru, =i veni de-l botez[. Iar deaca-l botez[ =i ie=i din crestélni\[, r[mase stric[ciunea d[ pe trupul lui ]n ap[ ca ni=te solzi de pé=te, iar el fu s[n[tos =i cur[\it, =i ie=i vésel cu trupul =i cu sufletul. +i s[ botez[ cu d`nsul =i Crisp, fie-s[u cel mai mare, =i s[ ]mbr[car[ am`ndoi ]n haine albe, sl[vindu =i mul\umindu lui Dumnezeu pentru at`tea bun[t[\i ce s[ ]nvrednicir[. +i fiind fericitul Costandin biruitoriu =i \iitoriu Romei, mul\i pizma=i de-ai adeverin\ei s[ apropiia de d`nsul, =i de multe ori cu multe feliuri de otr[vi ]l ad[pa, iar el fiind cu mila lui Dumnezeu acoperit =i umbrit, nimic nu-i strica nici s[ boln[via. Deci, dup[ acéstea, iar s[ r[dic[ cu Lichinie, ginerile lui Chesar, asupra lui Maximian. +i f[cur[ o=ti pre mare =i pre uscat, foarte mari =i grele. Iar Maximian, deaca auzi a=a, ]=i puse n[déjdea ]n vr[ji =i ]n farmece, =i g[ti =i el o=ti gréle. 84

+i a=a-i p[rea =i cugeta c[ are pre Costandin prinsu =i cu toate o=tile, dinpreun[ cu Lichinie, ]n m`inele lui. +i s[ g[ti tare ]mpotriva lor, =i le ie=i ]nainte. +i cum v[zu spurcatul Maximian semnul sfintei cruci c[-l duc ]naintea o=tilor, ]ndat[ zise vitéjilor s[i s[-l s[géte cu s[ge\i, s[-l loveasc[ =i s[-l strice. +i a=a merser[ o=tile una spre alta p`n[ s[ apropiar[ bine, =i semnul sfintei cruci tot ]l purta ]nainte. Deci, cum ]ncepur[ a s[ lovi, ]ndat[ cuprinse groaz[ =i fric[ pre ceia ce s[ n[d[jduia spre vr[jile lor =i di spaim[ mare ]=i lep[d[ Maximian =i caftanul cel ]mp[r[tescu, gravaniu, den spinare, =i fugi. +i iat[, cel ce s[ n[d[jduia spre vr[ji =i pre mul\imea o=tilor sale, cum fugi =i fu lipsit de toate =i fu gonit den sat ]n sat. Iar spurca\ii s[i dumnezei =i vr[jitorii, ca ni=te mincino=i =i ]n=[l[tori, to\i fur[ t[ia\i =i f[r`ma\i. +i se povesté=te c[ at`ta moarte =i t[iare s-au f[cut atunci, c`t n-au fost alt[ dat[ de’nceputul lumii. +i-i era voia lui Costandin s[ prinz[ =i pre Maximian, iar Dumnezeu nu vru, ci porni alt[ m`nie pre d`nsul, c[ c[zu ]ntr-alt[ urgie =i m`nie mai mare, c[ de viu i s[ ]mpu\ir[ toate m[dularele lui =i i s[ t`riia toate d`nl[untrurile pre p[m`ntu. Deacii ]i s[rir[ ochii am`ndoi =i fu orbu, =i-i c[zu toat[ carnea dupre oase =i a=a, ]ntru aceast[ groaznic[ =i cumplit[ m`nie a lui Dumnezeu, c`t[va vréme p[timind, muri. +i-i mérse sufletul la un loc cu idolii s[i, ]n munca cea netrec[toare. +i a=a fur[ idolii strica\i =i r[sipi\i dentre d`n=ii, =i s[ f[cu pace =i lini=te mare ]n lume, =i s[ tocmir[ toate cu bl`ndé\e. Dup[ acestea, fu Costandin ]mp[rat a toat[ lumea =i singur biruitoriu, c[ p[g`n[tatea o stric[ de tot =i ar[t[ tuturor semnul =i biruin\a crucii. +i era o cet[\ue mitutea, care o chema Viza, care o zidise Manasiia, ]mp[ratul Iudei, ]n zilele lui, =i-i pusese numele Vizantiia, =i numai ]ntr-acéia l[cuia c`\iva p[g`ni 85

foarte r[i =i iu\i, =i pre aceia nimeni niciodat[ nu-i supusese supt d`n=ii. Iar ]mp[ratul Costandin merse =i la d`n=ii s[-i bat[ =i s[-i supuie suptu ascultarea lui, iar ei ]nc[ s[ g[tir[ de r[zboiu =i s[ lovir[ cu Costandin, =i-l biruir[ =i-i uciser[ at`tea o=ti. Iar a doao zi, iar merse Costandin spre d`n=ii cu r[zboiu, iar ei ]l ]nfr`nser[ iar[=i =i-l biruir[. Deacii seara, deaca ]ncepu a ]nnopta, era ]mp[ratul Costandin afar[ =i s[ mira cum =i ce va s[ fac[, =i era ]ncungiurat de cugete =i de nepricépere. Iar el ]=i arunc[ ochii ]n sus c[tr[ cer =i v[zu pre ceriu scrise slove de stéle, =i acele slove zicea a=a: “Chiam[-m[ ]n ziua grijii tale, =i te voi izb[vi =i m[ vei prosl[vi”. Iar ]mp[ratul s[ mira =i de aceasta, =i iar nu s[ pricepea ce va s[ fie. +i mai c[ut[ =i a doa oar[ spre ceriu =i v[zu o cruce f[cut[ de stéle pre ceriu =i scris[ cu slove, =i acele slove zicea a=a: “Cu acestu semnu vei piiarde pre to\i vr[jma=ii t[i”. Deacii Costandin ]ndat[-=i scoase cu\itul =i f[cu o cruce de lemnu =i o puse ]ntr-o pr[jin[ lung[ =i zise s[ mearg[ cu d`nsa tot ]naintea o=tilor. Iar a doao zi iar s[ lovir[ o=tile, =i-i birui Costandin =i-i sparse de tot, =i nu mai fu acea cetate samovolnic[, ci fu supus[ suptu Costandin, =i plec[ toat[ lumea supt biruin\a lui. Iar c`nd vru s[ mearg[ de la sf`ntul =i a toat[ lumea s[bor cel dent`i patriarhul Macarie la Ierusalim, iar fericitul Costandin ]mp[rat ]i zise s[ caute locul ]nvierii Domnului nostru Iisus Hristos =i locul \estului, Golgotha, a=ijderea =i f[c[toriul de via\[ lemnu. +i zise ]mp[ratul s[ mearg[ =i sf`nta a lui mum[ Elena, =i déde pre seama ei toat[ obl[duirea ]mp[r[teasc[ dentr-acolo. Iar preste pu\in[ vréme, v[zu sf`nta Elena ]n vis o lumin[, =i era acea lumin[ foarte luminoas[ =i str[lucea at`ta c`t nu poate omul s[ spuie. +i-i zise acea lumin[: “S[ mergi ]n Ierusalim =i s[ 86

cau\i s[ afli f[c[toarea de via\[ cruce =i morm`ntul =i locurile céle sfinte foarte cu de-adinsul, care le-au ascunsu =i le-au ]ngropat jidovii de pizm[“. Iar ia, cum s[ d[=tept[, ]ndat[ spuse iubitului s[u fiiu, marelui Costandin ]mp[rat, acea vedére. Iar ]mp[ratul, deaca auzi a=a, s[ umplu de bucurie =i fu foarte voiuos s[ s[ afle acélea toate, =i g[ti pre mum[-sa cu at`ta cinste cum s[ cade mumei unui ]mp[rat, =i-i déde avu\ie mult[ =i o trimise la Ierusalim. Iar fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, deaca auzi c[ vine sf`nta Elena, muma marelui Costandin ]mp[rat, ie=i ]n timpinarea ei cu mare cinste. +i, deaca venir[ =i intrar[ ]n cetate, ]ncepur[ cu mult[ nevoin\[ =i osteneal[ a c[uta acéle lucruri sfinte =i minunate dumnezie=ti, =i s[ nevoia cu ajun =i cu post =i cu rug[ciuni pentru d`nsele, =i cu tot de-adinsul c[uta. Pentru acéia =i Dumnezeu, care iaste Domn minunilor, nu apesti mult s[ nu auz[ rug[ciunea lor =i s[ le vaz[ ostenélele lor, ci descoperi fericitului Macarie ]n vis toate pre am[runtul. Iar Adrian ]mp[rat f[cuse capi=te mare deasupra sf`ntului a lui Dumnezeu morm`ntu, foarte frumoas[, =i o ]mpodobise cu multe lucruri scumpe, =i f[cuse idol pre spurcata =i p`ng[rita dumnez[oae Afrodita =i o pusése ]ntr-]nsa. Iar sf`nta =i ]mp[r[teasa Elena, av`ndu putérea =i biruin\a ]mp[r[\iei ]n m`na ei, zise, dinpreun[ cu fericitul Macarie, de sparse =i r[sipir[ acea capi=te de tot. +i fusése acea capi=te foarte cu ni=te mer=ter=uguri frumoase =i minunate; iar deaca o sparser[ =i s[par[ mult ]n p[m`nt, iat[ s[ ivi sf`ntul morm`ntu =i locul \estului, =i l`ng[ acéstia aproape, mai spre r[s[rit pu\inel, aflar[ =i 3 cruci ]ngropate. Deacii s[par[ iar mult =i aflar[ =i cinstitele piroane cu care uciga=ii de Dumnezeu jidovii ]npironase pre cruce dumnezeiescul trup al Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi nu putea cunoa=te carea era crucea pre 87

care s[ r[stignise Hristos, =i era pentru acel lucru sf`nta Elena foarte trist[ =i ]n grij[ mare. Iar Dumnezeu déde minte =i cuget ca acesta dumneziescu =i minunat patriarhului Macarie. C[ era o jup`neas[ mare =i de neam vestit bolnav[ spre moarte, =i tr[gea numai s[-i ias[ sufletul. Iar patriarhul luo crucile c`te tréle =i mérse cu d`nsele la acea jup`neas[ =i puse l`ng[ d`nsa crucile pre r`nd c`te una. Iar cum puse crucea caré fusése a lui Hristos, ]ntr-acela ceas s[ s[n[to=i acea jup`neas[ =i s[ scul[ ca din mor\i, l[ud`nd =i sl[vind pre Dumnezeu. Iar preafericita Elena, deaca v[zu a=a, se umplu de bucurie nespus[ =i c`nt[ lui Dumnezeu c`ntec de laud[ =i zise: “O, prea dulce Iisuse, cum eu fiind neharnic[ =i nevrednic[, iar tu m-ai ]nvrednicit la at`tea minuni =i mile!”. Deacii s[ auzi vestea aceasta pretutindenea =i s[ adun[ mult n[rod de oameni =i zise s[ vaz[ acea cruce sf`nt[ =i f[c[toare de via\[. Iar fericitul Macarie patriarhul s[ sui pre amvon =i r[dic[ sf`nta cruce a lui Hristos ]n sus =i o ar[t[ de o v[zu tot n[rodul. Iar sf`nta Elena luo o parte oarece din cinstita cruce =i cu cinstitele piroane de le \inea la d`nsa, cu mult[ fric[ =i cu mult[ cinste, c[ vrea s[ le trimi\[ fie-s[u Costandin la Vizantiia. Iar céialalt[ cruce, de care luase, Elena ]mp[r[teasa o déde lui Macarie patriarhul =i zise s[ o arate tuturor n[roadelor c`te vor veni s[ o vaz[. +i zise deacii ]mp[r[teasa s[ zideasc[ biséric[ ]n locul unde se afl[ sf`nta cruce, a=ijderea =i pre sf`ntu morm`ntu a lui Hristos, iar alta ]n locul \estului =i alta ]n Ghethsimaniia, ]n numele sfintei maicii lui Dumnezeu, unde iaste morm`ntul ei. +i zic mul\i c[ acolo iaste locul V[ii Pl`ngerii =i p`r`ul Chedrului =i valea Asafatului =i gr[dina ]n care fu Hristos v`ndut =i locul ]n care s[ rug[ Hristos ]n noaptea care-l vindea. Deacii merse sf`nta Elena spre r[s[rit =i s[ 88

urc[ ]n muntele Emonului, den care fu Domnul Hristos ridicat =i ]n[l\at cu un nor la ceriu, =i zidi =i acolo biséric[. Dup[ aceasta merse la morm`ntul lui Lazar, la Vithaniia, =i st[tu den afar[ de cetate, ca la 2 popri=ti, =i pl`nse cu lacr[me ca de foc =i s[ rug[ mult acolo, =i zidi =i acolo biséric[, ]n numele sf`ntului Lazar cel drept. Apoi mérse la apa Iordanului, unde omor] Dumnezeu p[catul cel mare a toat[ lumea, =i zidi =i acolo biséric[ foarte minunat[. Deacii trecu Iordanul =i afl[ pe=tera ]n care l[cuise cinstitul =i sf`ntul Ioan Predteciu, =i f[cu =i ]ntr-]nsa biséric[ pre numele lui Ioan Predteci. A=ijderea zidi biséric[ =i ]n locul cela unde s[ luo Ilie prorocul ca la ceriu, ]n numele prorocului. +i mai mérse 4 zile =i ajunse la ora=ul Tiveriei, =i afl[ locul carele-i zicea locul a 12 scaune, unde =[zuse Domnul Hristos =i ]nmul\i p`inea, de s[tur[ din 5 p`ini =i 5 pe=ti 5.000 de oameni, f[r’ de muieri =i f[r’ de copii. +i ]ncungiur[ sf`nta Elena toate hotar[le Tiveriei =i porunci de zidi biséric[ ]n numele =i ]n slava Domnului nostru Iisus Hristos. A=ijderea mérse =i la locul cela ce t[m[dui Hristos pre muiarea céia ce-i curgea s`nge, =i zidi acolo biséric[ ]n numele cinstitei cruci. Deacii mérse la Marea Teveriadului, unde mérsese ucenicii la v`n[toare de pé=te, iar Hristos, dup[ ]nviiare, li s[ ar[t[ =i acolo, c`nd puser[ pe=tii pre c[rbuni =i prinser[ 153 de pe=ti, =i zidi =i acolo biséric[ ]n numele apostolilor. Iar de acolo, mai mérse ca la 2 popri=te =i g[si unde fusése casa Mariei Magdaliniei, =i zidi =i acolo biséric[. Deacii ]ntr[ ]n cetatea Tiveriei =i afl[ casa soacrei lui Petru =i zidi =i acolo biséric[ ]n numele sf`ntului apostol Petru. Deacii s[ urc[ ]n muntele Thavorului =i afl[ locul unde s[ ]nchipui Domnul nostru Iisus Hristos, =i zidi biséric[ =i acolo. Iar de-acolea mérse ]n Nazaret, unde aduse Gavriil arhanghel preacuratei fecioarei Mariei glas de bucurie (=i-i spuse c[ va s[ s[ 89

nasc[ dintr-]nsa cuv`ntul lui Dumnezeu cu trup), =i acolo iar zidi biséric[ ]n numele maicii lui Dumnezeu. A=ijderea f[cu biséric[ =i ]n locul casei ]n carea f[cu Hristos apa vin. Iar de acolea mérse ]n Vithléemul jidovescu (unde s[ n[scuse trupé=te Domnul nostru Iisus Hristos), =i zidi acolo biséric[ mare ]n f[ptur[ de cruce, cu strane ]n numele lui Hristos, Dumnezeul nostru. +i iar zidi biséric[ ]n locul care fur[ uci=i de Irod cei patruspr[zéce mii de cocona=i mititei, =i-i puse hramul ]n numele lor. }ntr-acesta=i chip =i ]n locul carele spuse ]ngerul p[storilor véste bun[ =i s[ bucurar[ cu bucurie mare, =i zidi biséric[ ]n numele preacuratei de Dumnezeu n[sc[toarei =i a lui Iosif, logodnicul ei. Deacii s[ sui =i ]n sf`ntul Sion, carele iaste spre amiiaz[-zi, =i acolo zidi fericita Elena biséric[ nalt[ =i mare =i o ]nv[li cu plumbul, =i f[cu cur\ile Caiafei biséric[ ]n numele sfin\ilor =i mai marilor apostoli Petru =i Pavel. +i nu f[cu numai aceste bisérici, ci =i altele multe pren multe locuri, ]n valea Ieremiei prorocul =i la f`nt`na Siloamului =i la Lithostroton. A=ijderea zidi biséric[ =i sf`ntului Chira =i lui Ioan, =i iar[=i la stejariul Mamvriei zidi biséric[, =i la locul olariului. Deacii, deaca ispr[vi sf`nta Elena ]mp[r[teasa acéstea toate =i le tocmi cum s[ cade, muma marelui Costandin ]mp[rat déde acestor bisérici multe ora=e =i sate =i alte avu\ii multe. Iar sfintele icoane le ferec[ tot cu argint =i le polei =i le ]mpodobi cu pietri scumpe =i cu m[rg[ritar. A=ijderea le déde vase sfinte =i scumpe acelor bisérici =i alte avu\ii, =i galbeni de aur mul\i le ]mp[r\i. +i déde =i s[racilor mil[. +i d[rui pré sf`ntul =i marele patriarh Macarie cu multe daruri ]mp[r[te=ti, =i s[ ]ntoarse iar la fie-s[u, marele =i credinciosul ]mp[rat Costandin. Iar ]mp[ratul Costandin, deaca v[zu a=a, s[ bucur[ foarte =i s[ veseli, =i luo acea parte ce era luat[ den sf`nta cruce 90

=i o s[rut[ =i o puse ]ntr-o l[cricioar[ de aur. Iar din piroanele acélea ]=i ferec[ cu 3 coiful c`tva=i, iar unul =i-l puse la gherdanul de la raftul calului, =i s[ umplu cuv`ntul carele au zis prorocu: “}n zilele acelea va fi sfin\irea Dumnezeului atot\iitoriului la raftul calului ]mp[ratului”. +i s[ veselea ]mp[ratul de acélea foarte =i s[ bucura =i f[cea praznice =i mul\umiia lui Dumnezeu, c[ruia ]l f[cuse =i-l d[ruise cu at`ta bine. +i s[ osteni cu dor =i cu poht[ mult[, carea avea pentru semnul =i ajutoriul crucii ]n toate r[zboaele sale. +i f[cu 3 cruci pre num[rul ce i s[ ar[tase ]n o=ti, c[ ]nt`i i s[ ar[tas[ la Roma, a doao la Vizantiia, iar a treia oar[, c`nd f[cu pod preste Dun[re. +i-i puse numele cei dint`i I S , iar cei de a doao H S , iar a treia KN AI Iar Eraclie ]mp[rat le puse numele anikitos (ce s[ zice nebiruit), care stau =i p`n[ ]n ziua de ast[zi pre un st`lpu. +i zic mul\i c[ s[ pogoar[ =i acum ]ngerul lui Dumnezeu de trei ori ]ntr-un an la acel st`lpu, de c[dé=te acele 3 cruci =i c`nt[ c`ntarea heruvimilor, ]n luna lui mai, ]n 7 zile, =i ]n luna lui septemvrie ]n 14 zile, =i c`nd iaste a treia s[pt[m`n[ din postul cel mare. Deacii, de atunci porunci ]mp[ratul s[ nu s[ mai r[stigneasc[ vinova\ii pre cruce, c[ crucea iaste blagoslovit[, iar nu iaste blestemat[, c[ Hristos pre cruce au d[ruit sp[seniia tuturor oamenilor. Drept acéia cine va r[stigni vinovatul pre cruce, s[ s[ omoare =i acela. Iar fericita Elena, muma ]mp[ratului Costandin, l[cui c`t[va vréme cu fie-s[u; de-acii s[ duse la Roma =i acolo tr[i pu\inel tot ]n via\[ bun[ =i cinstit[, =i s[ prestevi, fiind de 80 de ani, =i-=i tocmi toate lucrurile ]n urm[ bine =i cum s[ cade. Iar bunul =i credinciosul ]mp[rat Costandin, deaca birui toate \inuturile =i le supuse supt ascultarea lui, =i s[ um91

plu toate biséricile de pacea cea dumnezeiasc[, ]i p[rea foarte bine. +i zise boiarilor s[i: c`\i s[ vor apuca di c[r\i =i vor ceti scripturile =i ]nv[\[turile dumnezeie=ti, s[-=i ]nal\e firea =i cugetul c[tr[ vederéa dumnezeiasc[ =i s[ ia aminte ce zic scripturile. +i, c[nd vor sta spre rug[, s[-=i r[dice m`inile c[tr[ ceriu =i de acolo de la cer s[-=i ceae ajutor. A=ijdérea puse lége =i obicéi s[ s[rbéze dumineca, c[ iaste ziua dint`i a s[pt[m`nii, ]ntru care ne-au d[ruit Dumnezeu izb[vire. Iar pre preo\i =i pre diaconi ]i cinsti cu cinste mare =i-i ]nv[\[ s[ fac[ dumineca slujb[ mai mult[ =i rug[ciuni mai cuvioase pretutindinea, dec`t ]n célé zile. A=ijderea s[ po-steasc[ vinerea, pentru pomenirea mor\ii Domnului nostru Iisus Hristos. +i zise s[ mearg[ to\i oamenii la bisérici s[ s[ roage =i, deaca vor intra ]n biséric[, s[ ]ng[duiasc[ p`n[ vor sf`r=i slujba, s[ nu ias[. Iar pre slujitori =i pre oamenii cei de oaste ]i ]nv[\a a=a: c]nd vor fi ]n oaste, iar ei s[ ias[ la un c`mpu curat =i s[ tac[ to\i =i s[ s[ roage lui Dumnezeu ]nciti=or, iar cu toat[ inima. +i pre Dumnezeu s[-l =tie =i s[-l creaz[, c[ el iaste d[t[tor de bine. +i c`nd s[ vor ruga, s[-=i r[dice m`inile c[tr[ ceriu =i s[ zic[: “Pre tine singur te =tim Dumnezeu =i ]mp[rat, pre tine singur te m[rturisim c[ e=ti ajut[toriu, de la tine cérem céle ce suntu de biruin\[ s[ luom, cu tine am biruit vr[jma=ii cei putérnici, de la tine cunoa=tem, c[ ne iaste mila =i ]nceputul bun[t[\ilor =i pre tine ne vom n[d[jdui =i ]n veacul ce va s[ fie. To\i suntem robii t[i, pentr-acéia \ie ne rug[m s[ p[ze=ti pre ]mp[ratul nostru cu ]ndelungat[ via\[ =i biruitoare”. A=a puse lége =i obicéiu s[ fac[ to\i osta=ii =i s[ s[ roage lui Dumnezeu. Iar el singur s[ ]nchidea c`te ]ntr-o c[mar[ =i vorbiia cu Dumnezeu =i s[ ruga s[ dob`ndeasc[ binele cel ce va s[ fie. Iar c`nd era zile mari =i praznice dumnizie=ti, atuncea ajuna mai mult =i s[ 92

postea =i cu tot sufletul =i cu toat[ t[riia f[cea rug[ciuni sfinte. Iar ]n luminata noapté a sfintelor Pa=ti, toat[ noaptea priveghea =i ]nv[\a de punea f[clii mari prin toate turnurile =i pren toat[ cetatea, de ardea toat[ noaptea. Deacii, deaca s[ f[cea ziuo, ]n ziua de Pa=ti ]mp[r\ea mil[ tuturor limbilor =i tuturor oamenilor =i da tuturor den d[stul. Iar c`nd fuse odat[, chem[ pre to\i arhiereii la mas[ =i zise c[tr[ d`n=ii a=a: “Eu cu mila =i cu ajutoriul lui Dumnezeu a at`ta mil[ =i cinste m-am ]nvrednicit, c`t n-au avut nici un ]mp[rat c`\i au fost mai nainte de mine, =i at`ta chibzuial[ am dob`ndit, c`t n-au avut altul. +i dup[ acéstea mam ]nvrednicit de m-am ]ndulcit =i de a voastr[ blagoslovenie a at`\ea p[rin\i sfin\i =i a at`tea chipuri ]ngere=ti =i a at`tea slugi ale lui Dumnezeu. Ci, pentru c[ci nu iaste alt[ r`nduial[ mai aproape, pre dup[ ]ngeri, de Dumnezeu, dec`t r`nduiala preo\iei, drept aceia pohtescu =i eu =i dorescu ca, de ar putea fi putin\[, de voi s[ m[ al[tur =i eu =i s[ fiu p[rta= darului preo\escu”. Iar ei ]i r[spunser[ cu fé\e vésele =i cu suflete bucuroase =i cu bl`nde cuvinte ziser[: “O, ]mp[rate, pre tine Dumnezeu te-au pus arhiereu, s[ socote=ti toate =i s[ bagi seama de cei mai mici, ca de ceia ce-\i sunt da\i de Dumnezeu pre seama ta, =i c`t vei putea s[-\i petreci traiul =i via\a cu bun[ credin\[ =i cu cur[\ie, =i vei lua dintr-]nsele cununa cea cinstit[ a sfin\ilor, care iaste neschimbat[ =i netrec[toare”. Dup[ acéia f[cu obicei =i lége, nici cum cre=tinul s[ nu fie slug[ sau rob la ovréiu, ci s[ fie to\i ierta\i =i slobozi. A=ijderea cei ce nu vrea s[ s[ ]nsoare, ci vor vrea s[ petreac[ ]n cur[\ie =i ]n juniia lor, s[ s[ hr[neasc[ din bisérici =i dintr-ale biséricii s[ li s[ dea céle ce le vor trebui. Iar bisericilor le da de la ]mp[ratul ]nc[ =i mai multu dec[t le trebuia, unele ori le da mo=ii, alte ori avu\ie. A=ijderea 93

miluia =i s[racii =i mi=[lii =i v[duvele, =i le da =i haine =i bucate =i arginturi tuturor den d[stul. +i avea ]n g`nd totdeauna frica =i judecata lui Dumnezeu =i cu ]nv[\[turile sale, ca cu ni=te s[ge\i, p[trundea =i r[nea inimile oamenilor celor r[i =i lacomi. +i s[ nevoia s[ aduc[ pre to\i ]ntru frica lui Dumnezeu. +i c`nd mergea departe ]ntr-alte \[ri p[g`ne, el s[ ruga episcopilor =i arhiereilor s[ mearg[ cu d`nsul, c[ nu vrea c`t de pu\intel s[ s[ despart[ de d`n=ii. +i purta bisérica lui Dumnezeu tot cu d`nsul, c[ nu vrea nici la r[zboi s[ se lipseasc[ de darul biséricii. Iar arhiereilor le p[rea bine de aceasta =i nu voia nici ei nimic s[ s[ dezlipeasc[ de d`nsul; c[ vedea c[-=i pleac[ ]mp[ratul cinstea ]mp[r[\iei sale de tot =i =i-o supune supt dumnezeiasca biséric[. +i-=i ]nv[\a ]mp[ratul feciorii s[i s[ se \ie de credin\a cea bun[ =i adev[rat[, iar de ]nv[\[turile céle réle =i de erése s[ s[ ]ntoarc[ =i s[ s[ fereasc[ foarte tare. Iar mai v`rtos s[-=i puie toat[ n[dejdea =i s[ creaz[ ]n Hristos, cu tot sufletul =i aceluia s[ se ]nchine =i aceluia s[ slujasc[ =i pre acela s[-l \ie f[c[tor =i tocmitoriu a toat[ f[ptura. A=ijderea ]i ]nva\[ =i de altele de toate. +i ]mp[r[\i ani 32, f[r[ 2 luni, iar toat[ via\a lui fu 66 de ani =i ]=i petrecu toat[ via\a sa cu cinste =i cu cur[\ie =i cu bun[t[\i. Iar chipul lui era a=a; pre to\i lumina cu b[rb[\iia sa, =i era viteaz, ascu\it la minte, la cuv`ntu pilduitoriu, judec[tor drept, ]n milostenie gata, la obraz frumos, ]n credin\[ tare =i necl[tit, cu c[utare frumoas[, cu firea vésel[, mijlociu cu statul, sup\ire la grumazi, rumen la obraz, p[rul capului cam rar, cu barba nu foarte mult[, frumos la ochi. +i era tuturor oamenilor drag =i era bl`ndu, buni=or, smerit, duios =i iubitoriu de oameni. Iar era =i batjocorit =i gr[it de r[u de ceia ce nu umbla pre dreptatea lui Dumnezeu, ce 94

numai ]n fa\[ s[ ar[ta cre=tini =i credincio=i, iar lucrurile lor era tot réle =i p[g`ne=ti. +i le era picioarele iu\i =i alerg[toare ]ntru toate c[r[rile lor spre dos[zi =i spre v[rs[ri de s`nge. Deci, c`t ]mputa ace=tea ]mp[ratului pentru lucrurile sale cele bune, el at`ta s[ f[cea mai ]n\eleptu =i mai bun =i mai bl`nd. +i nu vrea nici cum s[ s[ ]ntocmeasc[ =i s[ s[ ]mpotriveasc[ lucrurilor =i vorbelor lor cele réle =i ]ndr[cite. +i ajunse pre aceia cur`nd urgiia =i m`niia lui Dumnezeu =i pierir[. Iar ]mp[ratul p[zea ]nsu=i oamenii s[i foarte bine =i f[r’ de v[t[mare, =i tocmai légea lui Dumnezeu foarte bine =i biséricile. +i ]=i a=[z[ domnii =i boiarii =i altele toate le alc[tui toate foarte bine =i frumos, care cu nevoie s[ vor uita, c[ sunt spre folosin\a tuturor oamenilor. Deacii, odat[, av`nd el ]nt`mplare bun[ =i v[z`nd pre to\i aduna\i ]mprejurul lui pentru ]nv[\[tura, c[ cu tot sufletul pohtiia, c`nd va fi aproape de petrecaniia sa, s[ vaz[ l`ng[ sine pre to\i domnii =i boiarii s[i, s[-i ]nvé\e =i s[ le spuie ce locuri de minunate suntu p[zite =i tocmite de Dumnezeu celor buni =i celor ce-l iubescu, ce frumuse\i, ce plat[, ce cununi, ce cinsti, ce bucurii =i ce l[ca=uri. A=ijderea =i pre cei ce fac r[u =i umbl[ f[r[ dreptate, ce r[ut[\i ]i a=teapt[, ce munci, ce ispitiri dr[ce=ti. +i ]nv[\[ pre to\i ]ntr-un chip de toate de acéstea, cela ce iaste ]ntocma cu apostolii, fericitul Costandin. Iar c`nd s[ pricepu c[ i s[ apropie ceasul s[ mearg[ c[tr[ Dumnezeu, i s[ bucur[ sufletul foarte =i tocmi toate lucrurile ]mp[r[\iei pre r`nd, =i-i opri cu ]nv[\[tur[ mare, zic`nd: “Dup[ petrecaniia mea, s[ nu fie ]n urm[ niscare pl`ngeri sau niscare mestec[turi, c[ mie ]mi pare bine c[ci m[ d[spar\u dintr-acest trup =i m[ duc s[ m[ l[cuiescu cu Hristos”. Iar domnii =i boiarii lui, deaca auzir[ a=a =i deaca v[zur[ c[ i s-au apropiat ceasul mor\ii, slobozir[ glas de vaiete =i pl`ngere mare, at`ta c`t s[ umplu tot v[zduhul =i slava ceriului. Iar 95

Costandin zise c[tr[ d`n=ii cu glas bl`ndecel =i de m`ng`iare, gr[ind: “Acum v-a\i d[stoinicit vie\ii cei de véci, acum a\i aflat calea credin\ei cei adev[rate, deci ]ntr-aceasta s[ l[cui\i =i ]ntr-]nsa s[ v[ ]nt[ri\i, =i s[ fie cu voi Dumnezeul p[cii”. +i s[ prist[vi sf`ntul =i marele Costandin ]mp[rat ]n ziua de praznicul Rusaliilor, c`ndu s-au pogor`t duhul sf`ntu ]n chip de foc spre sfin\ii apostoli, c`nd fu soarele amiaz[-zi. +i fu sufletul lui luat =i priimit de Hristos, pre care-l =i iubiia, iar trupul, c[ci fu din p[m`ntu, s[ l[s[ pre p[m`ntu rudeniilor =i oamenilor lui celor p[m`nte=ti. Deaca i s[ duse sufletul c[tr[ adeverin\a cea curat[ =i luo plata cea bun[, ca un lucr[tor harnec =i vrédnic platei sale. Iar slugile sale, deaca v[zur[ lucrul carele ei nu s[ n[d[jduia, ]=i sp[rgea hainele =i-=i zmulgea p[rul =i-=i pl`ngea pustiirea lor, c[ci au r[mas de p[storiul cel bun =i de st[p`nul cel bl`ndu =i milostiv. +i s[ f[cu at`ta pl`ngere de n[roade, c`t s[ umplu aerul de t`nguiala lor, =i ajunser[ suspinile lor p`n’ la ceriu. Deacii mérser[ toate o=tile =i-i luar[ trupul de-l b[gar[ ]ntrun co=ciug, care ]l f[cuse el ]nc[ ]n viia\a sa, =i c[zu tot n[rodul c`t era acolo ]n genuche =i i s[ ]nchina ca unui viu =i s[ruta co=ciugul =i zicea: “Dupre Dumnezeu, noi pre acesta s[rut[m, ca pre un d[t[ror de binele nostru. C[ acesta ne-au scos den-tunérec la lumina cea dreapt[ a adeverin\ii =i toat[ cinstea ce i s[ c[dea, fiind mortu, ei ]i f[cea ca unui viu. Deacii f[cur[ bani =i scriser[ ]ntr-]n=ii numele lui =i chipul, ca cum ar fi ]n[l\at ]n ceriu. At`ta cinste-i f[cur[ domnii =i boiarii ]n urm[, pentru dragostea ce avusése c[tr[ d`nsul. A=a fu via\a marelui Costandin =i drept[\i ca acéstea f[cu. Vezi, iubitul mieu fiiu, c[ Costandin, marele ]mp[rat =i ]ng[duitoriul lui Dumnezeu, b[rbatul cel sf`nt si sl[vit, carele fu mai mare ]naintea lui Dumnezeu pentru bun[t[\ile 96

lui dec`t to\i ]mp[ra\ii den veac, =i pentru drept[\ile lui i s[ ar[t[ semnul crucii lui Dumnezeu f[cut pre cer de stéle, ]n vréme de amiaz[-zi, =i str[lucea mai v`rtos dec`t soarele, =i era scris cu slove letene=ti, =i acéle slove s[ ]n\elegea a=a: “Costandine, cu aceasta vei birui”. +i i s[ ]nt`mpl[ dei fu ar[tat[ ]nt`i, c`nd vru s[ s[ bat[ cu Maxentie ]mp[rat. Deacii, deaca muri =i s[ sf`r=i Maxentie ]necat, iar el m[rturisi semnul sfintei cruci pretutindinea, =i f[cu cruce mare =i o puse ]n mijlocul cet[\ii Romei =i o scrise cu slove letene=ti, a=a zic`nd, adec[: “Aceasta au izb[vit cetatea noastr[ den munc[“. Vezi mul\[mirea ]mp[ratului, carea déde lui Dumnezeu pentru ar[tarea ce i-au ar[tat =i pentru alte bun[t[\i ce-i da, pentru toate ]i mul\umiia cu credin\[ =i-l l[uda. +i at`ta era care iaste acum ]ntre sfin\i, marele ]mp[rat Costandin, ]ntru toate bun[t[\ile =i cur[\iile des[v`r=it, c`t v[zu=i c[, odat[, =[z`ndu la mas[ cu arhiereii, ]i rug[ cu mare voire =i poht[, ca s[ chéme =i pre d`nsul darul duhului sf`nt =i s[-l fac[ preot. Deacii, c`ndu s[ b[tea cu turcii de la Vizantiia, el c[ut[ spre ceriu =i v[zu scris ceriul cu stéle, =i zicea acéle scripturi a=a: “Chiam[ ]n ziua grijii tale =i te voi izb[vi =i m[ vei prosl[vi”. A=a =i tu, f[tul mieu, s[ chemi pre Dumnezeu =i ]n vremile céle bune =i de pace, =i ]n vremile céle de grij[, =i s[ te p[ze=ti ]n cur[\ie. Deacii-\i va ajuta Dumnezeu ]ntru toate, ca =i cum auzi=i c[ au ajutat marelui ]mp[ratului =i bl`ndului Costandin =i a altora a mul\i au ajutat, carii au f[cut voia lui. Pentru aceasta, fiind ]mp[ratul Costandin ]n nedomirire, s[ mira ce va s[ fie acéle cuvinte, ce fur[ semnate pre cer; =i mai c[uta =i a doa oara spre cer =i v[zu cruce f[cut[ de stéle pre cer =i scrise slove, =i zicea a=a: “Cu acest semnu vei birui pre to\i vr[jma=ii t[i”. Iar el, numaidec`t ]l luo, cu\itul, =i f[cu o cruce de lemnu =i o puse 97

]ntr-o pr[jin[ nalt[ =i zise s[ o duc[ tot ]naintea o=tilor. Deacii, a doao zi diminea\a, cum s[ lovir[ o=tile, ]ndat[ fur[ turcii birui\i. Iar m[car de=i fu Costandin prinsu de turci ]nt`i =i vrur[ s[-l junghe =i s[-l fac[ jirtv[ spurca\ilor lor idoli, iar fu degrab’ scos, =i-l izb[vi Dumnezeu din m`inele lor. C[ zice apostolul, c[ =tie s[ m`ntuiasc[ Dumnezeu pre cei drep\i, iar pre cei p[c[to=i s[-i munceasc[ ]n ziua m`niei. C[ iat[, Dumnezeu ]i zise: “Chiam[-m[ ]n ziua grijii tale =i te voi izb[vi =i m[ vei l[uda”. +i iar[=i mai iaste scris ]n Sf`nta Scriptur[ =i zice: “}n[l\a-voi pre cei ce m[ vor ]n[l\a”. C[ c`t fur[ slugile lui Costandin ]mp[rat de biruite de p[g`ni de la r[zboi =i goni\i =i r[sipi\i =i t[ia\i de per=i, iar ei =tiind pre st[p`nul =i ]mp[ratul lor prinsu =i rob =i scos spre junghere, numaidec`t s[ adunar[ iar[=i ]ntr-ascunsu =i n[v[lir[ de apucar[ armele persilor =i intrar[ ]ntr-]n=ii, =i luar[ ]nt`i pre Costandin ]mp[ratul lor ]ntre d`n=ii. Deacii ]ncepur[ f[r’ de mil[ a t[ia pre persi. O, mare ]n\elep\ie a slugilor celor drépte =i credincioase, cum atunce sc[pase =i fugise den periciune =i iar[=i ]ntr-aceia dat[ mérser[ =i-=i déder[ via\a mor\ii, pentru st[p`nul lor cel drag! Dreptu aceia iaste fericit =i de Dumnezeu =i de oameni, cela ce-=i pune sufletul pentru priiatenul s[u, =i vor avea =i plat[ mai mare de la Dumnezeu ceia ce-=i pun capetele pentru st[p`nii lor. Iar cel ce nu se va nevoi s[ slujasc[ st[p`nului =i domnului s[u cu credin\[ =i cu dreptate, acela iaste os`ndit de Dumnezeu. C[ s[ cade omului s[ slujasc[ cu fric[ =i cu cutremur Dumnezeului s[u, c[ruia l-au f[cut =i l-au zidit. A=ijderea s[ slujasc[ =i domnu-s[u, c[ iaste zis: “Cel ce s[ potrivé=te1 st[p`nului, acela lui Dumnezeu s[ potrivé=te”. 1

Cu sensul de ]mpotrive=te. Slavonism. 98

Dar cine iaste cel ce s[ potrivé=te st[p`nului s[u? Iaste cel ce s[ r[dic[ cu ficle=ug asupra domnului s[u. +i unul ca acesta s[ ]mpotrivé=te1 cu Iuda v`nz[toriul. C[ s[ scul[ Iuda cu nebunie =i cu pizm[ nebuneasc[ =i v`ndu pre Hristos, st[p`nul =i Dumnezeul s[u. Drept acéia fu judecat pre dreptate =i pre vina sa, c[ fu lep[dat den ceata apostolilor =i den slava lui Dumnezeu, ca =i diavolul. C[ el ]nc[ s[ trufi =i vru s[ fie mai mare dec`t Dumnezeu care-l f[cuse, =i zise: “Mérge-voi =i-mi voiu pune scaunul deasupra norilor =i voi fi ]ntocma lui Dumnezeu”. Pentru acéia s[ f[cu drac ]ntunecat =i fu lep[dat den ceriu, si-l a=téapt[ acum focul gheenii cel nestinsu. A=ijderea s[ scul[ Adam, omul cel dint`i, spre domnie =i spre ]mp[r[\ie, =i vru s[ fie Dumnezeu pre p[m`nt, iar el nu fu. C[ de la Dumnezeu s[ d[ ]mp[r[\iia =i domniia, =i pre p[m`ntu, =i ]n ceriu. Pentru acéia fu os`ndit =i aruncat ]ntru ]ntunérecele iadului, p`n[ ce veni Hristos, =i fu legat cu leg[turi nedezleg[toare. Iat[ c[ zice c[ au fost =i Adam legat numai p`n[ la venirea lui Hristos =i os`ndit ]n munc[, iar roada lui =i dup[ venirea lui Hristos va fi os`ndit[ =i aruncat[ ]n focul cel nestinsu. }ns[ carii vor face r[u =i vor umbla denafar[ de lége ]naintea lui Dumnezeu =i ]naintea ]mp[ra\ilor =i a domnilor dupre p[m`nt? Pentru c[ zice Dumnezeu c[tr[ Samuil prorocul: “Suitu-s-au strigarea =i suspinile s[racilor ]naintea mea, deci pas[ =i le pune ]mp[rat”. A=ijderea zice =i de domni =i de ]mp[ra\i, c[ de vor fi ei ale=i =i pu=i de Dumnezeu =i de vor face voile =i poruncile lui cu adev[rat, deacii =i Dumnezeu de-a pururea =i ]n tot locul va fi cu d`n=ii. +i m[car de le-ar fi toat[ lumea pizma=i =i s[ s[ scoale cu vr[jm[=ii =i cu o=ti asupra lor, nimic nu le va strica, ci ]nc[ mai multu vor a\`\a m`niia 1

Cu sensul exact contrar limbii actuale, se potrive=te, se aseam[n[. 99

lui Dumnezeu =i vor aprinde focul cel de véci ]n capetele lor =i ]n cestu veac =i ]n cel ce va s[ fie. Pentr-acéia nimini s[ nu ]ndr[zneasc[, nici slujitoriu, nici \[ran, nici nimeni s[-=i r[dice firea =i g`ndul, cu me=te=ug hiclean, dintru ]ndemnarea diavolului, spre ]mp[ratul =i spre domnul =i st[p`nul lor. C[ cel ce s[ va ispiti a-=i r[dica m`na asupra st[p`nului s[u f[r[ dreptate =i asupra domnului s[u, carele iaste ]ng[duitoriu =i unsul lui Hristos Dumnezeu, acela cu adev[rat de prip[ ]=i va aduce m`niia lui Dumnezeu cea dreapt[ spre nedreptul lui cap, =i urgiia Dumnezeului celui viu s[ va pogor] pre d`nsul. C[ ]mp[r[\iia =i domniia a ]mp[ra\ilor =i domnilor, care iaste pre ]mp[ra\ii =i domnii cei credincio=i =i drep\i, acéia iaste ]mp[r[\ie =i domnie cereasc[. +i Domnul, fiiul lui Dumnezeu, va fi lor ]mp[rat =i va judeca lumea pre dreptate. Dreptu acéia, fie=tec[rui ]mp[rat sau domn c[ruia i s[ d[ ]mp[r[\iia =i domniia, den mila lui Dumnezeu s[ d[ =i s[ triméte pre cine-i iaste lui voia. C[ ]mp[r[\iile =i judec[\ile ale lui Dumnezeu s`ntu, =i pentru acéia s[ dau ]mp[r[\iile de la Dumnezeu, ca s[ judece pre oamenii s[i cu dreptate, iar pre cei r[i, carii fac f[rdelége, s[-i judece cu cazn[ =i cu certare. Pentru c[ nimunui, niciodat[, n-au ]mp[r\it, nici i-au dat Dumnezeu s[ fac[ lucruri réle =i nedrépte, nici i-au trimis cugete spurcate, nici ]n inima nimunui n-au s[dit Dumnezeu cugete =i g`nduri hicléne. Ce tot cu me=te=ugul diavolului s[ a\`\[ acestea toate. C[ tot diavolul, toate lucrurile céle réle, cu ]ndemnarea lui s[ fac, iar nu cu socoteala lui Dumnezeu. C[ de Saul diavolul s[ apropie =i-i a\`\[ g`ndu r[u =i-l ]ndemn[ ca s[ ucid[ pre ]mp[ratul =i ]ng[duitoriul lui Dumnezeu, pre David. Iar apoi el ]nsu=i fu ispitit de m`niia lui Dumnezeu =i s[ l[s[ el ]nsu=i ]n \apa lui, =i i se p[trunse inima de arma sa, =i a=a r[u s[ sf`r=i. 100

Aici s-au sculat Avesalom asupra t[t`ne-s[u, lui David

Aici s-au sculat a=ijderea Avesalom asupra t[t`ne-s[u, lui David, s[-i ia ]mp[r[\iia, fiind ]ndemnat de diavolul. Pentru acéia muri =i el s[getat pren inim[ =i r[u s[ sf`r=i, cum vei vedea mai nainte scris pre scurt. C`nd vru Avesalom s[ s[ scoale spre ]mp[r[\ie, el zise c[tr[ Ahitofel, svétnicul s[u cel mare: “Sf[tui\i-v[ acum, s[ vedem ce vom face!”. Iar Ahitofel zise: “Pas[ d[ te culc[ =i tu cu posadnicile t[t`ne-t[u, lui David, care le-au l[sat s[-i p[zeasc[ casa, =i vor auzi to\i israiliténii c[ \e-ai b[tut joc de d`nsul =i deacii vor fi cu tine”. Iar Avesalom tinse z[vése ]n divanul cel mare al lui David =i mérse de s[ culc[ cu posadnicile t[t`ne-s[u ]naintea tuturor israiliténilor. C[ a=a era sfatul lui Ahitofel c[tr[ Avesalom mai nainte de David, ca c`nd ar ]ntreba cineva de cuv`ntul lui Dumnezeu. Deacii zise Ahitofel c[tr[ Avesalom: “S[-mi aleg cu mine 12.000 de oameni =i s[ mergu cu d`n=ii la noapte s[ gonescu pre David, p`n[ ]l voi ajunge. Deacii o=tile lui fiind toate ostenite, vor fugi =i s[ vor r[sipi, iar ]mp[ratul David va r[m`nea singur =i-l voi ucide. +i voi ]ntoarce toate o=tile lui, de vor veni la tine, ca cum s[ ]ntoarce o nevast[ c[tr[ b[rbatul s[u. C[ci c[ tu numai sufletul lui vei =i pohte=ti, iar alal\i oameni vor avea to\i pace. +i pl[cu acestu sfat lui Avesalom =i zise: “Chema\i =i pre Husie Arahiin, s[ vedem =i el ce sfat ne va da”. +i deaca-l chemar[ zise Avesalom: “Iat[ cum sf[tui Ahitofel; fi-va dup[ sfatul lui =i face-vom dup[ zisa lui, au ba? Zi =i tu cum te pricepi”. Husie Arahiil zise c[tr[ Avesalom: “Nu iaste bun acest sfat ce au sf[tuit Ahitofel. Crezi, tu bine =tii, c[ tat[-t[u =i to\i oamenii lui suntu to\i vitéji buni =i hr[bori la r[zboi, =i d`rji ca ursoai101

cele céle f[tate, =i ageri ca cerbii. +i tat[-t[u iaste om r[zboinic =i nu-=i va piiarde oamenii s[i a=a lesne. C[ iat[, el acum s[ va fi ascunsu vre ]ntr-un munte sau vre ]ntr-un loc cu o=tile lui, =i va fi el ]n fruntea o=tilor. Deacii, c`ndu vor ajunge o=tile tale la David, iar[ o=tile lui vor auzi gomot =i g`lceav[ de la str[ji, =i vor s[ri degrab’ =i vor pieri to\i cei ce vor mérge s[-l goneasc[ den o=tile tale. +i David are inim[ ca de leu zburdat =i =tie tot Israilul c[ iaste tat[t[u viteazu =i o=tile cele viteze toate suntu cu d`nsul”. Iar Ahitofel era om iscusit =i chibzuit foarte =i sfétnic bun spre toate lucrurile, =i spre céle bune =i spre céle réle. Pentru acéia s[ temea David de me=ter=ugurile lui =i trimise ]ntrascunsu pre Husie sfétnicul s[u iscoad[ la Avesalom, ca s[ strice sfatul lui Ahitofel, cum le =i stric[. C[ zice Scriptura c[, de-au fost sfaturile lui Ahitofel bune =i de izb`nd[ asupra lui David, iar iat[ c[ s[ stric[, c[ n-au fost acel sfat cu socotin\a lui Dumnezeu, nici cu voia lui. Pentru acéia Dumnezeu ]l stric[. C[ iar mai zice Scriptura: "Orce sfat ve\i sf[tui, strica-l-va Dumnezeu, de-l ve\i sf[tui r[u”. +i “ce ve\i cére pre nedreptate, voi nu ve\i lua, c[ a\i cer=ut r[u”, =i ce cuvinte ve\i vorbi =i ve\i sf[tui, nu vor fi st[t[toare ]ntru voi. C[ Dumnezeu iaste care d[ sfat spre toate lucrurile cele bune, =i acela face ]mp[r[\iile, =i el pune ]mp[ra\i. Pentru aceia pricepe\i to\i =i v[ pleca\i, c[ Dumnezeu st[ =i ajut[ robilor =[i =i nimeni nu s[ va putea potrivi slavei lui Dumnezeu. Auzi\i p`n[ la marginile p[m`ntului, c[ Dumnezeu iaste cu noi, cu ]mp[ra\ii =i cu domnii, carii suntem robii lui cei putérnici. Dar pleca\i-v[, c[ m[car de-a\i =i avea putére, iar Dumnezeu, deaca nu va fi ]n sfaturile voastre céle nedrépte, iar ve\i fi ru=ina\i =i birui\i. C[ cei ce s[ vor n[d[jdui pre Dumnezeu, aceia nu s[ vor téme, nici vor griji de frica voastr[. C[ acela iaste ap[r[tor =i sprijinitoriu 102

celor ce s[ tem de d`nsul. +i zice c[ cel ce s[ va n[d[jdui spre d`nsul, el ]i va fi ]ntru sfin\ire, pentru c[ to\i, fie=tecare, cine la ce slujb[ sau cinste va fi r`nduit =i tocmit de Dumnezeu, =i deaca-=i vor pune cugetele pre d`nsul =i g`ndul, =i s[ a=tépte cu credin\[ ajutor de la el, sp[sise-va =i s[ va m`ntui de to\i vr[jma=ii lui cei v[zu\i =i cei nev[zu\i. +i mai zice: “N[d[jdui-m[-voi spre d`nsul, =i pentru d`nsul m[ voi sp[si”. C[ Dumnezeu cel tare =i cel adev[rat, acela va sp[si pre unsul s[u =i ]ng[duitoriul lui den m`inile tuturora vr[jma=ilor lui. C[ tot lucrul carele nu-l iubé=te Dumnezeu, nici ]l voia=te, m[car de=i ]ncépe omul a-l face, tot nu-l sf`r=a=te, ci cur`nd =i degrab’ s[ stric[. Pentru aceia, cel ce va s[ fac[ ceva preste voia lui Dumnezeu, el cade =i s[ r[sipé=te =i i s[ zdrobescu oasele =i capul de piatra ]mpiedec[rii. Acum trebue s[ ne apuc[m iar de cuv`ntul ce am l[sat ]napoi. C[ zice Avesalom =i to\i israiliténii: “Mai bun iaste sfatul lui Husie dec`t a lui Ahitofel. +i porunci Dumnezeu s[ s[ strice sfatul a lui Ahitofel, cel bun, ca s[ aduc[ toat[ r[utatea asupra a lui Avesalom. (C[ cum sf[tuise =i zise Ahitofel, a=a vrea fi =i fost. Iar c[ci nu fu cu voia lui Dumnezeu, pentr-aceia-l =i stric[ cu porunca sa.) Iar Ahitofel, deaca v[zu c[ nu l[sar[ pre voia lui, nici s[ umplu sfatul s[u, s[ scul[ =i s[ duse ]n curtea sa, =i deaca ]ntr[ ]n cas[-=i, scoase pre to\i afar[ =i s[ sugrum[ el ]nsu=i =i muri. +i-l ]ngropar[ ]n morm`ntul t[t`ne-s[u. Iar David veni ]n Manaim, iar Avesalom trecu Iordanul denpreun[ cu to\i israiliténii. Ia aminte acum =i vezi: cel ce s[ scoal[ asupra ]mp[ratului =i unsul lui Dumnezeu, f[r[ porunca celui de sus, nu-i va strica nimic, nici ]i va face nici un r[u, ci mai v`rtos ]=i va omor] sufletul =i =i-l va piiarde. 103

+i fu c`nd s[ apropie ziua s[ s[ loveasc[ o=tile lui David cu ale fie-s[u, lui Avesalom, porunci ]mp[ratul David lui Ioav =i lui Aves =i lui Efteev, zic`nd: “S[ p[zi\i, s[ nu cumva s[ ucide\i pre fie-meu Avesalom!” +i auzi toat[ tab[ra c`nd zise ]mp[ratul domnilor s[ nu omoar[ pre Avesalom, fiiul s[u. +i ie=i toat[ tab[ra ]ntr-o dumbrav[ ]mpotriva lui Israil =i fu r[zboi ]n dumbrava lui Efram. +i pierer[ acolea israiliténii de o=tile lui David 20.000 de oameni. Deacii s[ r[shirar[ o=tile pre lunc[ =i s[ umplu lunca de oamini t[ia\i, =i fu mai mult[ moarte dec`t ]nt`i. Iar Avesalom fugi de o=tile t[t`ne-s[u =i-=i apuc[ m`=coiul =i ]nc[lec[, =i fugea pre lunc[ pentre ni=te copaci de=i. +i, iat[, fugind el a=a, ]l apuc[ de p[rul capului o ramur[ de un st[jariu =i m`=coiul trecu, iar Avesalom r[mase sp`nzurat de p[r ]ntr-acea ramur[ de st[jariu. Iar o slug[ de-ale lui David ]l v[zu sp`nzur`nd de acel copaci =i mérse de spuse lui Ioav, zic`nd: “Eu am v[zut pre Avesalom sp`nzurat de p[r de un copaci”. Iar Ioav ]i zise: “Dar deaca l-ai v[zut, c[ci nu l-ai dat jos =i s[-l fi ucis? Iar eu \e-a= fi dat 50 de sicle de argint =i un br`u”. Iar sjuga acéia zise: “M[car de mi-ai fi dat =i o mie de sicle de argint, ]nc[ nu voi pune m`na mea pre feciorul ]mp[ratului. C[ am auzit c[ au poruncit ]mp[ratul \ie =i lui Aves =i lui Efteev, zic`nd: “S[ p[zi\i, s[ nu ucide\i cumva pre fie-mieu Avesalom!”. Deci nu s[ cade s[ s[ fac[ nedreptate sufletului s[u, c[ nici un lucru nu s[ poate ascunde ]naintea ]mp[ratului. Iar tu stai ]mpotriva lui”. Iar Ioav zise: “Iat[, eu voi merge, nu voi sta ]naintea ta”. +i luo Ioav ]n m`na sa 3 s[ge\i =i le ]nfipse ]n inima lui Avesalom, ]nc[ st`nd el sp`nzurat de acel stejar, =i era p`n[ atuncea tot viu. +i s[ r[pezir[ 10 slugi de-ale lui Ioav, care-i purta armele lui, =i-l uciser[ pre Avesalom de-l omor`r[. +i tr`mbi\[ Ioav cu tr`mbi\a, =i s[ ]ntoarser[ 104

o=tile den goana lui Israil, =i luo Ioav trupul lui Avesalom =i-l arunc[ ]ntr-o pe=ter[ mare. Aicea ]nc[ s[ umplu cuv`ntul prorocului, care zise: “S[p[ groap[ omului =i mai v`rtos ]mp[ratului celui drept, =i c[zu el ]nsu=i ]n groapa care o f[cuse altuia”. Pentru acéia, iubi\ii mei, sunte\i datori =i ni se cade s[ ne ferim de toate pizmele =i mozaviriile =i de alte r[ut[\i, de toate. C[ s[ =ti\i cu adev[rat, c[ tot omul, m[car domn, m[car boiar, m[car ]n\elept, m[car ne=tiut, m[car bogat, m[car s[rac, “ori ce va s[m[na, acéia va =i secera” =i cine cum ]=i va lega sarcina, a=a o va =i duce. C[ tot omul din lucrurile sale s[ va ]ndrepta, =i din lucrurile sale s[ va os`ndi. Dar lucrurile cele bune care sunt? Iaste credin\a, n[déjdea =i dragostea, =i a ierta gre=alele celor ce gre=escu =i pacea lui Dumnezeu, care iaste leg[tura cea des[v`r=it[, denpreun[ cu alte bun[t[\i, cu toate. Dar lucrurile céle réle sunt acestea: curviia, necur[\iia, ficle=ugul =i a nu ierta gre=alele vecinilor, =i cine s[ m`nie ]n zadar =i pentru nimic, care iaste leg[tura ]nf[=ur[rii vrajbii =i a altor r[ut[\i, a tuturora. C[ acéstea au ]nv[\at Dumnezeu ]n Sf`nta Evanghelie =i au zis: “De ve\i ierta oamenilor gre=alele lor, =i voao v[ va ierta tat[l vostru cel cerescu, iar de nu ve\i ierta oamenilor gre=alele lor, nici tat[l vostru cel cerescu nu va ierta gre=alele voastre”. Dar, de vréme ce au poruncit Dumnezeu s[ s[ iarte gre=alele celor ci au gre=it, dar cu c`t mai v`rtos s[ fie ierta\i cei nevinova\i =i s[ n-aib[ nici o ]nv[luial[, nici s[ aib[ m`inie =i pizm[ cineva pre altul pentru lucru di nimic, =i mai ales pre ]mp[ratul =i pre domnul s[u. Acela ce judecat[ va s[ aib[, sau ce r[spunsu =i a ce muncit[ munc[, =i mai cumplit[ va fi vinovat unul ca acela? Dreptu acéia, s[ cade s[ ar[t[m =i s[ spunem mai ales =i mai chiar dragostei voastre céle ce au zis Dumnezeu. C[ 105

Petru zise: “Doamne, dar de c`te ori, deaca-mi va gre=i fratele mieu, ]l voi ierta, au doar de 7 ori?”. Iar Iisus zise lui: “Nu-\i zic \ie de 7 ori, ci de 70 de ori c`te 7 ori”. Drept acéia, aseam[n[ ]mp[r[\iia ceriului cu un ]mp[rat care vrea s[-=i ia seama cu datornicii. Deacii, cum ]ncepu a socoti =i a-=i lua seama, iat[ aduser[ la d`nsul un datornic, care era datoriu un ]ntunérec de talan\i =i, neav`nd de unde s[-i dea, porunci ]mp[ratul s[-l v`nz[ =i pre el, =i pre muiarea lui, =i pre copiii lui, =i alt tot ce va fi av`nd. Iar acel rob datoriu c[zu la picioarele lui =i-i zise: “Doamne, a=teapt[-m[ =i-\i voiu pl[ti tot”. Deacii ]mp[ratului acela i s[ f[cu mil[ de acel rob =i-l l[s[ =i ]nc[-i iert[ =i datoriia toat[. Iar robul acela, deaca ie=i afar[, afl[ pre un vecin al lui, care-i era datoriu 100 de bani =i-l apuc[ de-l sugruma, zic`ndu-i: “Pl[te=te-mi ce-mi e=ti datoriu”. Iar vecinul lui c[zu la picioarele lui =i i se ruga, zic`nd: “A=teapt[-m[, c[-\i voi pl[ti tot”. Iar el nu vru, ci-l duse de-l b[g[ ]n temni\[, p`n[ s[ va pl[ti de datorie. Iar so\iile lui, v[z`nd acelea ce fur[, s[ ]ntristar[ foarte =i mérser[ de spuser[ st[p`n[-s[u toate c`te fur[. Atuncea chem[ pre d`nsul domnu s[u =i-i zise: “Slug[ hiclean[, eu toat[ datoriia \e-am iertat, c[ci m-ai rugat, dar \ie nu \i s[ c[dea s[-\i fie mil[ de vecinul t[u, cum ]mi fu mie mil[ de tine?” +i s[ m`nie pre d`nsul domnu-s[u =i-l déde arma=ilor, p`n[ va pl[ti toat[ datoriia. A=a =i tat[l mieu cel cerescu va face voao, de nu ve\i ierta fie=tecarele fratelui s[u din inimile voastre gre=alele lor. Priveghea\i dar, c[ nu =ti\i ]n ce ceas va veni Domnul nostru. +i s[ =ti\i =i aceasta, c[ de-ar fi =tiut st[p`nul casei ]n ce vréme va veni furul, ar fi priveghiiat =i n-ar fi l[sat s[-i sape casa. Pentr-acéia fi\i gata =i voi, c[ ]ntr-acela ceas va veni fiiul omenescu, ]n care voi nu v[ ve\i n[d[jdui. C[ mul\i sunt chema\i, iar pu\ini ale=i. 106

Pild[ din Evanghelie

Un ]mp[rat f[cu nunt[ fiiului s[u =i trimése slugile sale s[ cheme chema\ii la nunt[. T`lcul: Chema\ii, aceia sunt ovréii, pre carii i-au chemat Dumnezeu ]nt`i cu prorocii, iar dup[ acéia veni ]nsu=i Dumnezeu la d`n=ii, iar ei, fiind neam r[u =i nemul\umitoriu, nu pohtir[, nici voir[ mila milelor lui Dumnezeu, ci mai mult ]nc[ ]i f[cur[ ]n ponci= =i ]mpotriv[. C[ pe proroci ]i uciser[, iar pre ]mp[ratul tuturor =i Dumnezeul m`ntuirii noastre, Iisus Hristos, ]l r[stignir[ pre cruce =i-l ]mpunser[ cu suli\a ]n coaste =il déder[ mor\ii =i ]ngrop[rii. Iar el cu putérea lui ]nvie a treia zi, ca un Dumnezeu, =i dup[ 40 de zile s-au ]n[l\at la ceriu la tat[l, de unde s[ =i pogor] pentru mila cea mult[ ce avu c[tr[ noi. Iar ovréii cei ce fur[ chema\i, nu fur[ harnici, nici vrédnici nuntei =i c[m[r[i cei cere=ti. Iar ]n vrémea ]n[l\[rii Domnului, trimise pre sfin\ii s[i ucenici =i apostoli zic`nd: “P[sa\i pre la r[sp`ntii — cum ai zice pren toate locurile =i prin toate laturile =i prin toat[ lumea —, s[ chema\i pre cei =chiopi, pre cei r[i =i pre cei buni”, care sunt toate limbile, care era ]mpiedeca\i de diavolul. +chiopii =i strica\ii sunt cei striina\i de credin\a cea adev[rat[ =i de la Dumnezeu care i-au f[cut. +i venir[ toate limbile la nunt[ =i intrar[ =i ]n c[mara ginerelui =i ]n avu\iia ]mp[r[\iei ceriului, cu credin\a =i cu botezul. Deacii, dup[ ce intr[m la nunt[ =i ne botez[m, noi iar[ ne-am ]mpu\it =i ne-am spurcat haina noastr[ cea sufleteasc[, carea ne-a o \esut Dumnezeu, iar nu om, =i ne-au albit =i ne-au sfin\it den na=terea noastr[, cu ap[ =i cu trimiterea sf`ntului duh. Iar c`nd intr[ s[ vaz[ pre cei ce =[dea la a doao =i ]nfrico=ata lui venire, iat[ v[zu un om care-=i spurcase haina sa cu curvii =i cu ucideri, cu be\ii =i cu l[comii =i iubire de avu\ie =i cu 107

alte lucruri rele, cu multe =i cu nedrept[\i, =i-i zise: “Priiatene (dar c[ci ]i zise “priiatene”, pentru c[ priiateni =i fiii lui Dumnezeu ne-am chemat), cum ai ]ndr[znit de ai intrat =i =[zi ]naintea mea cu haine spurcate =i ]mpu\ite? Pentru ce n-ai p[zit r`nduiala botezului ]n cur[\ie, ci cu viia\a =i cu traiul t[u cel dobitocescu \e-ai spurcat haina ta, care o am cur[\it =i o am albit, mai v`rtos dec`t toate frumuse\ile lumii, =i \i-o-am d[ruit \ie, ca s[ ]mp[r[\e=ti pentru d`nsa cu mine ]n bucuriia =i veseliia cea nespus[ =i negr[it[?” Iar el t[cu, c[ nu avea lucru de-a ]ndr[zni =i s[ gr[iasc[, c[-=i spurcase haina credin\ei =i a botezului, cu spurc[ciunea spurc[ciunilor. O, ce amar =i ce nevoie =i ce greutate va fi atunci ]n véci netrecu\i =i f[r’ de sf`r=it, celor ce-=i vor fi spurcat haina botezului s[u! Iar celor ce s[ vor hi nevoit, de-=i vor fi p[zit haina botezului, ]n credin\a cea mare =i ]n cur[\iia cea ]ntreag[, o, ce bine =i ce bucurie ]i va ]nt`mpina! C[ zice Zlatoust, c[ vor avea ]ndr[zneal[ mare. Iar de va zice cineva c[ n-au fost atunci chema\ii cei din limbi, c[ pre atuncea n-au fost apostolii b[tu\i =i c[zni\i cu ]ntunérece de cazne, ci dup[ ]nviiare, atunci p[timir[, c[ atunci zise lor: “P[sa\i de ]nv[\a\i toate limbile”, iar noi s[ r[spundem =i s[ zicem c[ =i mai-nainte de r[stignire, =i dup[ r[stignire i-au trimis =i i-au ]nv[\at. C[ mai ]nainte de r[stignire i-au trimis =i au zis: “P[sa\i c[tr[ oile cele pierdute ale casei lui Israil!” A=ijderea =i dup[ r[stignire nu conteni, ci le porunci s[ ]nvé\e =i ei. +i m[car de le =i zise s[ ]nvé\e toate limbile, iar le ar[t[ aiave c[ va s[ s[ ]nal\e ]n ceriu, ca s[ gr[iasc[ =i s[ m[rturiseasc[ de d`n=ii ]nt`i =i le zise: “Lua\i puterea duhului sf`nt, carea s-au pogor`t spre voi, =i s[-mi fi\i m[rturisitori ]n Ierusalim =i ]n toat[ Iudea =i p`n’ la marginile p[m`ntului”. A=ijderea zice Pavel: “Cel ce au f[cut pre Petru ]ntru apostoliia obrezaniei, acela au f[cut =i pre 108

mine ]n apostoliia limbilor”. Pentru acéia, =i apostolii s[ pornir[ =i mérser[ la ovréi =i l[cuir[ ]n Ierusalim mult[ vréme. Deacii, deaca-i gonir[, ei atuncea s[ r[sipir[ =i s[ sem[nar[ pen toate limbile. Iar socoté=te =i vezi =i aici iubirea cea de cinste. C[ zise: “C`\i ve\i afla la r[sp`ntii, chema\i-i la nunt[“. C[ aceast[ zicere ce o zisése mai nainte ovréilor, =i elinilor zisése. C[ mul\i elini l[cuia cu ovréii, ce di=i l[cuia, iar tot ]i hiclenea =i-i mozavirea, cum =i Pavel gr[ia=te ]n pild[ =i zice: “Cu nevoie era s[ s[ m[rturiseasc[ ]nt`i voao cuv`ntul lui Dumnezeu; iar pentru c[ci a\i judecat pre cei nevrednici, iat[ noi ne vom ]ntoarce ]n limbi”. Pentru aceia =i singur zise: “Nunta iaste gata, iar nunta=ii nu fur[ vrédnici”. Aceasta s-au c[zut mai nainte de aceasta, c[ =tiia c[ pre nici unii n-au l[sat m[car pentru fie=tece lucru ne]nv[\a\i cu bl`ndé\e. Iat[, veni el ]nsu=i, apoi trimése =i solii s[i, =i cu aceasta lor le ]ngr[dé=te =i le astup[ gurile, iar pre noi ne ]nva\[ ca s[ umplem toate ale sale. C[, pentru c[ci nu fur[ vrédnici, pentr-acéia zise: “P[sa\i pre la r[sp`ntii =i ori pre cine ve\i afla, chema\i, m[car de s[ vor ]nt`mpla =i de cei goni\i”. Iat[ c[ gr[i ]n[l\at =i smerit, c[ zise c[ “curvarii =i vame=ii vor mo=teni ceriul” =i “vor fi cei de apoi ]nt`iu =i cei dint`i apoi”. Arat[ c[ aceasta iaste pre dreptu =i dec`t pre to\i mai ]mpunge pre ovréi =i-i apropie c[tr[ zbierarea cea cumplit[, ]ntru care pre d`n=ii vor s[ s[ duc[ mai groaznic dec`t toate limbile. Iar nimenelea s[ nu s[ n[d[jduiasc[ numai ]n credin\[, =i din credin\[ s[ le gr[iasc[, iar lucruri s[ aib[ réle =i hicléne, c[ci iaste din d[stul numai a aduce ovréii den necredin\[ ]n credin\[. Ci, deaca-i vei ]ncredin\a, s[-i p[ze=ti =i ]n via\[ =i ]n traiu bun. C[ ]mbr[carea iaste via\a, iar lucrul iaste chemarea milei. Dar pentru ce ]ntreab[ cu de-adinsul, c[ a chema pre necredincio=i =i a-i cur[\i nu iaste aceasta 109

den d[stoinicie =i din vrednicie, iar a p[zi =i a ]ndemna pre cei chema\i =i cur[\i\i s[ petreac[ ]n ce au fost chema\i =i ]mbr[ca\i, aceia nu iaste din destoinicie =i din vrednicie, ci iaste din bun[tate. C[ s[ c[dea mila =i bun[tatea s[ s[ ]ntoarc[ cu plat[. Iar s[ nu ar[\i dup[ cinste hicle=ug, c[ zice c[ n-ai luat ca ovréii, ci ai luat bun[t[\i mai multe =i mai ]mbog[t[\ite. C[ céle ce s[ g[tea lor ]n toat[ vremea, iar tu, fiind nevrédnic, le-ai luat. Pentru acéia gr[ia=te =i fericitul Pavel: “Limbilor, l[uda\i pre Dumnezeu pentru mila sa, c[ céle ce era f[g[duite lor, acélea le-a\i luat voi”. Pentru acéia, mult[ judecat[ =i os`nd[ va s[ fie celor lenevo=i, c[ cum fur[ aceia oc[r`\i =i batjocor`\i, c[ci n-au venit, a=a vei fi =i tu, deaca vei vie\ui viia\[ rea =i sc`rnav[. C[ cel ce intr[ ]mbr[cat cu haine spurcate, semneaz[ cela ce moare ]n traiu sc`rnav =i necurat. Pentru acéia zice c[ t[cu. Vezi c[, de s[ =i =tie omul cel p[c[tos c[ au f[cut lucruri réle =i grozave ]n via\a lui, iar tot nu va fi muncit p`n[ nu se va judeca. Iar deaca s[ va judeca, deacii ]l vor cuprinde muncile céle ne=tiute. +i s[ nu g`nde=ti c[-i va fi munca numai at`ta, numai c`t va fi dus ]n ni=te locuri ]ntunecate, ci va fi acolo pl`ngere f[r[ m`ng`iare =i scr`=nire de din\i. +i aceasta s[ chiiam[ durerile =i ranele céle nevindec[toare, =i céle ce nu iaste putin\[ de-a le r[bda. Auzi\i, cei ce a\i f[cut tainele ascunse =i a\i venit la nunt[ =i v-a\i ]mbr[cat sufletele cu haine spurcate, auzi\i, de unde a\i fost chema\i: de la r[sp`ntii! Dar ce va s[ fie, =chiopii =i cii cu sufletele betége? Iaste ceia ce =-au spurcat sufletele cu voirile =i cu pohtele trupe=ti. Deci acum v[ ru=ina\i de dragostea celui ce v-au chemat, care o are c[tr[ oameni, =i nimeni s[ nu umble ]n hainile céle spurcate, ci fie=tecarele dintru voi s[ cugete =i s[ bage seama de haina cea sufleteasc[. Asculta\i, b[rba\ilor, asculta\i, muierilor, asculta\i, ]m110

p[ra\ilor, asculta\i, ]mp[r[teselor, asculta\i, boiari, asculta\i, jup`néselor, asculta\i, toat[ v`rsta =i toate r`nduialeli, b[tr`nii =i tinerii, b[tr`nele =i céle tinere; c[ nici de un folos nu v[ sunt hainele céle lucii du pre denafar[, ci céle denl[untru, acelea sunt de folos =i de treab[. C[ p`n’ vor fi ]ngrija\i =i vor purta pre denafar[ haine lucii =i frumoase, cu nevoie ne vom ]mbr[ca sufletele cu hainele neputrejunii! C[ nu iaste putére s[-=i ]mpodobeasc[ cineva =i trupul =i sufletul, nici va putea s[ slujasc[ cineva =i lui Hristos, =i diavolului, tot bine. Deci iani s[ lep[d[m aceast[ munc[ cumplit[, c[ nimeni nu =-ar ]mpodobi casele cu p[r[tare =i ]ntr-alte chipuri poleite, iar s[ mearg[ =i s[ =az[ cu robii s[i ]mbr[cat ]n ni=te férfeni\e réle. Iar tu, iat[ c[ faci =i e=ti a=a; c[ casele sufletului t[u s[ cheam[ trupul, care-l ]nfrumsi\ezi cu multe ]mbr[c[minte frumoase, iar pre suflet tu ]l la=i de zace ]ntr-o ferféni\[ rea acoperit. Dar nu =tii c[ s[ cade s[ s[ ]mpodobeasc[ mai frumos ]mp[ratul dec`t cetatea? C[ cetatea o ]mpodobe=te cu z[vése de in sup\iri =i cusute, iar ]mp[ratul s[ ]mpodobé=te cu caftanuri frumoase =i cu corune. A=a =i tu, trupul s[ \i-l ]mbraci ]n haine slabe =i proaste, iar mintea \i-o ]mbrac[ ]n haine ]mp[r[te=ti =i o ]mpodobé=te cu corun[, =i =[zi ]n car`t[ nalt[ =i luminat[. Iat[, tu acum faci ]mpotriv[ =i ]n ponci=, c[ cetatea, adec[ trupul, tu \i-l ]mpodobe=ti cu multe feliuri de haine, iar pre ]mp[ratul, adec[ mintea, \i-o la=i legat[ de s[ t`ra=te spre patimile =i lucrurile céle nebune =i dobitoce=ti. Dar nu cuge\i c[ ai fost chemat la nunt[, =i nunta au fost a lui Dumnezeu, =i nu chibzuie=ti c[ ]n c[m[r[le lui vor s[ intre toate sufletele ]mbr[cate ]n haine lucii =i cu ran\uri de aur ]mpodobite. Iar di-\i iaste voia s[-\i spuiu carii au fost ]mbr[ca\i a=a =i carii au fost ]mpodobi\i cu podoabe care s[ c[dea la 111

nunt[, adu-\i aminte de cei sfin\i ce v-am pomenit mai ]nt`i, de multe ori, carii au avut haine de p[r =i au l[cuit pren pustii. Aceia sunt ceia ce au fost ]mpodobi\i =i ]nfrumsi\a\i la acea nunt[ cu haine =i cu podoabe ca acelea. C[rora de li s-ar fi dat c`te haine de scumpe =i de multe, n-ar fi vrut s[ le ia. Ci, ca c`nd ar zice cineva unui ]mp[rat s[ s[ ]mbrace cu ni=te pétece réle =i f[rimate ale unui s[rac, iar el s-ar m`niia pentru acéle férfeni\e, a=ijderea =i aceia n-ar fi b[gat seama de caftanele céle ]mp[r[te=ti, nici ar fi avut nici o grij[ de d`nsele, f[r’ numai ce ar fi avut socoteal[ tot de haina bun[t[\ilor lor. Pentr-acéia n-ar fi b[gat ]n seam[ caftaneli ]mp[r[te=ti, ca pre ni=te p[ianjini, =i ar fi zis c[ suntu ni=te z[blaie rupte =i réle. C[ la acel ]mp[rat mare =i minunat, ce au f[cut nunta, sunt alte podoabe, mai frumoase =i mai luminate dec`t acestor de acum. +i numai de \e-ai putea d[=chide u=a min\ii s[ vezi cugetele =i sufletele lor =i ]mpodobirile lor céle dinl[untru, tu ai c[dea jos pre p[m`ntu, c[ n-ai putea r[bda s[ vezi frumusé\ea sufletelor lor =i lumina =i str[lucirea hainelor, care str[lucescu mai luminos dec`t fulgerul. Iat[ c[ vom s[ zicem =i de b[rba\ii cei de d[mult, carii au fost minuna\i, iar au =i s[ duc pildele lor c[tr[ lucruri grele =i multe. Drept acéia, v[ duc c[tr[ umbl[rile acelor sfin\i, c[ n-au nici un lucru r[u de ]ntrist[ciune, ci ca c`nd =-ar r[dica corturi ]n ceriu, a=a s-au s[l[=luit de d[parte. Cei ce au p[timit greutate ]ntr-aceast[ lume =i s-au nevoit cu ostenéle c[tr[ d`nsul, pentru acéia =-au =i f[cut case ]n ceriu, c[ au fugit din ora= =i din cet[\i =i din case. C[ cel ce va s[ s[ nevoiasc[ cu totul c[tr[ Dumnezeu, nu-i iaste s[ =az[ ]n case, ce i s[ cade s[ l[cuiasc[ ]n case mut[toare, ca cela ce va s[ s[ mute dintr-o gazd[. Deci c`\i petrec =i vie\uescu a=a, tot ]n ponci= =i ]mpotriva noas112

tr[ l[cuiescu, c[ci c[ noi nu vie\uim ca ]ntr-o oaste, ci vie\uim ca ]ntr-o cetate, cu pace. Dar cine =-au f[cut vreodat[ case de piiatr[ ]n tab[r[, =tiind c[ cur`nd =i preste pu\inea vréme iar[=i va s[ le p[r[seasc[? Nimeni n-au f[cut a=a, ce m[car de ar =i ]ncépe ceva s[ fac[ a=a, acela ca un v`nz[toriu s[ va ucide. Sau cine ar cump[ra m[car o mil[ de loc ]n vrémea r[zboiului =i s[-=i fac[ cur\i pre d`nsa? Nimeni nu va face a=a. C[ de ar =i cugeta cineva s[ fac[ a=a, ]nc[ i-ar zice al\ii: “Venit-ai la r[zboiu, iar n-ai venit la nego\! Dar c[ci te nevoie=ti cu dor =i cu poht[ de acest loc, care preste pu\inea vréme vei s[-l p[r[se=ti? Las[, deaca vom merge la mo=iia noastr[, deacii vei face aceasta acolo!” Aceasta-\i gr[iescu eu acum, f[tul mieu: c`nd vom mérge ]n cetatea Ierusalimului celui de sus, acolo vei face aceasta, ce ]ns[ acolo nu iaste nici o nevoin\[ =i nici o osteneal[, c[ acel ]mp[rat minunat =i puternic le va face toate. Iar =i aici ajunge a l[cui ]ntr-un zemnic =i ]ngr[dit cu un g[rdicel, iar a face cet[\i =i case de piatr[ nici de un folos nu sunt. Auzi cum l[cuiescu t[tarii ]n case f[cute pre roate, =i l[ca=ul lor iaste f[cut tot ca al unor p[stori. A=a s[ cade s[ l[cuiasc[ =i cre=tinii, s[ ]ncungiure toat[ lumea lupt`ndu-se cu diavolul, =i s[-i izb[veasc[ pre cei robi\i =i supu=i de diavolul =i pre cei ce sunt \inu\i de diavolul =i de toate ale lui, s[ s[ schimbe. C[ aceia, deaca-=i fac colibi =i deaca vor s[ le p[r[seasc[, ei le p[r[sescu, ca cum ar l[sa osta=ii oastea cu pace, =i aceia deacii mult s-ar veseli =i s-ar bucura. C[ mai frumos lucru iaste, =i mai cu pl[cére a vedea pustiile av`nd umbr[ de céte c[lug[re=ti, dec`t voinici ]n oaste ]ntinz`ndu corturi =i ]nfig`ndu-=i suli\ile =i l`ng[ suli\e s[-=i puie plato=[le =i armele, iar alt[ mul\ime s[ aib[ ochi ca de aram[ =i ]narma\i cu arme de hier, =i ]mp[r[\ie ]ngrijat[ =i preste c`mpu multe 113

a=ternute =i pr`nzuri. C[ aceast[ vedére nu iaste bun[, ci iaste mai bun[ carea zic eu. Ia bl[m acum ]n pustii =i vom vedea umbrarile vitéjilor lui Hristos =i nu vom vedea acolo ]ntinderea corturilor, nici haine =i alte z[vése lucii, cu care fac umbr[ ]mp[ratului; ci vom vedea ce iaste mai bun =i mai fericit dec`t tot ce iaste pre p[m`nt. C[ de multe ori acolo s[ vor fi ]ntinsu ceriurile =i s[ vor fi ar[tat lucruri =i vederi minunate. +i vom vedea acolo l[ca=urile lor, carei cu nimic nu sunt mai jos sau mai mici dec`t ceriurile. C[ ]ntr-]nsele s-au pogor`t =i au intrat ]ngerii, ce ]nc[ tocma =i st[p`nul ]ngerilor. Dar de vréme ce veni la Avraam, carele era b[rbat cu f[mée =i avea coconi, c[ci ]l v[zu c[ iaste iubitoriu de streini, cu c`t mai mult va veni =i va afla omul cel ce s-au schimbat din trupul s[u =i l-au ur`t, =i cu c`t mai mult va l[cui =i va vie\ui cu cela ce s[ potrivé=te ]ntru toate trupului s[u. C[ mésele acestora au fost cur[\ite =i schimbate de mite =i de cam[t[ =i pline de dragoste, iar n-au fostu pre d`nsele p`raie de s`nge, nici buc[\i de carne, nici zemuri bune, nici fripturi, nici abur grozav, nici pizm[ sau g`lcevi, nici mestec[turi f[r’ de treab[. Ci numai ce au fostu ap[ =i p`ine, ap[ dintr-un izvor curat, iar p`ine din osteneal[ =i din munc[ dreapt[. Pentru acéia d[n\uia=te dumnezeiasca biseric[ =i ]ntr-]nsa preo\iia, ]nchipuirea albiturii =i str[lucirii ]ngere=ti. C[ preo\ii =i diaconii ]ntr-]nsa aduc jertv[ f[r’ de s`nge lui Dumnezeu =i necruntat[, pentru nepricéperea =i ne=tiin\a tuturor oamenilor. A=ijderea d[n\uia=te =i tot cinul =i r`nduiala c[lug[reasc[, ca cum ar fi ]n ceriu =i cu bucurie dumnezeiasc[ s[ bucur[ =i pre Dumnezeu roag[ =i-l c`nt[ cu umilin\[ =i cu glas ne]ncetat, ziua =i noaptea. +i-l laud[ cu laude nespuse ]n biséricile lui Hristos, =i l[cuiescu fr[\é=te. C[rora =i Dumnezeu le-au 114

f[g[duit via\a de véci, cum c`nt[ =i David la c`ntecul s[u: “Iat[ acum, ce iaste mai bine =i ce iaste mai frumos dec`t a l[cui fra\ii ]mpreun[?” +i ]n multe locuri =i ]ncungiur[ri departe, slobozescu c[tr[ Dumnezeu glasuri de laud[ =i de cinste, n[d[jduindu-se s[ ia via\a cea de véci =i s[ o mo=teneasc[. C[ mésele acelora céle de osp[\ era mugurul =i vl[starii copacilor, =i mai bine era acelea dec`t toate dulce\ile din mésele ]mp[r[te=ti =i f[r’ de nici o grij[ =i témere. +i nici au gr[it pre Dumnezeu de r[u, nici l-au a\`\at spre ceva, nici copila=ii nu i-au spereat, nici au f[cut r`s f[r’ de lucru, nici s-au amestecat s[ fac[ ]n=[l[ciuni. Ci iaste mas[ ]ngereasc[ =i cur[\it[ =i schimbat[ de acéste amestec[turi de toate. +i iaste a=ternut numai pre iarb[, cum =i Hristos f[cu pr`nzu ]n pustie. Iar fac aceasta mul\i =i ]n c`mpu f[r’ de colibi, =i au, ]n loc de acoperim`nt, ceriul =i, ]n loc de lum`nare s[-i luminéze, au luna. +i nu le trebue slugi s[ le slujeasc[, c[ le ajunge den d[stul acea lumin[ de sus ce-i lumineaz[. Aceast[ mas[ v[z`nd-o apostolii din cer, s[ ]nfrumsi\eaz[ =i s[ ]ndulcescu. C[ de vréme ce iaste bucurie de un p[c[tos ce s[ poc[ia=te, dar pentru at`\ea drep\i ce-i urmeaz[ lui totdeauna, ce lucru nu va face! C[ nu iaste acolo st[p`n sau slug[, ci to\i sunt st[p`ni unul altuia. +i nu-\i par[ c[ suntu acéstea zise vre ]ntr-o pild[. C[, deaca ]nsereaz[, ei nu s[ tem, nici s[ ]ntristeaz[, cum fac boga\ii oameni, de-=i aduc aminte de grijile cele multe ce au ziua, nici, deaca ]nnopteaz[, nu grij[scu de t`lhari, s[-=i ]ncuie u=ile =i s[-=i puie verigile pe la case, nici de nimic de ce s[ tem al\ii ei nu s[ tem, nici iau aminte cu lum`n[ri bine, s[ nu cumva s[ saie vre o sc`nteie de undeva, s[ li s[ aprinz[ casele. Ci tot graiul =i voroava lor iaste plin[ de bl`ndé\e =i de lini=te, =i nu vorbescu ei acéstea care le vorbim noi =i nu ne suntu nici de un folos. C[ noi 115

tot acéste vorbe réle avem =i zicem: cutare domn iat[ cum au fost, cutare iat[ cum =-au pus domniia, cutare iat[ cum s-au petrecut =i cum i-au luat cinstea lui altul, =i alte multe, ]nc[ mai réle de acéstea. Ci pururea sf[tuiescu de cele ce vor s[ fie =i s[ ]nva\[, ca cum ar fi petrec`nd ]ntr-alt[ lume =i ca c`nd ar fi sui\i tocma ]n ceriu. C[ toate céle de acolo totdeauna vorbescu: de bra\ele lui Avraam vorbescu, de cununile sfin\ilor, de d[n\uirea cu Hristos. Iar de céste de acum =i de ale lumii ace=tiia nici ]=i aduc aminte, nici pomenescu; ci tot de ]mp[ratul cel cerescu =i de r[zboiul =i caznele dievole=ti =i de ]ndrept[rile cu care s-au ]ndreptat sfin\ii. Ce am putea noi s[ ne asem[n[m sau s[ ne ]mpotrivim lor ]n ceva, c`nd noi suntem ca furnica? C[ cum s[ grijescu iale =i s[ nevoiescu numai de céle trupe=ti, a=ijderea facem =i noi. +i nu ne iaste den d[stul cu at`ta, ce ]nc[ facem =i mai r[u, c[ acéia s[ grija=te =i muncé=te numai c`t s[-i ajung[, iar noi ne nevoim ]nc[ s[ ne =i prisoseasc[; =i acéia c[ile tuturor nu le cerceteaz[, iar noi p[zim tot mitele =i cametele. Deci iat[ c[ nu ne ]nchipuim nici furnic[i, ce ne ]nchipuim lupului =i pardosului. }nc[ suntem =i mai r[i dec`t aceia, c[ci c[ lor a=a le iaste firea s[ s[ hr[neasc[, iar pre noi ne-au d[ruit Dumnezeu =i ne-au cinstit cu graiu =i cu cuv`ntu =i cu judecat[ dreapt[. Iar noi suntem mai r[i =i dec`t hier[le, =i dec`t dobitoacele. Iar aceia fiind aici, s-au f[cut streini =i vinetici, =i de toate de ale noastre s-au schimbat =i din haine =i den bucate =i den case =i den c[l\[minte =i din vorbe =i s-au ]nchipuit ]ngerilor. +i de-ar fi auzit cineva pre din=ii vorbind =i gr[ind, ]ns[ =i pre ei =i pre noi, atunce acela ar fi v[zut bine, numai din vorbe, c[ suntu cu adev[rat l[cuitori =i vie\uitori cere=ti, iar noi nu suntem harnici nici pre p[m`ntu de a ne s[l[=lui. Pentru acéia, de-ar mérge cineva 116

c[tr[ d`n=ii, m[car c`t de ]mpodobit, =i cu laud[ =i pohval[ mult[, at`t n-ar griji, nici ar b[ga seama nimic, c[ci c[ n-au ce lua, nici le pot face vreun necaz ceva. Ci tot ]ntr-un chip vor s[ fie, ca cum ar mérge cineva la un loc unde ar fi niscare aur =i =ipoc1, ca s[ dob`ndeasc[ =i s[ c`=tige de la aur =i de la =ipoc vreo str[lucire ceva. A=a =i aceia ce vor s[ afle dentr-ace=tea, den negrijirea ce fu zis[ mai nainte. +i ca cum s-ar sui cineva vre ]ntr-o m[gur[ ]nalt[, deci, de ar fi c`t de mic cu statul, tot se véde nalt, a=ijderea =i ace=tea carii mergu c[tr[ cugetele lor céle ]nalte =i ]n\elépte, a=a s[ arat[ p`n[ ce l[cuiescu acolo. Iar deaca se pogoar[, iar se pleac[ =i s[ mic=oreaz[. C[ ]naintea acelora ]mp[ra\ii =i domnii =i judec[torii numic nu sunt. Ci cum r`dem noi de coconii cei mici c`nd s[ joac[, a=a =i ei nu bag[ seama de pohtele =i de aprinderile trupurilor sale. +i de le-ar da m[car s[ fie =i ]mp[ra\i, nici acéia, nici cum n-ar vrea, daca ar cugeta c[ iaste mai bun =i iaste mai de folos traiul lor, =i deaca ar =ti c[ acea ]mp[r[\ie ce li-o va da cineva va s[ aib[ sf`r=it =i va s[ fie numai p`n[ la o vreme. Dar noi, c[ci nu vom s[ mérgem c[tr[ o fericire ca aceasta, c[ci nu mérgem c[tr[ ni=te ]ngeri ca ace=tea, c[ci nu luom haine curate =i s[ ne bucur[m la acea nunt[ ]mp[r[teasc[. C[ r[u iaste a =[dea la r[sp`ntii =i a cére, iar mai r[u iaste a s[ ]mbog[\i omul cu nedreptate. C[ mai bine iaste a cére la r[sp`ntii, dec`t a pr[da pre cineva =i a lua cuiva cu de-a sila. C[ci c[ cel ce cére are iert[ciune, iar cel ce prad[, el ]nsu=i =-aduce cazn[ =i munc[ f[r[ sf`r=it. +i s[racul cu cérerea nimic nu m`nie pre Dumnezeu, iar cel ce prad[, acela a\`\[ m`niia lui Dumnezeu, amestec`ndu 1 Not[ marginal[: “+ipoc s[ cheam[ pomul care are rodii, adec[ rodiul, c[ rodiul face flori mai frumoase dec`t to\i pomii”.

117

g`ndurile oamenilor. +i prada r[dic[ durére =i ran[. Iat[, v[z`nd acéstea, s[ ne lep[d[m de cam[ta dupre p[m`nt, ca s[ dob`ndim céle cere=ti =i cu mult[ nevoin\[ s[ apuc[m ]mp[r[\iia cea de sus. C[ nici ]ntr-un chip lenevosul nu va putea ]ntra acolo. Iar zice Dumnezeu: “S[ fie intrare tuturor celor nevoitori =i priveghitori =i s[ o dob`ndeasc[. Amin!”

Povéste a fericitului Varlaam =i a lui Iosaf, feciorul lui Avenir ]mp[ratu

Era un ]mp[rat mare =i sl[vit foarte. Deacii el odat[ s[ puse ]ntr-o car`t[ ferecat[ cu aur =i ]mprejurul lui era to\i domnii =i boiarii s[i, cum s[ cade unui ]mp[rat. Deci merg`nd a=a, ]nt`mpin[ doi b[rba\i ]mbr[ca\i ]n haine sparte =i ]ntinate =i cu fé\ele sélbede =i négre =i ]mp[ijinate. Iar acel ]mp[rat ]i =tiia pentru ce suntu a=a, c[ li s[ topise trupurile =i s[ ve=tejise de post =i de ajun =i de neodihn[. +i cum ]i v[zu ]mp[ratul acela, ]ndat[ s[ri din car`t[ =i mérse d[ c[zu jos pre p[m`ntu =i s[ ]nchin[ ]naintea lor. Deacii s[ scul[ =i-i luo ]n bra\e =i cu dragoste-i s[rut[. Iar priiatenilor =i boiarilor lui nu le fu aceasta pre voie, ce zicea adinsu ei-=i: “Nu s[ cuvine, nici s[ cade s[ se fac[ aceasta cinstei ]mp[r[te=ti”. Iar ]mp[ratului nu-i ]ndr[znea s[-i zic[ ]n fa\[. Ci avea acel ]mp[rat un frate, deci ei ziser[ lui: “A=a te rug[m s[ zici ]mp[ratului: «alt[ dat[ s[ nu mai fac[ at`ta batjocuri cinstei =i coronei ]mp[r[te=ti»”. Deacii, el zise ]mp[ratului, iar ]mp[ratul ]mput[ nechibzuialii =i nepricéperii lui =i-i déde r[spunsu, care el nu s[ putea domiri ce va s[ fie. +i avea obiceaiu acel ]mp[rat a=a: c`nd va judeca pre cineva spre moarte, el trimitea la poart[-i pre un tr`mbita= de-i tr`mbita cu tr`mbi\a. Deacii 118

acela, deaca auziia glasul tr`mbitei la poarta sa, el =tiia c[ iaste a doao zi de periciune. Iar deaca ]nser[, trimise ]mp[ratul tr`mbita=ul cu tr`mbita cea de moarte, de tr`mbit[ ]naintea por\ii fr[\`ne-s[u. Iar el, deaca auzi tr`mbita cea de moarte tr`mbit`ndu la poarta sa, s[ p[r[si de-a mai trage n[déjde de via\a ace=tii lumi, ci toat[ noaptea fu ]n grij[ =i ]n g`nduri de sc`rb[, =i-=i tocmi casa =i ]nv[\[ de toate pre r`nd, ca cel ce =tiia c[ va s[ moar[. Iar diminea\a, deaca s[ f[cu ziuo, el s[ ]mbr[c[ ]n haine negre =i de jale. A=ijderea s[ ]mbr[c[ =i jup`neasa-i =i to\i copiii s[i. +i mérse el la divanul ]mp[ratului pl`ng`nd =i t`nguindu-se cu amar. Iar ]mp[ratul, deaca-l v[zu c[ pl`nge a=a cu amar, ]l chem[ la sine ]ntr-o c[mar[ ]nl[untru =i zise: “O, om ne]n\eleg[toriu =i f[r[ chibzuial[! Dar deaca vréme ce temi a=a numai de o tr`mbi\[ a mor\ii =i de un frate al t[u =i om ca =i tine, c[ruia nu i-ai stricat nimic, nici e=ti vinovat, dar mie cum ]mi aduci ]mput[ciune c[ci am s[rutat cu smerenie pre m[rturisitorii Dumnezeului mieu, care miau spus moartea =i mi-au m[rturisit mai adev[rat dec`t tr`mbi\a, =i mi-au vestit vestirea cea ]nfrico=at[ a st[p`nului mieu, c[ruia am gre=it mult =i am f[cut p[cate mari ]naintea lui? Iat[, acum v[diiu =i ar[taiu nebuniia ta =i ]n chip ca acesta te ]nfrico=aiu =i te sp[imaiu; =i preste pu\in[ vréme voi ar[ta aiavea =i nebuniile celor ce te-au ]ndemnat s[-mi gr[ie=ti a=a”. +i deaca m`ng`ie pre frate-s[u =i-l folosi cu cuvinte ca acéstea, =i-l l[s[ de mérse acas[-=i, deacii porunci de f[cu 4 co=ciuge de lemnu. Ci 2 le ferec[ preste tot cu aur =i b[g[ ]ntr-]nsele oase ]mpu\ite =i sc`rnave, =i plehupele deasupra le b[tu =i le \intui tot cu cuie de aur, iar célélalte 2 le unse numai cu smoal[ pre d`nafar[ =i le umplu de pietri scumpe =i de m[rg[ritariu =i de alte miroseale bune, =i le ]nf[=ur[ c`te cu o t`rsin[. 119

Deacii cheam[ ]mp[ratul pre boiarii =i pre priiatenii aceia ce-i ]mputase pentru ]ntimpinarea acelor s[raci =i puse ]naintea lor acéle co=ciuge, c`te 4, =i zise s[ s[ pre\uiasc[ ce vor pl[ti céle ferecate cu aur =i ce vor pl[ti céle unse cu zmoal[. Iar ei puser[ pre\ mare =i mult celor ferecate =i ziser[ c[ ]ntr-acélea s[ cade s[ fie corone =i lucruri scumpe =i br`ne ]mp[r[te=ti. Iar celor smolite ei le puser[ pre\ pu\in. Atuncea zise ]mp[ratul c[tr[ d`n=ii: “Bine =tiiam c[ ve\i zice voi a=a! Ce nu se cade a=a, ce s[ cade cu ochii cei dinl[untru s[ vede\i céle d`nl[untru ce suntu ]ntr]nsele, sau de vor fi de cinste sau de necinste”. +i zise ]mp[ratul s[ d[=chiz[ sicriile céle ferecate cu aur =i, deaca le d[=chiser[, ie=i dintr-]nsele o ]mpu\iciune rea, =i v[zur[ ]ntr-]nsele lucruri grozave. Deacii zise ]mp[ratul: “Acesta iaste chipul cel ]mbr[cat ]n haine scumpe =i frumoase, =i ceia ce s[ trufescu cu slava cea mult[, iar ]nl[untru ei sunt plini de lucruri réle =i mor\i =i ]mpu\i\i”. Apoi zise ]mp[ratul de d[=chiser[ =i co=ciugele céle unse cu zmoal[, =i cum le d[=chiser[ ie=i dentr-]nsele miros frumos =i se v[zur[ lucruri minunate =i scumpe =i frumoase. Deacii zise ]mp[ratul c[tr[ d`n=ii: “Acéste co=ciuguri =ti\i cui se asemeneaz[? Asemeneaz[-se celor doi oameni, carii era ]mbr[ca\i ]n haine sparte =i cu férfeni\e ]ntinate =i ]mp[ijina\i la obrazu =i m`nji\i =i negri =i n[du=i\i =i osteni\i, c[rora le c[uta\i voi numai chipurile céle denafar[ =i mi i-a\i ]mputat, c[ci m-am ]nchinat eu lor p`n’ la p[m`ntu. Iar eu, pricep`nd =i cunosc`ndu cu ochii cei dinl[untru ai ]n\élegerii méle cur[\irea sufletelor lor =i a lor str[lucire, care era mai minunat =i mai frumoase dec`t coroana =i dec`t toat[ cinstea ]mp[r[\iei méle, cur[\iia sufletelor lor =i str[lucirii lor, iat[ acestea toate, ]nc[ =i caftanele céle ]mp[r[te=ti, pentru m[rirea acelora nimic n-am b[gat seama, ci le-am 120

c[lcat toate pre p[m`ntu jos, ]naintea lor”. A=a-i ]nv[\[ s[ nu caute, nici s[ ia aminte c[tr[ céle denafar[. A=ijderea f[ =i tu, cum f[cu acel ]mp[rat bun =i credincios, =i te vei ]n[l\a ]ntru smereniia ta. +i s[ cinste=ti pre cei ce suntu robi lui Dumnezeu, c[ aceia suntu =i fra\ii lui.

Pild[ a aceluia=i Varlaam. Pentru priveghetoare

C[ zice c[ cei ce s[ n[d[jduiescu ]n minciuni =i cred numaidec`t cuvintele céle de=arte =i nu iscodescu ]nt`i bine, s[ vaz[ acele lucruri suntu adev[rate au ba, =i ceia ce-=i ]nal\[ g`ndul =i cugetul unde nu pot ajunge, =i cei ce s[ c[iescu de lucrurile cele ce au trecut, m[car réle, m[car bune, unii ca aceia s[ ]nchipuiescu unui om ce au f[cut un la\ =i-l puse ]n ni=te buruieni s[ prinz[ niscare p[s[réle. +i deaca-l puse, prinse o privighetoare, care iaste pas[re ]n\eleapt[, =i vru s[ o junghe. Iar acei p[s[réle ]n\elépte i s[ déde glas ca de om, de gr[i =i zise a=a c[tr[ acel v`n[toriu: “O, ome, deaca m[ vei junghea, ce folos vei avea de mine? C[ iat[ c`t suntu de mititea, ci =tii c[ nu-\i vei s[tura p`ntecile de carnea mea. Iar de m[ vei slobozi den la\, eu ]\i voi da 3 ]nv[\[turi, care, deaca le vei p[zi, foarte ]\i vor fi de folos ]n toate zilele vie\ii tale”. Acel om s[ mir[ de ni=te cuvinte ca acéstea =i zise c[ de va auzi niscari ]nv[\[turi noao de la d`nsa, el o va slobozi. Deacii priveghitoarea s[ ]ntoarse c[tr[ d`nsul =i zise: “Omule, la nimic, la ce nu vei putea apuca, s[ nu te tinzi; =i de lucrurile céle ce au trecut s[ nu te c[ie=ti; =i minciunile niciodat[ s[ nu le crezi. Acéste trei ]nv[\[turi s[ le p[ze=ti, =i-\i vor fi de mare folos”. +i s[ mir[ acel om de acéle cuvinte ale ei, ]n\elépte =i tocmite, =i o slobozi den la\ =i o l[s[ s[ se duc[. 121

Iar acea priveghetoare vr`nd s[ vaz[: acel om folositu-s-au ceva den ]nv[\[turile ei, au ba, ]ncepu a zbura ]n slav[ =i a zice: “O, c`t iaste de r[u omul cel f[r’ de sfat =i f[r’ de chibzuial[! O, ome, c`t[ avu\ie pierdu=i tu ast[zi, c[ ]n ma\ele méle iaste un m[rg[ritariu mai mare dec`t oul de zgrip\or”. Iar acel v`n[toriu, deaca auzi a=a, s[ ]ntrist[ foarte =i-i p[ru r[u c[ci o au slobozit pre acea privighitoare, =i iar s[ nevoia s[ o prinz[. +i-i zise: “Vino ]n casa mea =i te voi osp[ta bine =i te voi slobozi iar[=i”. Iar privighitoarea zise c[tr[ d`nsul: “Acum eu te cunoscuiu c[ n-ai nici o minte =i e=ti f[r’ de nici o chibzuial[ =i nebun. C[ iat[, c`te \e-am zis =i te-am ]nv[\at cu dragoste =i cu nevoin\[, le-ai ascultat; iar nici o folosin\[ dentr-]nsele n-ai c`=tigat. Crez, eu \e-am zis: de lucrurile cele ce au trecut, s[ nu te c[ie=ti, iar c[ci am sc[pat eu din m`inile tale, \ie ]\i pare r[u =i te c[ie=ti pentru lucru ce au trecut. +i \e-am mai zis: la ce lucru nu vei putea prinde, s[ nu te tinzi, =i nu vezi c[ eu zbor prin v[zduh? +i \e-am gr[it: minciunile niciodat[ s[ nu le crezi, iar tu iat[ c[ crezu=i s[ fie ]n ma\ele mele un m[rg[ritariu mai mare dec`t trupul mieu, =i n-ai chibzut s[ vezi c[ nici eu, cu totul, nu suntu c`t oul de gripsor! Dar m[rg[ritariul at`ta de mare, cum ar fi ]nc[put ]n ma\ele méle?” Drept acéia, nu s[ cade nimunui s[ s[ m`nie ]ndat[ =i s[ fac[ r[u, iar mai ales ]mp[ratului =i domnului =i celor puternici. C[ zice Scriptura: “Ceasul m`niei lui iaste c[d[re”. Ce nici s[ te gr[be=ti =i s[ te nevoie=ti a créde minciunile, ]n loc de lucruri adev[rate, p`n[ nu s[ vor adeveri cuvintele =i lucrurile cu ar[tare credincioas[. Iar de te vei ispiti s[-\i ]ntinzi dreapta ta mai sus dec`t unde \e-au dat Dumnezeu, cela ce biruia=te pre cei vii =i pre cei mor\i, cu adev[rat deacii te vei c[i =i nu-\i va fi acea c[ial[ 122

nici de un folos. Pentru aceia toate lucrurile s[ le face\i cu sfat =i cu socoteal[ =i cu ruga lui Dumnezeu, =i deacii nu te vei c[i de lucrurile céle ce au trecut. Iosaf ]ntreb[ pre Varlaam =i zise: “Dar cum s[ va p[zi ni=tine, dup[ botez, curat de toate p[catele, daca, de vreme ce au poc[in\[, dup[ ce gre=escu, cum zici tu? C[ mie ]mi pare mul\i s[ nu s[ ]ndreptéze, ci s[ fie ]n multe griji =i dureri =i pl`ngeri. Iar eu a= pohti s[ dob`ndescu calea céia cu carea a= putea poruncile lui Dumnezeu s[ le p[zescu =i s[ nu m[ d[zlipescu de d`nsele. Ca deaca mi s[ vor ierta lucrurile céle réle ce am f[cut mai denainte, deacii s[ nu mai m`niiu iar pre sf`ntul =i Dumnezeul mieu cel dulce”. Iar Varlaam zise: “O, cinstite ]mp[rate, bine zici =i-mi pl[cur[ cuvintele tale! Iar iaste un lucru cu anevoie a =[dea cineva l`ng[ foc =i s[ nu s[ prigoreasc[, =i iar[=i nu iaste lesne a se ]ncurca cineva=i cu lucrurile =i cu grijile lumii =i s[ vie\uiasc[ ]n bog[\ie =i ]n ospé\e, =i apoi s[ poat[ umbla ]n poruncile lui Dumnezeu =i s[ s[ p[zeasc[ s[ fie curat de acéstea. C[ au zis Dumnezeu: “Nimeni nu va putea sluji la doi domni, c[ sau va iubi pre unul, iar pre altul va ur], sau de unul va asculta, iar pre altul va ]ncépe a nu-l b[ga ]n seam[. C[ nu va putea nimeni s[ slujasc[ =i lui Dumnezeu =i Mamonului”. Scrie =i Ioan, ucenicul cel iubit, care iaste evanghelist =i theolog, =i zice: “Nu iubire\i lumea, nici céle ce sunt ]n lume, c[ cel ce iube=te lumea, nu iaste dragostea tat[lui ]ntr-]nsul. C[ tot ci iaste ]n lume, poht[ trupeasc[ iaste =i d[sf[tare ochilor. +i trufiia vie\ii nu iaste de la tat[l, ci din lumea aceasta iaste. +i va trece lumea aceasta =i pohta ei, iar cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela va tr[i ]n véci”. Aceasta auzind purt[torii de Dumnezeu, p[rin\ii no=tri cei dumnezeie=ti =i pricep`ndu c[ “s[ cade cu multe nevoi =i ]ntrist[ciuni a intra ]n 123

]mp[r[\iia ceriului” s-au nevoit a p[zi dup[ botezu haina care i-o au cur[\it cu neputrejune =i curat[ =i nestricat[. Pentru acéia, unii dintr-]n=ii s-au ]nvrednicit de s-au botezat =i a doa oar[. Dar[ cum s-au putut boteza a doao oar[? Botezatu-s-au cu s`ngele lor, ]n vrémea muncilor c`ndu-i muncea. C[ =i aceasta ]nc[ s[ chema botezu, =i iaste foarte botez cinstit =i prosl[vit. C[ deacii nu s[ mai spurc[ acestu botezu de a doa oar[, cu cugete réle =i p[c[toase, care =i Dumnezeu ]l luo pentru noi =i-l ]nchipui =i-i zise botezu. Deacii, de-atuncea fur[ lui asémene =i ]nchipui\i ]nt`i ai s[i apostoli =i ucenici, dup[ aceasta ceata sfin\ilor mucenici, care s-au dat spre munc[ ]n vremile ]mp[ra\ilor celor muncitori =i slujitori de idoli, de s-au muncit =i =-au v[rsat s`ngele pentru numele lui Hristos =i au r[bdat pentru d`nsul toate felurile de munci. C[ au fostu da\i leilor =i altor hier`i cumplite =i b[ga\i ]n foc =i t[ia\i de sabie. Iar ei tot m[rturisea m[rturie bun[ =i =-au p[zit credin\a. Pentru acéia li s-au pl[tit cu dreptate =i au dob`ndit cinste dreapt[ =i acum suntu l[cuitori cu ]ngerii. +i at`ta str[lucir[ bun[t[\ile lor, c`t “s[ tinse véstea lor ]n toat[ lumea =i cuvintele lor ajunser[ de luminar[ =i ]ndreptar[ toate marginile p[m`ntului” =i s-au umplut toate biséricile de sfin\irea lor. Iar pre draci cu totul ]i gonescu =i celor ce suntu bolnavi de boalele céle f[r’ de leac, deaca s[ atingu de d`n=ii, le dau leac =i vindecare. +i iaste pentru d`n=ii poveste mult[ =i lung[, care va vrea s[ spuie cinstitele lor lucruri. Pentru c[ acei ]mp[ra\i r[i =i muncitori cumpli\i, dintr-acéle vremi, r[u s-au petrecut =i gonirea care era spre d`n=ii s[ potoli. +i st[tur[ al\i ]mp[ra\i credincio=i ]n toat[ lumea, =i deaca luar[ aceia =i s[ potrivir[ acelora =i dragostei lui Dumnezeu, carei suntu mucenici, =i cu voirile =i cu pohte acelora ]=i r[nir[ sufletele lor. +i lua aminte 124

=i le chibzuia foarte bine =i cum s[ cade, ca s[-=i duc[ sufletele lor curate =i nespurcate ]naintea lui Dumnezeu, dinpreun[ cu trupurile. Lep[dar[ toate patemile =i cugetele céle spurcate ale trupurilor =i ale sufletelor lor =i le cur[\ir[. +i aceasta nu poate fi ]ntr-alt chip cumva=i s[ s[ fac[, ci numai c[ci lua bine aminte =i vedea chibzuirea poruncilor =i a credin\ei =i a lucrurilor celor bune. C[ nici de un folos nu iaste, c[ci or umbla prin mijlocul grijilor lume=ti, pentru acéia ]=i aleaser[ alt[ via\[ =i traiu ]nstreinat =i schimbat, =i p[r[sir[ toate, precum zise Dumnezeu: p[rin\ii, feciorii, rudeniile, priiatenii, bog[\iia =i hrana. +i toate c`te suntu ]n lume ur`nd, ]n pustie s[ s[l[=uir[, ca ni=te hiar[ s[lbatece =i l[cuir[ pren mun\i, pren p[duri, pren pe=teri =i prin scorburile p[m`ntului, cu mult[ sc`rb[ =i lips[. +i s-au d[p[rtat de toate frumse\ile =i dulce\ile p[m`nte=ti =i s-au p[rt[=it numai unor obiiale réle, slabe =i proaste =i a pu\inea p`ine. +i cu acéstea cugetar[ doao lucruri: =i ]nt`i le chibzuir[ ca s[ nu s[ cumva cunoasc[ de vicleniia vr[jma=ului =i den pornirile ]ndemn[rilor lor =i s[ s[ ]nd[zr[d[cinéze pohta =i cugetele lor céle ce le-au avut =i le-au s[dit cu toat[ r`vna ]n inimile lor, spre céle cere=ti =i dumnezeie=ti. A doao, ca s[-=i sup\ie =i s[-=i omoar[ pohtele trupului cu patemi réle =i cu nevoi =i s[ nu s[ scapete de slava celor ce s-au ]ncununat pentru v[rsarea s`ngelui lor, ce c`t putur[ s[ ]nchipuir[ patimilor lui Hristos, =i vor fi p[rta=i ]mp[r[\iei cei f[r’ de sf`r=it. A=a =i ]ntr-acesta chip, socotind ei toat[ via\a =i traiul lor, petrecur[ cu lini=te =i f[r’ de turburare. C[ unii l[cuia f[r’ de colibi =i r[bda c[ldura z[dufului =i gerul iernii =i r[ceala ploilor =i suflarea cea frigoroas[ a v`nturilor =i alte nevoi =i greut[\i priimiia de a lor bun[ voie. Iar al\ii =[dea c`te ]ntr-o colib[ =i acolo f[cea lucruri bune =i s[ ]ndeletnicea 125

de toate m`ng`ierile =i r[paosul trupului, =i m`nca numai c`te pu\inea p`ine seac[ sau legumi nehiarte =i buruieni =i muguri den copaci =i vie\uia cu via\[ grea =i cu nevoie. +i nu le era d`n d[stul numai at`ta c`t s[ p[r[sea de toate bucatele céle bune =i cu dulcea\[, ci ]nc[ s[ nevoia =i c[tr[ altele: c[tr[ r[bdare =i c[tr[ ajun, =i gusta dintr-acea p`ine seac[ sau legumi nefiiarte =i buruieni =i din mugurul copacilor foarte c`te pu\inel, at`t numai c`t s[-=i \ie via\a. C[ unii ajuna toat[ s[pt[m`na, iar dumineca numai ce gusta c`te ceva dintr-acéstea, iar al\ii de 2 ori ]n s[pt[m`n[, iar al\ii din amiaz[zi ]n amiaz[zi sau din sear[ ]n sear[, iar cu ruga =i cu rug[ciunile ]nchipuia traiului =i vie\ii ]ngere=ti. Iar pizma =i negu\[toriia =i precupiia, care era ]ntru oameni, de totul tot o p[r[sir[ =i o l[sar[, =i cugetele =i g`ndurile céle d[=arte =i ]n=[l[toare =i nebune nu-i am[gir[. +i c`nd f[cea bun[t[\i mai multe ei nu cugeta c[ le-au f[cut cu ostenin\ele lor, ce cu putérea lui Dumnezeu g`ndea c[ s-au f[cut. +i toat[ voirea lor o pleca ]n\eléptei smerenii =i nu socotea s[ fie f[c`nd nici un lucru des[v`r=it, c`t s[ ostenia de mult, ci ]nc[ tot s[ fie mai cu mult[ datorie ]mpresura\i s[ \inea. Precum zise =i Domnul Hristos, gr[ind: “C`nd ve\i face toate c`te v[ sunt poruncile, atunce voi zice\i: «robi neharnici =i nevrédnici suntem, c[ ce ni s-au c[zut noao s[ facem, noi n-am f[cuti»”. +i a=a =i ]ntr-acesta chip era care de care mai smerit, iar trufiia =i m[riia cea de=art[ =i toate altele, carele pohtescu oamenii, nici cum nu s[ afla ]ntr-]n=ii. Ce pentru aceasta l[cuia ]n pustii =i voia s[ nu s[ arate oamenilor ]ndreptare, de la d`n=ii s[ ia plat[. C[ =tiia bine c[ toate faptele =i lucrurile ce s[ fac ]ntru trufie, acélea n-au plat[, c[ci c[ suntu f[cute pentru pohvala de la oameni, iar nu pentru pohvala de la Dumnezeu. Dreptu acéia, cine va face lucruri =i ostenéle 126

pentru ca s[-l laude oamenii, acela ]ndoit ]=i va face =ie nevoe, c[ trupul =i-l ostené=te, iar plat[ pentru acéia n-are. Iar cei ce-au pohtit s[ fie sl[vi\i de lauda Celui-desus, c[tr[ a lui slav[ s-au dus, =i slava oamenilor =i a lumii ace=tiia nu o au b[gat ]n seam[. C[ unii au fugit =i s-au dep[rtat de oameni, =i a=a deosebi s-au ostenit =i s-au nevoit cu bune nevoin\e =i tot ]n lucruri bune =-au cheltuit toat[ via\a lor. Dup[ acéia s-au apropiat c[tr[ Dumnezeu. Iar al\ii, mai aproape l[cuia unul de altul =i numai duminicile =i s[rb[torile veniia la biséric[ =i s[ aduna, de s[ precestuia dumnezeie=tilor taini, jungherii cei f[r’ de s`nge a cinstitului trup =i s`nge al Domnului nostru Iisus Hristos, carea iaste ]ntru iertarea p[catelor celor credincio=i, =i li s[ d[ ]ntru luminarea =i sfin\irea sufletelor =i a trupurilor. +i s[ ]ntreba unul cu altul de ]nv[\[turile dumnezie=tilor cuvinte =i de alte ]nv[\[turi, care s[ c[dea. Iar a\`\[rile =i ]nt[r`t[rile céle acoperite =i ascunse le v[dea, ca nu cumva s[ s[ prinz[ ]ntr-]nsele cineva din cei ce nu vor =ti caznele =i a\`\[rile acelui r[zboiu. Deacii iar s[ ]ntorcea fie=tecarele dintr-]n=ii la l[ca=urile =i la colibile lor =i cu bun[t[\ile lor punea miiarea care iaste vrednic[ de toat[ cinstea =i dulcea\a ]n vasele inimilor lor, =i f[ciia road[ foarte dulce, carea era =i s[ c[dea a fi la masa cea cereasc[. Iar al\ii l[cuiescu de ob=te =i s[ adun[ mul\i =i-=i r[dic[ unul s[ le fie mai mare =i nastavnic =i suptu porunca aceluia to\i s[ pleac[ =i s[ supun, =i toat[ voia lor cu cu\itul ascult[rii o junghe =i s[ cheam[ ca c`nd ar fi ni=te robi cump[ra\i. Deacii nu mai tr[iescu, nici vie\uiescu lor, ce lui Hristos, pentru a c[ruia dragoste ei de a lor bun[ voie se-au f[cut mai mici =i s-au supus. +i s[ cade a zice c[ deacii nu mai tr[iescu, nici vie\uiescu lor, ci ]ntr-]n=ii l[cuia=te =i vie\uia=te Hristos, c[ruia, l[s`ndu-=i =i p[r[127

sindu-se de toate de altele, urmeaz[ lui. Deci, a=a =i ]ntracesta chip f[c`nd, l[cuiescu acum ca ]ngerii =i c`nt[ lui Dumnezeu c`nt[ri =i c`ntece. Ca cu un suflet suntu m[rturisitori poslu=aniei =i patemei, =i pre d`n=ii s-au umplut cuv`ntul Domnului, care au zis: “Unde suntu 2 sau 3 ]n numele mieu, acolo, ]n mijlocul lor sunt =i eu”. Aici nu s[ ]n\elége acestu cuv`ntu s[ fie cu m[sur[, at`t numai, adec[ 2 sau 3 aduna\i, ce aceasta 2 sau 3 s[ socoté=te m[car de ar fi c`t de mul\i. Iar de s[ vor aduna m[car pu\inei, m[car mul\i, ]n numele lui cel sf`ntu =i s[-i slujasc[ cu dragoste =i cu c[ldur[, noi crédem cu toat[ adeverin\a cum s[ fie prin mijlocul robilor s[i. }n chipuri ca acestea =i cu via\a ca aceasta =i cin, cei den p[m`ntu =i de \[r`n[ pohtir[ =i r`vnir[ traiul cerescu, l[cuindu ]n postu =i ]n rug[ciuni =i ]n lacr[me calde, ]n pl`ngere smerit[, ]n strein[tate =i ]n cugetele mor\ii, ]n bl`ndé\e =i ]n nem`nie, ]n t[cére =i ]n lips[ =i ]n s[r[cie, ]n cur[\ie =i ]n mintea cea ]ntreag[, ]ntru ]n\elepciunea cea plecat[ =i ]n lini=te. }n dragostea cea des[v`r=it[ c[tr[ Dumnezeu =i c[tr[ vecini =-au petrecut via\a aceasta cu obiceaiuri =i tocmele ]ngere=ti. Pentru acéia =i Dumnezeu i-au ]nt[rit cu sémne =i cu minuni =i cu multe feliuri de puteri, =i f[cu de s[ auzi véstea minunatelor lor vie\i =i traiuri peste toat[ lumea. Iar[ lumea aceasta cu adev[rat iaste rea =i ]n=[l[toare =i pizm[tari\[ =i ur`toare. C[ c`t d[ruia=te pre priiatenii ei, apoi iar cu m`nie =i cu urgie ]ntoarce =i ia ]napoi =i-i trimite goli de toate bun[t[\ile =i ]mbr[ca\i ]n ru=ine =i ]ns[rcina\i cu toate greut[\ile ]n sc`rba cea de véci, =i pre cei ce-i ]nal\[ iar[=i degrab’ ]i supune suptu picioare =i-i smeré=te cu s[r[ciia cea mai de apoi =i sunt bucurie tuturor vr[jma=ilor lor. A=a =i ]ntr-acesta chip suntu darurile 128

ei. A=a suntu milele ei, =i iaste vr[jma=[ priiatenilor ei =i f[c[toare de r[u tuturor celor ce fac voia ei =i cu m`nie arunc[-i jos pre to\i cei ce s[ razim[ de d`nsa, =i sl[bé=te pre to\i ceia ce s[ n[d[jduiescu spre d`nsa. Cu cei nebuni s[ sf[tuia=te =i face f[g[duiale mincinoase, numai ca s[-i trag[ c[tr[ sine. Deacii ei, deaca s[ apropie c[tr[ d`nsa, ia s[ afl[ f[r[ ]n\elep\ie =i mincinoas[ =i nu umple f[g[duialele ce le-au f[g[duit. C[ ast[zi unge g`rtanul lor cu unsori de bucate dulci, iar m`ine ia-i pune de-i m[n`nc[ vr[jma=ii lor. Ast[zi pune pe vreunul dentr-]n=ii ]mp[rat, iar m`ine ia-l d[ ]n rea robie. Ast[zi iaste ]nd[stulit cu de toate bun[t[\ile f[r’ de num[r =i f[r’ de seam[, iar m`ine ia-l m`n[ de cere pre uli\e, den u=[ ]n u=[. Ast[zi coruna slavei pune ]n capul lui, iar m`ine ia-l pune cu capul jos pre p[m`ntu. Ast[zi ]nfrumusi\eaz[ grumazii lui cu gherdanuri de aur curat =i cu pietri scumpe, iar diminea\[ ia-l smeré=te =i-l leag[ cu lan\uri de hier. }n pu\inea vréme cu toate bun[t[\ile ]l face, iar apoi, cur`nd ]l ura=te =i pune pizm[ pre d`nsul. Ast[zi ]l veselé=te, iar m`ine cu pl`ngere =i cu suspini ]i pl[té=te. Ca acesta sf`r=it pune ia pre ceia ce o iubescu =i totdeauna a=a voia=te =i ]ntr-acesta chip priia=te =i nu-i iaste grij[ de cei ce au trecut, nici ]i iaste mil[ de cei ce au r[mas. Ce pre ceia cu hicle=ug i-au ]n=[lat, iar pre ce=tea iar s[ nevoia=te cu me=te=ugul ei s[-i v`neze. +i muncé=te ca s[ nu scape nimeni din cursele ei cele ficléne. Deci cei ce-=i al[tur[ cugetele =i-=i petrec via\a =i traiul dup[ voia ace=tii st[p`ne réle =i f[r[ credin\[, iar de bunul =i iubitoriul de oameni Dumnezeu ei cu ne]n\elep\iia lor s-au dep[rtat =i s-au amestecat cu mare bucurie ]n lucrurile lumii =i de céle ce vor s[ fie n-au socotit, nici =-au adus aminte, ci au petrecut tot ]n voia =i ]n pohtele trupului, iar pre ocaianicul =i tic[losul suflet l-au p[r[sit, de s-au 129

topit de foame =i au p[timit ]ntunerece de nevoi =i de r[ut[\i, ace=tea s[ aseam[n[ unui om ce fugea de un inorog =i nu putea nici cum s[ rabde =i s[ t`rpeasc[ strigarea =i zbieretul glasului lui cel groaznic =i ]nfrico=at, ce fugiia tare, ca nu cumva s[-l ajung[ =i s[-l m[n`nce. +i a=a fugind, c[zu ]ntr-o groap[ mare. +i, deaca c[zu ]ntr-]nsa, el afl[ acolo un copaci =i s[ apuc[ de s[ urc[ ]ntr-]nsul =i st[tu cu picioarele pre ni=te ramuri =i g`ndea c[ va fi ]n pace =i f[r’ de nici o grij[. Iar deaca s[ urc[, el c[ut[ la r[d[cina acelui copaci =i v[zu doi =oareci: unul era albu, iar altul era negru. +i rodea totdeauna acel copaci, ]n care era el, =i at`ta-l rosése, c`t pu\intel era s[ caz[ jos. Deacii c[ut[ ]n fundul acei gropi =i v[zu un =arpe mare =i groaznec =i unde sufl[ =i ie=a din gura lui par[ de foc =i venea cu gura c[scat[ =i cu din\ii r`nji\i, numai s[-l ]nghi\[. Deacii iar c[uta spre partea ]nc[tro sta el cu picioarele, =i v[zu 4 capete de aspid[, unde s[ iviia din malul acela ce era. +i iar c[ut[ ]n sus, =i v[zu unde pica dintr-o ramur[ a acelui copaciu c`te o pic[tur[ de miiare. +i, deaca v[zu acea pu\inea miiare, uit[ de-a-=i mai aduce aminte de acele r[ut[\i multe ce-l ]ncungiurase, c[ denafar[ de acea groap[ sta inorogul gata s[-l m[n`nce, iar ]n fundul gropii r`njiia acel =arpe groaznec, ca s[-l ]nghi\[, iar copaciul ]n care s[ urcase era pu\inel numai s[ caz[, iar picioarele =i le pusése pre ni=te ramuri uscate =i putrede. +i uit[ acéste r[ut[\i =i greut[\i toate, =i s[ porni spre acea ramur[ ce pica pu\inic[ miiare. T`lcul. Aceasta iaste ]nchipuire celor ce s[ ]n=al[ cu ]n=[l[ciunea lumii ace=tiia, care acum \i-o voi t`lcui: inorogul semneaz[ moartea, care goné=te s[ ajung[ pre tot neamul lui Adam; acea groap[ mare iaste lumea aceasta, care iaste plin[ de cursele mor\ii; iar copaciul acela, carele rodea acei 2 =oareci totdeauna, de carele s[ apucase de s[ 130

\inea acel om, acela iaste via\a a fie=tec[ruia om, =i s[ scurteaz[ trec`nd ziua =i noaptea, =i s[ apropie de s[v`r=it; iar acéle 4 capete de aspid[, semneaz[ 4 stihii, din care s[ tocmé=te trupul omului, care de le va purta cineva r[u =i cum nu s[ cade, deacii i s[ va r[sipi tocmirea trupului; iar focul acela ce ie=a den suflarea acelui =arpe, acela semneaz[ groaznecele =i cumplitele ma\e ale iadului, care a=teapt[ s[ ]nghit[ =i s[ mistuiasc[ pre cei ce iubescu mai v`rtos frumuse\ile =i cinstea lumii ace=tiia dec`t bun[t[\ile veacului ce va s[ fie; iar acea pic[tur[ de miiare semneaz[ dulce\ile lumii ace=tiia, cu care am[gé=te ia =i ]n=al[ pre priiatenii s[i =i nu-i las[ s[ s[ grijasc[ de sp[seniia =i m`ntuirea sufletelor lor. Pentr-acéia, ceia ce iubescu frumuse\ile =i bun[t[\ile lumii ace=tiia mai v`rtos dec`t bucuriile veacului ce va s[ fie, aceia s[ ]nchipuiescu unui om care avea 3 priiateni; deci pre doi ]i cinstea =i-i socotea cu toat[ inima =i pentru dragostea lor lupta p`n’ la moarte, =i era gata a petréce toate nevoile =i sc`rbele pentru d`n=ii, iar pre cel de al treilea nu-l b[ga nici ]ntr-o seam[, nici avea nici o grij[ de d`nsul, nici cinstea =i dragostea, care i s[ c[dea, nu o ar[ta niciodat[ c[tr[ d`nsul. Ce numai ce-l cinstea oarece pu\inel, =i ]nc[ =i at`t c`t ]l socotea tot cu f[\[rii =i cu ]ndoiri. Iar c`nd fu odat[, venir[ ni=te slujitori ]mp[r[te=ti seme\i =i ]nfrico=a\i =i vrea s[-l ia degrab’ =i f[r’ de z[bav[, s[-l duc[ la ]mp[ratul s[-=i dea seama de mul\ime mult[ de galbeni. Iar el c[zu ]ntru nedomirire =i nepricépere, =i nu =tiia ce va s[ fac[, =i ]ncepu a c[uta so\ii, ca s[ mearg[ cu d`nsul la ]mp[ratul, s[-i fie ]ntr-ajutoriu. +i mérse la priiatenul cel mai iubit =i mai drag al lui =i zise: “Adu-\i aminte de mine, priiatene, c[ =tii c[ foarte-mi erai drag =i te iubiiam =i-mi puneam ]nc[ =i sufletul mieu pen131

tru tine, iar acum eu te rog s[-mi aju\i, precum te-ai f[g[duit =i s[ m[ izb[ve=ti dintr-aceast[ nevoie”. Iar el zise: “Nu-\i suntu eu priiaten, nici te =tiu cine e=ti tu, c[ al\i priiateni am eu =i cu aceia voi s[ m[ veselescu ast[zi, =i de acum pre aceia voi s[-i aibu priiateni. Iar \ie iat[ c[-\i dau 2 \oluri, ca s[-\i fie pre calea care vei s[ mergi. Iar s[ =tii c[ de alt folos de nimic nu vor s[-\i fie. +i de acum s[ nu mai g`nde=ti c[ vei s[ mai aibi vreo folosin\[ de la mine, f[r’ de aceasta”. Deacii el, deaca auzi a=a, s[ p[r[si de n[déjdea care avu c[tr[ d`nsul =i alerg[ c[tr[ celalalt priiaten =i-i zise: “Adu-\i aminte, frate, c`t[ prietnicie =i dragoste =i cinste ai avut de la mine, deci te rog s[-mi fii acum ]ntr-ajutoriu c`t vei putea; c[ iat[ c[ am c[zut ]ntr-o nevoie =i greutate foarte mare =i cumplit[“. Iar priiatenul acela iar[-i zise: “Ast[zi, frate, eu nu poci s[-\i folosescu nimic, nici s[-\i ajut ceva, c[ =i eu ]ncungiurat sunt =i cuprinsu de multe griji =i sc`rbe =i inimi rele. Ce numai at`ta-\i voi ajuta, c`t voi mérge cu tine pu\inea cale, de te voi petréce, =i iar[=i m[ voi ]ntoarce la casa mea, de-mi voi c[uta de trebile méle =i m[ voi griji de ce-mi iaste asupr[”. Deacii omul acela s[ ]ntoarse =i de la acel priiaten f[r’ de nici o folosin\[, si-l cuprinse g`nduri =i cugete =i s[ c[ia mir`ndu-se de nebuniia =i ne]n\elep\iia acelor priiatini ai lui =i de a lui mult[ osteneal[ =i grij[ =i nevoe ce era gata a petréce =i a p[timi pentru d`n=ii. +i iar mérse =i la al treilea priiaten, pre care niciodat[ nu-l cinstise cu toat[ inima, nici-i slujise nici ]ntr-un lucru cu adeverin\[ =i des[v`r=it, nici la ospé\éle lui nu-l chemase, =i gr[i c[tr[ d`nsul, cu fa\[ ru=inoas[ =i trist[, zic`nd: “Frate, n-am gur[ s[ o d[=chizu =i s[ gr[iescu ]naintea ta, c[ =tiu c[-\i vei aduce aminte c[ n-ai v[zut de la mine nici un bine niciodat[, nici vreo cinste. Iar pentru c[ci m[ ajunse o n[paste =i o urgie 132

rea, =i de la alal\i priiateni ai miei n-am nici un ajutoriu, nici o folosin\[, pentru acéia am venit acum la tine =i te rog s[ nu bagi ]n seam[, nici s[ socote=ti lucrurile méle, c[ci nu te-am cinstit mai denainte; ce, de vei putea ceva, ajut[-mi acum ]ntr-aceast[ vréme de nevoie =i de sc`rb[, ce m[ cuprinse =i m[ ]ncungiur[“. Iar el cu bucurie =i cu bl`ndé\e r[spunse =i zise: “O, fratele mieu =i priiatenul mieu, cu adev[rat a=a iaste cum zici. Iar eu acea pu\inea prietnicie =i dragoste ce ai ar[tat c[tr[ mine, nu o voi uita, ci \i-o voi pl[ti ast[zi ]nc[ mai cu asupr[. Numai nu te téme, nici ]\i fie fric[, c[ eu voi mérge la ]mp[ratul mai nainte de tine =i-l voi ruga pentru tine, de nu te va da ]n m`inele vr[jma=ilor t[i. Deci fii vésel, frate, =i nu te ]ntrista!” Atuncea omul acela, deaca auzi a=a, i se umili inima =i ]ncepu cu lacr[me a gr[i =i a zice: “O, vai de mine, pentru ce m-am nevoit =i am luptat at`ta pentru acei priiateni r[i =i ]n=[l[tori, =i pentru ce m-am n[d[jduit pre d[=art[ciunile lor, de n-am venit d[ multu s[ m[ plec la tine =i s[ te cinstescu =i s[ te rog s[-mi folose=ti! T`lcuiala: Priiatenul cel dint`i iaste avu\iia =i bog[\iia omului, aurul =i argintul lui, pentru care de multe ori cade omul ]n griji =i nevoi =i pate multe greut[\i, iar c`nd vine ceasul de apoi al mor\ii, nimic dintr-acéstea nu ia cu d`nsul, f[r[ ni=te obiiale =i alt ceva pu\inel de-i suntu de ]ngropare. Iar al doilea priiaten iaste muiarea =i feciorii lui =i fra\ii =i rudeniile lui, c[tr[ carea deaca s[ apropie omul, deacii anevoe s[ d[zlipé=te =i s[ desparte, =i pentru d`n=ii ]=i ura=te trupul =i sufletul. Iar deaca s[ apropie moartea, nici o folosin\[ n-are de d`n=ii, f[r’ numai c`t ]l petrec p`n’ la morm`ntu. Deacii iar s[ ]ntorcu fie=tecare pre la casele lor =i s[ grij[scu de ale lor trebi =i lucruri. Iar al treilea priiaten, carele nu-l b[ga ]n seam[, nici ]l so133

cotea, nici ]l cinstea cum s[ cade, iaste cridin\a, dragostea, n[dejdea, milosteniia, dreptatea, iubirea de oameni, cur[\iia, ruga =i alte bun[t[\i multe, carea, deaca murim noi, iale s[ urc[ mai nainte =i mergu la Dumnezeu de-l roag[ pentru noi =i dau seama c[tr[ vame=ii cei groazneci =i ]nfrico=a\i =i lupt[ pentru noi. Acéstea suntu priiatenul cel bun =i ]n\eleptu, care pentru pu\inel bine ce am f[cut nu uit[ ci ni-l pl[te=te mai cu asupr[. Pentru acéia, =i noi s[ nu iubim nici muierile noastre, nici feciorii, ce s[ c`=tig[m =i s[ dob`ndim priiaten pre Dumnezeu, cu lucruri bune =i cuvioase. C[ acela ne va fi ajutoriu bun =i ne va izb[vi de toate r[ut[\ile =i acum, aici, =i la ie=irea sufletului, =i ]n veacul ce va s[ fie. C[uta\i =i acestu lucru =i tain[ mare, =i vede\i =i socoti\i! Vede\i ]mp[ra\ii =i nu v[ mai ]n=[lare\i, vede\i domnii =i nu v[ mai ului\i, c[ deaca s[ d[spart de via\a aceasta =i deaca s[ ]ngroap[, deacii cine mai poate cunoa=te pre care au fost ]mp[rat =i putérnic? Iar de moarte nicicum nimeni nu s[ poate m`ntui, ci to\i vor s[ s[ cutremure de p[harul ei. Iat[ c[ iaste =i el ca fie=tecare om =i-i iaste fric[ =i s[ cutremur[ de d`nsa. Cel ce era mai nainte putérnic =i ]nfrico=at, iar acum, iat[, s[ duce ca un os`ndit; =i de cel ce s[ cutremura ieri cei urgisi\i, iat[ acum cu totul s[ ia, =i toat[ ]n\elepciunea =i puterea lui piiare. +i pre dreptate s[ sp[im`nteaz[, c[ v[zu puterile ]ngere=ti =i-=i uit[ toat[ obl[duin\a sa. V[zu chipul st[p`nului Hristos =i s[ schimb[ fa\a sa. Unde iaste acum puterea =i m[riia cea domneasc[? C[ multe pova\e ne trebuiescu s[ ne pov[\easc[ =i s[ ne treac[ prin v[mile céle din v[zduh. Dar de vréme ce, c`nd vom s[ mérgem vre ]ntr-o lature de loc, sau vom s[ ]ntr[m vre ]ntr-o cetate strein[ =i ne=tiut[, noi c[t[m =i cerc[m s[ afl[m vreo pova\[, s[ ne poat[ pov[\ui bine, cu c`t mai 134

mult ]nc[ ni s[ cade s[ avem atunci pova\[ =i ajutoriu acolo, unde =i c`nd s[ va ]ntoarci =i va tréce slava noastr[ ceast[ trec[toare =i ]n=[l[toare ]n moarte. Ca s[ acopere =i s[ d[p[rteze puterile =i biruitorii cei mari ai lumii ace=tiia cei nev[zu\i, din v[zduh, pre cari-i nemerescu =i le zic sfintele scripturi, c[ sunt vame=i =i ispititori =i vr[jma=i. Atuncea bun ajutor =i bun[ pova\[ ne va fi noao milosteniia =i ne va duce drept prin por\ile cere=ti. Acolo vom avea procatori1 buni, s[racii pre carii i-am miluit, mai nainte de moartea noastr[, ]ntr-aceast[ lume. Pentru acéia s[ silim s[ miluim pre to\i mai nainte, p`n[ ce nu ne ajunge moartea. +i to\i c`\i suntem ]mp[ra\i, domni, boiari =i slugi, veni\i =i c[uta\i ]n morm`nturi =i vede\i ce v[ face\i, =i v[ cutremura\i! Veni\i =i voi, cei ce ave\i griji =i vrajbe unul pre altul, =i c[uta\i de vede\i cum v[ r[sipi\i, =i v[ ]mp[ca\i. Caut[ cu tot de-adinsul ]n morm`nt =i vezi pre cei ce zac acolo ]ntr-]nsul =i cunoa=te care au fost ]mp[rat =i care suntu oase de domn.Vezi groaznecul =i ]nfrico=atul chip =i fa\[ a oaselor =i zi dar: dentr-ace=tea, care au fost ]mp[rat =i care au fost domn, sau care au fost boiariu, sau care au fost slug[, sau bogat, sau s[rac, sau b[tr`n, sau t`n[r, sau care au fost harap =i care au fost om frumos? Au doar nu suntu to\i \[r`n[? Au nu suntu to\i pulbere? Au nu suntu to\i plini de ]mpu\iciune? Au nu ne suntu acum ur`t[ oasele celora ce ne era odat[ dragi? O, mare nevoie =i greutate! Unde iaste acum frumuse\ea obrazului? Iat[, s-au negrit. Unde iaste rumeneala fé\ei =i buzele céle ro=ii? Iat[, s-au ve=tejit. Unde iaste clipeala ochilor =i vederile lor? Iat[, s[ topir[. Unde iaste p[rul cel frumos =i piep1

Not[ marginal[: “Procatorii s[ chiam[ cei ce gr[iescu trebi =i lucru altora la judecat[“. 135

t[nat? Iat[, au c[zut. Unde suntu grumazii cei nétezi? Iat[, s-au fr`ntu. Unde iaste limba cea répede =i d[slu=it[? Iat[ au t[cut. Unde suntu m`inele céle albe =i frumoase? Iat[, s-au deznodat. Unde sunt hainele céle scumpe? Iat[, s-au pierdut. Unde iaste ]nflorirea statului? Iat[, au pierit. Unde suntu unsorile =i zulufiile céle cu miros frumos? Iat[, s-au ]mpu\it. Unde iaste veseliia =i d[zmird[ciunile tineré\elor? Iat[, au trecut. Unde suntu p[rerile =i n[lucirile omene=ti? Iat[, s[ f[cur[ \[r`n[, c[ \[r`n[ au fost. }ns[ nu-\i duce g`ndul =i cugetul p`n[ la moarte =i la ]ngropare, ce de acolo s[ treci =i s[ g`nde=ti de ]nviiare, =i s[ crezi c[, cum zac acuma ]n morm`ntu, a=a vor s[ s[ scoale. +i limba care tace acum, atuncea iar va s[ gr[iasc[, c`nd s[ vor ]nchina =i s[ vor pleca lui Dumnezeu toate genuchile, céle cere=ti =i céle p[m`nte=ti =i céle de d[suptu. +i s[ va m[rturisi de toat[ limba, cum zice Isaia prorocul. Atuncea va fi ferice de cela ce va afla =i va c`=tiga ]ndr[zneala pentru lucrurile lui céle bune ]naintea lui Hristos, judec[toriului celui drept. +i vai de cela ce s[ va afla c[ au l[cuit ]n traiu =i ]n via\[ spurcat[ ]n lumea aceasta, c[ cu mult[ ru=ine =i ocar[ va sta ]naintea lui Hristos Dumnezeu. Ia aminte =i socoté=te, o, oame, acestor cuvinte ce fur[ gr[ite, =i caut[ ]n morm`nte =i vezi oasele noastre cum zac, =i-\i vino ]n g`nd =i ]n firea inimii tale, =i cuget[ ce sf`r=it vei s[ aibi, =i te ]ntoarce cu lacr[me. +i de vei putea s[-\i aduci aminte, chibzuia=te =i zi: carele iaste ]mp[ratul =i carele iaste omul cel prostu =i de nimic? Carele iaste bogatul =i omul cel l[udat, =i carele iaste s[racul =i cel de nimic? Carele iaste robul =i carele iaste cel slobod? Sau carele iaste st[p`nul, sau care iaste sluga, robul =i slobodul? Cu adev[rat ]ntocma va fi st[p`nul =i sluga, 136

robul =i slobodul. +i cu adev[rat din lucrurile lor sau s[ vor ]n[l\a, sau s[ vor ru=ina. +i cu adev[rat din lucruri vor fi cunoscu\i =i cei ce vor fi ale=i ]ntru m[rire =i ]ntru ]n[l\ime. Ia spune-mi acum, o, oame, c[ iat[ c[ ai tr[it 50 de ani sau m[car =i 100 =i te-ai ]mbog[\it =i ai f[cut feciori =i féte =i ai ]nsurat =i ai m[ritat =i ai luat zéstre =i ai dat =i ai avut grij[ di toate céle lume=ti =i ai ajunsu de ai biruit =i ai st[p`nit mul\i oameni =i multe limbi. Dar acum, dup[ acéstea, ce mai g`nde=ti s[ mai c`=tigi? N-ai ce mai c`=tiga, f[r[ numai moartea. Dar dup[ moarte, judecat[, dar dup[ judecat[, ]mp[r[\iia ceriului sau munca iadului =i matca focului, care n-are sf`r=it, nici pocaianie. C[ci c[ dup[ moarte nu iaste pl`ngere, nici ]n iad nu iaste pocaianie. Dar pentru ce nu iaste? Pentru c[ tot pl`nsul =i c[in\a =i vaietele de acolo, nici de un folos nu suntu celor ce nu s-au p[zit ]n via\a aceast[ de acum ]n cur[\ie =i ]n milostenii =i ]ntr-alte bun[t[\i, care plac lui Dumnezeu. C[ zice: “Nu iaste ]n moarte care s[-=i aduc[ aminte de tine, =i ]n iad cine s[ va m[rturisi \ie?” Cu adev[rat nimeni, m[car de ne-am cum nevoi =i s[ ne rug[m, nimeni nu ne va scoate. Iat[ acum, o iubitul meu fiiu, c`te pilde \e-am ar[tat din scriptura legii noao. A=ijderea =i dumneavoastr[, credincio=ilor miei boiari, mari =i mici, =i tuturor slugilor mele, carii sluji\i cu buna =i sf`nta adeverit[ credin\[, =i altor oameni, tuturor, carei cred lui Dumnezeu. A=ijderea =i din scriptura cea veche, c`t m-am priceput, m-am nevoit de v-am ar[tat =i v-am spus. Pentru aceia pohti\i, iubi\i lucrurile céle bune =i drépte, iar de faptele céle réle voi v[ feri\i =i v[ dep[rta\i, =i face\i pre Dumnezeu s[ v[ fie milostiv =i bl`ndu, cu ruga =i cu postul, cu cur[\iia =i cu alte bun[t[\i, cu multe. 137

}nv[\[tura pentru facerea de bine =i pentru ]ng[duiala =i a=teptarea lui Dumnezeu

Iat[, acum va s[ ne aduc[ vrémea =i s[ ne trag[ c[tr[ lucrurile vie\ii cei de véci =i c[tr[ slava cea neschimbat[. C[ pre via\a aceast[ d-acum iat[ c[ o a=teapt[ moartea =i pre slava ei va s[ o ajung[ ocara =i batjocura. C[ din biruitorii =i putérnicii lumii ace=tiia, pre mul\i i-au ajunsu judecata =i m`niia mai nainte de vreme =i fur[ arunca\i ]n ]ntunérecele iadului. +i judec[torii fur[ judeca\i de ceiia care-i judecase ei. +i cei boga\i apoi s[r[cir[, =i cei ]n\elep\i f[r’ de z[bav[ =i de n[prasn[ nebunir[, =i cei tari =i v`rto=i sl[bir[, iar cei s[n[to=i boln[vir[. +i nici un lucru bun =i adev[rat nu iaste ]ntre oameni, c`ndu nu s[ afl[ ]n lume nici un cuvios =i pl[cut lui Dumnezeu. C[ feciorii vor batjocori pre p[rin\ii lor =i muierile s[ vor lep[da de b[rba\ii lor =i nu-i vor b[ga ]n seam[, nici b[rba\ii nu vor p[zi cugetele =i g`ndurile muierilor lor; fétele céle tinere vor m[sc[ri pre f[meile céle b[tr`ne, cei b[tr`ni cu cei tineri vor dob`ndi minte copil[reasc[. Atuncea nu iaste de a créde pre priiateni sau pre vecini, nici vei ]ndr[zni s[ gr[ie=ti cu frate-t[u de céle de pace, nici s[ taine=ti cu d`nsul. C[ el va cugeta tot céle ce suntu de vrajb[. +i pre vremile acélea va ie=i =i va vie\ui pizma =i ]n=[l[ciunea =i nedreptatea, =i limbu\iia s[ va ]nt[ri, =i nu-=i va aduce aminte nimeni de Dumnezeu, nici ]=i va a=tepta nimeni moartea. +i pentru acéia s[ vor ]nmul\i =i r[ut[\ile, pentru c[ frica lui Dumnezeu nu se va pomeni nici s[ va b[ga ]n seam[. C[ el ne-au dat minte ca s[ cuget[m noi ]n=ine céle bune, iar noi g`ndim ]n inimile noastre tot céle réle =i hicléne. Datu-ne-au putére =i bog[\ie, ca s[ d[m noi celor neputérnici, iar noi ]n locul acestora ne batem joc =i ne 138

r`dem de d`n=ii. Biruin\[ ne-au dat ]n m[inile noastre, ca cu d`nsa s[ p[zim =i s[ r[scump[r[m pre cei slabi, iar noi muncim pre cei nevinova\i =i le facem nevoie. Pentru c[ nu va fi calea drept[\ii, nici judecata cea dreapt[. Dragostea va peri =i s[ va ]nmul\i pizma. Bun[tatea va fi oc[r`t[ =i batjocorit[, iar f[\[rniciia s[ va cinsti =i s[ va cr[vi. Ur]-se-va ]n\elep\iia cea smerit[ =i plecat[ =i s[ va ]n[l\a trufiia =i s[ va cinsti. Peri-va adeverin\a, iar minciunile vor acoperi toat[ fa\a p[m`ntului. O, ad`ncul bun[t[\ii =i r[bd[rii lui Dumnezeu, c[ de toate r[ut[\ile ce s[ fac, el nu s[ m`nie, nici va s[-=i izb`ndeasc[! Nu pentru c[ doar el nu poate s[ pl[teasc[ =i s[ izb`ndeasc[, ce c[ci lui nu-i trebuia=te m`niia, ce ne miluia=te ca un tat[, =i alte mili, ]nc[ mai multe, ]ntinde =i arat[ asupra noastr[. Êîíåö ïåðâ¢ÿ ÷àñòè êíèãà ñåÿ1.

1

Trad.: “Sf`r=itul primei p[r\i a c[r\ii acesteia”. 139

PARTEA A DOA A }NV{|{TURILOR LUI NEAGOE VOIEVODUL BASARAB, DOMNUL |{RII MUNTENE+TI, CARE AU }NV{|AT PRE FIIU-S{U THEODOSIE, A+IJDEREA +I PRE AL|I CARII VOR FI }N URMA LUI DE DUMNEZEU UN+I, }NCORUNA|I DOMNI +I BIRUITORI |{RII ACE+TIIA, PENTRU MULTE +I BOGATE LUCRURI CARI SUNT DOMNILOR FOLOSITOARE DE SUFLETU +I VREDNICE DE CINSTEA +I POHVALA DOMNIEI, A+IJDEREA +I PRE TO|I BOIARII S{I PRE CEI MARI +I PRE CEI MICI I. Carea s[ ]ncépe pentru cinstea icoanelor Capul 1

F[tul mieu Theodosie =i voao cinsti\ilor =i dulcilor miei domni, care ve\i fi ]n urma noastr[ domni =i biruitori \[r`i ace=tiia, a=ijderea =i dumneavoastr[, iubi\ii miei boiari, a=a v[ ]nv[\: ]nt`iu s[ cinsti\i cinstitele =i sfintele icoane, pentru c[ icoanele cu adev[rat suntu semnul =i chipul Domnului nostru Iisus Hristos =i pecétea lui. Deci, de va iubi omul chipul Dumnezeului nostru =i va cinsti semnul =i pecetea lui cu toat[ inima, =i Dumnezeu ]nc[ va iubi sufletul lui, =i cu toat[ inima s[ va ]ndulci pururea de Domnul nostru. O, iubitul mieu fiiu, c`t iaste de bine a l[cui omul tot cu Dumnezeu =i a petrece cu d`nsul =i a fi cu el ]n véci! O, Doamne, eu robul t[u =i fiul roabei tale, c[utai cu plec[ciune asupra 140

milei tale =i zi= c[tr[ prea iubitul mieu fiiu =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i carii vor fi ]n urma noastr[, cu toat[ inima: O, iubi\ii miei fra\i, voi s[ vorbescu c[tr[ voi pu\inele cuvinte =i s[ v[ spuiu: deci v[ rog cu dragoste s[ m[ asculta\i ca s[ v[ poci spune =i eu cu dragoste. Ia aduce\i-v[ aminte, fra\ilor, cum dent`i =i-au a\`\at Dumnezeu m`niia asupra noastr[, pentru p[catele noastre =i fa\a sa cea dulce =i bl`nd[ =i-o au ]ntorsu de c[tr[ noi, de carea noi ]n toat[ vrémea =i ]n tot ceasul ne ]ndulceam. +i fum goni\i de hrana raiului =i di ]mp[r[\iia ceriului ne d[p[rt[m. +i, ]n locul fé\ei sale cei dulci, ne-au dat fa\a satanii cea groaznic[ =i ]ntunecat[ =i, ]n loc de hrana raiului, ne-au dat muncile céle de véci; iar ]n locul ]mp[r[\iei ceriului, ne-au dat ad`ncul =i temni\ile iadului, de unde nu mai avem noi n[déjde s[ ne mai izb[vim niciodat[ dentr-acel ]ntunerec ]mpu\it, =i de groaznica fa\a sataniei, =i de muncile céle de véci, =i den temni\ile iadului. Iar apoi el numai pentru una a lui mum[ =i n[sc[toare de Dumnezeul nostru ]=i luo urgiia despre noi =i-=i ]ntoarse mila c[tr[ noi =i iar[=i ne déde fa\a sa cea bun[, s[ ne ]ndulcim de d`nsa, =i ne d[=chise por\ile raiului =i ne d[rui ]mp[r[\iia cereasc[ iar iadul ]l sparse =i-l robi =i pre satana cu adev[rat ]l ru=in[ =i-l urgisi. O, despuitoare st[p`n[ =i maica lui Dumnezeu, carea e=ti aleas[ din toate neamurile =i e=ti deplin =i degrab’ ajut[toare tuturor oamenilor! Pentru tine ]=i ]ntoarse Hristos Dumnezeu fa\a sa c[tr[ noi ]ntru bun[t[\ire! Pentru tine ne d[=chise noao ]mp[r[\iia ceriului! Pentru tine s[ d[rui noao hrana raiului! Pentru tine fu robit iadul =i s[ ru=in[ satana! Pentru tine ne izb[vim den leg[turi =i din temni\ile iadului! Tu e=ti, preacurat[, calea vie\ii cei de veci, =i pentru calea ta au c`=tigat to\i p[c[to=ii ]mp[r[\iia ceriului! 141

Tu e=ti singur[ viia cea adev[rat[, care ai f[cut noao strugurul cel coptu, dintru care au cursu noao tuturor b[utura sp[seniei, carea iaste mai dulce dec`t miiarea =i dec`t fagurul! Pentru tine s[ duser[ drep\ii =i s[ puser[ ]ntru ]mp[r[\iia ceriului! Tu e=ti masa cea dreapt[, carea ai purtat p`inea cea cereasc[, dintru carea au m`ncat to\i drep\ii =i au luat bucuriia cea nespus[ =i negr[it[ =i s-au s[l[=uit ]n raiu =i au ]nflorit ca crinul ]n véci netrecu\i. Dreptu acéia, \ie m[ rog, preacurat[ fecioar[ =i st[p`n[! Auzi glasul rug[ciunii robului t[u celui neharnic =i nevrédnic, al lui Neagoe, =i te milostivé=te spre mine =i m[ priimé=te, Doamna =i st[p`na mea, ca s[ fiu =i eu priimit =i adaos ]n turma fiiului =i Dumnezeului Domnului nostru Iisus Hristos, ]ns[ nu dup[ p[catele mele s[-mi dai aceasta. C[ eu c[ut`nd spre ]ndur[rile tale céle multe, m[ n[d[jduiescu c[ tu e=ti oglinda cea cinstit[, =i to\i cei ce iubescu pre Dumnezeu c[tr[ tine alearg[ =i caut[ ca-ntr-o oglind[ luminoas[, =i tu e=ti lumina cea ]n\eleg[toare a toat[ lumea. Pentru aciaia =i eu tic[losul =i ocaianicul alergaiu c[tr[ tine, =i cu glas mare strigaiu =i zi=:" O, doamn[, ]mp[r[teas[ =i st[p`n[, fie numele t[u cel sf`nt pomenit =i prosl[vit ]n véci de véci!” Vede\i, iubi\ii miei fra\i, c`t iaste de bun[ =i de ]ndur[toare sf`nta =i curata fecioara Mariia, maica Domnului =i Dumnezeului nostru Iisus Hristos, =i miluia=te pre to\i cei ce iubescu pre Dumnezeu cu toat[ inima =i pre d`nsa o cinstescu cu tot sufletul. Aduce\i-v[ aminte cum fur[ to\i drep\ii ]ncuia\i ]n pu=c[riile iadului, iar muma luminii s[ milostivi spre d`n=ii =i ne]ncetat rug[ pre fiiul =i Dumnezeul ei =i-i izb[vi de acolo =i-i scoase =i dob`ndir[ ]mp[r[\iia ceriului =i li s[ d[rui hrana raiului =i odihna lui. Iar diavolul fu robit =i oc[r`t. Pentru acéia =i tu, f[tul mieu, =i voi fra\ii miei, de ve\i iubi pre Dumnezeu cu toat[ inima 142

=i de ve\i cinsti p[ preacurata lui maic[ cu tot sufletul, cu adev[rat décii ve\i lua cu cei drep\i =i ve\i dob`ndi plata drep\ilor ]ntru ]mp[r[\iia ceriului =i va fi voao g[tit[ hrana raiului, pentru c[ Dumnezeu n-are alt l[ca= nici alt[ cas[ mai drag[ dec`t trupul omului. Deci, de va vedea c[-l iubi\i cu toat[ inima, el va trimite spre voi putérea sf`ntului =i de via\[ f[c[toriului duh =i-=i va face l[ca= ]ntru voi =i ve\i c`=tiga via\a =i traiul carele nu va avea sf`r=it niciodat[. A=ijderea, iubi\ii miei, deaca intra\i ]n sf`nta biséric[, voi v[ ruga\i =i face\i slujb[ cu c`nt[ri =i cu c`ntece suflete=ti. Iar nu v[ l[uda\i, nici zice\i c[ “noi suntem ]ng[duitori lui Dumnezeu =i-i facem lucrurile lui”, iar deaca ie=i\i din biséric[, voi nu face\i ce-a\i f[g[duit lui Dumnezeu c[-i ve\i face, ci alte g`lcevi face\i, =i vorbi\i unul pre altul de r[u =i v[ m`nca\i cu pizme =i cu mozavirii =i cu minciuni. +i pentru c[ci nu sluji\i lui Dumnezeu ]n dreptate, pentru aceia umbla\i ]ntru ]ntunérec =i face\i =i umple\i voia pizma=ului =i a vr[jma=ului nostru (adeca a satanii), =i-l veseli\i, iar pre Domnul Dumnezeu =i m`ntuitoriul nostru Iisus Hristos =i pre preacurata a lui maic[ voi ]ntrista\i =i m`hni\i. Dar ce folos v[ iaste, fra\ilor, c[, deaca intra\i ]n biséric[, voi v[ f[g[dui\i c[ ve\i face toate lucrurile céle bune, =i apoi nu le face\i? Pentru acéia, fra\ilor, rog pre dragostea domniilor voastre, s[ fi\i nevoitori, s[ umple\i nevoin\ele céle ce a\i f[g[duit c[tr[ Dumnezeu, ca nu cumva s[ fie f[g[duin\ele voastre de r`s =i de bucurie vr[jma=ului nostru, ci, ]n loc de bucurie =i de r`s, s[ adaogere\i pl`ngere sufleteasc[ =i v[rsare de lacr[me c[tr[ Dumnezeu; =i, ]n loc de m`ncare =i de b[utur[, postu =i r[bdare; =i, ]n loc de odihn[, osteneal[ trupeasc[ =i priveghére de-a sta ]n picioare toat[ noaptea; iar ]n loc de pizm[ =i de pohte, dragoste =i bl`ndé\e =i oprire de toate r[ut[\ile =i smerenie. +i 143

s[ iubi\i pre vecinii vo=tri, ca ]n=iv[ pre voi, iar hulele =i minciunile s[ nu s[ numeasc[ ]ntru voi, precum zice apostolul: “Nici r`sul =i glumile s[ nu intre ]ntru inimile voastre”, c[ acéstea toate lucruri =i me=te=uguri dievole=ti suntu. Ci s[ =ti\i =i s[ pricépe\i, c[ diavolul iaste o hiar[ foarte zv[p[iat[ =i cumplit[ =i cu mult[ r[utate rumpe =i sf[r`m[ pre cei ce-l iubescu =i fac lucrurile lui. +i dintrunt`i toate r[ut[\ile face =i p`n[ acum tot céle réle s[ ]nva\[. C[ r[utatea cea véche nici ]ntr-un chip nu va putea fi bun[tate noao, =i totdeauna muncé=te cum va putea face s[ d[spar\[ f[ptura lui Dumnezeu de la fa\a lui cea sf`nt[ =i luminoas[. Iar voi, iubi\ii miei, ]n locul acestora adaogere\i liubov =i cur[\ie =i face\i rug[ c[tr[ Dumnezeu, ca s[ v[ trimi\[ mila sa de la dreapta lui cea putérnic[ =i biruitoare. C[ mila lui Dumnezeu tare iaste =i v`rtoas[ =i poate sf[r`ma capul =arpelui. A=ijderea v[ aduc aminte =i pentru cur[\ie, c[ cur[\iia iaste un lucru mare. Iar vede\i, fra\ilor, cum zise Domnul nostru Iisus Hristos de Pavel apostolul, c[ zise: “O, Pavele, tu e=ti vasul mieu cel ales =i vei s[ fii dus ]naintea a ]mp[ra\i =i a vl[dici pentru numele mieu, iar fa\a ta nu s[ va ru=ina ]naintea lor”. Pentr-acéia, fra\ilor, =i voi s[ ave\i cur[\ie =i dragoste, smerenie =i r[bdare =i mai v`rtos de toate cuvinte bune =i dulci =i plecate, ca s[ nu ias[ niciodat[ mila lui Dumnezeu dintru voi. C[ deaca s[ va d[zlipi mila lui Dumnezeu de la noi, decii =i fa\a ]=i va ]ntoarce de c[tr[ noi =i atuncea s[ va veseli diavolul. Iar voi, fra\ii miei =i un=ii lui Dumnezeu, nu v[ am[gire\i, nici v[ ului\i dup[ cuvintele cele b`rfitoare =i mincinoase ale oamenilor celor de nimic, ci v[ apropiia\i de omul ce s[ va téme de Dumnezeu, =i v[ ve\i ]nv[\a =i voi de la d`nsul a v[ téme de Dumnezeu. +i v[ aduna\i to\i la un loc =i striga\i cu 144

glas mare, zic`nd: “Doamne, Doamne, p[storiul cel bun! }ntoarce-ne c[tr[ calea poc[in\ei =i ne ]ndrepteaz[ pre c[r[rile m`ntuirii!” +i atuncea, ]n rug[ciunile voastre, eu, nevrédnicul robul lui Dumnezeu, Niagoe, s[ nu fiu d[zlupit dentre voi, ca pentru rug[ciunile voastre s[ afle =i sufletul mieu pre p[storiul cel bun al celor buni. +i s[ nu ne ]n=[l[m cumva=, fra\ilor, =i s[ mérgem dup[ basnele =i minciunile ereticilor, precum b`rfescu ei =i nu cred c[ Dumnezeu s-au pogor`t pre p[m`nt =i fu =i Dumnezeu =i om, ci zic c[ nu s-au ar[tat cu adev[rat (ci cu n[lucire). Iar noi s[ crédem cu tot sufletul =i s[ m[rturisim =i nu cu vreo p[rere cumva=, ci cu toat[ adeverin\a, cum s-au ar[tat ]n lume =i pentru mila sa cea mult[ s-au pogor`t pre p[m`nt =i s[ ]ntrup[ din duhul sf`ntu =i din curat[ fecioara Mariia =i fu om deplin =i Dumnezeu deplin. Om fu, ca pre om s[ izb[veasc[ din ]ntunéric, iar Dumnezeu fu, ca =i pre Adam s[-l fac[ Dumnezeu =i s[-l sp[seasc[. Cum =i lucrurile lui ]l arat[ =i-l m[rturisescu, =i puterile lui céle dumnezie=ti cu socoteal[ ]nva\[ c[ iaste Dumnezeu adev[rat; iar patemele lui ]l spun =i-l v[descu c[ iaste om deplin. +i de va g`ndi cineva= =i s[ va socoti ]n sl[biciunea cugetului s[u ]ntr-alt chip, acela greu va s[ fie ]ntrebat =i ispitit ]n ziua cea groaznic[ =i ]nfrico=at[ a judec[\ii. Dar deaca nu fu cu trup, Maria fecioara ce purta ]n p`ntecile ei =i pre cine vesti Gavriil, arhanghelul, c[-i zise c[ iaste Dumnezeu? Deaca nu fu om, ]n iasle cine z[cu =i fu ]nf[=at ]n scutece? +i deaca nu fu Dumnezeu, p[storii cui s[ ]nchinar[? Deaca nu fu om, Iosif pre cine obrezui? +i deaca nu fu Dumnezeu, pentru a cui cinste mergea steaoa ceriului c[tr[ d`nsul? Deaca nu fu om, Maria pre cine aplec[? +i de nu fu Dumnezeu, vr[jitorii cui aduser[ daruri? Deaca nu fu om, Simeon pre cine \inu ]n bra\e? +i de nu fu Dum145

nezeu, cui zise: “Acum, st[p`ne, s[ m[ sloboze=ti cu pace”? Deaca nu fu om, Iosif pre cine luo =i fugi ]n Eghipet? +i de nu fu Dumnezeu, pre cine s[ umplu cuv`ntul, carele fu zis: “Din Eghipet chemai pre fiiul mieu”? Deaca nu fu om, Ioan pre cine botez[? +i de nu fu Dumnezeu, cui zise tat[l din ceriu: “Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, de carele bine vuiu”? Deaca nu fu om, cine s[ posti ]n pustie =i apoi fl[m`nzi? +i de nu fu Dumnezeu, ]ngerii din ceriu cui s[ pogora =i-i slujiia? Deaca nu fu om, cine fu chemat la nunt[ ]n Cana Galileiului? +i de nu fu Dumnezeu, cine f[cu apa vin? Deaca nu fu om, cine luo p`ine ]n m`n[? +i de nu fu Dumnezeu, cine s[tur[ ]n pustie din 5 p`ini =i din 2 pe=ti 5.000 de oamini, f[r’ de muieri =i f[r’ de copii? Deaca nu fu om, ]n corabie cine dormi? +i de nu fu Dumnezeu, cine opri valurile m[rii =i v`ntul? Deaca nu fu om, Simon fariseul cu cine m`nc[? +i deaca nu fu Dumnezeu, cine ierta p[catele celor p[c[to=i? Deaca nu fu om, cine =[zu la pu\, de s[ odihni, fiind ostenit de cale? +i de nu fu Dumnezeu, cine da samarinéncei ap[ vie =i o v[di c[ au avut 5 b[rba\i? Deaca nu fu om, cine ]mbr[ca haine omene=ti? +i de nu era Dumnezeu, cine f[cea puteri =i minuni? Deaca nu fu om, cine scuipi pre p[m`ntu =i f[cu tin[? +i de nu fu Dumnezeu, cine f[cu pre cel ce s[ n[scuse orbu, cu ochi? Deaca nu fu om, cine l[cr[m[ la morm`ntul lui Lazar? +i de nu fu Dumnezeu, cine ]nvie pre cel mort de patru zile numai cu porunca? Deaca nu fu om, cine =[zu pre cat`r? +i de nu fu Dumnezeu, la a cui ]nt`mpinare ie=ir[ n[roadele cu slav[? Deaca nu fu om, ovréii pre cine prinser[? +i de nu fu Dumnezeu, cine porunci p[m`ntului =i déde pre aceia pre to\i cu fé\ele ]n jos? Deaca nu fu om, cine fu lovit cu palma preste obraz? +i de nu fu Dumnezeu, cine tocmi =i vindec[ uréchia lui Malho, slugii arhiereului, 146

carea o t[iase Petru? Deaca nu fu trup, cine r[bd[ scuipire preste obraz? +i de nu fu Dumnezeu, cine sufl[ preste fé\ele apostolilor duh sf`nt? Deaca nu fu om, cine st[tu la judecat[ ]naintea lui Pilat? +i de nu fu Dumnezeu, cine ]nfrico=[ =i sp[im`nt[ noaptea ]n vis pre muiarea lui Pilat? Deaca nu fu om, pre cine dezbr[c[ doroban\ii Ierusalimului =i hainele lui le ]mp[r\ir[ ei adinsu ei-=i? +i de nu era Dumnezeu, cum ]ntunec[ soarele, c`nd era el pre cruce? Deaca nu era om, pre cruce cine st[tu r[stignit? +i de nu era Dumnezeu, cine cutremur[ p[m`ntul din temeliia lui? Deaca nu fu om, ale cui palme =i talpe le p[trunser[ cu piroane de fieru? +i de nu fu Dumnezeu, cum s[ d[spic[ z[veasa biséricii ]n doao =i s[ sparser[ pietrile =i s[ d[=chiser[ morm`nturile? Deaca nu fu om, cine strig[ =i zise: “Ili, ili lama savahtani”, ce s[ zice: “Dumnezeule, Dumnezeul mieu, c[ci m-ai l[sat”? +i de nu fu Dumnezeu, cine zise: “Tat[, iart[-i!” De nu fu om, cine sp`nzur[ pre cruce cu t`lharii? +i de nu fu Dumnezeu, cine zise t`lhariului: “Ast[zi cu mine vei fi ]n raiu”? Deaca nu fu om, cui aduser[ o\et =i hiiare s[ bea? +i de nu fu Dumnezeu, al cui glas auzi iadul =i s[ cutremur[? Deaca nu fu om, ale cui coaste s[ p[trunser[ cu suli\a =i ie=i s`nge =i ap[? +i de nu fu Dumnezeu, cine sparse por\ile iadului =i rumse ]ncuetorile =i lan\urile lui? +i cu a cui porunc[ ie=ir[ mor\ii din morm`nturi? Deaca nu fu om, apostolii pre cine v[zur[ c`ndu era ]ncuia\i ]n casa cea mai de sus? +i de nu fu Dumnezeu, cum intr[ fiind u=ile ]ncuiate? Deaca nu fu om, Thoma ale cui rane de cuie =i de suli\[ pip[i? +i de nu fu Dumnezeu, cui zise: “Domnul mieu =i Dumnezeul mieu”? Deaca nu fu om, la marea Teveriadului cine m`nc[? +i de nu fu Dumnezeu, cu a cui porunc[ s[ umplu n[vodul de pé=te? Deaca nu era om, pre cine v[zur[ ]ngerii suindu-se 147

la ceriu? +i de nu fu Dumnezeu, ceriurile cui s[ d[=chiser[ =i puterile cere=ti cui s[ ]nchinar[ cu fric[ =i tat[l cui zise: “+azi de-a dreapta mea”, cum zice David: “Zise Domnul Domnului mieu, =[zi de-a dreapta mea, i proci”? Dreptu aceasta, tu, f[tul mieu, =i dumneavoastr[, iubi\ii miei fra\i =i un=ii lui Dumnezeu, de acéstea s[ cade s[ v[ \ine\i =i acestuia s[ crede\i. Iar gurile eriticilor céle mincinoase =i b`rfitoare s[ s[ astupe, c[ noi crédem cu adev[rat =i m[rturisim a fi om deplin =i Dumnezeu des[v`r=it, =i nu cu vreo ]ndoire cumva, ci cu toat[ adeverin\a, cum am zis =i mai nainte. Iar cel ce va gr[i =i s[ va ]ndoi, acela nu s[ va ]ndrepta ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, cum gr[ia=te =i chir Athanasie Alexandreaninul: “Cum nu poate nimeni s[ caute cu un ochiu totdeodat[ ]n ceriu, iar cu altul pre p[m`nt, a=a nici omul nu poate s[ s[ grijasc[ =i de cele trupe=ti, =i de céle suflete=ti. +i cum nu poate s[ ias[ din v`na unui izvor ap[ dulce =i amar[, a=a nici omul nu poate s[ ]ng[duiasc[ =i sufletului, =i s[ s[ grijasc[ =i de ale trupului. +i cum nu pot face m[r[cinii m[sline, a=a nici omul nu poate cerca =i céle cere=ti, =i céle p[m`nte=ti”. Precum zice =i Dumnezeu: “Nimeni nu va putea sluji =i lui Dumnezeu =i Mamonului”, nici ve\i putea =i lui Dumnezeu s[ sluji\i, =i céle trupe=ti s[ le ob`r=i\i. Pentru acéia Pavel apostolul, auzindu =i ascult`ndu acestea, s[ p[r[si de toate g`ndurile =i cugetele céle trupe=ti =i zice: “Pentru acéia m-am l[sat de toate, ca s[ aflu pre Hristos =i s[ ]mp[r[\escu cu d`nsul”. Iar cei ce au haine =i bucate, cu d`nsele s[ s[ ]nd[stuléze, c[ cei ce vor s[ s[ ]mbog[\easc[, aceia cad ]n cursele diavolului =i ]n pohte =i ]n g`nduri f[r’ de m[sur[. Pentru acéia, fra\ii miei, nu v[ ]mpletecire\i ]n lucrurile lumii ace=tiia, ca s[ v[ pute\i sp[si. Ce te \ine de dreptate =i de adeverin\[ =i de dragoste =i de frica lui Dumnezeu, =i fii 148

bl`nd =i nepizm[tare\ =i ascult[toriu =i r[bd[toriu, =i ura=te cuvintele céle grozave =i sc`rnave, =i vei vedea pre Dumnezeu! Fie-\i drag a te ruga de-a pururea, =i \i s[ va lumina inima =i va vedea pre Dumnezeu. Ura=te pohta bucatelor, ca s[ nu te ]ncungiure cumva patemile amalicului. Fii treazv ]n rug[ciuni, ca nu cumva s[ te m[n`nce hiara. Fugi de vin, ca s[ nu te scapi de veseliia lui Dumnezeu. Iubé=te s[racii, ca s[ fii miluit. Pentru acéia iubé=te sfin\ii, ca s[ te trag[ pohta lor c[tr[ bun[t[\i. Adu-\i aminte adéseori de moartea ta, =i nu vei gre=i mult lui Dumnezeu. Adu-\i aminte de ]mp[r[\iia ceriului, ca s[ te duc[ c[tr[ d`nsa pohta ei. Adu\i aminte de matca focului =i de muncile céle cumplite, ca s[ ur[=ti lucrurile céle réle. Fii gata ]n toate zilele de ]nt`mpinarea lui Hristos, c[ f[r’ de véste va s[ vie. }n toate zilele te socoté=te de ce porunc[ de ale lui Dumnezeu e=ti lipsit =i totdeauna cuget[ ce poht[ de ale trupului ai omor`t =i d[ laud[ lui Dumnezeu c[ pentru a lui mil[ fu acéia. Nu g`ndi ]n firea ta c[ e=ti ]ndreptat ]n niscare lucruri ]naintea lui Dumnezeu, c[ iaste zis: “C`nd ve\i face toate c`te sunt poruncite, iar voi zice\i: «Robi neharnici =i nevrednici suntem»”. Nici s[ g`ndi\i =i s[ zice\i: “De acum ]nainte noi suntem buni”, c[ nu te vor crede vr[jma=ii t[i, nici s[ te n[d[jduie=ti ]n trup. Cel ce s[ téme de draci, acela s[ arat[ chiiar c[ nu iaste ]ntr-]nsul frica lui Dumnezeu cu toat[ inima lui; iar cel ce se téme de Dumnezeu cu toat[ inima lui, acela iaste ]ndr[zne\ spre d`n=ii. Cel ce s[ laud[ ]naintea a mul\i, acela s[ arat[ c[ nu iaste frica lui Dumnezeu ]ntr]nsul; iar cela ce va s[ s[ sp[seasc[, acela tot de céle dumnizie=ti s[ grija=te =i toate pohtele calc[. C[ cum iaste lénia ajutor pohtelor, a=a iaste trezvirea putére bun[t[\ilor. +i limba cea ne]nv[\at[ numai ce umbl[ toc`nd, c[ n-are bun[t[\i dinl[untru. Bun[tatea face cur[\ie, iar m`niia cea iute 149

face patime. +i muma bun[t[\ilor iaste mila, iar umplérea r[ut[\ilor iaste seme\iia. Inima cea ]mpietrit[ face m`nie, iar oprirea face lini=te. S[turarea somnului face ]nvier=unare pohtelor, iar sp[seniia sufletului iaste priveghiiare cu seama. Mul\imea n[lucirilor iaste somnul cel mult, iar floarea min\ii iaste iar priveghiiarea ]ntru rug[ciuni. Somnul cel mult ]ngroa=[ g`ndul, iar priveghiiarea ]l sup\ie, ]ns[ acéia priveghiiare zicem, carea iaste pentru Dumnezeu =i s[ face ]n c`nt[ri =i ]n c`ntece duhovnice=ti, iar ]ntr-alt chip mai bun iaste somnul cu t[cére dec`t priveghiiarea cu cuvinte d[=arte. Pl`ngerea goné=te pohtele, iar r`sul face d[zlupire de la Dumnezeu. A nu se ]nfiori omul, face smerenie, iar slava omului face neb[gare ]n seam[. Nem`niia face bl`ndé\e, iar \inérea de pizm[ face r[utate. Cel ce iubé=te l[rgimea, acela goné=te facerile de bine, iar strimtarea pleac[ patemele. Dorul bucatelor hr[né=te patemele =i pohtele, iar oprirea =i \inérea le goné=te. }mpodobirea trupului iaste ]ntortarea =i izvr[tirea sufletului =i m`r=[virea sufletului; iar m`r=[virea trupului iaste ]nnoire sufletului. Obidele trupului suntu sp[sire sufletului, ]mfrumsi\area trupului iaste cursa sufletului. A cugeta omul totdeauna céle cere=ti face dragoste cu Dumnezeu, iar grijile lumii ace=tiia gonescu facerile cele de bine. Cela ce-=i p[zé=te gura, acela-=i r[dic[ mintea sus la Dumnezeu. Vorbele cele multe a\`\[ urgie =i m`nie. Cel ce face pre voia vecinului, semneaz[ c[ mintea lui véde bun[t[\ile, iar cel ce-=i face voia sa, semneaz[ ne]n\elep\ie. }nv[\[tura cea cu fric[ p[zé=te sufletul de toate r[ut[\ile. Vorbele céle lume=ti ]ntunec[ sufletul, iar iubirea lucrurilor lumii ace=tiia d[zlupé=te g`ndul =i cugetul de la Dumnezeu. Cel ce n-are ]nd`rjire, acela véde pre Dumnezeu. Cela ce nu-=i va ispovedi cugetele, semneaz[ =i arat[ c[ cearc[ aceast[ slav[ d[=art[ =i spurcat[; iar[ cel ce le va ispovedi 150

la duhovnic, acela va goni pohtele. C[ cum m[n`nc[ rugina pre hier, a=a m[n`nc[ =i pre om slava cea omeneasc[, deaca i s[ va lipi inima de d`nsa. +i cum s[ ]nf[=ur[ volbura sau curpenul de vi\[ =i piiarde roada ei, a=a, f[tul mieu, piiarde trufiia =i m`ndré\ele roada ]mp[ratului sau a domnului. C[ plec[ciunea cea ]n\eleapt[ iaste mai ]nt`i de toate bun[t[\ile. +i izjd[r`rea tuturor patemilor iaste m`ncarea cea preste s[tul. Iar sf`r=itul r[ut[\ilor iaste a g`ndi omul ]nsu=i c[ iaste drept. +i cum m[n`nc[ carii copacii, =i g`ndacii ]i fac f`r’ de frunz[, a=a =i pizma-i piiarde sufletul c[lug[rului. A-=i pune cineva n[déjdea pre Dumnezeu, face s[ rabde batjocurile f[r[ ]ntristare. A cugeta cineva s[ nu fie gr[it pre nimeni de r[u, face trufie. Nu te n[d[jdui ]n putérea ta =i va fi ajutoriul lui Dumnezeu cu tine. Nu avea vrajb[ cu nimini, c[ de vei avea, deacii nepriimit[ va fi ruga ta. Iubé=te adeverin\a, c[ tot mincinosul iaste ur`t ]naintea lui Dumnezeu. P[zé=te-\i ochii, =i inima ta nu va vedea céle réle; c[ tot cel ce caut[ asupra muierii cu poht[, preacurvie face. Feré=te-\i auzul, ca nu cumva s[-\i c`=tigi s[m`n\a rea. Fugi de mincinosul =i ficleanul diavol. Aibi pace cu to\i ca s[ fii ]ndr[zne\ ]n rug[ciunile tale. Nu pohti s[ auzi p[catele nici unui om, ca s[ nu s[ lipeasc[ vreunul de inima ta. Lucreaz[ cu m`inile tale, ca s[ afle s[racii p`inea ta, c[ =[dérea f[r’ de lucru face moarte sufletului. Cel ce s[ roag[ adeseori, acela ]=i izb[vé=te sufletul lui den toate r[ut[\ile; iar care s[ lenevé=te c`t de pu\inel, acela s[ face l[ca= dracilor. C`nd =[zi ]n chiliia ta, de acéste 3 lucruri te grija=te: di rug[, de ]nv[\[tur[ =i de rucodélie. }n toate zilele cuget[ unde ai fost =i ce ai f[cut =i cum vei s[ mori =i dup[ moarte unde vei s[ mergi =i te ia aminte. +i de-\i vei aduce aminte c[ are cineva vreo p[rére rea pre tine, iar tu nu fii neb[g[toriu de seam[ de acéia, ci pas[ =i te ]mpac[ cu d`nsul. +i 151

te p[zé=te s[ nu te treac[ vreun ceas f[r’ de rug[, c[ acéstea aduc lumina ]n suflet. +i de ai f[cut lucruri bune, tu nu te l[uda, iar de ai f[cut r[ut[\i multe, nu te ]ngrija de tot, ce numai s[ te p[r[se=ti s[ nu mai faci =i te vei sp[si. De te vor ]nvier=una cugetele céle réle, tinde c[tr[ Dumnezeu rug[ciuni ne]ncetate =i te va odihni de d`nsele. Iar de te vor birui poftele =i pizmele pre inima ta, tu ]\i ado aminte c[ to\i suntemu m[dularile lui Hristos, =i toat[ cinstea =i ocara vecinilor no=tri a noastr[ iaste, =i vor fugi de la tine. Iar de va fi intrat ]n inima ta urgisirea =i iubirea de fra\i, tu-\i ado aminte c[ pentru aceasta vei fi dat ]n m`inile diavolului, pizma=ii t[i, =i va fugi de la tine =i aceia. Acéstea toate le socoté=te =i le g`ndé=te =i cu céle bune te ]ngr[dé=te, iar céle réle tu le leap[d[. }ns[ nu le vei putea socoti, deaca nu vei face cu dreptate lucrurile lui Dumnezeu. C[ mai ]nt`i de toate iaste t[cérea. Deci t[cérea face oprire, oprirea face umilin\[ =i pl`ngere, iar pl`ngerea face fric[, =i frica face smerenie. Smeréniia face socoteal[ de céle ce vor s[ fie, iar acea socoteal[ face dragoste, =i dragostea face sufletele s[ vorbeasc[ cu ]ngerii. Atuncea va pricépe omul c[ nu iaste departe de Dumnezeu, =i cel ce va s[ fie ]ntr-o cinste ca aceasta, i s[ cade s[ n-aib[ grij[ nici de un lucru =i s[ urasc[ lumea aceasta cu totul =i toate ale ei i procee. Deacii atunci s[ va ]nvrednici de va petrece ]ntr-aceste bun[t[\i care suntu de la Dumnezeu. +i aceasta, fra\ilor, ]nc[ socoti\i =i lua\i aminte: c[ tot omul carele m[n`nc[ =i bea preste m[sur[ =i s[ amestec[ ]n lucrurile lumii ace=tiia, acela nu va veni ]n m[sura lucrurilor acestora. Dar deaca-\i iaste voia s[ aibi avu\ii =i mo=ii =i vii, pentru c[ci nu te-ai ]nsurat s[-\i fii luat muiare? C[ci te am[ge=ti =i te ]n=[li, c[ci nu socote=ti ca s[m`n\a céia ce fu s[m[nat[ ]n m[r[cini s[ ]mpresoar[ =i 152

nu face road[, =i cel ce nu s[ va p[r[si de acéstea, pre Dumnezeu nu va putea cunoa=te. Iat[ c[ rog pre tot omul, carele va s[ dea poc[in\[ c[tr[ Dumnezeu, s[ s[ fereasc[ de b[utura cea mult[ a vinului, c[ be\iia mult[ curs[ are. Deci te p[zé=te de ]n=[l[ciune =i de am[gitur[. P`n[ e=ti ]n trupul acesta, nu le créde. Ci, fra\ilor, s[ st[m ]n frica lui Dumnezeu =i s[ nu ne silim ]n r[zboaie, c[ “nu iaste r[zboiul nostru c[tr[ trup =i c[tr[ s`nge, ci iaste c[tr[ mai marii =i puternicii =i biruitorii acestui veac ]ntunecat =i c[tr[ duhurile céle réle ce sunt supt ceriu”. S[ ne ]mbr[c[m ]n armele bun[t[\ilor, pentru c[ ostenin\a =i greutatea =i patima =i strein[tatea =i lipsa pohtelor nu ne va p[zi numai de s[ge\ile diavolului, ce ]nc[ ne va face de vom fi mo=téni =i ]mp[r[\iei ceriului. Pentru acéiia s[ ne nevoim pu\inel ]ntr-acest veacu, ca s[ c`=tig[m ]mp[r[\iia ceriului. C[ Hristos, dasc[lul =i ]nv[\[toriul nostru, a=a au zis: “Nevoi\i-v[ s[ tréce\i prin por\ile céle strimte =i pre c[ile céle de sc`rb[. Priveghia\i dar ]n tot ceasul, c[ nu =ti\i c`nd va veni Domnul nostru =i ne va afla dormind. P[zi\i-v[ s[ nu se ]ngreuiaze inimile voastre cu m`nc[ri multe =i cu b[uturi =i cu grijile vie\ii =i traiului lumii ace=tiia, =i s[ v[ ajung[ acel ceas =i vréme degrab’ =i f[r’ de véste. Iat[ v[ trimi\ ca pre ni=te oi ]n mijlocul unor lupi. Nu str`nge\i aur, nici argint, nici c`te 2 haine. Nici v[ fie fric[ de cei ce ucig trupul. C[ am v[zut pre satana din cer c[z`nd ca un fulger. Iat[ v-am dat putére s[ c[lca\i pre =arpe =i pre scorpie =i pre toat[ putérea diavolului”. +i nu déde Domnul acesta putére numai apostolilor, ci o déde tuturor celor ce le iaste voia s[ s[ sp[seasc[ =i carii vor s[ urméze lui =i s[ umble dup[ poruncile lui. Vezi =i socoté=te c[ gr[ia=te tuturor sfin\ilor =i zice: “Voao v-am dat putére s[ fi\i fii lui Dumnezeu. Nu te téme, turma cea 153

mititea, c[ tat[l mieu voi s[ v[ dea voao ]mp[r[\iia ceriului. Deci, vindi\i-v[ avu\iile voastre =i da\i milostenie =i v[ c`=tiga\i ]n ceriu comoar[ netrec[toare”. Deacii sfin\ii lui apostoli =i ucenici, deaca f[cur[ poruncile acéstea, iar le zise Hristos: “Pacea mea o dau voao =i pacea mea o las ]ntru voi, c[ cei ce p[zeau pre mine, aceia p[zescu poruncile méle. +i voi mérge eu =i tat[l mieu =i-mi voiu face l[ca= ]ntru d`n=ii”. +i ar[t`nd noao s[ r[bd[m cu b[rb[\ie toate n[p[=tile =i sc`rbele =i r[zboaiele, care s[ vor scorni asupra noastr[, zise: “}n lume cu sc`rbe ve\i fi; ci ]ndr[zni\i, c[ eu am biruit lumea. Voi sunte\i cei ce a\i r[bdat cu mine ]n n[p[=ti. Eu ]nv[\ pre voi, cum au ]nv[\at =i pe mine tat[l =i mi-au f[g[duit ]mp[r[\ia, ca s[ m`nca\i =i s[ bé\i la masa lui”. Iar acéstea nu zice tuturor, ce numai celor ce vor r[bda n[p[=tile =i sc`rbele, cu r[bdare bun[. C[, merg`nd ]nsu=i de a sa bun[ voie c[tr[ sfintele lui patemi, zise: “Cel ce va vrea s[ m[n`nce =i s[ bea la masa mea, s[ mearg[ cu mine la patime”; cum am zice “s[ moar[ =i acela lumii, pentru poruncile méle”. Acestea auzind Pavel apostolul, toate cugetele céle trupe=ti le lep[d[ =i ]ncepu a ]ndr[zni =i a zice: “Eu lui Hristos m-am r[stignit =i de acum nu mai tr[iescu mie, ci Hristos tr[ia=te ]n mine”. C[, c`t umbl[m ]n trup, mor\i suntem p[catului. C[ zice: “Cei ce =-au r[stignit trupurile lui Hristos, cu pateme =i cu pohte, =i de vom =i muri cu d`nsul, vom vie\ui pentru d`nsul. +i de vom r[bda, vom =i ]mp[r[\i cu d`nsul; iar de ne vom lep[da de d`nsul, =i el s[ va lep[da de noi”. Dar carele iaste cel ce s[ leap[d[? Acela iaste carele umbl[ dup[ pohtele trupe=ti. C[ acesta nu numai au spurcat botezul cu lucrurile hicleanului diiavolu, ci lipsindu-s[ de lumina raiului, de la masa cea dumnezeiasc[ gonit fiind, s-au =ters din cartea vie\ii. Domnul Hristos, pentru multa 154

dragoste ce are c[tr[ noi, ne-au dat =i poc[in\[ tocma p`n’ la moarte. C[ de n-ar fi fost poc[in\a, nu s-ar fi sp[sit nici un om. Deacii, fra\ilor, deaca vom s[ ne sp[sim, noi s[ ne poc[im p`n[ suntem vii =i s[ pl`ngem =i s[ ne sp[l[m ranele céle spurcate ale inimii. C[ la judecata cea groaznic[ =i ]nfrico=at[ vor s[ s[ arate lucrurile céle réle ce sunt ]ntru noi. C[ acolo s[ va apropiia Dumnezeu =i va veni, de va =[dea pre scaunul slavei lui, =i s[ vor aduna ]naintea lui toate limbile =i s[ vor vedea to\i den lum`n[rile lor. Deacii, cel ce nu-=i va fi c`=tigat untudelemnu, i s[ va stinge lum`narea =i acela va mérge ]ntru ]ntunérecul cel osebit. Pentru acéia, fra\ilor, s[ ne nevoim s[ ne umplem vasele de untdelemnu, s[ nu auzim zic`ndu-ne: “Eu nu =tiu pre voi”. Vasul iaste pocaianiia, iar untudelemnu, lucrurile céle bune. Iar lum`narea cea luminoas[ iaste sufletul cel sf`nt. Iani dar, fra\ilor, s[ ne nevoim, c[ s-au apropiiat ziua. Fericit iaste omul cela ce s[ grija=te ]n toate zilele =i ]n tot ceasul, c[ci c`nd s[ coace roada, atuncea iaste vrémea seceri=ului. Deci sp[sit iaste cel ce-=i va sp[si roada, c[ o vor aduna ]ngerii ]n jitni\a cea de véci, iar celor ce vor fi ca mine, o, ce amar =i ce nevoe! Cum am zice plévelor, c[ pre acélea focul le va mo=teni. Ni dar, fra\ilor, s[ fugim de lume =i de toate c`te sunt ale lumii, ca s[ fim mo=téni binelui aceluia, care ochiul nu au v[zut, uréche nu l-au auzit, nici la g`nd =i la inima omului n-au ]ntrat, céle ce au g[tit Dumnezeu celor ce-l iubescu. De acum, fra\ilor, ]ntr-acéstea petréce\i, acéstea va ]nv[\[\i =i nu v[ uluire\i, ca s[ ne ]nvredniceasc[ Dumnezeu ziua =i noaptea poruncilor lui =i s[ ne sp[seasc[ ]mp[r[\iei cei cere=ti, cum zice =i r`ndureaoa cea cu cuvin\ele dulci, Zlatoust: “C`nd vor sta to\i sfin\ii de-a dreapta lui Dumnezeu =i s[ vor veseli =i s[ vor ]ncorona =i vor ]mp[r\i slava lui 155

Dumnezeu, iar[ eu singur voiu fi os`ndit ]ntru ]ntunerecul cel osebit =i ]n focul cel nestinsu, carele iaste g[tit diavolului =i ]ngerilor lui. O, vai de noi, suflete, vai de noi! Décii atuncea ce vom mai face? C`nd vei vedea pre to\i sfin\ii =i pre to\i drep\ii ]ntru ]mp[r[\iia ceriului =i ]n slav[ mare, iar tu tic[loase vei fi tras f[r’ de mil[ ]n munca cea de véci. Atuncea te vei lovi cu palmele preste obraz =i cu lacr[me de am[r[ciune vei zice: “Sp[sé=te-te, despuitoare st[p`n[ =i pururea fecioar[ Marie, n[sc[toarea lui Dumnezeu, sprijinitoarea =i ajut[toarea tuturor cre=tinilor! Sp[sé=te-te, cinstit[ =i de via\[ f[c[toare cruce, cu carea s-au dat via\a a toat[ lumea! Sp[si\i-v[, toate puterile cere=ti, ]ngerii =i mai marii ]ngerilor! Sp[sé=te-te =i tu, cinstite proroace =i botez[toriul lui Hristos! Sp[si\iv[, apostolilor, prorocilor, mucenicilor =i al\i sfin\i =i di Dumnezeu purt[tori p[rin\i to\i! Sp[sé=te-te =i tu, frumosule raiu, den carele eu, tic[losul, vai de mine, fuiu ]ncuiat den afar[ =i pre dreptul fuiu judecat gheenii, c[ judecata lui Dumnezeu iaste dreapt[. Ci =i eu, ]nc[ dup[ cum nu mi-am g[tit lucrurile, a=a m-am =i judecat =i am luat =i plat[“. Ca acéstea cuvinte =i altele multe vei zice atuncea =i tot ]n zadar vor fi, =i nici de-o folosin\[ nu-\i vor fi. Ci, o, suflete, mai nainte de acel ceas ]nfrico=at, te ]ntoarce c[tr[ Dumnezeu =i zi: “Doamne, Dumnezeul mieu, ]ntoarce c[tr[ poc[in\[, p[storiule cel bun, pre cela ce am pierdut ceasul acela =i nu m[ l[sa s[ pieiu p`n[ ]n sf`r=it, ce-mi d[ vréme de poc[in\[ =i m[ miluia=te dup[ mila ta cea mare, c[ tu singur e=ti unul ]ndur[toriu =i mult milostiv, =i \ie trimitem ]n sus slav[, cu f[r’ de ]nceputulu-\i tat[ =i cu preasf`ntul =i bunul =i f[c[toriul de viia\[ duh, acum =i pururea =i ]n vécii veciloru, amin”. 156

II. }nv[\[tur[ a acelui Neagoe voievod c[tr[ fiiu-s[u Theodosie =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i. A=ijderea c[tr[ patriiar=i, c[tr[ vl[dici, c[tr[ episcopi, c[tr[ boiari =i c[tr[ egumeni, c[tr[ boga\i =i c[tr[ cei s[raci. Spunere =i ]ncredin\are pentru frica =i dragostea lui Dumnezeu Slovo 51

Zice dumneziiasca Scriptur[: “D[ pricin[ ]n\eleptului =i mai ]n\eleptu va fi; ]nva\[-l =i s[ va al[tura s[ asculte”. Dreptu acéia, =i eu m[ nevoiiu iar[=i c[tr[ dragostea domniilor voastre, s[ v[ aduc aminte =i s[ ne ]nnoim omul cel dinn[untru. +i acum ]ndr[znescu a v[ scrie pentru c[ nu m[ poci s[tura de dragostea =i de dulcea\a voastr[. Ce ]ns[ =i domniilor voastre s[ nu v[ fie cu greu, tuturor c`\i sunte\i un=ii lui Dumnezeu =i ]mp[ra\i cre=tine=ti =i domni, pre carele va alége Dumnezeu =i va da ]n m`na lui s[ p[zeasc[ turma cea ]mp[r[teasc[ a lui Hristos, sau dumnezie=tilor p[rin\i =i patriar=i ai lumii =i mitropoli\i, carii suntu p[stori =i ar[t[tori de lége, sau egumenilor =i duhovnicilor, carii sunt pen m[n[stiri =i pren lavre. Ace=tea sunt urm[tori lui Hristos =i p[stori turmei lui, c[rora le-au dat Dumnezeu dup[ c`t le-a fostu putérea. +i c`\i suntu pu=i de ]mp[ra\i =i de domni s[ fie biruitori pre suptu biruin\a lor, m[car de ar fi negu\[tori, m[car plugari, m[car boga\i, m[car s[raci, to\i s[ cheam[ st[p`ni caselor lor. Pentru acéia, ]mp[ra\ii =i domnii cu mult[ fric[ =i cu mult cutremur vor s[ dea seam[ ]naintea lui Hristos Dum1 Se vede de aici c[ numerotarea capitolelor \ine seam[ =i de sub]mp[r\irile notate marginal cu cerneal[ ro=ie. A=a se explic[ de ce dup[ “Capul 1” urmeaz[ “Slovo 5”. Acela=i este cazul ]n continuare =i explic[ de ce numerotarea capitolelor dat[ de noi nu coincide cu aceea din manuscris.

157

nezeu pentru lucrurile ce au f[cut ]n vrémea ]mp[r[\iilor lor =i a domniilor lor, ]n ce chip au slujit lui. A=ijderea vor s[ dea seam[ cei boga\i, cum =-au dat =i =-au ]mp[r\it avu\iile pre dreptate =i f[r’ de f[\[rnicie. Iar patriar=ii =i mitropoli\ii =i episcopii vor s[ dea seam[ ]naintea lui Dumnezeu de besérici =i de turma lui Hristos, care sunt date pre m`inele lor =i cum vor fi m[rturisit =i vor fi vestit f[r’ de ru=ine numele lui Dumnezeu. A=ijderea =i egumenii =i duhovnicii =i c[rturarii vor s[ fie ]ntreba\i ]naintea Domnului Dumnezeu de grija lumii ace=tiia =i boga\ii =i s[racii to\i vor s[ dea seam[ de faptele lor la ]ndreptarea lui Dumnezeu, unde =i ]ngerii cei f[r[ de p[cate =i nevinova\i ]nc[ vor sta cu fric[ =i s[ vor cutremura. Deci ia lua\i aminte, fra\ilor, =i socoti\i, dascalilor, =i vede\i ce tocmeal[ ne-au dat noao Dumnezeu ]ntr-aceast[ lume ]n=[l[toare =i apoi iaste f[r[ nici un temeiu, ce numai ce ne iaste ispitire, ca s[ vaz[ cum ne vom nevoi =i ne vom osteni s[ p[zim turma lui. C[ =i pre mine ]nc[ m-au ales Dumnezeu cu socoteala milii sale =i m-au pus p[stor turmei sale, iar eu fuiu f[r’ de pricépere =i slab =i-mi dedi trupul tot spre léne =i spre odihn[ =i spre trufie =i nu putuiu pricépe c[ acest dar =i cinste ce mi le déde acum ]ntr-aceast[ via\[ scurt[ =i trec[toare, el mi le-au dat ]ntr-o ispit[, ca s[ m[ vaz[ ce p[storiu voi fi =i cum voiu pa=te turma lui. Iar eu nu cunoscui c[r[rile Domnului, ce mi s[ lunec[ firea ]n be\ii =i ]n ospé\e =i ]n l[comii =i ]ntr-alte lucruri, carele nu mi s[ c[dea, nici s[ cuviniia, nici Dumnezeu nu le iube=te. Pentru acéia, r[ma= de turma lui, ]ns[ tot m[ rog despuitoriului =i st[p`nului mieu, Iisus Hristos, zic`nd: “Doamne, Dumnezeul mieu, nu m[ d[zlupi, nici m[ lep[da de la luminata fa\a ta!”. Iat[, c[ v[ aduc aminte, fra\ilor =i urm[torii lui Hristos =i p[storii turmei lui, s[ nu v[ zminti\i ]ntru leneviia 158

voastr[, nici s[ s[ ]ngreuiaze inimile voastre cu m`nc[ri multe =i cu be\ii, ca mine, ce ne]ncetat face\i voia lui Dumnezeu =i iubi\i dreptatea lui, cum zice prorocul: “}mp[r\i =i déde s[racilor. Dreptatea lui tr[ia=te ]n vécii vécilor”. Deci =i voi s[ v[ chema\i priiatenii lui Dumnezeu =i mo=téni ]mp[r[\ii lui cei cere=ti. Iar de s[ va da cineva pre sine ]n odihna trupului =i-=i va umplea voia inimii sale cu m`nie, cu neb[gare de seam[, cu negrij[, cu nefrica lui Dumnezeu, unul ca acela nu va intra ]ntru bucuriia Domnului s[u, unde au g[tit drep\ilor =i celor ce-l iubescu. +i pentru m`ndriia =i trufiia veacului acestuia nu s[ va num[ra cu oamenii, nici cu domnii, ci ca un dobitoc s[ va chema. C[ cela ce va s[ s[ fac[ so\ veacului acestuia =i iubé=te lipsa sufletului ]n ospé\e =i ]n be\ii, acela s[ va tréce cu veacul acesta =i ca umbra s[ va duce, =i slava lui ca fumul va peri. Iar[ cel ce s[ va ]mpreuna bun[t[\ilor dumnezie=ti, acela va lua via\a =i traiul cel vécinic =i netrec[toriu. C[ r[d[cina bun[t[\ilor iasti dulcea\a lui Dumnezeu. C[ mul\i ]mp[ra\i =i domni zic c[ “cu nevoie s[ \in ]mp[r[\iile =i domniile, pentru aceia nu putem sta s[ ne rug[m =i s[ ne postim =i s[ ne \inem ]n cur[\ie, nici putem mérge la biséric[, c[ avem multe griji de ]mp[r[\ii =i de domnii, de soli =i de judec[\i =i alte lucruri multe avem, ale ]mp[r[\iilor =i ale domniilor, s[ le umplem. +i milostenie ]nc[ am fi f[cut =i am fi dat celor ce venea =i cerea pentru numele lui Dumnezeu; ci tot pentru acéle valuri noi nu putem s[-i miluim, =i mul\i s[raci =i mi=ei zac goli =i urgisi\i prin gunoae. +i de multe r[ut[\i =i nevoi ce le sunt asupr[, ei nu pot s[ vie la noi s[-i miluim, iar[ noi ]nc[ nu putem s[ le trimitem mil[“. Dar pentru ce? Pentru ce nu avem dragoste c[tr[ Dumnezeu, ci g`ndim tot céle de=arte! +i zicem c[ avu\iia noastr[, multe lucruri de-ale ]mp[ra\i159

lor =i de-ale domniilor noastre vom s[ le tocmim =i s[ str`ngem ]nc[ =i mai mult[ avére, c[ ne va trebui odat[! Mul\i patriar=i =i mitropoli\i zic c[: “Nevoie ne iaste a p[zi céle dumnezie=ti =i s[ m[rturisim numele Domnului; =i nu putem s[ ne postim, nici s[ ne rug[m, nici s[ st[m ]n biséric[ toat[ noaptea ]n bdenii, c[ avem multe lucruri lume=ti =i judec[\i. +i am face =i milostenii, ci ne témem; c[ avem s[ umplem multe lucruri cu avu\iia noastr[, =i nu =tim dar de ne vor scoate din patrier=ii =i din vl[diciile noastre. De-acéia ne silim =i ne grijim s[ str`ngem avu\ie mult[, s[ ne fie la vreme de lips[ =i s[ avem din d[stul de unde m`nca =i de unde bea”. Mul\i egumeni =i duhovnici =i c[rturari zic: “Greu ne iaste traiul c[lug[rescu =i suntem ]ns[rcina\i, =i cu mult[ nevoin\[ \inem credin\a cre=tineasc[, =i nu putem s[ ne postim =i s[ st[m pururea pre rug[ =i s[ l[cuim pren pustii =i pren pe=tere. +i milostenie ]nc[ ar trebui s[ facem, ce noi suntem ni=te oameni s[raci =i nu avem venit nici de o parte, ci numai de-abiia ne ajunge pre s[r[ciia noastr[. Deacii ne va ajunge vréme de b[tr`né\e, ci ce vom agonisi acum, vom s[ \inem s[ ne fie la b[tr`né\ele =i la sl[biciunea noastr[“. Mul\i din boiari =i din boga\i zic, =i din slujitori =i din negu\[tori: “Cu nevoe iaste a ne ruga lui Dumnezeu =i a umplea voia lui, c[ suntem datori s[ cerc[m =i s[ facem toate céle p[m`nte=ti. +i milostenie ]nc[ am fi f[cut, ci ni témem ca nu cumva s[ ni s[ ia boeriile, deacii s[ r[m`nem s[raci, sau s[ va m`niia Domnul nostru pre noi, ci ne va pr[da, sau vom pribegi ]ntr-alte \[ri =i nu vom avea ce cheltui ci vom r[m`nea s[raci”. Mul\i s[raci zic: “Noi de-abiia c`=tig[m c`t m`nc[m noi, dar milostenie de unde vom s[ d[m?” A=ijderea =i noi, fra\ilor, to\i zicem a=a. Dar pentru ce zicem a=a? Pentru c[ nu avem dragoste c[tr[ Domnul nos160

tru Iisus Hristos. C[ =i ]mp[rat, =i domn, =i patriarh, =i mitropolit, =i egumen, =i duhovnic, =i jude\, =i bogat, =i s[rac, c`\i ne afl[m, de nu iubim pre Dumnezeu, noi to\i zicem a=a: c[ ne iaste voia s[ str`ngem avu\ie mult[, s[ ne fie c`nd ne va trebui. +i nu iubim pre Dumnezeu cu toat[ inima, ci iubim avu\iia =i n-avem dragoste c[tr[ Hristos. C[ de am fi iubit pre Dumnezeu cu toat[ inima, cum iubim avu\iia, sau cum =i el ]nsu=i ne-au iubit pre noi; ci nu iubim pre Dumnezeul nostru cu toat[ inima noastr[, ci iubim obicéiurile =i n[ravurile noastre céle réle. Deci, c`\i iubescu obicéiurile =i n[ravurile lor, acéia nu s[ cheam[ robi lui Hristos ci s[ cheam[ robi n[ravurilor lor. C[ toate obicéiurile =i n[ravurile omului suntu spre folosul =i ajutoriul p[catelor =i a face p[catul iaste un lucru cu dulcea\[ =i cu veselie, iar a-l cur[\i iaste cu nevoin\[ =i userdie mult[. Cum f[cu =i David, c[ numai ]ntr-o noapte gre=i, iar apoi ]n toate nop\ile ]=i uda a=ternutul cu lacr[mile sale, cum zice =i la Evanghelie: “Cel ce face p[cat, acela iaste rob p[catului”. Dar pentru ce? Pentru c[ r[bdarea tineré\élor, mare bucurie =i veselie iaste b[tr`ne\elor, iar[ ner[bdarea tineré\elor =i umplerea voilor iaste mult[ sc`rb[ =i ]ntrist[ciune b[tr`né\elor. +i c[uta\i, fra\ilor, de vede\i cum zice =i sf`ntul Ioan Zlatoust pentru aceast[ lume de=art[ =i de nimica, c[ zice a=a: “C[ toat[ lumea aceasta st[ ]naintea lui Dumnezeu, ca cum st[ o pic[tur[ de ploae ]n stra=ina unii case”. Deci, amar \ie, o, tic[loase oame! Dar deaca vréme ce st[ toat[ lumea ]naintea lui Dumnezeu, ca o pic[tur[ de ploaie ]n stra=ina casei, dar de un om singur, ce s[ va alége ]naintea lui? Iar Sf`nta Scriptur[ cum zice? Iar noi nici ]ntr-un chip nu vom s[ ne aducem aminte de acéstea, ci tot ne nevoim =i muncim s[ str`ngem avu\ie mult[. Pentr-acéia cel ce str`nge avu\ie foarte mult[, 161

acela nu s[ cheam[ cre=tin, ci s[ cheam[ hrisolatac, adec[ slujitor aurului. +i c`nd socotim =i zicem c[ la vrémea de nevoia noastr[ ne va fi avu\iia de folos, dar ce folos vom dob`ndi =i vom avea de la avu\iia cea mult[, c`nd s[ va d[sp[r\i sufletul de trup, ca cum s[ desparte un priiaten de alt priiaten =i las[ toate: pre tat[-s[u =i pre mum[-sa, fra\ii =i surorile, feciorii =i fétele =i alte rudenii toate? +i toat[ avérea c`t[ au c`=tigat cu minte nesocotit[ =i ne]n\eleapt[ =i o au \inut cu mult[ scumpéte =i-o las[ =i acéia, cum zice prorocul: “Str`nge =i nu =tie cui str`nge”. Acélea toate le las[ sufletul. +i ]nc[ nu numai at`ta ce las[, ci ]nc[ las[ tocma =i ce au avut mai iubit =i mai drag: l[ca=ul lui, adec[ trupul. Deacii, de acolea s[ duce ]n sus, c[tr[ v[mile céle ]nfrico=ate, unde suntu oamenii cei nev[zu\i. +i nu ne vom cunoa=te cu d`n=ii =i acolo vor fi cumpenele céle drépte =i nef[\arnice. Deacii, c`nd s[ va ]ntoarce de la v[mile céle ]nfrico=ate =i va fi tras f[r’ de mil[, ca s[ nu mai vaz[ deacii fa\a lui Dumnezeu cea luminat[ =i bun[, ce grij[ mai mare =i nevoie mai rea =i mai cumplit[ va fi atuncea, carea noi nu o am g`ndit, nici o am cugetat? Dar unde ne vom afla atuncea, c`ndu vom r[m`nea s[raci =i lipsi\i de fa\a lui Hristos =i s[ nu mai vedem niciodat[ lumina lui? Atunce va fi jale =i fric[ mare =i nici de un folos nu ne va fi. Deci, fra\ilor, dar c[ci vom pl`nge atunce toate neamurile =i vom zice a=a: pentru acéia vom pl`nge, c[ n-am avut dragostea lui Dumnezeu ]n inimile noastre =i nu ne-am adus aminte c[ vom s[ ne d[sp[r\im de fa\a cea bun[ =i luminat[ a Domnului nostru Iisus Hristos =i n-au dorit inima noastr[ s[ vaz[ pre Dumnezeu =i s[ s[ ]ndulceasc[ de d`nsul. C[ de am fi avut dragoste c[tr[ Dumnezeu, noi ne-am fi adus aminte de d[sp[r\irea noastr[ de c[tr[ d`nsul, =i de 162

r[spunsul =i seama ce vom s[ d[m atunce, =i c[tr[ cine vom alerga. +i n-am fi pl`nsu at`ta; ci ne-am fi rugat cu u=urare =i am fi zis: “O, despuitoare, st[p`ne, ]mp[rate atot\iitoriule, ]nduratule =i de oameni iubitoriule Doamne! Dar d[rui-ne-vei noao s[ vedem fa\a ta cea bun[, =i s[ ne ]ndulcim noi, robii t[i, de d`nsa, au fi-vom lipsi\i de ia? C[ to\i sfin\ii t[i ]ngeri =i mai marii ]ngerilor de la tine s-au luminat =i cu hrana cea cereasc[ de la tine se-au ]dulcit =i se-au ]nfrumsi\at; =i preacuvio=ii t[i se-au bucurat cu drep\ii, =i sfin\ii mucenici s-au ]ncorunat; =i ]mp[ra\ii cu domnii =i patriar=ii cu mitropoli\ii, neb[g`nd ]n seam[ lucrurile p[m`nte=ti, au urmat \ie. Pentru acéia s-au chemat priiatenii t[i. +i egumenii cu duhovnicii =i cu c[rturarii l[cuindu prin pustii =i prin pe=tere strimte, cu fieri réle =i cumplite, pentru acéia au dob`ndit via\a cea de véci. A=ijderea boga\ii =i s[racii necru\`ndu-=i trupurile lor, ce cu nevoin\[ =i cu dragoste au st[tut ]n picioare =i s-au rugat \ie, dreptu acéia le zicem c[ suntu ]ng[duitorii t[i. Pentru c[ci? Pentru c[ nici de un lucru de ale lumii nu s-au grijit, nici s-au nevoit, ce numai pre tine te-au iubit =i de la tine s-au luminat”. Pentru acéia, dascalilor =i fra\ilor, socoti\i =i lua\i aminte de vede\i: mai bine ne iaste s[ slujim totdeauna du=manului nostru diavolului cu grijile lume=ti, au mai bine iaste s[ slujim =i s[ urm[m cu trai bun =i cu via\[ curat[ priiatenilor no=tri, carii au fostu mai denainte de noi? Ce iani s[ pl`ngem aici pu\inel =i acolo s[ ne veselim mult ]n véci cu Domnul nostru Iisus Hristos =i s[ nu fim niciodat[ d[sp[r\i\i de fa\a dumneziirii lui. C[ iat[ acei ]mp[ra\i =i domni, patriiar=i =i vl[dici, egumeni =i duhovnici, boga\i =i s[raci, carii fur[ zi=i mai sus, cum nu b[gar[ ]n seam[ m[riile =i cinstile p[m`nte=ti. Pentru acéia au v[zut =i fa\a cea luminat[ =i 163

dulce a Domnului nostru Iisus Hristos. Iar noi n-avem dragoste c[tr[ d`nsul: dar pentru c[ci zic ]mp[ra\ii =i domnii c[ iaste lucru greu =i cu nevoe a \inea ]mp[r[\iile =i domniile; patriar=ii =i vl[dicii zic c[ iaste nevoe a p[zi patrier=iile =i vl[diciile; egumenii =i duhovnicii zic c[ cu mare nevoin\[ \inem cinul c[lug[rescu. +i mul\i den oameni ]=i duc firile =i cugetele de =i le ]ntind ]n multe p[r\i: unii laud[ cur[\iia, al\ii laud[ postul =i oprirea, iar unii milosteniia =i smereniia, iar al\ii laud[ r[bdarea =i ascultarea. Pentr-acéia =tim =i noi c[ acélea sunt toate bune. }ns[ acéste bun[t[\i, toate, de unde vin? Vin de la Domnul nostru Iisus Hristos. C[ci c[ cel ce are minte curat[, care iaste temeliia =i urzeala tuturor lucrurilor celor bune, nu caut[ numai spre cur[\ie =i spre post, spre rug[ciuni, spre oprire =i spre smerenie, sau s[-=i ]ntinz[ mintea =i g`ndurile spre multe lucruri =i ]n multe chipuri. Ce las[ acéstea toate, =i-=i r[dic[ mintea =i g`ndul ]n sus, =i s[ ]mbrac[ ]n dragostea lui Hristos ca ]ntr-o za. +i acela nu s[ grija=te de ]mp[r[\ie, nici de domnie, nici de patrier=ie, nici de vl[diciie, nici de egumenie, nici de nici un lucru c`te sunt p[m`nte=ti, de care ne grijim =i ne nevoim noi, ce numai ce iubescu pre Domnul Dumnezeu, cu tot sufletul. C[ mare lucru iaste a iubi omul pre Dumnezeu cu tot sufletul; c[ci c[ =i singur Domnul nostru Iisus Hristos, c`ndu ]ntreb[ pre iubitul mai marele ucenicilor s[i, pre Petru apostol, nu-l ]ntreb[ nici de rug[ciune, nici de postu, nici de oprire, nici de smerenie, nici de r[bdare, nici de cur[\ie, nici de milostenie, ce numai ce-i zise: “Petre, dar iube=tim[?” Iar el r[spunse =i zise: “Adev[rat, Doamne, tu =tii toate. Tu =tii c[ te iubescu”. C[ =tiú Hristos, c[ de-l va iubi cu toat[ inima, décii toate bun[t[\ile s[ vor pog[r] pre d`nsul: =i postul, =i rug[ciunea, =i cur[\iia, =i ascultarea, =i r[bdarea. 164

Drept acéia =i noi, deaca vom iubi pre Dumnezeu cu tot sufletul, mila lui Hristos s[ va pogor] pre noi, de la dreapta lui cea biruitoare, =i postul, =i ruga, =i cur[\iia, =i oprirea, =i smereniia, =i milosteniia, =i r[bdarea, =i ascultarea. C[ toate bun[t[\ile ]n m`inile lui suntu. Pentr-aceia s[ nu ne ]ntindem, nici s[ ne r[sfir[m cugetele noastre prentr-alte p[r\i, ci numai s[ le urc[m la ]ndur[toriul Dumnezeu, de la carele vine toat[ mila, ca s[ ]mp[r[\im cu d`nsul, ]n vécii vécilor amin.

III. Cartea lui Neagoe voievod c[tr[ chir vl[dica Macarie =i c[tr[ al\i egumeni =i ieromonahi =i preo\i =i c[tr[ tot clirosul, c`ndu au ]ngropat a doao oar[, ]n m[n[stire la Arge=, oasele mume-sei, doamnei Neag[i, =i ale coconilor lui, Petru voievod =i Ioan voievod, =i a doamnei Anghelinii. Cu cuvinte =i ]nv[\[turi de umilin\[ Cuv`ntul al =aselea

Cela ce e=ti cu mila =i cu darul lui Dumnezeu ales =i pus ]naintea noastr[, de ne luminezi =i ne str[luce=ti ca razele soarelui, ca s[ ne ar[\i =i s[ ne ]nve\i calea lui Dumnezeu =i noao, preaiubite p[rinte, chir vl[dico Macarie; a=ijderea =i voi, p[rin\i, carii sunte\i cu acéia=i mil[ a aceluia=i Dumnezeu ale=i, =i egumeni din sfintele m[n[stiri =i lavre, =i pentru dragostea lui Hristos a\i l[sat hrana veacului acestuia =i a\i pohtit s[ dob`ndi\i fa\a lui Dumnezeu cea bun[ =i s[ ajunge\i via\a cea de véci, deci =i Dumnezeu ]nc[ iaste multu milostiv =i bun, ci s[ v[ dea dup[ mila lui, s[ nu s[ lipseasc[ pohta voastr[ de vederea lui; =i voi, preo\ilor =i slujitorii bisericii, carii sluji\i sfintelor m[n[stiri, s[ priimeasc[ Dumnezeu pohta =i ostenin\ele voastre =i s[ ]nflori\i 165

]n ceriu ]n véci ca crinul. A=a =i voi, boiari miréni, boga\i =i s[raci, b[rba\i =i muieri, pentru c[ to\i dorescu =i pohtescu s[ dob`ndeasc[ mil[ de la Dumnezeu =i to\i vor dob`ndi. Drept acéia, o, bunul mieu p[rinte, chir Macarie, =i voi, iubitorii de Hristos, cinsti\i egumeni, =i voi, fra\ilor preo\i =i poslu=nici, carii totdeauna l[uda\i pre Dumnezeu, a=ijderea =i voi to\i c`\i sunte\i buni sl[vitori cre=tini =i v[ chema\i mireni =i aduce\i =i voi pohval[ lui Dumnezeu ]n toat[ vrémea, s[ dea Dumnezeu s[ nu s[ d[spart[ slava lui de la voi! +i pre mine tic[losul, ]nc[ m[ asculta\i cu u=urare, =i cuvintele méle le auzi\i =i le priimi\i f[r’ de dos[dire, c[ am s[ v[ rog =i s[ v[ spuiu un dor al inimii méle, foarte amar =i cu foc. Ci s[ m[ ierta\i ]ntr-acest ceas c[ am pu\inéle cuvinte s[ vorbescu c[tr[ oasele maicii méle. Dreptu acéia m[ ierta\i to\i p[g`nii =i fra\ii miei, c[ f[r’ de iert[ciunea voastr[ nu voiu putea gr[i. Acum, o, maica mea =i n[sc[toarea mea, iau iert[ciune de la p[rin\i =i de la fra\i, c[ voiu s[ ]ncep a gr[i c[tr[ tine cu multe lacr[mi =i cu gréle suspini =i nenum[rate. Ci te rog s[ m[ ascul\i cu dragoste, c[ voi s[ ]ndr[znescu s[ fac ora\ie c[tr[ oasele tale céle ostenitoare. O, maica mea =i dulcea\a inimii méle =i roaba Dumnezeului mieu, Neago, c`t[ dosad[ ai avut pentru mine, fiind mult[ vréme s[rcinat[ cu mine, ziua =i noaptea; =i ]nc[ nu numai zioa =i noaptea, ci ]n toat[ vrémea =i ]n tot ceasul ai fostu ]ns[rcinat[ =i ]mpov[rat[ cu trupul mieu, p`n[ ]n vrémea céia ce-\i veni porunca lui Dumnezeu s[ m[ na=ti. Atunce, o, maica mea, at`tea griji =i sc`rbe ai avut, c`te ai avut =i la moarte-\i. Decii, cu porunca lui Dumnezeu, adaose sfin\iia-sa \ie via\[ =i mie na=tere. +i dup[ acéia ]nc[ mai multe ostenin\e =i sc`rbe ai petrecut pentru mine, c`t stau =i eu de m[ mir de mul\imea lor. +i nu pociu s[ socotescu =i s[ num[r ostenin\ele 166

tale, c`t te-ai ostenit pentru mine. Ce numai ce =tiu pe albin[, c[ s[ ostené=te =i ia multu, c[ acéia niciodat[ de dulce\ile florilor nu s[ poate s[tura nici de osteneal[. A=ijderea mi s[ pare s[ fie ia mai ostenitoare =i dec`t alte pas[ri, ce ]ns[ socotiiu =i chibzuiiu c[ aceia numai ziua ce s[ ostené=te, iar noaptea ia se odihné=te =i s[ r[paos[; iar pre tine, o, draga mea maic[, eu te ale= mai ostenitoare d[c`t d`nsa. Pentru ce? Pentru c[ albina noaptea s[ odihné=te =i s[ r[paos[; ]nc[ =i alte pas[ri ale ceriului, toate, =i pe=tii din fundul m[rii, to\i atunci s[ odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodat[ n-ai avut odihn[, nici ziua, nici noaptea, nici m[car ]ntr-un ceas, nici te-ai s[turat niciodat[ de osteneal[. Pentr-acéia, iubita mea maic[, te chem pre tine c[ e=ti mai ostenitoare dec`t albina =i dec`t pas[rile ceriului =i dec`t pe=tii m[rii. Deacii, o, maica mea, c`nd vruse=i s[ te odihne=ti de ostenéle, iar eu ]ntraiu cu dor =i cu dragoste ]n inima ta =i de atunce ai luat alte ostenéle mai mari =i mai multe. C[ eu eram ]naintea ochilor t[i mai luminat dec`t razele soarelui =i niciodat[ n-ai avut ]naintea ochilor t[i alt[ lumin[ mai luminoas[ dec`t pre mine, nici inima ta n-au avut alt[ avu\ie mai drag[ dec`t pre mine. Drept acéia, o, maica mea, inima =i ochii t[i, p`n’ la moartea ta niciodat[ nu s-au putut s[tura de mine =i de vedérea mea, =i atuncea nu mi s[ ]nt`mpl[ s[ fiu cu tine, ca s[ s[ sature ochii t[i de mine =i eu, fiiul t[u, s[ iau iertare =i blagoslovenie de la tine. +i nu numai pentru c[ci n-am avut eu dragoste den toat[ inima c[tr[ tine, n-am ajunsu s[ fiu la moartea ta, ca s[ s[ ]ndulceasc[ inima ta de mine, deaca nici ]n vrémea vie\ii tale nu te-ai s[turat de dragostea mea, ci ]nc[ =i la moartea ta ]\i r[mase inima aprins[ de dorul =i de mila mea, =i ochii t[i nu se s[turar[ de vedérea mea. Iar eu, deaca nu mi s[ ]nt`mpl[ s[ fiu atuncea la moartea ta, mi s[ umplu sufletul de ]ntrist[ciune, 167

c[ci r[ma= s[rac de tine, =i apoi c[zuiu ]n mirare mare =i ]n nepricepere =i nu =tiui ]n ce chip voiu putea face odihn[ sufletului t[u. Deacii unii ]mi spuser[ zic`nd c[ te-au ]ntrebat: “Dup[ moartea ta, ce vom face pentru sufletul t[u?” Iar tu ai zis: “Inima mea niciodat[ nu s-au putut s[tura de dragostea iubitului mieu fiiu, a lui Neagoe. Pentru acéia =i eu acum dau =i puiu n[déjdea sufletului mieu pre d`nsul =i zic: cum m-am nevoit =i m-am ostenit eu pentru d`nsul, a=a doar s[ va osteni =i el pentru sufletul mieu”. Atuncea eu, maica mea, deaca am auzit porunca =i ]nv[\[tura ta, care ai l[sat spre mine, numai ce zi= pentru ostenélele tale, care te-ai ostenit pentru mine, =i eu ]nc[ m[ voi osteni pentru tine; =i pentru dragostea ce m-ai iubit, =i eu ]nc[ voiu iubi sufletul t[u =i-mi adu= aminte =i de p[catele méle =i g`ndiiu cine va fi noao mai ]ntru bun[t[\iuri. Deacii, maica mea, eu cu firea mea nu aflaiu alt ajutoriu mai ]mbun[t[\it =i mai milostiv dec`t pre Mariia preacurata fecioar[ =i muma lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru cel viu, pentru c[ de la d`nsa fur[ toate milele =i bun[t[\ile =i c[tr[ d`nsa strigai =i zi=: “O, preacurat[ st[p`n[, muma lui Dumnezeu =i preabun[ ajut[toare, care e=ti aleas[ din toate neamurile. C[, numai pentru tine ]=i ]ntoarse Dumnezeu fa\a sa ]ntru bun[tate, c[tr[ noi, robii s[i! Pentru tine ne-au d[=chis ]mp[r[\iia ceriului! Pentru tine ni s-au d[ruit hrana raiului! Pentru tine fu robit iadul =i satana s[ ru=in[! Pentru tine fum izb[vi\i den leg[turi =i den putrejuni =i den temni\ile raiului! Tu e=ti calea vie\ii =i pentru calea ta au c`=tigat to\i drep\ii ]mp[r[\iia ceriului. Tu e=ti vi\a cea adev[rat[, care ai f[cut noao strugurul cel copt, din care ne-au cursu b[uta sp[seniei, care iaste mai dulce dec`t miiarea =i dec`t fagurul ei. Pentru tine fur[ du=i drep\ii ]ntru ]mp[r[\iia ceriului. Tu e=ti masa cea dreapt[ =i curat[, carea ne-au adus 168

p`inea cea cereasc[, din carea au m`ncat drep\ii =i au luat bucuriia cea nespus[ =i negr[it[ =i pentru tine to\i s-au bucurat. Pentr-acéia =i eu, maica mea, am cugetat ca doar[ am dob`ndi ceva bucurie de la preasf`nta n[sc[toarea lui Dumnezeu =i ajut[toarea cea bun[, c[ noi to\i din p[cate suntem n[scu\i =i iar[=i p[catului lucr[m. Iar pentru mila lui Dumnezeu =i a preacuratei lui maice, dar nu te va l[sa s[ fii usebit[ de la fa\a lui cea bun[. C[ pre mine a=a m[ duse firea =i cugetul, s[ nu fie alt[ bucurie mai mare =i mai milostiv[, dec`t maica Domnului nostru, lui Iisus Hristos, c[tr[ to\i cre=tinii care o iubescu. Dreptu acéia =i eu m-am nevoit =i am ]nceput cas[ a zidi sfin\ii sale den temelie. Deacii, pentru p[catele mele, eu nici ]ntr-un chip nu g`ndeam s[ o v[zu sf`r=it[. Iar preacurata fecioar[ =i nevinovata maic[ a marelui ]mp[ratului cerescu, ia n-au b[gat ]n seam[ p[catele méle, ci au s[turat ochii miei de dorul ce doream, =i v[zuiu casa ei gata =i sf`r=it[. +i deaca v[zuiu a=a, m[ umpluiu de bucurie =i, s[lt`ndu-mi inima de veselie, zi= ]n lauda ei: “O, preacurat[ fecioar[, scaunul =i l[ca=ul cuv`ntului lui Dumnezeu, fie numele t[u l[udat de acum p`n[ ]n véci; c[ eu, robul t[u, nu m-am n[d[jduit s[ v[zu pohta inimii méle deplin, nici casa ta sf`r=it[“. Deacii, dup[ acea bucurie ce m[ bucuraiu, deaca v[zuiu casa ei sf`r=it[, eu ]mi adu= aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zic`nd, c[ eu ce-\i va trebiu dup[ moarte s[ fac sufletului t[u. Iar eu nu =tiuiu ce lucru va fi mare =i mai bun, ci voiiu =i adu= oasele tale, s[ s[ ]ngroape ]n sf`nta cas[ a ceiia ce au n[scut pre Dumnezeu. Iar la aducerea oaselor tale, eu, pentru p[catele méle, iar nu putuiu veni la tine, ca s[ m[ satur de dorul t[u, ci am trimis ]n locul mieu pre iubitul mieu fiiu pre Theodosie 169

=i pre dragile méle cocoane, pre Stana =i pre Ruxanda, care suntu iar[=i din r[d[cina ta =i fii =i \ie, cum ]\i sunt =i eu, ca ]ncai s[ s[ sature ei de dorul oaselor tale. Dar, de vréme ce eu n-am fost harnic nici ]nt`i, nici acum s[ viu la tine, s[ m[ satur de vedérea ta, =i ]nc[ am mai trimis, o, maica mea, =i pre fiiu mieu Petru =i pre Ioan =i pre fie-mea Anghelina, c[ =i aceia au fost din odraslele tale, cum suntu =i eu. Ci Domnul Dumnezeu n-au b[gat ]n seam[ f[rdelegile =i p[catele méle, c[ci sunt p[c[tos =i nedrept, ci i-au luat c[tr[ c[mara cea cereasc[. Deci te rog, maica mea, s[ nu-\i par[ r[u, nici s[ g`nde=ti c[ doar n-am trimis eu pre fii miei, pre Petru =i pre Ioan =i pre fie-mea Anghelina la tine. C[ am trimes! Iar de nu m[ vei créde, iat[ c[ am trimes =i coruna lui Petru, =i surguciul lui, =i diadimele. Pentru acéia, cu mult[ umilin\[ =i cu mare jale =i dor gr[iescu =i c[tr[ tine, fiiul mieu Petru, c[ tu erai st`lparea mea cea ]nflorit[, de carea pururea s[ umbrea =i s[ r[corea ochii miei de ]nflorirea ta; iar acum st`lparea mea s-au uscat =i florile ei s-au ve=tijit =i s-au scuturat, =i ochii miei au r[mas ar=i =i p`rli\i de jalea ]nfloririi tale. O, iubitul mieu fiiu Petru, eu g`ndeam =i cugetam s[ fii domn =i s[ vesele=ti b[tr`né\ele méle oarec`nd cu tineré\ele tale =i s[ fii biruitoriu p[m`ntului. Iar acum, fiiul mieu, te v[zu z[c`nd supt p[m`nt, ca un trup al fie=tec[ruia s[rac. }ntr-o vréme ]mi erai drag, iar[ acum eu te-am ur`t; ]ntr-o vréme ]mi era mil[ de tine, iar acum mie nu-mi iaste mil[ =i n-ai nici o dragoste de la noi. }ntr-o vréme erai bogat, iar acum tu e=ti s[rac. }ntr-o vréme, f[tul mieu, te vedeam pre p[m`ntu, iar acum eu te v[zu suptu p[m`ntu. +i ]n pu\inea vréme te ar[ta=i ca o floare frumoas[ ]naintea ochilor miei, iar[ apoi numaidec`t, iar te supuse=i supt p[m`ntu. C[ eu pohteam s[ vezi tu pre mine supt p[m`ntu, iar[ acum, 170

dragul mieu fiiu, eu v[zuiu ]nt`i pre tine ]ngropat. O, f[tul mieu, c[ci nu acoperi mai bine pre mine p[m`ntul dec`t pre tine, ce m[ las[ la b[tr`né\ele méle. +i c`nd fu vremea b[tr`né\elor méle s[ s[ odihneasc[ pentru tine, tu atunce n-ai nici o grij[ de mine =i m-ai l[sat s[ fie totdeauna inima mea ars[ =i aprins[ de jalea ta =i ochii miei s[ fie la b[tr`né\ele méle tot plini de lacr[me zioa =i noaptea. C[ eu a= fi dat traiul =i zilele mele, ca s[ fii tu viu. +i eu ]\i g[team haine domne=ti, ca s[ te ]mbraci cu d`nsele =i s[ te ]mpodobe=ti, ca s[ vesele=ti inima mea =i s[ usuci aceste lacr[me multe din ochii miei. Iar[ acum trupul t[u s[ d[zbrac[ de hainele care i-am g[tit eu =i s[ ]mbrac[ ]n p[m`ntu, dintru care au fost luat, dup[ cum zice Dumnezeu, “c[ din p[m`ntu e=ti =i iar ]n p[m`ntu te vei ]ntoarce”. Iar sufletul t[u alte vederi véde, ci nu =tiu dintr-acéle vederi, care va fi v[z`nd sufletul t[u. Milostivi-se-va Dumnezeu pre tine pentru p[catele méle, s[-\i ]mbrace sufletul t[u cu mila sa? Ci m[ tem ca s[ nu fie sufletul t[u r[mas cumva nes[tul de fa\a lui Dumnezeu, pentru p[catele méle. }ns[, dup[ acéstea toate, iat[ c[-\i zic: “Scoal[, f[tul mieu, scoal[, c[ au venit =i oasele moa=[-ta la tine, =i-\i iaste =i \ie mum[, ca =i mie, ca s[ aib[ =i iale odihn[ l`ng[ tine! +i cu d`nsele am trimes =i podoabele tale: coruna =i surguciulu-\i =i diadimele. +i s[ s[ puie cununa =i surguciul t[u la Pandocrator, s[ s[ ]mpodobeasc[ cu d`nsele, ca doar s-ar milostivi Domnul Dumnezeu spre voi =i v-ar d[rui cununile céle ce nu vor tréce niciodat[. Iar diadimele s[ s[ puie la v[=m`ntul precistei, ca s[ s[ milostiveasc[ spre voi =i s[ v[ acopere supt ve=m`ntul ei, la ]nfrico=ata judecat[, =i s[ dea voao via\a cea de véci, carea nu va tréce niciodat[. Deci acum, iubi\ii miei fii =i avu\iia inimii méle cea scump[ =i lumina ochilor miei cea str[lucitoare, tu, f[tul mieu Theodosie, =i voi, dragile méle cocoane, Stano =i Roxando, 171

acum muma mea =i moa=a voastr[ s[ ]ngroap[ supt p[m`nt dup[ porunca lui Dumnezeu. Pentru acéia v[ scula\i =i alerga\i c[tr[ ]ndur[toriul =i despuitoriul nostru Domn =i Dumnezeu Iisus Hristos =i c[tr[ preacurata a lui maic[ =i cu mult[ fric[ =i umilin\[ cuprinde\i ]n bra\e cinstitele lor icoane, pentru mum[-mea =i moa=a voastr[ =i pentru feciorii miei =i fra\ii vo=tri =i zice\i a=a: O, st[p`ne Hristoase, ]mp[rate atot\iitoriule, bunule =i iubitoriule cel de oameni, Doamne =i Dumnezeule cel nemincinos, carele ai zis: “cel ce va veni c[tr[ mine nu-l voiu goni afar[“. Dreptu acéia =i noi, robii t[i, nu afl[m alt dulce dec`t pre tine, pentru aceia alerg[m c[tr[ tine ca s[ ne milue=ti, ]ns[ nu dup[ p[catele noastre, ci dup[ mila ta cea mult[, carea nu o =tie nimeni de unde vine, nici o poate socoti. C[ noi, Doamne, suntem zidirea ta, ce nu l[sa, Doamne, str[moa=a noastr[ =i pre fra\ii nostri =i f[ptura m`inilor tale s[ fie batjocori\i de satana, ci-i priime=te, Doamne, ]n c[mara ta cea bun[, nu doar ca pre ni=te drep\i ci ca pre ni=te arga\i de cei mai pro=ti. Iat[ acum, cinstite p[rintele mieu, chir Macarie, =i voi, egumeni =i preo\i =i al\i fra\i c`\i v[ afla\i ]ntru Hristos, to\i, iar v[ rog, precum v-am rugat =i mai ]nt`iu, s[ aibu iertare =i blagoslovenie de la voi, c[ Dumnezeu v-au tocmit =i m-a\i blagoslovit ca s[ fac pu\inea rug[ c[tr[ oasele maicii méle. Pentr-acéia, c`t am putut pricépe dentr-o parte oarece, eu am zis =i m-am rugat, iar voao ]nc[ s[ v[ fie f[r’ de m`hneal[. +i iar ]nc[ mai plec`ndu-mi genunchile =i fa\a jos, pre fa\a p[m`ntului =i cu mult[ plec[ciune c[tr[ luminarea voastr[, c[ am mult[ jale =i mare dor c[tr[ voi, de-aciia voi s[ mai gr[iescu c[tr[ voi pu\inéle cuvinte. Ci ]nc[ iar v[ mai rog ca s[ v[ pleca\i urechile c[tr[ smerita rug[ciunea mea, carea voi s[ m[ rog c[tr[ voi. Deci voi, sfinti\i p[rin\i, f[r’ de p[rére rea s[ priimi\i aceast[ 172

rug[ dintr-acestu ceas, c[ eu pre nimeni n-am cu dor =i cu j[luin\[, ci numai ci caut cu dor c[tr[ dragostea luminilor voastre. Drept aceia, ]nv[\[toriul =i ]ndrept[toriul mieu, chir Macarie, =i voi, iubi\ii miei egumeni =i preo\i, a=ijderea =i voi, boiari, boga\i =i s[raci, acum eu dinpreun[ pre voi pre to\i v[ rog cu umilin\[ =i cu plec[ciune, c[ voi s[ m[ rog c[tr[ Domnul =i Dumnezeul nostru Iisus Hristos pentru sufletul maic[-mea, c[ de a= fi =i vrut s[ m[ rog mai nainte, eu n-am ]ndr[znit a gr[i cuv`ntu c[tr[ Dumnezeul mieu, c[ suntu ]ngreuiat =i ]ns[rcinat de p[cate. Iar cu ajutoriul =i cu blagosloveniia voastr[, acum eu voiu ]ndr[zni de voiu gr[i =i m[ voiu ruga lui Dumnezeu dinpreun[ cu voi, cu to\i zic`nd: “O, ]mp[rate, atot\iitoriul Dumnezeul cel milostiv =i iubitor de oameni, c[tr[ tine cad, Domnul mieu, =i te rog pentru mielu=aoa ta =i muma mea, s[ nu fie, dup[ mila ta cea mare, d[sp[r\it[ de turma ta ]n propastiile céle ad`nci, nici s[ fie biruit[ de fier[le céle cumplite =i nemilostive, Doamne, Dumnezeul mieu =i p[storiul cel bun, ci ]ntoarce mielu=aoa ta ]n staulul t[u =i o scoate din ad`ncul propastiilor =i o izb[vé=te de hier[le céle cumplite =i nemilostive =i o priimé=te ]n turma ta. C[ numai pre mila ta ne n[d[jduimu, Doamne, Dumnezeul mieu, c[ mila ta n-are nici ]nceput, nici sf`r=it. +i pentru dragostea noastr[ tu ai f[cut ceriul =i ]nc[ te f[cu=i =i fecior lui Adam. +i pentru dragostea noastr[ fa\a obrazului t[u cea dulce =i luminat[ o ai dat spre lovire de palme =i spre scuipire =i ocar[ neamului jidovescu celui nemul\umitoriu. Pentru noi ai st[tut la judecat[ ]naintea Caiafei. O, fric[ =i minune, cum robul =[dea, iar ]mp[ratul sta ]n picioare, =i Anna ]l batjocorea, iar ]mp[ratul ceriurilor s[ smerea! Pentru dragostea noastr[ ai l[sat cetatea cea cereasc[ =i te-ai pogor`t d[ \e-ai r[stignit trupul pre cruce, ]n cetatea ovreiasc[, ]mp[rate Hristoase, =i te ad[par[ cu o\et =i cu 173

fiiare. Pentru noi ai luat pren palme p[trundere de piroane =i c`ndu te ]mpunser[ cu suli\a prin coaste, f[r’ de mil[, atuncea soarele s[ ascunse, luna nu déde lumina ei, stélele ceriului s[ ]ntunecar[, ceriurile s[ ]nfrico=ar[, p[m`ntul den temelie s[ cutremur[, ]ntunérec fu preste toat[ lumea. Catapeteazma biséricii s[ sparse =i pietrile s[ sf[r`mar[, iar maica ta =i Ioan, tinerelul ucenic, c`nd te v[zur[ sp`nzur`ndu pre cruce, cine ar putea spune =i s[ povesteasc[ lacr[mile curatei fecioare Mariei, sau cine va putea gr[i pohta =i dorul inimii tale? Atuncea s[ pogor`r[ toate puterile céle cere=ti, cu umilin\[ =i cu jale mare, iar Mihail arhanghel =i Gavriil cu heruvimii cei cu ochi mul\i =i cu serafimii cei c`te cu 6 aripi, ei nu putea s[ caute spre mul\imea r[bd[rii =i smereniei tale, ci-=i acoperea fé\ele cu aripile =i pl`ngea =i s[ mira =i ei de at`ta r[bdare =i smerenie ce ai ar[tat c[tr[ noi, Dumnezeul mieu. Pentru acéia st[p`ne Hristoase, c`\i te-au iubit =i s-au ]nchinat sfintelor tale patemi =i r[stignirii tale, ei au zugr[vit icoane cinstitul =i luminatulu-\i chip. Iar c`\i au fost necredincio=i =i n-au crezut ]ntru tine, nici ]nt`iu, nici apoi, acum ei au venit c[tr[ icoana chipului t[u =i ]mp[r[tescul t[u trup l-au ]mpunsu cu hangériul. O, minune, c[ iat[ c[ e=i dentr-]nsa =i curse s`nge, ca =i mai nainte. +i tu, f[c[toriul mieu, nu te-ai putut odihni de necredinciosul neamul jidovescu, nici ]nt`i, nici apoi. O, Doamne, ]mp[ratul mieu, at`ta dragoste =i pateme ai pus pentru noi, c`t nimeni nu poate socoti nici num[ra milele tale c`te sunt, nici de c`nd s-au ]nceput =i p`n[ c`nd s[ vor sf`r=i. Dreptu acéia =i eu, nevrédnicul robul t[u, carele suntu mai p[c[tos dec`t to\i oamenii, dimpreun[ cu roaba ta =i mum[-mea Neaga =i cu zidirea ta =i feciorii miei, ne ]nchin[m patemelor tale, ne ]nchin[m r[stignirii tale, ]nchin[mu-ne ranelor ]mp[r[\ii tale, care le-ai r[bdat pre cruce pentru noi oamenii. +i iar[=i 174

ne ]nchin[m ranelor celor de al doilea r`ndu carele ai r[bdat pre sf`nta icoan[ pentru noi de necredincio=ii jidovi =i sl[vim ]nviiarea ta, Dumnezeul nostru, pentru c[ fu iadul robit =i spart =i fa\a satanii cea sc`rnav[ =i spurcat[ fu ru=inat[, iar drep\ii luar[ via\a de veci. Vezi, f[tul mieu Theodosie, c`t iaste de bun Dumnezeu! Pentr-acéia cu nevoin\[ =i cu umilin\[ mi te scoal[ =i te ]nchin[ lui Iisus Hristos, c[ nu s[ cade s[ stea ]mp[r[te=tile =i nevinovatele rane necercetate de noi. Ci ia surguciul robului lui Dumnezeu, fiiului mieu =i al fratelui t[u, al lui Petru, =i acopere cu d`nsul cinstitele rane ale Domnului nostru Iisus Hristos. +i s[ mi te ]nchini, f[tul mieu, =i s[ s[ru\i rana cea cinstit[ a Domnului Hristos, pentru mum[mea =i moa=[-ta Neaga; ]nc[ =i pentru mine =i pentru fr[\iorii t[i, pentru Petru =i pentru Stana =i Anghelina, décii =i pentru tine, f[tul mieu. +i te roag[ lui Dumnezeu s[ te miluiasc[ =i s[-i fie mil[ de tine, =i ]n cest veac, =i ]n cel ce va s[ fie. C[ Dumnezeu iaste mult milostiv =i el ]nsu=i zice: “Oricine va veni c[tr[ mine, nu-l voi scoate afar[“. Pentracéia =i noi c[tr[ nimeni s[ nu ne ]ntoarcem fe\ele, ci numai c[tr[ ]ndur[rile =i milele lui Hristos, ca doar s-ar milostivi spre noi =i ne-ar da traiul =i via\a sa, care nu va tréce niciodat[, ci va tr[i ]n ani netrecu\i =i nesf`r=i\i, amin.

IV. Pild[ pentru ceia ce fac milostenie, =i pentru via\a lumii ace=tia. Din cartea lui Varlaam Cuv`ntul al =aptelea

Fra\ilor =i fe\ii miei, s[ pricépe\i ]nchipuirea pildei ace=tiia. Era o cetate ]ntr-o lature de loc, care o am auzit de ni=te oameni foarte ]n\elep\i. +i avea oro=anii acei cet[\i 175

obicéi a=a, ]nc[ din vremi de d[mult: c`ndu ]=i punea ]mp[rat, ei lua un om ne=tiut =i strein, care nu =tiia nimic cum iaste obicéiul acei cet[\i, =i pre acela r[dica =i-l punea ]mp[rat. Deacii el, deaca s[ s[tura de toate bun[t[\ile =i s[ ]ndulcea ]n toate biruin\ele =i-=i f[cea toat[ voia =i pohtele lui p`n[ ]ntr-un an, =i ]ncepea de-acii ]nainte a fi f[r’ de grij[ =i tot s[ osp[ta =i s[ ]mb[ta =i s[ veselea f[r’ de grij[, =i g`ndea c[ va s[ ]mp[r[\easc[ mult[ vréme tot a=a, deci, f[c`nd el tot a=a =i g`ndindu lucruri ca acestea, numai ce s[ scular[ cet[\énii =i-l dezbr[car[ de hainele céle ]mp[r[te=ti =i-l scoaser[ din cetate gol =i-l trimiser[ la zatocenie, care era departe, ]ntr-un ostrov. +i acolo n-avea nici bucate, nici haine, nici nimic, ce l[cuia tot ]n fl[m`nzie =i ]n gol[tate, mai mult[ dec`t n[déjdea ce avea el c`ndu era ]mp[rat, de bucurie. +i toat[ n[déjdea lui i s[ schimb[ ]n maré grij[ =i sc`rb[. A=a f[c`nd cet[\énii aceia, precum le era obiceaiul, odat[ puser[ ]mp[rat pre un b[rbat foarte ]n\elept =i socotit. +i avea cugete roditoare =i g`nduri, =i nu s[ apuc[ numaidec`t de bog[\iia care era ]nnaintea lui, nici era f[r’ de grij[. Ci tot socotea =i cugeta de scoaterea celoralal\i ]mp[ra\i, cum fur[ sco=i =i goni\i pentru negrija lor, =i g`ndea cum va face s[-=i tocmeasc[ lucrurile sale bine. Deci a=a socotindu =i iscodindu, auzi de un svétnic ]n\eleptu, =i-i spuse toate obiceiurile acelor cet[\éni, =i-i spuse =i acel loc de izgoan[ =i de lips[, =i cum s[ va ]nt[ri, =i a=a toate le ]nv[\a s[ =i le tocmeasc[, f[r’ de sminteal[. Deacii, deaca auzi a=a =i pricepu c[ dup[ acea vréme pu\in[ va s[ s[ trimi\[ =i el ]ntr-acel ostrov, l[s[ acea ]mp[r[\ie necredincioas[ =i strein[ streinilor =i d[=chise avu\iile sale, pre carele avea atunce putére neap[rat[, =i luo avu\ie mult[ =i o déde la ni=te slugi credincioase ale sale =i o trimise ]ntr-acel ostrov unde vrea s[ fie =i el gonit. +i p`n[ a s[ 176

umplea anul acela, el ]=i f[cu multe cur\i =i case frumoase =i f`nt`ni de ap[ =i pomi frumo=i =i cu miros bun. Iar c`ndu fu s[ s[ umple anul acela, el v[zu mestecarea ]n oamenii cet[\ii aceia, c[ vrea s[-l scoa\[, =i gr[bi mai naintea gonirii sale =i s[ mut[ ]n ostrovul acela, unde trimisése avu\iia sa mai denainte vréme =i-=i g[tise case =i ]mp[r[\ie vecinic[. Iar ]mp[r[\iia cea strein[, el o l[s[ streinilor. A=ijderea =i voi, fe\ii miei, nu fi\i ca acei ]mp[ra\i nebuni mai denainte, carii nu-=i g[tir[ l[ca=uri ]ntr-acel ostrov, ci s[ déder[ numai spre be\ii =i spre ospé\e =i spre alte lucruri care nu le era de folos, iar de numele lui Dumnezeu nu grija, nici milostenie nu f[cea, =i pu\inea vréme s[ sf`r=i zilele lor, =i fur[ ]nchi=i ]n temni\ile iadului. Iar voi, fe\ii miei, r`vni\i acelui ]mp[rat ]n\eleptu care-=i trimesése bog[\iia sa mai nainte ]ntr-acel ostrov =i face\i milostenie =i s[racilor =i lipsi\ilor, ca s[ afla\i =i voi avu\iia voastr[ ]n cer, unde ve\i s[ l[cui\i ]n véci, c[ acolo iaste ]mp[r[\iia cea vécinic[ =i bucuriia cea netrec[toare. O, iubi\ii miei fii, c[ de aceasta bun[ =i credincioas[ m[rturie am pre sveti Ioan Zlatoust. C[ zice: “Mari lucru iaste de cei ce fac milostenie. C[ milosteniia s[ va l[uda la judecat[ =i milosteniia iaste l[udat[, ca c`nd ar ie=i un ]mp[rat cu o=tile sale =i s[ puie o pro=c[ ]n v`rful unii pr[jini nalte, =i s[ zic[ s[ s[géte o=tile ]ntr-acea pro=c[. Deacii o=tile toate s-ar nevoi, care pre care s-ar ]ntréce s[ loveasc[ semnul, ca s[ ia dar =i s[ aib[ cinste de la ]mp[ratul. A=ijderea =i cei ce fac milostenie s[racilor =i mi=[ilor =i v[duvelor de carei n-au nimeni nici o grij[. C[ a=a sunt =i oft[rile lor, =i mergu ca s[ge\ile ]n urechile domnului Hristos Savaoth; deci numai un cuv`nt de ale acestora de va intra ]n urechile Domnului Savaoth, deacii toate p[catele voastre s[ vor cur[\i”. }ns[, fe\ii miei, milostenie s[ cade 177

s[ s[ fac[ cu cur[\ie, cu postu, cu smerenie, cu r[bdare, cu \inére =i cu cinstea témerii lui Dumnezeu, carea iaste mai ]nt`i de toate, cum =i Ioan Léstvicinicul gr[ia=te zic`nd: “Orice om va face milostenie f[r[ lucruri ca acestea, acela s[ ]nchipuia=te unui om ce ar face o livade frumoas[ =i s[ puie de tot feliul de pomet ]ntr-]nsa, iar ap[ s[ nu fie. Deacii, de ce folos ]i iaste?” Pentr-acéia, fra\ii miei, ]n\elége\i =i v[ aduce\i aminte, cum am zice, s[ ]mpreuna\i milosteniia cu cur[\iia, cu postul, cu ruga, cu oprirea =i cu alte bun[t[\i curate, ca s[ v[ fie livadea =i gr[dina frumoas[ =i bun[ =i des[v`r=it[, cu izvoar[ de ap[, =i ]ntr-acéia s[ l[cui\i cu Hristos ]n vécii vécilor. Veni\i, fra\ilor =i fe\ii miei, veni\i =i v[ apropia\i c[tr[ Domnul nostru Iisus Hristos =i v[ ruga\i lui ]n toate zilele =i ]n toate nop\ile =i ]n toate ceasurile, ca s[ v[ izb[veasc[ pre voi =i sufletele voastre din focul ce va s[ fie =i de cugetele céle réle =i ficléne ale sataniei. C[ hicleanul satana multe me=te=uguri are =i =tie, =i ]n multe chipuri muncé=te s[ d[spar\[ zidirea lui Dumnezeu de la luminata fa\a lui. Socoti\i =i vede\i c`te me=ter=uguri are satana de réle ]n inima sa. C[ Dumnezeu f[cu pre om dup[ chipul =i dup[ podoaba sa, adec[ pre Adam, =i-l puse ]n raiu =i-i déde hrana cea bun[ a raiului =i cu mirosélele lui céle frumoase, =i-l f[cu s[ fie mo=nean raiului. +i fu Adam zidit =i f[cut de m`inile lui Dumnezeu, iar nu din p[cate ca noi, =i-i déde duhul s[u cel sf`ntu =i fu viu =i-i déde =i ]nv[\[tur[ bun[. Iar pizma=ul =i du=manul nostru satana, cu hicle=ugul s[u acel r[u, cum scoase pre Adam den raiu =i cu sfatul lui c[lc[ porunca =i ]nv[\[tura lui Dumnezeu. Ce ]ns[, m[car de=i gre=i, iar nu c[zu ]n oceaianie, ci =[zu ]mpotriva1 raiului =i 1

Cu sensul de ]n fa\[, ]nainte. 178

pl`nse cu umilin\[ =i cu lacr[me calde =i cu glas de am[r[ciune zise: “Miluia=te-m[, Doamne, pre mine cel c[zut =i care m-am lipsit de hrana =i de bucuriia raiului”. Deacii Dumnezeu cel bun, cu mila sa cea bun[, s[ milostivi =i-l priimi iar[=i. }nc[ mai socoti\i =i aceasta, fe\ii miei, =i vede\i, fra\ilor, c[ =i din cei 12 ucenici ai lui Hristos, carii =[dea ]n toate zilele =i ]n tot ceasul ]ntru ]nv[\[turile céle bune =i nespuse ale lui Dumnezeu =i era to\i dinpreun[ cu Domnul nostru Iisus Hristos, =i dintr-ace=tea ]nc[ nu putu r[bda pizma=ul =i vr[jma=ul nostru satana, ce cu me=te=ugul lui cel mult =i hiclean =i cu g`ndul lui cel r[u =i cu ]n=[l[ciunea lui ]n=[l[ pre Iuda cel nebun =i f[r’ de minte den Iscariot. +i-l priimi f[c[toriul cel f[r’ de lége Iuda =i nu vru s[ priceap[ lucrurile lui Dumnezeu, ci s[ ]mprieteni cu satana =i de bun[ voie a sa luo muncile céle cumplite =i tartarul cel réce =i ]ntunérecul cel osebit. +i iar[=i, pre cei 40 de mucenici, fiind diavolul cu ranele sale céle réle, nu putu r[bda, ci =i dintr-ace=tea ]nc[ luo unul =i-l pierdu. Iar Dumnezeul cel viu nu vru s[ lase s[ s[ umple g`ndul lui cel r[u =i hiclean, ce gr[bi =i tocmi altul din f[ptura sa, =i-l scul[ ]n locul celui c[zut, =i fur[ cuvintele lui Dumnezeu deplin. +i fur[ adev[rat 40 de mucenici ]ncununa\i cu cununi, iar socoteala =i chibzuiala hicleanului diavol fu stricat[ =i sf[r`mat[. Pentracéia, fra\ilor =i fe\ii miei, fugi\i =i iar fugi\i de cugetele céle réle =i hicléne ale satanii, cum fugi =i Lot de Sodoma =i de Gomora, a=a fugi\i =i voi ziua =i noaptea =i ]n tot ceasul =i v[ cur[\i\i min\ile =i v[ le trezvi\i. +i s[ nu v[ l[uda\i c[ ve\i birui =i ve\i sf[r`ma pre pizma=ul nostru, pre satana, =i-l ve\i zdrobi suptu picioarele voastre cu postul =i cu ruga =i cu milosteniia sau cu ]n\elepciunea voastr[. C[ satana iaste o fiar[ zv[p[iat[ =i cumplit[, =i iaste mai de mult ]nc[ dec`t Adam, =i cu ]n=[l[ciunea lui scoase pre Adam din 179

hrana raiului =i pre al\ii pre mul\i den zidirea lui Dumnezeu, carii era ]ng[duitori lui Dumnezeu =i vorbiia cu Hristos. Iar al\ii f[cea milostenii, =i f[cea =i lucruri hicléne; pentr-acéia fur[ lipsi\i de ]mp[r[\iia ceriului. +i de atuncea c`te r[ut[\i au f[cut p`n’ acum, =i ]ntr-aceast[ vreme tot face, =i de acum ]nainte totdeauna muncé=te s[ fac[ r[u f[pturii =i zidirii lui Dumnezeu p`n[ ]n sf`r=itul lui. Ce, iat[, fra\ilor =i fe\ii miei, c[ v[ ]nv[\ cu ce ve\i putea zdrobi capul satanii. C[ i-l ve\i zdrobi cu acéstea: cu inim[ curat[ =i cu minte ]ntreag[, cum gr[ia=te =i prorocul, de zice: “}ncep[tura ]n\elepciuni-i frica lui Dumnezeu”. C[ frica lui Dumnezeu iaste mum[ tuturor bun[t[\ilor, frica lui Dumnezeu cur[\é=te mintea =i o ]nal\[ c[tre Dumnezeu, =i de la Dumnezeu s[ pogoar[ mila =i mila ]nt[ré=te pre om =i ]nt[rirea lui Dumnezeu iaste r[dicina bucuriei =i din r[d[cina dumneziirii s[ na=te postul. Postul na=te ruga, rug[ na=te smerenie, smereniia na=te cur[\ie, cur[\iia na=te milostenie, iar mila lui Dumnezeu va sf[r`ma =i va zdrobi capul satanii. +i ]nc[ =i pre p[m`nt iaste periciune p[catelor, =i ]n ceriu tuturor sufletelor ]ndreptare; pentru c[ toate scripturile laud[ hrana =i mirosul cel frumos al raiului, c[tr[ care toat[ pohtirea lui Dumnezeu pohté=te s[ ajung[. Drept acéia nu v[ ]ntinde\i min\ile =i cugetele ]ntr-alte p[r\i, ci v[ n[d[jdui\i min\ile numai pre cuvintele lui Dumnezeu, cum zice prorocul: “Pune-\i grija ta pre Dumnezeu =i acela te va hr[ni”. +i aceasta s[ =ti\i, o iubitorii de Hristos cre=tini, c[ eu robul lui Dumnezeu, m[car de sunt =i mai p[c[tos dec`t to\i oamenii, ce ]ns[ c`t am putut pricépe, despre oarece parte, n-am putut afla alt raiu mai bun =i mai dulce dec`t fa\a Domnului nostru Iisus Hristos. C[ acela, fra\ilor =i fe\ii miei, iaste raiul =i acela iaste domn, acela iaste veseliia =i bucuriia tuturor bucuriilor =i acolo, 180

la d`nsul, sunt multe =i ne]ncetate glasuri =i c`ntece ]ngere=ti =i acolo iaste lumina lumii cei netrec[toare, carea p[c[tosul om nu poate cu mintea s[ o socoteasc[, nici cu limba s[ o spuie, c`te bun[t[\i au g[tit acolo Dumnezeu celor ce-l iubescu. Deci, iubi\ii miei, unde va omul s[ cérce alt[ mil[ sau s[ s[ ]ndulceasc[ cu cugetul de alt raiu sau s[ afle alt[ bucurie, f[r[ numai luminata fa\a lui Dumnezeu? C[ nu iaste omului alt[ mil[ mai mare dec`t s[ mo=tenéze cu fa\a lui Dumnezeu. Pentr-acéia, fra\ilor =i fe\ii miei, v[ p[zi\i s[ nu cumva s[ v[ lipsi\i de aceast[ fa\[ bun[ =i dulce a acestuia, c[ de v[ ve\i d[sp[r\i =i ve\i r[m`nea s[raci de fa\a cea bun[ a Dumnezeului celui viu, décii c`t[ jale =i munc[ =i foc cumplit va fi atunci omului aceluia ce s[ va d[sp[r\i di d`nsa. A=ijderea iar ne aduce aminte =i ne spune Scriptura =i de ]nfrico=atul =i ad`ncul iad =i de muncile cele cumplite =i de tartarul cel réce =i gheena focului cea nestins[ =i de ]ntunérecul cel osebit =i viermii cei neadormi\i =i scr`=nirea din\ilor =i de alte munci multe, réle, cumplite =i amar[. Care muncile =i r[ut[\ile lui nimeni nu le poate spune care au f[cut Dumnezeu vr[jma=ului nostru diavolului. +i acolo l[cuiescu to\i cei ce vor sluji rélei =i spurcatei voiei lui. Pentr-acéia, fra\ilor =i fe\ii miei, =tim =i noi =i cunoa=tem acéle munci réle =i amar[. Ci deaca ne vom d[sp[r\i =i ne vom lipsi de fa\a Domnului nostru Iisus Hristos, deacii ce v[paie =i foc iute vom a=tepta atunci sau ce judec[tor vom mai a=tepta s[ ne judece, c[ nu ne vor mai trebui al\i mozaviri, nici alte m[rturii mincinoase s[ ne m[rturiseasc[ lucrurile céle réle, care iaste grozav =i ur`t =i a le gr[i omul =i a le auzi. C[ noi ]n=ine ne vom os`ndi =i ne vom judeca =i vom v[di via\a noastr[, care o am vie\uit r[u =i vom fi da\i tuturor muncilor celor réle =i 181

amar[. Drept acéia, iubi\ii miei, p[zi\i-v[ =i v[ feri\i trupurile =i sufletele curate =i nespurcate de toate spurc[ciunile =i de toate lacrimile ce nu s[ cad nici s[ cuvin, =i de mozaviriia hicleanului, ca s[ v[ ]ndulci\i de Domnul =i s[ fi\i jertv[ priimit[ =i pl[cut[ lui Dumnezeu =i nevinovat[. C[ lumea aceasta va tréce =i cu toate pohtele ei, c[ zice =i Dumnezeu: “P[zi\i-v[, s[ nu s[ ]ngreuiaze inimile voastre cu m`nc[ri peste s[tul =i cu be\ii =i cu grijile lumii ace=tiia”. C[ iaste scris, c[ are pu=c[rii den care nimeni nu va putea sc[pa s[ fug[, =i ]ncuitori vécinice; c[ nimeni nu va putea sc[pa din m`inile lui céle dumnezie=ti. }ntr-alt loc, iar zice: “Nu v[ feri\i a face bine celui ce-i trebuia=te facerea de bine, c[ ]n toat[ vremea are m`na voastr[ ajutor”. +i iar zice: “}nprumuta\i pre Dumnezeu pe p[m`nt, deaca v[ iaste voia s[ lua\i plat[ cereasc[“, cum am zice via\a cea de veci. Pentr-acéia, fra\ilor =i fe\ii miei, c[ci =[de\i =i v[ lenevi\i cu lucrurile ace=tii lumi ]n=[l[toare =i pentru ce priimi\i bucurie ]n inimile voastre =i v[ da\i trupurile lenii? Au doar[ nu =ti\i c[ vom s[ ne trécem ca o umbr[? Dar ce v[ folosé=te bucuriia =i veseliia, care o ave\i pururea ]n inimile voastre? Dar nu =ti\i, o, fra\ilor =i fe\ii miei, c[ 3 lucruri stau totdeauna ]naintea ochilor no=tri =i ve\i s[ le cerceta\i =i s[ le ispiti\i =i cu trupurile =i cu sufletele voastre? Iar voi niciodat[ nu v[ aduce\i aminte de frica =i de grija lor. Dar nu =ti\i care sunt aceste 3 lucruri mari? Lucrul cel dint`i iaste ceasul mor\ii, c`nd s[ desparte sufletul de trup, ca cum s-ar d[sp[r\i un priiaten de alt priiaten al lui drag =i foarte iubit. Deci atunce c`t[ fric[ =i cutremur, cu jale =i cu pl`ngere, va fi ]ntr-acel ceas ]nfrico=at, care nu poate omul s[ spuie, nici s[-=i aduc[ aminte, c`te lacr[me =i suspini =i pl`ngeri cu umilin\[ vor trebui atuncea den toat[ inima, c[ci c[ trupul va merge ]n p[m`nt, dup[ cum au 182

poruncit Dumnezeu =i au zis: “Din p[m`nt e=ti =i iar[=i ]ntr-acela=i p[m`nt te vei ]ntoarce”, iar sufletul va merge s[ s[ ispiteasc[. Al doilea lucru sunt v[mile céle ]nfrico=ate, unde stau vr[jma=ii =i ]n=[l[torii no=tri, carii totdeauna ne ]nva\[ s[ facem r[u, ca s[ ne d[sp[r\im de fa\a lui Dumnezeu; iar noi n-am g`ndit niciodat[ c[ vor s[ stea ]naintea noastr[ toate lucrurile noastre aiavea, unde suntu cumpenile céle drépte =i nef[\arnice. +i ]ngerii lui Dumnezeu ]nc[ vor sta cu fric[, pre carii noi p`n-acum ]nc[ nu i-am v[zut, nici i-am cunoscut. O, vai de noi, fra\ii miei, ce r[spunsu vom da atuncea ]naintea lui, c`nd nici un lucru bun n-am f[cut, ca s[ ne fie ajutoriu ]naintea sfin\ilor lui ]ngeri! Al treilea lucru iaste mai mare =i mai ]nfrico=at, unde va =[dea ]mp[ratul pre scaunul s[u ]n ceriuri =i-i vor sluji mii de mii de ]ntunérece de ]ngeri, iar sufletul omului celui p[c[tos va sta ]naintea lui legat cu lan\uri de hier. +i ]mp[ratul acela iaste drept =i nef[\arnic =i nu judec[ pre mit[, ce judec[ pre fie=tecine dup[ lucrurile =i faptele sale. Deacii, deaca s[ vor sf`r=i =i s[ vor umplea acestea 3 lucruri, numai ce va a=tepta sufletul omului r[spunsu de la atot\iitoriul Dumnezeu, s[ s[ trimit[ =i s[ ]ncorunéze ]n raiu, sau s[ fie os`ndit =i ]nt[rit cu leg[turi de hier =i aruncat ]n focul cel de veci =i ]n ad`ncurile iadului céle mai den fundu. O, iubi\ii miei, atuncea c`nd vom fi os`ndi\i de la fa\a Domnului nostru Iisus Hristos, ce ne vor ajuta lacr[mile =i pl`nsul cel cu suspini, c`nd ne vor sf[r`ma vr[jma=ii no=tri sufletele =i ne le vor d[r[p[na f[r’ de mil[? Vede\i, iubi\ii miei fra\i =i fii, c`te nevoi =i frici =i griji =i patime au sufletele omene=ti p`n[ vor intra ]ntru bucuriia Dumnezeului lor. Dreptu acéia, ]n tot ceasul s[ ave\i frica lui Dumnezeu ]n inimile voastre =i s[ iubi\i poruncile 183

lui =i s[ face\i voia lui, ca s[ mo=teni\i cu Hristos ]ntru c[mara lui cea cereasc[ =i s[ fi\i p[rta=i hranei raiului, ]n bucurie netrec[toare, =i ]n vécii vécilor, amin.

Pild[ cu =arpele Cuv`ntul al 9

Fra\ilor =i fe\ii miei, am s[ v[ spui =-alte pilde, care sunt ar[tate mai aiave. +i chiar c[-mi adu= aminte de cuv`ntul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: “Fi\i ]n\elep\i ca =[rpii =i ]ntregi ca porumbii”. Deci asculta\i acum, s[ =ti\i cum iaste ]n\elepciunea =arpelui. +arpele iaste o jiganie mai ]n\eleapt[ =i mai cumplit[ dec`t toate jig[niile, =i totdeauna s[ roag[ lui Dumnezeu, ca s[ vaz[ chip de om, pentru c[ omul iaste =i poart[ podoaba lui Dumnezeu. +i apoi iar[ s[ roag[, ca omul s[ nu-l vaz[ pre d`nsul. Deacii el, deaca véde pre om, fuge s[ s[ ascunz[ undeva, iar deaca mérge omul dupre d`nsul =i-l ajunge, iar el ]=i acopere capul cu tot trupul =i =i-l ascunde supt d`nsul, ca doar =i l-ar putea feri zdrav[n. C[ =tie c[, deaca va sc[pa capul zdrav[n =i s[n[tos, décii m[car de i-ar zdrumica =i s[-i sf[r`me tot trupul, iar[ =i-l va vindeca; iar deaca i s[ va zdrobi capul, deacii tot trupul lui r[m`ne cu d`nsul zdrobit =i sf[r`mat. Vede\i aceast[ jiganie cum ]=i d[ tot trupul spre ucidere =i spre zdrobire, iar capul =i-l p[ze=te =i =i-l feré=te. A=ijderea =i voi, fra\ilor, s[ v[ p[zi\i =i s[ v[ feri\i sufletele, c[ capul omului cel adev[rat iaste sufletul. Deci, de vor fi sufletele voastr[ drépte, =i trupurile vor fi drépte. Iar d[ v[ ve\i piiarde sufletele, deacii =i trupurile voastre ]ndoit[ munc[ vor dob`ndi =i niciodat[ nu s[ vor vindeca. 184

+-alt[ pild[, cu porumbul

Porumbul iaste o pas[re mai bun[ =i mai ]ntreag[ dec`t toate p[s[rile. +i c`nd mérge s[ s[ hr[neasc[ =i apuc[ gr[un\ul cu gura =i nu-l ]nghite, ci-l \ine ]n gur[ =i s[ p[zé=te =i caut[ s[ nu cumva s[ s[ lase la d`nsul uliul =i s[-l prinz[. Décii, deaca véde c[ nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el ]nghite gr[un\ul. Iat[, acesta fiind o pas[re, vede\i cum s[ str[juia=te =i s[ p[zé=te, ca s[ nu piiae cumva f[r’ de vréme. A=a =i voi, fra\ilor =i fe\ii miei, ]n\elége\i pild[ de la acest porumbu =i v[ ]nv[\a\i =i v[ d[=chide\i ochii =i vede\i c[ vine uliul, adec[ ceasul mor\ii. +i c`nd =[de\i la mas[, de v[ veseli\i cu m`nc[ri =i cu b[uturi, nu face\i vorbe =i cuvinte d[=arte =i f[r’ de isprav[, ci priveghia\i =i v[ g[ti\i, c[ nu =ti\i ]n ce ceas va veni moartea. Pentr-acéia totdeauna s[ v[ fie g`ndurile =i cugetele la Dumnezeu, =i v[ ]nt[ri\i cu cuvintele lui Dumnezeu, =i v[ str[jui\i cum s[ str[juia=te porumbul de v`n[toriia uliului. C[ cum iaste uliul porumbilor, a=a ne iaste =i noao ceasul mor\ii.

Alt[ pild[, pentru stratocamil, adec[ gripsor Cuv`ntu al 11

Stratocamil, adec[ gripsorul, iaste o pas[re mare =i mai me=ter[ dec`t toate pas[rile. Deacii, deaca oao =i c`nd va s[ scoat[ pui, el nu zace pre oao, ca alte pas[ri, s[ le cloceasc[ =i s[ le ]nc[lzeasc[ cu trupul, ci le bag[ ]n ap[ =i le p[zé=te cu ochii =i cu mintea =i caut[ tot la iale =i ziua =i noaptea ne]ncetat, p`n’ ce s[ clocescu oaole =i-=i scot puii. Iar de-=i va d[zlupi ochii =i mintea dupre oao =i va privi 185

]ntr-alt[ parte, iaste alt[ jiganie, de-=i sam[n[ cu =arpele, pre carea o cheam[ aspid[. Deci, c`nd véde pre stratocamil p[zindu-=i oaole, iar ia vine =i s[ apropie de d`nsul =i st[ =i a=teapt[, ca doar ]=i va ]ntoarce stratocamilul ochii s[ caute ]nc[trova, iar ia s[ sufle spre d`nsele =i de duhul ei s[ se strice =i s[ s[ ]mpu\[. +i p`n[ nu scoate stratocamilul puii s[i, nu fuge acea aspid[. A=ijderea =i ]ntunecatul satana, c`nd véde pre om c[ st[ pre rug[ =i vorbé=te c[tr[ Dumnezeu =i iaste plin de bun[t[\i =i de cuvintele lui Dumnezeu, toate le las[ =i st[ tot acolo, ca doar[ ar strica bun[t[\ile lui, ca =i aspida oaole stratocamilului. Pentr-acéia, fra\ilor =i fe\ii miei, c`nd veni\i ]n biséric[ =i v[ ruga\i, s[ nu v[ fie vorbele nici g`ndurile pentru solii vo=tri, sau de semile care ve\i vrea s[ lua\i cuiva, sau de aurul =i de argintul vostru =i de alte avu\ii, ci de nici un lucru de=ert s[ nu g`ndi\i. +i s[ v[ p[zi\i de toati lucrurile ce nu s[ cad, =i s[ ave\i minte ]ntreag[ c[tr[ st[p`nul cel de sus, Domnul nostru Iisus Hristos, ziua =i noaptea =i ]n toat[ vrémea. Ca s[ pogoare =i s[ vie c[ldura dumneziirii lui ]n min\ile voastre, de la dreapta lui cea putérnic[ =i tuturor biruitoare, =i s[ s[ umple inimile voastre de duhul sf`nt. Deacii atuncea s[ vor d[=chide inimile voastre =i ve\i v[rsa lacr[me calde den ochii vo=tri, cum zice dumneziescu Ioan Léstvicinicul: “Tot omul carele vars[ lacr[me pentru jale, acelea nu sunt priimite de la Dumnezeu; iar cela ce vars[ lacr[me ]n sfintele rug[ciuni, fiind aprinsu de dragostea lui Hristos, acele lacr[mi vor fi priimite =i pl[cute lui Dumnezeu”. Drept acéia v[ trezvi\i =i v[ ruga\i s[ nu intra\i ]n n[past[. S[ fi\i lui Dumnezeu jertv[ vie =i nevinovat[, =i v[ ve\i bucura =i v[ ve\i veseli, cum zic picioarele stratocamilului, c`ndu-=i véde puii ie=ind din oao. 186

V. Alt[ ]nv[\[tur[, iar[=i a lui Neagoe voievod c[tr[ iubitul s[u cocon =i c[tr[ al\i domni. Cum =i ]n ce chip vor cinsti pre boiari =i pre slugile lor care vor sluji cu dreptate Slovo 12

Veni\i la mine, fe\ii miei, veni\i =i v[ apropia\i c[tr[ sfatul mieu cel bun =i s[ asculta\i sfatul care v[ l-oi da ]nt`i. }nt`i s[ aibi credin\[, dragoste =i n[déjde c[tr[ Dumnezeu, c[ dragostea iaste mai mare de toate. Deacii, dup[ dragoste, s[ ave\i lauda lui Dumnezeu, care-i place lui. Iar smereniia ]nc[ s[ o ave\i, c[ci c[ Domnul nostru Iisus Hristos a=a ]nva\[ pre apostolii s[i =i le zise: “}nv[\a\i-v[ de la mine, c[ sunt bl`nd =i smerit cu inima”. Vede\i, fe\ii miei, c`t iaste de bun[ smereniia, c[ ]nsu=i Domnul nostru au ]nv[\at pre ai s[i ucenici =i le-au zis: “S[ fi\i bl`nzi =i smeri\i”. A=ijderea =i eu v[ ]nv[\, dup[ cuv`ntul Domnului. C[ de ve\i fi smeri\i, Dumnezeu v[ va ]nv[\a, iar de ve\i fi bl`nzi, Dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi. C[ eu, fe\ii miei, am o gr[din[. +i aceast[ gr[din[, cu darul =i cu ajutoriul lui Dumnezeu ]ntre multele méle ostenin\e =i nevoin\e, o am f[cut =i o am crescut frumos =i bine. Gr[dina acéia =i cré=tirile céle frumoase dentr-]nsa suntu boiarii miei cei mari =i cinsti\i. +i i-am ]ngr[dit cu gard ca cu un zid de piiatr[ =i gr[dina mea o am ap[rat, ca nu cumva s[ ]ndr[zneasc[ cineva s[ intre ]ntr-]nsa =i s[ strice ceva den ostenélele méle. Deacii acea osteneal[ a mea =i gr[din[ =i acéle cré=teri ce le ap[raiu crescur[ frumoase =i ]nflorir[. +i eu tot supt umbra lor =i a florilor lor m-am r[corit, =i ochii miei s[ r[venea de roaoa =i de veseliia florilor lor. +i nu numai ce m[ veselea cu veselii =i m[ bucura, ce ]nc[ =i capetele s[ =i le puie =i s`ngele s[ =i-l 187

vérse to\i voia =i era bucuro=i pentru mine. Iar c`nd veni porunca lui Dumnezeu s[ m[ mut den lumea aceasta =i s[ mearg[ trupul mieu ]n p[m`nt, cum iaste poruncit de cel ce l-au zidit, iar sufletul s[ mearg[ supt ceriuri s[ s[ ispiteasc[ de toate lucrurile c`te am lucrat eu, s[ s[ ispiteasc[ =i de cele bune =i de céle réle — atuncea pricepur[ =i cunoscur[ slugile méle =i gr[dina mea c[ f[r’ de mine vor s[ s[ d[zgr[deasc[, =i eu voiu s[ m[ d[spar\u de la d`n=ii, =i va s[ r[m`ie acea gr[din[ ne]ngr[dit[ =i ca o pustie. Venir[ to\i =i pl`ngea c[tr[ mine =i eu c[tr[ d`n=ii =i eram to\i ]n ni=te griji =i ]n ni=te sc`rbe multe f[r’ de seam[ =i suspinam unii c[tr[ al\ii =i cu multe lacr[me =i obide m[ ]ntreba, zic`nd: “Doamne =i st[p`ne, dar acum pre noi, gr[dina ta, pre a cui seam[ ne la=i, d[zgr[di\i? Dar de va intra cineva ]ntru noi =i ni va pustii?” Iar eu le zi=: “Fe\ii miei, slava lumii ace=tiia a=a iaste f[r’ di r[dicin[ =i f[r’ di credin\[ =i f[r’ di tocmeal[; c[ iat[, veni porunca Dumnezeului mieu la mine, ca s[ m[ d[spar\u acum di voi =i voi di mine, =i ]ntr-alt chip nu poate fi. Ci nu mai am a r[spundi, =i voi s[ zic: «Fie, Doamne, dup[ voia ta =i dup[ cuv`ntul t[u»”. Deci tu, f[tul mieu, voia lui Dumnezeu s[ fie =i porunca lui Dumnezeu s[ s[ umple, iar zidirea lui Dumnezeu, care au fost gr[dina mea =i slugile méle, carii totdeauna m[ umbriia cu florile lor =i ochii miei s[ revenea de roaoa lor, acum s-au d[zgr[dit de mine =i au r[mas pustie. Iar acum, f[tul mieu, eu te las s[ fii gard gr[dinii méle =i s[ o p[ze=ti, cum o am p[zitu =i eu. C[ deaca o vei p[zi =i vei fi gardul ]mprejurat ca zidul de piatr[, cum am fost =i eu, deacii ei cum cugeta s[-=i vérse s`ngele =i s[-=i puie capetele pentru mine, a=a-=i vor v[rsa sangele =i-=i vor pune capetele pentru tine — sau pentru fie=tecare domn care va face =i va p[zi acéste ]nv[\[turi ale méle — =i niciodat[ nu vor da spatele 188

vr[jma=ilor vo=tri. +i cum m[ umbriia ]n odihna mea =i m[ r[corea florile lor, =i lua ochii miei roao =i veselie din florile lor, a=a =i pre voi v[ vor umbri =i v[ vor r[cori =i vor lua ochii vo=tri roao =i veselie de la d`n=ii. Iar de v[ va ]nv[\a cineva s[ intra\i ]n zidirea lui Dumnezeu =i ]n gr[dina mea cu s[curea, f[r’ di porunca lui Dumnezeu =i f[r[ c`t v[ ]nv[\ eu, deacii voi s[ da\i seama ]naintea Domnului nostru Iisus Hristos. C[ eu nu v[ ]nv[\ s[ faci\i a=a, ci v[ ]nv[\ c[ s[ cade domnului carele ]=i caut[ de gr[dina sa, s[ o cur[\easc[ di toate nuiale céle uscate, care nu fac rod, ]ns[ cu lége =i cu judecat[. C[ =i ]n Sf`nta Evanghelie zice: “Pomul care nu face rod bun, din p[m`nt s[ va t[ia =i s[ va arunca ]n foc”. }ntr-altu loc zice: “Cel ce va ierta gre=alele oamenilor, acela ]nc[ va fi iertat de la Dumnezeu. Iar cine nu va ierta gre=alele oamenilor, acela nu va fi iertat de la Dumnezeu la casele lui David, unde s[ va sf`r=i frica cea mare”. Iar domnului s[ cade s[ fie milostiv =i, m[car de ar fi gr[dina =i f[r’ de road[ =i te vei m]niia pe vreun pom, nu-l t[ia, ci-l cur[\é=te de toate cranghinile céle uscate =i s[ sapi gunoiul de la r[d[cina lui, p`n’ la un an. Dar de va face road[ =i va fi iar gr[din[ cum au fost =i mai nainte, ]l \ii; iar de nu s[ va ]ntoarce s[ fac[ road[, deacii ]n m`n[-\i iaste. Ci-i face cum ]\i iaste voia. A=a, f[tul mieu, slugile tale care-\i vor gre=i, nu le t[ia pentru cuvintele oamenilor, nici ]l b[ga ]n foc, ci-i iart[ gre=ala, m[car de \e-ar fi =i gre=it, =i-l ]nva\[. C`ndai doar s-ar ]ntoarce, s[ fie ca alte slugi, care-\i vor sluji cu dreptate. Iar de nu s[ va ]ntoarce, e=ti volnic s[-l tai, ca =i pre acel pomu sterpu. }ns[ iat[ c[ te ]nv[\u: s[ nu fie adéseori p[harul t[u plinu de s`nge de omu, c[ acel s`nge, care vei tu s[-l ver=i f[r’ de mil[, vei s[ dai seam[ de d`nsul ]naintea 189

lui Dumnezeu, cum zice svet`i Efrem Sirin: “O, c`t[ jale de mare va fi c`ndu vor mérge slugile =i arga\ii no=tri ]naintea noastr[, s[ intre cu Dumnezeul nostru ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, iar noi, fiindu domni, vom r[m`nea ]napoi, os`ndi\i =i batjocori\i!” Deci mai bine iaste s[ r[m`nem afar[, cu seme\iia =i cu volniciia noastr[, =i s[ nu vedem fa\a lui Hristos, Dumnezeului nostru? Au mai bine iaste s[ umbl[m dup[ cuvintele lui Hristos =i s[ dob`ndim via\a de véci, carea nu tréce niciodat[ ]n véci! Amin.

VI. }nv[\[tur[ iar a lui Neagoe voievod c[tr[ coconii s[i =i c[tr[ al\i de Dumnezeu ale=i domni. Cum vor pune boiarii =i slugile lor la boierie =i la cinste =i cum ]i vor scoate dintr-acéstea, pentru lucrurile lor Cuv`ntu 13

Iat[, fe\ii miei =i ale=ii lui Dumnezeu =i un=ii lui, =i de aceasta, c`t m[ putui pricépe, v[ ]nv[\: cum =i ]n ce chip s[ cade domnului s[-=i tocmeasc[ boiarii. C`nd ve\i vrea s[ pune\i boiari, nu s[ cade s[ c[uta\i c[ci v[ vor fi rudenii, pentru acéia s[-i pune\i, c[ acéia iaste f[\[rnicie. C[ dar de ve\i fi av`ndu rudenii multe, sau de vor vrea rudeniile tale s[ aib[ cinste =i socoteal[ mai mult[ dec`t al\ii, cum s-ar zice, toate m[ririle pre d`n=ii s[ razime, ci nu iaste bine. C[ci c[ cel ce va s[ fie domn adev[rat, aceluia nu i s[ cade s[ aib[ rudenii, ci numai slugi drépte. Iar slugile care vor fi s[raci =i s[ vor fi nevoit de v[ vor fi slujit cu dreptate, voi s[-i da\i ]nd[r[t =i s[ c[uta\i numai rudelor voastre? Sau de vor zice cineva: “Noi suntem feciori de boiari, ci nu s[ cade s[ ne sco\i pre noi =i s[ pui pre cei s[raci, s[ fie mai nainte de noi”. Dar de vei fi av`ndu neam =i rudenie 190

mult[ =i va fi plini de hl[pie =i neomenie =i nu vor fi harnici, sau den feciorii de boiari, de vor fi fost p[rin\ii lor oameni buni, iar ei vor fi nevrédnici, décii de ce treab[ v[ vor fi? Crez, =tii, c[ nu te-au ales nici te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu, ca s[ fii tuturor dreptate. Iar aceasta iaste adev[rat: de vor fi rudeniile tale =i feciorii de boiari oameni buni de treab[ =i de folos, foarte va fi lucru bun c`nd vor fi ei la cinste =i la boierii, c[ aceasta nu zic eu c[ iaste vreun lucru r[u, ce bun =i s[ cuvine. Iar pre acei s[raci, carii s[ silescu =i s[ nevoiescu de v[ sluj[scu, nici pre aceia s[ nu-i d[p[rta\i =i s[-i d[zlupi\i de l`ng[ voi, ci s[ fie =i ei aproape de feciorii de boiari, c[ odat[ v[ vor trebui =i ei s[ v[ fie de ajutor m`inele lor c`t vor putea. +i de va fi mai harnicu unul din cei s[raci dec`t unul den feciorii de boiari sau dec`t o rud[ de ale voastre, voi s[ nu da\i acelora cinstea =i boieriia, ]n f[\[rnicie; ce s[ o da\i aceluia mai s[rac deaca iaste vrédnic =i harnic =i-=i va p[zi dreg[toriia cu cinste. C[ mai bun ]\i iaste s[racul cu cinste dec`t boiariul cu ocar[. +i de v[ vor zice, sau din boiari, sau dintr-acei s[raci, s[ r[dica\i pe vreun lefegiu s[-l pune\i sp[tar sau cupar sau c[pitan, voi s[ socoti\i; c[ unii au avu\ie =i dau mit[ celor ce-\i zic \ie pentru d`n=ii. Ci s[ nu v[ gr[bi\i nici ]ntr-un chip s[ le umple\i voile ]ndat[, s[ scoate\i un vrédnic =i s[ pune\i un nevrédnic ]n locul lui. Ci s[ chema\i omul acela ]naintea voastr[ =i s[-l vede\i: de va fi harnic =i vrednic de acea cinste, el s[ fie. Pentru c[, deaca priimé=te domnul pre vreun om s[ fie slug[, deacii nu s[ cade s[-l foarte ispiteasc[?Dreptu acéia s[ cade, c`ndu vei boieri omul =i-l vei pune sau la cinste mare sau la mai mic[, s[ nu te pripe=ti s[-l pui ]ndat[, ci ]nt`i-l ispité=te =i ]ntreab[ =i de sfétnicii t[i; iar de vei cunoa=te tu ]nsu\i cu adev[rat ce iaste mai bine, acéia =i f[, =i ce va fi de potriva lui, acéia s[ =i fie. 191

Deacii, deaca-l vei pune, nu te gr[bi pentru vreo p[rére, sau pentru cuvintele cuiva, s[-l sco\i numaidec`t. Dar de nu va fi vinovat? Ci cu mult[ socoteal[ =i chibzuial[ a ta cu care l-ai pus, cu acéia acum \i s[ cade s[-\i iai seama, cu minte bun[, =i s[-l sco\i. Deacii, deaca va fi vinovat mor\ii, tu-l po\i =i piiarde, iar de nu va fi vinovat de moarte, ci va avea vin[ de alt[ ocar[, tu-i arat[ vina carea o au f[cut, s[ o vaz[. Iar deaca va fi drept =i pentru acéia va vrea s[ s[ iarte de slujb[, aceluia i s[ cade s[ i s[ fac[ cinste =i s[-l duci p`n' la casa lui cu cinste, ca s[ vaz[ =-al\ii =i s[ s[ ]ndulceasc[ de tine. Iar de va fi cineva vrédnic =i harnic de cinstea lui =i-l va p`r] cineva la tine, tu niciodat[ s[ nu te gr[be=ti, pentru acéle p`ri s[-l sco\i den cinste; c[ deaca-l vei scoate, deacii nu-\i va mai fi priiaten. Iar c`ndu iaste vinovat, tu-i arat[ vina, s[ =i-o vaz[ =i s[ =i-o cunoasc[; deacii nu va mai avea cum s[ aib[ p[rére rea pe tine. Pentr-acéia, c`\i vor vrea s[ vie la tine la judecat[, niciodat[ s[ nu te gr[be=ti s[ judeci, p`n’ nu-i vei pune s[ stea de fa\[ ]naintea ta. C[ de te vei gr[bi pentru p`ra lor s[ le faci judecat[ sau s[-\i umpli voia m`niei tale, ce vei folosi? Nimic, f[r’ numai c`t vei face gre=al[ sufletului t[u. Ci s[ socote=ti bine pentru gre=alele oamenilor =i s[ le ar[\i toate ]naintea lor, m[car de ar fi gre=ala omului c`t de mare. C[ci c[ =i tu ]nc[ vei s[ mergi s[ stai de fa\[, unde suntu cumpenele céle drépte. Dar acolo ce s[ vor ]mp[r\i tuturor drep\ilor? Acolo s[ vor ]mp[r\i drept[\ile ce ve\i fi f[cut. Ori de vei fi m[surat cu m[sur[ dreapt[ ori str`mb[, acolo toate s[ vor drepta. Deacii de vei fi judecat =i vei fi m[surat ]n f[\[rnicie, tu de totul tot vei fi os`ndit, iar de vei fi judecat =i vei fi m[surat bine =i pre dreptate, tu cu drept[\ile te vei veseli, ]n vécii vécilor, amin. 192

VII. Iar a lui Neagoe voievodul ]nv[\[tur[ c[tr[ fie-s[u Theodosie =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i. Cum s[ cade domnilor s[ =az[ la mas[ =i cum vor m`nca =i vor bea Slovo 14

F[tul mieu, eu am g`ndit c[ a=a s[ cade domnului s[ =az[ la mas[ cu boiarii s[i cei mari =i cu cei mici. C`ndu =ade domnul la mas[, ]nt`i pohté=te trupul lui s[ m[n`nce =i s[ bea. Apoi pohté=te =i veselie mult[. Iar tu, f[tul mieu, s[ nu cumva s[-\i sloboze=ti mintea de tot spre veselie, c[ omul ]n lumea aceasta =ade ]ntre via\[ =i ]ntre moarte. Pentr-acéia s[ cade s[ te socote=ti foarte bine, s[ nu-\i sloboze=ti mintea de tot spre veselie, nici iar spre ]ntrist[ciune. C[ d[ te vei ]ntrista foarte, deacii to\i den casa ta =i toate slugile tale s[ vor ]ntrista =i s[ vor ]ngrija; iar de vei vrea s[ faci voia lor =i s[ te vesele=ti cu totul, acea veselie f[r’ de m[sur[ va m`niia pre Dumnezeu =i va osebi sufletul omului de la d`nsul. Ci ]n vrémea acéia, mai bine s[ fie pl[cut[ veseliia ta lui Dumnezeu, dec`t oamenilor. C[ nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales =i te-au unsu =i a aceluia pl[cére s[ faci. Deci c`nd vei =[dea la mas[, te socoté=te s[ fie toate veseliile tale pl[cute lui Dumnezeu. +i l`ng[ tine, mai sus, s[ =az[ tot boiari =i sfétnici buni =i ale=i; iar oameni nebuni =i r[zvr[ti\i nicicum s[ nu \ii l`ng[ tine. C[ zice prorocul: “Cu cuvio=ii, cuvios vei fi; =i cu ale=ii, ales vei fi; =i cu cei str`mbi te vei r[zvr[ti”. Dreptu acéia, f[tul mieu, =i eu dup[ cuv`ntul prorocului ]\i aduc aminte =i te ]nv[\, c[ de vei fi ]n toate zilele cu cei ale=i, ]n toate zilele =i ]n toate ceasurile te vei folosi de sfaturile =i de ]nv[\[turile lor céle bune; iar de vei fi cu cei nebuni =i izvr[ti\i, deacii =i \ie ]\i cade a fi nebun =i izvr[tit. 193

+i iar[=i s[ cade domnului s[ aib[ la masa sa multe feluri de tobe =i de vioare =i de surle de veselie. A=a face\i =i voi ]naintea o=tilor voastre =i ce veselie ve\i =ti mai mare, face\i, ca s[ s[ veseleasc[ cei ce v[ iubescu. Iar voi, deaca auzi\i r[sun`ndu-v[ glasuri ca acéstea, nu s[ cade s[ v[ duc[ mintea spre d`nsele, sau c[tr[ jocurile cele de multe feliuri, care s[ fac =i vin pentru numele vostru dentr-alte \[r`i. C[ omul cela ce-=i duce tot g`ndul spre c`ntece =i spre jocuri ca acéstea, acela n-are minte de-ajunsu. Dar cum vei putea fi tu domn =i s[ te chemi oamenilor sare =i izvor, den care s[ s[ adape to\i oamenii, =i s[-\i dai mintea cu totul spre scopote =i spre jocuri ca acélea? C[ deaca vor vedea al\ii cum faci tu, =i aceia vor vrea iar a=a s[ fac[, =i fiind tu domn, vor vrea s[ priveasc[ la célea ce =i tu vei privi. Deci, cum ]i vei ]ndrepta =i-i vei ]nv[\a, a=a vei s[ le dai =i seama. Pentr-acéia te ]nv[\ =i eu, f[tul mieu, de \-e voia s[ fii unsul lui Dumnezeu, \i s[ cade toate scopotele =i jocurile s[ le la=i jos. C[ a=a s[ cade domnului s[-=i veseleasc[ o=tile; iar mintea s[ nu \i-o pleci c[tr[ d`nsele, deaca \i-e voia s[ fii des[v`r=it =i ]ntreg. Ci acele scopote s[ r[sune ]naintea ta =i voia o=tilor tale ]nc[ s[ o umpli, ci ]ns[ te nevoia=te s[ umpli =i voia Dumnezeului t[u, carele te-au unsu. +i s[ nu-\i ]ngreuiezi trupul cu be\ii, c[ mul\i zic: “Bun[ iaste b[utura cea mult[“. Dar cum iaste bun[? C[ omul, deaca s[ ]mbat[, de are =i minte mult[, el o piiarde; de are m`ini vitéze, nici de un folos nu-i suntu; de i-ar fi picioarele répede, nimic nu-i sporescu, =i de are =i limb[ dulce =i vorbitoare frumos, nici cu acéia nu poate gr[i. Deci cum nu iaste rea be\ia, c`nd toate m[dularele omului nici de un folos nu sunt trupului s[u? Dar lui Dumnezeu =i oamenilor cum va putea s[ fac[ vreun lucru de treab[? }nc[ =-alt[ r[utate izvora=te =i iase de la be\ie, c[ omul 194

be\iv ]nt`i trupul =i-l boln[vé=te =i-=i s[r[cé=te casa =i-=i piiarde mintea. Deacii, deaca-=i piiarde mintea, el ]=i piiarde =i sufletul. Sau iani s[ vedem cu be\iia, ce lucru de folos am f[cut sau am dob`ndit, f[r’ dec`t ne-am boln[vit trupurile, =i ne-am s[r[cit casele =i ne-am pierdut mintea! Deacii deaca ne-am pierdut mintea, noi am d[zlupit =i pre Dumnezeu de la noi. +i cel ce iubé=te b[utura mult[, acela nu s[ va chema urm[toriu lui Hristos, ci va fi chemat ca un dobitoc. Pentr-acéia, f[tul mieu, mai bine iaste s[ iube=ti b[utura cea mult[ =i s[ te chemi dobitoc, au mai bine iaste s[ te chemi urm[toriu lui Hristos? Iar slugilor tale le d[ s[ bea din d[stul =i c`t vor vrea. +i tu ]nc[ s[ béi, ce cu m[sur[, ca s[ poat[ birui mintea ta pe vin, iar s[ nu biruiasc[ vinul pre minte; =i s[ cunoasc[ mintea ta pre min\ile slugilor tale, iar s[ nu cunoasc[ mintea slugilor pre mintea ta. La be\ie pre nimeni s[ nu d[ruie=ti, m[car de \e-ar fi sluga c`t de drag[. Sau de ve\i avea vreo m`nie pre cineva de la trezvie, tu s[ nu o ar[\i pre sluga ta la be\ie =i s[-l urgise=ti. Sau de vor vrea s[ p`rasc[ cineva pre al\ii la tine la be\ie, iar tu s[-i ]ng[duie=ti p`n’ la trezvie. Sau de-\i va gre=i vreo slug[, fiind beat, tu-i ]ng[duie, pentru c[ tu l-ai ]mb[tat, deci cum l-ai ]mb[tat, a=a-i =i ]ng[duie. Dreptu acéia-\i zic: s[ nu d[ruie=ti pre nimeni la be\ie, pentru c[ una-\i vei piiarde den avu\ie, alta-\i vei pune nume r[u. C[ vor zice a=a: “Bl[m acum la cel domn neharnic, c[ iaste beat, deci p`n[ iaste treaz el nu va s[ ne d[ruiasc[, iar deaca s[ ]mbat[, el ]=i piiarde mintea =i nu =tie cui ce d[“. Iat[ c[ suntu 2 r[ut[\i: c[ ]nt`i ]\i pierzi din avu\ia ta, iar a doao tu-\i dob`nde=ti =i nume de hul[. +i ]nc[-\i mai zic: la be\ie s[ nu te m`nii, nici s[ os`nde=ti pre nimeni, c[ =i aceasta iaste alt lucru r[u =i de povéste. C[ vor zice to\i: 195

“S[ nu mérgem s[ st[m s[ dvorim la cel domn, c[ deaca s[ ]mbat[, el ]=i piiarde mintea =i are ar\ag, ci ne va ]nfrunta =i ]nc[ de nu ne va =i piiarde”. Pentr-acéia, f[tul mieu, te ]nv[\: la be\ie nici s[ d[ruie=ti pre nimeni, nici s[ urgise=ti, ci de \i-e voia s[ d[ruie=ti pre cineva, tu ]l d[ruia=te diminea\a la trezvie cu cuvinte dulci, deaca \i-e voia s[-\i mul\umeasc[ cel ce i-ai dat drumul =i s[-\i s[rute =i m`na. Iar deaca \i-e voia s[ te m`nii sau s[ urgise=ti pre cineva sau s[-l judeci, iar diminea\a la trezvie ]l judec[, cu to\i boierii t[i, =i-i ia seama. Deacii cum ]l va ajunge judecata, a=a-i f[. C[ci c[, deaca =[zi la mas[, nu iaste légea s[ judeci nici s[ d[ruie=ti, ci are masa obiceaiul s[u de veselie, s[ s[ veseleasc[ toate o=tile tale =i slugile de tine. A=ijderea c`nd =[zi la mas[ =i vei s[-\i a=ezi la mas[ boiarii cei mari =i cei al doilea =i cei mai mici =i pre al\ii pre to\i, iar tu de atuncea s[ le p[ze=ti locurile, ca la a doao =[dére s[ nu le schimbi r`ndurile, c[ci c[ deaca pui sluga ta la mas[ ]ntr-un loc, iar al doilea r`ndu tu-l pui mai jos, decii ]ntr-acel ceas i s[ ]ntristeaz[ inima =i s[ sc`rbé=te. C[ci c[ el s[ n[d[jduia dentr-acel loc ce au =[zut ]nt`i s[ c`=tige alt loc mai sus, iar tu, pentru unul carele-\i iaste \ie mai drag, tu-l dai mai jos. Pentru aceia i s[ ]ntristeaz[ inima =i s[ vat[m[ ca cu o ran[, c[ inima omului iaste ca sticla, décii sticla, deaca s[ sparge, cu ce o vei mai c`rpi? Drept acéia, f[tul mieu, c`nd vei tocmi boiarii =i slugile-\i la mas[ =i-\i vor veni cineva din cei ce-\i vor fi mai dragi =i vor sta ]n vorb[, s[ nu cumva s[ mu\i pre vreunii din cei =[zu\i mai jos =i pre ceialal\i s[-i pui s[ =az[ mai sus. Cei ce sunt la mas[, aceia s[ =az[; c[ pre aceia i-ai tocmit =i i-ai a=[zat. Iar celoralal\i care sunt \ie dragi =i stau ]n vorb[, tu ia p`ine =i bucate den naintea ta =i vin, =i le d[ cu m`na ta s[ m[n`nce =i s[ bea. Deacii, deaca le vei da bucate, tu le d[ =i cuvinte bune den 196

gura ta, c[ =i Sf`nta Scriptur[ m[rturise=te =i zice: “Unii mai bine s[ bucur[ =i s[ veselescu =i mai bine mul\umescu de cuvintele céle bune”, dec`t cum mul\umescu al\ii de ospé\e =i de b[uturi. C[ci c[ omul ]n\eleptu, c`t ]i vei adaoge =i vei lungi cuvintele céle bune, at`ta mai mult s[ va folosi =i va mul\umi; iar de-l vei sili cu b[utura =i cu m`ncarea, mai rea r[utate vei a\`\a ]ntr-]nsul. A=a =i tu, f[tul mieu, de-\i vei ]nfolosi slugile pururea cu cuvinte dulci, tu ]nc[ vei dob`ndi folos; iar de-\i vei slobozi trupul spre be\ii, f[r’ de lucru, foarte r[u te vei zminti, c[ b[utura cea mult[ mari r[ut[\i face. Pentru acéia trebuie mult[ trezvie, c[ auzi c[ zice Dumnezeu:”P[zi\i-v[, s[ nu cumva s[ s[ ]ngreuiaze inima cu m`nc[ri multe =i cu b[uturi”. +i iar gr[ia=te cu prorocul s[u, de zice: “Trezi\i-v[, ceia ce be\i vin, de v[ ]mb[ta\i =i pl`nge\i, c[ s-au luat din mijlocul vostru veseliia =i bucuriia!”. +i bun lucru iaste a s[ feri omul de b[utura cea mult[, c[ iar iaste scris, de zice Scriptura: “}n lémnele céle multe s[ face foc mare =i ]n bucatele céle multe s[ a\`\[ curviia”. +i “cum a\`\[ =i face untul v[paie, a=a =i vinul r[dic[ pohte de curvie”. +i “cum nu s[ va ]mbog[\i lucr[toriul be\iv, a=a =i sufletele care iubescu be\iia nu vor ]nmul\i bun[t[\ile, ce =i céle ce vor avea, le vor piiarde”. F[tul mieu, “deaca béi vin, nu te l[uda nici te face b[rbat, c[ pre mul\i au pierdut vinul” =i multe r[ut[\i au f[cut. Vinul au golit trupul cel de ru=ine al lui Noe. Vinul f[cu pre Lot de s[ ]mpreun[ cu am`ndoao fétele sale trupé=te. Vinul prov[li pre b[rbatul =i viteazul Sampson p`n[ ]n sf`r=it, care s[ n[scuse den f[g[duin\[ =i den muiare stearp[, =i n-au mai fost alt om niciodat[ v`rtos ca d`nsul, nici va mai fi. C[ zice Scriptura: “Era un om den semen\iia lui Dan, pre care-l chema Manoe, =i muiarea lui era stearp[ =i feciori nu f[cea. Iar ]ngerul lui Dumnezeu s[ ar[t[ muierii =i 197

zise c[tr[ d`nsa: «Iat[, tu e=ti stearp[ =i feciori n-ai f[cut, iar de acum s[ =tii c[ vei ]ncépe rod =i vei ]ngreca =i vei na=te fiiu. +i s[ te p[ze=ti, s[ nu bei vin, nici rachiu =i nimic spurcat s[ nu m[n`nci, c[ acel cocon va fi sfin\it lui Dumnezeu din p`ntecele m`ne-sa». Decii muiarea merse =i spuse b[rbatului s[u toate c`te-i zisese ]ngerul, iar Manoe s[ rug[ lui Dumnezeu =i zise: «O, Doamne, cela ce ai trimes pre omul lui Dumnezeu la noi, trimite-l =i acum s[ vie s[ ne ]nvé\e ce vom face coconului, deaca s[ va na=te». +i ascult[ Dumnezeu rug[ciunea lui Manoe =i iar veni a doao oar[ ]ngerul lui Dumnezeu la muiare, iar Manoe, b[rbatul ei, nu era cu d`nsa, c[ muiarea era la c`mpu. Décii muiarea alerg[ =i spuse b[rbatului ei, zic`nd: «Iat[, iar mi s[ ar[t[ b[rbatul cela ce venise ]n cutare zi la mine». +i s[ scul[ Manoe =i mérse dup[ muiarea lui =i, deac[ ajunse, zise c[tr[ acel b[rbat: «Au doar e=ti tu b[rbatul cela ce ai gr[it cu muiarea mea?» Iar ]ngerul zise: «Eu suntu». Manoe zise: «Fie acum dup[ cuv`ntul t[u. Dar coconul ce lucru va avea =i ce i s[ va c[dea a fi?» }ngerul zise: «De toate c`te am zis muierii tale, s[ s[ p[zeasc[. +i ce s[ va face ]n vie s[ nu m[n`nce, =i vin s[ nu bea, nici ce va fi spurcat s[ nu m[n`nce. Iar acesta carele s[ va na=te den f[g[duin\[, acesta va ucide pre leu, ca pre un ied =i, dup[ c`t[va vreme, den capul leului va da p[rin\ilor lui miiare de va m`nca. +i va judeca Israilul ]n 20 de ani, =i cu o falc[ de m[gariu va ucide 1.000 de oameni. +i va lua poarta cet[\ii dintr-am`ndoao \`\`nele =i cu toate ]ncuietorile, =i o va duce ]n v`rful muntelui ]naintea Hevronului. +i st`lpii casei ]nc[-i va lua ]n m`ini =i-i va cl[ti, =i va surpa casele, =i toate t[riile ce vor fi f[cute, pre d`n=ii. +i pre 3.000 de oameni ce vor fi ]ntr-]nsele ]i va pr[p[di”. Iar apoi =i acesta, ocaianicul, de necredincioasa =i hi198

cleana curv[ Dalida fu ucis =i pieri zic`nd: “S[ moar[ =i sufletul mieu cu p[g`nii ace=tea”. Dar tu, o, suflete, fiind mai neputincios =i mai slab, ce vei zice? O, hiclean[ muiare Dalido, cum ucise=i pre minunatul =i marele b[rbat, pre Sampson? Cu adev[rat, ]ntr-aceast[ lume nu iaste mai rea =i mai amar[ dec`t muiarea viclean[. }nc[ mai ascult[, f[tul mieu, s[-\i mai spuiu =-alt[ povéste, iar din Sf`nta Scriptur[: Olofer, viziriul lui Navohodonosor ]mp[rat, pentru be\iia pieri =i cu toate o=tile lui. C[ zise c[tr[ Vagav, had`mul s[u: “Pas[ la cea ovréic[ =i-i zi s[ vie s[ s[ ospetéze cu noi, c[ ne vor r`de asiriianii deaca o vom l[sa s[ s[ duc[ =i s[ nu ne ]mpreun[m cu d`nsa trupé=te”. C[ era acea muiare foarte frumoas[ =i chipe=[, =i era o ovreic[ =i numele ei Iuditha. Deacii Vagav ie=i de la Olofer =i mérse de gr[i c[tr[ Iuditha =i zise: “O, jup`neas[, nu-\i fie ru=ine, ci pas[ la st[p`n[-mieu Olofer, de m[n`nc[ cu d`nsul =i bea vin cu veselie”. Iar ea zise: “Dar eu ce sunt s[ stau ]mpotriva st[p`nului mieu? Eu tot ce va pohti el voiu face, =i ce va fi lui drag a face mie, ]nc[ va fi de veselie =i de bucurie ]n toat[ via\a mea”. +i s[ scul[ Iuditha =i s[ ]mpodobi frumos =i s[ ]mbr[c[ ]n haine bune =i cu alte podoabe muiere=ti cu toate s[ ]mpodobi =i-=i luo slujnica cu d`nsa =i mérse de st[tu ]naintea lui Olofer. Iar el, deaca o v[zu, i s[ r[ni inima de d`nsa =i o pohti foarte =i tot a=tepta vréme s[ s[ ]mpreune cu d`nsa. +i-i zise Olofer: “Acum bea, m[n`nc[ =i te vesele=te, c[ ai g[sit mil[ ]naintea mea”. Iar Iuditha zise: “M`nca-voi =i voi bea, domnul =i st[p`nul mieu, c[ ast[zi s[ ]n[l\[ sufletul mieu mai mult dec`t ]n toate zilele vie\ii méle”. +i luo de m`nc[ =i b[u cu d`nsul din bucatele care-i g[tise slujnica ei, iar inima lui Olofer tot era r[nit[ de pohta ei. +i s[ veseli Olofer =i b[u vin mult pentru dragostea ei, at`ta c`t 199

nu b[use niciodat[ den na=terea lui. Iar deaca ]nser[, s[ duser[ toate slugile lui cine=i pre la conac, =i Vagav ]nchise u=ile cortului =i s[ duse =i el, c[ era to\i ]ngreuia\i =i birui\i de vin. Iar Iuditha r[mase singur[ ]n c[su\a cea mai din n[`ntru. Iar Olofer z[cea ]n pat, beat, =i adormi foarte tare. Deacii zise Iuditha c[tr[ slujnica ei: “Pas[ afar[, de stai ]naintea cortului =i p[ze=te”. +i f[cu a=a. Iar Iuditha s[ ruga lui Dumnezeu cu lacr[mi zic`nd: “Doamne, Dumnezeul lui Israil, caut[ ]ntr-acest ceas lucru m`inilor mele =i s[ ]nal\i Ierusalimul, cetatea ta, cum te-ai f[g[duit, =i s[ s[v`r=[scu ce am cugetat, n[d[jduindu-m[ spre tine c[ voi face lucrul acesta”. +i deaca zise a=a, s[ apropie de patul lui Olofer =i-i luo sabiia lui de la c[p[t`i =i, deaca o scoase den teac[, ]l apuc[ cu o m`n[ de p[r =i-=i r[dic[ ochii la cer =i zise: “Doamne, Dumnezeul lui Israil, ]nt[re=tem[ ]ntr-acest ceas”. +i-l lovi de 2 ori preste grumazi =i-i t[e capul =i-l b[g[ ]n traista ei, ]n care purtase bucate, =i-l déde slujnicii. +i ie=ir[ am`ndoao din tab[r[, cum le era obicéiul =i la vréme de rug[ciune. Vezi, f[tul mieu, cum pl[té=te de r[u be\iia? Drept acéia, s[ nu z[bove=ti la be\ie, ci, c`t po\i, fugi de be\ie ca de focul unui cuptor. A=ijderea =i Irod, pentru be\ie t[ie pre dumneziescul Ioan Botez[toriul, de al c[ruia trai =i bun[t[\i =i el s[ mira, iar fiind biruit de hicle=ugu-i, ucise-l ca un nebun =i ca un turbat. A=a =i tu, tic[loase suflete, fiind ]mpresurat =i surpat de m`nc[ri multe =i de b[uturi, te vei ]ntoarce ]n necur[\ii =i vei face lucruri de periciune. Pentr-acéia, ]ncai de acum fugi de acéstea cu nevoin\[, ca s[ nu urmezi am[r[ciunilor de la Dumnezeu. C[ zice prorocul: “Amar celora ce, deaca s[ scoal[ diminea\a, ei caut[ rachiul, iar seara ei beau vinul cu al[ute =i cu tobe =i cu surle, iar lucrurile lui 200

Dumnezeu ei nu =tiu, nici caut[ de lucrurile m`inilor sale”. Amar =i \ie, tic[loase suflete =i f[r’ de ru=ine, c[ tu totdeauna faci lucruri de ocar[ =i de batjocur[, ca acestea, =i nu-\i iaste ru=ine nici fric[! Ci ai dob`ndit chip =i obraz de curv[ =i la to\i cau\i f[r’ de ru=ine =i ]n toate zilele m`nii pre Dumnezeu cu lucruri réle =i cu cugete hicléne =i nu-\i iaste fric[, nici te temi, o, nebune, pentru ]ndelungata r[bdarea lui! Dar cum vei s[ po\i sc[pa de m`niia lui cea neoprit[ =i de os`nda ce va s[-\i caz[ asupr[? Drept acéia, s[ nu cumva s[ nu grij[=\i sau s[ nu bagi seama de m`ntuirea ta, ci p`n[ ai vréme de poc[in\[, f[ bine =i tot ce place lui Dumnezeu. C[ m[car de iaste iubitor de oameni =i mila lui ]nt[ré=te toat[ firea omeneasc[, iar iaste =i judec[tor drept. Ci s[ nu te am[ge=ti sau s[ te ]n=ale inima sau firea cumva. C[ nu iaste nimenea din cei ce fac r[u, carii s[ poat[ dob`ndi ]mp[r[\iia ceriului =i s[ ]ntre ]n l[ca=ul drep\ilor, ci numai cel ce face voia lui Dumnezeu =i va p[zi ]nv[\[turile lui =i poruncile lui. C[ zice =i prorocul: “Doamne, cine va l[cui ]n l[ca=ul t[u, sau cine s[ va s[l[=ui ]n muntele t[u cel sf`nt? Cel ce umbl[ f[r’ de prihan[ =i cel ce face dreptate =i cel ce gr[ia=te adeverin\[ ]n inima lui, carele n-au ]n=[lat cu limba lui =i n-au f[cut r[u vecinului s[u, nici au avut ]mput[ciune d[spre aproapele lui; cel ce s-au jurat vecinului s[u =i nu s-au lep[dat, =i ]ncai nu =-au dat banii ]n cam[t[, =i pre cei nevinova\i nu i-au v`ndut. Cel ce va face acéstea, nu s[ va ru=ina ]n veacu”. Acestea toate auzindu-le, o, suflete, ]n toate zilele, din sfintele scripturi, iar tu, nebune, nu vruse=i s[ ]n\elegi, ci te-ai alunecat spre pohte de ocar[ =i de ru=ine. Dar atuncea, la judecat[, ce g`nde=ti a face, o, ne]n\elépte, fiind gol de toate bun[t[\ile? Deci de acum ]ncai te p[zé=te =i te p[r[sé=te =i te las[ de lucrurile tale céle spurcate =i te apropie c[tr[ poc[in\[ =i f[ 201

lucruri bune ]naintea Dumnezeului t[u, ca s[ iai =i tu de la d`nsul binele cel cerescu =i s[ fii f[g[duit veseliei cei ]ngere=ti. Deacii cu d`n=ii te vei ]nvrednici slavei Dumnezeului celui ce iaste ]n troi\[, c[ aceluia iaste toat[ ]mp[r[\iia =i putérea =i slava ]n véci netrecu\i =i nesf`r=i\i, amin.

VIII. }nv[\[tur[ a lui Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i, pentru solii =i pentru r[zboaie

O, f[tul mieu Theodosie =i voi al\i domni =i fra\i to\i! Din c`t am putut cunoa=te cu firea =i a pricepe de r`ndul solilor, cum s[ vor cinsti c`nd vor veni s[ fie la sfat =i vor fi oameni mari =i de la domni cre=tini, carii cred ]n Domnul nostru Iisus Hristos =i preacuratei lui maici, ace=tea soli carii vin la voi, unii vin ca s[ fac[ jur[m`ntu =i leg[tur[, iar al\ii vin ca s[ fac[ pace, al\ii s[ voroveasc[ niscare lucruri de treab[, iar unii vin pentru dragostea =i pentru prieteniia. Iar aorea vin al\ii cu cuvinte aspre =i de vrajb[, cum le iaste ]nv[\[tura =i porunca de la domnii =i st[p`nii lor. C[ la domni mul\i soli de ]n multe p[r\i vin, =i cu multe feliuri de sol. Iar voi s[ nu cinsti\i numai pre cei ce v[ vor aduce ve=ti bune, ci s[ cinsti\i =i pre cei ce v[ vor aduce ve=ti rele, c[ a=a s[ cade. +i s[ fie to\i cinsti\i de voi ]ntr-un chip =i d[rui\i. C[ cu acea pu\inea cinste ce le ve\i face, iar ei mult vor l[uda numele vostru =i-l vor ]n[l\a. C[ domnul carele are minte nu-i trebuie=te ]ntr-aceast[ lume alt[ avu\ie, f[r’ numai numele cel bun. C[ci c[ deaca va avea nume bun, deacii =i avu\ie ]nc[ va face; iar domnul cela ce iaste scumpu =i caut[ tot spre avu\ie =i nu d[ pentru scumpétea lui nim[nui nimic, acela ]nsu=i ]=i piiarde numele cel bun. Deacii, deaca-=i piiarde numele cel bun, 202

dar avu\iia de ce folos va s[-i fie? Pentru acéia eu te ]nv[\ pre tine, f[tul mieu, =i pre dumneavoastr[ al\i fra\i =i domni, pre to\i, s[ face\i a=a cum zic eu, c[ mie-mi pare s[ fie mai bun numele cel bun dec`t avu\iia cea mult[. C[ de ve\i fi ]ndur[tori =i darnici ]n via\a voastr[, =i dup[ moarte ]nc[ v[ s[ va pomeni numele de bine =i nu s[ va uita niciodat[. C[ omului din toat[ avu\iia lui cea mult[ ce are, nimic nu i s[ va cunoa=te, f[r’ numai numele cel bun =i bun[t[\ile ce va fi f[cut pre aceast[ lume. Dreptu acéia, fra\ii miei, c`nd auzi\i c[ vin la voi soli mari, carii cred ]n Domnul nostru Iisus Hristos =i preacuratei lui maici, iar voi s[ trimite\i ]naintea lor cinste =i bucate =i b[uturi den d[stul, p`n[ vor veni =i la scaunul vostru cel domnescu. Décii, atuncea to\i boiarii vo=tri s[ fie str`n=i l`ng[ voi =i ]mpodobi\i frumos, cine cu ce va avea bun =i cu cai buni =i ]mpodobi\i bine cu rafturi. Iar sfétnicii cei b[tr`ni niciodat[ de l`ng[ tine s[ nu s[ d[zlipeasc[. Deacii, deaca ve\i auzi c[ s-au apropiat solii de scaunul vostru atuncea voi s[ v[ or`ndui\i boiarii carii vor fi mai de isprav[ =i ]mpodobi\i, cu cai buni, s[ ias[ ]naintea lor =i s[ le fac[ cinste p`n[ la gazda lor. +i iar pentru cinstea voastr[, deaca s[ vor a=[za, voi atuncea ]nc[ s[ le face\i cinste mai mult[ =i s[ le trimite\i de toate, de prisoseal[, ca s[ uite cinstea ce au avut pre cale iar de la voi. C[ cunoa=terea =i socoteala solului iaste cinstea. +i s[ aib[ de toate de ajuns =i s[ nu-i lipseasc[ nici de m`ncare, nici de b[utur[. +i gazda solilor s[ nu fie aproape de voi, nici de gr[dinile care v[ primbla\i voi cu sfétnicii vo=tri. Deacii s[ nu-l \ii mult, nici s[-l z[bove=\i, ci numai 2 zile sau 3 p`n[ s[ va odihni, dup[ acéia s[-l chemi. +i ]n ziua acéia ce vei vrea s[-l chemi, iar tu ]nt`i s[-\i ]mpodobe=ti j[\iul bine, cu ce-\i va fi dat Dumnezeu, =i tot 203

divanul t[u =i toate casele. +i s[ te ]mpodobe=ti =i cu haine foarte frumoase =i mai v`rtos s[ te ]mbraci ]n dragostea =i ]n putérea lui Dumnezeu, deaca-\i iaste voia s[-\i fie ]ntrajutor. +i s[ ie=i cu mare slav[ s[ =azi ]n j[\iul t[u cu mult[ smerenie. +i svétnicii t[i cei b[tr`ni ]nc[ s[ =az[ pre scaunele lor, unde le iaste locul =i li s[ cade. Iar boiarii cei tineri ]nc[ s[ fie ]mpodobi\i cum s[ cuvine =i frumos, =i s[ stea to\i de-a r`ndul, ]mprejurul t[u. A=a =i alte slugi, toate s[ stea pre r`ndu, care unde-i va fi locul. Deacii s[ alegi dentr-]n=ii c`\iva oameni vrédnici =i s[-i trimi\i s[ chéme solul s[-=i dea soliia. Iar tu s[ =azi =i s[ cuge\i de cele dumnezie=ti, iar nu de céle lume=ti =i de nimic. +i dup[ ce va veni, tu s[ socote=ti toate cuvintele lui cu socotin\[ =i cu luare aminte, care ]l va fi ]nv[\at st[p`n[-s[u s[ zic[, m[car bune, m[car réle, m[car cu bl`nde\e, m[car cu m`nie, tu toate le \ine ]n mintea ta =i nimic dentr-]nsele s[ nu ui\i. +i nici s[ te foarte bucuri, c[ci va spune cuvinte bune, nici iar s[ te m`nii, c[ci va spune =i va zice cuvinte de r[u. Ci-l ]ntreab[ de toate cu bl`ndé\e =i cu smerenie, apoi ]i zi a=a: “Dar acuma ai a mai zice alte cuvinte de la domnul t[u?” Iar el, deaca va zice c[ nu mai sunt, “c[ ce mi-au zis st[p`nul mieu, toate le-am gr[it”, tu s[ nu-i mai r[spunzi nici un cuv`nt ]mpotriv[, c[ de-i vei mai r[spunde ceva, nimic nu vei folosi. Sau, cine =tie, c[ sau vei zice cuvinte ]mpotriva vorbelor lui, sau ba, deacii cuv`ntul iaste ca v`ntul: deaca iase den gur[ nici ]ntr-un chip nu-l mai po\i opri =i, m[car d[ te-ai c[i =i ziua =i noaptea, nimic nu vei folosi. Ci, deaca-=i va da solul soliia, iar s[-l trimi\i s[-l petreac[ cu cinste p`n[ la gazd[ =i dup[ solie iar s[-l cinste=ti. +i toate cuvintele lui, c`te au zis, s[ le \ii minte, =i nimeni s[ nu te =tie. Ci de-\i vor fi adus ve=ti =i cuvinte, m[car bune, m[car réle, tu s[ nu te ]ntristezi, ci s[ aibi 204

fa\[ =i chip vésel c[tr[ to\i =i s[ ]ntrebi ]nt`i cu dragoste =i cu dulcea\[ pre boiarii t[i cei mari =i pre sfétnicii t[i cei b[tr`ni =i le zi a=a: “Dragii miei boiari b[tr`ni =i iubi\ii miei sfétnici, acum acest sol au venit la noi =i am v[zut toate vorbele lui =i cuvintele lui le-am auzit. }ntr-acéia ]ntreb pre dumneavoastr[, boiarii miei cei b[tr`ni, pre to\i, c[ sunte\i b[tr`ni =i a\i v[zut multe lucruri, =i bune, =i réle. Ci acum trebuia=te s[ v[ sf[tui\i ]mpotriva sfatului solului, c[ voi sunte\i dreptatea mea =i n[dejdea mea, =i c`t ve\i putea mai bine, at`ta s[ socoti\i, ca s[ putem da r[spunsu bun solului ]mpotriva cuvintelor lui. Ca doar de va da Dumnezeu de va fi r[spunsurile noastre mai bune =i mai cinstite dec`t cuvintele solului, care au adus la noi de la domnu s[u”. A=a s[-\i ]ntrebi to\i boiarii, iar tu nici un r[spunsu s[ nu le dai, ci numai ci-i ascult[ pre to\i cu dragoste =i-i ]ntreab[. S[ nu-\i fie ru=ine, sau s[ te \ii mare, cuget`nd sau zic`nd ]n inima ta: “Eu, fiind domn, cum poate fi de ]ntreb to\i boiarii miei de sfat, =i ei sunt slugi mie?” C[ =i ei robi lui Hristos sunt, =i dar de vor fi unii dentr-]n=ii ]ng[duind lui Dumnezeu mai bine dec`t tine? Pentru c[ tot domnul care nu-=i va ]ntreba boiarii de sfat, acela nu face bine. C[ singur Pavel apostol m[rturisé=te =i zice: “Niciodat[ nu vom putea noi ajunge urma mo=ilor no=tri”. +i la Evanghelie ]nc[ gr[ia=te Domnul nostru Iisus Hristos =i zice: “Amar celuia ce s[ sf[tuia=te singur =i pre altul nu-l ]ntreab[!” Drept aceia =i voi, fra\ilor, nu v[ sf[tui\i adinsu voi-=i, precum zice Domnul Hristos, ci de toate sfaturile ]ntreba\i pre boiarii vo=tri =i pre sfétnicii vo=tri. O, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, c`t iaste de bine s[ m`ng`ia\i pre boiari =i pre slugile voastre ]n toat[ vrémea =i s[ v[ sf[tui\i cu d`n=ii ]n tot ceasul =i s[ lua\i sfat =i de 205

la cei mari =i de la cei ai doilea =i de la cei mai de jos, c[ a=a s[ cade. S[ mergi cu d`n=ii ]ntr-un loc de tain[ =i s[ sf[tui\i toate sfaturile, =i care vor fi mai bune voi le primi\i ]n inimile voastre; iar care nu v[ vor fi de folos voi le l[sa\i. +i s[ nu opre=ti pre nimeni s[ nu gr[iasc[ la sfat, zic`nd: “Iat[ c[ cuvintele tale nu ne sunt nici de o treab[, c[ gr[i=i ni=te cuvinte ]n zadar”. Ce toate cuvintele, ale tuturor, le priimé=te a fi bune, iar =i pentru cinstea voastr[; pentru c[ tot sfétnicii =i boiarii fac sfaturile, iar deaca s[ ispr[vé=te =i s[ tocmé=te sfatul bine =i cum s[ cade, deacii numai lauda =i pohvala domnului iaste preste toat[ lumea, iar sfétnicii =i boiarii ]ntru nimica nu s[ pomenescu. +i zic to\i: “Harnic =i vrédnic =i ]n\elept domn iaste acesta =i vrédnic de a s[ pomeni =i de a s[ ferici ]n toate lucrurile lui”. Iar de s[ va zminti sfatul =i nu va fi sfat bun =i cu chibzuial[ décii nimeni nu va vinov[\i pre sfétnici, nici pre boiari, ci numai pre domn =i vor zice: “Acesta iaste domn nebun =i nu i s[ cade lui s[ fie ]ntre domni”. Pentracéia trebue s[ te sf[tuie=ti cu boiarii ]n tot ceasul, macar de sunte\i =i domni =i puternici. C[ domnul s[ socoté=te ca un deal mare =i nalt, c`nd are ni=te p[zitori foarte buni de-l p[zescu =i-l cur[\escu de toate usc[ciunile =i sec[turile =i de alte lucruri care nu sunt de treab[. Deci, p`n[ ]l cur[\escu p[zitorii =i-l p[zescu di toate r[ut[\ile =i primejdiile, el cre=te frumos =i face multe feliuri de flori =i s[ ]n[l\eaz[ minunat =i frumos =i s[ laud[ numele lui preste tot p[m`ntul, iar numele p[zitorilor lui nimeni nu le mai pomené=te. Iar deaca-l p[r[sescu p[zitorii =i nu-l mai p[zescu, el s[ pustiia=te =i nici locul nu i s[ cunoa=te =i numele lui piiare =i tréce ca o umbr[. A=a =i domnul: p`n[ ]l p[zescu sfétnicii =i boiarii lui cei b[tr`ni cu sfat bun =i-l cur[\escu de toate sfaturile céle réle =i de n[ravurile céle 206

réle, lauda lui =i ]n\elepciunea i s[ ]ntinde spre fa\a a tot p[m`ntul, =i numele lui cel bun s[ prosl[ve=te pre toate \[r`le, =i zic to\i: “Tu e=ti mai vrednic =i mai ]n\eleptu dec`t to\i”. Iar nu zic c[ fac boiarii vo=tri acéle sfaturi, ci laud[ tot pre domn =i numele lui prosl[vescu. Iar boiarii, m[car de=i fac ei sfaturile céle bune, nimeni nu-i =tie, nici ]i laud[. Pentru acéia iaste bine s[ priimi\i sfaturile cu bucurie, ca s[ nu s[ umple cu voi cuvintele carele zic ]n Sf`nta Scriptur[ a=a: “Amar celuia ce s[ socote=te el ]nsu=i deosebi, iar pre alt pre nimeni nu ]ntreab[ de sfat”; c[ acela nu iaste nici de o treab[ domnului s[u =i s[ piiarde el ]nsu=i =i s[ va chema nebun pentru seme\iia. Dreptu acéia, fra\ilor =i f[tul mieu, pre to\i boiarii vo=tri s[-i m`ng`ia\i =i s[ zice\i c[tr[ d`n=ii: “Auzi\i, boiari, iat[ ce cuvinte ne-au adus solul ast[zi! Deci acum v[ sf[tui\i, s[ =tim ce r[spunsu ]i vom da ]mpotriva solii lui”. A=a zi c[tr[ boiarii t[i =i le d[ pace s[ fac[ sfat ]naintea ta. Iar tu, f[tul mieu, s[ taci, s[ nu zici nimic ]naintea lor, ci numai s[ bagi seama s[ vezi potrivi-se-vor sfaturile lor cu cuvintele solului, au ba. Deacii, deaca vei cunoa=te c[ au cuvinte de a s[ potrivi cu ale solului, tu le zi a=a: “Acum p[sa\i to\i pe la gazde =i v[ mai sf[tui\i deosebi ast[zi =i p`n[ diminea\[, =i v[ ruga\i lui Dumnezeu dar ne va d[scoperi alte sfaturi mai bune, ca s[ nu poat[ birui solul nici ]ntr-un cuv`ntu. +i diminea\[ iar s[ veni\i la mine s[-mi spune\i cum a\i mai g`ndit”. Deacii, deaca vor mérge ei pre la gazde, iar cuvintele lor s[ fie ]nfipte ]n inima ta, ca =i ale solului. +i, scul`ndu-te de acolo, pas[ ]n casa ta cea de odihn[ =i-\i cur[\é=te inima cu toate bun[t[\ile =i-\i vino ]n toat[ mintea =i te roag[ lui Dumnezeu =i preacuratei lui maici =i zi: “Doamne, Dumnezeul mieu, pre tine n[d[jduiiu, izb[vé=te-m[ di to\i cei ce m[ gonescu, =i m[ m`ntuia=te, ca s[ nu apuce c`ndva ca 207

leul sufletul mieu. +i-mi d[, Doamne, cuv`nt bun =i inima treazv[, ca din somnu vestirii cei bune a ]n\elégerii tale. +i-mi d[, Doamne, s[ pricep =i-mi trimite cuvinte =i vorbe den d[stul, de la dreapta ta cea putérnic[, ca cu ajutoriul =i cu sfatul t[u s[ biruim cuvintele =i vorbele solului. +i-mi d[ cuvinte din d[stul ca s[ gr[iescu =i ]naintea boiarilor miei, c[ tu e=ti cel ce gr[ie=ti bine toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, =i \ie trimitem laud[ ]n sus, cu f[r’ de ]nceputulu-\i tat[ =i cu bunul =i f[c[toriul de via\[ a lui duh. Acum =i pururea =i ]n véci, amin!” Deacii, deaca te vei ruga a=a, tu socoté=te cuvintele solului =i ale boiarilor t[i. Deacii te chibzuia=te =i tu cu mintea ta, dar de-\i va da Dumnezeu pricépere mai bun[ dec`t tuturor =i vei putea ]nvinge cu socoteala min\ii tale cuvintele solului. +i deaca vei vedea =i vei cunoa=te c[ iaste sfatul t[u mai bun, tu nu te l[uda, nici te \inea c[ cu m[estriia socotin\ii tale iaste aceasta, ci mul\umé=te lui Dumnezeu, care au ]nt[rit inima ta cu g`nd ca acesta, =i trimite ]n tain[ la sfintele bisérici =i f[ bdenii =i rug[ciuni la Dumnezeu =i d[ milostenie s[racilor, c[ aceia iaste jertv[ vie =i nevinovat[ ]naintea lui Dumnezeu. +i iar[=i s[ chemi boiarii t[i la tine =i s[ le zici: “Pace ]ntre voi boiari, doar ve\i fi aflat alt sfat mai bun. Iar deaca vor zice ei: “Ba, doamne, tot sfatul cel de ieri avem, iar altul mai bun noi n-avem”, atuncea tu s[ le r[spunzi =i s[ le zici: “Asculta\i boiari, eu a=a am cugetat ]n inima mea c[ va fi mai bine...” +i spune g`ndul t[u =i socoteala ta ]naintea lor. Deacii, deaca vor zice to\i c[ “iaste sfat bun acesta =i s[ fie ]ntre noi =i cu aceasta vom birui cuvintele solului”, tu nu te trufi, ci mul\ume=te lui Dumnezeu, care te-au ]nt[rit =i \e-au dat minte s[ gr[ie=ti céle ce sunt mai de folos ]naintea boiarilor t[i. Iar deaca vor zice to\i: 208

“Ba, doamne, mai bun iaste sfatul care l-am sf[tuit mai nainte to\i”, voi, fra\ilor =i fe\ii miei, nu v[ ru=ina\i de d`n=ii, nici v[ trufi\i =i s[ v[ m`niia\i. Ci zice\i: “Ni dar iubi\ii miei boiari, care cunoa=te\i c[ sunt mai de treab[ =i mai bune, noi acélea s[ r[spundem, dup[ cuv`ntul prorocului, c[ zice: «Unde vor zice oamenii to\i s[ fie, s[ fie». A=a =i eu zic voao: Deaca zice\i to\i s[ fie mai bine a=a, =i eu ]nc[ cu pace poruncescu s[ fie dup[ cuv`ntul vostru”. }ns[ iar v[ ]ntreba\i: “Iat[ c[ sfatul l-am f[cut =i l-am ]ntocmit; dar acum cum s[ cade s[ cinstim solul? Osp[tal-vom ]nt`i, au d[rui-l-vom, au da-i-vom r[spunsul, au cum vom face?” Iar ei, deaca vor zice: “Ba, doamne, mai nainte s[ cade s[-l ospetezi bine =i frumos, dup[ acéia ]i vei da r[spunsul =i-l vei d[rui”, deacii voi, iubi\ii miei, v[ tocmi\i p[harnici, scoate\i p[har[ de argint frumoase =i sili\i s[ a=[za\i toate frumos ca s[ s[ mire =i solul de acea podoab[ =i r`nduial[ bun[, care s[ nu o fie v[zut el la st[p`n[-s[u niciodat[, ci s[ laude pretutindenea ce au v[zut =i s[ povesteasc[. Pentru c[ =i aceasta iaste o cinste a domnului aleas[ =i l[udat[. A=ijderea =i mas[ s[ g[te=ti frumoas[ =i s[ faci multe feliuri de bucate =i s[ aduc[ tot pre r`nd, unile dupre altele. +i b[uturi s[ sco\i de unde vei avea mai bune =i mai dulci. +i iar s[ te sf[tuie=ti ]nt`i, s[ vezi la mas[ ce vorbe =i ce graiuri vei vorbi cu solul, ca nu cumva s[ vorbe=ti niscare lucruri f[r’ de isprav[ =i niscare cuvinte de nimic, apoi s[-=i r`z[ solul de tine. C[ci c[ vinul améstec[ inima omului =i-l face b[rbat =i vésel, =i cuget[ multe lucruri de=arte, =i cuvinte de nimic gr[ia=te. Pentr-acéia s[ nu te ]ndémne inima, fiind beat, s[ gr[ie=ti c[tr[ sol niscare cuvinte d[=arte, ci céle ce ai cugetat la trezvie, acélea s[ =i vorbe=ti. Iar ]n\elepciunea =i vitejiia de la be\ie s[ nu o crezi, m[car 209

de \e-ar p[rea c[ sunt c`t de bine tocmite; c[ cuvintele de la be\ie stric[ céle ce ai cugetat la trezie. }ntr-alt chip cum vei mai putea zice? Cum ar face cineva ni=te bucate bune =i s[ arunce apoi cineva vreun lucru spurcat ]ntr-]nsele; deacii ]i caut[ nu numai bucatele s[ vérse, ci =i vasul s[-l sparg[. A=a stric[ =i cuvintele de la be\ie. +i deaca vei g[ti acéstea ce sunt de treab[ toate =i le vei tocmi, ]\i ]nva\[ boiarii cum s[ vor cinsti. +i s[ nu treac[ de ici colea, sau de colea ici, ci s[ stea to\i ]ntocma. Apoi cheam[ c`\iva voinici, oameni frumo=i =i de folos, =i-i trimite s[ chéme solul. +i deaca va veni, tu ]l pune la mas[ cu boiarii t[i =i-l cinsté=te bine, cum iaste légea =i obicéiul. +i s[ nu-l sile=\i cu vinul, ca s[-\i vaz[ =i el ]n\elepciunea. Dup[ acéia, iar s[-l petreci cu cinste p`n[ la gazd[. Deacii g[té=te c`\iva din slugile tale =i-i trimite dar cu mare cinste. +i iar s[-l chemi =i-i d[ r[spunsul de toate pre r`nd. +i de-\i va fi zis el \ie cu m`nie, tu-i zi lui cu bl`nde\e; sau de-\i va fi gr[it cu scand[l[, iar tu s[-i r[spunzi cu cuvinte de pace. +i-i spune tot pre am[runtul =i-i zi: “Pentru cutare lucru iat[ ce r[spunsu d[m, =i pentru cutare, iat[ ce”. +i te nevoia=te s[ fie toate r[spunsurile tale mai bune =i s[ fie st[p`nului solului ca ni=te s[ge\i, deaca le va auzi. Iar de-\i vor zice boiarii t[i to\i c[ “nu trebuie s[-l ospetezi pre acel sol, doamne, ci-l d[ruia=te numai =i-i d[ m[ria ta r[spunsul =i s[ mearg[ s[n[tos!”, tu, f[tul mieu, s[ te nevoie=ti s[-i g[te=ti dar =i s[-i trimi\i iar pre slugile tale. +i s[-l chemi la tine =i s[-i dai r[spunsul tot cu bl`ndé\e, precum iaste obiceaiul =i cum te-am ]nv[\at =i \e-am ar[tat =i mai sus. +i c`nd va vrea solul s[ s[ ]ntoarc[ la st[p`nul s[u, tu iar s[-i dai oameni s[-l petreac[ p`n[ va ie=i din \ara ta. Cum ai trimis =i ]nainte, la ]ntimpinare, a=a f[ =i la petre210

canie, ca s[ s[ mire de unde i-au sosit at`ta cinste, de care el nu s[ n[d[jduia. Iat[ acum toate ale solilor, cum trebuie, le-am vorbit. Iar deaca va da Dumnezeu, cu mila sa, s[ fie toate cuvintele solului biruite de cuvintele tale, atunce \ie mare nume =i sl[vit \i-i fi f[cut, iar st[p`n[-s[u mult[ ]ntristare =i m`hnire vei fi trimis pre solul lui. Ci =i atunci iar nu s[ cade s[ te lauzi ]n truf[, ci s[ intri ]n c[mara ta =i, c[z`nd cu fa\a jos la p[m`nt, s[ te rogi lui Dumnezeu, zic`nd a=a: “Bine-\i mul\umescu, Doamne Dumnezeul mieu, c[ pentru mila ta cea mult[ ne-ai ]nvrednicit pre noi, robii t[i cei neharnici, de am biruit sfatul potrivnicului nostru. Iar noi n-am fost harnici s[ facem aceasta, ci tu bine ai voit”. A=a s[ mul\ume=ti lui Dumnezeu, c[ Dumnezeu iaste milostiv =i ]ndur[tor =i, de va vedea c[-i mul\ume=ti, iar c[ nu te lauzi, deacii ]ntru toate va adaoge pricéperea =i socoteala, =i sfaturile tale nimeni nu le va putea muta. Acéstea toate le-ai luat ]n fiin\[ =i voia ta \i-o ai umplut =i pre sol l-ai trimis la domnu-s[u cu cinste. Deci acolo vor s[-l ]ntrebe =i s[-i zic[: “Ce ai ispr[vit?” Iar el, r[spunz`nd, va zice: “Doamne, r[u am ispr[vit ]n partea noastr[, c[ acolo am dus pleave =i gunoaie. Ci fu tot sfatul nostru biruit =i nimic n-au b[gat ]n seam[ cuvuntele noastre, nici au c[utat spre d`nsele, c[ au avut alt sfat bun =i pre noi mult ne-au ]nfolosit. +i ]n locul cuvintelor noastre cele de nimic, iar ei m-au umplut de multe cuvinte ca m[rg[ritariul =i pre mine foarte m-au cinstit =i m-au d[ruit bine, =i nimic nu s-au temut de noi. +i au sfat necl[tit =i sunt harnici, c`t =i eu m-am mirat de ]n\elepciunea =i sfatul lor. +i de acum n-ai ce-i mai ispiti cu cuvintele, c[ ne-au r[mas ]ntru toate soliile ce am solit”. Acestea spuindu solul, domnus[u foarte s[ va ]ntrista, iar numele t[u s[ va ]n[l\a cu 211

slav[, pentru lauda solului s[u =i pentru r[spunsurile tale, cu care i-ai ]nfr`nt inima. Deacii va a=tepta =i el s[-i trimi\i sol =i tu pre vreun boiariu de ai t[i, cu sfat bun =i cu cuvinte necl[tite, cum i-au spus =i solul lui. Iat[ acum, fra\ilor, =i tu, f[tul mieu, toat[ lauda iaste a voastr[ =i s[ prosl[vé=te numele vostru cu m[rie. Iar c`nd ve\i vrea s[ ob`r=i\i sfatul =i ve\i c[dea ]n nepricépere =i ve\i vrea s[ trimite\i iar la acel domn pre un om nevrédnic, care nu va =ti purta soliia =i cuvintele voastre, ce v[ va duce ]n trist[ciune =i ]n sc`rbe, iar pre domnul acela-l va veseli, =i de aceasta ]nc[ v[ ]nv[\ cu tot de-adinsul: cum a\i silit mai nainte de a\i f[cut sfat bun =i a\i biruit cuvintele solului cu ]n\elepciunea voastr[ =i v-a\i f[cut mult[ pohval[, iar pre domnul celalalt foarte l-a\i ]ntristat, a=a =i acum, foarte v[ nevoi\i de v[ sf[tui\i bine =i cum s[ cade =i dup[ cum iaste obiceiul. }nt`i s[ v[ ruga\i lui Dumnezeu cu toat[ inima, ca s[ v[ ]nt[reasc[ min\ile. +i cu socoteala voastr[ s[ socoti\i to\i boiarii vo=tri, =i pre cari-i vei alége =i-i vei socoti ]n inima ta c[ va purta bine =i cu cinste cuvintele tale =i-i f[r’ de fric[ la acel domn, pre acela s[ trimi\i. }ns[ iar[ sf[tuindu-te cu to\i svetnicii t[i =i de aceasta. C[ s[ nu cumva s[ gr[iasc[ cineva pentru vreun om de-ai lui s[-l trimi\i, =i acela nu va fi vrédnic de acea slujb[, iar tu ]l vei trimite pentru voia cuiva =i el nu va putea umplea voia ta =i slujba ta cu cinste. C[ =i ]n Sf`nta Scriptur[ m[rturisé=te =i zice: “Niciodat[ cinstea =i venitul s[ nu-l dai altuia”. A=a =i tu, pentru ce s[-\i pierzi tu ]nsu\i cinstea pentru voia cuiva? C[ vai de domnul cel ce-=i d[ cinstea altuia =i vai de \ara ceia care o st[p`nescu mul\i! Ci, de-\i va fi vreo slug[ drag[, tu ia din avu\iia ta c`t vei vrea =i f[ pre voia lui, c[ mai bine s[ pierzi din 212

avu\iia ta, dec`t den cinste-\i. Iar sol s[ trimi\i pre cine va fi ]n\elept =i vrédnic. Deacii, mai nainte, p`n[ nu-l ]nve\i de trebile soliei, tu socote=te ce daruri \e-au adus solul celuialaltu domn care au venit la tine. A=a trebuia=te =i tu s[ trimi\i acelui domn cu solul t[u. }nc[ s[ te nevoie=ti s[ fie darul care i-l vei trimite tu mai bun =i mai frumos dec`t al domnului celuialalt, care \i l-au trimis ]nt`i, ca s[ s[ mire el c`nd va vedea darul de la tine =i s[ zic[: “Mare lucru! Eu de-abia a= fi v[zut un lucru minunat =i frumos ca acesta, iar el iat[ c[ mi l-au d[ruit mie: dar la d`nsul ]nc[ c`te vor fi r[mas?” +i deaca te va l[uda a=a =i aceia ]nc[ iaste cinste mare. Iar de-\i va fi a trimite ]nt`i tu sol la acel domn, tu te sf[tuia=te cu boiarii t[i, s[ vezi c[dea-se-va s[ trimi\i dar acelui domn, au ba. Deci, deaca-\i vor zice ei: “Trebuia=te, doamne, solul s[ s[ trimea\[ cu dar”, tu s[ cau\i ce dar vei avea mai frumos =i mai scumpu, acela s[ trimi\i, tot pentru cinstea ta. +i atuncea s[ chemi sluga ta, pre care vei s[ trimi\i sol, =i-l ]nva\[ =i-i spune sfatul t[u, care-l va fi ales Dumnezeu s[ fie mai bun =i des[v`r=it. +i s[ sile=ti s[ fie sfat cu socotin\[ =i de cinste, =i mai bun dec`t cel dint`i, ca s[ fie =i acolo cu ]ndreptare spre cinstea voastr[. C[ ]nt`i \e-au fost mai lesne, c[ ai avut ]nv[\[tur[ den sfatul celuilalt domn =i de-ntrebarea boiarilor t[i; iar acum tu vei s[ trimi\i sfat de care vor s[ s[ ]nvé\e al\ii dintr-]nsul. Pentr-acéia s[ faci sfat bun =i vrédnic de cinste. Apoi s[ chemi sluga ta ]n tain[, pre care-l vei fi ales s[ fie sol, =i vorbe=te cu d`nsul cuvinte dulci =i zi: “F[tul mieu =i sluga mea cea drag[, c`t sfat =i socoteal[ ne-au dat Dumnezeu de am priceput, noi te-am ]nv[\at; iar chibzuiala min\ii omului cine-o va putea pricepe, sau cine va putea s[ prosl[veasc[ acolo cinstea noastr[, sau mintea ta cine o va putea ]nt[ri, 213

ca s[ gr[ie=ti acolo la cel domn cuvinte care s[ ne fie noao de cinste? Nimeni, f[tul mieu, nu poate face acéstea. C[ eu aceast[ ]n\elégere o am de la Dumnezeu cerut[ =i mi-o au dat s[ o =i ]n\eleg =i s[ o =i fac. Iat[, p`n[ acum te-am ]nv[\at dinpreun[ cu to\i boiarii miei, iar acum eu te ]nv[\ ]n tain[ =i e=ti numai tu cu mine. Eu voiu s[ te ]nv[\ de unde vine ]n\elepciunea omului =i mintea =i sfatul =i toate t[riile noastre, c`te sunt ]ntr-aceast[ lume. De nic[iri dentralt loc nu vin, f[r’ numai de la singur fiiul lui Dumnezeu, care au fost =i Mariei, curatei fecioare, fiiu. C[ eu, f[tul mieu, c`nd voiu s[ fac vreun sfat sau vreo vitejie, sau c`nd ]mi va veni vreo véste ceva, numai ci ceiu =i rog s[-mi fie ajutor =i ]nt[rire Hristos Dumnezeu =i preacurata a lui mum[. Iar tu, iat[ c[ acum mergi de la noi cu ]nv[\[tura noastr[; drept acéia te ]nv[\ ca =i pre mine s[ iai pre Dumnezeu s[-\i fie ]ntr-ajutor. +i f[ rug[ ]n toat[ vrémea =i te roag[ =i précistei s[-\i fie ajutoare. +i s[ m[ crezi, f[tul mieu, c[ de m[ vei asculta =i vei face cum te-am ]nv[\at, atunci c`nd vei vorbi cu acel domn =i vei fi pl[cut =i ]ng[duitor lui Dumnezeu, numai acelea ]\i vor veni ]n g`ndul de vei gr[i, care te-am ]nv[\at noi =i care-\i va da iar Dumnezeu, ]ntr-acel ceas, cuvinte bune. Dup[ acéstea, f[tul mieu, iar te ]nv[\: ]nt`i s[ te p[ze=\i cu cur[\iia =i ]n toate nop\ile s[ stai pre rug[, s[ rogi pre Domnul Dumnezeu s[ te ]nt[reasc[ ]n cinstea noastr[, cum =i mai nainte am rugat pre Dumnezeu =i ne-au ]nt[rit =i au fost cinstea noastr[ mai sl[vit[ dec`t a celoralal\i domni. Ci =i acuma, dar de va da Dumnezeu de va fi cinstea noastr[ ]nc[ =i mai ]n[l\at[ dec`t atunci! C[ aici ne iaste =i mai lesne, c[ ne sf[tuim =i ]ntreb[m unul pre altul, iar acolo nu vei fi cu mine, nici cu priiatnicii t[i, s[ aibi cu cine te sf[tui. Iar ei to\i s[ vor nevoi s[ te biruiasc[ =i pre tine 214

din cuvinte =i cinstea noastr[ s[ o supuie. Pentr-acéia te ]nv[\ s[ aibi pre Dumnezeu ]ntr-ajutor =i pre preacurata lui maic[ =i aceia-\i vor ajuta =i-\i vor da sfat =i r[spunsu mai bun dec`t \e-am dat noi. Drept acéia, c`nd vei vrea s[ ]nve\i sluga ta a=a, iar tu s[ r[dici ]n tain[ panaghie sf`nta pentru d`nsul =i, c[z`nd cu fa\a jos la p[m`nt, te roag[ =i zi a=a: “Preacurat[ n[sc[toare de Dumnezeu fecioar[, acum toat[ n[déjdea noastr[ o punem pre tine, =i sluga noastr[ pre m`na ta o d[m s[-i fii sprijinitoare, =i cinstea mea tu s[ o ]nt[re=ti, ca s[-\i mul\umescu ne]ncetat. C[ toat[ cinstea mea de la al t[u iubit fiiu iaste =i de la tine, preacurat[ a lui Dumnezeu n[sc[toare”. Decii, deaca s[ va duce de la tine solul t[u cu ]nv[\[tur[ ca aceasta, iar \ie s[ nu-\i fie numai cu aceasta ]nv[\[tur[, =i pre Dumnezeu s[-l ui\i. Ci p`n’ va umbla sluga ta ]n solie, iar tu tot s[ faci rug[ =i bdenie =i mai v`rtos milostenie, deaca-\i iaste voia s[-\i fie slujba ta deplin =i s[-\i prosl[veasc[ Dumnezeu cinstea ta =i voirea inimii tale. +i s[-\i ]nve\i sluga, c`nd va vrea s[ gr[iasc[, ]nt`i s[-=i r[dice g`nd ]n sus la Dumnezeu, deacii atuncea s[ vorbeasc[ =i cu ajutorul lui Dumnezeu va face de s[ vor mira to\i de r[spunsurile lui zic`nd: “De unde ie=ir[ aceaste cuvinte tocmite =i cu temei =i bune?” Iar iale vor fi trimese de la Domnul nostru Iisus Hristos, c[ doar de va fi ascultat =i pre voi Dumnezeu. Iar deaca va ie=i sluga ta de la acel domn =i-l va petréce cu cinste p`n[ la gazd[, atuncea el va vorbi cu to\i boiarii s[i =i va zice: “Cu adev[rat fu cum ne-au spus solul nostru c[ v[zum =i noi ]n=ine cuvintele lor frumoase =i ]ntregi =i ]n\elépte =i cu temei”. Iar solul lui, care au fost venit mai nainte la voi, el ]nc[ va ]ncépe a zice: “Cu adev[rat, doamne, iaste cum am spus eu, c[ n-ave\i 215

cuvinte care s[ gr[i\i ]mpotriva lui”. +i deaca s[ va ]nt`mpla s[ fie a=a, deacii numele t[u cel bun ]ntru toate s[ va prosl[vi, cu mare veselie, iar aceia mult s[ vor ]ntrista. Deacii, c`nd va veni sluga voastr[ din solie =i va aduce lucrul ispr[vit dup[ voia inimii voastre, iar voi iar s[ nu v[ l[uda\i, nici s[ g`ndi\i c[ acel lucru s-au tocmit dintru ]n\elep\iia voastr[, ci iar s[ mul\umi\i lui Dumnezeu cu cur[\ie, cu smerenie =i cu ]ng[duial[ =i cu rug[, cu bdenii =i jertva cea vie a lui Dumnezeu, care iaste milostenia s[racilor. Acéstea toate s[ le p[zi\i =i s[ le face\i cu cur[\ie, ca, c`nd ve\i chema numele lui Dumnezeu, el s[ vie f[r[ ]ntrist[ciune. C[ atuncea ]\i va fi bine, c`nd va veni Dumnezeu s[-\i fie ]ntru toate ajutoriu =i de nici o bun[tate nu te vei lipsi. Pentr-acéia, fra\ilor =i fe\ii miei, ]n toate zilele s[ ave\i pre Dumnezeu ]n inimile voastre =i pe preacurata lui maic[, c[ toate bun[t[\ile vin de la Dumnezeu =i de la preacurata lui maic[, spre cei ce s[ n[d[jduiescu spre d`n=ii, =i aceia niciodat[ nu s[ vor ru=ina, ci de la to\i vor avea cinste. Drept acéia, deaca ve\i l[uda pre Dumnezeu ne]ncetat =i ve\i umplea voia lui cu cur[\ie, cu smerenie, cu priveghiiare, cu rug[ =i apoi de ve\i fi milostivi, décii cu adev[rat ve\i fi milui\i, cum zice =i Sf`nta Evanghelie: “Ferici\i cei milostivi, c[ aceia vor fi milui\i”. Deci =i voi, dup[ cuv`ntul Dumnezeului nostru, fi\i milostivi. +i de ve\i da slav[ =i laud[ Dumnezeului nostru, lui Iisus Hristos, iar el v[ va l[uda =i v[ va d[rui slava cea de sus =i v[ va ]nt[ri ]ntru toate lucrurile lumii ace=tiia =i nu v[ va fi de ajutor numai aici, ci =i ]ntru ]mp[r[\iia ceriului ]nc[ v[ va odihni cu cei drep\i. +i ]n via\a ceasta de acum v[ va fi dat de la d`nsul mintea cea ]ntreag[ =i des[v`r=it[ =i din toate cuvintele voastre, care v-au dat Dumnezeu, mul\i s[ vor ]ndulci =i 216

numele vostru mult s[ va l[uda. +i nu numai numele vostru, ci ]nc[ =i slugile voastre vor avea cinste prentr-alte \[ri, c`nd ]i ve\i trimite pentru slujbele voastre1, pentru c[ ve\i fi urmat poruncile Dumnezeului nostru Iisus Hristos =i ve\i fi umplut voia lui. Iar de nu ve\i urma cuvintelor Dumnezeului nostru cu cur[\ie, cu smerenie, cu rug[ =i cu milostenie, nici ve\i da laud[ lui Dumnezeu, ci ve\i zice: “Acéstea noi, pentru vredniciia noastr[, le-am c`=tigat =i sunt pre voia noastr[“, deacii Dumnezeu va ]ntoarce m`niia sa spre voi =i v[ va lua mintea =i sfatul =i chibzuiala =i vrednicia =i toat[ hirea voastr[. +i c`nd vor veni soli de la domni la voi, ei nu s[ vor ]ndulci de cuvintele voastre, nici s[ vor minuna de d`nsele, ci de-abia s[ vor s[tura de r`s =i de batjocur[, =i numele vostru va r[m`nea ]n ru=ine. +i nu numai numele vostru, ci =i slugile voastre c`nd s[ vor trimite de voi prentr-alte \[ri, pentru voi, vor fi oc[r`\i =i de r`s. Pentr-acéia v[ ]nv[\ eu =i v[ spuiu, precum m[ pricep =i zic, c[ cel ce va prosl[vi pre Dumnezeu, =i Dumnezeu va prosl[vi pre d`nsul, =i aici, =i ]ntru ]mp[r[\iia ceriului; iar cel ce nu va prosl[vi pre Dumnezeu, ci-=i va prosl[vi putérea =i ]n\elep\iia sa, acela de Dumnezeu nu va fi prosl[vit. C[ ]ntr-aceast[ lume mul\i domni au fost =i mul\i ale=i ai lui Dumnezeu, ci numai cei ce au prosl[vit pre Dumnezeu, pre aceia i-au prosl[vit =i Dumnezeu, =i aici pre p[m`ntu, =i sus ]ntru ]mp[r[\iia sa cea cereasc[. Iar cei ce n-au prosl[vit pre Dumnezeu, ei nu =tiur[, ci f[r’ de véste veni pre d`n=ii m`niia lui Dumnezeu =i s[ luar[ toate bun[t[\ile din m`inile lor =i s[ lipsir[ =i de ]mp[r[\iia 1 Solul lui Neagoe, Ieronim Mateevici Raguzanul, a fost ridicat la rangul de cavaler de c[tre dogele Vene\iei Leonardo Loredano (cf. Arhiva istoric[ a Rom`niei, vol. II, p. 69).

217

ceast[ p[m`nteasc[ =i de cea cereasc[, =i nimic nu s[ aléser[ de d`n=ii. Cum =i Assa, ]mp[ratul cel de d[mult f[cu, de nu vru s[ dea laud[ lui Dumnezeu, ci s[ l[uda ]nsu=i pre sine. Pentru acéia Dumnezeu, pentru nesmereniia lui, c[ci nu vru s[ s[ smereasc[, el ]=i ]ntoarse m`niia spre d`nsul =i trimise pre ]ngerul s[u =i-l luo noaptea d[zbr[cat den a=ternut =i-l arunc[ ]ntr-un gunoiu =i acolo s[ d[zmeteci =i s[ smeri, =i-l b[tea to\i =i-=i b[tea joc de d`nsul. Deacii el atunci cunosc`ndu, pricepu c[ toat[ putérea =i t[riia iaste de la Dumnezeu =i ]ncepu a pl`nge cu multe lacr[mi =i suspini =i de-abia ]=i ]ntoarse Dumnezeu mila spre d`nsul =i-l iert[. Vezi, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, c`t iaste de r[u celui ce s[ potrivé=te lui Dumnezeu =i s[ \ine c[ iaste mare =i putérnic =i smerenie ]naintea lui Dumnezeu nu face! C[ acela va fi mai apoi smerit, =i aici, =i ]n veacu ce va s[ fie, cum =i ]n Sf`nta Evanghelie zice: “Tot cel ce s[ va smeri s[ va ]n[l\a =i cel ce s[ va ]n[l\a s[ va smeri”. A=ijderea =i tu, f[tul mieu, =i voi, fra\ilor, de v[ ve\i ]n[l\a =i v[ ve\i trufi aicea, iar Dumnezeu v[ va smeri =i nu s[ va alége nimica de voi. Iar deaca v[ ve\i smeri aicea ]naintea lui Dumnezeu, Dumnezeu v[ va ]n[l\a =i va duce sufletele voastre ]n c[mara lui cea cereasc[. Eu a=a v[ ]nv[\ s[ face\i, deaca v[ va fi voia s[ l[cui\i cu Dumnezeu. +i solii cei mari a=a s[-i cinsti\i =i s[-i petréce\i, ca s[ v[ mul\umeasc[ to\i =i s[ ]nal\e numele vostru cel bun. Iar care vor fi soli mici, =i pre aceia s[-i cinsti\i, ce mai prost, precum le va fi =i cinstea lor; iar s[-i d[ruie=ti =i pre d`n=ii =i s[ le dai r[spunsu bun, ca s[-\i prosl[veasc[ to\i numele t[u, pentru vrednicia ta. Iar carii nu cred ]n Hristos Dumnezeul nostru, nici preacuratei lui maici, aceia n-au at`ta minte, nici ]n\elepciune, ce toat[ mintea =i ]n\elepciunea lor iaste m`na cea ]ntins[ 218

=i darul s[ le dai =i s[ le umpli gurile tuturor de toate. Deacii vei avea pace cu d`n=ii =i odihn[. Ce ]naintea acestora nimic den avu\iile voastre s[ nu ar[ta\i, nici scule, nici haine; nici boiarii t[i s[ nu s[ ]mpodobeasc[ ]naintea lor, ci s[ te ar[\i =i s[ te faci ]naintea lor s[rac =i lipsit =i nici ]ntr-unile s[ nu te f[luie=ti. Ci, c`nd vor veni de la d`n=ii soli mari =i vei g`ndi s[ trimi\i ]naintea lor cinste, tu trimite =i le f[ cinste, ]ns[ numai cu bucate =i cu b[utur[. Iar alt[ cinste sau avu\ie s[ nu ar[\i ]naintea lor, c[ m[car de v[ s-ar f[g[dui c`t de cu prietnicie =i cu dragoste, iar tot s[ nu-i crezi, nici s[ le ar[\i avu\iia ta, ci ]nc[ mai v`rtos s[ o ascunzi de d`n=ii. +i p`n[ ai avére ]n m`inile tale, tot le d[, c[ toat[ ]n\elepciunea lor iaste avu\iia. +i, c`nd vin la voi, s[-i p[zi\i cu bucate =i cu b[utur[ den d[stul =i cu cuvinte bune. Iar nu cu cuvinte de tain[ =i cu vorbe care sunt ascunse, ci cu vorbe proaste, c[ eu c`t am socotit, a=a am aflat s[ fie mai bine. Drept acéia, fra\ilor =i tu, f[tul mieu, =i eu c`t am putut nu at`ta de mult, ci pu\inel oarece, m-am nevoit de v-am adus aminte. C[ mai mult ni s-ar fi c[zut s[ v[ ]nv[\[m =i s[ v[ ar[t[m; ci poate c[ =i noao at`ta pricépere numai ne-au dat Dumnezeu =i nu suntu nici eu at`ta de harnic, s[-mi poat[ da Dumnezeu s[ v[ spui =i mai mult. Iar p[ voi s[ v[ ]nvé\e Dumnezeu s[ nu =ti\i numai acéstea ce v-am spus eu, ci mai multe =i mai ]n\elépte. +i s[ nu v[ fie cu greu pentru aceast[ scrisoare, c[ci am scris, nici s[ zice\i “Dar[ ce mare lucru iaste un sol, de ne ]nva\[ el =i ne sup[r[ cu at`ta?”, c[ de n-ar fi soliile lucruri mari, dar domnii pentru ce le-ar socoti =i le-ar chibzui cu inimile =i cu min\ile lor? Iar cu adev[rat mare lucru iaste solia, =i mai bine va fi c`nd s[ va l[uda numele t[u dec`t al celuilalt domn, care am zis mai sus. C[ domnul care iaste ]n\elept 219

=i are minte, pentru numele s[u cel bun nu numai ce socoté=te =i ia ]nv[\[tur[ de la acéste lucruri ce am scris eu, ci ]nc[ =i mai multe s[ va socoti cu mintea =i va chibzui ziua =i noaptea, ca s[ dob`ndeasc[ numele lui cinste. +i pentru cinsté, =i s`ngele =i-l va v[rsa; c[ cinstea niciodat[ n-are odihn[. Pentru acéia =i mie at`ta mi s-au p[rut c[ va fi mai bine. Iar pre voi, iar cum v[ va duce g`ndul =i firea c[ va fi mai bine, a=a ve\i face, ce =i dup[ socoteala voastr[, c`ndai v[ va fi f[r[ p[rére rea. C[ eu tot v-a= fi mai lungit ]nv[\[tura pentru ace=ti soli, carii vor veni la voi, =i tot mai zic: toate cuvintele ce le vor gr[i solii s[ le asculta\i =i s[ le r[bda\i. C[ci c[ nu sunt acélea cuvintele lor, ci suntu ale st[p`nilor lor, carii i-au trimes la voi. Iar deaca ve\i vedea c[ cu cuvintele voastre céle bune =i dulci nu ve\i putea potoli voia =i porunca acelui ce va fi trimes solii aceia la voi, ci tot v[ va sta ]mpotriv[, deacii voi s[ nu v[ da\i cinstea voastr[ lor, ci s[ ie=i\i la d`n=ii hr[bori, cu numele lui Iisus Hristos. +i pentru c[ci au ]nceput ei cu r[u asupra voastr[, am n[déjde s[ v[ ajute voao Dumnezeu, iar aceia s[ s[ ru=ineze. Iar de vor fi p[g`nii aceia cu o=ti mai multe =i cu putére mai mare dec`t voi, iar voi ]nt`i s[ v[ pleca\i lor cu cuvinte bune =i bl`nde. Deci de v[ ve\i putea ]mp[ca cu acéle cuvinte bune, s[ =ti\i c[ iaste acéia din ajutoriul lui Dumnezeu; iar de nu vor vrea s[ s[ ]mpace cu voi cu acéle cuvinte bune, pentru necredin\a lor, voi s[ le da\i =i bani c`t ve\i putea. Iar s[ nu iubi\i r[zmiri\ile =i r[zboaiele, nici s[ v[ duc[ mintea s[ v[ bate\i cu d`n=ii. M[car de v-ar ]ndemna cineva =i din priiatenii vo=tri spre vrajb[, voi s[ nu-i asculta\i, v[z`nd c[ aceia au putére mai mult[ dec`t voi. C[ =i svét`i Varlaam zice: “Ce pricepi c[ nu vei putea face, s[ nu s[ 220

apuce m`na ta s[ fac[, c[ vei gre=i. +i cuv`ntul cel mincinos s[ nu-l crezi, =i deaca faci bine, nu-\i par[ r[u”. Deci de vor veni asupra voastr[ vr[jma=ii vo=tri =i ve\i vedea c[ sunt cu putére mai mare dec`t voi, iar priiatnicii vo=tri v[ vor ]ndemna s[ mérge\i asupra lor f[r’ de vréme, sau v[ vor sperea ca s[ ie=i\i afar[ den \ara voastr[, s[ pribegi\i, pre acei priiateni =i ]ndemn[tori ai vo=tri s[ nu-i créde\i, c[ nu v[ voiescu binele. C[ =i eu ]nsumi am fost pribeag, pentr-acéia v[ spui c[ iaste trai =i hran[ cu nevoie pribegiia, =i e=ti de to\i oamenii dos[dit, ]nc[ =i de copii cei mici, =i de carii suntu mai r[i. Pentr-acéia s[ nu faci a=a, c[ mai bun[ iaste moartea cu cinste, dec`t via\a cu amar =i cu ocar[. Nu fire\i ca pas[rea céia ce s[ cheam[ cucu, care-=i d[ oaol[ d[ le clocescu alte pas[ri =i-i scot pui, ci fi\i ca =oimul =i v[ p[zi\i cuibul vostru. C[ =oimul, fe\ii miei, are alt[ pild[ =i are inim[ viteaz[ =i b[rbat[ ]ntru sine =i multe pas[ri obl[duia=te =i biruia=te =i nici de una nu-i iaste fric[, nici s[ téme =i v`neaz[ ]n toat[ vrémea. +i v`n`nd el a=a, odat[ prinse o pas[re s[-i fie lui de m`ncare =i umbla de zbura cu d`nsa prin v[zduh. +i zbur`nd s[ luo dup[ d`nsul alt[ pas[re mare =i putérnic[ f[r’ de seam[, carea s[ chiam[ vultur. +i ]ncepu a-l goni s[-i ia v`natul. Iar =oimul deaca ]l v[zu, zise ]n inima lui: “Mie nu-mi iaste fric[ de acest vultur, c[ eu multe pas[ri biruiescu; =i pre el ]l v[z mare =i putérnic =i zlobiv, iar inima lui o =tiu c[ iaste fricoas[. Ci nu-mi iaste fric[ de d`nsul, nici ]l bag ]n seam[; c[ de-a= vrea eu, numai ce mi-a= lovi ]n arepi odat[ =i m-a= ]n[l\a tocma p`n’ la cer, deacii m-a= l[sa asupra-i =i l-a= d[spica cu unghile, c[-l =tiu cine iaste. Ci numai m[ ]ntristez de m[rirea lui cea mult[. Pentr-acéia nu m[ voi bate cu d`nsul c[ iaste tare =i puternic, ci mai bine s[ ]mpar\u v`natul mieu =i s[-i dau =i lui =i voi fi ]n 221

pace. Iar eu, deaca nu m[ voiu s[tura cu ce-mi va mai r[m`nea, nu voi muri, ci voi tr[i p`n[ iar voi mai v`na ceva =i voi m`nca de m[ voi s[tura”. +i déde dentr-acel v`nat ce prinsése c`tva =i s[ ]mp[c[ cu d`nsul. A=a =i voi, fra\ilor, sunte\i ca =i =oimul =i multe birui\i, =i iaste v`natul ]n m`inile voastre, adec[ avu\iia. Deci, de ve\i vedea pre niscare limbi p[g`ne s[ se porneasc[ asupra voastr[ cu o=ti gréle =i cu putére mare, voi nu v[ potrivi\i lor =i s[ v[ bate\i cu d`n=ii ]ntr-acel ceas, ci socoti\i ce le ve\i slobozi din unghile voastre v`nat, adec[ avu\ie, s[ le da\i s[ m[n`nce, ca s[ s[ p[r[seasc[ de voi, cum =i vulturul l[s[ pre =oimu. Iar deaca ve\i vedea c[ nu vor s[ s[ ]ntoarc[, voi nu v[ téme\i de d`n=ii, nici de o=tile lor céle multe, ci lua\i pre Dumnezeu ajutor ]n inimile voastre =i v[ ruga\i zic`nd a=a: “St[p`ne, f[c[toriul tuturor =i Dumnezeul cel bun, noi suntem robii t[i =i n-am iubit lucrul acesta. C[ tu e=ti singur =tiutoriul inimilor, care vezi =i cuno=ti toate inimile, céle bune =i drépte =i céle réle =i hicléne. Iar noi, Doamne, nu suntem bucuro=i s[ s[ fac[ aceast[ r[zmiri\[, dup[ cum ne-ai poruncit noao, nici voim s[ fie v[rsare de s`nge, nici s[ s[ ude m`inele noastre ]n s`nge de om. Iar ei poate c[ doar s[ potrivescu puterii tale cei mari; c[ noi, Doamne Dumnezeul nostru, =tim c[ tot cel ce va veni c[tr[ tine cu smerenie =i cu plec[ciune nu-l vei goni de la tine. Deci =i noi am plecat smereniia noastr[ lor, iar ei n-au vrut s[ priimeasc[ smereniia noastr[, ce s-au potrivit s[ fie mai putérnici dec`t tine. C[ tu, Doamne, ]nsu\i m[rturise=ti =i zici: “Cel ce s[ va smeri s[ va ]n[l\a, iar cel ce s[ va ]n[l\a s[ va smeri”. Pentr-acéia, Dumnezeul nostru, acum nu avem alt[ n[déjde, f[r’ numai singur pre tine, judec[toriul cel drept, c[ toate bun[t[\ile de la tine 222

pogoar[. +i acum, ]ntr-aceast[ vréme de ]ntrist[ciune la tine alerg[m, ca s[ ne fii ajutor spre vr[jma=ii no=tri. Nu doar pentru p[catele noastre, ci pentru mila ta cea mult[, ajut[ noao, Dumnezeul m`ntuirii noastre, ]ntr-aceast[ vréme cu nevoie =i grea”. Deacii ]nt]i s[ te ]mbraci ]n dragostea lui Dumnezeu ca ]ntr-o plato=[. A=a ie=i cu veselie la boiarii t[i =i s[ nu te priceap[ cumva=i c[-\i iaste fric[, sau s[ \i s[ fie schimbat fa\a, ci te arat[ lor vésel =i-\i cheam[ to\i sfétnicii t[i cei b[tr`ni, =i boiarii cei mari =i toat[ oastea ta, =i zi c[tr[ d`n=ii cuvinte bune =i dulci ca acéste, gr[ind: “Iat[, dragii miei boiari =i voi iubitele méle slugi, c[ venir[ vr[jma=ii no=tri asupra noastr[, nefiindu-le lor noi nimic vinova\i. C[ cu toate cuvintele céle bune =i dulci noi i-am m`ng`iat =i, de ai fi pohtit =i avu\ie, le-am fi dat, =i cu smerenie ]nc[ ne-am smerit ]naintea lor =i ne-am plecat, iar ei nu vrur[ s[ ia, nici cuvintele noastre céle bl`nde nu le-au b[gat ]n seam[, nici avu\ie, nici smerenie. Ce numai au venit acuma s[ ia capul mieu, =i ]nc[ nu numai capul mieu, ce =i capetele voastre ale tuturor. Deci eu pre voi nu voi s[ v[ las, ci voi s[-mi puiu capul pentru voi, c[-mi iaste mil[ de voi. Drept acéia é, v[ rog s[ v[ ]nvé\e Dumnezeu, s[ va fie =i voao mil[ de capul mieu, cum ]mi iaste =i mie mil[ de capetele voastre, =i s[ chem[m pre Dumnezeu ]ntr-ajutor =i cu ajutoriul lui s[ mérgem la d`n=ii. C[ m[car de sunt ei =i mul\i, Dumnezeu i-au ]nmul\it, iar pentru neplec[ciunea lor, dar de-i va pleca Dumnezeu. +i va da vr[jma=ii no=tri =i-i va supune suptu picioarele noastre. Deacii s[-\i tocme=ti toate tunurile =i o=tile tot pre céte, cum le va fi r`ndul. Iar mai v`rtos s[ te rogi lui Dumnezeu, ca s[-\i fie tocmirea =i or`nduiala ta de la d`nsul. Pentr-acéia s[-\i r[dici g`ndul =i mintea la cer, s[-\i po223

goare =i s[-\i fie Dumnezeu ]ntr-ajutor. Iar tu s[ mergi dreptu fa\[ la fa\[ spre vr[jma=ii t[i, f[r[ nici o fric[; iar c[ci vor fi ei mul\i, nimic s[ nu te ]nfrico=[zi, nici s[ te ]ndoie=ti. C[ omul viteazu =i r[zboinic nu s[ spare de oamenii cei mul\i; ci cum r[sipé=te un leu o ciread[ de cerbi, =i cum omoar[ un lup o turm[ de oi c`t de mare =i cum r[shir[ un glon\u de tun multe céte de osta=i, nu c[ci iaste el mic, ci c[ci c[ vine cu mare rane =i cumplire, pentr-acéia r[shir[ =i r[sipe=te multe céte de oameni, a=a =i omul viteaz =i b[rbat =i hr[bor nu s[ ]nfrico=az[ de oameni mul\i. C[ omului viteaz to\i oamenii ]i sunt ]ntr-ajutor, iar omului fricos to\i oamenii ]i suntu du=mani, =i ]nc[ =i de ai s[i iaste gonit =i batjocorit =i hulit. +i de aceasta, f[tul mieu, ]nc[ te ]nv[\ s[ nu umbli cu oamenii cei frico=i, ca s[ nu cumva s[ pierzi cinstea mea =i mo=iia ta, c[ din moarte nimeni nu te va putea izb[vi, f[r’ numai unul Dumnezeu. C[ Dumnezeu mult iaste milostiv =i te va umbri cu mila sa =i-\i va acoperi capul t[u, iar vr[jma=ii t[i vor fi birui\i. Iar feciorii boiarilor t[i =i ai slugilor tale s[ fie mai ]napoi de unde s[ va face r[zboiul. Iar s[ nu cumva s[ la=i feciorii boiarilor =i ai slugilor tale ]nainte, iar tu s[ te dai s[ faci r[zboiul ]napoi, =i aceia s[ caz[ ]n m`inile vr[jma=ilor t[i =i ]n robie. C[ deaca vor c[dea feciorii boiarilor ]n robie, deacii to\i boiarii =i slugile tale te vor p[r[si =i vor mérge dup[ d`n=ii. Pentru aceia te ]nv[\, f[tul mieu: feciorii =i fétele =i f[meile boiarilor =i ale slugilor tale s[ fie mai ]nd[r[t de o=ti, iar r[zboiul s[-l faci s[ fie de fa\[. +i s[ ie=i la vr[jma=ii t[i f[r’ de fric[, c[ Dumnezeu iaste mult milostiv. Ci cum ]i vei sluji, a=a ]\i va =i ajuta =i te va milui. Deacii, c`nd vei vrea s[ mergi la d`n=ii, tu ]nt`i s[ r`nduie=ti =i s[ tocme=ti str[ji s[ mearg[ mai nainte, cum iaste obiceaiul. +i s[ mearg[ una mai nainte, alta mai dup[ 224

acéia, iar[ a treia s[ fie tab[ra cea mare. +i s[ nu fie departe una de alta, ci s[ fie aproape, ca s[ s[ auz[ =i s[ s[ =tie ce fac. +i de s[ va ]nt`mpla vreo ]nt`mplare str[jii cei dint`i, ia s[ vie s[ s[ améstece ]n cea de a doao, iar de va vedea =i straja de a doao c[ s[ biruia=te de vr[jma=, ia ]nc[ s[ vie s[ s[ améstece ]n toiul cel mare. Iar s[ nu fie departe una de alta, ca nu cumva s[ nu s[ poat[ ajunge cur`nd s[ s[ ]mpreune una cu alta, s[ s[ apere, ce s[ li s[ prinz[ primejdie =i r[sipire. C[ straja cea dent`i =i cea de a doao iaste inima a toat[ oastea. Deci, s[ nu cumva v[z`nd toiul cel mare c[ au pierit str[jile, s[ s[ sp[im`ntéze =i s[ caz[ ]ntr-o vreo fric[ mare, =i pentru acéia fric[ ]n=i=i s[ s[ dea ]n periciune. C[ str[jile suntu capul =i coada oa=tilor, iar de va vedea toiul str[jile nebiruite, ci st`nd ]ntregi, ei s[ vor ]nd`rji =i cu acéia ve\i birui pre vr[jma=ii vo=tri. }ns[ =i aceasta zic: la r[zboiu h[r\uitori s[ nu ias[ ]nainte s[ dea har\u, c[ nu sunt nici de un folos, ci aceia ]nc[ ]nfrico=az[ =i o=tile. Ci numai s[ s[ adune to\i ]n frunte, =i p`n[ ve\i vedea c[ stau boiarii vo=tri cu voi ]nainte, cu nevoin\[ =i cu dragoste, boiarii cei mari =i cei de al doilea =i cei mai de jos =i cu al\ii carii vor fi mai capete, nimica p`n[ atunci s[ nu v[ témere\i, nici s[ v[ ]ndoi\i, c[ Dumnezeu iaste cu voi =i ve\i birui vr[jma=ii vo=tri, pre carii s[ bat cu voi. Iar slugile care vor fi mai mici =i mai proaste, m[car de vor =i fugi, nu v[ téme\i de d`n=ii, c[ iar s[ vor ]ntoarce =i vor veni la voi nechema\i. Iar deaca vor fugi boiarii vo=tri =i ve\i r[m`nea singuri, décii voi cu cine ve\i sta ]nainte =i s[ v[ bate\i cu vr[jma=ii vo=tri? Ci mai bine, fe\ii miei, s[ v[ da\i ]ntr-o parte. C[ acea fug[ ce au fugit boiarii vo=tri =i v-au n[pustit, dar de va fi pentru niscare p[cate de-ale voastre, sau va vrea Dumnezeu s[ v[ ispiteasc[ =i s[ v[ vaz[ cu c`t[ nevoin\[ =i us[rdie sunte\i c[tr[ d`nsul. 225

C[ judec[\ile =i lucrurile lui Dumnezeu sunt multe f[r[ seam[ =i f[r[ num[r. Pentru acéia s[ v[ p[zi\i, s[ nu c[de\i ]n oceianie =i s[ v[ ]nfrico=a\i c[ci v-au l[sat ai vo=tri, nici s[ r[dica\i =i s[ gr[i\i vreo hul[ spre Dumnezeu. Ci, c`nd ve\i r[dica glasul vostru, r[dica\i-l ]n lauda lui Dumnezeu, m[car de v-au =i p[r[sit =i v-au l[sat boiarii vo=tri, iar Dumnezeu nu v[ va l[sa. Ci s[ str`nge\i c`\i vor fi r[mas cu voi =i s[ v[ duce\i ]ntr-o parte cu d`n=ii. Iar din \ara voastr[ s[ nu ie=i\i, ci s[ =[de\i cu d`n=ii ]n hotar[le voastre, ]n niscare locuri ascunse =i de tain[, unde vor fi priiateni de-ai vo=tri buni =i adev[ra\i. C[ vr[jma=ii vo=tri, carii vor fi venit asupra voastr[, nu vor putea =[dea mult ]n \ar[, ci s[ vor ]ntoarce ]napoi, iar pre domnul care-l vor fi adus ei ]l vor l[sa acolea, f[r’ de o=ti. Deacii voi s[ lua\i numele lui Hristos ]ntr-ajutor =i s[ v[ porni\i asupr[-i cu oaste, c[ am n[déjde pre Dumnezeu, c[ tot cel ce s[ va smeri ]naintea lui ]i va ajuta =i va supune vr[jma=ii vo=tri suptu picioarele voastre. Acéstea, f[tul mieu =i fra\ii miei, v[ spu= =i v[ scri=, s[ =ti\i ce ve\i face ]n vrémea nevoilor =i a ]ntrist[ciunilor voastre. Iar Dumnezeu cel milostiv s[ nu dea ]n via\a voastr[ ]nt`mpl[ri =i ]ntrist[ciuni ca acéstea. C[ Dumnezeu, fiind milostiv, iar[=i va ]ntoarce mila sa spre voi, m[car de te-au =i ]ntristat pentru p[catele tale. +i de te vei smeri lui Dumnezeu, el nu te va l[sa, ci ]n toat[ vrémea te va milui. Iar avu\iia ta =i banii care vei s[ dai lefi slujitorilor s[ fie tot l`ng[ tine. C[ci c`nd s[ ]nt`mpl[ domnului de are primejdie =i nevoi ca acéstea, trebuia=te ]nt`i s[ aib[ avu\ie mult[, s[-=i miluiasc[ o=tile =i s[ le dea lefi. C[ omul iaste ca porumbul: c[ porumbul unde afl[ gr[un\e mai multe, acolo fuge; a=ijderea =i omul, unde afl[ un domn darnic =i milostiv, acolo s[ adun[ s[ s[ hr[neasc[. Pentr-acéia te 226

]nv[\, f[tul mieu, ]nt`i frica lui Dumnezeu s[ nu ias[ niciodat[ din inima ta, nici s[ o ui\i, c[ frica lui Dumnezeu iaste mum[ =i ]ndreptare tuturor bun[t[\ilor. +i avu\iia ta niciodat[ s[ nu lipseasc[ de l`ng[ tine, pentru ca s[-\i milue=ti o=tile =i s[ le dai lefi. Iar o=tile tale, pentru mila ta ce le vei milui, iale nu-=i vor cru\a moartea lor pentru tine ]naintea vr[jma=ilor t[i. +i s[-\i alegi ]n vrémea r[zboiului 60 de voinici b[rba\i s[ fie tot l`ng[ tine =i la r[zboi s[ nu la=i pre ace=tea s[ mearg[, ci numai s[-\i p[zeasc[ capul t[u =i de l`ng[ tine s[ nu s[ d[p[rtéze. Ci =i tu s[ te n[d[jduie=ti pre d`n=ii =i de vei =i birui vr[jma=ii t[i, ei tot s[ nu mearg[ dup[ d`n=ii s[-i goneasc[, ci s[ stea ]naintea ta. M[car de vei birui, m[car de te vor birui, aceia tot s[ fie l`ng[ tine. +i de aceasta, f[tul mieu, ]nc[ te ]nv[\: c`nd va fi ]n ziua de r[zboi, tu s[ nu stai unde vor fi oamenii mai mul\i, nici unde va fi temeiul =i toiul o=tilor tale. C[ toate o=tile streine =i to\i pizma=ii t[i acolo vor ]ndrepta tunurile de vor bate, =i to\i vitéjii cei ]narma\i acolo vor n[v[li =i vor s[geta. Pentr-acéia, s[ nu stai acolo; ci, cu acei 60 de voinici ]narma\i, unde vor fi niscare priiateni ai t[i buni =i credincio=i =i milui\i de tine, acolo s[ mergi =i s[ stai, ]ntre a doao sau ]ntre a treia ceat[, de laturea o=tilor, cantr-ascunsu. +i s[ te tot p[zeasc[ acei 60 de voinici, =i de acolo s[ bagi seama s[ vezi =i s[ socote=ti, cine din slugile tale s[ vor nevoi pentru tine. Deacii, de vei vedea c[ iaste izb`nda ta, lesne iaste s[ intri iar ]n toiu =i s[ mergi la locul care-\i va fi voia s[ stai. Iar de s[ va ]nt`mpla s[ te biruiasc[ vr[jma=ii t[i, décii ei cu mare iu\ime =i greutate s[ vor porni la ceata ta ca s[ te g[seasc[. Pentr-acéia v[ ]nv[\ s[ sta\i sau ]n a doao ceat[, sau ]n a treia, ca, de s[ va ]nt`mpla s[ v[ =i biruiasc[ vr[jma=ii vo=tri, ei nu v[ vor goni cu toat[ nevoin\a, c[ nu vor =ti ]n ce loc e=ti. 227

A=a te ]nv[\ s[ faci, f[tul mieu, c[ mie-mi pare c[ a=a va fi mai bine. Iar tu te sf[tuie=te cu boiarii t[i =i cu cei ce vei =ti c[-\i vor fi priiateni. Deci, de \i s[ va p[rea =i vor zice sfétnicii t[i =i boiarii: “Noao ne iaste voia s[ stai unde ]\i iaste locul =i r`ndul”, tu stai acolea. Iar de vei socoti tu =i vei vedea c[ iaste mai bine s[ stai ]n ceata a doao sau ]n cea de a treia, iar boiarii t[i nu-\i vor zice, tu st[i unde-\i va p[rea c[ iaste mai bine. Deacii, de \i s[ va ]nt`mpla cumva s[ fugi din r[zboi tu, iar cu cei 60 de voinici s[ fugi =i de vor fi ei cu tine ]ntr-o parte, iar vei birui pre vr[jma=ii t[i. }ns[ tot, “s[-\i fie n[déjdea ]nt`i pre Dumnezeu, c[ acela te va hr[ni =i nu va da g`lceav[ dreptului ]n véci”, ci te va ap[ra =i ]nt`i =i apoi. +i a=a, cu numele lui Dumnezeu, pas[ spre vr[jma=ii t[i, c[, m[car de \i s[ va ]nt`mpla =i moarte, iar numele t[u va r[m`nea ]n urm[ ]n cinste; iar de vei birui tu, s[ nu te lauzi =i s[ zici c[: “Eu cu putérea mea am f[cut”, ci iar s[ dai slav[ lui Dumnezeu cu rug[, cu milostenie =i cu jertv[ vie, c[ Dumnezeu iaste mult milostiv =i ]n toat[ vrémea te va acoperi cu mila sa. Iar de vor pieri vreunii din boiarii t[i ]ntr-acea slujb[ a ta, tu s[ te nevoie=ti =i s[ sile=ti pentru sufletele lor la sfintele bisérici, ca s[ vaz[ to\i =i s[ s[ ]ndemnéze. Iar feciorii lor =i rudeniile care vor r[m`nea ]n urma lor, mult[ cinste s[ aib[ de la tine pentru p[rin\ii lor, carii =-au v[rsat s`ngele lor pentru tine ]naintea ta. +i slugile tale carii vor fi r[mas zdraveni, =i aceia ]nc[ s[ aib[ cinste nef[\arnic[ =i nu pentru c[ci v[ vor fi rudenii s[ cinsti\i numai pre aceia, nici c[ci vor fi dat cuiva mit[ =i-i vor l[uda, ci fie=tecare dup[ cum ]i va fi slujba, a=a s[-i fie =i darul =i cinstea. +i cum ]=i pun ei capetele =i s[ nevoiescu =i-=i 228

vars[ s`ngele ca s[ dob`ndeasc[ cinste de la tine, a=a =i tu s[ socote=ti c[ toat[ cinstea ta de la Dumnezeu iaste; =i c`ndu vor c`=tiga =i vor dob`ndi slugile tale de la tine cinste =i boierii, pentru slujba lor, tu ]nc[ socoté=te de vezi: f[cut-ai =i tu niscare osténele c[tr[ Dumnezeu, de te-au m[rit cu at`ta cinste, au ba? Deci, de nu vei fi f[cut, s[ nu te leneve=ti, ci s[ faci; iar de vei fi f[cut, tu tot te mai nevoia=te s[ =i mai faci. C[ cine s[ nevoia=te pentru Dumnezeu, acela va dob`ndi cinste de la d`nsul, =i cine s[ va apropiia de Dumnezeu, Dumnezeu totdeauna va fi cu d`nsul. A=ijderea =i tu, de-\i va fi n[déjdea tot pre Dumnezeu, =i Dumnezeu va fi cu tine ]n vécii vécilor. Amin.

IX. Cuv`nt pentru judecat[, care au ]nv[\at Ioan Neagoe voievod pre fie-s[u Theodosie =i pre al\i domni, pre to\i. Cum =i ]n ce chip vor judeca Cuv`nt al 20

F[tul mieu, judecata 2 lucruri are: unul spre pagub[, iar altul spre u=urare =i spre izb`nd[. Iar domnul carele va judeca pre dreptu, acela-i domn adev[rat =i unsul lui Dumnezeu =i va dob`ndi =i lumina care nu va trece niciodat[. Iar domnul care nu va judeca pre dreptate =i pre légea lui Dumnezeu, acela nu iaste domn, nici s[ va chema ]ndrept[tor =i unsul lui Dumnezeu, ci va fi pierdut ]n periciunea cea de véci =i pentru f[\[rnicia lui nici fa\a lui Dumnezeu nu o va vedea. Pentr-acéia, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, c`nd ve\i vrea s[ ie=i\i la judecat[ ]n divan, ]nt`i v[ s[ cade s[ v[ ruga\i Domnului nostru lui Iisus Hristos, ca s[ v[ fie ]nt[rire =i ]nv`rto=are, =i a=a s[ zice\i ]n rug[ciunile voastre céle de tain[: “O, ]mp[rate atot\iitoriule, cela ce ai f[cut ceriul =i 229

p[m`ntul =i ai ales pre noi din toate zidirile tale s[ fim un=ii t[i, ca s[ ]mp[r\im s[racilor dreptatea f[r[ f[\[rnicie. Ci de la tine cérem, ]mp[rate, Domnul nostru, s[ ne ]nt[re=ti cu t[riia ta =i s[ ne ]mpaci inimile =i s[ ne d[=chizi ochii. +i ne d[ judecat[ dreapt[, ca nu cumva pentru nedrept[\ile noastre s[ fim lep[da\i =i izgoni\i la ]nfrico=ata-\i judecat[ =i s[ nu vedem lumina fe\ii tale, nici s[ r[m`nem ru=ina\i =i batjocori\i, nici s[ ne potrive=ti, Doamne Dumnezeul nostru, cu domnii =i cu judec[torii cei nedrep\i, carii n-au umplut cuvintele tale, nici au ]mp[r\it dreptatea s[racilor, dup[ cum au fost voia ta. Pentr-acéia, la vrémea judec[\ii tale cei drépte =i ]nfrico=ate, vor s[ fie d[sp[r\i\i de fa\a ta”. Drept acéia =i tu, f[tul mieu, =i dumneavoastr[, fra\ilor, cu ce dreptate ve\i judeca s[racii ]ntr-aceast[ lume, cu acéia vor fi judecate =i faptele voastre la ]mp[r[\iia cea cereasc[. Vede\i ce lucru mare iaste judecata? Pentr-acéia =i voi, c`nd ve\i =[dea s[ judeca\i la divan, s[ =az[ l`ng[ voi tot oameni buni =i ale=i. +i s[ fie =i boiari tineri l`ng[ voi, ca s[ ia to\i ]nv[\[tur[ bun[ =i dulce din gurile voastre. Deacii s[ le zice\i a=a: “Boiari dumnevoastr[ =i fra\ilor, ce=ti b[tr`ni =i ce=ti tineri, de vom gre=i ceva, s[ nu ascunde\i, nici s[ t[ce\i, ci ne spune\i numaidec`t, c[ aceast[ judecat[ iaste a lui Dumnezeu. Ci s[ ne d[ruiasc[ Dumnezeu s[ judec[m pre to\i s[racii pre dreptate =i s[ nu ias[ de la noi nimeni cu inima rumt[ =i cu nedreptate”. +i a=a, ]nt`i s[ te ]ndeletnice=ti de m`nie =i de léne, c[ omul cel m`nios =i cel lenevos nici o dreptate nu va face s[racului. +i s[-\i str`ngi mintea cea b[rb[teasc[ ]n cap, s[ nu \i s[ cl[teasc[ mintea ca trestia c`nd o bate v`ntul. +i s[ nu f[\[rnice=ti celui bogat, nici iar s[ miluie=ti cu judecata pre cel s[rac, ci s[ faci judecat[ dreapt[ =i boga\ilor =i s[racilor. C[ Dumnezeu v-au ales =i v-au pus oamenilor ca un izvor de ap[; ci s[ nu cumva s[ 230

fi\i unora dulci =i altora amari, ci fie=tecui s[ fi\i judec[tori drep\i dup[ lucrurile lor. +i la judecat[ s[ nu v[ pripi\i, ca nu cumva, ne]n\eleg`nd jalba s[racului, s[-l judeca\i cu nedreptate. Sau dar de-i va fi fric[ =i s[ va ului =i nu va putea spune d[slu=it, ci s[-l ]ntreba\i de multe ori, p`n[ i s[ va potoli frica. Deacii cu bl`ndé\e =i cu cuvinte dulci ]i zice\i: “Frate, nu-\i fie fric[, nici te téme, ci te trezé=te =i te d[=teapt[ ca din vis, =i-mi spune pre dreptu, ca s[-\i putem lua seama =i noi =i s[ te judec[m pre dreptate”. Iar de ve\i =i gre=i la judecat[ =i boiarii vo=tri vor pricépe c[ a\i gre=it, c[ci c[ nu ve\i fi ]n\eles judecata vreunui s[rac =i nu i-a\i f[cut dreptate, s[ nu v[ paie c[ v[ fac ru=ine sau s[ \ine\i m`nie ]n inima voastr[ pentru acel lucru, ci ]ntr-acel ceas s[ primi\i acel cuv`ntu =i iar s[ chema\i pre s[rac s[-i face\i dreptate, ca nu cumva, dup[ ce a\i f[cut judecat[ rea, s[ v[ par[ r[u =i a\i vrea s[-i face\i bine =i nu ve\i putea, nici ve\i avea cum. C[ mai bine s[ nu v[ fie voia deplin =i inima ]nfr`nt[, dec`t s[ faci s[racului str`mb[tate. C[ zice prorocul: “Inima ]nfr`nt[ =i smerit[ nu o va urgisi Dumnezeu”. Pentr-acéia, d[ te vei smeri lui Dumnezeu, tu te vei chema urm[tor lui Dumnezeu =i so\ie lui Petru apostol. C[ =i el, deaca au v[zut c[ au gre=it, s-au smerit. A=a =i tu, deaca vezi c[ ai gre=it, te smere=te =i te pleac[. Iar s[ nu v[ m`niia\i, c[ci v[ vor ar[ta slugile voastre gre=ala voastr[, nici s[ v[ fie cu necaz =i s[ pune\i pizm[ ]n inimile voastre =i s[ nu ]ntoarce\i dreptatea s[racului, c[ de ve\i face a=a, décii voi nu v[ ve\i chema un=ii lui Dumnezeu, nici ve\i fi so\ii lui Petru apostolul, ci ve\i fi so\ii lui Irod. C[ =i acela era unsu, iar pentru pizma ce avea ]nsu=i, el prinse pre dreptu Ioan =i-l b[g[ ]n pu=c[rie, apoi ]l =i omor]. Dar pentru ce ]l omor]? Pentru c[ vrea Irod s[ ia pre cumnat[-sa Irodiada, care fusése muiare lui Filip, fra\ine-s[u, s[-i fie cr[ias[, iar Ioan 231

zicea: “O, Iroade, nu \i s[ cade s[ iai pre cumnat[-ta s[-\i fie \ie muiare!” Deacii el v[z`nd c[-l opré=te fericitul Ioan =i-i arat[ calea lui Dumnezeu cea dreapt[, =i cunosc`ndu-=i el ]nsu=i ale sale f[r[delegi, c[ pentr-acélea-l mustreaz[ Ioan, i s[ ]ntunec[ inima de m`nie =i diavolul s[ ]ncol[ci ]mprejurul inimii lui, cum s[ ]nf[=ur[ volbura de vi\[, =i umplu voia satanii, p[rintelui s[u. +i f[cu atuncea Irod trei p[cate deodat[, pentru m`niia sa: c[ ]nt`i c[lc[ légea, a doao, f[cu curvie, a treia, t[ie capul sf`ntului Ioan. O, Iroade, cum umplu=i p[harul t[u de s`ngele dreptului acestuia! O, ]ntunecate =i spurcate, cum ai cruntat masa ta cu s`ngele luminatului acestuia! O, c[lc[toriule de lége =i ru=inate, cum puse=i capul sl[vitului acestuia ]n tipsia din care m`ncai tu bucate! O, nebune Iroade, c[ atuncea ]nc[ te veseleai =i n-aveai at`ta minte s[ cuno=ti =i s[ pricepi c[ acéia o ai f[cut spre periciunea ta! C[ nu te-ai veselit, nici ai umplut voia ta, ci pre satana ai veselit =i voia lui ai umplut =i tu, de a ta bun[ voie te-ai pierdut =i cu seme\iia =i cu ]ndr[zneala ta \e-ai dat trupul =i sufletul ]n m`inile satanei, pentru m`niia =i pizma ta ce ai avut. Cu adev[rat acéstea toate pentru m`niia =i pentru netémerea ta ai f[cut! Vezi, f[tul mieu =i dumneavoastr[, fra\ilor, c`t iaste de rea m`niia =i nechibzuiala =i c`t s[ bucur[ vr[jma=ul nostru, diavolul, de pizméle cele ]ndelungate! Drept acéia, fra\ilor, s[ fugim de ]ndelungarea m`niei, cum au fugit Lot de Sodoma =i de Gomora, =i s[ alerg[m c[tr[ dragostea =i c[tr[ dulcea\a cea dumneziiasc[ =i s[ ]mp[r\im s[racilor de-a pururea dreptate, cum au zis prorocul: “}mp[r\it-au =i au dat s[racilor, dreptatea lui va petrece ]n vécii vécilor”. Bine =i cu ]n\elepciune au dat noao Dumnezeu, c[ pentru gre=alele noastre ce am gre=it el n-au pornit m`niia sa pre noi, ci ne-au dat poc[in\[ =i hrana p[m`ntului. Deci 232

=i noi, deaca de vréme ce am gre=it, noi s[ ne poc[im =i cum au ]mp[r\it =i au dat noao Dumnezeu hrana p[m`ntului, a=a s[ ]mp[r\im =i noi dintr-]nsa s[racilor milostenie =i cuvinte dulci =i bl`nde. C[ de vom da noi s[racilor din hrana noastr[, iar Dumnezeu va da noao hrana raiului; iar deaca vom face noi mil[ ]ng[duitorilor lui Dumnezeu, noi ]nc[ vom fi milui\i ]naintea Domnului Dumnezeu. Iar de vom ]mbl`nzi zidirea lui Dumnezeu, Dumnezeu va ]mbl`nzi pre noi la judecata cea ]nfrico=at[, =i de vom m[sura noi s[racilor cu m[sura cea dreapt[, a=a va m[sura Dumnezeu =i noao, la a doao veniré a lui, cu m[sura drept[\ii. C[ singur Domnul nostru Iisus Hristos m[rturisé=te =i zice: “Ori cu ce judecat[ ve\i judeca, cu acéia v[ ve\i judeca, =i cu ce m[suri ve\i m[sura, cu acéia v[ s[ va m[sura”. Cu ce m[sur[ vom m[sura noi dreptatea s[racilor, cu acéia s[ va m[sura =i dreptatea noastr[. Dreptu acéia, fra\ilor, =i noi s[ ne cur[\im min\ile de toate lucrurile céle réle =i de cugetele céle hicléne, care nu le iubé=te Dumnezeu, =i s[ venim ]n via\a noastr[ =i s[ ne trezim mintea din somnul p[catelor, ca dintr-o be\ie, =i s[ cuget[m totdeauna de ziua judec[\ii cei drépte, zioa ]ntunérecului =i a viforului, zioa tr`nbitelor =i a g`lcevilor, zioa grijii =i a fricii a tuturor oamenilor. C[ zice c[ vor mérge p[c[to=ii ca ni=te orbi =i cu voia lui Dumnezeu va arde tot p[m`ntul cu foc =i va fi atunce ob`r=ie tuturor celor ce l[cuiescu pre d`nsul. Acéstea auzindu-le, f[tul mieu, te cutremur[ =i te sp[im`nteaz[, c[ci mai nainte n-ai grijit de d`nsele, ci de acum ]ncai s[ ]ncepi, cu lacr[mi =i cu suspini s[ strigi c[tr[ Dumnezeu =i s[ zici: “Vai de mine, tic[losul =i ocaianicul, vai de mine! Cine-mi va da limb[ s[ gr[iescu cu Dumnezeu =i cuvinte care s[ cuvin, ca s[ pl`ngu =i s[ t`nguiescu neh[rniciia mea! Cine va da capului mieu ap[ =i 233

ochilor miei izvor de lacr[mi, s[ =[zu =i s[ ]ncep a pl`nge p[catele méle tot pre r`nd, c[ suntu f[r’ de num[r =i f[r’ de m[sur[! +i ce om voi afla s[-mi ajute =i s[ s[ t`nguiasc[ cu mine dinpreun[, =i s[ pl`ng[ cu toat[ inima, cum pl`ngu eu? Nici ]ntr-un strein nu voi afla, nici ]ntr-un vecin. Ci ]ncai voi, mun\ilor =i dealurilor, lua\i glas de pl`ngere =i de jale =i l[cr[ma\i pentru mine, p[c[tosul =i tic[losul, =i slobozi\i lacr[mi de mil[ =i suspini de mine. C[ eu suntu mai p[c[tos dec`t to\i oamenii! Pl`nge\i =i voi, copacii luncilor =i chedrii Livanului, pl`nge\i pentru mine, nebunul =i nechibzuitul! Pl`nge\i =i voi, florile c`mpiilor cele frumoase =i cu bun[ miroseal[, care v-au ]mpodobit =i v-au ]nfrum=i\at f[c[toriul tuturor, Dumnezeu! Pl`nge\i t`nguialei =i oc[inecii méle! Pl`nge\i, o, vai de mine, cum m[ potrivii eu lui Adam, omului celui ce fu zidit dint`i”. Pentr-acéia acum mi s[ cade s[-mi aduc aminte de pl`nsul lui =i cu mare amar s[ zic: “O, mare nevoie =i mare jale! Cum odat[ eram sl[vit =i cinstit, iar acum eu sunt f[r’ de nici o cinste! Cel ce eram odat[ ]mp[rat, acum sunt g`rbov =i de nimic! Odat[ eram ]nfrico=at tuturor, iar acum nu m[ bag[ nimeni ]n seam[! Cel ce eram odat[ tuturor drag =i cunoscut, acum sunt de to\i gonit =i nimeni nu m[ cunoa=te, =i nu numai vr[jma=ii miei, ci =i de ai miei priiateni =i de al\i oameni, de to\i suntu batjocorit =i de r`s. +i ]n cl[tirile capetelor =i ]n pildele cuvintelor =i ]n toate zilele iaste ocara ]naintea mea, =i ru=inea fé\ii méle m-au acoperit, =i pre dreptate fuiu de ]mput[ciune vecinilor miei, =i de fric[ celor ce m-au =tiut. +i cei ce m-au v[zut au fugit de la mine afar[ =i cei ce m-au ur`t au ]n[l\at capetele =i s-au veselit =i s-au bucurat pentru s[r[ciia mea, unii ca ace=tea puindu-=i m`inele pre mine cu smerenie, mi-au f[cut foarte r[u. Iar via\a mea s-au apropiiat de iad =i m[ socotii 234

cu cei ce s[ pogoar[ ]n groap[. +i m[ ]ntimpin[ frica de care m[ temeam, =i frica cea de noapte m[ cuprinse =i traiul vie\ii méle s[ ]ntoarse ]ntru suspini, iar eu strigai c[tr[ Dumnezeu =i nu m[ auzi, chemai ajutor de la cel de sus =i nu-mi veni. C[ f[rdelegile méle fur[ ]naintea lui Dumnezeu =i st[tur[ ]mpotriva mea ca un p[réte de aram[, =i tic[lo=iia mea m[ d[sp[r\i de mila lui Dumnezeu, =i ]mpu\iciunea nedrept[\ilor =i ale p[catelor méle au ]ntorsu mila lui Dumnezeu d[spre mine s[ nu m[ cercetéze, nici s[ pogoare spre nevredniciia mea darul duhului sf`nt. +i mie ]mi secar[ vederile ochilor de a s[ mai n[d[jdui zioa =i noaptea spre Dumnezeu”. Strigai ca un fecior carele nu ascult[ de ]nv[\[tura p[rin\ilor s[i =i nu iaste cine s[ m[ auz[: “P`n[ c`nd, Doamne, m[ vei uita p`n[ ]n sf`r=it? P`n[ c`nd, Doamne, nu vei cerceta oc[iniciia mea? P`n[ c`ndu, Doamne, vei ]ntoarce fa\a ta cea bun[ d[spre mine, streinul =i s[racul? Caut[, Doamne, Dumnezeul mieu, spre mine! Caut[ pentru mila ta cea bun[ =i mare =i nu b[ga ]n seam[ pre mine p[c[tosul; ci caut[ spre mine, neharnicul =i nevrédnicul t[u rob, =i auzi pre mine, smeritul =i streinul, care n-am ]ntr-altu loc n[déjde de a m[ sp[si, f[r[ numai c[tr[ ]ndurarea ta cea mare =i bun[. Tu, Doamne, e=ti =tiutor de inimi =i ispite=ti denl[untrurile fica\ilor. C[ nu iaste altcineva care s[ m[ poat[ m`ng`ia ]ntr-acéste nevoi ce mi s[-nt`mplar[, f[r’ numai tu ]nsu\i, Doamne, care e=ti mult milostiv. C[ m[ p[r[sir[ =i tat[-mieu =i mum[mea =i fra\ii =i rudeniile =i priiatenii, to\i m[ l[sar[ singur ]ntr-acéste nevoi =i ]ntrist[ciuni, f[r’ de m`ng`iare. Drept acéia, Doamne, cazu c[tr[ mila ta, care o ai spre oameni, =i te rog s[ m[ miluie=ti pre mine tic[losul. +i-\i ado aminte, Doamne, de ]ndur[rile tale =i-\i potolé=te m`niia, st[p`ne, =i-\i leap[d[ urgiia ta de asupra mea, p[c[tosul =i smeri235

tul, =i nu aduce aminte f[rdelegile noastre céle dint`i, ci s[ treac[ ]naintea mea ]ndur[rile tale, Doamne, ca s[ nu-mi ]mpute vr[jma=ii miei, zic`nd: «Unde iaste Dumnezeul t[u?» Ci cu ajutoriul t[u s[ s[ ]ntoarc[ de la mine aceastea”. +i altele ca acéstea cu lacr[mi =i cu suspini s[ zici c[tr[ Dumnezeu, o iubitul mieu fiiu! Deacii el, deaca va vedea c[-l rogi cu toat[ inima =i cu tot sufletul, c[ iaste mult ]ndur[toriu, ci te va milui. +i ]nc[ iar s[ te mai ]ntorci =i s[ zici: “Vai de mine, p[c[tosul =i lenevosul, vai de mine! }nc[tro voiu lua atunci, c`nd voi vedea pre to\i drep\ii st`nd de-a dreapta lui Hristos, st[p`nului mieu, iar numai eu voi fi os`ndit singur, ]ntru ]ntunérecul cel osebit =i focului celui nestinsu, carele s-au g[tit diavolului =i ]ngerilor lui”. Vai de noi, f[tul mieu, vai de noi, dar atunci ce vom mai face, c`nd te vei ]ntoarce =i vei vedea pre to\i sfin\ii =i pre to\i drep\ii ]n ceriu =i ]n slav[ mare, iar tu vei fi dus singur, f[tul mieu, f[r’ de mil[, ]ntru munca cea de veac. Atunci tu numai te vei lovi cu palmele preste obrazu =i pl`ng`ndu vei zice: “Sp[sé=tete, preacurat[ =i pururea fecioar[ Maria, care ai n[scut pre Domnul Hristos, sprijinitoarea =i ajut[toarea cea grabnic[ a tuturor cre=tinilor! Sp[sé=te-te =i tu, cinstit[ =i de via\[ f[c[toare cruce, dupre care au izvor`t via\a a toat[ lumea! Sp[si\i-v[ =i voi, toate puterile =i cétele cere=ti, ]ngerii =i mai marii ]ngerilor! Sp[sé=te-te =i tu, cinstite proroace =i botez[toriul Domnului, Ioane Predtece! Sp[si\i-v[, apostolilor, prorocilor, mucenicilor =i al\i sfin\i p[rin\i purt[tori de Dumnezeu! Sp[sé=te-te =i tu, frumosule raiu, din carele eu ]nsu\i, vai de mine, fuiu ]ncuiat denafar[ =i pentru faptele méle, pre drept judecat, fuiu dat gheenii focului! C[ judecata lui Dumnezeu iaste dreapt[ =i ce mi-am g[tit, aceia mi-am =i luat”. Ca acéstea vei zice multe atunce 236

=i nici de un folos nu vor fi. Ci te ]ntoarce mai nainte, p`n[ nu sosé=te ceasul acela, o f[tul mieu, c[tr[ Dumnezeu =i zi: “Doamne, Dumnezeul mieu =i p[storiul cel bun, ]ntoarce-m[ c[tr[ poc[in\[ pre mine pierdutul mai nainte, p`n[ ce nu m[ ajunge ceasul acesta, =i nu m[ l[sa s[ pieiu p`n[ ]n sf`r=it. Ce-mi d[ vréme de poc[in\[ =i m[ miluia=te dup[ mila ta cea mare. C[ tu e=ti unul ]ndur[tor =i mult milostiv, =i \ie trimitem ]n sus slav[, cu f[r’ de ]nceputulu-\i tat[ =i cu bunul =i f[c[toriul de viia\[ a lui duh, acum =i totdeauna, ne]ncetat, ]n veci, amin”.

X. }nv[\[tur[ a lui Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie vod[ =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i, ca s[ fie milostivi Cuv`ntul al 21-lea

F[tul mieu, =i de aceasta te ]nv[\, s[ =tii cum ]=i va milui domnul slugile sale =i cum =i le va odihni. Cade-s[ domnului s[ miluiasc[ pre s[raci, iar nici pre slugile tale s[ nu le la=i, nici s[ le ui\i, ci mai v`rtos s[-\i miluie=ti slugile dec`t pre s[raci. C[ci c[ s[racului, de nu-l vei afla s[-i dai mil[ ]ntr-un loc, iar ]ntr-altul tu-l vei afla, =i-i vei da. Sau de nu-l vei milui tu, al\ii ]l vor milui, =i tot va fi miluit. Iar sluga ta nu mai a=teapt[ alt[ mil[ de la nimeni, f[r[ numai de la tine. C[ ei de-ar vrea s[ =i cée, le iaste ru=ine, c[ s[ cheam[ slugi domne=ti. Pentr-acéia, deaca nu-\i vei milui slugile tale cu m`inile tale, alt[ n[déjde ei nu mai au la nimeni s[-i miluiasc[. C[ s[racul umbl[ den cas[ ]n cas[, sau =ade ]n uli\[ =i cere de la to\i c`\i trec pre acolea =i-l miluiescu, iar sluga ta, c`nd n-are mil[ de la tine, atuncea el nu mai are n[déjde la nimini, de la nimini 237

s[-l mai miluiasc[. Ci numai ci pune r[bdare ]n inima lui =i-i géme inima ]ntr-]nsul, ca =i un lemnu c`nd ]l bagi ]n foc =i are un cariu ]ntr-]nsul, =i c`nd ]l ]ncinde iu\imea focului, el de r[utate foarte-i iaste nevoe =i greu. A=a s[ face =i inima slugii tale c`nd nu-l miluie=ti. C[ el numai de la tine s[ n[d[jduia=te s[ aib[ mil[ =i a=teapt[ s[ aib[ mil[ =i cuv`nt bun, s[ s[ ]ndulcéasc[ de d`nsul =i de vedérea fé\ei tale. Iar pentru mila care-i vei milui =i pentru cuvintele céle bune ce-i vei ]ndulci, ei niciodat[ mila =i cuvintele tale nu le vor uita. C[ s[racului deaca-i dai mila, el ]\i mul\umé=te numai o dat[; iar sluga ta ]\i va mul\umi totdeauna, c[ci c[ alt[ mil[ de la nimeni n-are, f[r’ numai de la tine. Deacii, pentru mila aceia ce-i vei face, nu numai ce-\i va mul\umi ]n lumea aceasta, el =i feciorii lui, ce ]nc[ =i capul ]=i va pune pentru tine, =i el, =i feciorii lui. +i p`n[ s[ va sf`r=i neamul =i s[m`n\a lui, to\i vor zice: “Dumnezeu s[ ierte pre cutare domnu, c[ ne-au miluitu”. }ns[, f[tul mieu, nu zic eu s[ nu miluie=ti s[racii, nice s[ iai mila de la m[n[stiri. S[ nu fie aceasta. Ci zic: “Toate acéstea s[ le umpli, c[ =i umplérea aceasta foarte iaste bun[“. Ce numai s[ nu miluie=ti s[racii, nici s[ ]nt[re=ti m[n[stirile cu leafa slugilor tale, nici cu venitul lor s[ fie s[racii =i m[n[stirile miluite, iar slugile tale s[ le faci ]n zilele tale s[ fie cer=itori. Ci s[ cade s[ iai seama cu mintea ta =i s[ socote=ti foarte bine: c`te vor fi mo=ii ale slujitorilor, s[ fie deosebi, s[ n-aibi cu acélea améstec. C[ ei pentru dragostea ta =i pentru mila care vei s[-i miluie=ti, pentr-acéia-\i sluj[scu =i vor s[-=i pue =i capetele =i s[-=i vérse =i s`ngele pentru tine. Iar de-\i va mai prisosi venit din venitul domniei, acel venit s[ nu g`nde=ti c[ iaste c`=tigat de tine, ci iar l-ai luat de la s[raci =i de la ceia ce sunt suptu biruin\a ta, care 238

i-au dat Dumnezeu supt m`na ta. Pentr-acéia s[ socote=ti =i s[ tocme=ti \ara ta, ca s[ aib[ =i acéia dreptate =i pace cu odihn[ ]n zilele tale. C[ ]ntr-aceast[ vreme mai de apoi ce am ajuns noi, nu foarte ascult[ oamenii cuvintele céle bune =i dulci, ce totdeauna pohtescu hicleana avu\ie. Drept acéia, cum o lua\i de la s[raci, a=a s[ cade s[ o =i da\i pentru d`n=ii =i s[ le face\i odihn[ =i pace. Deacii, deaca-\i va mai r[m`nea avu\ie, deacii, f[tul mieu, s[ nu g`nde=ti s[ nu dai milostenie, c[ eu nu-\i zic a=a: ci-\i zic c[ atuncea ]nc[ s[ cade s[ dai mai mult[. +i iat[ c[ te ]nv[\ =i te sf[tuiescu =i de aceasta, iar tu s[ te apropii c[tr[ sfatul mieu =i s[-l ascul\i: tuturor s[ ]mpar\i milostenie, ca s[ fii =i tu miluit de fa\a Domnului nostru Iisus Hristos. C[ mai bine iaste a face milostenie, dec`t a str`nge avu\ie. C[ zice prorocul: “Str`nge avu\ie =i nu =tie cui str`nge”. +i ]n Sf`nta Evanghelie iar zice: “Nu ascunde\i avu\iia voastr[ ]n p[m`nt, unde viermii =i putreziciunea o putrezé=te =i unde o sap[ furii =i o fur[; ci ascunde\i avu\iia voastr[ unde putreziciunea nu o putrezé=te =i unde nu o vor s[pa furii, nici o vor fura. C[ unde va fi avu\iia voastr[, acolo va fi =i inima voastr[“. Cu adev[rat iaste drept cuv`ntul acesta al Domnului nostru, care au zis: “unde va fi avu\iia voastr[, acolo va fi =i inima voastr[“. C[ cel ce va fi cu avu\ie mult[ =i s[ n[d[jduia=te ]ntr-]nsa, acela nu s[ cheam[ cre=tin, ci s[ cheam[ al doilea idololatru. C[ci c[ niciodat[ lui nu iaste g`ndul la Dumnezeu, ci toat[ n[déjdea =i putérea iaste spre avu\iia =i niciodat[ nu g`ndé=te s[ slujasc[ lui Dumnezeu cu acea avu\ie, nici s[ fac[ odihn[ sufletului s[u, ci numai de avu\iia lui s[ bucur[ satana =i zide=te ]ntunérecul cel ]ncuiat, ca s[ nu mai ias[ de acolo, nici s[ i s[ de=chiz[ niciodat[. Iat[, fra\ilor, socoti\i =i vede\i: mai bine iaste s[ z[cem 239

]ntru ]ntunérecul cel ]ncuiat, pentru dragostea avu\iei, au mai bine, dup[ cum zice Domnul Hristos, s[ ne ]mp[r\im noi ]n=ine avu\iia s[racilor =i s[ fim milui\i ]n zioa acéia, c`nd va face Dumnezeu judecat[ el ]nsu=i, =i s[ fim izb[vi\i de ]ntunérecile céle ]ncuiate =i den pu=c[riile iadului? Pentru acesta lucru v[ m[rturisescu =i eu, fra\ilor, ]ns[ nu eu din capul mieu, ci cuv`ntul Domnului nostru Iisus Hristos, carea totdeauna strig[ c[tr[ noi =i zice: “Ferice de cei milostivi, c[ aceia vor fi milui\i”. Deacii a cui alt[ m[rturie mai mare carele voi zice pentru milostenie, dec`t care au ar[tatu =i au ]nv[\at ]nsu=i Dumnezeu =i au gr[it cu gura sa? Sau au doar v[ dau eu alt[ ]nv[\[tur[, de la mine? Ba, ci numai ce v[ zic =i v[ spuiu de pe cum au zis Dumnezeu. V[ zic s[ fi\i milostivi =i s[ nu ]mp[r\i\i, nici s[ face\i milostenie ]n f[\[rnicie. C[ voi sunte\i ale=i ]naintea lui Dumnezeu, ca vi\a céia roditoare, =i a=teapt[ to\i din voi s[ s[ adape =i s[ s[ ]ndulceasc[. Deaciia s[ nu ]mp[r\i\i strugurii vo=tri ]n f[\[rnicie =i s[ fi\i unora dulci, altora amari, ci tuturor cu dreptul s[ fi\i, cum =i Dumnezeu iubé=te dreptatea. A=ijderea c`nd ve\i ie=i s[ face\i c[utare o=tilor voastre, la anul, cum le iaste obiceaiul, atunce to\i boiarii =i c[pitanii =i toate slugile voastre au n[déjde s[ aib[ de la voi cinste =i dar =i dreptate =i slujbe. +i aceasta ]nc[ iaste milostenie, c[ voiescu to\i s[ aib[ mil[ de la tine. Iar tu s[ nu faci, nici s[ dai milosteniia ]n f[\[rnicie (c[ unii din rudele voastre vor fi goli =i vor vrea s[ ia aceia boieriile céle mai mari, iar slugile tale s[ le dai ]nd[r[t, f[r’ de lége =i f[r’ de dreptate), c[ acesta lucru iaste un p[cat mare. Nici s[ nu cumva s[ iai cinstea =i boiariia de la vreun om care va fi harnic =i ]n\eleptu =i s[ o dai altuia, c[ci ]\i va face glume =i veselii =i r`suri. Ci pentru c[ci ]\i va face 240

veseliia =i glume, tu s[-l miluie=ti de-a m`n[ cu ce vei vrea, iar s[ nu dai boieriile m[sc[ricilor =i celora ce fac r`suri, ci s[ dai celor ce vor fi harnici =i vrednici de cinstea =i de slujba ta. +i p`n[ nu vor veni toate slugile tale ]naintea ta, cele ce vor fi mai de folos =i mai de treab[, p`n-atunci nimunui s[ nu dai boierie sau cinsté. Ci, c`nd le vei da, s[ fie tot ]naintea ta, s[-i vezi =i s[-i =tii ce oameni suntu. C[ci c[ de vei pune pre cineva boiariu pentru c[ci va zice cineva, tu-\i faci 2 lucruri de pagub[, c[ci darul iaste al t[u, iar cinstea iaste a altuia. +i de vei da cuiva cinstea pentru voia cuiva, cuget[ c[ nu v-au adunat Dumnezeu s[ fi\i to\i domni, nici s[ fi\i to\i p[stori turmei lui, ci numai pre tine te-au ales =i te-au pus s[ fii p[storiu turmei sale. Deci, de nu vei fi tu harnic s[ cuno=ti turma ta =i s[ le ]mpar\i tuturor pre dreptate, ce domn =i ce p[stor te vei chema, c`nd vei l[sa s[ s[ amestece to\i ]n lucrurile domnii tale =i s[ fie domni ca =i tine, sau s[ s[ bage ]n venitul \[r`i tale? Au nai auzit c[ zice ]n Sf`nta Scriptur[: “Cinstea =i venitul t[u nim[nui s[ nu-l dai?” Iar tu s[ la=i cuv`ntul Dumnezeului t[u =i cinstea ta, =i s[ umpli cuvintele priiatenilor =i ale boiarilor t[i? +i s[ le faci lor cinste =i s[ li se laude numele, =i cinstea ta de bun[ voia ta s[ o dai altora =i s[ fii al doilea Isav? C[ =i acela ]=i déde cinstea =i scaunul s[u fr[\ine-s[u, lui Iacov, pentru o tipsie de linté hiart[. C[ cer=u Isav de la frate-s[u Iacov =i-i zise: “D[-mi s[ m[n`ncu den merticul t[u =i s[ m[ satur”. Iar lui Iacov i s[ d[ruis[ de la Dumnezeu mintea cea ]ntreag[ =i zise c[tr[ Isav: “De-a= =ti c[ ai da mie cinstea ta =i scaunul t[u, eu \e-a= da merticul mieu”. Iar Isav era gol de minte =i pentr-acéia nu socoti c[-=i va piiarde cinstea pentru un blid de linte. Ce ]ndat[ zise: “D[-mi tu blidul cu lintea mie s[ m[n`ncu, iar 241

tu ia-\i \ie cinstea mea =i scaunul mieu”. +i a=a ]=i déde cinstea =i scaunul s[u fr[\`ne-s[u, lui Iacov. A=a =i voi, fra\ilor, de ve\i da cinstea voastr[ slugilor voastre de voia voastr[, f[r’ nici o nevoie, s[ fie slugile voastre cu cinste, iar voi f[r’ de cinste, pentru niscare mit[, sau pentru niscare vorbe hicléne, sau pentru vreo l[comie a voastr[, deacii voi ve\i fi so\i lui Isav. Iar de ve\i asculta cuv`ntul Domnului nostru =i s[ nu da\i cinstea voastr[ altora, voi ve\i fi domni ]n\elep\i =i cu mintea ]ntreag[ =i so\ii lui Iacov. De aceasta =i eu, fra\ilor, cum m-am priceput, a=a v-am =i ]nv[\at, s[ nu v[ da\i cinstea voastr[ niciodat[ slugilor. C[ deac[-\i vei da cinstea ta lor, deacii tu la ce vei mai fi bun =i de ce treab[ vei fi lor? Sau cine te va mai b[ga ]n seam[ =i s[ vie la tine, deaca vréme ce vei umplea via boiarilor t[i, iar celora ce-\i vor sluji bine tu nu vei face dreptate? C[ de-ai fi vrut s[ aibi mintea ]n\[leg[toar[ =i ]n\eleapt[ =i s[-\i cuno=ti boiarii t[i, tu i-ai fi pus la cinste =i la boierie numai cu un cuv`nt, =i apoi iar \e-ar fi lesne, c[ iar i-ai spune un cuv`ntu =i ar ie=i din cinstea =i din boieriia acéia. +i c`nd ai zice acest cuv`nt: “A=a s[ fie”, ei nici o putére n-ar mai avea. Ci deaca ai lua tu boieriia de la d`n=ii =i cinstea, décii pre d`n=ii nimeni nu i-ar mai cinsti. Deacii, deaca ai pricépe tu c[ cinstea =i boieriia =i maz`liia lor le iaste de la tine, tu pentru c[ci s[ dai cinstea ta lor? S[ nu fie aceasta! Ci s[-\i slujasc[ ei \ie cu temere =i cu fric[, =i s[ cunoasc[ c[ tu le e=ti domn =i st[p`n mai mare preste d`n=ii, cum s[ cade s[ fie slugile smerite ]naintea st[p`nilor lor. Iar cinstea ta, p`n[ \i-o va da Dumnezeu, tu s[ o \ii ]n m`inile tale. Drept acéia, f[tul mieu, te d[=teapt[ =i te socoté=te cu mintea ta =i s[ nu-\i dai cinstea ta boiarilor t[i. C[ tu pui pre d`n=ii boiari, iar nu te pun ei pre tine domn, ci pre tine 242

te pune Dumnezeu, s[ fii unsul lui, cum zice =i prorocul: “Pune, Doamne, preste noi d[t[tor de lége, s[ ]n\eleag[ toate limbile c[ suntu oameni”. A=a te-au ales Dumnezeu =i pre tine ca s[ te cunoasc[ to\i c[ tu e=ti domn ales de Dumnezeu, s[ fii lor st[p`n =i p[storiu bun =i s[ pa=ti turma lui Hristos, f[r’ de f[\[rnicie. Iar tu, deaca e=ti harnic, ]\i r`nduia=te turma =i o ]ntocme=te bine, s[ nu unii s[ s[ cr[veasc[ =i s[ s[ ]ngra=[, iar al\ii s[ moar[ de foame. Ci s[ ]mpar\i tuturor ]ntocma, fie=tecui dup[ lucrul s[u, =i c[ruia cum ]i va fi slujba, a=a s[-i fie =i cinstea =i mila. Iar venitul t[u ce-\i va veni din toat[ \ara ta, acela s[ fie tot ]n m`inile tale, s[ nu cumva s[-l dai =i s[-l ]mpar\i pre boiarii t[i, sau pre rudele tale, sau pre niscare slugi de ale tale, ce-\i vor fi f[cut niscare slujbe, ci s[ fie tot, cu seam[, ]n m`inele tale. Deacii cui vei vrea, s[ dai cu m`na ta, s[ s[ =tie =i s[-\i mul\umeasc[ =i s[ te cunoasc[ c[ tu e=ti domn. C[ cel ce va s[ fie domn, aceluia trebue s[ aib[ minte foarte mult[, ca s[ cunoasc[ =i s[ priceap[ mintea lui pre min\ile slugilor lui, iar s[ nu cunoasc[, nici s[ priceap[ min\ile slugilor mintea domnului. C[ deaca cunoscu slugile minte mult[ =i socoteal[ la domnul lor, ei ]l sluj[scu pre dreptate =i-l cinstescu; iar deaca ]l cunoscu c[ n-are minte ei numai ci-l \in domnu cu numele. Pentru c[ slugile, cum cunoscu pre st[p`n, a=a-i =i sluj[scu, m[car de ar fi sluga c`t de dreapt[. C[ deaca iaste domnul lipsit de minte, décii slugile pentru ce-i vor s[-i slujasc[ pre dreptate =i s[-l cinsteasc[, c`nd el n-are minte s[ cunoasc[ cinstea =i slujba lor, c`t s[ nevoiescu ei =i ostenescu pentru d`nsul? Pentr-acéia, c`nd nu cunoa=te domnul slujba =i osteneala slugilor lor, cum ]l cinstescu, acela ce domn iaste? Sau slugile lui cum ]l vor mai cinsti sau ]l vor mai 243

sluji? Iar domnul cela ce iaste ]n\eleptu =i cu minte, aceluia sluj[scu slugile lui. +i care din slugile lui ]i iaste priiaten, acela-i sluja=te cu nevoin\[ =i cu dreptate; iar de va =i fi din slugile lui vreunul s[-i fie du=man =i nu va vrea s[-i slujasc[, apoi tot s[ va ]ntoarce =i-i va fi priiatin, c[ci c[-l véde c[ iaste harnic =i ]ntreg la minte. Pentr-acéia, c`nd ]l v[d slugile lui c[ iaste harnic =i ]n\elept, iale toate s[ pleac[ =i-i sluj[sc cu fric[ =i cu témet. C[ domnul ]n\elept, toate cugetele =i socotélele lui suntu bune. C[ci c[ mintea st[ ]n trupul omului dreptu, ca =i cum st[ steagul ]n mijlocul r[zboiului =i caut[ toat[ oastea la steag, =i p`n[ st[ steagul ]n r[zboiu nu s[ cheam[ acel r[zboi biruit. M[car de are =i n[val[ grea spre sine, ei tot caut[ steagului =i s[ adun[ to\i ]mprejurul lui. Iar deaca cade steagul, deacii toate o=tile s[ r[sipescu =i nu s[ =tie unul cu altul cum fac =i ]nc[tro mergu. A=ijderea iaste =i domnul; p`n[ st[ mintea lui ]ntr-]nsul ]ntreag[, toate o=tile se str`ngu ]mprejurul lui, =i lui caut[, ca =i ]mprejurul steagului. +i to\i iau ]nv[\[tur[ =i ]n\elepciune de la d`nsul =i ]nc[ nu numai slugile =i oamenii den \ara lui, ci =i al\ii dintr-alte \[ri poftescu s[ ia ]nv[\[tur[ =i sfat de la d`nsul. Iar deaca slobozé=te domnul trupul s[u spre curvie =i spre be\ii =i spre alte lucruri rele, care nu le iubé=te Dumnezeu, =i-=i piiarde n[déjdea =i firea lui Dumnezeu =i nebuné=te ]n sila lui, de-aciia Dumnezeu s[ m`nie pre d`nsul. +i nu-i face alta nevoie mai rea, ci numai ce-i ia mintea =i-l lipsé=te de d`nsa. Deacii, deaca s[ lipsé=te de minte, iar den trupul acelui domn nici un lucru bun nu vei vedea, nici el nu va mai avea nici o cinste de slugile lui, nici de al\i domni carii vor fi ]mprejurul lui, ci va fi numai de r`s =i de ocar[. +i slugilor lui li s[ vor r[ni inimile despre d`nsul =i li s[ va lua dragostea =i dorul de c[tre d`nsul. C[ p`n[ st[tu steagul 244

lui, =i ei tot st[tur[ ]mprejurul lui =i to\i c[uta lui; iar deaca c[zu steagul, decii ei fugir[ to\i =i nu s[ =tiur[ unii cu al\ii unde s-au dus =i ce s-au f[cut. A=a =i slugile voastre: p`n[ v[ vor vedea =i vor pricépe c[ iaste mintea voastr[ ]ntru voi ei to\i s[ vor str`nge =i s[ vor aduna ]mprejurul vostru, iar deaca vor vedea c[ v-au c[zut mintea, cum =i acel steag, ei s[ vor r[sipi to\i de la voi. Dar cum nu s-ar r[sipi =i s[ v[ n[pusteasc[, c`nd v[ lu[ Dumnezeu mintea =i v[ lipsi de d`nsa =i ]n locul ei porni m`niia lui asupra voastr[? Vede\i, fra\ilor, c`t iaste de r[u celui ce s[ m`nie Dumnezeu pre d`nsul =i-l lipsé=te de minte? C[ omul nebun nu poate s[-=i fac[ nici o cinste =i nici un bine lui; dar altuia cum va putea face vreun bine sau vreo cinste? Iar domnul carele iaste ]ntreg la minte, la acela suntu toate bun[t[\ile. C[ ]nt`i lucrurile lui Dumnezeu le lucreaz[, apoi umple =i voia lui Dumnezeu pre p[m`nt. C[ iaste l[sat toate drept[rile dumnezeie=ti s[ le ]ndreptéze =i pre oameni ]nc[ s[-i tocmeasc[ cu ]n\elepciune =i s[ ia de la d`nsul to\i ]mp[care =i cuvinte dulci. Asijderea, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, eu a=a v[ ]nv[\: lui Dumnezeu totdeauna v[ ruga\i ca s[ s[ milostiveasc[ spre voi =i s[ v[ dea cinsté, c[ den nebunie s[ fac toate c`te iubé=te diavolul =i dintr-]nsa s[ ]mplu toate voile lui. Iar din mintea cea bun[ s[ umplu toate c`te plac lui Dumnezeu =i c`te pohte=te. Dreptu aceia, v[ ]nv[\ fra\ilor s[ cére\i de la Dumnezeu minte curat[, ca cu d`nsa s[ pute\i umplea toate voirile lui, c`te le va pohti. C[ numai cu ajutoriul lui Dumnezeu =i cu mintea cea curat[ ve\i umplea voia lui. Pentr-acéia ruga\i pre Dumnezeu s[ fie cu voi =i nu v[ lenevi\i a lucra lui Dumnezeu =i lucra\i cu milostenie =i milui\i slugile voastre. +i s[ fie slugile ]mbr[cate =i ]mpodobite cum ve\i =ti 245

mai frumos, c[ aceia iaste lauda =i cinstea domnului =i comoara cea ]nfrumsi\at[ =i vie. Iar de vei fi scumpu =i va l[comi inima ta spre avu\ie mult[ =i vor r[m`nea slugile tale goli =i d[spuia\i, deacii tu f[r’ de slugi ce cinsté vei avea =i ce domn te vei chema? Sau dintr-acea avu\ie mult[ ce vei fi str`nsu ce folos vei s[ dob`nde=ti? C[ =i tu e=ti om, ca fie=tecare; dar c`nd vei muri, atunci avu\iia ta va s[ r[m`ie pustie =i va intra ]ntr-]nsa altul, carele nu o au c`=tigat, de va m`nca de-a gata =i va bea =i va ]mp[r\i avu\iia ta. +i de va fi harnic s[ miluiasc[ slugile, el ]=i va face cu avu\iia ta nume bun, iar tu vei r[m`nea urgisit =i cu 2 pagube foarte mari; una, c[ci ai tr[it ]n lumea aceasta cu nume r[u =i de ocar[, iar alta c[ci ]\i va fi ]n céia lume sufletul pierdut ]n periciune. Dreptu acéia, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, eu a=a v[ ]nv[\: s[ nu str`nge\i avu\ie mult[ =i moart[, ci s[ pune\i avu\iia voastr[ pre slugile voastre, deaca v[ iaste voia s[ fie avu\iia =i str`nsoarea voastr[ tot vie =i s[ ave\i veselie ]naintea ochilor vo=tri. C[ iat[ c[ voi s[ v[ aduc aminte =i de ]mp[ra\ii cei de d[mult. C[ gr[i Aristotel filosoful c[tr[ Alexandru ]mp[rat =i zise: “}mp[rate Alexandre, cu ce lua=i =i birui=i toat[ lumea?” Iar Alexandru zise: “Deaca vréme ce m[ ]ntreba=i, tu ascult[ s[-\i spui. O, Aristotele, eu numai cu 3 lucruri am biruit toat[ lumea: ]nt`i, cu cuv`nt adev[ratu =i st[t[tor. A doao, cu judecat[ dreapt[. Iar a treia, cu m`n[ ]ntins[ =i ]ndur[toare, c[ci c[ n-am str`nsu avu\ie, ci mi-am miluit slugile =i o=tile. Deacii ei, pentru mila care i-am miluit, ei nu =-au cru\at via\a, ci =-au pus capetele ]naintea mea. Cu acéstea am biruit eu toat[ lumea”. +i birui cu acestu cuv`ntu Alexandru ]mp[rat pre Aristotel filosoful, =i zise =i Aristotel c[ numai cu aceste 3 lucruri va putea omul s[ biruiasc[ toat[ lumea. 246

Iat[, fra\ilor, vede\i acesta Alexandru fiind ]nc[ elin =i cu acéste 3 lucruri lu[ lumea =i ce nume mare ]=i dob`ndi; dar voi, fiind fire de cre=tin, cu c`t mai mult v[ s[ cade ]nc[ s[ umple\i aceste 3 lucruri, =i ]nc[ nu numai acéstea, ci s[ =i mai adaoge\i lucrurile cele bune, carele iubé=te Dumnezeu. +i Dumnezeu va ]n[l\a =i va sl[vi numele vostru ]n lumea aceasta, =i nu numai ]n lumea aceasta, ci ]nc[ =i dup[ ce v[ ve\i petréce din lumea aceasta, sufletele voastre le va odihni ]ntru ]mp[r[\iia sa cea cereasc[, dimpreun[ cu ale tuturor drep\ilor. De aceasta =i eu v[ ]nv[\ s[ ave\i m`n[ ]ntins[ c[tr[ to\i, ]ns[ nu ]n f[\[rie, ci fie=tecui dup[ lucrul s[u =i c[ruia cum ]i va fi slujba, a=a s[-i fie =i cinstea =i mila. +i s[ miluie=ti pre to\i, =i pre s[raci, =i pre slugile tale, =i pe streini, ci cu socoteal[. Iar =i sufletul t[u s[ nu \i-l ui\i, ci care mil[ vei =ti mai mare, acéia s[ faci pentru d`nsul, ca s[ fie =i el miluit. C[ to\i ace=tea carii fur[ zi=i mai sus, deaca nu-i vei milui, ei vor avea n[déjde s[-i miluiasc[ al\ii; iar sufletul omului nu mai are alt[ n[déjde la cineva s[-l miluiasc[, f[r[ numai pre mila lui Dumnezeu =i la trupul ]n care l[cuia=te el. C[ci c[ el iaste ]n m`na acelui trup =i are trupul putere asupra sufletului s[ =i-l sp[seasc[ =i s[-l =i piiarz[. +i poate face trupul s[ fie sufletul =i miluit, =i dob`ndit, =i iar poate face pentru samovolniia sa s[ piiarz[ =i pre suflet, =i pre sine, c[ iaste =i aceasta ]n m`na lui. Iar de s[ va osteni trupul ]n via\a aceasta, deacii nu va fi numai sufletul dob`ndit =i miluit, ci =i trupul ]ntr-un loc cu d`nsul s[ va odihni =i s[ va r[posa. Iar pentru neosteneala trupului, nu numai ce va pieri sufletul, ci =i trupul dimpreun[ cu sufletul. Ci de nu-\i vei osteni trupul ca s[-\i miluie=ti sufletul, ci vei zice “s[ agonisescu =i s[ str`ngu feciorilor miei, iar dup[ moartea mea ei vor avea grij[ de sufletul mieu?” C[ omul 247

are 2 p[rechi de feciori. Ci unii suntu feciori din p[cate, iar al\ii suntu feciori f[r’ de p[cate. Ci omul ]n veacul acesta, el mai iubé=te feciorii carii suntu din p[cate, iar pre feciorii carii suntu f[r’ de p[cate, el nu foarte-i iubé=te. Deacii, c`nd s[ va ]nt`mpla omului de va gre=i lui Dumnezeu =i-=i va spurca trupul =i-=i va ]ntina sufletul, =i nu va alerga la poc[in\[ p`n[ iaste viu, s[-=i spele trupul =i s[-=i cur[\easc[ sufletul, ci s[ va n[d[jdui spre feciorii s[i cei dragi =i iubi\i, s[-i spéle ei sufletul =i s[-i cur[\easc[ trupul, unuia ca aceluia iaste-i n[déjdea seac[ =i sufletul lui va r`m`nea ne]ndreptat. Dar deaca vréme ce nu \e-ai cur[\it trupul tu ]nsu\i, o, omule, =i s[-\i fii sp[lat sufletul p`n[ ai fost viu =i ai tr[it ]ntr-aceast[ lume, =i nu \e-au fost \ie mil[ de sufletul t[u, ci te-ai n[d[jduit pre al\ii s[ te miluiasc[ =i s[ \i-l izb[veasc[ den m`niia lui Dumnezeu, dar aceia pre carii te-ai n[d[jduit tu, de nu le va fi grij[ de ale lor suflete s[ =i le ]ndreptéze (m[car de \e-ar fi ficiori, m[car fra\i, m[car s[ fie ce rud[\i va fi), dar ]ns[ sufletul t[u cum ]l va scoate den munca cea de véci? +i cum tu, f[c`ndu p[catul, iar al\ii s[ s[ osteneasc[ pentru d`nsul, s[-l cur[\easc[? Ci s[ cade celui ce au f[cut p[catul, acela s[ s[ nevoiasc[ pentru d`nsul =i s[-=i cur[\easc[ trupul =i s[-=i spéle sufletul ]nc[ p`n[ iaste viu. Dreptu acéia, fra\ilor, c`ndu gr[=i\i lui Dumnezeu, numaidec`t s[ ne ]ntoarcem =i s[ alerg[m c[tr[ poc[in\[ =i s[ ne punem n[déjdea pre mila lui Dumnezeu =i pre feciorii no=tri carii nu-i foarte iubim. Dar carii suntu feciorii no=tri carii suntu de la inimile noastre =i-i iubim? Suntu feciorii no=tri carii i-am n[scut din p[cate! Iar feciorii no=tri carii nu-i iubim, =i aceia suntu din inimile noastre. Dar carii suntu aceia? Suntu v[rsarea lacrimilor. C[ cum suntu feciorii no=trii cei dragi 248

de la inimile noastre, a=a =i lacr[mile suntu =i ies de la inimile noastre, =i acélea suntu feciorii no=tri cei de dreptate. +i deaca ne spurc[m trupurile =i ne ]ntin[m sufletele, deacii dup[ mila a lui Dumnezeu acélea s[ afl[ ap[ vie, s[ ne cur[\easc[ trupurile =i s[ ne spele sufletele. C[ lacr[mile sunt aripile poc[in\ei, =i nu numai aripi, ci =i mum[ =i apoi iar =i féte. Pentr-acéia, fra\ilor, c`nd s[ ]nf[=ur[ de trupurile noastre zmoala cea neagr[ =i réce, s[ nu l[s[m s[ s[ usuce ]mprejurul trupului nostru. C[ deaca vom l[sa zmoala s[ stea lipit[ multu de trupurile noastre, m[ tem c[ nu s[ va d[zlupi, p`n[ ce le va face cu rane =i ne va ]ntuneca sufletele, de le va face négre ca =i d`nsa. Ci p`n[ iaste mila lui Dumnezeu cu noi =i deaca afl[m c[ suntu lacr[mile aripi poc[in\ei =i mum[ =i féte =i izvor viu =i curat, noi s[ ne cur[\im cu d`nsele zmoala cea neagr[ =i réce dup[ trupurile noastre =i s[ ne schimb[m sufletele ]n lumina luminilor, cum =-au cur[\it =i al\ii priiateni =i vecini de-ai no=tri, carii au fost ]n\elep\i, sufletele ]ntr-aceast[ lume. +i acuma cu adev[rat sunt lumina\i ]naintea Domnului nostru Iisus Hristos. A=ijderea =i noi, fra\ilor, p`n[ ce iaste praznicul, noi s[ s[rb[m, =i p`n[ iaste mila lui Dumnezeu cu noi. Iar noi, fra\ilor, s[ alerg[m =i s[ ajungem vrémea poc[in\ei, ca =i sufletele noastre, c`nd vor sta ]naintea Domnului Dumnezeului nostru, s[ nu fie ru=inate =i os`ndite, nici s[ fie sufletele priiatenilor no=tri luminate, iar sufletele noastre s[ fie ]ntunecate ]naintea lui Dumnezeu. Sufletele priiatenilor no=tri s[ fie priimite ]n veselie =i bucurie, iar sufletele noastre s[ fie ]n pl`ngere =i dosad[. Sufletele priiatenilor no=tri s[ fie ]ncorunate cu corune neputrezitoare, iar sufletele noastre s[ fie ne]ncorunate =i batjocorite. Sufletele priiatenilor no=tri, 249

pentru nevoin\a lor, s[ fie totdeauna cu Dumnezeu, iar sufletele noastre, pentru nevoin\ele noastre =i pentru mul\imea lenevirii noastre, s[ fie d[sp[r\ite de fa\a cea bun[ =i dulce a Dumnezeului nostru. Drept acéia, fra\ilor, s[ ne nevoim p`n[ avem vréme, s[ nu s[ d[spar\[ sufletele noastre de fa\a Domnului nostru Iisus Hristos =i de priiatenii no=tri, pentru lenevia noastr[ cea mult[ =i pentru negrija noastr[, =i pentru pizma care o \inem tot ]n inimile noastre, =i pentru m`niia, care Dumnezeu nu le iubé=te. Ci, p`n[ suntem vii, noi nu socotim s[ facem pace sufletelor noastre; dar deaca nu vom face noi pace, p`n[ suntem vii, dar pre urma noastr[ cine ne va face pace? Doar, fra\ilor, g`ndi\i c[ va face cineva pace pre urm[ sufletelor noastre? Ba, c`nd nu ne-au fost noao mil[ de sufletele noastre, s[ le facem pace p`n[ am fost ]n lume =i vii! C[ dup[ moarte nu iaste ]mp[care, dup[ moarte nu iaste cur[\ire, dup[ moarte nu iaste milostenie. Ci p`n[ iaste omul viu =i p`n[ ]nc[ nu i s-au d[sp[r\it sufletul din trup, atuncea iaste vrémea cea de pace =i trupului =i sufletului. C[ cel ce va face pace cu fratele s[u p`n’ ce iaste ]nc[ viu, iar Dumnezeu va ]mp[ca sufletul lui =i-l va odihni ]n s`nul lui Avram. Iar cel ce va petréce =i va ve\ui ]n lumea aceasta ]n cur[\ie =i ]n mintea cea ]ntreag[ =i nu-=i va spurca trupul =i sufletul, sufletul aceluia ]l va lumina Dumnezeu =i-l va str[luci mai v`rtos dec`t r[zile soarelui. +i cel ce va fi milostiv =i va ]mp[r\i s[racilor milostenie dreapt[ =i ]n dreptate, acela va fi miluit la judecata cea ]nfrico=at[, de-a dreapta Domnului nostru Iisus Hristos. Vede\i, fra\ilor, c`t iaste de mare mila lui Dumnezeu =i ne]ncetat, totdeauna ne cheam[ c[tr[ d`nsul? Pentru aceia, p`n[ ne cheam[ c[tr[ d`nsul, noi s[ nu facem oceaia250

nie, c[ acea oceaianie iaste me=te=ugul =i lucrul cel mare al diavolului. +i cel ce face oceianie, acela ]nsu=i s[ sugrum[. Ci s[ l[s[m, fra\ilor, oceaianiia, s[ ne izb[vim de fa\a satanii, s[ luom smerenie =i cu d`nsa s[ ne ]ndulcim de fa\a lui Dumnezeu. +i iaste un lucru foarte bun, fra\ilor, =i aceasta, s[ ne apropiem =i s[ socotim dumnezie=tile scripturi. C[ ]ntr]nsele fu ar[tat s[ fie cam[ta un lucru cumplit =i o patim[ ficlean[. Ci ]ncai de acum dar d[=teapt[-te =i nu mai face c[m[t[rnicie, =i c`t o ai str`nsu cu r[utate, cu bun[tate o ]mpar\i. +i te aseam[n[ c[m[ra=ului celui nedreptu, carele fu p`r`t la st[p`n[-s[u c` r[sipé=te avu\iia lui f[r[ de isprav[ =i r[u. Aceluia te aseam[n[ =i tu, c[ acela neput`nd s[pa =i fiindu-i ru=ine s[ ceaie, s[ socoti bine =i ]n\elep\e=te, c[ g`ndi, deaca-l va scoate st[p`n[-s[u den cinste =i din boierie, el va lua de la datornici =i-i va fi acéia de odihn[. A=a s[ faci =i tu: deaca nu te-ai aflat ]n cei dint`i, ]ncai nu te sc[pa de cei de al doilea; =i de n-ai dat milostenie den c`=tigul t[u cel dreptu, ]ncai f[ den agoniseala ta cea nedreapt[ =i din camete. C[ Dumnezeu iaste iubitoriu de oameni =i priimé=te =i agonisita cea rea, deaca o-mparte omul celor ce li s[ cade s[ o ]mpar\[. Iar de nu vei mai face deaci c[m[t[rnicie, nici vei mai agonisi de-acii f[r’ de dreptate, va l[uda Dumnezeu =i pre tine, cum l[ud[ =i pre c[m[ra=ul acela nedreptul, deaca vei face apoi =i tu. +i s[-\i tocme=ti bine =i cu socotin\[, ca =i d`nsul celea ce-\i vor fi de folos =i de treab[. Pentr-acéia nevoia=te-te, o, f[tul mieu, =i cump[r[ \ie untdelemnu, p`n[ ce st[ t`rgul ace=tii lumi. Gr[bé=te-te c[tr[ s[racii ceia ce-l v`ndu, p`n[ nu s[ sparge t`rgul acesta; c[ deaca s[ va sparge, deacii nu mai iaste cine s[-l v`nz[, nici s[-l cumpere. Ci fie=tecine, cum va face negu\[torie aici, a=a s[ va afla =i acolo. 251

F[tul mieu, nu-\i fie léne a face bine, nici cugeta s[ nu faci bine, tem`ndu-te pentru s[r[ciia lumii ace=tiia =i pentru lipsa avu\iei =i pentru traiul =i ajungerea b[tr`ne\elor =i pentru a=teptarea boalelor =i a sl[biciunii, nici pentru altele ca acéstea. C[ acéstea sunt tot cugete =i p[reri d[=arte =i am[gélele hicleanului diavol =i me=tesugurile lui. Ci le leap[d[ de la tine, ni=te cugete =i sfaturi dr[ce=ti ca acéstea, care muncescu =i s[ nevoiescu s[-\i fac[ r[u =i mult[ nevoie. Nu le asculta, ci st[i ]mpotriva lor =i le goné=te cu semnul cinstitei cruci =i cu ]ndr[zneal[ s[ zice\i c[tr[ d`nsele: “Da\iv[ ]n laturi de la mine to\i cei ce face\i f[rdelége, c[ nu voi asculta pre voi, nici voi sluji voao, ci cu mare veselie voi face poruncile care le-am luat de la acela care mi-au f[cut mult bine; c[ acela, cu iubirea sa cea mult[ ce o are tot ]mi va ajuta spre bine”. Cu adev[rat, f[tul mieu, s[ nu cumva s[ te afli neb[g[toriu de seam[ de o bun[tate ca aceasta, c[ Dumnezeu nu iaste rugat ]n darurile cele multe =i jertve, ci iaste rugat ]n g`ndul cel bun =i ]n voirea sufletului celui curat =i iube=te Dumnezeu pre miluitoriul cel bl`nd. Au doar nu poate Dumnezeu s[ sature pre cei fl[m`nzi, care au s[turat cu 5 p`ini 5.000 de oameni? Au doar nu va putea Dumnezeu s[ adape pre cei seto=i, care au izvor`t ap[ din piiatr[ seac[ =i v`rtoas[? Ba s[ nu fie acéia! C[ poate Dumnezeu, =i nu iaste nimic s[ poat[ sta ]mpotriva voii lui Dumnezeu. C[ aceluia i s[ ]nchin[ toate genuchile ale celor cere=ti =i p[m`nte=ti =i a celor de d[suptu. +i nici unile de acéstea nu-i trebuiescu, f[r’ numai sp[seniia ta pohté=te, ca s[ dob`nde=ti cu milosteniia iertare p[catelor tale celor multe =i s[-l ]ntorci, c[ci l-ai m`niiat cu nebuna ta nemilostenie. Fiiul mieu, s[ nu voie=ti a \i s[ p[rea c[ n-ai vini de p[cate. Ci deaca vréme ce ai aur, d[-l s[racilor; iar de n-ai aur, tu d[ hain[, ca s[ fii =i tu ]mbr[cat de Dumnezeu ]n 252

haine ]mp[r[te=ti la vrémea judec[\ii lui. Iar de n-ai hain[, tu d[ m[car o costand[ sau un ban, s[ nu te temi, nici s[ g`nde=ti c[ci doar[ ai dat pu\inel, c[ nu va fi priimit, deaca n-ai avut s[ dai mai mult. C[ mai bine va fi priimit acel pu\inel al t[u, care l-ai dat tot, dec`t mila cea mult[ care o vor face al\ii dintru ]mprisosélele lor. C[ =tii cum priimi Dumnezeu cei doi bani ai acei v[duve s[race, care-i arunc[ ]n c[mara biséricii. Iar de nu vei avea nici bani, tu d[ pu\inea p`ine, =i te vei as[m[na ceiialalte v[duve, care hr[ni pre Ilia prorocul, =i te va hr[ni =i pre tine Dumnezeu cu hrana raiului. Iar de n-ai nici p`ine, tu ]ncai d[ un p[har de ap[ rece celor ]nseto=a\i, ca s[ nu cau\i =i tu ]n ceia lume o pic[tur[ de ap[, ci s[ te adape Dumnezeu din izvorul apei cei vii. C[ de acii nu vei mai ]nseta ]n véci. O, mult[ iaste =i ad`nc[ dragostea lui Dumnezeu, care o are spre oameni, c[-i iaste voiia s[ s[ sp[seasc[ to\i oamenii =i ne-au dat multe lucruri, ca s[ ne putem sp[=i cu acélea to\i =i nici unul dintru noi s[ nu piiaie. +i a=teapt[ totdeauna s[ s[ sp[seasc[ neamul omenescu. +i socote=te de vezi bun[t[\ile céle neurmate, cum poruncé=te celor ce l-au m`niiat s[ s[ ]ntoarc[ iar c[tr[ d`nsul cu milostenie s[racilor. +i pentr-acéia puse pild[ cu céle 5 féte ]n\elépte, iar c[m[tarnicilor le déde chip =i semnu pre c[m[ra=ul cel nedreptu, ca s[ fac[ milostenie =i din ce au luat cu c[m[t[rniciia =i décii de nu va mai c[m[t[rnici, el va fi mo=tean ]mp[r[\ii ceriului. Iar celui ce n-are s[ dea mult, déde-i chip pre v[duv[, s[ dea pre\ de doi mang`ri, iar celor ce vor fi lipsi\i =i s[raci de tot, dede-le chip s[ dea un p[har de ap[ réce, ca nu cumva s[ puie cineva p`r[ asupra sa pentru s[r[ciia, s[ zic[ c[ n-au avut ce da =i s[ s[ lipseasc[ de plata sa. C[ iat[ c[ el ]nsu=i =i acestora puse plat[ mare =i zise: “Oricare va ad[pa pre unul din ce=ti mai mici cu un 253

p[har de ap[ réce numai ]n numele ucenicului, adev[rat gr[iescu voao c[ nu-=i va piiarde plata sa”. Aceasta poruncé=te, c[ iat[ c[-i iaste voia s[ s[ sp[seasc[ to\i, =i-i ]ndeamn[ spre milostenie. Dreptu acéia, o, suflete, fugi de caznele céle réle ale iubirii de avu\ie =i te apropie de milostenie, care iaste bun[ =i folositoare. C[ de vei milui pre cei ce suntu ]n nevoie, =i pre tine va milui Dumnezeu =i te va ferici, precum el ]nsu=i au zis: “Ferici\i cei milostivi, c[ aceia vor fi milui\i!” Deci, o, suflete, ]mprumuteaz[ pre Dumnezeu pre p[m`ntu, ca s[ iai ]n cer plat[ dup[ vrednicie-\i =i-l f[ s[-\i fie el \ie dator, c[ bun datornic iaste. +i nu va prinde tag[, nici va z[bovi cu plata, ci-\i va pl[ti cu o sut[ de ori mai mult, =i ]nc[ ]\i va da =i dob`nd[ via\a cea de véci. +i acéstea nu \i le va da ]n tain[, ci aiave, ]naintea sfin\ilor ]ngeri =i ]naintea a toat[ f[ptura lui, =i le vei lua cu mult[ slav[ mare. }ns[ c`nd vei face tu ni=te lucruri bune ca acéstea, atuncea s[ te p[ze=ti de furii cei hicléni, diavolii, ca nu pentru pl[cérea =i lauda oamenilor s[ fii furat despre st`nga =i vei r[m`nea de aceast[ negu\[torie bun[ =i drag[. Ci s[ te p[ze=ti, cum am zis, =i s[ \ii aceast[ avu\ie cu m`na ta cea dreapt[, carea iaste cinstita smerenie, =i s[ fugi de furti=agul cel de-a st`nga, care iaste ]ntunecata =i grozava trufie. C[ nu-\i iaste \ie s[ te nevoie=ti spre un lucru mic =i prostu, ci spre comoara =i avu\iia cea de veci. Pentr-acéia, foarte cu nevoin\[ s[ faci acestu lucru bun =i care place lui Dumnezeu, milosteniia, ca s[-l afli ]n ceriu cu adev[rat, ca o avu\ie nefurat[. Deci te ]ngr[dé=te cu crucea =i cu smereniia cea bun[, =i nu va fi furat de trufiia cea de=art[, nici s[ va téme de venirea t`lharilor celor r[i =i cumpli\i, c[ nu vor ]ndr[zni s[ vie =i s[ stea ]naintea ei, ci vor pieri ca fumul =i s[ vor r[sipi ca pulberea ]naintea v`ntului celui répede. 254

Pentr-acéia, f[tul mieu, c`nd vei face milostenie, s[ nu tr`mbi\ezi, nici s[ strigi ]naintea ei ca f[\arnicii, c[ ia au ur`t acestea =i nu iubé=te lauda =i trufa, ci =-au ales smereniia c[ acéia iaste fat[ =i uceni\[ fiiului lui Dumnezeu, care s-au smerit pentru noi =i au purtat trup de om ca =i noi. Pentru acéia nu iaste iubitoare de laud[ =i de trufie, ci numai s[ s[ fac[ milosteniia ]ntr-ascunsu, iar ia nu s[ va pitula. Deci, de vei face tu aceasta ]ntr-ascunsu, iar ia nu va fi uitat[, ci mai mult va str[luci ]n vremea platei =i va fi mai luminoas[ dec`t soarele, =i o va cur[\i =i o va l[uda cel ce iaste st[p`n tuturor ]naintea ]ngerilor s[i. +i céle ce ai f[cut tu ]n tain[ \i le pl[ti-va Dumnezeu aiavea =i ]n vileag =i te va ]ncoruna cu coruna luminii. Iar s[ nu str`ngi avu\ie pre p[m`nt, c[ iaste ur`t[ lui Dumnezeu, ci s[ str`ngi avu\iia ta ]n ceriu, care iaste drag[ lui Dumnezeu, unde au pierit n[déjdea furilor =i a t`lharilor, unde s[p[torii nu o vor s[pa. C[ deaca \i-i c`=tiga avu\ie ]n ceriu =i te vei ]mbog[\i ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, deaciia acea avu\ie nu va putrezi, nici va pieri, niciodat[, deaca vréme ci o vei fi pus acolo, =i-\i va fi =i inima acolo. C[ zice Dumnezeu: “Unde va fi avu\iia voastr[, acolo va fi =i inima voastr[“. O, suflete, priimé=te pre cel s[rac ]n numele prorocului =i-l satur[ =i-l adap[, ca s[ te ospetezi =i tu cu prorocii la cina ceaia ]mp[r[teasc[. Hr[né=te =i adap[ pre cel fl[m`ndu =i pre cel setos, c[ de vei s[tura de ace=tea, ]n voia =i ]n pl[cérea lui Dumnezeu ai f[cut =i cu a lui bun[tate va m[ri acel pu\inel bine al t[u =i-l va ]n[l\a la sine. C[ zice: “Fl[m`nzit-am =i mi-a\i dat de am m`ncat, ]nsetat-am =i m-a\i ad[pat”. Dreptu acéia, f[tul mieu, te bucur[ =i te veselé=te c`ndu faci acéstea, c[ tot pre bunul Dumnezeu hr[ne=ti =i ad[pi. Cine au v[zut =i cine au auzit undeva minune ca aceasta: c`nd hr[ne=ti =i ad[pi pre un vecin al t[u, fiind =i 255

acela om ca =i tine, iar tu saturi pre Dumnezeu, st[p`nul =i f[c[toriul tuturor? }mbrac[ cu dragoste pre cel gol, s[ te ]mbrace Dumnezeu =i pre tine cu haina cea neputred[ =i de veselie. Du pre cel strein ]n casa ta, s[ duc[ =i pre tine Dumnezeu ]n l[ca=urile drep\ilor. Cerceteaz[ pre cei bolnavi =i pre cei den temni\[, s[ fii al[turat ]n ziua judec[\ii oilor celor despre dreapta. C[ de vei face aceasta, tu te vei ]nvrednici de vei auzi glasul cel milostiv =i fericit =i dulce al milostivului =i minunatului Dumnezeu, care va zice: “Veni\i, blagoslovi\ii tat[lui mieu, de mo=teni\i ]mp[r[\iia care iaste voao g[tit[ ]nc[ den ]nceputul lumii. C[ deaca a\i f[cut acéstea unuia din ce=ti mai mici, mie a\i f[cut”. Atuncea cei ce vor fi d[stoinici unii slave ca aceasta, cu mult[ bucurie =i veselie vor prosl[vi pre Dumnezeu =i, fiind ]n nepricépere =i ]ndoire =i ]n fric[ mare, vor zice c[tr[ d`nsul: “Dar ce bine am f[cut noi ]ntr-aceast[ lume, dé ne-am ]nvrednicit noi a at`tea bun[t[\i?” Ci, Doamne, Dumnezeul mieu, atunci nici pre mine s[ nu m[ d[spar\i den partea céia ce \i-o ai ales, ci m[ ]nvrednicé=te slavei tale, pentru mila ta cea mare =i pentru bun[tatea ta cea neurmat[, iar nu pentru lucrurile méle, c[ suntu toate sc`rnave =i spurcate. C[ n-am f[cut niciodat[ bine ]naintea ta, ci numai pentru dragostea ta care o ai spre oameni m[ miluia=te pre mine tic[losul =i p[c[tosul, =i nu m[ l[sa s[ pieiu, c[ n-am alt unde s[ m[ mai n[d[jduiescu pentru sp[seniia mea. C[tr[ tine am alergat, sfinte, ca s[ nu m[ ru=inezu, nici s[ m[ ]ntorcu de la fa\a ta oc[r`t =i os`ndit, nici s[ auzu eu, vai de mine, acel glas de urgie =i de m`nie, care va zice: “P[sa\i de la mine, blestema\ilor, ]n focul cel de véci, carele iaste g[tit diavolului =i ]ngerilor lui! C[ deaca n-a\i f[cut unuia din fra\ii miei cei mai mici, mie n-a\i f[cut”. Cu adev[rat, st[p`ne =i Dumnezeul mieu, niciodat[ eu nu te-am ascultat, nici te-am 256

b[gat ]n seam[, vai de vine, c`nd te-am v[zut fl[m`nd sau setos, gol =i bolnav =i ]n temni\[, =i n-am vrut s[-\i sluj[scu! Pentru acéia nu suntu harnic =i vrédnic s[ ceiu iert[ciunea cea des[v`r=it[; c[, neb[g`ndu de tine seama, f[c[toriul mieu cel de bine =i cercet[toriul mieu, am slujit tot avu\iei, cu toat[ nevoin\a mea. Ci m[ rog eu, robul cel ficlean =i necredincios, iubirii =i dragostii tale care o ai spre oameni, s[-mi ier\i c`t vei vrea; c[ nu zic eu pentru c`t s[ va c[dea dup[ lucrurile mele, ci numai c`t va vrea mila ta. C[ p[catele mele sunt f[r’ de num[r, =i f[r[ m[sur[ am f[cut f[rdelegi =i necur[\ii, =i =tiu c[ nu suntu vrédnic s[ dob`ndescu nici o iertare, ci numai ci alergu c[tr[ bun[tatea ta, ca s[ m[ sp[se=ti ]n dar pre mine, care nu suntu harnic nici ceriului, nici p[m`ntului, pre mine, st[p`ne, nevrédnicul, cu milos`rdiia ta cea f[r’ de num[r. C[ putérnic[ iaste iubirea ta, care o ai spre oameni, milostive, care suntu ca mine p[c[to=i =i numai de-a se arunca ]n propastiia periciunii. +i acéstea =tiu to\i c[ suntu multe. Iar deaca m[ vei ]nvrednici =i pre mine, p[c[tosul, vreunii m`ntuiri, atunci va fi mai ar[tat[ =i mai priimit[ ad`ncimea ]ndur[rilor tale celor f[r’ de m[sur[, Doamne. C[ ]mp[ratul cel bun atunce s[ prosl[vé=te =i s[ laud[, c`nd d[ via\[ =i zile celor ce nu suntu vrédnici de-a tr[i. Atuncea s[ vor mira de mine ]ngerii =i s[ vor ]nfrico=a arhanghelii =i toate puterile céle cere=ti, v[z`ndu mila ta cea nem[surat[, =i te vor prosl[vi cétele apostolilor =i r`nduialele prorocilor =i te vor c`nta gloatele mucenicilor cu veselie. A=ijderea ]\i vor c`nta =i ]ncungiurarea precuvio=ilor preo\i =i to\i te vor prosl[vi ]n slav[, pentru sp[seniia mea cea f[r’ de n[déjde, c[ =i eu, fiind nevrédnic de-a m[ putea sp[si, iar tu pentru iubirea =i dragostea cea nem[surat[ care o ai spre oameni m-ai f[cut de am dob`ndit partea =i soarta celor sp[si\i. De acéia to\i drep\ii s[ vor bucura =i-\i vor c`nta cu veselie, 257

dimpreun[ cu to\i sfin\ii, s[ vor umplea di p[rere bun[, c[ci ai sp[sit =i ai miluit sufletul mieu cel tic[los =i s[rac =i pierdut =i de totul tot c[zut ]n oceianie, care au f[cut multe p[cate ]naintea ta. Dar cine nu s[ va mira =i cine nu s[ va sp[im`nta de dragostea milei tale cea mult[ ce o ai c[tr[ oameni! C[ multe minuni din veac ai f[cut, o, st[p`ne, Hristoase! Numai cu cuv`ntul poruncii tale =i al ]n\elepciunii tale ai f[cut ceriul =i p[m`ntul =i marea, =i suntu =i acestea lucruri mari =i minunate. Iar aceasta va ]ntréce toate minunile c`te ai f[cut, c`nd vei milui pre robul t[u cel neharnic =i hiclean, care au fost fugit =i d[p[rtat. O, bunul mieu st[p`n, c[ eu n-am vrut, nici mi-au fost voia, iar tu m-ai ]ntorsu cu t[riia milei tale c[tr[ tine, care e=ti via\a tuturor =i ai sp[sit pre mine, nebunul =i nemul\umitoriul. O, st[p`ne, cum nu va fi acesta lucru minunat =i s[ ]ntreac[ toate cugetele omene=ti! C[ din veac mul\i t`lhari ai sp[sit, Doamne, =i multe curve =i mul\i vame=i. A=ijderea ai sp[sit =i pre Manasia, f[c[toriul cel f[rdelége =i ]nchin[toriul de idoli, f[r’ de nici o n[déjde. C[ acéstea toate au fost mai u=or milei tale, iar c[tr[ mila ce ai ar[tat tu pre mine, nimic nu sunt acélea. C[ ]ntru mine, st[p`ne, s-au ar[tat lucru luminat =i sl[vit, c[ niciodat[ n-au fostu altcineva p[c[tos ca mine. Dar, deaca n-au fost niciodat[, nici nu s-au aflat din veac alt p[c[tos ca mine =i apoi tu m-ai sp[sit; iat[ c[ acum ai f[cut alt[ minune, mai mare =i mai str[lucit[ dec`t toate céle dint`i. C[ nu iaste nimene den c`\i au vie\uit pre p[m`ntu s[ fie f[cut p[cate c`te am f[cut eu, ocaianicul =i spurcatul! C[ eu singur am m`niiat urgiia ta, Doamne, =i am f[cut ]naintea ta hiclenie =i r[ut[\i mai multe dec`t to\i c`\i au fost n[scu\i pre p[m`nt =i niciodat[ n-am vrut s[ fac voia ta cea sf`nt[, nici am vrut s[ p[zescu poruncele tale céle preacinstite =i f[c[toare de via\[, =i am l[cuit tot ]n lucruri spurcate =i care nu s[ cuvin, nici s[ cad, =i am 258

umblat pre c[ile céle str`mbe =i nedrepte. Drept acéia, st[p`ne Hristoase, c[z`nd cu fa\a mea jos la p[m`nt, m[ rog cu lacr[me =i zic: “Gre=it-am, Doamne, gre=it-am eu ]nsumi ]naintea ta, gre=it-am mai mult dec`t to\i oamenii =i nu sunt harnic s[ caut spre ]n[l\imea ceriului, pentru mul\imea p[catelor mele. Sl[bé=te-mi, Doamne, sl[bé=te-mi =i-mi iart[ toate f[rdelegile méle, c`te am f[cut =i de voie =i de nevoie, cu =tiin\[ =i f[r[ =tiin\[, =i céle ce am f[cut cu cuvintele céle réle =i cu cugetele céle spurcate =i cu faptele, care nu s[ cuvin. Ci s[ nu m[ pierzi pentru iale, nici s[-\i fie m`nie pre mine, Doamne, cela ce nu \ii m`nie, nici s[ m[ lépede m`na ta, pre cela ce m[ c[iescu cu tot sufletul, nici s[ m[ os`nde=ri =i s[ m[ judeci focului celui vécinic =i nestinsu. C[ tu e=ti Dumnezeul celor ce s[ c[iescu =i s[ ]ntorcu cu toat[ inima. Pentru acéia arat[ ]ntru mine toat[ bun[tatea ta =i m[ sp[sé=te ]n dar, Doamne, dup[ mila ta cea mult[ =i nespus[. Ca =i eu, care am fostu f[r’ de nici o n[déjde, s[ fiu sp[sit, s[ te c`ntu, dinpreun[ cu to\i cei ce au f[cut voia ta. C[ \ie c`nt[ toate puterile céle cere=ti, =i \ie s[ cade toat[ slava =i cinstea =i ]nchin[ciunea, tat[lui =i fiiului =i duhului sf`nt, acum =i pururea =i ]n vécii vécilor, amin.

XI. }nv[\[tur[ a lui Ioan Neagoe voievod, care au ]nv[\at pre fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, ca s[ nu fie pizm[tare\i, nici s[ fac[ r[u pentru r[u Cuv`nt al 24

Vino la mine, f[tul mieu Theodosie, vino =i te apropie c[tr[ ]nv[\[tura =i sfatul cel bun! C[ eu, f[tul mieu, voi s[ te sf[tuiescu foarte bine. +i mai ]nt`i de toate s[ umpli ]nv[\[turile =i poruncile care plac Dumnezeului nostru, lui 259

Iisus Hristos, cu toate bun[t[\ile =i cu mult[ fric[ =i cutremur. Apoi pizm[ s[ n-aibi ]n inima ta, iar altuia s[ nu faci r[u pentru r[u, precum =i Dumnezeu ]nva\[. C[ iat[ c[-\i aduc aminte, f[tul mieu, d[-\i va da Dumnezeu =i te va d[rui s[ st[p`ne=ti =i s[ domne=ti tu \ara aceasta ]n urma mea, s[ te nevoie=ti =i s[ te sile=ti s[ fii tuturor bl`nd =i bun. C[ eu am auzit de ni=te oameni foarte ]n\elep\i =i tem[tori de Dumnezeu l[ud`nd mai mult bun[tatea =i ]ndulcirea, dec`t r[utatea =i am[r[ciunea. Pentru acéia-\i zic =i eu \ie; de te va dos[di cineva din slugile tale =i nu va umplea voia ta ]n copil[riia ta, p`n[ voi fi eu viu, sau =i pre urma mea, ci de va c[uta Dumnezeu cu mil[ asupra ta =i te va pune s[ fii domn =i vei ajunge ]n toat[ mintea =i v`rsta, iar tu s[ nu-\i aduci aminte d[ necazurile ce te va fi nec[jit cineva ]n tineré\ele tale. M[car de te-ar fi nec[jit cineva din tineré\ile tale, =i din slugile tale, sau al\i streini cineva, s[ nu te nevoie=ti s[-i faci r[u pentru r[u. C[ to\i oamenii fug de r[u, iar de bine iar s[ apropie to\i. Dreptu aceia, f[tul mieu, a=a te ]nv[\: ]n loc de r[u, tu s[ sile=ti s[ faci tuturor bine, ca s[ trimi\[ =i Dumnezeu mila sa spre tine. Pentru c[ de vei r[m`nea s[rac de mine, pentru p[catele méle, m[car c`t de mititel, s[ nu te ]ntristezi c[ci ai r[mas de mic s[rac de mine. C[ s[ =tii, f[tul mieu, c[ a=a iaste r`ndul =i obiceaiul lumii ace=tiia =i toat[ veseliia =i bucuriia ei nu poate s[ fie ]ntr-alt chip, p`n[ nu s[ umple cu jale. A=ijderea =i jalea s[ umple cu veselie =i cu bucurie. De-acéia zic, f[tul mieu, nici foarte s[ te veselé=ti de slava lumii ace=tiia, nici iar foarte s[ te ]ntrestezi, ci ne]ncetat s[ mul\ume=ti lui Dumnezeu de toate, m[car de vei =i r[m`nea de mine s[rac. C[ n-ai r[mas numai tu s[rac =i ]n trist[ciuni, ci mul\i feciori de ]mp[ra\i =i de domni au r[mas s[raci, precum iaste obiceaiul =i tocmeala lumii 260

ace=tiia, =i multe necazuri au p[\it, =i au p[timit ]ntru ]mp[r[\iile =i domniile lor de la oamenii cei r[i =i nemul\umitori, iar al\ii nici domnie n-au ajunsu ]n urma p[rin\ilor lor, deaca au r[mas s[raci de d`n=ii. Ci ]nc[ au fostu goni\i =i pribégi ]n \[r`i d[p[rtate =i streine =i ]n oameni ne=tiu\i =i necunoscu\i, =i deacii nimeni din \[rile lor nu-=i mai aducea aminte de d`n=ii, nici ]i mai socotea. +i ]nc[ to\i domnii, c`ndu suntu domni ]n \[rile lor, multe necazuri au de slugile lor. C[ unii le sluj[scu ]n dreptate, iar al\ii f[r’ de dreptate =i cu hicle=ug =i f[r’ de mul\umire. Ci pot fi f[cut =i \ie cineva vreun necazu ]n tineré\e =i ]n copil[riia ta, iar deaca vei ajunge la v`rsta cea des[v`r=it[ =i la mintea cea ]ntreag[, ]n vrémea domniei tale, atuncea nu \i s[ cade s[-\i aduci aminte de necazurile ce vei fi petrecut de cineva ]n tineré\ele tale =i s[ le faci r[u pentru r[u, ci s[ cade pre slugile care-\i vor fi slujit ]n tineré\ele =i ]n copil[riia ta cu dreptate =i te vor fi m`ng`iat, s[ le cinste=ti =i s[ le miluie=ti. Iar =i pre alte slugi, care nu foarte vor fi umblat ]n voia ta la copil[riia ta, nici te vor fi m`ng`iat, ]nc[ s[ nu-i ru=inezi, nici s[-i urgise=ti =i s[ le faci r[u pentru r[u. Ci numai de-acii ]nainte s[-\i slujasc[ ]n dreptate. Deacii c[ruia cum ]i va fi slujba, a=a-i va fi =i cinstea. Sau de va fi vreun domn de alt[ rudenie gonit ]ntr-alt[ \ar[, dup[ moartea t[t`ne-s[u, =i nu va fi apucat el la domnie ]n urma lui, deacii apoi dup[ c`t[va vréme s[ va milostivi Dumnezeu pre d`nsul =i-l va aduce iar ]n \ara lui, =i unora ca acelora le zic ca unor fra\i: “Deaca ve\i intra ]n \ara voastr[, iar voi s[ nu milui\i numai pre cei ce v-au slujit ]n lipsa =i ]n pribegiia voastr[, =i pre ceia ce sunt oamenii \[rii s[-i uita\i =i s[-i p[r[si\i, =i s[ nu-i milui\i c[ci nu =-au n[pustit \ara =i mo=iile =i s[ v[ slujasc[ voao printr-alte \[r`i streine, sau s[ \ine\i vreo pizm[ pre d`n=ii 261

=i s[-i omor`\i, s[ face\i pentru un r[u, altul mai r[u. C[ de ve\i face a=a, ce folos va fi? Ci, deaca vei fi domn gonit =i pribeag =i nec[utat, ascult[ s[-\i spui =i de aceasta: Cine fu gonit =i mai pribeag dec`t Iosif cel frumos, fericitul fecior lui Iacov? Cu adev[rat, ca d`nsul nimeni n-au fost! Dar c`nd fu frumosul Iosif trimis de tat[-s[u, fericitul Iacov, ca s[ vaz[ pre feciorii lui =i pre fra\ii s[i suntu s[n[to=i =i deaca mérse la d`n=ii, iar ei, nemul\umitorii, ]n loc de a-i face bine pentru binele care au venit el la d`n=ii, s[ vaz[ de s[n[tatea lor, ei ]i f[cur[ r[u. C[-l apucar[ de-l d[spuiar[ =i-l b[gar[ ]ntr-o groap[ gol, nu ca c`nd le-ar fi fost frate =i s`ngele lor, ci ca pre un vr[jma= cu m`nie ]l v`ndur[ madiamilor ]n 20 de galbeni. +i din odihna t[t`ne-s[u fu rob. +i-l duser[ oamenii aceia ]n Eghipet =i-l v`ndur[ ca pre un rob. Apoi fu b[gat =i ]n temni\[, iar Dumnezeul lui Avraam =i a lui Isac =i Iacov i s[ f[cu mil[ de d`nsul =i nu-l putu cuprinde ]ntunérecul pu=c[rii, ci-l scoase din tunérecul temni\ii la lumin[ =i-l puse crai a toat[ \ara Eghipetului. Deacii, dup[ c`t[va vréme, venir[ fra\ii lui la d`nsul =i nu-l cunoscur[, nici cugetar[ ei s[ fie Iosif craiu a tot Eghipetul. Iar Iosif ]i cunoscu =i toate necazurile c`te-i f[cuse ei, le g`ndea; iar r[u pentru r[u nu vru s[ le fac[, ci le spuse c[ le iaste frate =i le zise: “Nu v[ témere\i, c[ a lui Dumnezeu rob suntu eu, nu suntu ucig[toriu de fra\i, ci iubitoriu de fra\i. +i voi mi-a\i cugetat r[u, iar Dumnezeu mi-au cugetat bine”.+i-i ]mbl`nzi cu cuvinte dulci =i-i d[rui bine =i-i trimise la tat[-s[u, fericitul Iacov, s[-l aduc[ =i pre d`nsul. +i deaca auzi Iacov s[ veseli foarte =i s[ duse la fie-s[u Iosif cel frumos =i s[ ]nt`mpin[ cu d`nsul, =i cu blagosloveniia lui Dumnezeu s[ cuprinser[ ]n bra\e feciorul cu tat[-s[u. +i muri Iacov =i-=i déde sufletul ]n m`na lui Dumnezeu, iar blagosloveniia sa o l[s[ fie-s[u, lui Iosif cel frumos. 262

Vede\i, fra\ilor, c`t iaste de bine s[ nu fac[ cineva r[u pentru r[u? C[ noi, deaca s[ milostivé=te Dumnezeu pre noi =i ne miluia=te =i ne r[dic[ domni, iar noi nu vom s[-i mul\umim, nici b[g[m seama cuvintele lui, ci uit[m binele =i cinstea carea ne iaste de la Dumnezeu =i nu ascult[m de poruncile lui, caré totdeauna ne ]nva\[ s[ nu facem r[u pentru r[u. Ce ascult[m n[ravurile cugetelor noastre celor réle, care le ]nva\[ diavolul de ne ]ndemneaz[ s[ facem r[u =i ne aduce aminte s[ facem r[u celor ce ne-au f[cut =i noao r[u. Au doar n-am auzit, fra\ilor, m[rturisindu-ne ne]ncetat Sf`nta Scriptur[, cum au p[timit =i au r[bdat Domnul =i st[p`nul nostru Iisus Hristos ca s[ te izb[veasc[ pre tine din robiia muncilor? Cum au r[bdat dos[zi =i oc[ri, ]nc[ =i scuipiri peste fa\a obrazului =i palme luo de la neamul jidovescu cel nemul\umitoriu. +i p[m`ntul, v[z`nd acéstea, nu putu r[bda, ci s[ cutremur[, iar el r[bd[ =i nu déde lor dup[ hicleniia lor, nici nu porunci p[m`ntului s[ s[ d[sfac[ =i s[-i ]nghi\[ =i s[-i duc[ de vii ]n iad? Ci ]nc[ mai v`rtos s[ ruga tat[lui celui f[r’ de ]nceput =i zicea: “Tat[, iart[, c[ nu =tiu ce fac”. Acéstea f[c`ndu-le el, déde \ie chip de r[bdare =i de ner[utate, ca s[ faci =i tu a=a celor ce te-au ur`t =i \e-au f[cut r[u =i s[ nu dai r[u pentru r[u, nici s[-\i aduci aminte pentru réle, ci s[-i miluie=ti =i s[-i ier\i, cum =i st[p`nul t[u Hristos s-au rugat pentru nemul\umitorii =i ne]n\elep\ii jidovi. C[ de vei face =i tu a=a celor ce te-au ur`t, deacii vei cére cu ]ndr[zneal[ de la Dumnezeu ]ntru rug[ciunea ta iertare p[catelor tale. Iar de nu vei ierta pre cei ce \e-au f[cut necaz =i te-au ]ntristat, dar tu cum vei ]ndr[zni a mai zice: “Iart[ noao p[catele noastre, cum iert[m =i noi ale gre=i\ilor no=tri”? +i deaca nu vei ierta pre vecini, ci vei avea pizm[ pre d`n=ii =i vei 263

c[lca porunca lui Dumnezeu, care au zis: “Deaca nu ve\i ierta oamenilor gre=alele lor, nici tat[l vostru cel cerescu nu va ierta voao gre=alele voastre”. Pentr-acéia, f[tul mieu, s[ er\i pre vecinul t[u deaca-\i iaste voia s[ \i s[ iarte \ie mai mult. Iart[ pre vecinul t[u de o sut[ de bani =i \ie \i s[ va ierta mii =i ]ntunérece de galbeni. +i va fi primit[ lui Dumnezeu rug[ciunea ta, =i va fi ]naintea lui ca mirosul cel bun al t[m`ii =i al smirnei. Ci te p[zé=te dar s[ nu schimbi acel miros frumos din vrémea sfintelor rug[ciuni ]ntru ]mpu\iciunea cea rea a pizmei, nici s[ ]ntorci rug[ciunea ]n blestem. C[ el ce nu iart[ gre=alele celui ce i-au gre=it, acela ]=i ]ntoarce rug[ciunile ]n blestem. Ci sabiia care iaste ascu\it[ =i g[tit[ asupra vr[jma=ilor celor nev[zu\i, el ]nsu=i o ]nfinge ]n inima sa, ne=tiind ispitirea unui lucru ca acesta. C[ am v[zut pre doi in=i mestec`ndu-=i vin dintr-un vas, =i era chipul =i fa\a vinului foarte frumoas[. Deci unul bea vin bun =i cu miros frumos, iar altul bea b[utur[ amar[, ca de veninul mor\ii. C[ doi in=i s[ ruga =i zicea c[tr[ Dumnezeu: “Doamne Dumnezeule, de am f[cut eu aceasta sau de iaste nedreptate ]n m`inele méle, sau de am f[cut r[u celor ce mi-au f[cut mie r[u, s[ cazu dar de la vr[jma=ii miei ]n de=[rtu. Ci unul f[cea lucruri bune =i ]ndreptate ]naintea lui Dumnezeu, iar altul, carele nu p[zea nici umplea cuvintele rug[ciunii, cu adev[rat s[ afla ]n blestem. Ia aminte, f[tul mieu, =i socoté=te de vezi putérea cuv`ntului rug[ciunii, c`t iaste de rea pizma c`ndu face omul r[u pentru r[u. Dar ce lucru mai r[u iaste dec`t s[ caz[ omul ]n de=[rt de la vr[jma=ii s[i? +i nu iaste numai aceast[ r[utate rea, ci iaste alta ]nc[ mai cumplit[. Dar c`nd zice prorocul: “s[ cazu dar de la vr[jma=ii miei ]n de=[rtu” =i apoi mai adaoge =i aceasta, de zice “s[ goneasc[ 264

vr[jma=ul sufletul mieu =i s[-l ajung[“, auzi f[tul mieu acéstea =i te téme =i s[ nu \ii pizm[, ci s[ te nevoie=ti =i s[ scapi cur`nd dintru acéstea patemi. C[ nu iaste numai lucru ]nfrico=at, c`nd va fi omul c[zut de la vr[jma=ii lui ]n d[=[rtu =i gonit, ci iaste mai ]nfrico=at c`nd va fi prinsu de d`n=ii. C[ a fi omul numai gonit, tot iaste un lucru de cuget de-a s[ m`ng`ia =i de iertare. Iar a fi prinsu =i a nu sc[pa de vr[jma=i iaste un lucru de fric[ =i de cutremur =i f[r’ de m`ng`iare. +i cu adev[rat oare cum iaste ]nfrico=at a-=i g`ndi omul aceasta, c[ iaste lucru lipsit de tot binele =i de toat[ m`ng`iarea? C[ arat[ prorocul c[ cei ce vor avea pizm[ =i cei ce vor face r[u pentru r[u, pre aceia =i vor ajunge lucruri groaznice ca acéstea =i nicicum nu vru s[ lase acest cuv`ntu near[tat, ce-l ar[t[ aiave =i de tot, pentru ]nv[\[tura =i ]ndreptarea noastr[. C[ acestu cuv`nt ce zice: “s[ goneasc[ vr[jma=ii dar sufletul mieu =i s[-l ajung[“ acesta arat[ blestemul celui ce nu va ierta, ci va \inea m`nie sau pizm[. +i nu zise prorocul s[ se prinz[ numai de vr[jma=i =i p[zit, ci ]nc[ s[ fie =i nepomenit p`n[ ]n sf`r=it, ci s[ piiae de totul tot dupre p[m`ntu numele lui. Aceasta semn`ndu el, zise: “+i s[ calce ]n p[m`ntu via\a mea =i s[ l[cuiasc[ slava mea ]n \[r`n[“. O, vai de noi, f[tul mieu, c`t iaste de r[u pizma =i a face r[u pentru r[u! Dar deacii, ce vom mai face noi tic[lo=ii, cei ce am spurcat porunca lui Dumnezeu cu \inerea de minte =i de pizm[? Cum mai zice dumnezeiescul David: “|inde-=-va m`inele, s[ dea pre cei ce au spurcat porunca lui”. +i acéstea nu ]nva\[ David numai cu cuv`ntul, ci =i cu lucrul le-au f[cut el. C[ gonindu-l Saul =i vr`nd s[-l ucig[, el nu \inu pizm[, nici vru s[ fac[ r[u pentru r[u. Ci, deaca intr[ Saul ]nl[untru, ]n pe=ter[, unde =[dea David, iar oamenii care era cu David ziser[ c[tr[ d`nsul: “Iat[ aceasta iaste ziua 265

care au zis Dumnezeu c[ va da vr[jma=ul t[u ]n m`inile tale =i vei face cu d`nsul cum ]\i va fi voia”. Deacii David s[ scul[ noaptea ]ntr-ascunsu =i mérse unde dormiia Saul =i-i t[ie poalele dul[mii, iar nu-l ucise cum zisése slugile lui. Aceasta f[cu, c[ vru s[ ]ncredin\éze pre Saul s[ priceap[ c[ el n-are hicle=ug ]n inima sa. +i zise David slugilor sale: “Nici ]ntr-un chip nu voi face dup[ cuvintele voastre, nici voi pune eu m`inile méle pre unsul lui Dumnezeu”. +i nu fu numai c`t nu ucise el pre Saul, ci ]nc[ porunci =i oamenilor s[i =i zise: “Nici voi ]nc[ s[ nu-l ucide\i”. Iat[, c[ nu vru s[-i fac[ r[u, iar Saul tot nu s[ p[r[si de a face r[u lui David =i iar ]ncepu a-l goni ca s[-l prinz[ s[-l omoar[. Deci, gonindu-l Saul cu o=tile sale =i c[ut`ndu-l pren ni=te pustiet[\i, David iar mérse numai el cu o slug[, de intr[ ]n gloata lui Saul =i-l afl[ iar dormindu =i putu s[-l ucig[, iar el nu vru s[-=i r[dice m`na spre d`nsul. Iat[ c[ David de 2 ori avu putére s[ fac[ r[u lui Saul, vr[jma=ului s[u, ci numai nu vru s[ fac[ r[u pentru r[u. De aceasta te téme =i tu, f[tul mieu, =i fugi de pizma diavolului. +i m[car de ai fi fost =i nec[jit, tot s[ nu aibi m`nie, nici ur[ciune spre vecinul t[u, ca apoi \ie \i-i face ran[ =i, mai mult, vei c[lca =i porunca lui Dumnezeu. Ci-l iart[ =i-l priimé=te pre cel ce-\i va fi f[cut necazu, =i de vei face a=a, tu nu vei ]nfolosi pre acela, ci pre tine, c[-\i va da Dumnezeu pentru aceasta plat[. +i de ce te vei ruga Domnului, el nu te va ]ntoarce f[r’ de izb`nd[ =i f[r’ de plat[. C[ zice Domnul: “Deaca-\i vei aduce prinosul la oltariu =i acolo-\i vei aduce aminte c[ are fratele t[u vreo m`nie spre tine, tu p[sa ]nt`i de te ]mpac[ cu fratele t[u =i, atunci viind, adu-\i prinosul”. A=ijderea =i Iisus, feciorul lui Sirah, zicea: “Iart[ necazul vecinului t[u =i atunci, deaca te vei ruga, vor fi p[catele tale d[zlegate”. +i ]ntr-alt loc iar zice: “De va fl[m`nzi vr[jma=ul t[u, tu-l satur[; iar de va ]nseto=a, tu ]l adap[; =i 266

de vei face a=a, vei str`nge c[rbuni de foc ]n capul lui, =i Dumnezeu ]\i va da céle bune”. +i iar: “De va c[dea vr[jma=ul t[u, tu s[ nu te bucuri, nici ]n lunecarea lui s[ te ]nal\i, c[ va c[uta Dumnezeu spre d`nsul =i-=i va ]ntoarce m`niia =i urgiia d[spre el”. F[tul mieu, r`mné=te bl`ndului =i dumneziescului b[rbat, lui David, carele fu gonit din scaunul ]mp[r[\iei sale de fie-s[u Avesalom =i c[uta s[-l ucig[. Iar el nu s[ m`nie pre d`nsul, nici avu pizm[ pre d`nsul, nici ]l blestem[, ci c`ndu auzi c[ fu sp`nzurat de p[r de un crac de copaci =i ]ns[getat, lui nu-i p[ru bine, nici s[ bucur[, c[ci c[ i s[ c[dea s[ s[ bucure de periciunea vr[jma=ului s[u; ci s[ urc[ ]n casele céle ]nalte =i slobozi glas mare de pl`ngere =i zise: “O, f[tul mieu Avesalume! Avesalume, fiiul inimii méle =i lumina ochilor miei, cine va da mie moarte pentru via\a ta! Vai de mine, dragul mieu =i fiiul mieu cel iubit, Avesalume! Vai de mine tic[losul, cum peri=i a=a degrab’ =i f[r’ de véste, vedérea =i privirea ochilor miei, Avesalume, f[tul mieu!” Vezi dar c[ prorocul at`ta iubiia pre vr[jma=ii s[i, c`t =i la moartea lor pl`ngea =i s[ olec[ia. Iar de vei zice c[ au pl`nsu c[ci i-au fost fecior, pentru acéia l-au durut inima de d`nsul =i l-au pl`nsu, iat[ c[ =i pentru Saul ]mp[rat a=ijderea au f[cut aceasta, cum am zis =i mai sus. C[, deaca auzi c[ fu p[r[sit de Dumnezeu =i ucis de p[g`ni, el ]=i sparse hainele =i pl`nse de d`nsul, iar c`ndu veni cela ce-l ucisése =i spuse de moartea lui, el ]n loc s[-i mul\umeasc[ =i s[-l d[ruiasc[, cum iaste obiceaiul a face oamenii, mai r[u s[ m`nie =i porunci de-l uciser[ =i pre el, zic`nd: “Dac[ vréme ce nu \e-au fost fric[, ce ai r[dicat m`inele tale asupra unsului lui Dumnezeu, fie s`ngele t[u spre capul t[u, c[ gura ta te-au p`r`t, zic`nd: «eu am ucis pre unsul lui Dumnezeu»”. +i c`nd i s[ c[dea 267

s[ s[ veseleasc[ de uciderea vr[jma=ului s[u, atunci el zise unii slugi de ale sale de-i t[ie capul celui ce ucisése pre Saul, vr[jma=ul s[u, =i zise: “S`ngele t[u fie pre capul t[u, c[ tu ai zis c[ ai ucis pre unsul lui Dumnezeu”. +i ]n loc de a s[ bucura, el ]ncepu a v[rsa lacr[mi =i a pl`nge mult. +i chem[ pre to\i israiliténii =i f[cu pl`ngere =i t`nguire mult[ foarte pentru moartea lui Saul, vr[jma=ul s[u. Vezi, f[tul mieu, c[ prorocul acesta au fost iubit pre vr[jma=ii s[i, =i ]n via\a lor =i dup[ moarte ]nc[ nu i-au batjocorit, ci cu cinste mare i-au pl`nsu. Iar tu, av`nd pizm[, por\i m`nie =i te m`nii ]n zadar =i nu te mai p[r[se=ti. Ci ]ncai de acuma r`mné=te prorocului =i nu mai avea pizm[ =i te p[r[sé=te de m`nie =i las[ iu\imea =i urgiia, cum au zis el, c[ iaste scris, de zice: “Omul m`nios a\`\[ vrajb[ =i ]ntre cei ]mp[ca\i pune mozavirie, =i dintraceasta s[ a\`\[ pizma ca focul ]n trestie”. Drept acéia, fugi de m`nie, care iaste r[d[cina pizmei, =i nu avea vrajb[ spre vecinul t[u =i nu b[ga ]n seam[ necazul, ci-\i ado aminte de poruncile poruncitoriului celui de sus, care ]nsu=i Dumnezeu le gr[ia=te ]n Sf`nta Evanghelie, de zice: “S[ iubi\i pre cei ce v-au ur`t pre voi”. C[ zice: “De ve\i iubi pre cei ce v[ iubescu, ce plat[ ve\i avea?” +i ]n légea véche zice: “De vei afla boul vr[jma=ului t[u r[t[cit sau fie=tece dobitoc, tu ]l ]ntoarce de-l du la st[p`n[-s[u; iar de vei vedea asinul vr[jma=ului t[u c[zut, ]ns[rcinat pov[r`i care iaste pre d`nsul, tu s[ nu treci =i s[-l la=i, ci s[-i aju\i”. Vezi, f[tul mieu, c[ =i ]n légea veche zice s[ iube=ti =i s[ faci bine vr[jma=ilor, iar s[ nu le \ii pizm[, nici s[ le faci r[u pentru r[u. A=ijderea =i Solomon zice: “S[ nu zici: «ce voi face vr[jma=ului mieu, numai ce-i voi pl[ti precum au f[cut el mie». S[ nu fie aceasta, ci numai s[-l la=i pre plata lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va fi \ie ajutoriu”. 268

Acéstea socoté=te, f[tul mieu, =i nu-\i l[sa inima s[ fie biruit[ de ni=te lucruri blestemate =i de nimic, ca acéstea, ca s[ nu fii os`ndit =i judecat cu robul cel r[u =i ficlean, c[ruia ]i iert[ st[p`nul pentru mila sa ]ntunérece de talan\i, iar apoi el nu vru s[-=i aduc[ aminte de mila st[p`nului s[u, care-i iertase un ]ntunérec de talan\i, ci nu vru s[ iarte pre vecinul s[u pentru 100 de bani. Pentru acéia auzi de la st[p`nul s[u: “Rob ficlean, dar nu \i s[ c[dea =i \ie s[ miluie=ti pre fratele t[u =i pre vecin, cum =i eu am miluit pre tine?” Décii pentru acéia tic[losul nu fu numai c[zut de mila sp[sitoriului, ci ]nc[ fu dat =i ]n munc[ pentru datoriia aceluia ]ntunérec de talan\i. Vezi c`t iaste de rea m`nia =i urgiia =i pizma? C[ acéste 3 sunt putreziciune =i stricare sufletului. +i iaste m`niia ca un tat[, iar urgiia ca o mum[, iar feciorul acestora iaste pizma, carea n-are Dumnezeu. +i acéstea suntu ur`te lui Dumnezeu =i nu le poate vedea, iar cei cu inimile slabe =i ne]n\elépte suntu birui\i de d`nsele. Vai de mine, p[c[tosul =i pizm[tariul, ce voi s[ fac c`ndu \iu m`nie totdeauna =i nici ]ntr-un chip nu m[ ]ntorcu, nici m[ p[r[sescu de acéste lucruri réle =i hicléne! Vai de mine, ]ntunecatul =i ]mpietritul cu inima, c[ zice Scriptura: “Inima ]mpietrit[ ]ngreuiaz[ durerile, iar cei p[c[to=i adaog[ p[cate c[tr[ p[cate”. Vai de mine, protivitoriul =i m`niosul, c[ iar scrie =i zice: “}mprotivirea cuvintelor r[dic[ toat[ r[utatea =i pre acela va trimite Dumnezeu ]ngerul cel nemilostiv”. Iar tu, Doamne, nu m[ l[sa s[ pieiu p`n[ ]n sf`r=it de cugetele céle hicléne =i de cumplita pizm[, ci pleac[ inima mea cea slab[ =i tic[loas[ =i o ]ntoarce dintr-acéste spurc[ciuni sc`rnave =i ]mpu\ite =i ur`te =i-mi d[ruia=te inim[ ]mp[c[toare =i dragoste sufleteasc[ =i curat[ =i nevinovat[, cum ai po269

runcit s[ fac[ celor ce te iubescu pre tine, Doamne. +i-mi d[ s[ g`ndescu ]n inima mea de-a pururea dragostea ta, carea o ai c[tr[ noi p[c[to=ii, =i pune ]ntr-]nsa frica ta cea dumnezeiasc[ pre noi p[c[to=ii. +i s[ te iubescu cu tot sufletul mieu =i cu toat[ inima mea, cu toat[ putérea, cum =i tu, Doamne, Dumnezeul mieu, m-ai iubit pre mine =i ai dat pre tine mor\ii pentru mine, st[p`nul mieu. Ca, ]mp[c`ndu-m[ sau ]narip`ndu-m[ eu cu aprinderea dumnezeirii tale, s[ c`ntu =i s[ prosl[vescu numele t[u, cel ce iaste iubitoriu de oameni =i neurmat =i neapropiat, cu inim[ dreapt[. Pre tat[l =i pre fiiul =i pre duhul sf`ntu, acum =i pururea =i ]n vécii vécilor, Amin.

XII. Vorba lui Ioan Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, carii vor fi ]n urma lui biruitori \[r`i ace=tiia, pentru pecetluirea c[r\ii ace=tiia. C[ acéste cuvinte suntu ]n loc de pece\i c[r\ii ace=tiia. Slovo 25

Preaiubitul mieu =i dulce fiiu, c`t am putut, am silit =i eu din c`t am priceput =i am cunoscut din mila lui Dumnezeu =i am ar[tat \ie. Iar acum, f[tul mieu, eu a=a te ]nv[\, s[ faci ]n urma mea sau =i pre altul, pre care va alége Dumnezeu din neam bun =i-l va pune p[storiu spre dumnezeiasca lui turm[, pre acela-l rog ca pre un frate al mieu s[-l ]n\elep\easc[ Dumnezeu =i s[-l ]nvé\e s[-i fie mil[ de sufletul mieu, ]n urma mea. C[ acum eu am p[r[sit toat[ avu\iia mea =i slava lumii ace=tiia. +i domniia mea s[ r[sipi ca fumul, c`nd ]l bate v`ntul cel répede, =i acum s[ n[d[jduia=te sufletul mieu numai pre mila lui Dumnezeu =i pre tine, 270

alesul lui Dumnezeu =i al mieu iubit frate, ca s[ te ]nvé\e Hristos Dumnezeu s[ fii milostiv sufletului mieu =i s[-mi fii ]ntr-ajutoriu cu milosteniia ]ntr-aceast[ vréme de nevoe a sufletului mieu. Iar Domnul nostru Iisus Hristos s[-\i fie \ie ]ntr-aceast[ lume cu mil[, iar ]n céialalt[ s[ te ]nvredniceasc[ a fi cu domnii =i cu ]mp[ra\ii cei buni =i credincio=i. +i s[ s[ ]nmul\easc[ aici s[m`n\a domniei tale, iar sufletul t[u s[ ]nfloreasc[ ca chedrii Livanului =i ca crinul cel frumos ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, ]n vécii vécilor. Deci de vei face mil[ pentru sufletul mieu, =i tu vei fi miluit, cum zice Sf`nta Evanghelie: “Ferici\i cei milostivi, c[ aceia vor fi milui\i”. Deptu acéia, oricarii s[ vor osteni =i va sili cu milostenie pentru sufletul mieu, acela va fi miluit de Dumnezeu =i eu voi mul\umi aceluia =i acela va lua plat[ ]ntru ]mp[r[\iia ceriului. Dreptu acéia, tu, f[tul mieu, sau voi iubi\ii miei domni =i fra\i, sau voi, boiarii miei, c`\i sunte\i ]ntr-acest veac, mari =i mici, boga\i =i s[raci, to\i v[ chema\i st[p`ni caselor voastre; de acéia, tuturor c`\i sunte\i m[ rog cu smerenie, fra\ilor, s[ nu v[ am[gi\i carea cumva ]ntr-aceast[ lume de=art[, c[ nu ve\i afla nici o ]ndreptare =i nici o ]ntemeiare ]ntr-]nsa, f[r[ numai c`t ne ]n=al[ =i apoi va s[ trag[ cu pohtele ei. Ci s[ ne ]mbr[c[m ]n dragostea cea noao a Domnului nostru lui Iisus Hristos =i pre d`nsul s[-l iubim cu tot sufletul, cum =i el pre noi ]nc[ mai v`rtos ne-au iubit. C[ Dumnezeu n-are alt l[ca= mai drag dec`t trupul omului, care el ]nsu=i cu m`inele sale l-au zidit =i-i déde suflet viu =i iat[ c[ tr[ia=te. Iar apoi iar acela=i Dumnezeu care-l f[cuse muri pentru d`nsul =i-=i v[rs[ s`ngele s[u pre cruce la Ierusalim, ]n zilele lui Pilat de la Pont. Pentr-acéia, fra\ilor, s[ ne ferim, s[ nu gre=im lui Dumnezeu niciodat[ ]n nimic, iar de vom gre=i, din p[cate suntem =i iar p[cate facem. 271

Ci s[ cade, fra\ilor, deaca vom gre=i, ]ndat[ s[ ne ]ntoarcem cu poc[in\[ c[tr[ Domnul nostru Iisus Hristos. C[ robul c`nd gre=a=te =i face p[catul, ]ntr-acela ceas ]l véde Dumnezeu c[ au gre=it =i au umplut voia diavolului. Porunca =i légea Domnului nostru o am c[lcat, iar voia diavolului fu deplin[; pre satana l-am veselit, iar pre Dumnezeu l-am ]ntristat; pre ajutorii satanii i-am bucurat, iar pre ]ngeri =i pre toate puterile céle cere=ti i-am schimbat ]n jale cu p[catul care am f[cut. Dreptu acéia, fra\ilor, de am =i f[cut p[cat, ce vom face? Numai s[ alerg[m c[tr[ Domnul nostru Iisus Hristos =i s[ zicem: “Gre=it-am, Doamne, Dumnezeul nostru, gre=itam =i am f[cut r[u ]naintea ta, =i am c[lcat porunca ta, =i nu suntem vrédnici s[ r[dic[m ochii no=tri ]n sus, =i s[ c[ut[m spre ]n[l\imea ceriurilor, =i s[ vedem l[ca=ul t[u cel sf`ntu, nici s[ ne chiem[m fii t[i. Ci n-avem pe altcineva cu mil[, f[r[ numai pre tine, carele e=ti f[r’ de p[cate ]nsu\i. C[tr[ tine sc[p[m, Doamne, Dumnezeul mieu, s[ ne milue=ti =i s[ ne cur[\e=ti de p[catele noastre”. C[ Domnul =i Dumnezeul nostru nu iaste pizmatare\, nici \ine m`nie ]n véci, nici pl[té=te noao dup[ f[rdelegile noastre, ce ]ntr-acel ceas va ierta f[r[delegile noastre. +i Dumnezeul nostru s[ va veseli, iar satana s[ va ru=ina; ]ngerii =i puterile céle cere=ti s[ vor bucura, iar ajut[torii diavolului s[ vor ru=ina. C[ ruga iaste ducere =i ]mpreunare omului cu Dumnezeu, iar dup[ tocmeala lumii iaste pohtire =i ]mp[care cu Dumnezeu, =i mum[ =i apoi =i fat[ lacr[milor; p[catelor iaste cur[\ie, ispititurilor pod, ]ntrist[ciunilor m`ng`iare, r[sboaelor sf[r`mare; lucru ]ngerescu, hrana celor f[r’ de trup, veacului ce va s[ fie veselie, lucru netrecut, izvor bun[t[\ilor, solie darurilor, prisoseal[ nev[zut[, hrana sufletului, luminarea min\ii, s[cure oceaianiei, ar[tare n[dejdii, d[zlegare grijilor; bog[\ie c[lug[rilor, neg`lcevitorilor comoar[; sl[bi272

ciunea urgiei, ar[tare de pace; tocmire ar[t[rii, sol lucrurilor celor ce vor s[ fie, semnare slavei. Ruga cu adev[rat iaste celui ce s[ roag[ judecat[ mai nainte ]nc[ dec`t judecata lui Dumnezeu care va s[ fie. Vede\i, fra\ilor, c`t iaste de bun =i de dulce Dumnezeul nostru =i iart[ p[catele celui ce s[ ]ntoarce c[tr[ d`nsul. Pentr-acéia, m[car de=i gre=im, iar s[ nu l[s[m pre satana s[ s[ veseleasc[ ]n mult[ vréme de p[catele noastre care am f[cut, nici s[ d[m locul nostru lui, nici s[ l[s[m s[ s[ ]mpu\[ ranele lui ]n trupurile noastre. C[ de vom l[sa ranele lui céle putrede ]n trupurile noastre, nu s[ va ]mpu\i numai trupurile, ci =i sufletul ]nc[ s[ va ]mpu\i ]mpreun[ cu trupul, c[ci c[ iaste o t[etur[ véche =i rea. +i nu numai ce au v[t[mat trupurile noastre, ce =i pre al\ii pre mul\i ]ng[duitori ai lui Dumnezeu i-au d[zlipit de fa\a Dumnezeului celui viu. Dreptu acéia, fra\ilor, deaca am gre=it lui Dumnezeu, iar c[tr[ d`nsul s[ alerg[m, ca s[ ajungem poc[in\[; c[ Domnul nostru iaste adev[rat Dumnezeu =i mult milostiv =i chiam[ pre to\i la sine =i nu mai alége. Ci c`nd cade omul ]n p[cate, iar Dumnezeu tot ]l a=teapt[ s[ s[ ]ntoarc[ c[tr[ poc[in\[, ca s[ mearg[ duhul sf`nt =i s[ s[ s[l[=luiasc[ iar ]ntr-]nsul =i s[-=i fac[ l[ca= ]n trupul lui. C[ deaca face omul p[catul, deacii nu mai poate duhul sf`nt s[ l[cuiasc[ ]ntr-]nsul, nici iar nu s[ ]ndur[ s[ s[ d[spar\[ =i s[ fug[ de la el. Pentr-acéia, fra\ilor, p`n[ iaste Dumnezeu c[tr[ noi cu mila sa, =i ne a=teapt[ s[ ne poc[im, =i duhul sf`nt nu s[ ]ndur[ s[ s[ d[spar\[ de noi, iar noi s[ gr[bim s[ alerg[m c[tr[ d`nsul cu poc[in\[, s[ nu d[zlupim pre duhul cel sf`nt de la noi. C[ cum iaste obiceaiul albinilor de l[cuiescu ]n fagurii lor, carii i-au c`=tigat iale, iar c`nd li s[ adaoge fumul, iale nu pot r[bda, ci fug din fagurii lor de fum (]ns[ iar nu foarte s[ d[p[rteaz[ de c`=tigul lor =i a=teapt[ c`ndai 273

doar s-ar potoli acel fum =i s[ s[ ]ntoarc[ iar la locul lor, décii deaca v[d c[ s[ ]mpu\ineaz[ fumul, iar s[ ]ntorcu la l[ca=ul lor, care au agonisit; iar deaca v[d c[ iaste tot fum mult, cu mult[ jale =i obid[ ]=i n[pustescu l[ca=ul s[u), a=a =i duhul sf`nt dup[ gre=alele noastre, tot ne a=teapt[, c`ndai doar[ ne vom ]ntoarce spre poc[in\[, ca s[ s[ ]ntoarc[ =i el iar ]n trupul omului, cum =i albinile la agoniseala lor. Iar deaca véde c[ nu ne poc[im, ci s[ umple trupul nostru de p[cate, deacii el fuge de la noi, ca =i albinile de fum, =i cu mult[ jale =i ]ntrist[ciune ]l p[r[sé=te. Deci, fra\ilor, s[ ne nevoim, s[ ne cur[\im de p[cate mai nainte p`n[ nu ni s[ umple trupul de acéle p[cate réle =i ]mpu\ite, s[ nu fug[ duhul sf`nt de tot de la noi, iar satana s[-=i bat[ joc de noi. +i dup[ p[catele noastre s[ nu facem oceaianie =i s[ m`niem pre Dumnezeu, s[-=i porneasc[ m`niia sa asupra noastr[. C[ deaca f[cu Dumnezeu pre Adam =i pre Eva =i-i puse ]n raiu =i le déde toat[ hrana raiului =i-i ]nv[\[ cu dumnezeiasca =i cinstita lui gur[ s[ nu calce ]n véci porunca lui, =i le porunci zic`nd din to\i pomii c`\i sunt ]n raiu s[ m[n`nce, iar din pomul care era prin mijlocul raiului, numai dintr-acela s[ nu m[n`nce, iar diavolul, deaca c[zu din cinurile ]ngere=ti, r[dic[ pizm[ =i coarnele sale spre porunca lui Dumnezeu =i spre neamul omenescu. +i s[ chibzuia cum va putea face s[ goneasc[ f[ptura lui Dumnezeu, adec[ s[ scoa\[ pre Adam =i pre Eva din rai. +i iat[ s[ ]mbr[c[ ]n chip de =arpe =i =arpele s[ apropie de Evva =i-i =opti la uréche =i-i zise: “C[ci nu m`nca\i din pomul carele iaste prin mijlocul raiului?” Iar Eva r[spunz`ndu, zise: “Noao a=a ne-au poruncit Dumnezeu, s[ nu m`nc[m dintr-acest pom”. +arpele iar[-i zise: “De-a\i fi m`ncat din pomul carele iaste prin mijlocul raiului, a\i fi fost =i voi dumnezei vii, cum iaste =i Dumnezeu =i a\i 274

cunoa=te binele =i r[ul”. Iar Eva nu pricepu c[ sunt cuvinte ]n=[l[toare =i am[gitoare, ci s[ ]n=[l[ cu cuvintele lui =i mérse la Adam =i-i zise: “Spusu-mi-au =arpele =i au zis c[ de vom m`nca dintr-acest pom ales, carele iaste prin mijlocul raiului, vom fi dumnezei ca =i Dumnezeul nostru”. Deacii =i Adam nu-=i conteni cugetul =i mintea, ci iubi =i el acele cuvinte ]n=[l[toare, ca s[ fie =i el protivnic Dumnezului nostru, =i g`ndir[ s[ m[n`nce dintr-acel pom. +i f[cur[ atunci 2 p[cate foarte mari: unul, c[ci c[ c[lcar[ porunca lui Dumnezeu, iar altul, c[ci c[ vrur[ s[ fie =i ei protivnici Dumnezeului nostru, ca s[ m[n`nce dintr-acel pom f[r[ porunca lui Dumnezeu. +i cum m`ncar[, ]ndat[ s[ v[zur[ am`ndoi goli. +i ]ntr-acel ceas pricepu Dumnezeu c[lcarea lor, =i mérse la d`n=ii =i-i chem[ =i le gr[i cu bl`ndé\e =i-i p[ru r[u =i-i fu mil[ de d`n=ii, c[ci au gre=it =i au c[lcat porunca lui, iar voia satanii o au umplut. +i cu umilin\[ le zise: “Adame, Adame, unde erai?” Iar Adam r[spunse =i zise: “Iat[, Doamne, eu sunt aici, ci nu putem s[ ne ar[t[m la tine =i s[ te vedem, c[ suntem goli”. Dumnezeu le zise: “Dar eu n-am f[cut pre voi goli? Dar voao cine v-au poruncit s[ v[ vede\i goliciunile voastre? Ci ]ns[ c[ci ai m`ncat din pomul care iaste prin mijlocul raiului =i ai c[lcat porunca mea =i ai f[cut hicle=ug ]naintea mea, pentru aceia ai v[zut goliciunea ta. +i p`n[ atuncea tot ]l ]ntreba Dumnezeu bl`ndicel, c[ ]nc[ nu-=i pornise Dumnezeu m`niia =i urgiia asupra lor, ci a=tepta Dumnezeu c`ndai doar va zice Adam: “Doamne, ce voi s[ fac? Gre=itam!” +i s[-l iarte. Iar el, deaca gre=i, nu s[ f[cu vinovat lui Dumnezeu =i s[ zic[ “gre=it-am, Doamne”, ci zise: “Doamne, p`n[ fuiu eu singur ]n raiu nu gre=ii \ie, ci deaca mi-ai dat ]n raiu so\ie pre Eva, ia m-au ]n=[lat =i am m`ncat din pomul acesta”. +i ]n loc de smereniia, care-l ]ntrebase Dumnezeu cu bl`ndé\e, el 275

nu s[ vinov[\i =i s[ zic[, “gre=it-am, Doamne”, ci iar b[g[ vina lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nici de aceia nu-=i v[rs[ m`niia spre d`n=ii, ci chem[ pre Eva =i cu mult[ bl`nde\e =i zise, ca doar[ ]ncai s-ar vinov[\i ia =i s[ zic[ c[ au gre=it, =i s[-i iarte. +i o ]ntreb[ Dumnezeu pre ia, zic`ndu-i: “Evo, cine te-au ]n=[lat, de-ai m`ncat din pomul carele iaste singur ]n mijlocul raiului?” Iar Eva zise: “Doamne, eu ]n nimic n-am gre=it \ie. Ci ai b[gat =arpele cu noi ]n raiu, =i apoi el au ie=it afar[ =i iar au ]ntrat ]nl[untru, ]n Edem, =i ne-au adus cuvinte ]n=[l[toare de la diavolul =i el ne-au ]n=elat. Iar de a= fi fost numai eu cu Adam, n-a= fi gre=it \ie”. }ntracesta= chip nici Eva nu vru s[ s[ vinov[\easc[ lui Dumnezeu =i s[ ia iert[ciune de la d`nsul, ci iar puse vina asupra lui Dumnezeu, p`n[ ce-=i porni Dumnezeu m`niia sa spre d`n=ii =i-i scoase din raiu, cu mare urgie, pentru nesmereniia lor, c[ci nu s[ smerir[ =i s[ ia de la Dumnezeu iertare p`n[ ]i ]ntreb[ cu bl`ndé\e =i p`n[ nu-=i porni m`niia sa pre d`n=ii. Deacii, deaca s[ m`nie Dumnezeu pre d`n=ii, ]i blestem[ =i le zise: “O, Adame, c[lcat-ai cuv`ntul mieu, pentru acéia-\i zic: p`n[ nu vei vedea ghimpi de m[r[cini =i de m[ce=i ]n palmele tale, p`n-atunci s[ nu gu=ti din bun[t[\ile p[m`ntului”. +i fu a=a =i ]nc[ nu fu at`ta d[stul, ci deaca muri Adam, el mérse ]n pu=c[riile iadului. Deci Dumnezeu iar s[ milostivi spre d`nsul =i pentru dragostea lui déde-\i fa\a lui cea luminat[ spre lovire de palme; pentru mila lui Adam luo fa\a lui scuipire ru=inoas[ de la necredinciosul =i nemul\umitoriul neam. +i pentru Adam, Hristosul mieu, ai fost dus la judecat[ ]naintea Caieafei. O, minune, robul =[dea, iar ]mp[ratul sta ]n picioare! Anna oc[ra pre ]mp[ratul ceriurilor, iar el s[ smerea. Pentru Adam te-ai ]n[l\at pre cruce =i pentru d`nsul te ad[par[ cu o\et =i cu hiiare. Pentru Adam ai luat piroane prin palme =i c`nd te ]mpunser[ 276

cu suli\a prin coaste, Doamne, atuncea ie=i s`nge =i ap[ =i s[ botez[ capul lui Adam1. +i zise a=a Dumnezeu: “O, Adame, dent`i te f[cui din tin[ cu m`inele méle =i-\i dedei suflet din gura mea =i vie\ui=i; iar acum a doao oar[, iar te r[scump[r din pu=c[riile iadului cu s`ngele mieu. C[ pentru c[lcarea =i neascultarea ta to\i drep\ii mérser[ ]n pu=c[riile iadului, iar pentru s`ngele mieu ie=ir[ to\i din iad =i intrar[ ]ntru ]mp[r[\iia ceriurilor”. Vede\i, fra\ilor, c`t iaste de mare mila lui Dumnezeu, cum gre=i Adam =i iar ]l iert[ Dumnezeu? C[ de ar fi gr[bit Adam dup[ gre=ala ce au gre=it ]nt`i, ]nc[ de atunci l-ar fi iertat Dumnezeu. Vede\i, c`\i ghimpi de m[r[cini =i de m[ce=i au luat m`inile lui, =i dup[ moartea sa ]nc[ z[cu ]n iad sufletul lui 4603 de ani, iar numai de ar fi gr[bit c`ndu ]l ]ntreba Dumnezeu =i s[ fie zis “gre=it-am, Doamne”, el n-ar fi c[zut ]ntr-at`ta munc[ =i r[utate, nici Dumnezeul nostru n-ar fi p[timit at`tea munci, ci ]nc[ atuncea i-ar fi iertat gre=ala =i l-ar fi pus iar ]n raiu, ca =i pre Petru, mai marele apostolilor. C[ el, deaca cunoscu p[catul s[u, c[ au gre=it =i s-au lep[dat de Dumnezeul s[u, nu z[bovi ca Adam, ca s[ nu-=i puie Domnul m`niia pre d`nsul, ci ]ntr-acela ceas pl`nse cu amar =i zise a=a: “Gre=it-am ]naintea ta, Doamne, Dumnezeul mieu, gre=it-am =i am f[cut hicle=ug ]naintea ta, c[ci m-am lep[dat de tine”. Deaciia, Dumnezeu ]ntr-acel ceas ]l iert[ =i-l puse mai marele apostolilor =i-i déde =i cheaia ]mp[r[\iei ceriurilor pre m`na lui, pentru c[ci gr[bi c[tr[ poc[in\[, =i-i zise: “Petre, orice vei lega pre p[m`nt fi-va legat =i ]n ceriu”. V[zu=i cum au dat Dumnezeu lui Adam tot raiul =i-i zise: s[ 1

Acest pasaj dovede=te cunoa=terea legendei apocrife despre Lemnul crucii. 277

fie biruitoriu preste tot raiul, iar numai din pomul care-i poruncise s[ nu m[n`nce? }ntr-acesta chip au dat Dumnezeu =i noao. Lui Adam i-au dat hrana raiului, iar noao ne-au dat dulcea\a p[m`ntului ]ntr-aceast[ lume =i din sporiul ei s[ ne hr[nim. +i ne opré=te =i pre noi s[ nu m`nc[m de céle ce nu plac lui Dumnezeu, =i =tim =i noi cu adev[rat care plac lui Dumnezeu =i care nu-i plac =i care porunci sunt preste voia lui. Deci carele dentru noi va umbla ]n voia lui, =i Dumnezeu ]nc[ va umplea pohta sa; iar cel ce va gre=i dintru noi =i va c[lca poruncile lui Dumnezeu, unuia ca acestuia nu i s[ va umplea pohta de la Dumnezeu, ci ]nc[ ]l va munci =i ]l va c[zni =i mai r[u dec`t pre Adam. Pentr-acéia =i noi, fra\ilor, deaca facem p[catul, s[ nu z[bovim cu poc[in\a, p`n[ nu porné=te Dumnezeu m`niia sa spre noi. C[ de-l vom l[sa s[ s[ ]nvecheasc[ ]n noi, el va face ran[ ]n sufletele noastre =i cu mult[ greutate de abia-l vom cur[\i. +i cum facem p[catul, ]ndat[ s[ alegr[m cu poc[in\[ c[tr[ Dumnezeu, cum =i apostolul gr[bi, =i s[ pl`ngem cu lacr[mi, ca =i el. C[ Dumnezeu iaste milostiv =i nu s[ m`nie p`n[ ]n sf`r=it, nici va \inea pizm[ ]n véci, ci ne va ierta, cum au iertat =i pre apostol. Drept acéia =i tu, f[tul mieu, sau alt domn carele va alége Dumnezeu, sau din boiarii cei mari, sau din cei mici, sau din cei boga\i, sau din cei s[raci, s[ ne ]nv[\[m, fra\ilor, s[ facem de-a pururea mila lui Dumnezeu =i s[ ]ng[duim lui. C[ Domnul Hristos vezi c`t bine =i c`t[ smerenie au f[cut pentru noi, iar noi pentru d`nsul ce am f[cut? De acéia, c`nd ne va chema Dumnezeu c[tr[ sine, ca s[ vedem fa\a ]mp[r[\iei sale cea luminat[ =i noi n-am f[cut nici o bun[tate de ale lui, ce ne va fi atunci? Ci ]ncai de acum s[ nu ne lenevim pentru sl[biciunea noastr[ =i pentru domolniciia noastr[, care niciodat[ voia lui Dumnezeu n-am f[cut. }ns[ iar, tot s[ ne n[d[jduim spre mila lui Dumnezeu, c[ el 278

iaste mult milostiv =i oricine va merge c[tr[ d`nsul, nici ]ntr-un chip nu s[ va d[p[rta de acela. Pentr-aceia =i pre voi, ori pre care va alége Dumnezeu =i-l va pune s[ fie p[stor turmei sale, s[ fi\i bl`nzi spre turma lui Hristos =i cu mult[ fric[ =i smerenie s[ o pa=te\i, ca s[ ave\i cu ce v[ ar[ta ]naintea Domnului nostru Iisus Hristos, cum =i David ]mp[ratul =i prorocul fu bl`nd =i smerit =i ]ng[duitoriu lui Dumnezeu. Pentr-acéia zise Dumnezeu: “Aflaiu pre David b[rbat dup[ inima mea”. A=ijderea =i voi, de ve\i fi bl`nzi =i buni =i smeri\i, bl`ndé\ele lui David s[ va pogor] spre voi. +i s[ fi\i ]n\elep\i =i chibzui\i de nu mai mult, ]ncai ca albinile. C[ vede\i c[ albina c`t iase din uleiul ei =i umbl[ prin flori de-=i agonisé=te mann[ =i hran[ cu mult[ osteneal[, c[ tot c`=tigul =i agoniseala ei din flori iaste, ]ns[ nu din tot féliul de flori. C[ de ar fi aduc`nd manna ei din tot feliul de flori, n-ar fi fagurii ei a=a de dulci; ce den toate florile alége care sunt mai dulci, de adun[ agoniseala sa dintr]nsele. Pentr-acéia =i fagurii ei sunt at`ta de dulci =i ]n toat[ vrémea s[ ]ndulcé=te de d`n=ii, =i nu numai albina, ci =i alte f[pturi ale lui Dumnezeu. A=ijderea =i domnul care iaste ales =i unsu lui Dumnezeu, aceluia-i sunt slugile ca =i florile. Deci, de va priimi domnul toate cuvintele lor, =i céle bune, =i céle réle ]n inima sa, niciodat[ nu i s[ va ]ndulci inima, cum =i fagurii albinii n-ar fi dulci, de ar fi str`nsu mann[ din toate florile, =i din céle dulci, =i din cele amar[; ci de céle amar[ ia s[ feré=te, iar din céle buni =i dulci ia. Pentr-acéia sunt fagurii a=a de dulci. Vezi =i socoté=te, o, tic[loase ome, ce iaste albina, cum s[ socoté=te =i s[ feré=te =i nu s[ pune pe florile céle amar[, f[r[ numai pre céle dulci =i ]=i ia dintr-acélea hran[! Dar[ omul, carele iaste domn =i ales de Dumnezeu =i 279

pus st[p`n preste toate lucrurile =i f[pturile, =i iaste cu minte =i cu socoteal[ =i ]nsufle\it =i va s[ dea seam[ ]naintea judec[\ii lui Dumnezeu, iar noi n-am avut at`ta chibzuial[, m[car ca o albin[, s[ cunoa=tem ce iaste dulce =i ce iaste amar. Ce c`te cuvinte auzim de la oameni, =i bune, =i réle, noi nu le alégem care sunt dulci =i care sunt amar[, ce cu toate ne umplem inima, =i s[ afl[ ]ntr-]nsele mai multe amar[ dec`t dulci. Pentr-acéia zice =i Scriptura c[ “vorbele =i cuvintele céle réle stric[ obicéiurile céle bune”, care ]n toat[ vrémea am[r[scu inimile noastre =i nu numai ale noastre, ci =i ale altora a mul\i, carii sunt supt biruin\a noastr[. Dreptu acéia, s[ cade s[ fie domnul cela ce-l va fi ales Dumnezeu =i-l va fi unsu spre domnie. Iar de nu s[ va smeri, nici s[ va pleca lui Dumnezeu, zice Sf`nta Scriptur[: “Cel ce s[ va ]n[l\a, acela s[ va smeri, iar cel ce s[ va smeri, acela s[ va ]n[l\a”. A=ijderea =i domnul carele va vrea s[ cunoasc[ c[ un Domn iaste mai mare, carele au f[cut ceriul =i p[m`ntul, =i s[ s[ smereasc[ ]naintea lui, acela s[ va ]n[l\a; iar domnul carele nu s[ va smeri ]naintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu-l va smeri pre d`nsul, ca =i pre Adam. C[ el, ce domnie era ]n m`inile lui? Iar apoi ce fu? Dar cum nu fu domnie mare ]n m`inile lui, c`nd Domnul nostru Iisus Hristos era tot cu d`nsul =i-i déde raiul ]n m`na lui, =i cu raiul =i déde 7 bun[t[\i? Iar Adam, pentru nesmereniia lui, ce pierdu ]nt`i? }nt`i pierdu c[-=i ]ntoarse Dumnezeu fa\a sa de c[tr[ d`nsul ]n m`nie. A doao ce pierdu? Pierdu acéle 7 bun[t[\i =i le luo Dumnezeu de la d`nsul. A treia ce p[gubi? P[gubi hrana raiului. Adam, pentru nesmereniia lui, scoase-l Dumnezeu =i-l smeri din cinstea =i domniia lui care i-o dedése. Iar fericitul Iov, z[c`nd ]n gunoi gol =i d[spuiat =i cu multe bube, =i-l m`nca viermii, el tot mul\umiia lui Dumnezeu =i zicea: “Mul\umescu-\i, Doamne, Dumnezeul mieu, 280

mul\umescu-\i, c[ gol m-am n[scut din p`ntecele m`ne-mea!” +i ]ntr-acesta chip, Adam din biruin\a =i putérea sa s[ smeri, iar[ Iov, cu smereniia sa, s[ ]n[l\[ din gunoi. A=ijderea =i domnul carele nu s[ va smeri ]ntr-aceast[ lume =i ]ntr-acestu veac =i nu va ]mp[r\i judecat[ dreapt[ robilor lui Dumnezeu =i f[r[ f[\[rnicie. C[ m[car ]mp[rat, m[car domn, m[car boiariu, m[car bogat, m[car s[rac, to\i pre o cale vom s[ mérgem la judecata lui Hristos =i s[ st[m ]naintea lui. +i atunci nu s[ va cunoa=te nici domn, nici ]mp[rat, nici boiariu, nici bogat, nici s[rac, ci to\i vor sta fie=tecarele cu lucrurile sale, m[car bune, m[car réle. Deacii cu ce m[sur[ vom fi ]mp[r\it noi aici oamenilor dreptatea, cu acéia =i noao ni s[ va m[sura. Cum =i ]n Sf`nta Evanghelie zice: “Cu ce m[sur[ ve\i m[sura, cu acéia v[ s[ va m[sura”. De acéia, de ne vom smeri noi lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne va ]n[l\a. Iar domnul cela ce s[ va \inea mare cu putérea sa =i s[ va trufi =i-i s[ va p[rea c[ nu iaste nimini ca d`nsul, dar unul ca tine, o, tic[loase, c`nd nu iaste ]ntru tine putérea Celui de sus? Sau cel ce s[ laud[ =i s[ n[d[jduia=te spre putérea sa =i zice: “Putérnic sunt eu, =i pentru putérea mea pre nimeni nu bag ]n seam[!” O, tic[loase ome, dar cum e=ti tare =i putérnic c`nd pre Dumnezeu l-ai m`niat =i de t[riia cea cereasc[ te-ai lipsit? Ci deaca te-ai lipsit de acéstea de toate, dar ce te mai \ii bogat =i tare =i putérnic? Sau zici: “Bogat suntu, c`t nu iaste altul ca mine ]n lume”. Dar cum te vei chema bogat, c`nd de bog[\iia =i de bun[t[\ile raiului, care-\i era g[tite ]n véci, tu te-ai lipsit de d`nsele ]n véci? Dar acum ce bogat e=ti? Sau de te vei ]mbr[ca ]n haine de fr`nghie, ]mpodobite cu aur =i cu m[rg[ritariu =i cu pietri scumpe =i vei c[uta la d`nsele =i te vei vedea ]mpodobit bine =i frumos, =i vei zice: “Nimeni nu iaste ca mine” =i te vei umplea de bucurie =i de veselie, iar trupul \i 281

l-ai spurcat, =i duhul sf`nt s-au dep[rtat de la tine? Dar cum po\i s[ te bucuri =i s[ te vesele=ti, c`nd duhul cel sf`ntu nu l[cuia=te ]ntru tine, ci au r[mas trupul t[u pustiiu, ca o cas[ c`nd o p[r[sé=te st[p`n[-s[u? C[ tot omul, m[car domn, m[car boiariu, m[car bogat, m[car s[rac, de-ar dob`ndi toat[ lumea =i deaca-=i va piiarde sufletul, deacii ce folos ]i iaste? Ci numai “fericit b[rbatul carele n-au mersu ]n sfatul necredincio=ilor, =i pre scaunul pierz[torilor n-au =[zut, =i ]n calea p[c[to=ilor n-au st[tut, ci ]n légea Domnului au fostu voia lui =i ]n légea lui s[ va ]nv[\a ziua =i noaptea”. +i-i va fi g`ndul =i cugetul tot la Dumnezeu. C[ acela cu Dumnezeu iaste, =i Dumnezeu cu d`nsul! Deacii cu cel ce iaste Dumnezeu, acela iaste putérnic, c[ putérea celui de sus l[cuia=te ]ntr-]nsul. +i acela iaste bogat, c[ruia-i iaste dat[ ]mp[r[\iia ceriului =i hrana raiului. +i acela iaste d[ruit c[ruia ]i iaste d[ruit[ de la Dumnezeu fa\a sa cea luminat[, s[ s[ luminéze ochii lui v[z`nd-o de-a pururea. +i unuia ca acestuia i s[ cade s[ s[ veseleasc[, carele va umplea voia lui Dumnezeu =i trupul s[u =i-l va p[zi ]n cur[\ie, c[ ]ntr-acesta s[ va pogor] duhul sf`nt =i s[ va s[l[=lui ]ntr-]nsul =i va fi tot cu d`nsul. O, c`t iaste de bine a fi tot cu Dumnezeul nostru =i s[ l[cuim cu el =i s[ s[ sature privirea noastr[ pururea de vedérea fe\ii Domnului nostru, =i s[ ia inima noastr[ ]ndulcire =i veselie de la c`nt[rile céle multe =i ]n multe feliuri ale ]ngerilor, care ]n véci niciodat[ nu vor tréce adev[rat. Iat[ fra\ilor, c[ eu c`t m[ putui pricépe despre o parte, eu m-am silit pentru voi =i v-am scris. Iar de voi fi gre=it ceva ]ntr-aceast[ scrisoare a mea, voi, fra\ii miei, s[ m[ ierta\i, ca s[ iarte =i Domnul Dumnezeu sufletele voastre. C[ci c[ scrisoarea aceasta o am s[v`r=it, ci acum trebue s[ s[ lége de d`nsa =i pecéte, pentru c[ cartea care iaste pecetluit[, acéia s[ créde. Iar eu, ]nc[ am socotit c[ de la Adam 282

p`n[ acum au fost mul\i ]mp[ra\i =i mul\i domni, =i multe feliuri de c[r\i s-au f[cut =i au scris =i le-au pecetluit cu pece\i iar apoi toate au trecut ca roao cea de diminea\[ =i acum nimic nu s[ cunoa=te de acei ]mp[ra\i =i de acei domni mari =i putérnici de atunci, nici de ei, nici de pece\ile lor, f[r’ numai lucrurile céle bune ce vor fi f[cut ]n via\a lor, acélea nu vor pieri ]n véci. Pentr-acéia =i eu socotiiu =i v[zuiu c[ dup[ pu\inea vréme =i eu voi s[ m[ petrec din lumea aceasta, =i pece\ile méle vor s[ s[ strice. Drept acéia n-am legat pecéte. Iar de va fi cuiva necaz =i dosad[, c[ci n-am legat pecéte de aceast[ scrisoare, voi s[ asculta\i =i s[ v[ spuiu carea iaste pecétea drep\ilor, cea de veselie =i de bucurie, iar noao p[c[to=ilor cu mult[ pl`ngere =i cu mare jale =i nevoie c`ndu va veni fiiul omenescu cu slava sa =i to\i sfin\ii ]ngeri ]mpreun[ cu d`nsul. Atunci va =[dea pre scaunul m[ririi lui, =i s[ vor aduna ]naintea lui toate limbile, =i va d[sp[r\i pre unul de altul, cum d[sparte p[storiul oile din capre, =i va pune oile despre dreapta, iar caprele d[spre st`nga. Atuncea va zice ]mp[ratul celor despre dreapta lui: “Veni\i, blagoslovi\ii p[rintelui mieu, de mo=teni\i ]mp[r[\iia care iaste g[tit[ voao ]nc[ din-ceputul lumii. C[ am fl[m`nzit =i mi-a\i dat de am m`ncat, ]nseto=at-am =i m-a\i ad[pat, strein am fost =i m-a\i dus ]n casele voastre, gol am fost =i m-a\i ]mbr[cat, bolnav am fost =i m-a\i cercetat, ]n temni\[ am fost =i a\i venit la mine!” Iar drep\ii vor zice: “Doamne, c`nd te-am v[zut fl[m`ndu =i te-am s[turat, sau setos =i te-am ad[pat? C`nd te-am v[zut strein =i te-am dus ]n casele noastre? Sau c`nd te-am v[zut gol =i te-am ]mbr[cat, =i c`nd te-am v[zut bolnav sau ]n temni\[ =i am venit la tine?” Iar ]mp[ratul, r[spunz`ndu-le, va zice: “Adev[rat gr[iescu voao, c[ pentru c[ci a\i f[cut unuia din ce=ti mai mici, mie a\i f[cut”. 283

Atuncea va zice =i celor ce vor fi de-a st`nga lui: “Duce\iv[ de la mine, blestema\ilor, ]n focul cel de véci, care iaste g[tit diavolului =i ]ngerilor lui. C[ am fl[m`nzit =i nu mi-a\i dat s[ m[n`ncu, ]nsetat-am =i nu m-a\i ad[pat, strein am fost =i m-a\i dus ]n casele voastre, gol am fost =i nu m-a\i ]mbr[cat, bolnav am fost =i ]n temni\[ =i nu m-a\i cercetat”. Deacii =i aceia vor r[spunde =i vor zice: “Doamne, dar c`nd te-am v[zut fl[m`nd =i setos, strein sau gol, sau ]n temni\[ =i nu \e-am slujit?” Iar el le va r[spunde zic`nd: “Adev[rat zic voao, c[ci n-a\i f[cut unuia din ce=ti mai mici, mie n-a\i f[cut”. +i ace=tea vor mérge ]n munca cea de véci, iar cei drep\i ]n via\a cea de véci. Vai de noi atunci, f[tul mieu =i voi, fra\ilor, vai de noi, c`nd s[ vor d[sp[r\i ochii no=tri de la fa\a Domnului nostru cea dulce =i-=i va ]ntoarce Dumnezeu c[tr[ noi dosul cu m`nie, =i ne va d[p[rta de la d`nsul, =i nu vom mai vedea fa\a lui ]n véci! Iar cei drep\i vor lua via\a cea de véci, care nu s[ va tréce niciodat[, iar noi vom lua munca cea de vecie, care iar ]n véci nu va tréce. Cei drep\i ]n bucurie, iar noi ]n trist[ciune; cei drep\i vor merge ]n lumina cea cereasc[, cu mult[ veselie =i p[rere bun[, iar noi vom mérge ]n temni\ile iadului cele ]ntunecate, cu multe jale =i pl`ngere =i vaiete. Cei drep\i vor mérge ]n mirosul cel bun al raiului, iar noi vom mérge ]ntru ]mpu\iciunile iadului. Cei drep\i vor mérge ]n rai, ca s[ ]nfloreasc[ ]ntr-]nsul ca crinul ]n véci, iar[ noi vom r[m`nea ca ni=te pleave, iar =i ]n focul cel nestinsu vom fi ar=i. Drep\ii vor =[dea la masa carea =i-o au g[tit cu ostenin\[ lor =i vor lua multe c`ntece ]ngere=ti =i s[ vor veseli ]n inimile lor cu bucurii suflete=ti, care sunt nespuse =i netrec[toare niciodat[, iar noao ni s[ vor pune mése de foc nestinsu, =i atunci s[ vor ]nfrico=a sufletele noastre de iadul care iaste plin de pl`ngeri =i de vaiete. +i 284

cei drep\i ne]ncetat s[ vor bucura =i s[ vor lumina de fa\a Domnului nostru Iisus Hristos, iar noi ]n toat[ vrémea ne vom ]ntuneca de fa\a satanii. Cei drep\i s[ vor ]ndulci de fa\a Dumnezeului celui bun =i milostiv =i necontenit ]i va m`ng`ia =i-i va veseli, iar noi vom r[m`nea f[r’ de Dumnezeu. Deacii tu, f[tul mieu, =i voi, fra\ilor, deaca vom r[m`nea de fa\a cea luminat[ =i dulce a Dumnezeului nostru, atunci ne vom chema s[raci =i dos[di\i, =i c`te lacr[mi =i suspini =i olec[iri ne vor ]mprejura ]ntr-acel ceas =i acel pl`nsu de atunci, cui vom pl`nge sau ce folos vom avea de d`nsul? Au doar ne vom ]nfolosi de fa\a satanii cea groaznic[ =i ]ntunecat[? Sau ne va face el vreun bine? Vede\i, fra\ilor, ce grij[ =i ce ]ntrist[ciune va fi c`nd s[ va d[sp[r\i robul de fa\a st[p`n[-s[u cel dulce =i bun? Deci, de vréme ce socotim noi c[ vom s[ avem mare jale =i ]ntrist[ciune c`nd vom fi dimpreun[ l[cuitori cu chipul =i cu fa\a satanii cea sc`rnav[ =i groaznic[, noi s[ ne ]mbr[c[m ]n ]ndulcirea Dumnezeului nostru =i s[ ]ndr[gim acea fa\[ luminat[ a lui Hristos, Domnul nostru, =i lui ne]ncetat s[-i lucr[m. C[ lacr[mile noastre numai aici ]ntr-aceast[ lume suntu de folos p`n[ suntem vii, iar dup[ moarte noi nu putem nimic s[ lucr[m lui Dumnezeu. C[ cei mor\i nu cred, cei mor\i nu m[rturisescu, cei mor\i nu lucreaz[, celor mor\i nu s[ va d[scoperi nici o tain[; cei mor\i nu fac sfaturile cele bune =i ]n\elépte, cei mor\i nu pot lua plat[. Mortul nebotezat =i mai nainte de judecat[ s[ judec[. Iar cei vii =i cei s[n[to=i, acéia vor l[uda pre Dumnezeu. Dreptu acéia, fra\ilor, s[ ne nevoim s[ lucr[m lui Dumnezeu p`n[ suntem vii, ca s[ nu s[ apropie vrémea =i s[ ne afle nelucra\i lucrurile lui Dumnezeu. C[ deaca ne va apuca acea vréme f[r[ ]ndreptare, deacii ce r[spunsu vom da atunci Dumnezeului nostru? Au doar vom zice c[ n-am avut besérici, 285

sau n-am avut proroci, sau n-am avut mucenici? Dar scripturile céle dumnezie=ti au n-am avut? Lucruri suflete=ti au nu sunt? C[ci dar =[dem aici ]n zadar? Au nu vede\i c[ soarele face umblarea sa? Au nu vede\i luna slujind celui ce o au f[cut? Au nu vede\i f[ptura slujind f[c[toriului s[u? Au nu vede\i toate stihiile lucr`nd, fie=tecare precum ]i iaste tocmeala =i pre ce iaste f[cut[? Dar voi, c[ci =[de\i ]n zadar dos[dindu-v[ firea voastr[, c[ci v[ potrivi\i idolilor celor mor\i, au nu ave\i ochi s[ vede\i frumuse\ile f[pturii =i s[ c`nta\i celui ce au f[cut f[ptura? N-ave\i gur[ =i limb[ s[ v[ d[=tepta\i spre lauda =i spre m[rirea cuvintelor celor ce-s spre d`nsul? Au nu ave\i m`ini, s[ le tinde\i spre milostenie? Picioare n-ave\i, s[ alerga\i c[tr[ c[r[rile facerii de bine? C[ci =[de\i aici toat[ ziua ]n zadar, p`n[ c`ndu v[ ap[ra\i de st[p`niia mea? Iar ei ziser[ lui, c[ pre noi nimeni nu ne-au luat. Dar cum vom putea zice: “Nu ne-au luat nici ne-am priimit nimini”? C[ cuv`ntul m`ntuitoriului nostru, cum zice ]n Sf`nta Evanghelie =i totdeauna m[rturisindu-ne, zice: “Cel ce va vrea s[ intre s[ lucréze ]n viia mea, sau ]n ceasul dent`i, sau la ceasul al =aselea, sau la ceasul al noaolea, sau la ceasul al unspr[zécelea, tot va lua plat[“. Pentr-acéia =i la noi, fra\ilor, m[car d[ ne-am =i lenevit =i de cuv`ntul Dumnezeului nostru n-am grijit =i n-am gr[bit s[ intr[m la lucrul Domnului ]n ceasul cel dint`i, dup[ porunca lui, iar p`n[ st[ s[rb[toarea, noi ]ncai de la al unspr[zécelea ceas s[ gr[bim s[ intr[m, c[ Domnul nostru iaste mult milostiv, pentr-acéia ne va milui =i pre noi. C[ c`t iaste de bun[ poc[in\a care o va face omul c[tr[ Dumnezeu, c[ iaste ca =i a celor dent`i! C[ vor fi mul\i din cei dint`i apoi, =i din cei de apoi ]nt`i. O, fra\ilor, vede\i c`t iaste de bun Domnul Dumnezeul nostru? Cum puse pre noi, ce=ti de apoi, cu cei dint`i! +i 286

osteneala nu iaste tot ]ntr-o potriv[, iar plata ]ntr-o potriv[. Durérea ne]ntocma, iar ]nd[stulirea ]ntocma. Nevoin\ele nu tot ]ntr-un chip, iar slava ]ntr-un chip. Ce=ti de apoi, numai un ceas f[cur[. Un ceas pl`nse muiarea cea curv[ =i-=i d[r[p[n[ p[rul care r[u =i-l ]mpletise, =i s[rut`ndu picioarele tale Doamne; =i aduse \ie mirul cel cerescu, mir p[m`ntescu; =i o d[rui=i cu dar ca acela, s[ fie fat[ \ie. Un ceas alerg[ c[tr[ tine t`lhariul, c`nd te v[zu r[stignit pe cruce, zic`nd: “Adu-\i aminte, Doamne, de mine, c`nd vei veni ]ntru ]mp[r[\iia ta”. +i numai pentru acest cuv`ntu ]i d[schise=i raiul. Pre Pavel, gonitoriul, c[ci pl`nse un ceas, f[cu=i-l ca evanghelist. “Ce=ti de apoi numai un ceas au f[cut, =i i-ai f[cut ]ntocma cu noi, carii am r[bdat greutatea =i z[duhul zilii?” Dar iubitoriul de oameni Dumnezeu ce zice unora ca acestora? C[ r[spunse unuia dintr-]n=ii =i-i zise: “Priiatene, nici o nevoie nu-\i fac, c[ eu ]n tot ceasul sunt gata s[ rabdu gre=alele zidirii méle, care o am iubit, =i ]n toat[ vrémea a=tept, deaca au gre=it, s[ s[ poc[iasc[. +i cel ce va veni c[tr[ mine c`t de pu\in nu-l voi goni de la mine”. Iat[, fra\ilor, vede\i c[ totdeauna ne m[rturisé=te Domnul nostru =i zice c[ cel ce va merge c[tr[ d`nsul, nu-l va goni de la el. Pentr-acéia =i noi s[ ne nevoimu, p`n[ iaste t`rgul s[ t`rguim. C[ deaca s[ va sparge t`rgul, decii nu vom mai afla nimic s[ ne cump[r[m; ci p`n[ ne iaste t`rgul la m`n[, noi s[ cump[r[m. S[ iubim pre Dumnezeu cum s[ cade =i ]n toat[ vrémea s[ facem lucrurile céle bune carele plac lui, c[ acesta iaste t`rgul. +i p`n[ nu apune soarele, c[ deaca va apune soarele, decii nimic nu vom putea lucra de céle ce plac lui Dumnezeu. Ce s[ ne nevoim, fra\ilor, ]naintea Dumnezeului nostru p`n[ nu apune soarele din ochii no=tri. C[ de-acii nu vom putea ]ntra ]n ograda Dumnezeului nostru. C[ a=a s-au ]nd[r[cnat =i s-au lenevit =i céle 5 féte =i 287

n-au vrut s[ lucréze lui Dumnezeu =i nu =-au cump[rat untdelemnu p`n[ au fostu t`rgul. Pentr-acéia le ]ncungiurar[ ]ntunérecul ne]ndreptate =i f[r’ de untdelemnu. +i cer=ur[ untudelemnu de la célélalte 5 féte, care era acolo, =i ziser[ a=a: “Voi a\i lucrat lui Dumnezeu =i a\i umplut voia lui =i p`n[ au fost t`rgu voi v-a\i cump[rat untdelemn, iar noi n-am lucrat lui Dumnezeu, nici n-am umplut voia lui, =i p`n[ au fost t`rgul noi nu ne-am cump[rat untdelemnu. Ci iat[ c[ ne-au ]ncungiurat ]ntunérecul. Ci ne da\i =i noao din untuldelemnu al vostru, s[ ne aprindem candilile, ca s[ luminéze =i ochii no=tri ]ntr-acest ]ntunérec”. Deacii acéle 5 féte ]n\elépte r[spunser[ celor nebune =i le ziser[: “Dar de nu ne va ajunge acest untudelemnu =i noao =i voao? Ci p[sa\i la cei ce v`ndu =i v[ cump[ra\i”. Iar iale, deaca merser[ la t`rgu, t`rgul fu spartu, =i nu aflar[ s[-=i cumpere untdelemnu, s[-=i luminéze luminile lor, ci le ]ncungiurar[ ]ntunérec foarte cumplit =i le ]ncuiar[ por\ile ceriului. Deacii iale strigar[ de-ntunérec =i ziser[: “Doamne, Doamne, d[=chide-ne!” Iar ginerile r[spunz`ndu zise: “Adev[rat v[ gr[iescu, c[ nu v[ =tiu cine sunte\i”. Pentr-acéia, fra\ilor, s[ ne nevoim p`n[ avem vréme, ca s[ nu ne apuie soarele =i s[ nu fim intra\i ]ntru ]mp[r[\iia ceriului =i s[ nu ne ]ncungiure ]ntunérecul, ca si pre céle 5 féte nebune, =i s[ strig[m din’ tunérec, c`nd s[ vor ]ncuia por\ile céle cere=ti =i soarele va apune. S[ ne témem s[ nu se vat[me inima noastr[, auzind cuv`ntul acela carele au zis céle 5 féte nebune, ci s[ c[dem c[tr[ Dumnezeu cu smerenie mai nainte, p`n[ nu vor fi por\ile cere=ti ]ncuiate =i p`n[ gr[ia=te Dumnezeu c[tr[ noi cu bl`ndé\e =i cu mult[ umilin\[ ne ]ntreab[ =i zice: “O, zidirea mea, eu am f[cut pre voi din p[m`nt cu m`inile méle =i v-am dat suflet din gura mea, =i a\i fost vii. Pentru dragostea voastr[, zidirea mea, 288

eu v[rsai s`ngele mieu. Pentru Adam s`ngele mieu s[ v[rs[, iar trupul cel c[zut a lui Adam s[ r[dic[ =i firea lui Adam cea ]ntunecat[ o schimbaiu, =i nu numai a lui Adam, ci a toat[ zidirea mea, care m[ va iubi =i au fost din r[d[cina lor, care o am izb[vit eu =i pre voi, pre to\i, de fa\a satanii cea sc`rnav[ =i spurcat[. +i v-am d[ruit fa\a mea cea luminat[, ca s[ v[ lumina\i de d`nsa to\i ]n toat[ vrémea. +i totdeauna eu a=teptu carele va vrea s[ vie c[tr[ mine s[ s[ ]ndulceasc[ pururea de fa\a mea. Iar voi, cu voia voastr[ ]n=iv[, v[ da\i ]n fa\a satanii. Fa\a mea nu o a\i iubit, iar fa\a satanii o a\i iubit. Crez, eu v-am izb[vit de fa\a satanii, dar acum cine v-au sf[tuit s[ lua\i iar ]ntunérec de la fa\a lui? Fa\a mea nu o a\i iubit, iar fa\a c[lc[toriului mieu =i a vr[jma=ului vostru voi o a\i iubit. Eu v-am g[tit voao raiul mieu =i v-am d[ruit cununi vécinice, ]mpletite, iar voi, f[ptura mea, c[ci n-a\i venit la raiul mieu =i s[ lua\i cununile care v[ le-am g[tit voao =i s[ l[cui\i cu d`nsele. Ci, ]n locul raiului mieu, voi a\i luat pu=c[riile iadului. C[ eu n-am g[tit voao, f[ptura mea, pu=c[riile iadului, ci le-am g[tit satanii =i ]ngerilor lui. Dar voi c[ci a\i l[sat pe mine =i raiul mieu =i-a\i mersu ]n iad, care au fost g[tit diavolilor. C[ =ti\i c[ voao am g[tit raiul mieu =i v[ l-am d[ruit. +i masa mea cea dulce =i neputrizitoare =ti\i c[ de la mine voao au fost d[ruit[, zidirea mea, ca s[ v[ bucura\i de d`nsa =i denaintea voastr[ niciodat[ s[ nu s[ ia. Iar voi, c[ci n-a\i luat darul mieu =i c[ci n-a\i venit la masa mea s[ lua\i bucurie =i veselie, ci masa mea o a\i p[r[sit =i a\i mersu la masa focului celui nestinsu =i la viermii cei neadormi\i. C[ =i acéia mas[, zidirea mea, ]nc[ nu o am g[tit voao, ci o am fost g[tit c[lc[toriului mieu =i vr[jma=ului vostru, diavolului. +i ]n focul cel nestinsu =i ]n viermii cei neadormi\i, cine v-au poruncit s[ intra\i, c[ eu nu v-am ]ndemnat s[ intra\i, 289

nici am fost g[tit voao, zidirea mea, ci am fost g[tit tot c[lc[toriului mieu =i vr[jma=ului vostru, diavolului. Iar voao, zidirea mea, v-am fost d[ruit bucuriia mea =i glasul ]ngerilor miei pentru voi l-am fost g[tit, ca s[ v[ veseli\i de glasurile lor =i de fa\a mea cea dulce. Dar voi, f[ptura mea, c[ci v-a\i lep[dat de fa\a mea =i a\i iubit fa\a satanii. Crez, =tiut-a\i voi c[ a mea zidire a\i fost, iar nu a\i fost a satanii. +i eu mi-am v[rsat s`ngele mieu s[ v[ izb[vescu de la fa\a lui, =i iat[ c[ a\i fost izb[vi\i. Dar apoi, de voia voastr[ c[ci a\i mersu iar la fa\a diavolului =i c[ci a\i mersu de voia voastr[ ]n tartarul cel réce =i ]n vaietele cele ne]ncetate, unde iaste scr`=nirea din\ilor, iar glasul =i c`nt[rile ]ngerilor miei voi le-a\i p[r[sit. C[ =ti\i c[ n-am g[tit eu voao, f[ptura mea, tartarul cel réce =i vaiete céle ne]ncetate =i scr`=nirei din\ilor, ci v-am g[tit voao binele, care nu-l poate auzi omul cu urechile lui, nici ]l poate socoti cu mintea sa, nici la inima lui n-au intrat, cum ]n=iv[ vede\i acum ce am fost g[tit voao. +i atunci cu multe bl`ndé\e =i cuvinte dulci va chema Dumnezeul nostru pre cei drep\i c[tr[ d`nsul =i le va zice a=a: “Veni\i la mine, mo=ténii miei, care a\i urmat tot cuvintelor méle =i pre mine a\i iubit! Lua\i-v[ acuma darurile care v[ le-am g[tit!” Dar cu c`t[ bucurie vor merge drep\ii =i vor lua slav[ de la Dumnezeul nostru! Deacii atuncea va zice =i celor p[c[to=i: “P[sa\i de la mine, neurm[torii miei, carii n-a\i urmat niciodat[ cuvintelor méle, nici pre mine n-a\i iubit! P[sa\i ]ntru ]ntunérecul cel osebit =i ]n focul cel vécinic, care l-am fost g[tit eu diavolului =i ]ngerilor lui, iubi\ilor vo=tri, pre carii voi totdeauna i-a\i iubit =i voirilor lor a\i urmat. C[ eu v-am fost izb[vit de fa\a lor, iar[ voi i-a\i iubit. Pentr-acéia, deaca vréme ce a\i iubit fa\a lor, iar voi l[cui\i cu d`n=ii ]ntru ]ntunérecele céle osibite =i ]n 290

tartarul cel réce ]n véci! +i de acum s[ fi\i d[sp[r\i\i de mine ]n véci, =i s[ fi\i lipsi\i de toate bun[t[\ile méle, =i s[ nu mai vede\i fa\a mea ]n véci, ci s[ fi\i blestema\i =i ]n toat[ vrémea ]nfrico=a\i de fa\a diavolului, c[ voi de a voastr[ bun[ voie l-a\i iubit”. +i a=a vor mérge drep\ii ]n bucuriia Domnului s[u =i s[ vor bucura de-a pururea de fa\a lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Iar noi, ce=ti p[c[to=i, vom r[m`nea blestema\i ca s[ nu mai vedem fa\a Domnului nostru, nici ale drep\ilor lui. Atuncea s[ va d[sp[r\i Dumnezeu cu drep\ii s[i, iar noi cu multe lacr[me =i umilin\[ vom striga =i vom zice: “Bucur[-te, raiule, c[ au intrat ]n tine Domnul t[u cu drep\ii s[i! Bucura\i-v[ =i voi, drep\ilor, priiatenii no=tri, c[ acum ne d[sp[r\im unul de altul, =i noi cu mult[ grij[, iar voi cu mult[ veselie. C[ ]ntraceast[ lume am fost to\i priiateni dinpreun[; ci pentru c[ci a\i iubit pre Domnul nostru, pentru acéia ast[zi v[ chema\i iubi\ii lui Dumnezeu =i priiatenii lui =i v[ ve\i veseli de fa\a lui ]n tot ceasul. Iar noi ]n=ine ne-am pierdut =i ne-am lipsit de fa\a lui =i de bun[t[\ile lui céle dumnezeie=ti, care le-au g[tit tuturor care-l iubescu, iar noi ]n=ine ne-am dat satanii =i pre satana am iubit. Pentr-acéia =i Dumnezeu satanii ne-au dat”. Dar acum ce vom s[ r[spundem =i ce vom s[ mai zicem, f[r[ numai: “Dreptu e=ti, Doamne, =i dreapt[ iaste judecata cu carea ne-ai judecat. C[ pentru volniciia noastr[ am dob`ndit fa\a satanii =i l[ca=ul lui, =i de ast[zi ]nainte nu vom mai vedea luminata fa\a ta, =i din temni\ile iadului de acum niciodat[ nu vom mai ie=i”. Vai de noi, vai de noi! C[ acum ne d[sp[r\im de fa\a lui Dumnezeu =i de bun[t[\ile lui ne lipsim =i judec[toriul ne-au judecat, =i por\ile ceriului s-au ]ncuiat =i s-au pecetluit, ca s[ nu s[ mai ia binele drep\ilor din m`inile lor niciodat[. Iar pre noi, ce=ti p[c[to=i, ne va acoperi focul cel iute =i ]ntunérecul cel osebit. +i s-au 291

pus =i noao pece\i ca s[ nu mai ie=im de acolo niciodat[, nici s[ avem nici o m`ng`iare. C[ de am fi vrut s[ ne m`ng`iem, iar gurile noastre nu pot s[ ]nceap[ s[ gr[iasc[ una cu alta, c[ s-au umplut de vaiete =i de focul cel de véci. Sau de am vrea s[ c[ut[m cu ochii unul spre altul, s[ ne m`ng`iem =i s[ ne ]mbl`nzim, iar vederile ochilor no=tri v[d alte vederi =i nu mai pot c[uta, c[ s[ orbescu de ]nmul\irea lacr[milor =i s[ ]nfrico=az[ de fa\a satanii. Iar de am vrea s[ ne m`ng`iem cu cugetul, ce m`ng`iare va s[ fie c`nd acea munc[ n-are sf`r=it, f[r[ numai pl`ngere =i vaiete =i dureri. Drept acéia, f[tul mieu, Theodosie, =i voi, al\i fra\i to\i, acéia iaste pecétea cea adev[rat[: a celor drep\i ]ntru bucuria cea de véci, iar a celor p[c[to=i pecéte iaste ]n iad, cu satana, ]n pl`ngerea =i ]n vaietele céle de véci. Deci, fra\ilor, s[ alerg[m c[tr[ Dumnezeul nostru =i s[ umplem voia lui, s[ iubim fa\a lui, ca s[ nu ne d[zlupeasc[ de fa\a sa c`nd s[ vor pune pece\ile =i s[ fim so\ii p[c[to=ilor ]n iad, ca ceia ce au iubit fa\a satanii. Ci s[ alerg[m c[tr[ Dumnezeu cu milostenie, cu poc[in\[, cu dragoste fr[\easc[, cu cur[\ie =i cu rug[ciuni curate =i s[ ne plec[m fé\ele pre p[m`nt =i s[ zicem a=a: “Pleac[-te, fa\a mea, pre p[m`ntu, pleac[-te, c[ din p[m`nt e=ti =i iar[=i ]n p[m`nt vei s[ mergi!” Iar mintea noi s[ ni-o ]n[l\[m sus, c[tr[ Dumnezeul nostru, carele iaste ]n ceriuri, cu mult[ pl`ngere =i umilin\[ ca s[ urm[mu Domnului nostru =i s[ zicem: “Milostivé=tete spre noi, Doamne, milostivé=te-te, c[ am f[cut r[u =i multe p[cate ]naintea ta =i n-avem pre nimeni cu mil[, f[r[ numai pre tine, Dumnezeul nostru! Pentr-acéia alerg[m c[tr[ tine Doamne, Dumnezeul nostru, ca s[ ne milue=ti”. Iar Domnul nostru iaste mult milostiv =i oricine mérge c[tr[ d`nsul nu-l gone=te de la sine. A=a =i noi, de vom mérge c[tr[ d`nsul, nu vom fi goni\i, ci ne va da c[mara sa cea bun[ =i ne vom ]ndulci de d`nsul ]n vécii vécilor, amin. 292

+i iar, f[tul mieu, Theodosie, =i voi, iubi\ii miei fra\i =i mo=téni ]mp[r[\iii =i domniei noastre, mai nainte de semnul pece\ii eu am cer=ut de la voi iert[ciune, ca s[ ierta\i pre mine p[c[tosul de voi fi gre=itu, sau v[ voi fi dos[dit cu aceaste cuvinte ce am scris aici. C[ pentru voi m-am silit =i m-am nevoit, =i acum, la sf`r=it, deaca sf`r=iiu, iar plecai fa\a mea spre dragostea dumneavoastr[. C[ eu nu m[ socotescu a fi vreun ]n\eleptu, sau s[ aibu minte des[v`r=it[, sau s[ fiu cu vreo vrednicie ]ntregu sau slujitoriu =i ]ng[duitoriu lui Dumnezeu, ci suntu mai p[c[tos dec`t to\i c`\i suntu n[scu\i pre p[m`ntu. +i ]n\ele= =i auziiu gura lui Solomon zic`ndu: “D[ ]n\eleptului pricin[, =i mai ]n\elept va fi”. Pentr-acéia =i eu, m[car de nu suntu harnic =i vrédnic s[ ar[tu c[tr[ voi at`ta ostenéle, iar dumneavoastr[ ]nc[ mai mult s[ adaogere\i bun[tate c[tr[ Dumnezeu =i cu dragostea cea dumnezeiasc[ =i cu cuvintele lui s[ o umple\i. Ca s[ ]mp[r[\i\i ]mpreun[ cu Domnul nostru Iisus Hristos ]n ceriu, a c[ruia iaste slava, cu tat[l =i cu duhul sf`nt, acum =i pururea =i ]n vécii vécilor, amin. XIII. Rug[ciunea lui Ioan Neagoe voievod, care au f[cut la ie=irea sufletului s[u c[tr[ Domnul nostru Iisus Hristos, =i iertarea carea s-au iertat de c[tr[ coconii s[i =i de c[tr[ cocoane =i de c[tr[ boiarii s[i cei mari =i cei mici =i de c[tr[ alte slugi ale sale, de c[tr[ toate. Cu cuvinte de umilin\[ Slovo 29

Miluia=te-m[, Iisusul mieu cel dulce =i Dumnezeul mieu, miluia=te-m[! C[ tu e=ti ]nviiarea =i via\a mea! C[ acum eu intraiu ]n pomenirea mor\ii, c[ cu totul m[ ]mbr[cai ]n grij[, ]n trist[ciuni =i ]n fric[, cuget`nd cum voi s[ m[ 293

]nt`mpin cu judecata ta cea ]nfrico=at[ =i sufletul mieu cel tic[los cum va tréce prin v[mile céle nef[\arnice. +i v[zuiu, Dumnezeul mieu, ceasul mor\ii méle apropiindu-se =i fuiu p[r[sit de to\i c`\i fuser[ ai miei, =i-mi fu a c[l[tori pre calea cea de ]ntrist[ciune =i s[ intru prin u=ile strimt[rii. +i dup[ acea cale de ]ntrist[ciune =i dintr-acéle u=i strimte sau m[ voi putea izb[vi, sau ba, ca s[ v[zu =i eu fa\a ta cea luminat[, Dumnezeul mieu. Ci =tiu c[ dup[ p[catele méle nu m[ voi putea izb[vi, ci acum toat[ n[dejdea mea pre tine puiu, Dumnezeul mieu, =i c[zuiu cu fa\a mea jos pre p[m`nt =i alergai c[tr[ mila ta cea mult[ =i, strig`nd cu glas de umilin\[ =i cu lacr[mi amari, zi=: “O, ]mp[rate a toate \iitoriu, care ai f[cut ceriul =i p[m`ntul, marea =i tot ce iaste ]ntr-]nsa, bunule =i iubitoriule de oameni! De tine s[ cutremur[ puterile céle cere=ti, pre tine c`nt[ soarele, pre tine te sl[vé=te luna, \ie s[ roag[ stelele, pre tine ascult[ lumina, de tine s[ cutremur[ f[r[fundurile, ]n voia ta fac izvoar[le apelor! Tu ai ]ntinsu ceriul ca o piiale, tu ai ]nt[rit p[m`ntul pre ape, tu ai ]ngr[dit marea cu n[sip, tu ai v[rsat suflere tuturor jiganiilor! Puterile ]ngerilor celor mai mari \ie sluj[scu, cétele céle ]ngere=ti \ie s[ ]nchin[, heruvimii cei cu ochi mul\i =i serafimii cei c`te cu 6 aripi ]mprejurul t[u zboar[ cu fric[ =i s[ acopere! C[ tu, fiind Dumnezeul cel nescris, cel f[r’ de ]nceput =i negr[it, cu mila ta cea nespus[ m-ai r[dicat pre mine, s[racul, din gunoi, cum zice prorocul, =i m-ai pus s[ fiu p[storiu =i ]nv[\[toriu turmei tale. Iar eu, lenevosul =i neb[g[toriul de seam[ =i nevrednicul, cu negrijirea mea nu am ferit porunca ta, nici am p[zit ce mi-ai dat ]n seam[, ci am r[mas de turma ta =i nu i-am f[cut nici un bine. Vai de mine, lenevosul c[ am pierdut turma ta! Dar acum, cu ce fa\[ m[ voi ar[ta eu ]naintea Dumnezeului mieu =i cu ce 294

]ndr[zneal[ voi c[uta la tine, c`nd eu, Doamne, sunt ]naintea ta vi\a cea pustie =i smochinul cel sterpu? Eu, Doamne, sunt zidirea ta. Spurcat-am, Doamne, zidirea ta, spurcat-o-am =i am ]ntinat casa ta, =i n-am cuvinte curate s[ rog pre mila ta cea mult[, nici poci r[dica ochii miei, Doamne, ]n sus, s[ v[zu ]n[l\imea ceriului t[u. Nu m`niia, Doamne, urgiia ta, pentru f[rdelegile méle! C[ de unde voiu putea eu, Dumnezeul mieu, s[ ]ncep mai nainte =i s[ pl`ngu p[catele méle c[tr[ mila ta? C[ p[catele méle eu nu le poci socoti, c[ suntu ca stélele ceriului =i ca n[sipul m[rii, care am f[cut eu ]naintea ta, st[p`nul mieu. Ci ]ns[, Doamne, eu sunt zidirea ta =i casa ta, pentr-acéia nu m[ l[sa ]n m`inile satanii, nici s[ fiu ]ncuiat ]n pu=c[riile iadului, s[ nu s[ bucure satana de mine, zidirea ta =i robul t[u NEAGOE. Auzi, Doamne, ]ntr-acesta ceas =i pre mine, pre Neagoe, robul t[u cel p[c[tos =i tic[los, neb[g[toriul de seam[ =i ne]n\eleptul, cum ai auzit =i pre Iezechiia ]n ceasul mor\ii! }ntr-acela=i chip auzi =i pre mine neharnicul, robul t[u, c[ alt n-am c[tr[ cine mai alerga, Doamne, f[r[ numai c[tr[ mila ]ndur[rii tale. +i nu m[ priimi ca pre Iezechie, ci ca pre unul din n[emnicii t[i cei mai pro=ti.” +i a=a rug`ndu-m[, zi=: “Bucur[-te, st[p`n[, Fecioar[ Maria, n[sc[toarea lui Dumnezeu, sprijinitoarea =i ajut[toarea cea grabnic[ a cre=tinilor =i roag[ pre Dumnezeu pentru mine. Bucur[-te, cinstit[ =i f[c[toare de via\[ cruce, dupre care au izvor`t via\[ a toat[ lumea! Bucura\i-v[, toate puterile cere=ti, ]ngerilor, mai marii ]ngerilor =i v[ ruga\i pentru mine! Bucur[-te =i tu, cinstite proroace =i predtece, botez[toriul Domnului =i m[rturisitoriul poc[in\ei; roag[-te pentru mine! Bucura\i-v[, apostolilor, m[rturisitorii vestirii cei bune a lui Dumnezeu, carii a\i scos 295

oamenii den ]n=[l[ciunea diavolilor céle ]ntunecate =i i-a\i ]ndreptat c[tr[ lumina drept[\ii =i v[ ruga\i pentru mine! Bucur[-te, frumoase raiule, care te pohtescu to\i cei ce au slujit bine lui Dumnezeu. Bucura\i-v[, sfin\ilor mucenici, care a\i p[timit pentru Hristos =i a\i luminat pren temni\e =i v-a\i ispitit cu sabii ascu\ite =i nu v-a\i ]nfrico=at de fier[le céle groaznice =i cumplite, ci v-a\i luptat =i v-a\i nevoit s[ v[ asem[na\i patemilor lui Hristos =i a\i luat cununile céle neputrede =i a\i dob`ndit ]mp[r[\iia ceriului; ci, av`nd ]ndr[zneal[ c[tr[ Dumnezeu, ruga\i-v[ pentru mine! Bucura\i-v[, patriar=ilor, sfin\ilor, purt[torii de Dumnezeu p[rin\i, carii a\i m[rturisit pren cet[\i =i pren ora=e Sf`nta Evanghelie =i pre Hristos a\i ar[tat, =i a\i luat daruri din ceriu =i lumina cea f[r’ de ]nserare a\i c`=tigat, ruga\i-v[ pentru mine! Bucura\i-v[, preacuvio=ii lui Dumnezeu pustnici, carii a\i l[cuit prin pustii =i prin pe=tere =i postului =i privegherii v-a\i ]nv[\at ]n sfintele lavre =i a\i ]ng[duit lui Dumnezeu =i n-a\i gustat din bun[t[\ile p[m`ntului =i cu dor mare v-a\i ]naripat c[tr[ Dumnezeu =i duhul cel sf`nt au l[cuit ]ntru voi =i v-a\i ]ndulcit de hrana raiului =i pohta voastr[ a\i umplut =i a\i umblat pe calea cea dreapt[, ca ni=te ucenici ai lui Hristos! Pentru acéia v[ ruga\i pentru mine. Sp[si\i-v[ =i voi, ce=ti mai de apoi patriar=i =i preo\i, care a\i l[cuit pren ora=[ ]n traiul cel curat a lui Dumnezeu =i a\i m[rturisit cuvintele lui Iisus Hristos ]n toat[ vrémea! Sp[si\i-v[ =i voi, c[lug[rilor, carii l[cui\i ]n pustiile céle ]ntunecate =i prin pe=tere =i prin propastii, ]ntre hier[le céle iu\i =i réle. Sp[si\i-v[ =i voi, c[lug[rilor carii l[cui\i prin lavre =i prin m[n[stiri, ]mpodobitorii biséricilor =i ]ng[duitorii lui Dumnezeu! Sp[si\i-v[, ]mp[ra\ilor, domnilor, carii sunte\i drep\i sl[vitori cre=tini =i a\i vie\uit ]n frica 296

lui Dumnezeu =i a\i umblat pre calea lui =i a\i ]mp[r\it milostenie =i cuvintele lui Dumnezeu le-a\i umplut =i le-a\i p[zit! Sp[si\i-v[ =i voi, boiarilor =i judec[torilor! Sp[si\iv[ =i voi, s[racilor, =i voi, fe\ii miei =i fétele méle! Sp[si\i-v[ =i voi, boiarii miei =i slugile méle céle credincioase, carii mi-a\i slujit bine! Sp[si\i-v[ to\i =i ruga\i pre Dumnezeu pentru mine! Sp[se=te-m[, Doamne, =i pre mine, pre Neagoe, robul t[u cel lenevos =i tic[los.” A=a rug`ndu-m[, eu v[zui c[ mi s[ apropie ceasul cel de apoi. Deacii strigai cu glas de umilin\[ =i zi=: “Iat[, acum mi s[ apropie ceasul mor\ii, ci p[sa\i de chema\i pre iubi\ii miei coconi =i pre dragile méle cocoane =i pre dragii miei boiari =i slugi”. Iar ei venir[ to\i la mine =i st[tur[ ]naintea ochilor miei =i le zi=: “Veni\i, iubi\ii miei =i dragii miei coconi, carii sunte\i ochilor miei mai lumina\i dec`t str[lucirile soarelui, avu\iia cea scump[ =i comoara inimii mele! C[ ast[zi, fe\ii miei, v[ d[sp[r\i\i de mine =i s[ri\i de la inima mea ca o sc`nteie c`nd sare pre fa\a apei m[rii, ]n ad`ncurile céle ]ntunecate =i ]n valurile céle cumplite. +i ast[zi toate valurile m[rii s-au pornit asupra voastr[; deci de ast[zi ]nainte, fe\ii miei, cu care de acéstea ve\i s[ v[ lupta\i ]nt`i, c`nd sunte\i acum ca acea sc`nteie, care fu zis[ mai nainte? Iar eu, acum, odraslele méle, voi s[ v[ ]nv[\, precum zice Solomon: «Fiiule, priimé=te ]nv[\[tura t[t`ne-t[u =i ascult[ sfatul m`ne-ta, ca s[ tr[ie=ti ]n veci»”. Dreptu acéia, fe\ii miei, =i eu v[ ]nv[\, mai nainte de toate, de acéstea: s[ ave\i frica lui Dumnezeu ]n inimile voastre =i s[ v[ fie sufletele curate, dinpreun[ cu trupurile, =i s[ iubi\i s[racii =i mi=[ii =i s[ le face\i milostenie =i s[ v[ ruga\i lui Dumnezeu =i preacuratei lui maici cu tot de-adinsul, =i nu numai din gur[, ci cu toat[ inima =i cu tot sufletul =i cu tot cugetul. C[ Domnul Dumnezeul =i 297

st[p`nul nostru Iisus Hristos iaste bun =i ]ndur[tor =i milostiv =i cu mila sa va ]mbl`nzi toate valurile m[rii, care sunt r[dicate asupra voastr[. +i ve\i trece c[tr[ lini=te cu bine =i cu bl`ndé\e, unde s[ vor unge trupurile voastre, =i ve\i domni ]n lumea aceasta cu pace, iar sufletele vor dob`ndi sufletescul bine cel de véci, cu cei ce au ]ng[duit lui Dumnezeu din véci =i p`n’ acum. Veni\i =i voi, turturi\ile méle cocoane, iubitile pustiit[\ii, nu sta\i departe de mine, ci v[ apropiia\i de mine! C[ voi, cocoanele méle, de acum ]nainte sunte\i ca turtureaoa ceia ce s[ d[sparte =i-i piiare so\iia. Deacii, mult[ jale =i dor are pentru d`nsa, =i niciodat[ pre copaci verde nu s[ pune, ci tot pre uscat, =i c`nd va s[ bea ap[, ]nt`i o turbur[ cu degetele picioarelor =i atuncea bea. +i niciodat[ inima ei nu mai dob`nde=te veselie. A=ijderea =i voi, cocoanele méle =i turturi\ile méle, acum v[ d[sp[r\i\i de mine =i c[de\i ]n grea s[r[cie. Veni\i =i voi, boiarii miei cei credincio=i =i slugile méle, carii mi-a\i slujit bine ]n toat[ via\a mea =i lua\i ast[zi aminte glasul gurii méle =i-l asculta\i! C[ ast[zi traiul vie\ii méle s[ sf`r=a=te =i ceasul cel de apoi mi s-au apropiat. Ast[zi lumina ochilor miei, cu care ]n toat[ vremea priviiam spre lucrurile céle trec[toare =i spre slava cea de=art[ a lumii ace=tiia =i cu carii ]n toat[ vremea v[ ]mbl`nzeam, dragii miei, =i voi lua\i de la d`n=ii veselie =i bucurie, iat[ acum c[ apuser[, =i alt[ privire dob`ndiiu =i de acum nu-mi mai iaste a mai privi spre voi cu veselie. Ast[zi limba mea, cu carea de-a pururea v[ ]ndulceam =i dinpreun[ cu voi petreceam =i ne veseleam, acum s[ am[r] =i s[ ]ncue =i de acum nici o vorb[ dulce nu v[ poate r[spunde =i s[ v[ gr[iasc[. Ast[zi frumsé\ea fé\ii méle, care o sp[lam ]n b[ile céle calde =i ]n odihna cea bun[ =i ]n slav[ d[=art[, acum 298

toate ]ntunecar[. +i urechile mele, cu care ascult[m vioar[le =i tobele =i surlele =i canoanele =i alte feliuri de veselii multe, acum s[ astupar[. Ast[zi anii miei =i zilele vie\ii méle toate s[ sf`r=ir[, carii i-am cheltuit ]n zadar ]n lumea aceasta, =i slava mea trecu ca o umbr[ =i s[ usc[ ca florile c`mpurilor. Ast[zi mintea mea cea ne]n\eleapt[, cu carea niciodat[ n-am cugetat, nici am avut g`ndu s[ m[ g[tescu de c[l[toriia ace=tii c[i, acum ce folos ]mi iaste mie, celuia ce n-am f[cut nici un bine ]naintea Dumnezeului mieu celui bun? }nt`i, c[ n-am avut dragoste c[tr[ d`nsul; a doao, pentru ]n=[l[ciunea ace=tii lumi am[gitoare, care de-a pururea o iubiam; a treia, ]nc[ mai mult pentru dragostea voastr[ cea mult[ =i mare, c[ foarte mi-a\i fost dragi, iubi\ii miei, c`t am fost ]ntr-aceast[ lume ]n=[l[toare =i mincinoas[. Iar ia m[ ]n=al[ =i m[ ]ncungiur[ ]ntunérecul, =i m[ afl[ aceast[ vréme de nevoe f[r’ de nici un lucru bun, care s[ fi lucrat Dumnezeului mieu. +i dragostea voastr[ cea mult[, care a\i avut c[tr[ mine, eu acum o cunoscuiu =i v[z c[ foarte m-a\i iubit. Pentr-acéia nu-mi iaste at`ta jale, c[ci m[ d[spar\u de lumea aceasta, nici de avu\iia mea cea mult[, c`t ]mi iaste pentru sufletul mieu (c[ nu =tiu unde va mérge, =i n-are cine s[-i ajute, f[r’ numai ce s[ n[d[jduia=te acum spre mila lui Dumnezeu), iar alta pentru mila voastr[. C[ v[zu ochii vo=tri plini de lacr[mi =i inimile voastre acum sunt s[getate cu mult[ jale =i obid[ pentru mine. +i v[zu, iubi\ii miei, c[ de-ar fi vreo putére, voi mi-a\i folosi ]ntraceast[ vréme de nevoe =i toat[ via\a voastr[ a\i da pentru binele mieu, ci nu pute\i nimic s[-mi folosi\i, nici voi mie, nici eu voao. C[ iaste vrémea céia s[ m[ d[sp[ra\u eu de voi =i voi de mine =i a\i r[mas dintr-aceast[ zi. +i de acum ve\i ]ncépe a sluji altui domn, necunoscut =i strein, care nu va cunoa=te pre voi, nici voi pre d`nsul. 299

Deci, boiarii miei =i slugile méle céle dragi =i iubite, eu voi s[ v[ ]nv[\ =i de aceasta. Domnului sau st[p`nului ne=tiut =i necunoscut, nevoe ]i iaste a-i sluji sluga p`n[ ]i va afla obiceaiul lui. C[ sluga céia ce ]ndr[zné=te c[tr[ st[p`nul ne=tiut =i necunoscut, acéia iaste ca omul cela ce s[ razim[ pre frunza care pluté=te pre fa\a apei. Deci c`nd va s[ s[ apuce de d`nsa =i s[-i foloseasc[, atunci s[ ]neac[ =i piiare. A=ijderea =i voi, p`n[ ve\i afla firea =i obiceaiul domnului acéluia, mult[ minte v[ trebuia=te s[ ave\i. C[ mintea iaste cap =i ]nv[\[tur[ dulce tuturor bun[t[\ilor =i sf`r=itul ei foarte iaste prosl[vit. Mintea iaste avu\ie =i comoar[ netrec[toare, care nu s[ cheltuia=te niciodat[. Mintea cea curat[ s[ urc[ mai pe desupra cerurilor =i solé=te drept[\ile sufletului =i ale trupului ]naintea atot\iitoriului ]mp[rat. Mintea iaste viia\a priiatenilor =i ]mp[care fra\ilor. Mintea treaz[ iaste priiaten mai bun =i mai cinstit ]mp[ra\ilor =i domnilor dec`t toat[ avu\iia =i bog[\iia lor cea mult[. Un b[rbat ]n\elept mul\ime de oameni st[p`né=te, iar un b[rbat nebun =i f[r’ de minte mul\ime de oameni piiarde. Mintea cea bun[ iaste cercare ]naintea domnilor celor necunoscu\i =i trup nev[t[mat =i fa\[ neru=inat[ =i ne]nfruntat[, cum zice prorocul: “Cinsti\i ]n\elepciunea, ca s[ ]mp[r[\i\i ]n véci”. Iat[ =i eu, c`t am putut de am ]n\eles =i am priceput d[spre o parte, acum ]ntr-aceast[ vréme d[ nevoie, at`ta v-am ]nv[\at, luminile méle =i slugile méle cele credincioase =i priiatenii miei. Ci d-acum voi n-ave\i a mai vedea pre mine, nici eu pre voi, =i ]nc[ =i trupul mieu acum s[ d[sparte de la voi =i de odihna voastr[, care odihnea\i, =i va s[ mearg[ ]n p[m`ntu. C[ din p[m`ntu iaste =i iar ]n p[m`ntu s[ va ]ntoarce, dup[ porunca lui Dumnezeu. +i sufletul mieu ]nc[ va mérge unde-=i va fi g[tit, sau la bine, sau la r[u. 300

Dreptu acéia, lumina mea =i slugile méle céle dragi, s[ nu uita\i sufletul mieu dentru voi a=a cur`nd =i s[ fiu a=a de prip[ nepomenit de voi sau de feciorii miei. Ci, de le va d[rui Dumnezeu lor domniia ]n urma mea, ]ntr-aceast[ \ar[, dar voi fi f[cut =i eu voao vre un bine c`t am tr[it ]ntr-aceast[ lume cu voi. C[ mie mult[ mil[ mi-au fost de voi =i de feciorii vo=tri. Ci dar v[ va ]nv[\a Dumnezeu =i pre voi s[ v[ fie mil[ de sufletul mieu =i de coconii miei, cum ]mi fu =i mie mil[ de voi =i de feciorii vo=tri ]n via\a mea aceasta, c`t l[cuim cu to\i dinpreun[. C[ de ve\i uita voi sufletul mieu sau coconii miei, eu v[ aduc aminte c[ v[ ve\i os`ndi. C[ dup[ 40 sau 50 de ani =i pre voi, pre to\i, v[ va acoperi p[m`ntul, ca =i pre mine acum. +i s[ nu v[ paie c[ acum m[ d[spar\u de voi =i nu ne vom mai vedea, ci s[ =ti\i c[ iar vom s[ ne adun[m to\i la a doao venire cea ]nfrico=at[ a Domnului nostru Iisus Hristos. }ns[ atuncea nimeni nu va putea folosi unul altuia, nici eu voao, nici voi mie, ci care cum ]i vor fi lucrurile, a=a-i va fi =i folosin\a. +i de acum nu mai poci lungi cuvinte c[tr[ voi c[ s-au apropiiat ceasul =i vrémea sf`r=itului mieu, ci numai veni\i de v[ ierta\i cu iertarea cea de apoi. Veni\i =i voi, iubi\ii miei coconi =i dragile méle turturi\e =i cocoane, c[ iat[ c[ voi s[ mergu pre calea céia ce n-am mersu niciodat[. Mergu la judec[toriul cel nef[\arnic, unde vom sta cu to\i ]ntr-o potriv[ =i ]ntocma, ]mp[ra\ii =i domnii, boiarii =i slugile, boga\ii =i s[racii, to\i vor fi ]ntr-un chip. Deacii, sau s[ vor os`ndi, sau s[ vor prosl[vi fie=tecare dup[ lucrul s[u. Pentr-acéia, eu de ast[zi ]nainte nu m[ mai grij[sc de iubi\ii miei coconi, nici de dragile méle cocoane, nici de boiarii miei cei credincio=i, nici de slugile méle, nici de avu\ie, nici de rudenii, nici de podoabe sau de 301

lucrurile céle d[=arte ale lumii ace=tiia, nici de altceva de nimic, f[r’ numai ce-mi iaste grij[ de sufletul mieu =i acum voi tréce prin v[mile cele ]nfrico=ate. Spune-mi acum, tic[loase suflete, unde iaste domniia noastr[, unde iaste muma noastr[, unde suntu feciorii =i fétele noastre, unde iaste slava cea d[=art[ a lumii ace=tiia =i bucuriia ei? Unde suntu b[ile cele calde =i umplerea voii trupului nostru? Unde suntu gr[dinile noastre céle frumoase, cu mésele céle ]ntinse =i cu c[rnuri cu miros bun =i frumos? Unde iaste vinul, carele totdeauna veselea inima noastr[? Unde suntu vioar[le =i tobele =i surlele? Unde suntu caii no=tri cei frumo=i =i ]mpodobi\i cu rafturi poleite =i cu =ale ferecate? Unde suntu inélele noastre céle cu pietri scumpe? Unde sunt diadimele céle ]mp[r[te=ti, care era ]mpodobite cu m[rg[ritariu =i cu pietri de mult pre\? Unde sunt gurile hainelor ]mp[r[te=ti? Unde iaste aurul =i argintul dintr-aceast[ lume, tic[loase suflete? C[ pentru l[comiia aurului =i a argintului t[u =i a altora, care nu iubé=te Dumnezeu, tu te-ai d[sp[r\it de fa\a cea dulce a Dumnezeului t[u. Ci de acum temni\ile iadului vor s[ te sature =i vei s[ auzi, o, vai de tine, sufletul mieu, ]n gheena focului celui de véci, c[ n-ai crezut niciodat[ c[ vei s[ mori =i s[ te d[spar\i a=a, sau de munca ]n care vei s[ te munce=ti, ci ca un f[r’ de moarte =i ca un orbu ai gre=it lui Dumnezeu. O, lacome =i nes[\iosul mieu suflet, vai de mine! Au n-ai auzit glasul carele striga ]n pustie, al lui Ioan Botez[toriul, care m[rturisea cu glas mare =i zicea c[tr[ to\i: “Carele vine dupre mine, acela iaste mai tare dec`t mine, c[ruia nu-i suntu vrédnic s[-i d[zleg ]nc[l\[mintele. Acela v[ va boteza cu duhul cel sf`ntu, c[ruia ]i iaste lopata ]n m`inile lui =i va r`ni ariia sa =i va aduna gr`ul 302

s[u ]n jicni\ile sale, iar pleavele va arde cu focul cel nestinsu”. Iar tu, sufletul mieu, ]nc[ te-ai aflat pleave ]naintea Domnului nostru Iisus Hristos, iar tu, acum, pentru faptele tale, e=ti ]nghi\ire iadului =i focului celui de véci. Vai de mine, sufletul mieu, vai de mine, ]ntr-acesta ceas ce g`nde=ti? Ce seam[ vei s[ dai, unde vei s[ te ascunzi, ]n ce pe=ter[ vei s[ intri! Amar \ie, sufletul mieu, amar! Ce vom s[ facem acum, ce n[déjde ai =i la cine vom n[d[jdui, ]ntr-aceast[ vréme d[ nevoe, s[ ne priimeasc[, c`ndu noi n-am f[cut nici un bine ]naintea lui Dumnezeu, ca s[ ne ajute. Ci ]ns[, Iisuse, Doamne Dumnezeul mieu cel dulce, pre tine m[ n[d[jduiescu ]ntr-aceast[ vréme d[ nevoie, s[ m[ izb[ve=ti din focul cel nestinsu =i din tartarul cel réce, cum ai izb[vit pre Iona din ma\ele chitului. +i ascult[, Doamne, rug[ciunea mea cea necurat[, cum ai ascultat rug[ciunea Manasiei, c`nd era ]ncuiat de p[g`ni ]n boul cel de aram[. C[ ]nt`i s[ rug[ cu rug[ciune necurat[ idolilor, Artemidei =i lui Apolon =i lui Vaal, p`n[ la miezul nop\ii, =i nu-i folosir[ nimic; iar de la miezul nop\ii el s[ trezi, ca cum ar fi fost beat =i nebun de vin, =i-=i ]ntoarse dosul s[u c[tr[ idoli, iar mintea =i g`ndul =i-l r[dic[ sus c[tr[ Dumnezeu =i pl`nse cu lacr[me amar[ =i iu\i, zic`nd: “Miluia=te-m[, Dumnezeule al lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacov!” Deci numai pentru aceast[ ]ntoarcere, ce-=i ]ntoarse fa\a c[tr[ Dumnezeu, iar dosul c[tr[ idoli, tu, Dumnezeul mieu, ]ntr-acel ceas l-ai izb[vit din boul acela de aram[, dentru care era ]ncuiat. Ci, cum izb[vi=i pre Manasia dentru acea nevoie mare, a=a =i pre mine, tic[losul, m[ miluia=te Dumnezeu lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacov, =i nu dup[ p[catele méle céle f[r’ de num[r, Dumnezeul mieu, ci dup[ mila ta cea mult[. +i cum ai miluit pre Manasia, a=a =i pre mine m[ miluia=te, Dum303

nezeul mieu! Ascult[, Doamne, pre mine, ocaianicul =i streinul ]ntr-acestu ceas de nevoie, cum ai ascultat pre t`lhariul care fu r[stignit pre cruce cu tine =i c[tr[ tine strig[ =i zise: “Miluia=te-m[ =i-\i adu aminte de mine, Doamne, c`nd vei veni ]ntru ]mp[r[\iia ta!” +i numai cu un cuv`nt fu priimit milii tale. Priimé=te-m[, Dumnezeul mieu, cum ai priimit vame=ul =i curva, c[ curva pu\inel pl`nse =i fu m`ntuit[. Dreptu acéia, =i eu auziiu bog[\iia milii tale =i cum c[ chemi pre to\i p[c[to=ii la tine, zic`nd: “Cel ce va veni la ceasul cel dint`i va lua plat[ dreapt[, iar cel ce va veni dup[ al treilea ceas s[ mul\umeasc[ milii tale, iar cel ce va ajunge dup[ al =aselea ceas de nimic nu s[ va lipsi, iar cel ce s[ va lipsi p`n[ al noaolea ceas s[ s[ apropie c[tr[ tine f[r’ de nici o ]ndoial[. Iar de va veni =i la al unspr[zécelea ceas, nimic s[ nu s[ team[ c[ s-au z[bovit. C[ e=ti iubitoriu de oameni =i priime=ti pre cel de apoi, ca =i pre cel dint`i, =i m`ng`i pre cel de la al unspr[zécelea ceas ca =i pre cel din ceasul dint`i. +i celuia dai, iar pre cesta-l d[ruie=ti; =i lucrul ]l cinste=ti =i ce iaste pus ]nainte lauzi. Drept acéia vor intra ]n bucuriia Domnului s[u =i vor lua plat[ =i cei dint`i, =i cei de apoi de la mila ta cea bogat[. }ntr-acesta=i chip priimé=te-m[ =i pre mine, tic[losul, ]ntr-aceast[ vréme d[ nevoie, =i s[ nu porne=ti urgiia ta pre mine pentru negrijirea mea, c[ci nu m-am grijit s[ lucrez poruncilor tale din ceasul cel dint`i, nici de al treilea ceas nu m-am nevoit s[ m[ grij[scu =i s[ umplu poruncile Dumnezeului mieu. Ci m[ aflai la al =aselea ceas nef[cut nici un lucru bun, iar de la al noaolea ceas r[ma= ru=inat de al\i lucr[tori carii au lucrat \ie, iar de la al 11-lea ceas eu m[ trezviiu, ca dintr-un somnu greu al p[catelor, =i v[zui pre cei ce \e-au lucrat \ie de la ceasul cel dint`i =i de la al unsprezécelea ceas, c[ luar[ to\i de la tine bucurie, 304

Dumnezeul mieu cel dulce! Iar[ eu nu m[ aflaiu nici cu cei dint`i, nici cu cei de apoi s[ fiu lucrat \ie, Dumnezeul mieu, =i r[ma= de so\iile méle =i mi s[ ]nchiser[ por\ile ceriului =i m[ d[spar\u de fa\a ta, =i de acum nici o ]ndr[zneal[ nu mai am c[tr[ tine, m`ntuitoriul mieu, s[ m[ rog. C[ n-am f[cut nici un bine sufletului mieu, ci eu ]nsumi i-am fost vr[jma= =i l-am ucis =i l-am d[zlupit de fa\a ta cea luminat[, =i de la mine nu mai a=teapt[ el de acum ]nainte nici o folosin\[, ci numai ce s[ n[d[jduia=te sufletului mieu spre mila ta cea mare, =i tu s[-l milue=ti, Hristosul mieu! +i nu pentru f[rdelegile nebunii méle, nici pentru negrijirea mea, c[ci n-am grijit de poruncile tale, ci am grijit =i am lucrat tot diavolului. C[ din d[stul ]mi era c`t am lucrat diavolului s[ fiu lucrat =i \ie, c[ a= fi fost miluit de mila ta cea mult[. Iar eu nu m-am aflat s[ fiu f[cut nici un lucru bun ]naintea ta, ci c[ci am umplut tot voia diavolului, pentr-acéia fui lep[dat =i r[mas ru=inat de fa\a ta, Dumnezeul mieu! Ci numai ce s[ n[d[jduia=te sufletul mieu pre mila ta, c[ tu singur e=ti Dumnezeul cel milostiv =i m[rturise=ti tuturor p[c[to=ilor, zic`nd: “Tot cel ce va veni c[tr[ mine nu-l voi scoate afar[“. Drept acéia =i eu, tic[losul, alergu c[tr[ tine, Dumnezeul mieu, =i s[ nu-mi pl[te=ti dup[ mul\imea p[catelor méle, ci dup[ mul\imea milii tale, Dumnezeul mieu, s[ m[ priime=ti ]n c[mara ta cea luminat[, care iaste ]n ceriuri, netrec[toare =i neschimb[toare, niciodat[, ]n vécii vécilor, amin. Acum, trupule =i sufletul mieu, toat[ slava lumii ace=tiia o am l[sat =i m[ré\ele =i trufiia noastr[ o am p[r[sit =i s[ r[sipir[ de la noi ca un fum, c`nd ]l lové=te un v`nt mare =i cu o ploae répede, de care noi nu ne temeam. Iar acum, o, suflete, noi r[masem pentru ni=te griji ca acéstea 305

ru=ina\i =i batjocori\i, c[ feciorii =i fétele tale nimic nu-\i pot folosi, numai ci cérem acum mil[ de la Domnul nostru Iisus Hristos =i ajutoriu de la preacurata a lui maic[, zic`nd: “Milostivé=te-te spre mine, Doamne, Dumnezeul mieu, milostivé=te-te spre mine, Neagoe, robul t[u, =i nu dup[ nebunele méle p[cate, ci dup[ mila ta cea mult[ ]n care m[ n[d[jduiescu eu, bunul mieu =i Dumnezeul mieu. C[ ]nfrico=at[ iaste judecata ta, Doamne, ]ngerilor a-\i sta ]nainte, oamenilor a s[ aduna, c[r\ilor a s[ d[=chide, lucrurilor =i faptelor a s[ ]ntreba, g`ndurilor a li s[ lua seama. Atuncea ce judecat[ va fi mie, celui ce sunt z[mislit ]n p[cate? Cine-mi va stinge v[paia focului? Cine-mi va lumina ]ntunérecul, de nu m[ vei milui tu, Hristosul mieu, cela ce e=ti iubitoriu de oameni? Ci acum ]ntr-aceast[ vréme d[ nevoe, eu la tine cazu, Hristosul mieu, s[ m[ miluie=ti pre mine, pre Neagoe, robul t[u cel neharnic =i neb[g[tor ]n seam[. C[ eu am spurcat trupul mieu =i am ]ntinat zidirea ta =i m-am ]ns[rcinat cu lénea cea f[r’ de m[sur[, =i nici vreun bine sau vreo milostenie n-am f[cut pentru numele t[u cel sf`nt. O, amar \ie ocaianice =i tic[loase Neagoe, c[ci ai l[comit spre avu\ie! Au doar n-ai auzit, nici ai ]n\eles cuvintele prorocului, care au zis: “Str`nge =i nu =tie cui str`nge?” Ci acum ]nc[ le cuno=ti, =i le vezi c[ suntu adev[rate, iar mai nainte tu n-ai vrut s[ faci milostenie din avu\iia ta s[racilor =i iat[ c[ vor s[ o ia al\ii =i s[ o r[sipeasc[, carii nu o au c`=tigat. Iar de ai fi lucrat voiei lui Dumnezeu, avu\iia ta o ai fi ]mp[r\it s[racilor, dup[ cuv`ntul domnului nostru Iisus Hristos, care m[rturisé=te ]n Sf`nta Evanghelie zic`nd: “Cel ce-=i va ascunde avu\iia sa ]n p[m`nt, veni-vor furii =i o vor fura =i moliile o vor m`nca, iar cel ce o va trimite ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, fii-va jertv[ vie 306

=i nevinovat[“. Iar de \i-e voia s[ =tii ]n ce chip \i-i trimite avu\iia ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, tu ascult[ pre fericitul Ioan cel cu rostul de aur zic`nd: “}ngroap[-\i avu\iia ta ]n p`ntecile s[racilor, celor ce sunt fl[m`nzi =i seto=i, pre carii m[rturisé=te Domnul nostru Iisus Hristos, de zice c[ suntu fra\ii lui”. Deacii, deaca vei ]ngropa avu\iia ta ]n p`ntecile s[racilor, furii nu o vor fura, nici moliile nu o vor m`nca, ci te vei afla pentru d`nsa fiiu adev[rat ]mp[r[\iei ceriului, unde iaste veseliia =i via\a cea netrec[toare =i neschimbat[ ]n véci, amin. Sf`r=itul }nv[\[turilor lui Ioan Neagoe Voievod.

307

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ AL BUNULUI CRE+TIN DOMN NEAGOE VOIEVOD, DOMNUL UNGROVLAHII, C{TR{ 2 SLUGI CREDINCIOASE ALE SALE +I DRAGI, CARELE SE LEP{DAR{ DE LUME +I S{ DÉDER{ VIE|II C{LUG{RE+TI

Laud nevoin\a, fericesc pre cela ce iaste gr[bitoriu ]ntru bun[t[\i. Bun[ cuv`ntare cu adev[rat \ie, suflete, =i sfin\ire, dup[ cum zice apostolul: “C`\i s[ poart[ de duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fiii lui Dumnezeu” =i slujitorii Sfintei Troi\e. Deci =i voao s[ v[ dea Dumnezeu t[rie. |ie, f[tul mieu Iosafe, c[ eu, f[tul mieu, aveam mult g`nd =i cuget bun spre tine, s[ te miluesc =i s[ te cinstesc, iar tu, f[tul mieu, ai p[r[sit cinstea mea, =i mila, =i odihna. Dirept acéia, Domnul Dumnezeu s[-\i dea cinste ]ntru ]mp[r[\iia ceriului =i odihn[ cu cei ce au pl[cut lui. Iar[ tu, f[tul mieu Varlaame, chieile domnii méle =i c[mara mea era ]n m`inile tale; iar[ tu te lep[da=i de cheile méle =i c[mara mea o ai n[pustit. Dirept acéia, s[ mi-\i de=chiz[ Domnul Dumnezeu c[mara ceriului, =i s[ mi-\i fie u=ile de=chise =i neoprite, unde sunt v[mile céle ]nfrico=ate ]n v[zduh. C[ se nu v[ paie, fe\ii miei, c[ a\i f[cut lucru mic, ce a\i f[cut lucru foarte mare =i mult Domnului nostru, lui Iisus Hristos, =i mult[ bucurie iaste acum ]n cer de fapta voastr[. Dirept acéia, fe\ii miei, priveghia\i =i v[ ruga\i 308

Domnului zioa =i noaptea, c[ aceasta iaste bucuriia Domnului nostru Iisus Hristos =i a puterilor celor cere=ti, iar[ diavulului =i slugilor lui rana cea mare. Ce mult s[ v[ p[zi\i, fe\ii miei, de satana, =i de cursele lui, =i de spurca\ii lui ]ngeri, =i de ale lui sc`rnave cugete =i g`nduri. C[ aceast[ bucurie ce a\i f[cut voi Domnului Hristos, mare necaz =i dosad[ a\i f[cut p`ng[ritului aceluia duh — =i iaste me=ter =i domirit spre r[utatea fiirei =i neamului nostru cestui omenesc. C[, dent`iu f[cu Dumnezeu pre om, adec[ pre Adam, pre chipul s[u =i-i déde pricepere, =i-l puse s[ ]mp[r[\easc[ =i s[ biruiasc[ toate c`te era f[cute pre p[m`nt =i paserile ceriului, =i-i déde porunc[ =i ]nv[\[tur[ den gura sa, =i-i déde raiul ]n seama lui. Iar[ du=manul nostru, satana, s[ ]mbr[c[ ]n trup de =arpe, =i merse de =opti cu me=te=ugu la uréchia Evei, =i-i zise s[ m`nce den pomul care poruncise Dumnezeu s[ nu m[n`nce, nici s[ s[ ating[ de d`nsul. Deci ia luo de m`nc[ =i déde =i lui Adam de m`nc[, =i s[ ]n=[lar[, socotind c[ vor fi dumnezei — c[ a=a-i am[gise =i-i ]n=[lar[ satana. Decii fur[ goni\i den raiu =i den dulcea\a =i din r[paosul lui. Ce ]nc[ =i aceasta de se o =ti\i =i s[ o socoti\i, fe\ii miei: c[ Adam nu era n[scut den p[cate, dupe cum suntem noi, ce era zidit de ]nsu=i Dumnezeu, =i iat[ c[-l ]n=[l[ s[m[n[toriul de p[cate, adec[ vr[jma=ul nostru, diiavolul. Dirept acéia, fe\ii miei cei dragi, socoti\i aceasta =i v[ p[zi\i ]n toat[ vréme pentru m`ntuirea voastr[, ca se nu v[ ]ntoarc[ acel vr[jma= dentr-acest lucru bun ce a\i ]nceput =i l-a\i pohtit, =i s[ m`nia\i pre st[p`nul cel bun =i milostiv, Dumnezeu. C[ sluga carea =tie voia =i pohta st[p`nului s[u =i nu o va face, acela va fi mult c[znit =i aruncat ]n temni\[, iar sluga carea nu =tie voia =i pohta st[p`nului s[u, nu va fi b[tut mult. Iar diavolul totdeuna ]ndeamn[ 309

s[ facem p[cate; ce se nu v[ paie c[ ve\i birui pre spurcatul acela cu t[riia voastr[ sau cu lucrul ce a\i f[cut, ce numai cu ajutoriul Domnului Iisus Hristos. Dirept acéia, fe\ii miei, s[ mi v[ scula\i noaptea, ]n vrémea céia ce se odihnesc =i pas[rile ceriului =i pe=tii apelor, =i s[ mi v[ r[dica\i m`inile spre cer, cu rug[ciuni c[tr[ milostivul Domn =i st[p`n Iisus Hristos =i cu lacr[mi =i cu suspini s[ striga\i, zic`nd: “O, Doamne, ]mp[rate atot\iitoriule, noi suntem zidirea ta; ce nu l[sa pre noi, zidirea ta, s[ fim batjocora satanii!” +i, a=a, Domnul Hristos, fiind bun, nu va l[sa pre voi, zidirea sa, s[ fi\i de r`sul satanii, ce v[ va milui =i v[ va ]ngr[di cu mila lui, =i ve\i c[lca pre acel =arpe cumplit supt picioarele voastre. +i, mai ]nt`iu de toate, fe\ii miei, s[ ave\i ]ntre voi ]ncuibat[ cu dragoste frica a lui Dumnezeu. C[ frica a lui Dumnezeu iaste mum[ tuturor bun[t[\ilor. C[ den frica a lui Dumnezeu s[ na=te postul, iar[ den post cur[\iia, iar den cur[\ie rug[ciune, iar[ rug[ciunea na=te smerenie, smerenia na=te dragostea, iar dragostea toat[ legea =i proorocie raz[m[. Cum iar m[rturise=te apostolul =i zice: “M[car =i trupul de l-am da s[-l arz[, =i s[ n-avem dragoste, nici un folos nu ne va fi”. Deci lucrul acesta lucreaz[ =i face cununi celora ce l-au dob`ndit, care sunt g[tite de Domnul nostru Iisus Hristos, s[ dea celor ce-l iubesc, c`ndu va veni s[ judece zidirea sa, de la Adam, omul cel dent`iu, =i p`n[ ast[zi, =i p`n[ ]n sf`r=it. Dirept acéia, fe\ii miei, priveghia\i =i v[ p[zi\i, s[ nu cumva s[ fi\i lipsi\i de acele cununi, c[ voi sunte\i via Domnului Savaoth =i pomul cel bun, care-=i d[ roada la vrémea sa. Deci, fe\ii miei, privighia\i ca, c`ndu va veni Domnul viei, s[ afle pomul s[u cu rod =i ]nflorit =i cu poame. Deca-l va afla ]nflorit =i cu poame, lui ]i va fi mil[ de d`nsul =i-l va 310

]ngr[di =i-l va p[zi de paserile cele rele =i zv[p[iate. Iar de va afla pomul s[u f[r’ de road[ =i ne]nflorit, el ]l va ur] =i va sparge =i gardul numaidec`t, =i va slobozi la d`nsul paserile cele réle =i cumplite, =i-l va t[ia den p[m`nt, =i-l va d[zr[d[cina, =i-l va arunca ]n matca focului celui de veac. Pentr-acéia, fe\ii miei, mi v[ p[zi\i, c`nd va veni Domnul Iisus Hristos, ca se nu v[ afle ca pre pomul cel f[r[ de rod, ca se nu v[ n[pusteasc[ ]n groaza =i ]n spaima ]ngerilor celor dr[ce=ti =i s[ nu v[ arunce afar[, peste gardul viei, ca pre acea vi\[, =i ]n propastii, =i ]n foc, =i s[ nu l[cui\i =i voi cu ]ngerii dr[ce=ti cei groaznici. Ce se mi v[ afla\i ca vi\a cea bun[, cu rod bun =i ]nflorit, =i s[ fi\i ]ngr[di\i =i milui\i. +i s[ nu v[ fie n[dejdea numai pre post f[r’ de rug[ciune, sau spre rug[ciune f[r’ de post, sau pre post =i pre rug[ciuni f[r’ de plecat[ smerenie, ce se fie acéstea toate lipite =i ]mpreunate. C[ce c[ cununa, de ce se ]nvr`steaz[ cu de tot feliul de flori, deci iaste mai frumoase. Dirept acéia v[ aduc aminte, fe\ii miei, s[ amesteca\i postul cu ruga, =i cu post, =i plecat[ smerenie, =i cu dragoste; iar Domnul nostru Iisus Hristos va amesteca toate bun[t[\ile ]n cununile voastre. C[ corabia carea o lové=te v`ntul ]n mijlocul m[rii, =i de-i va fi funea ]mpletit[ numai ]ntr-o vi\[, iar v`ntul o bate =i o cl[té=te p`n’ rumpe funea, deaciia corabiia s[ ]neac[ afund =i s[ cufund[; iar corabia c[riia ]i iaste funea ]mpletit[ ]n multe vi\e, pre acéia, deaca o bate v`ntul, iar vi\ele s[ ajut[ una cu alta, =i nu o poate rumpe, ce o scoate den fund =i den ad`nc, =i nu-i iaste nimic. Dirept acéia v[ zic, fe\ii miei, s[ mi v[ ]ngr[di\i cu dragostea lui Dumnezeu =i mintea s[ mi v[ fie sus c[tr[ Dumnezeu. C[ mintea iaste steagul trupului =i, p`n’ st[ steagul la 311

r[zboiu, tot iaste r[zboiul acela nebiruit =i nepierdut, iar deaca cade steagul, r[zboiul iaste biruit, =i nu =tie unul pre altul cum piere. A=ijderea =i omul: p`n’ ]i iaste mintea c[tr[ Dumnezeu, el iaste ca oastea céia ce-i st[ steagul necl[tit =i nu piere, iar omul ce nu-=i r[dic[ mintea c[tr[ Dumnezeu, el iaste ca oastea céia ce-i cade steagul, =i-i iaste trupul aruncat ]n tunérecul cel ]mp`clat =i ]n focul cel vécinic. Dirept acéia mi v[ zic, fe\ii mei, s[ v[ afla\i de pururea cu minte =i s[ v[ p[zi\i de ]n=[l[ciunea satanei, c[ lui ]i iaste mare n[caz =i dosad[ de acest lucru al vostru ce a\i f[cut. +i a=a, s[ =ti\i c[ cum s[ bat valurile m[rii, a=a s[ bate diavulul cu cugetele sale cele spurcate pentru voi. Iar de va vedea c[ nu poate ispr[vi nimic nici a=a, el va me=te=ugi =i va ]ndemna, =i va r[dica asupra voastr[ oamenii care va p[rea voa[ c[ sunt mai buni ]ntre al\i oameni, preo\i =i c[lug[ri. +i a=a, v[ vor dos[di c[lug[rii =i vor vrea s[ v[ sl[beasc[ postul =i ruga, =i vor zice: “Pentru ce face\i mai mult dec`t noi?”, =i ]nc[ =i cu ur`ciune mai mult v[ vor ur], c`t nu va putea ajunge la firea omeneasc[. Iar voi, fe\ii miei, s[ =ti\i c[ acelea ar[t[ri ale lor nu vor fi de la d`n=ii, ce vor fi vrajbe =i ar[t[ri dievole=ti. Sau, m[car[ de vor zice oamenii, sau va veni g`nd sau cuget la inima voastr[, socotind pentru ce v[ chinui\i trupul vostru cu post, c[ “deaca va da Domnul zile =i via\[, atuncea la ]mb[tr`né\e ne vom posti” — acélea vorbe =i acélea g`nduri s[ nu le créde\i, c[ s[ =ti\i adev[rat c[ sunt unile sfaturi ca acélea tot ale ]mpiedec[toriului nostru, ale diavolului, c[ b[tr`né\ele, c`ndu vor veni, vor veni sl[biciune, =i cu sl[biciunea va veni =i moartea. C[ Domnul caut[ de la tot omul dup[ c`t ]i iaste putérea t[rii lui, iar[ mai mult nu cére. A=ijdirea =i voi, fe\ii miei, p`n[ pute\i, face\i nevoin\[, 312

iar c`nd nu ve\i putea, Dumnezeu =tie de acéia c[ nu pute\i, ce nu va cere de la voi mai mult, ce numai ]mpotriv[ — ca =i omul. C[ omul p`n’ iaste t`n[r =i poate, el se grijé=te =i str`nge. Deci, la b[tr`né\e, de mai are putére a str`nge, el mai str`nge, iar[ deaca n-are, ]i iaste destul ce au str`ns la tinere\e. Dirept acéia, fe\ii miei, p`n’ sunte\i tineri, voi v[ grijire\i =i str`nge\i, ca de v[ va ajunge oarec`nd b[tr`ne\ele =i ve\i sl[bi, iar Dumnezeu va =ti de acéia c[ n-ave\i putére, ce ve\i avea ce a\i str`ns la tineré\e — ]ns[ nu alt[ str`nsore, ce bun[t[\i suflete=ti, =i o vor ajunge la b[tr`né\e, iar de v[ va ajunge moartea ]n tinere\e, ce se zice nevoin\a spre Dumnezeu, ferici\i ve\i fi. A=a priveghia\i, cu postul =i cu ruga =i cu smerenie, pentru c[ ruga =i postul =i smerenia iaste un lucru mare. Iat[ c[ v[ ar[t, fe\ii miei, ruga =i postul =i smerenia c`t iaste de mare =i de putérnic[. C[ Moisi cu postul gr[i cu Dumnezeu Savaoth ]n muntele Sinai, fa\[ f[\is, ca cum ar gr[i cineva cu o so\ie a lui, =i trecu pren fundul m[rii ca pre uscat. Ilie proroc cu postul ]ncuie ceriul de nu ploo trei ani =i =ase luni, =i-l sui Dumnezeu cu c[ru\a de foc la ceriu. Pavel apostol cu ruga =i cu osteneala trupului s[ sui cu trupul p`n’ la al treilea cer =i acolo auzi graiure nespuse, de care nu iaste cu putere a gr[i omul — ]ns[ zice c[ au auzit numai de o parte. Vede\i, fe\ii miei, c`t iaste de mare t[ria postului =i a smereniei =i a rug[ciunei? A=a mi v[ nevoi\i =i voi, s[ auzi\i acéle glasure, care au auzit =i Pavel apostol. +i s[ nu v[ desp[r\i\i de dinsele, c[ v[ va fi mult[ jale deaca v[ ve\i deslupi de dinsele =i ve\i fi nec[ji\i =i nemilui\i. +i ]nc[ s[ v[ feri\i s[ nu cumva s[ auzi\i glasul cela ce-l auzir[ céle cinci féte, care striga din afar[, pre ginerile 313

Domnul Hristos, de zicea: “Doamne, Doamne, de=chide-ne!”, iar el s[ v[ r[spunz[, zic`ndu: “Adev[rat, nu v[ =tiu!” Dirept acéia, fe\ii miei, v[ p[zi\i de acel glas, s[ nu-l auz[ urechile voastre, c[ cela ce aude glasul acela, mult pl`nge =i s[ t`nguia=te foarte cu amar, =i nimea nu-i folose=te. +i iar[, s[ mi v[ fie mintea =i cugetul c[tr[ Dumnezeu, ]n toat[ vrémea, zioa =i noaptea, c`nd va veni Fiul omenesc s[ judece zidirea sa de-nceputul lumiei, cum s[ vor ar[ta atuncea so\iile voastre, ceia ce au fost obiditi =i sc`rbi\i ]n ceast[ lume pentru direptate, =i cu c`t[ podoab[ vor veni atuncea ceia ce au purtat pre duhul cel sf`nt ]ntr-]n=ii pentru nevoin\a lor. +i atuncea vor veni cetele céle de mucenici, carele =i-au v[rsat s`ngele pentru Hristos, de-=i vor lua cununile céle ]mpletite =i ]nfr`mse\ate. A=ijdirea =i direp\ii, =i cei ce au lucrat pre voia lui Dumnezeu acéstea vor dob`ndi. +i va ]mp[r\i pre cei direp\i den cei p[c[to=i, cum ]mparte p[curariul oile den capre, =i va pune pre cei direp\i de-a direapta, iar[ pre cei p[c[to=i de-a st`nga. +i atuncea cu mult[ dulcea\[ va gr[i celor de-a direapta lui =i le va zice: “Veni\i c[tr[ mine, to\i cei osteni\i =i ]ns[rcina\i, s[ v[ dau r[paos!” +i vor intra atuncea ]n bucuria Domnului lor, tot céte, céte: apostoli, proroci, mucenici =i gloatele de preapodobnici. +i direp\ii atuncea vor luoa cine=i roada sa ce au s[m[nat =i ce r[u au p[timit =i au r[bdat ]ntr-acest veac. Atuncea vor m`nca roada ostenin\elor lor =i va pl[ti Domnul tuturor dup[ ostenin\ele lor. Atuncea s[ va umplea gura lor de bucurie =i inimile lor de veselie nespuse. Auzi\i ce r[spunsu va r[spunde celor de-a st`nga, c[ le va zice: “Duce\i-v[ de la mine, blestema\ilor, unde iaste g[tit diavolului =i ]ngerilor lui, pentru c[ n-a\i ascultat ]nv[\[turile méle!” Decii mi v[ zic, fe\ii miei, s[ nu cumva s[ r[m`ne\i de 314

so\iile voastre, cum zice Ioan Léstvicinic: “S[ alerg[m fe\ii miei, s[ alerg[m, p`n’ iaste vremea de alergat, pentru c[ am r[mas de so\iile noastre céle bune”. De acum s[ ne ]ntoarcem iar la cuv`ntul cest mai dend[r[t. Atunci s[ va str`nge ceriul ca o tr`mb[ =i stélele vor c[dea =i soarele va ]ntuneca =i nu va da lumina sa. Atuncea s[ vor de=chide ceriurile =i ]ngerii vor alerga ]naintea lui, strig`nd: “Iat[ c[ vine ginerile!” +i atuncea s[ va cutremura tot p[m`ntul de fa\a lui, ca apa m[rii. +i atuncea va fi o turm[ =i un p[stor =i s[ vor bucura to\i drep\ii, dempreun[ cu ]ngerii la un loc, ]n bucuria Domnului lor. +i amar celor ce s[ vor lipsi de acea bucurie, c[ vor r[m`nea tri=ti =i ru=ina\i =i vor fi da\i ]n m`inile celor ]ngeri nemilostivi =i ale dracilor celor negri =i groaznici! Lua\i aminte, fe\ii miei, =i socoti\i c`t[ obid[ =i jale va fi atunci ]n inimile noastre =i denc[troo vor ]ncepe a ne bate mai nainte =i a ne lovi preste obraz, ]nc[ a ne zmulge =i p[rul! +i c`te lacr[mi vor cur[ atuncea den ochii no=tri! Socoti\i suspinile, de ce moarte vom povesti, sau de ce nevoie! C[ci c[, de va omul s[ fac[ milostenie, iar vr[jma=ul nostru, diavolul, totdeuna ]mpiedec[ ca se nu miluiasc[, =i-i sunt ur`te toate bun[t[\ile =i lucrurile lui Dumnezeu. Dirept acéia, fe\ii miei, ]n toat[ vrémea s[ v[ aduce\i aminte de acel dor =i poht[, ce fu zis mai sus, =i de t`nguirile =i obida cea mare. Ce mai bine s[ v[ obidi\i =i v[ ruga\i =i se suspina\i aici. Iar ]ntru ]mp[r[\ia ceriului voi s[ mi v[ m`ng`ia\i =i s[ mi v[ veseli\i, =i s[ mi v[ posti\i aici. Iar Domnul nostru Iisus Hristos s[ mi v[ sature denpreun[ cu cuvio=ii s[i, c[ toate nevoin\ele =i ]ndrept[rile, fe\ii miei, sunt aici. Ce t`rgui\i p`n[ st[ t`rgul, de nu se sparge, face\i negu\[toriile ce se zice, p`n[ iaste sufletul ]n trup. Iar[ deaca s[ va sparge t`rgul, adec[ deaca s[ va deslupi 315

sufletul den trup, decii nice o ]ndreptare nu se mai poate ispr[vi. A=ijdirea =i voi, fe\ii miei, ]n loc de r`s =i de bucurie, p`n’ avem vréme, adaoge\i pl`ngerea =i ]ntrist[ciunea, ca nu cumva, apoi s[ pl`nge\i ]n temni\ele iadului =i s[ nu folosi\i nimic. +i ]nc[ v[ mai rog =i v[ ]nv[\, dragii miei fii =i coconii miei, carii v-am n[scut pren duhul sf`nt, s[ nu cumva s[ v[ sl[beasc[ oamenii, c[ vor zice c[ de bucate =i de osteneal[ dreapt[ nu iaste p[cat, c[ toate lucrurile satanei satanei s[ ijd[r[sc den bucate =i den b[uturi, adec[ den l[comie. C[ =i Adam nu gre=i ]ntr-alt chip, nici pentru altceva, ce numai pentru l[comia =i pentru neascultarea — ]ns[ pohti mai v`rtos a fi Dumnezeu, =i a=a s[ ]n=el[. Drept acéia fu gonit den hrana raiului. Deci, fe\ii miei, trupul omului iaste ca focul, iar m`ncarea cea peste m[sur[ iaste ca lémnele, ce c`t bagi lémne ]n foc, at`ta se a\`\[ =i s[ aprinde focul mai mare =i arde — cum zice unul din sfin\ii cei mai mari; iar de bagi lémne pu\ine, =i focul arde mai ]ncet. }ntr-acela=i chip iaste =i trupul omului: c`nd m[n`nc[ mult f[r[ m[sur[, el s[ ]ncinde ca =i focul. Dirept aceia, mi v[ nevoi\i cu postul =i cu rug[ciunea, s[ v[ smeri\i trupul. C[ toate bun[t[\ile de la post izvor[sc. Iar Domnul nostru Hristos nimic nu iube=te ca trupul omului, ca =i cum iubé=te stupul albinele ]n fagurii s[i cei cu miare. Iar =i stupul, m[car[ de=i iubé=te =i pohté=te pre albini ]n fagurii s[i, iar[ ele, deca fug de fum, n[pustescu fagurii =i fug, =i-i las[ pustii. A=ijdirea =i duhul sf`nt fuge de cugetele céle spurcate. Dup[ acéia, fe\ii miei, de va vrea Dumnezeu s[ m[ ]mpreune cu voi, c`te voiu =ti, noi vom vorbi =i mi-o voiu ]nv[\a, iar[ nu den mintea mea, ce den ]nv[\[tura Domnului 316

Dumnezeului Iisus Hristos. }ns[, fe\ii miei, Iosafe =i Varlaame, tot s[ mi v[ aduce\i aminte =i de mine, nechibzuitul =i lenevosul, c[, cu adev[rat, eu sunt vi\a cea rea, carea nu face rod, =i oaia cea r[t[cit[ =i pierdut[ ]n propastie =i ]n surp[turile cele ad`nci, =i d[sp[r\it den turma Domnului nostru Iisus Hristos, =i sunt ]ncungiurat de fier[le céle rele, =i zv[p[iose, =i m`niose, =i cu din\ii ascu\i\i, =i slobozesc den ochi sc`ntei ca fulgerul. Dirept acéia, fe\ii miei, mi v[ rog s[ pomeni\i =i pre mine ]n sf`nta voastr[ rug[ciune =i nu uitare\i pre mine, cela ce sunt oaia cea r[t[cit[ =i tat[l vostru, ca se priimeasc[ =i pre mine, p[c[tosul, Domnului nostru Iisus Hristos, pentru rug[ciunea voastr[ c[tr[ turma sa. }ns[ nu ca pre ]ng[duitorii s[i, nici ca pre voi, fe\ii miei, ce ca pre unul den arga\ii cei mai pro=ti. Iar[ de mi se va ]nt`mpla moarte mai naintea voastr[, voi s[-mi fi\i ierta\i, =i voi, dragii miei, ]nc[ s[ m[ ierta\i, ca, pentru voi, s[ dob`ndesc mil[ =i odihn[ ]n zioa judec[\ii, cu ruga preacuratei fecioar[ =i a noastr[ st[p`n[ Mariia =i cu ajutoriul sfin\ilor, c`\i au slujit Domnului bine den véci. Amin.

Alt[ ]nv[\[tur[, asemene ce=tiialalte

Cu adev[rat, ale r[d[cinii cei bune, bune sunt =i odraslele, =i din curtea cea sf`nt[ =i fii sfin\i vor ie=i, =i de nu va fi cetatea ]mp[ratului sf`nt[, nici fii nu vor ie=i sfin\i. Ce, cela ce iaste de dar, dar s[ i s[ dea; cela ce iaste de mertic, mertic s[ i se dea; cela ce iaste de cinste, cinste s[ i se dea; cela ce iaste de miluit, s[-l miluie=ti; =i cine iaste de a-i fi ieftin, ieftin s[-i fie. Ce tu, fiind luminat, =i fiii t[i sunt lumina\i; tu fiindu iubitoriu de Hristos, =i fiii t[i vor fi iubitori de Hristos. 317

Preaiubitul mieu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor miei =i lum`narea cea prea luminat[ a inimii méle. O ]nv[\[tur[ oarece mi-\i scrisésem s[ te ]nve\i de la mine; ce Domnul nostru Iisus Hristos s[ mi te priimeasc[ =i s[ mi te ]nvé\e, cu ugodnicii s[i, ]ntru ]mp[r[\iia ceriului. Deci aceast[ ]nv[\[tur[ acum eu n-am cum o trimite, ci o voi trimite unde-\i va z[cea trupul. +i iar voi, sfin\i p[rin\i, carii v[ ve\i afla a l[cui la acel loc, una, pentru voia Domnului nostru, lui Iisus Hristos, alta, pentru voia voastr[, am grij[ a milui acolea =i a ]nt[ri, ca s[ nu zac[ acel trup s`ngur. +i oare ce va trebui la acel loc, m[car od[jdii, m[car bucate, m[car fie=tece, eu am a m[ osteni ca se aib[ acel loc de toate den destul1.

1 Evident c[ aceast[ “]nv[\[tur[“ este ]n realitate o scrisoare — act de cancelarie (cu preambulul caracteristic) care se adreseaz[ c[lug[rilor m`n[stirii ]n care murise Iosaf.

318

GLOSAR1 A adinsu ei-=i — ]ntre ei. amalic (patimile amalicului) — l[comie. aorea — uneori, c`teodat[. apesti v. pesti. arma= — mic dreg[tor a c[rui atribu\ie era de a aduce la ]ndeplinire execu\iile capitale. aspid[ — un fel de viper[, n[p`rc[. a\apoc — a=chie, \eap[. B basn[ — poveste mincinoas[. bdenie — denie, slujb[ religioas[ de sear[ sau de noapte. bl[m — imper., s[ mergem. bozi, pl. — idoli. bun sl[vitor — pravoslavnic, ortodox. C capi=te — templu p[g`n chivotul legii — lad[ ]n care se aflau tablele legii (]n Biblie). cisl[ — num[r. cortul legii — cortul ce ad[postea tablele legii =i alte obiecte sfinte (]n Biblie). corun[ — coroan[. costand[ — denumirea munteneasc[ a monedei de argint 1

Alc[tuit de G. Mih[il[ 319

de trei gro=i numit[ troiac (aceea=i moned[ se numea ]n Moldova potronic). co=téi — castel. cr[vi (a se) — a se hr[ni, a se ]nt[ri. cre=tere (]n text: pl. cre=tiri) — plant[. D diadim[ — diadem[, coroan[ ]mpodobit[. dosad[ — chin, ]ntristare. dos[dire — sup[rare. dos[dit — sup[rat, nec[jit. E efud — ve=m`nt liturgic la vechii evrei, preluat =i ]n ritualul cre=tin. G gherdan — colan ]mpodobit. ghinghireas[ — probabil un cuv`nt corupt ]n loc de giup`neas[, jup`neas[ (cucoan[, femeie); pasajul respectiv din Biblie (I Regi 18,6) are femeile. giudea, pl. giudéle — suli\[, lance. g`lceav[ — sfad[, ]ntrebare. g`rtan — g`tlej. glav[ — capitol. gomot — zgomot. gripsor — sgripsor, vultur imperial. H had`m — eunuc. harap — negru. hr[bor — curajos, viteaz. hrisolatac (form[ redat[ gre=it, ]n loc de hrisolatru) — ]nchin[tor aurului. I i proci, i procee (slavonism) — =i celelalte. idolatru — ]nchin[tor la idoli. izb`nd[ — r[zbunare. 320

izb`ndi (a) — a se r[zbuna. izjd[r`re — z[mislire, izvor. izvr[tire — ]ntoarcere, abatere. } ]mprejurean — vecin. ]mpresura (a) — a ]n[bu=i. ]mputa — a dojeni, a mustra. ]mput[ciune — dojan[, mustrare. ]nceta (a se) — a intra ]n ceat[, a se al[tura unei cete. ]nd[r[cna (a se) — a se ]nd[r[tnici. ]ngreca (a) — a z[misli, a deveni grea. ]ntortare — ]ntoarcere, abatere. ]ntunérec — zece mii, mul\ime mare. J jitni\[ — hambar (de gr`u). L lavr[ — m[n[stire mare. l[cricioar[ — l[di\[. Léstvicinicul, Ioan — Ioan Sc[rarul, Ioan Climax. M mang`r — cea mai mic[ moned[ de aram[ (turceasc[). mertic — por\ie de hran[. miloserdie — mil[, ]ndurare. mi=[lie — lepr[. m`r=[vire — tic[lo=ie, dec[dere. m`=coi — cat`r. mo=tean — mo=tenitor. mozavirie — def[imare. muncitoriu — c[l[u, chinuitor, tiran. N nastavnic — conduc[tor (al unei m[n[stiri), egumen. n[pusti (a) — a p[r[si. nemeri (a) — a g[si, a afla. 321

O obl[duin\[ — c`rm[, st[p`nire. obrezanie — t[iere ]mprejur, circumciziune. ocaianic — blestemat. oc[inicie — nenorocire. oceaianie — dezn[dejde. ocoli (a) — a asedia (de jur ]mprejur). P panaghie — prescur[ sfin\it[. pas[ — imper., du-te. pesti (a) — a z[bovi, a ]nt`rzia. plehup[ — capac, acoper[m`nt. pocaianie — poc[ire, poc[in\[. pohval[ — laud[, fal[. ponci= (]n) — piezi=, ]mpotriv[. popri=te — mil[, stadiu (m[sur[ de distan\[). posadnic[ — \iitoare, concubin[. poslu=anie — ascultare. poslu=nic — c[lug[r (subordonat stare\ului). Predteciu, Ioan — Ioan Prodromul, }naintemerg[torul (Ioan Botez[torul). prestevi (a se) — a r[posa, a muri. price=tui (a se) — a se ]mp[rt[=i. prost — simplu. R raft — ham (la cal). ran\ — fald ( la ve=m`nt). r[veni (a se) — a se umezi. rucodelie — lucru de m`n[. S sad — gr[din[. sc[p[ta (a se) — a pierde (un bun), a fi lipsit. scopot — melodie, c`ntec. sealbed, salbed — pl. masc. selbezi, fem. selbede — ve=ted, palid. 322

siclu, pl. sicle — moned[ (la vechii evrei) c`nt[rind patru drahme antice. so\ — ]nso\itor, tovar[=. so\ie — so\, ]nso\itor. sp[senie — izb[vire, m`ntuire. sp[si (a se), — a se izb[vi. sprijini (a) — (impropriu aici) a str`nge. steag — semin\ie, neam (]n Biblie). st`lpare — ramur[ verde. surguci — m[nunchi de pene ]mpodobit cu pietre scumpe, egret[. =ugubin[ — amend[ pentru r[scump[rarea unei nelegiuiri sau crime. T tag[ — t[g[duial[; a prinde , a t[g[dui, a contesta. talant — moned[ de aur sau de argint. t`rpi (a) — a ]ndura, a r[bda, a suferi. t`rsin[ — ]mpletitur[ din p[r de capr[. troi\[ — treime. U ucide (a) — a bate r[u, a st`lci. us[rdie, userdie — os`rdie, s`rguin\[. V vlastelin, pl. vlasteli (]n terminologia feudal[ din |ara Rom`neasc[) — mare boier. Z zatocenie — exil. z[bl[u, pl. z[blae — \ol, p[tur[. z[veasa bisericii — catapeteasm[, perdeaua ce se coboar[ ]n timpul slujbei spre a acoperi vederea spre altar. zemnic — bordei. zl[tar — aurar. zlobiv — r[u, r[ut[cios. 323

REFERIN|E CRITICE Cea dint[i lucrare care ni apar\ine ]n ce prive=te inspira\ia sunt }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. [...] ...Un ]ntreg capitol din }nv[\[turi cuprinde sfaturile asupra felului cum trebuie s[ se poarte domnul ]n toate ]mprejur[rile; cum s[ stea domnul la mas[, cum s[ vorbeasc[ el cu boierii, cum s[ primeasc[ soliile str[ine, ce atitudine s[ aib[ fa\[ de turci, cum s[ mearg[ la r[zboi, cum s[ se poarte ]n pribegie, care a avut pe vremea aceea un anume caracter. Este un suflu r[zboinic admirabil ]n aceast[ parte a operei discutate. Este, evident, o epoc[ ]n care turcii veneau altfel dec`t ]n vremea lui Matei Basarab. Acesta nu-=i ascundea bog[\iile: el traia c`nd sultanul se b[tea ]n Mesopotamia =i \ara era cu des[v`r=ire scutit[ de astfel de ]nt`mpl[ri; aici este momentul din secolul al XVI-lea c`nd se crezuse cu putin\[ ca un Basarab lep[dat de lege, un Mohamed-beg, s[ ajung[ ]n scaunul lui Vlad |epe=; este oglindirea unei ]ntregi epoce r[zboinice pe care nu putea s[ o cunoasc[ acolo, ]n pacea m[n[stirii, c[lug[rul din secolul al XVII-lea, care nu avuse unde auzi sunete de tr`mbi\[ =i glasuri de asalt. Pe alocuri pare c[ vezi toat[ purtarea lui Mihai Viteazul la C[lug[reni. +i, ar[t`nd c[ domnul trebuie s[ steie totdeauna pe un anume loc ]n lupt[, l`ng[ steaguri, scriitorul ]l ]ndeamn[ ]nc[ o dat[ s[ nu p[r[seasc[ \ara: “din \ara voastr[ s[ nu ie=i\i, ci s[ =ede\i cu boierii vo=tri”, adec[ tocmai ceea ce a f[cut +tefan cel Mare la 1476, ceea ce a f[cut Petru Rare= la 1538, c`nd s-au b[gat cu to\ii ]n ad`ncul Carpa\ilor. +i, la urm[, ]n acest pasagiu privitor la r[zboi, 324

se spune: “m[car de \i s-ar ]nt`mpla =i moarte, iar numele t[u va r[m`nea pe urm[ ]n cinste”. Toat[ cartea aceasta ar trebui desf[cut[ =i r[sp`ndit[, c[ci este o adev[rat[ carte de ]nv[\[tur[ pentru vitejie. }nainte de toate s[ avem sim\ul realit[\ilor =i sim\ul realit[\ilor ni spune c[ aceste “]nv[\[turi” sunt un produs al spiritului militar de la ]nceputul secolului al XVI-lea. Dar Neagoe a putut foarte bine s[ scrie acestea. Ce ]nsemna s[ “scrii” pe vremea aceea? }nsemna s[ lucrezi ]n colabora\ie cu un altul. }mp[ratul Constantin Porfirogenetul a “scris” cutare carte cu privire la administra\ia Imperiului bizantin? Desigur nu a scris-o cu m`na lui: a avut ]naintea lui izvoare =i a fost cineva care a redactat supt auspiciile lui. +i Neagoe a avut desigur un astfel de ajutor, dar sunt f[r[ ]ndoial[ =i p[r\i dictate de d`nsul. De altfel =tiri c[ astfel de dict[ri se puteau face la noi ]n acea vreme le avem =i prin scrisorile lui Petru +chiopul — foarte interesante. Ar fi de cel mai mare interes ca un om familiarizat cu sintaxa latin[ s[ fac[ un studiu asupra acestor scrisori ale lui, un studiu de sintax[ rom`neasc[ a=a cum se poate g`ci supt cuvintele scrise ]n latine=te. Vestitele scrisori ale lui Mihai Viteazul scrise ]n latine=te au fost =i ele dictate. +i, dac[ s-a scris ]n sensul ar[tat la 1600, de ce nu s-ar fi putut scrie pe la 1520 de Neagoe Basarab? Sensul cuv`ntului “autor” este cu totul altul pentru aceea vreme =i cu totul altul pentru timpul nostru. Nu trebuie s[ ne lu[m dup[ sensul foarte precis, foarte con=tient =i integru al nostru, pentru o epoc[ de aceasta, instinctiv[, ]n care ori=ice g[seai bun ]ntr-o oper[ veche re\ineai pentru a face o oper[ nou[. Dar s[ ne mai g`ndim la un lucru: Neagoe Basarab este ]nsurat cu o principes[ s`rboaic[, av`nd ambi\ii bizantine, crescut[ ]n tradi\ia literar[ a Bizan\ului =i, precum o dovede=te Biserica Episcopal[ din Arges, =i ]n tradi\ia artistic[ a Bizan\ului. S-a v`zut c[ Elena-Ecaterina din Moldova, so\ia lui Petru Rare=, a provocat opera lui Macarie, din care a ie=it pe urm[ opera cealalt[, imitat[ dup[ Manase. Atuncea de ce Despina Mili\a, de la Bucure=ti, nu ar fi ]ndemnat la 325

acela=i lucru la care a ]ndemnat Elena-Ecaterina de la Suceava? Dar ]nsu=i numele acesta de Theodosie ]nsemna o ambi\ie. C[ci Theodosie nu e dup[ Theodosie cel Mare, ci dup[ Theodosie al II-lea, ]mp[ratul bizantin foarte bine cunoscut din secolul al V-lea. A numi pe cineva Theodosie, indiferent dac[ numele venise de la tat[ sau venise de la mam[, arat[ o alt[ concep\ie a domniei: concep\ia care se vede din atmosfera literar[ a timpului, o mare m`ndrie impe rial[. Dac[ ar fi fost vorba de fiul, numit cu nume de \ar[, al unui biet domn f[r[ leg[turi cu tradi\ia ]mp[r[teasc[ bizantin[, ar fi altfel; dar este vorba de Neagoe =i nu se poate admite pentru d`nsul o lips[ de inten\ie ]n numirea fiului Theodosie. +i adaug: c[lug[rul ar fi trebuit s[ fie, pe l`ng[ toate, =i foarte bine informat ]n ce prive=te familia lui Neagoe, s[ =tie care ar fi fost fiii lui, mor\i ]nainte de momentul c`nd s-a alc[tuit cartea =i despre care vorbe=te at`t de duios. El ar fi trebuit s[ =tie cine era mama lui, =i ea pl`ns[ ]n aceste frumoase r`nduri de j[lanie. Locul acesta, s-ar zice, putea s[-l =tie un c[lug[r de la Arge=. Dar ]n cazul acesta c[lug[rul ar fi spus ceva ]n leg[tur[ cu biserica aceea de care at`rna el, =i asupra acestui a=ez[m`nt, artistic =i religios, care venea de la Neagoe, nu este nici un cuv`nt. Iat[, sunt pl`ngeri, a=a-numite “threne”, de acestea ]n literatura bizantin[, dar, ]ntru c`t pot judeca eu, psihologice=te, nu filologic, mi se pare c[ greu s-ar putea nemeri o not[ a=a de sincer[, de cineva care ar fabrica, pe numele lui, sau pe numele altuia, o oper[ literar[, ca ]n cuvintele cu privire la Petru, fiul lui Neagoe, mort ]n cea mai fraged[ copil[rie. Iar, dac[ este vorba de o ultim[ dovad[, formal[, atunci dovada este urm[toarea: ]ntre c[r\ile l[sate de Petru +chiopul, c`nd a murit la Tirol, la Bozen-Bolzano, =i care au intrat ]n colec\ia arhiducelui Ferdinand, se afl[ =i ]nv[\[turile c[tre domn ]n privin\a felului cum trebuie s[ se poarte cu boierii la mas[. Acestea sunt ]ns[ un capitol al }nv[\[turilor lui Neagoe. Prin urmare, la 1594, c`nd a murit Petru-Vod[, exista forma slavon[ a }nv[\[turilor, Petru-Vod[ avea un fiu, fa\[ de care sim\ea tot at`ta duio=ie ca =i Neagoe pentru Theodosie, =i acel fiu era menit ca =i Theodosie s[ se st`ng[ ]n floa326

rea vr`stei ]ntre str[ini — Theodosie a murit la Constantinopol, iar +tefan, frumosul fiu de domn cu p[rul b[lan rev[rsat pe umeri, cu ochii alba=tri =i fa\a alb[ sur`z[toare, s-a pr[p[dit ]ntre nem\i, la Innsbruck — cu acelea=i preocupa\ii. El a str`ns deci cu at`ta grij[ capitolul acesta care servea pentru ]nv[\[tura ]n str[in[tate a fiului lui. +tefan era ]ntov[r[=it de un c[lug[r, care a ajuns ]n urm[ mitropolit, =i printre h`rtiile lui Petru +chiopul s-a g[sit o foaie ]n care se cuprinde o lec\ie de cronologie pentru coconul domnesc: anii pe cari trebuia s[-i ]nve\e el pe de rost. +i prin urmare capitolul acela f[cea =i el parte, ca =i foaia care din fericire ni s-a p[strat, din c[r\ile de =coal[ ale copila=ului domnesc. Mi se pare c[ este greu s[ se aduc[ o argumenta\ie mai deplin[ dec`t aceasta. A= putea s[ mai trimet la cutare scrisoare a lui Stan Jianu, tip[rit[ de mine ]n Studii =i documente, VIII, ]n care se poate vedea, pe la 1790, aceea=i dragoste a unui p[rinte fa\[ de copilul la care \ine ca la ochii din cap =i aceea=i durere p[rinteasc[. Nicolae IORGA [...] Cel mai de seam[ monument al cuget[rii =i sim\irii rom`ne=ti ]n limba slav[ ]l formeaz[ ]ns[ }nv[\[turile lui Neagoe c[tre fiul s[u Theodosie. Acest pre\ios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata m[n[stire de la Curtea de Arge= =i mitropolia din T`rgovi=te =i care a fost protectorul c[lug[rului s`rb Macarie, patron`nd imprimarea primelor c[r\i de slujb[ bisericeasc[ pe p[m`nt rom`nesc. Un adev[rat voievod al culturii rom`ne=ti =i un mare sprijinitor, prin darurile trimise, al cre=tin[t[\ii din ]ntreg R[s[ritul ortodox, oprimat sub ap[sarea p[g`n[, “ctitor mare a toat[ Sfetagora”, cum ]l nume=te Gavril, protul Muntelui Athos. }nv[\[turile lui Neagoe au fost utilizate =i de N. B[lcescu ]n studiul s[u despre Puterea armat[ =i arta militar[ la rom`ni, ap[rut ]n 1844 ]n revista “Prop[=irea” de la Ia=i, =i fuseser[ publicate pentru ]nt`ia=i dat[ cu un an mai ]nainte, ]n tipografia colegiului Sf. Sava. La epoca apari\iei, =i mult[ vreme mai t`rziu, se credea c[ aceste ]nv[\[turi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei ]n limba 327

\[rii. }n 1894 ]nv[\atul rus Lavrov, descoperind ]ns[ ]n Biblioteca Na\ional[ din Sofia o redac\iune slavoneasc[ a }nv[\[turilor, a ]nchis discu\ia, deoarece, ]n urma acestei descoperiri, to\i istoricii no=tri literari sunt ast[zi de acord c[ }nv[\[turile au fost redactate ]n limba slavon[. [...] N. CARTOJAN [...] }nv[\[turile reprezint[, prin autorul =i con\inutul lor, o oper[ indiscutabil rom`neasc[: ]nt`ia mare carte a culturii rom`ne=ti. Aceasta nu ]nseamn[, fire=te, c[ opera e ]n ]ntregime original[. Se =tie bine c[ autorii r`vneau pe vremea aceea mai pu\in la originalitate, c`t la adev[r impersonal; iar cu at`t mai pu\in un domnitor se va str[dui s[ dea totul numai de la el. Pe urm[, }nv[\[turile lui Neagoe con\in precepte morale, religioase, sau sfaturi general omene=ti, care erau cu at`t mai utile cu c`t erau mai verificate, sau spuse mai cu autoritate. Deci nu e de mirare dac[ vor figura ]n lucrare multe citate din Biblie, al[turi de pasaje din Omiliile Sf. Ioan Crisostomul, din Vie\ile Sfin\ilor, din Legendele populare, sau din tratatele unor autori nu ]ntotdeauna cita\i. Dar Neagoe vorbe=te fiului s[u nu numai despre puterea lui Dumnezeu =i sl[biciunea omului, despre ]mp[ra\ii cei r[i, pedepsi\i de Dumnezeu, =i despre obliga\ia domnitorului de a asculta marile comandamente religioase =i morale —, ci =i despre lucruri mai personale, cum ar fi ]nmorm`ntarea maicei sale, doamna Neaga, d`ndu-i alteori sfaturi cum s[ cinsteasc[, domn fiind, pe boieri =i pe slugi, cum s[ primeasc[ pe soli, cum s[ poarte r[zboaie, cum s[ judece, cum s[ domneasc[. E greu de spus c[ locurile acestea din urm[ nu sunt originale. Este ]ns[ un fapt c[ p`n[ la urm[ totul se scald[ ]n perspectiva eternit[\ii. E o problem[ cum acela=i Neagoe, care f[ptuie=te orgolios, dup[ modelul sl[vit al ]mp[ra\ilor bizantini, se mir[ ]mpreun[ cu proorocul: “Ce este omul, Doamne, de-ai f[cut pentru el at`ta m[rire”; e o problem[ cum o con=tiin\[ care refuz[ religios lumea, se ]mpac[ practic cu ea; — dar problema e a noastr[, nu e a 328

lui Neagoe. El nu simte conflictul, =i totul sf`r=e=te la el pe dimensiunea eternit[\ii. Din orice regiune a lumescului, de pe orice plan al istoriei omene=ti, Neagoe ]ndreapt[ g`ndurile fiului s[u c[tre cele ve=nice. “Mul\i ]mp[ra\i au ]mp[r[\it =i vie\uit pe aceast[ lume, iar ]mp[r[\ia cereasc[ pu\ini au dob`ndit-o”. De aceea fiul s[u Theodosie trebuie s[ se g`ndeasc[ mai ales la treptele care-l pot urca spre contempla\ie. +i ]ntr-un pasaj, care poate fi dintr-un tratat ascetic, dar care exprim[, revelator ca un poem, sensibilitatea ]n acela=i timp religioas[ =i filosofic[ a unui cuget rom`nesc din veacul al XVI-lea, Neagoe arat[ fiului s[u care sunt treptele des[v`r=irii: “C[, mai ]nt[i de toate este t[cerea, iar t[cerea face oprire, oprirea face umilin\[ =i pl`ngere, iar pl`ngerea face fric[, =i frica face smerenie, smerenia face socoteal[ de cele ce vor s[ fie, iar acea socoteal[ face dragoste, =i dragostea face sufletele s[ vorbeasc[ cu ]ngerii. Atuncea va pricepe omul c[ nu este departe de Dumnezeu”. [...] Pe planul eternit[\ii, unde sf`r=e=te con=tiin\a lui Neagoe, dup[ ce a c[l[torit printre singur[t[\i =i spaime, nu poate fi vorba nici de cunoa=tere, nici de efort etic, pentru c[ nu e ]n joc spiritul pur =i simplu. Nici un moment Neagoe Basarab nu va sf[tui pe fiul s[u s[ se ]nchine efortului de luminare proprie, dup[ cum nu-l va ]ndemna nici s[ f[ptuiasc[ potrivit cu norme omene=ti. Contactul e ]ntre om =i Dumnezeu, nu ]ntre om =i propria sa con=tiin\[ legislatoare. Iat[ deci ce ]nseamn[ perspectiva eternit[\ii, pentru care opteaz[ spiritualitatea rom`neasc[ din veacul al XVI-lea. Conflictul de fapt dintre planul etern =i cel istoric este solu\ionat direct, prin renun\area la spirit, sau prin ocolirea spiritului cu tot ce implic[ el: cunoa=tere, ac\iune, afirmare omeneasc[. Omul nu se afirm[ aici; el este pus s[ m[rturiseasc[, doar. Constantin NOICA Pentru literatura rom`neasc[ veche, negre=it c[ }nv[\[turile lui Neagoe constituie cea dint[i oper[ de compozi\ie =i inspira\ie poetic laic[. Originalitatea ei e mai pronun\at[ dec`t aceea a cronicilor ]n slavone=te, . care se mul\umesc s[ nareze faptele istorice. Scrisoarea 329

aceasta ]nseamn[, deci, un fapt de cultur[ din cele mai de seam[. Cu aceast[ lucrare suntem departe de simplele copii =i tip[rituri slavone =i de probabile traduceri rom`ne=ti ale vremii. Avem de a face cu o prim[ scriere original[ masiv[ ]nchegat[ din g`ndire =i sim\ire rom`neasc[. Faptul acesta ar fi trebuit s[ primeze ]n ochii istoricilor literari, fiindc[ opera ]=i p[streaz[ ]nsu=irea enun\at[ chiar dac[ s-ar plasa ]n secolul XVII, cum cred unii ]nv[\a\i. Nu se poate g[si u=or ]n aceast[ vreme o oper[ care s[ o egaleze din punctul de vedere al compozi\iei =i stilului. Traducerea ]n limba rom`n[, efectuat[, dup[ c`te se v[de=te, ]n secolul XVII, apar\ine unui c[rturar de talent =i este una din cele mai reu=ite ca limb[ literar[. Traduc[torul are un deosebit sim\ al limbii. Folose=te un grai viu care ]=i men\ine prospe\imea =i c[ldura, =i tope=te ]ntr-o fraz[ de rezonan\[ rom`neasc[ forme personale sau termeni adopta\i din textul slav. Nimic nu d[ impresia unei limbi c[rtur[re=ti artificiale.

* [...] }n }nv[\[turile lui Neagoe Basarab aten\ia se ]ndreapt[ liric c[tre zbuciumul fiin\ei omene=ti, care are idealuri p[m`nte=ti =i sociale, =i c[tre educarea omului pentru via\a ]n societate =i ]n stat, iar ]n istoriografia moldovean[ din vremea lui +tefan cel Mare, c[tre imaginea na\ional[ a istoriei, ]ntr-o vreme de dominare a religiozit[\ii =i cosmopolitismului cronografelor bizantine =i slave. Se pune ]ntrebarea: de unde vine aceast[ ]nchipuire spre un umanism local, ]n paralel[ cu umanismul occidental ]n limba latin[? Se poate spune c[ s-a trecut u=or peste substratul local de tip popular care a generat acest umanism. Umanismul occidental a luat na=tere prin descoperirea antichit[\ii clasice =i s-a manifestat pe scar[ mare ]n limba latin[ (]ntr-o anumit[ tent[ livresc[). Umanismul din sud-estul Europei, inclusiv din \[rile rom`ne=ti, =i-a tras seva, ]n primul r`nd, din cultura popular[, cu fondul ei str[vechi, superficial atins ]n mase de ideile biserice=ti, ]n al doilea r`nd, din ac\iunile unor a=a-zise “erezii”, ]n realitate curente democratice, accesibile =i valabile ]n masele populare largi, precum bogomilismul, 330

a c[rui extindere =i persisten\[ nu mai poate fi ast[zi negat[, ]n urma celor mai noi studii. [...] A=adar, Occidentul a descoperit c[r\ile =i spiritualitatea grecolatin[, sud-estul Europei a descoperit direct valorile umane ]n cultura vie a maselor populare. De aci dou[ umanisme (nimeni p`n[ acum nu a vorbit de un umanism sud-est european sui-generis ]n aceast[ epoc[), care, de=i am`ndou[ cultiv[ =i pre\uiesc omul, idealurile, n[zuin\ele sociale, sentimentele lui, realit[\ile vie\ii, au totu=i tent[ deosebit[. +i, dac[ \inem seama de alte forme de cultur[, precum arhitectur[ =i pictur[, cu linii ]n bun[ m[sur[ ]n spirit =i concep\ie populare, atunci aceast[ diferen\[ devine =i mai evident[. De aceea nu este nevoie ca activitatea lui Neagoe Basarab s[ fie etichetat[ cu firme de curente occidentale, iar personalitatea lui asem[nat[ cu personalit[\i occidentale, pentru c[ Neagoe Basarab nu este nici Niccolò Machiavelli cu al s[u Il principe (1531), nici Montaigne, ci este Neagoe Basarab (dup[ cum +tefan cel Mare nu este vreun condotier sau conchistador, ci este +tefan cel Mare), expresie deci a unui autohtonism, care face cinste prin originalitate culturii rom`ne=ti =i ]mbog[\e=te ]n acela=i timp, prin noutate de spirit =i crea\ie, patrimoniul culturii =i literaturii europene. }nc`t =i el ar fi putut s[ spun[, ca =i Hora\iu, dac[ =tia ce-i va aduce vremea: non omnis moriar. Ion C. CHI|IMIA [...] O lucrare de valoarea =i propor\iile }nv[\[turilor nu putea s[ se iveasc[ dec`t ]n perioada de ]nflorire a culturii ]n limba slavon[ la noi, la ]nceputul secolului al XVI-lea, =i nu putea s[ fie conceput[ dec`t de un str[lucit reprezentant al acestei culturi ]n |ara Rom`neasc[ cum a fost voievodul Neagoe Basarab. [...] }nv[\[turile alc[tuiesc ]n totalitatea lor un manual de educa\ie moral[ =i politic[ menit a servi unui viitor domn. [...] Cu toate c[ ]mprumut[ pasaje ]ntregi din scrierile pe care le folose=te, nu se poate t[g[dui lui Neagoe ]ndem`narea elocven\ei, 331

caden\a de mare vibra\ie retoric[, mai ales c`nd vorbe=te (dup[ Ion Zlatoust) despre fragilitatea vie\ii, ]ntrerupt[ de moarte [...] Patetic[ este pl`ngerea fiului Petru, cea mai mi=c[toare pagin[ elegiac[ din literatura rom`n[ ]n limba slavon[ [...] Alexandru PIRU [...] Cei care au \inut cu orice pre\ s[ arate caracterul mozaical al scrierii =i n-au c[utat s[ mearg[ mai departe, spre a ilustra poezia tipic medieval[, s-au situat pe o pozi\ie unilateral[. C[ci pornind de la citate, autorul, voievodul Neagoe Basarab, d[ sentin\e =i exemplific[ri din via\a-i proprie ori a poporului, adaug[ o foarte lung[ parte izvor`t[ din mintea sa cultivat[ =i sufletu-i sensibil la frumuse\i =i datorii ale vie\ii. Dar ca }nv[\[turile lui Neagoe s[-=i ating[ scopul, autorul folose=te nu numai exemplul asociativ, ci =i foarte colorat. Opera se distinge printr-un limbaj poetic simbolic, metaforic. Se dovede=te a fi st[p`n pe literatura ecleziastic[, din al c[rei izvor figurativ se adap[ =i opera sa, bun exemplu de scriere poetic[ medieval[. [...] Sunt imagini care se refer[ la Cosmos. }n aceast[ privin\[ paginile devin ilustre, put`ndu-se asem[na cu ale lui Francesco D’Asisi ]nchinate soarelui, apelor, cerului. Iat[ ceva ]n acest sens din }nv[\[turile lui Neagoe: “C[ci nu am de unde s[ ]ncep a pl`nge p[catele mele c[tre milostivirea ta, c[ p[catele mele s-au ]nmul\it ca stelele cerului =i ca nisipul m[rii, pe care le-am p[c[tuit ]n fa\a ta, Doamne! O, st[p`ne, ]mp[rate atot\iitor, f[c[torule cerului =i al p[m`ntului =i al m[rii =i ale tuturora din ele, milostive, iubitorule de oameni, de tine se cutremur[ toate puterile cerurilor; pe tine te c`nt[ soarele, pe tine te m[re=te luna; pe tine te laud[ stelele; de tine ascult[ lumina...” Dar sfera metaforei din }nv[\[turi e cu mult mai larg[, p[str`nd ]ns[ ca tr[s[tur[ dominant[, ]n ]ntregul sistem comparativ, asocia\ia. Astfel, vorbind de milostenia nevirtuoas[, ea se aseam[n[ “... unei gr[dini, care are tot felul de poame =i flori, izvor de ap[ ]ns[ nu are”. Cuv`ntul e dorit s[ fie ]n\elept =i cuminte, “ca s[ mearg[ ca o r[splat[ 332

ascu\it[ ]n inima domnului lui”. Iar mintea =i puterile trebuie s[ fie ]n om “... ca =i steagul ]n mijlocul o=tirii”. [...] Din succinta ]nf[\i=are a ideii de compozi\ie =i stil a limbajului poetic al }nv[\[turilor lui Neagoe, rezult[ c[ ne afl[m ]n fa\a unei opere de adev[rat[ literatur[, de mare valoare poetic[, tipic[ evului mediu. P[r[sind vechiul drum b[t[torit, al surselor =i al unor discu\ii de natur[ speculativ[, folosind analiza textului din perspectiva unor probleme de teorie literar[, ajungem ]n miezul unor probleme legate de soarta fiec[rei opere artistice mari. F[r[ s[ facem abstrac\ie de mul\imea de elemente eterogene din care se compune lucrarea, p[r\ile originale sunt demarcabile =i ele trebuiesc puse ]n lumin[, prin studii c`t mai diverse. Scris[ ]n una din limbile de circula\ie, din acea epoc[ a ]nceputului secolului al XVI-lea, opera lui Neagoe formeaz[ un tot organic cu frescele bisericilor bucovinene, cu str[lucita art[ miniatural[, cu costumul popular, cu tot ce constituie esen\e ale sufletului rom`nesc, exprimat ]n forme artistice de mare valoare. Gh. VRABIE [...] Un lucru se impune f[r[ dificultate celui ce a terminat de parcurs ultima pagin[ a }nv[\[turilor: ele sunt un imens testament, ideologic =i pedagogic, ]n a c[rui redactare s-a f[cut apel la resursele remarcabile ale unei arte a compozi\iei, cultivat[ ]n contact cu literatura bizantino-slav[, a c[rei lectur[ destul de ]ntins[ o g[sim atestat[ la fiecare pas. Dar aceast[ art[ nu se nutre=te exclusiv din livresc, a=a cum s-a afirmat, ci ]=i are sursele primordiale ]n experien\a de via\[ personal[ a unui individ =i ]n experien\a lui social[, prin care stabile=te leg[tura cu experien\a colectiv[ plurisecular[ a poporului s[u. Ceea ce asigur[ unitatea operei =i transfigureaz[ izvoarele, sud`ndu-le ]ntr-un singur tot, este tocmai incandescen\a unei tr[iri plenare, pe toate coardele sufletului omenesc, de la iubirea fiului fa\[ de mama sa, la durerea tat[lui ce-=i pl`nge copiii mor\i, sau contempl[ cu melancolie sf`r=itul s[u apropiat, care va l[sa prad[ unei lumi pline de adversit[\i pe 333

unicul fiu r[mas, =i de la lirismul religios al smereniei cre=tine la patosul puterii p[m`nte=ti, al iubirii “de mo=ie” =i al gloriei. }n spatele acestei opere, alc[tuit[ dup[ canoanele evului mediu, care nu se sfia s[ ]mprumute copios, putem ]ntrez[ri contururile unei personalit[\i originale, puternic reliefat[. E o tr[s[tur[ ce distan\eaz[ }nv[\[turile de crea\iile tipic medievale, impersonale cel mai adesea, =i o proiecteaz[ pe fundalul noii epoci, moderne. Intensitatea tr[irii este egalat[ de intensitatea g`ndirii. }nv[\[turile sunt ]n primul r`nd, prin ]ns[=i de=tina\ia lor, o oper[ ideologic[. Ea vrea s[ ]nve\e, s[ educe, dar nu se limiteaz[ la generalit[\i morale, ci posed[ =i transmite un sistem, o foarte clar[ concep\ie personal[ asupra unei serii de probleme complexe, sociale, politice, militare, diplomatice. Cu pu\in efort la ]nceput, acest sistem de idei, care constituie arm[tura interioar[ a edificiului, poate fi perceput cu deplin[ claritate. El confer[ }nv[\[turilor lui Neagoe Basarab un loc original ]n excep\ional de bogata literatur[ “parenetic[“, ilustrat[ de scrieri pe teme similare ]n aproape toate literaturile lumii, de la anticul Egipt =i str[vechea Indie, trec`nd prin Elada, Roma =i Bizan\, p`n[ la bogata eflorescen\[ a genului ]n Rena=tere, care a dat pe Machiavelli. }n sf`r=it, acest om, c[ruia nimic nu-i este str[in, =i acest g`nditor este un excep\ional artist. Ne-o dovedesc gustul =i me=te=ugul cu care-=i alege, prelucreaz[ =i asambleaz[ izvoarele (mai mult de o treime din }nv[\[turi este construit[ cu astfel de “prefabricate”), tehnica unitar[ tr[d`nd, de la un cap[t la altul, aceea=i m`n[. Ne-o dovede=te, =i mai clar, partea din opera sa ce i-o putem atribui f[r[ rezerve, pe care a alc[tuit-o d`nd glas propriilor sale medita\ii =i sentimente. Evident, vom admira pe creator =i acolo unde textul nu este al lui pentru m[iestria cu care a ales. Dar ne vom limita, ]n acest caz, s[-i ghicim inten\iile dup[ felul cum m`nuie=te foarfecele. Dreptul la o adev[rat[ analiz[ =i judecat[ de valoare ]l au ]ns[, ]n primul r`nd, pasajele =i capitolele ]n care ne vorbe=te f[r[ intermediar. [...] Din acest scop imediat, central al c[r\ii, care este unul pedagogico-politic, precum =i din necesitatea de a expune =i a impregna ]n 334

cititor ideologia general[ a societ[\ii feudale — ceea ce l[rge=te sfera }nv[\[turilor =i face din ele oglinda complex[ a concep\iei despre lume =i via\[ a societ[\ii medievale rom`ne=ti — a rezultat structura literar[ a }nv[\[turilor. Potrivit scopului central =i scopurilor adiacente pe care =i le propusese autorul, tr[s[tura definitorie a }nv[\[turilor lui Neagoe Basarab o constituie tocmai caracterul lor “enciclopedic”. }nv[\[turile ne apar, astfel, ]n acela=i timp ca o oper[ de instruc\ie =i de educa\ie religioas[ =i moral[, un breviar de ascetic[ =i mistic[ r[s[ritean[, o antologie de texte pedagogice selectate =i aranjate potrivit scopului general al lucr[rii, un tratat de teorie politic[ a monarhiei bizantine de drept divin, un manual original de teorie =i tehnic[ a guvern[rii autoritare moderne, prin limitarea =i dominarea puterii feudalilor, o sintez[ a experien\ei =i g`ndirii diplomatice rom`ne=ti, o carte de tactic[ =i strategie militar[ =i una din cele mai autentice =i mai valoroase crea\ii literare din cultura rom`n[. Pentru fiecare din aceste fa\ete ale unui diamant aproape perfect =lefuit putem g[si coresponden\e ]n alte literaturi; nic[ieri ele nu se ]nt`lnesc toate ]n cuprinsul aceleia=i scrieri =i ]ntr-o form[ at`t de unitar[ sub raport literar. Hasdeu avea deplin[ dreptate s[ numeasc[ }nv[\[turile “un falnic monument de literatur[, politic[, filozofie =i elocuen\[ la str[bunii no=tri”.

* [...] Dac[ +tefan ]ncheie =irul m[re\ =i tragic al “cavalerilor”, inaugurat de Mircea cel B[tr`n =i ilustrat p`n[ la d`nsul de un Ioan de Hunedoara, Dan al II-lea, Vlad |epe=, la r`ndul lui, Neagoe Basarab este prototipul marilor mae=tri ai diploma\iei situa\iilor critice, teoreticianul genial al acestei “arte a supravie\uirii, c[reia ]i consacr[ capitolul VII “Despre solii =i r[zboaie” din opera sa monumental[ }nv[\[turile lui Neagoe Basarab c[tre fiul s[u Theodosie. M`n[stirea celebr[ de la Curtea-de-Arge= ridicat[ ]ntre 1512 =i 1517 =i devenit[ o a doua Sf`nt[ Sofia pentru ortodoxia veacului al XVIlea, precum =i aceast[ oper[ scris[, denumit[ de Constantin Noica “]nt`ia mare carte a culturii rom`ne=ti”, sunt cele dou[ titluri de glorie ale lui Neagoe ]n fa\a istoricilor moderni. [...] 335

Leg[tura dintre cultur[ =i politic[, asocierea artei cu opera de educa\ie civic[ o inaugurase, de fapt, +tefan cel Mare, care zide=te biserici pe locul tuturor marilor sale b[t[lii =i le dictase inscrip\ii ce sunt adev[rate file de cronic[. Ce mijloc mai abil — ]n vremi de credin\[ fervent[ — de a perpetua ]n popor, care nu citea cronica, amintirea epopeii =i de a-i cultiva sim\ul istoric? Dac[ Moldova a dat pe cei mai mari istorici rom`ni, faptul se explic[ nu printr-o tr[s[tur[ special[ a spiritului locuitorilor, ci prin amintirea legendar[ a lui +tefan, cobor`t ]n folclor =i basm. Neagoe este al doilea f[urar de geniu al tradi\iei militante a literelor =i artei rom`ne=ti, d`nd el ]nsu=i exemplu ca scriitor =i concep`ndu-=i totodat[ glorioasa ctitorie de la Arge= ca un mesaj cifrat adresat contemporanilor =i posterit[\ii. [...] De fapt, ]n vremea lui +tefan cel Mare =i a lui Neagoe Basarab, prin opera complementar[ a moldoveanului =i a munteanului, s-au pus bazele na\iurii rom`ne =i culturii sale na\ionale =i s-a decis, pentru o jum[tate de mileniu, viitorul. Dan ZAMFIRESCU Cel mai de seam[ scriitor psihologic din vechea noastr[ literatur[. [...] De aceea spiritul lui Neagoe Basarab de pe la 1500 seam[n[ uneori at`t de izbitor, ]n aceste opera\ii at`t de delicate, cu spiritul occidental de pe la 1600. Bun[oar[, unele sfaturi pentru domnie administrate de Neagoe Basarab fiului s[u Theodosie ne dau iluzia c[ avem ]n fa\[ sfaturile, tot pentru domnie, date de Don Quijote lui Sancho Panza, preg[tit s[ plece ca oc`rmuitor al pretinsei insule Baratoria. [...] Se descoper[, =i ]ntr-un caz =i ]n cel[lalt, aproape aceea=i subtil[ analiz[ cazuistic[ ]ndreptat[ c[tre examenul con=tiin\ei. Unul din efectele p[trunderii psihologice a lui Neagoe este urm[rirea succesului prin trezirea uluirii, a uimirii ]n cugetul altora, foarte apropiat[ de ceea ce va fi mai t`rziu ]n Occident acea maraviglia baroc[. Domnul ]i “va face de se vor mira to\i de r[spunsurile 336

lui” — adic[ puterile str[ine care au trimis la el soli. De fapt, ]ns[=i ctitoria unui edificiu ca acela al Cur\ii de Arge= se vede c[ are ]n vedere aceea=i maraviglia. “Tu erai st`lparea mea cea ]nflorit[...” Neagoe Basarab era =i un incontestabil poet. Capitolul III din partea a doua, asupra c[ruia atrage aten\ia =i Dan Zamfirescu, acela cu pl`ngerea pentru amintirea mamei sale decedate =i pentru moartea fiului s[u Petru, cuprind unele din cele mai frumoase =i mai nobile pagini de lirism elegiac din ]ntreaga noastr[ literatur[. Vibra\ia patetic[ a durerii atinge o not[ de intensitate pe care n-am ]nt`lnit-o ]n asemenea ]mprejur[ri dec`t la poe\ii arabi, ]n epoca preislamic[ la o Al Khansa =i mai t`rziu, ]n vremea Abasizilor, la un Ibn-Ar-Rumi. [...] }n sf`r=it, Neagoe Basarab utilizeaz[ procedee retorice de extrac\ie mai veche, pe care le-am ]nt`lnit deopotriv[ ]n textele Rena=terii apusene. Anume elocu\ia care cuprinde o bogat[ dezvoltare a unei ]nfier[ri de ordin moral sf`r=e=te printr-un elan liric al revoltei, o izbucnire interjec\ional[. S[ d[m um exemplu. Leonardo da Vinci, acuz`nd func\iunea distrug[toare a metalului =i, ]n alt[ parte, r[utatea omului, termin[ respectiv prin: “O, animal monstruos”... =i prin: “O, cerule, cum nu te deschizi...” La fel ]nt`lnim =i la Neagoe Basarab: “O, fric[ =i minune! Cum robul =[dea iar ]mp[ratul sta ]n picioare” sau: “O, Iroade, cum umplu=i paharul t[u de s`ngele dreptului...” [...] }n Rena=tere era un lucru obi=nuit ca o lucrare s[ fie scris[ ]ntr-o limb[ veche (]n cazul lui Neagoe slavona, una din limbile universale ale R[s[ritului), ceea ce nu-l scotea pe autorul respectiv din aria culturii pentru care a scris. Elogiul nebuniei al lui Erasm sau Utopia lui Thomas Morus, de=i scrise ]n latine=te, nu apar\in culturii latine, ci celei olandeze prima =i celei engleze a doua. [...] Edgar PAPU [...] De aici p`n[ la Sadoveanu e numai un pas. +i pasul a fost f[cut, f[r[ =tirea lui Sadoveanu, ]n slavona c[rtur[reasc[ a sec. XVI, apoi ]n limba des[v`r=it[ a sec. XVII rom`nesc. 337

Nu m[ ]ndoiesc de cariera universal[ a c[r\ii lui Neagoe, care reprezint[ manualul de omenie, etic[, ]n\elepciune al poporului nostru vechi, pild[ a capacit[\ii rom`ne=ti de a ]n\elege =i dura, de a se lega prin actul spiritului cu durata. +i s-ar putea s[ se petreac[ =i un alt paradox: s-ar putea ca acest surprinz[tor voievod c[rturar al |[rii Rom`ne=ti s[-i duc[ de m`n[ ]n universal, pe Eminescu, pe Sadoveanu, pe Blaga, pe Arghezi. Suntem totu=i ]n preajma unei astfel de ]ntemeieri. Paul ANGHEL [...] Urcat pe tron ]n ]mprejur[ri tulburi, ]n ianuarie 1512, pe c`nd avea, probabil, 30 de ani, Neagoe ]=i revendica nu numai aparen\a la puternica familie a Craiove=tilor, care-l adoptase, ci =i ascenden\a domneasc[ (fiu postum al lui Basarab cel T`n[r, zis |epelu=), singura care ]ng[duia pe atunci ob\inerea celei mai ]nalte demnit[\i ]n ierarhia \[rii. Unii cercet[tori au v[zut ]n el un domn f[r[ mari calit[\i politice =i militare, deoarece ]n cei aproape zece ani de domnie n-a purtat nici un r[zboi, ne\in`nd seama de faptul c[ integritatea |[rii Rom`ne=ti a fost ap[rat[ de el cum nu se poate mai bine, f[r[ v[rsare de s`nge, prin ]n\elepciune =i tact diplomatic, consolid`nd grani\ele at`t la sud c`t =i la nord prin tratative ]ncununate de succes. Pe de alt[ parte, uimitoarea ctitorie de la Curtea de Arge=, care constituie =i ast[zi fala arhitecturii =i picturii rom`ne=ti din veacurile de mijloc, ca =i sprijinul generos acordat altor l[ca=uri similare din \ar[ =i de peste hotare, au fost interpretate doar ca o manifestare de exagerat[ evlavie, =i nu ca un act politic =i cultural, ]n coordonatele vremii, de ]n[l\are artistic[ =i de rezisten\[ ]mpotriva cotropirii unui feudalism rapace =i distrug[tor. Dar poate cea mai ]nsemnat[ mo=tenire pe care ne-a l[sat-o ]n\eleptul voievod, “acest Marc-Aureliu al |[rii Rom`ne=ti — cum l-a caracterizat B.-P. Hasdeu —, principe, artist =i filosof”, este cartea sa de }nv[\[turi c[tre fiul s[u Theodosie, at`t de controversat[ de mai bine de un secol, de c`nd a fost scoas[ la iveal[. [...] 338

Dar, dincolo de aceste chestiuni ]nc[ controversate, avem ]n fa\[ o oper[ de o excep\ional[ valoare literar[, politic[, diplomatic[, didactic[ =i filozofic[, ]ntr-o traducere rom`neasc[ din secolul al XVIIlea, de o inegalabil[ frumuse\e. [...] Vom ad[uga, de altfel, c[ paternitatea lui Neagoe Basarab asupra acestei opere, ce reprezint[ una din culmile cele mai str[lucite ale literaturii de expresie slavon[ din Europa r[s[ritean[, n-a fost niciodat[ pus[ la ]ndoial[ de cercet[torii din alte \[ri (Lavrov, Romanski, S`rcu, Ia\imirski), fiind cu to\ii de acord c[ ea este o excep\ional[ ]ntruchipare a g`ndirii rom`ne=ti. G. MIH{IL{ }n general, concep\ia lui Neagoe despre domnie este aceea a unei domnii autoritare. Compar`nd sfaturile pe care Neagoe le d[ ]n }nv[\[turi despre felul ]n care trebuie s[ se poarte un domn =i titulatura domnului din documente, ne d[m seama c[ exist[ o concordan\[ perfect[ ]ntre terminologia care sugera o domnie autoritar[ =i viziunea lui Neagoe despre domnie. De fapt, Neagoe, ]n opera lui scris[, n-a f[cut altceva dec`t s[ sintetizeze concep\ia rom`neasc[ despre domnie, a=a cum se realizase ea ]n g`ndirea oamenilor care locuiau spa\iul carpato-dun[rean ]n cele dou[ secole de existen\[ a |[rilor Rom`ne. Teoretiz`nd aceast[ concep\ie, Neagoe ne-a l[sat un monument de g`ndire politic[ ce face cinste poporului din s`nul c[ruia s-a n[scut, at`t pe plan spiritual c`t =i pe cel uman. Pentru c[, al[turi de sfaturile pe baza c[rora Neagoe cl[de=te imaginea unei domnii autoritare, exist[ sfaturile care pledeaz[ pentru omenie, pentru respectarea =i cinstirea omului, deci pentru demnitatea omeneasc[. Demnitate, omenie, cump[tare, ]n\elepciune sunt caracteristicile unui domn bun, iar aceste caracteristici, prin pana lui Neagoe, ilustreaz[ de fapt calit[\ile unui ]ntreg popor. Manole NEAGOE

339

CUPRINS Not[ asupra edi\iei .................................................................................................. 2 Tabel cronologic ......................................................................................................... 3

}nceputul ]nv[\[turilor bunului credincios Ioan Neagoe, voievodul |[rii Ungrovlahiei, carele au ]nv[\at pre fiiu-s[u Theodosie vod[ Partea dint`i. Cuv`ntul 1 .................................................... 15 Aicia murir[ feciorii lui Ilia preotul de sabie ]n r[zboiu, =i chivotul legii vechi fu luat de p[g`ni ............................ 37 Aici sf[tuir[ feciorii lui Israil s[ cear[ de la Dumnezeu ]mp[rat ....................................................................... 39 Aicea zise Dumnezeu c[-i pare r[u c[ci au f[cut pre Saul ]mp[rat ........................................................................ 41 Judecata cea dint`i a lui Solomon .................................... 52 Aici v[zur[ to\i israiliténii judecata lui Solomon =i s[ temur[ de d`nsul =i pricepur[ c[ l[cuia=te ]ntr-]nsul ]n\elepciunea lui Dumnezeu ............................................ 53 Aici s[ d[sp[r\i Solomon de la Dumnezeu =i ]ncepu a face bisérici =i capi=ti idolilor muierilor sale, iar Dumnezeu s[ m`nie pe d`nsul, c[ci nu p[zi légea lui ......................... 54 Iat[ aici Ahia prorocul déde lui Ierovaam zéce sor\i ai steagurilor israiliténilor =i zise: “Iat[ \e-au dat Dumnezeu zéce steaguri israilitene=ti” ................................................... 57 340

Aici venir[ la Rovoam ]mp[rat, feciorul lui Solomon, israiliténii zic`nd: “Iat[, tat[-t[u Solomon ne-au ]ngreuiat jugul foarte, ci ]ncai tu ni-l mai u=ureaz[“. Iar el nu vru s[-i asculte. Cartea a 3-a a ]mp[ra\ilor ............................. 58 +i deaca v[zur[ to\i israiliténii c[ nu folosir[ nimic la Rovoam, ei s[ r[sipir[ =i ziser[: “Nu ne iaste noao a l[cui ]n neamul lui Iesei” ........................................................... 59 Aicea zice pentru Ahav ]mp[rat. A treia ]mp[r[\ie ............. 62 Aici muri Ahav ]mp[rat s[getat ]n r[zboi, =i-l ]ngropar[ ]n Samaria =i s[ umplu cuv`ntul lui Dumnezeu, care gr[ise cu gura lui Iliia prorocul. Cartea ]mp[ra\ilor, Glava 12 ...... 66 Aici Iue ]mp[rat s[get[ pre Iuaram, feciorul lui Ahav, =i zise s[ fie pentru moartea lui Navutheiu ....................... 67 Aici Iue ]mp[rat p[trunse pre Iezavela ]mp[r[teasa cu 2 giudéle =i o scoaser[ din cetate =i m`ncar[ trupul ei c`inii, precum zisese Ilie proroc pentru d`nsa ............................. 68 Aici au venit Senaherim ]mp[ratul Asiriei la Ierusalim s[-l ia, iar ]ngerul lui Dumnezeu omor] numai ]ntr-o noapte 185.000 de oameni den tab[ra asiriianilor ......................... 75 Aici s[ r[zboli Ezechiia ]mp[rat al Iudei, c[tr[ moarte, iar el pl`nse c[tr[ Dumnezeu cu amar =i v[zu Dumnezeu smerenia lui =i-i mai adaose viia\[ ]nc[ 15 ani ................... 76 Povéste pentru marele Costandin ]mp[rat ......................... 79 Aici s-au sculat Avesalom asupra t[t`ne-s[u, lui David ..... 101 Pild[ din Evanghelie .................................................... 107 Povéste a fericitului Varlaam =i a lui Iosaf, feciorul lui Avenir ]mp[ratu ......................................................... 118 Pild[ a aceluia=i Varlaam. Pentru priveghetoare .............. 121 }nv[\[tura pentru facerea de bine =i pentru ]ng[duiala =i a=teptarea lui Dumnezeu ............................................138 341

Partea a doa a ]nv[\[turilor lui Neagoe voievodul Basarab, domnul |[rii Muntene=ti, care au ]nv[\at pre fiiu-s[u Theodosie, a=ijderea =i pre al\i carii vor fi ]n urma lui de Dumnezeu un=i, ]ncoruna\i domni =i biruitori \[rii ace=tiia, pentru multe =i bogate lucruri cari sunt domnilor folositoare de sufletu =i vrednice de cinstea =i pohvala domniei, a=ijderea =i pre to\i boiarii s[i pre cei mari =i pre cei mici I. Carea s[ ]ncépe pentru cinstea icoanelor Capul 1 .......... 140 II. }nv[\[tur[ a acelui Neagoe voievod c[tr[ fiiu-s[u Theodosie =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i. A=ijderea c[tr[ patriiar=i, c[tr[ vl[dici, c[tr[ episcopi, c[tr[ boiari =i c[tr[ egumeni, c[tr[ boga\i =i c[tr[ cei s[raci. Spunere =i ]ncredin\are pentru frica =i dragostea lui Dumnezeu Slovo 5 ...................................................................... 157 III. Cartea lui Neagoe voievod c[tr[ chir vl[dica Macarie =i c[tr[ al\i egumeni =i ieromonahi =i preo\i =i c[tr[ tot clirosul, c`ndu au ]ngropat a doao oar[, ]n m[n[stire la Arge=, oasele mume-sei, doamnei Neag[i, =i ale coconilor lui, Petru voievod =i Ioan voievod, =i a doamnei Anghelinii. Cu cuvinte =i ]nv[\[turi de umilin\[. Cuv`ntul al =aselea .................................... 165 IV. Pild[ pentru ceia ce fac milostenie, =i pentru via\a lumii ace=tia. Din cartea lui Varlaam. Cuv`ntul al =aptelea ........ 175 Pild[ cu =arpele. Cuv`ntul al 9 ...................................... 184 +-alt[ pild[, cu porumbul ....................................... 185 Alt[ pild[, pentru stratocamil, adec[ gripsor. Cuv`ntu al 11 ..................................................... 185 V. Alt[ ]nv[\[tur[, iar[=i a lui Neagoe voievod c[tr[ iubitul s[u cocon =i c[tr[ al\i domni. Cum =i ]n ce chip vor cinsti pre boiari =i pre slugile lor care vor sluji cu dreptate. Slovo 12 ....................................................... 187 VI. }nv[\[tur[ iar a lui Neagoe voievod c[tr[ coconii s[i =i c[tr[ al\i de Dumnezeu ale=i domni. Cum vor pune boiarii =i slugile lor la boierie =i la cinste =i cum ]i vor scoate dintracéstea, pentru lucrurile lor. Cuv`ntu 13 ........................ 190 VII. Iar a lui Neagoe voievodul ]nv[\[tur[ c[tr[ fie-s[u Theodosie =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i. Cum s[ cade 342

domnilor s[ =az[ la mas[ =i cum vor m`nca =i vor bea. Slovo 14 ..................................................................... 193 VIII. }nv[\[tur[ a lui Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i, pentru solii =i pentru r[zboaie ....................................... 202 IX. Cuv`nt pentru judecat[, care au ]nv[\at Ioan Neagoe voievod pre fie-s[u Theodosie =i pre al\i domni, pre to\i. Cum =i ]n ce chip vor judeca. Cuv`nt al 20 ..................... 229 X. }nv[\[tur[ a lui Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie vod[ =i c[tr[ al\i domni, c[tr[ to\i, ca s[ fie milostivi. Cuv`ntul al 21-lea ....................................................... 237 XI. }nv[\[tur[ a lui Ioan Neagoe voievod, care au ]nv[\at pre fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, ca s[ nu fie pizm[tare\i, nici s[ fac[ r[u pentru r[u. Cuv`nt al 24 ............................................................... 259 XII. Vorba lui Ioan Neagoe voievod c[tr[ fie-s[u Theodosie voievod =i c[tr[ al\i domni, carii vor fi ]n urma lui biruitori \[r`i ace=tiia, pentru pecetluirea c[r\ii ace=tiia. C[ acéste cuvinte suntu ]n loc de pece\i c[r\ii ace=tiia. Slovo 25 ..................................................................... 270 XIII. Rug[ciunea lui Ioan Neagoe voievod, care au f[cut la ie=irea sufletului s[u c[tr[ Domnul nostru Iisus Hristos, =i iertarea carea s-au iertat de c[tr[ coconii s[i =i de c[tr[ cocoane =i de c[tr[ boiarii s[i cei mari =i cei mici =i de c[tr[ alte slugi ale sale, de c[tr[ toate. Cu cuvinte de umilin\[. Slovo 29 ................................................... 293 Cuv`nt de ]nv[\[tur[ al bunului cre=tin domn Neagoe voievod, domnul Ungrovlahii, c[tr[ 2 slugi credincioase ale sale =i dragi, carele se lep[dar[ de lume =i s[ déder[ vie\ii c[lug[re=ti ........ 308 Alt[ ]nv[\[tur[, asemene ce=tiialalte .............................. 317 Glosar ....................................................................................................................... 319 Referin\e critice ................................................................................................... 324

343

}NV{|{TURILE LUI NEAGOE BASARAB c[tre fiul s[u Theodosie Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 15,05. Coli editoriale: 14,20. Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA» str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Procesare computerizat[: LITERA Redactor de carte: Tudor Palladi Corector: Elena Bivol Director fondator: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i