BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Anatol
CODRU PIATRA DE CITIRE
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478-93) C 60
ISBN 9975-7...
31 downloads
664 Views
904KB Size
Report
This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form
BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Anatol
CODRU PIATRA DE CITIRE
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478-93) C 60
ISBN 9975-74-286-6
TABEL CRONOLOGIC
1936 1 mai }n comuna Molovata-Nou[, jude\ul Dub[sari, în familia lui Ion Condrea =i a Titianei St[ncu\[, se na=te cel de-al treilea copil, c[ruia, la botez, preotul îi d[ numele Anatolie. (Numele de famiie Condrea al str[bunului Teodor, din voia administra\iei \ariste, suferise o abil[ acomodare la fonetica ruseasc[, precursorii semnând, în actele st[rii civile de la 1867, Condrov, Conderev. Str[bunul de pe mam[ Costache St[ncu\[, de origine muntean, participant la r[zboiul ruso-turc din 1877, se retrage cu trupele ruse=ti în regiunea Ekaterinoslav, c[s[torindu-se mai apoi în Transnisrtia.) 19421943 Urmeaz[ primele dou[ clase primare în satul de ba=tin[, conform programei de înv[\[mânt române=ti, prima înv[\[toare fiindu-i Cleopatra Dimo, v[duva avocatului Vasile Pavlenco, deportat în anul 1937. 1951 Absolve=te =apte clase în satul natal, având la toate obiectele men\iunea foarte bine. 19511954 Elev al =colii medii din ora=ul Dub[sari. Pre=edinte al cenaclului literar Octombrie. Primele încerc[ri literare în ziarul raional Lupta leninist[. Studiaz[ desenul =i arta sculpturii la Palatul copiilor din localitate. 1953 Delegat la Conferin\a I republican[ a tinerilor scriitori. Face cuno=tin\[ cu scriitorii Igor Cre\u, Petru Zadnipru, Vitalie Filip, Pavel Darie, Mihail Garaz.
"
ANATOL CODRU
1954 Absolve=te =coala medie (10 clase) =i se angajeaz[ =ef de club în comuna Cocieri. 19551958 Serviciul militar în ora=ul Axal\ihe, Georgia. 19581963 Student la facultatea de istorie =i filologie a Universit[\ii de Stat din Chi=in[u. Pre=edinte al cenaclului literar Luceaf[rul (19591963). Public[ versuri în ziarele Moldova socialist[, Tinerimea Moldovei, Cultura Moldovei, Tân[rul leninist, Scânteia leninist[. Întâlnirea =i prietenia cu poetul Nicolai Costenco, care îi recomand[ Editirii Cartea moldoveneasc[ prima plachet[ de versuri Nop\i albastre cu o prefa\[ semnat[ de Andrei Lupan. 1963 Este delegat la Conferin\a tinerilor scriitori din U.R.S.S., la Moscova. Absolve=te Universitatea, dar din lips[ de viz[ de re=edin\[ r[mâne un an f[r[ serviciu. Poetul Emilian Bucov îi asigur[ viza de re=edin\[ în spa\iul locativ rezervat pentru c[\eaua Gulea. Se c[s[tore=te cu tân[ra poet[ Ecaterina Barbu, student[ la facultatea de stomatologie. 1964 Redactor literar la s[pt[mânalul Cultura Moldovei. Public[ traduceri din poezia lui Andrei Voznesenski, Marina |vetaeva, Vaja P=avela, Ivan Draci. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965 Redactor în Editura Cartea moldoveneasc[. Peste un an e amenin\at cu eliberarea din func\ie pentru lipsa de vigilen\[ politic[. Ca s[ evite iminentul eveniment, colegii de lucru îl recomand[ =i-i asigur[ intrarea în rândurile partidului comunist. Vede lumina tiparului cea de-a doua carte de versuri Înd[r[tnicia pietrei (ilustra\ii de Igor Vieru), primit[ destul de bine de critica literar[. I se refuz[ plecarea în Elve\ia. 1968 Manifestându-=i protestul pentru reprimarea de c[tre cenzur[ a volumului de poeme Basmaua, semnat de poetul Ion Vatamanu, pleac[ demonstrativ de la editur[. Scrie. De\ine,
PIATRA DE CITIRE
#
prin concurs, premiul I pentru traducerea poemului Mirani de Nicolos Barata=vili. Editeaz[ poeme traduse din poetul rus Leonid Martânov =i din armeanca Silva Kaputikean. Este invitat de c[tre Boris Movil[, redactor-=ef la Studioul Moldova-film, în calitate de regizor. Realizeaz[ primul s[u film documentar Trânta, care la Festivalul zonal de la Mensk se învrednice=te de premiul I pentru regie. Se na=te primul s[u copil C[t[lin. La Editura Cartea moldoveneasc[ vede lumina tiparului volumul Zodcii Manole (în ruse=te). 1969 Public[ la Editura Lumina placheta Versuri (în colec\ia Olimp, sub nr. 1), cu un cuvânt înainte de Mihail Dolgan. Realizeaz[ cel de-al doilea film documentar Pe f[ga=ul talentului, care chiar de la lansarea pe ecran este interzis de autorit[\ile regimului comunist. Filmul Bachus, cea de-a treia reu=it[ a tân[rului cineast, de asemenea este interzis: prezentat clandestin la Festivalul de filme de la Soci, e nominalizat pentru premiul I, îns[ la insisten\a autorit[\ilor cinematografice din R.S.S. Moldoveneasc[ acest premiu este atribuit altui autor. Se înscrie la Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie de film documentar din Moscova. 19701971 În Editura Molodaia gvardia apare în traducerea Novelei Matveeva cartea Upreamstvo camnea, care este bine comentat[ la un seminar de c[tre scriitorii Valentin Kataev, Andrei Voznesenski, Konstantin Van=enkin, Kiril Kovaldji. Apare în Editura Cartea moldoveneasc[ volumul de versuri Feciori, prezentare grafic[ de Isai Cârmu. Absolve=te Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie de film documentar. Realizeaz[ filmul de diplom[ Dimitrie Cantemir cu men\iunea excelent.
$
ANATOL CODRU
Se angajeaz[ regizor la Studioul Moldova-film. Pân[ în anul 2000 a turnat 30 de filme documentare, 14 dintre ele apreciate la festivaluri na\ionale =i interna\ionale. 1974 Se na=te fiica sa Ana-Maria. 1976 De\ine Premiul I pentru poezie al prestigioasei reviste literare din Moscova Drujba narodov. 1977 Realizeaz[ primul s[u film de fic\iune Care pe care, acuzat de miopie politic[, din care cauz[ este pl[tit cu numai 50% din onorariul obligatoriu. Apare în Editura Sovietskii pisatel din Moscova cartea de versuri Sânovia în traducerea Novelei Matveeva. 1980 La Editura Literatura artistic[ apare volumul de poezii Piatra de citire (prezentare grafic[ Ilie Bogdesco) 1981 Prima c[l[torie peste hotare, în Iugoslavia. Pentru un ciclu de filme documentare i se decerneaz[ Premiul tineretului din Republica Moldova. Se sting din via\[ p[rin\ii poetului. 1986 Public[ în Editura Literatura artistic[ volumul antologic Mitul personal, cu o prefa\[ de criticul literar Mihail Dolgan, prezentarea grafic[ apar\inându-i lui Isai C`rmu. 1987 În Editura Literatura artistic[ vede lumina tiparului volumul Citai-kameni în traducere ruseasc[. 1988 Este distins cu înaltul titlu onorific de Maestru în art[. Realizeaz[ la studioul Moldova-film lungmetrajul documentar Sunt acuza\i martorii, scenarist fiind Dumitru Ol[rescu. Organizeaz[ Cursurile de regie de film documentar. 1989 Realizeaz[ lungmetrajul documentar Mihai Eminescu. Formeaz[ cenaclul literar =i de cultur[ na\ional[ Mo=tenirea în or. Dub[sari, fiind ales totodat[ Pre=edinte de onoare al cenaclului. Conduc[torii direc\i ai cenaclului sunt poetul Ion Bor= =i medicul-legist Anatol Be=liu. Au colaborat intens intelectualii ora=ului, printre care so\ii Vladimir =i Elviga Manea, Mihai
PIATRA DE CITIRE
%
Beleavski, coleg de =coal[ al poetului, Oleg Studni\ki =i Oleg Kaminski. +edin\a de constituire a cenaclului a avut loc în mod clandestin la morga din ora=, celelalte =edin\e de lucru s-au desf[=urat ]n ilegalitate în p[durea de lâng[ satul Roghi. Turneaz[ la Studioul Moldova-film filmul documentar Eu, Nicolai Costenco. Film[rile au loc dup[ cercul polar, la Norilisk =i Dudinka, locurile în care a fost exilat poetul basarabean. 1990 La Festivalul interna\ional de filme documentare din or. Ostrove (Cehia) pentru lungmetrajul documentar Sunt acuza\i martorii i se decerneaz[ Marele premiu (Grand Prix) pentru regie. Premiera filmului Mihai Eminescu la Cercul militar din Bucure=ti, apoi în or. Constan\a =i Ia=i, fiind considerat de eminescologi cel mai bun dintre câte s-au realizat despre neîntrecutul poet. Devine Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul cinematografiei. 1992 Filmul Mihai Eminescu este distins cu Premiul I la Festivalul de poezie din Suceava. 1993 La congresul al VII-lea al Uniunii Cinea=tilor este ales Pre=edinte. 1994 Pentru succese remarcabile în arta scrisului, la propunerea Uniunii Scriitorilor, este decorat cu medalia Mihai Eminescu. Este ales membru de onoare al Academiei interna\ionale de film din Federa\ia Rus[. 1996 Pentru certa contribu\ie la dezvoltarea scrisului =i filmului na\ional este decorat cu cea mai înalt[ distinc\ie de stat Ordinul Republicii. În leg[tura cu împlinirea a 60 de ani, Institutul de Istorie =i Teorie Literar[ al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova, catedra de literatura român[ a Universit[\ii de stat, Uniunea Scriitorilor =i Uniunea Cinea=tilor organizeaz[ simpozionul Anatol Codru: estetica poeziei metaforice.
&
ANATOL CODRU
1997 Compania comercial[ pentru edituri Bulat Art Glob îi lanseaz[ volumul de poeme Bolta cuvântului. 1998 Este reales Pre=edinte al Uniunii Cinea=tilor din Republica Moldova. În Editura ARC apare volumul de poezii Întâmplarea mir[rii cu o prefa\[ semnat[ de Arcadie Suceveanu. 1999 I se decerneaz[ Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru cea mai bun[ carte de poeme a anului Întâmplarea mir[rii. Academia de +tiin\e din Republica Moldova, pentru merite deosebite în arta scrisului =i în cea a ecranului documentar, îi acord[ înaltul titlu onorific de academician. Realizeaz[ lungmentrajul documentar Ion Creang[. În editura Cartea Moldovei îi apare volumul Ruperea din nefiin\[, selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu. Edi\ia este înzestrat[ cu o ampl[ selec\ie de referin\e critice. 2000 Academia Interna\ional[ de drept economic îi acord[ titlul de Doctor Honoris Causa. Pentru marea contribu\ie la propagarea operei eminesciene Guvernul Rom`niei ]l decoreaz[ cu medalia Mihai Eminescu.
Letopise\
Toate-s un fel de-a zice despre noi: piatra de neam =i lemnul încrustat, graiul acesta mult trudind pe deal cu plugul în balade aromind; toate au chipul Plaiului-p[rinte: firul de aer scump pe amintiri, floarea de soc c[zut[ ca-n vecie pe satul de str[buni de sub p[mânt. Toate-s cuibare sfinte, de-n\eles veghea =i rodul veacului de-acas[, stâlpii ace=tia care \in din p[r\i bolta =i fruntea fra\ilor de \ar[... Mielu-i jertfit pornirilor de zori, soarelui =i vântului din fa\[, grâul din pod se vars[ prin pere\i =i \ine-a pace lumii =i-a fr[\ie. Toate-s citire sacr[ =i cazanii: ramul cu prunci, fecioarele Marii =i bivolii înfl[c[ra\i cu lapte, =i steaua vl[st[rind deasupra lor. Toate-s un fel de-a spune despre noi: focul pe culmi =i cânepa nuntind, via de glezn[ncol[cit[ strâns =i mierla nebunit[ de uimire. Toate-s pe nou =i-s patrie cântând: ro\ile dulci =i drumul pe m[sur[, plopii înal\i, da\i mirilor în chip, =i trestia mireselor în umblet... Toate-s pe nou +i-s patrie cântând, Toate au chipul Plaiului-p[rinte, Toate-s citire sacr[ =i cazanii, Toate-s un fel de-a zice despre noi!
Pas[rea vine
ANATOL CODRU
Cerul nostru: ce albastru, ce nou! În cuprinsul lui Fream[t[ soarele Ca g[lbenu=ul în ou.
Din nem[rginirea lui Pas[rea vine. Atâtea aripi de jur-împrejur, C[ pare v[zduhul îngro=at de lumin[.
Po\i lua cu ulciorul din cer Lacrima ciocârliei mult sfânt[. În cump[na numelui meu o s[-auzi Steaua polar[ a IONULUI \[rii cum cânt[!
Cum ar fi
Eu n[scocesc aceast[ stea de departe! Ea înc[ nu e, îns[ str[lucirea ei E un avans pentru r[spl[tirea Voastr[ cu ochiul. Eu o înf[\i=ez mai întâi optimismului, Care ne bântuie pe fiecare! +i cum omul este pretutindeni, Steaua e f[ptura gândirii acestuia, Cum ar fi c[ este: Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-al Infinitului...
PIATRA DE CITIRE
Aceast[ stea o pute\i vedea numai cu gura, O pute\i auzi numai cu lacrima. Eu de-abia n[scocesc aceast[ stea. De=i ideea c[ este E maica m[icu\ei mele c[ a fost Înc[ locul frem[tat în necuprins al numelui meu Din partea I o n i l o r...
Ce iarb[ ]nalt[!
Ce iarb[ înalt[! S[ n-o mai t[ia\i, S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la Mare, Ce iarb[ înalt[: au fost îngropa\i Str[bunii no=tri cu b[rbile-afar[.
Ce iarb[, ce hold[, ce rai necuprins, Ce fream[t, ce coase se-aud mai aproape. Ce rou[ fierbinte: str[bunii au plâns La ceasul când fost-au de vii s[ se-ngroape. Pe culmi, La cetate, |epoase-n ambi\ia lor, suverane, Cresc ierbile, b[rbile daco-romane!...
Lacrima
T[m[duire scump[ pe Moldova E-aceast[ lacrim[ a mea =i de la sine. E-atât de pur[, c[ se aude roua, E-atât de sincer[, c[ mai s[ cred nu-mi vine...
***
Nu m[ pot ignora, C[ci nu m[ pot arunca din mine: Sunt prezen\a unui fapt real, Care confirm[ dovada Unei pregnante posibilit[\i C[ v[ sunt necesar. În cel mai r[u caz, Eu sunt dânsul meu propriu...
Doar pentru faptul...
Doar pentru faptul c[ exist acum, Doar pentru faptul c[ m[ bucur înc[ De floarea teiului, Care munce=te mult La-ntemeierea soarelui, acas[, Sau la cuvântul care o-nfioar[ +i-o face pas[re +i os de amintire,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Eu port aceste cearc[ne, prieteni, Ca o candoare-a macilor de zori, S[ pot nimba cu gânduri fruntea voastr[ În acest veac asprit, Dat nou[-n seam[, s[ nu-l murim, S[-i \inem pururi treji Alc[tuirea dreapt[ în balan\[; Doar pentru grâul c[ ni-i de eroi, Zvântat de gloan\e, mult, pentru oricine, Ca plumbul greu, ]n r[nile deschise, În care po\i planta un trandafir Întru vecia noastr[, s[ lumine Jur-împrejurul Patriei veghind Eu numele vi-l scriu pe steag, prieteni, Pe aripi înc[, Pe fântâni, Pe mun\i, Pe tot ce-i semn c-am îzbândit în timp Purificarea-n suflet =i idee. Doar pentru c[ ne-nduio=eaz[ În lacrimi ciocârlii, În palme pluguri, \[râna-n grai +i pas[rea în umeri Eu pot numi aceste patimi |AR{, GUR{ DE CARTE, Înflorind cu imne Piatra cea sfânt[ a-ntemeierii noastre! Doar pentru faptul c[-nflore=te teiul, Doar pentru faptul c[ exist acum.
!
"
Nemaiertat[ ezitare
ANATOL CODRU
so\iei
O, ce lung drum a mai stat între noi Cu fiul acesta la mijloc chemat. Tu într-un vis al p[rin\ilor mei, Eu într-o lacrim[ de-alor t[i, la arat. Poate-nfloreai într-o c`nep[-a noastr[, Torc`ndu-mi c[ma=[ de nunt[-n r[scruci, C`nd eu, alungat dintr-un an mai devreme, |ineam s[ te strig din vecie atunci? Ci fiul, asemeni limbii de clopot, +i timpul, =i spa\iu-l sunase pe und[ La mijloc chem`ndu-ne =i parc[ mustr`ndu-ne Acea ezitare ce-a fost s[-l ascund[. ...P[rin\ii se daser[-n afaceri cu lutul... Ci noi, sincopa\i într-o clip[ a lor, Chem[m ca-ntr-o scoic[ facerea lumii Strig`nd-o mereu din feciori în feciori...
Frunzoas[ nunt[
Cai aprigi fug pe codri. Pe coame timp c[lare, C`nd vinul urc[-n toamn[ ca-n jil\ul lui un domn, }nsenin`nd v[zduhul cu fl[c[ri de fanfar[ Pe nun\i p[l[l[inde din tatal meu, Ion. Din maica mea, Lisandra, din frate-meu, Ilie, Din v[rul meu, Costache, din sora mea, Agata,
PIATRA DE CITIRE
Strig`ndu-se din brazde, fur`ndu-se din vie, Unul p[=ind în altul, s[ nu se mai despart[:
#
}n cuibul lor de lume s[ n[v[leasc[ tandru Un fiu al lor, Ilie, =i el c-un fiu, Costache, Ce are-o fiic[, Agata, =i ea una, Lisandra, To\i alunga\i de-acas[, în nunta lor s[ treac[. Nepo\ii s[ dea ghes, cum legea st[ s[ fie: Agata =i Costache, Lisandra =i Ion, +i ei, la r`ndul lor, pe-un str[nepot, Ilie, Ce st[ s[ fug[-acuma, p`ndind frumos din somn.
Imn rostit la r[s[ritul soarelui
Ca lacrima p[s[rii s`nte, Ca pe sufletul pruncilor roua, Cu gura u=or pe cuvinte: M o l d o v a! Nume duios, înc[ mult adunat dintr-un capriciu-al vorbei =i-al \[r`nei pe fruntea unui bour în brazd[ r[sturnat, ca o gr[mad[ scump[ de lumin[! Moldov[, gur[ de ciob[ni\[, miere de-ndulcit clopotul de piatr[, steaua-n cimitire, sufletul Ionului în veacuri r[zvr[tit =i frem[tat pe-un deal de nemurire, unde ne cre=te chipul din \[r`n[-n sus =i plugu-mprosp[teaz[ neamu-n b[t[tur[; Moldov[, izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe
ANATOL CODRU $ gur[; leag[nul prunciei mele-n r[s[rit, mir de-ntemeiere, cuib de cur[\ie, c`nepa precist[ locul aromind, unde piep\ii maic[i izvor[sc vecie; murmurul de ziu[ al lacrimii dint`i, brazdelor =i mie fir de semincioar[, glas care-nsenin[ ou-n cioc`rlii, ceara în albin[, pruncul în fecioar[. Azi, c`nd ne adast[ p`n[-n sub\iori g`ndurile bune, cum e holda ierbii; azi, c`nd miezul p`inii e albit de zor; azi, c`nd dezrobit[-i roua din f`nt`ni =i pe st[ri nu-s lacrimi, ci t[m[duire; azi, c`nd codrii urc[ drep\i din r[d[cini =i aceea=i, dreapt[, în stejari ni-i firea flutur[-mi pe steaguri fruntea, c[ tr[iesc ziua împlinirii, ctitorind din piatr[ graiului acesta sf`nt, rom`nesc, clopot de vecie, via\[ f[r[ moarte!
+i-aceast[ galaxie-a gurii... Exist[-un fel de a trata Particular la modul sincer: De ce-i mai mare lacrima, Dec`t ad`ncul care-o pl`nge? De ce cuvintele-s idei +i \in r[zboaiele în gur[, Sau fericesc f[r[ m[sur[ }n lupta noastr[ un temei? Ce-i p`inea, înc[ nunta ce-i,
PIATRA DE CITIRE
+i moartea ce-i, ce e f`nt`na, Ce-i pas[rea, ce-i stei =i tei, Aripa ce-i =i ce e m`na? Ce-i laptele =i ace=ti miei, Roata aceasta, împrejurul, +i-aceast[ galaxie-a gurii Pe întrebarea noastr[, ce-i?!
Drob de \ar[
Norii-n Ardeal sunt bocet =i-ndurare, +i-s oasele tocate-n suferin\i, +i-s ocnele ce strig[ din p[rin\i, Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe argin\i, Cea care e mai scump[ dec`t pare C[-ar fi c[ este sarea-n alt[ \ar[ Mai ca a noastr[ din ghe\ari fierbin\i, Care din noi s-au rupt =i-au f[cut marea Cu valul =i cu-ad`ncul r[zvr[tit. Ardealul ne e pl`nsul infinit, }n solni\e s[-l aib[ fiecare Rom`n, care de sare e albit S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[.
%
&
Nunta ]n Ardeal
O nunt[, alta, cred c[ nu se poate, Nu-i nunt[ în Ardeal, dac[-i a doua, Cum nu-i nici lacrima, ca prima, mai ca roua Pe iarba necosit[ niciodat[. Chiar dac[-o fi-n Ardeal, c[-ntruna plou[, Chiar dac[ toamna e de nuni bogat[, Nu poate nunta fi din nou jucat[. C`nd se repet[ nu mai este nou[. +i e p[cat s[ fie repetat[, S[-=i fac[-Ardealul nunta anevoie, Dintr-un capriciu, c[ le-ar sta în voie Celor fugi\i din nunta ceealalt[. Nunta-i Ardealul care nu se mut[ Din nunta lui dint`i în alt[ nunt[.
Vorone\
Pe cinste +i pe onoare Sunt culorile astea Ale zicerii noastre cu flori. Un necuprins de fream[t în doi peri E acest Vorone\
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
}nmuiat în acuarelele cerului De un neînchipuit albastru al ochilor Maicii Domnului de peste tot. Adieri de molebnii, Liba\ii de agheasm[ E aceast[ mereu aducere-aminte, Aceast[ rug[ciune în[l\at[ Pe lacrimi...
Dragoste
Pas[re Care }=i Are Cuibul }n V[zduh +i leg[nat De respira\ia Pruncilor La Ora Laptelui...
'
Nunta
(Concept =i metafor[)
ANATOL CODRU
O, nun\ile noastre la apele Nistrului, }nc[ foarte la apele Nistrului, }nc[ pe grindul de piatr[, ca ni=te pietre de moar[ rotind, La rev[rsatul clopotelor de p[m`nt ars +i înc[ suflate cu piatr[ P`n[-n luceferi acestea vuind, P`n[-n vecii acestea vestind Trecerea noastr[, prin nun\i, în nemoarte. O, arm[sari aromind cu iarb[ de plaur! Oho! fierb`nt`nd ploi, nebunind ape! O, flori intrate suav în hamuri de aur, Tr[g`nd carul Soarelui de prunci mai aproape. O, dealuri pe care se rumenesc ro\ile p`inii de-o var[! O, p[unii vinului, s[rind peste cas[! O, cona=ule mire! O, coni\[ mireas[! O, c`nepa noastr[ de neam =i fecioar[, Dr[gostit[ în bulhace de zodii b[l\ate Pentru flamura casei, c[r`nd peste-amurguri Ora jertfirii mereu repetat[, Cu pas ap[sat c[lc`nd de pe-o nunt[ pe alta, De parc[-ai c[lca pe-o ofrand[ de struguri. La frumo=i ani, scumpi p[rin\i-împ[ra\i. Sem[na\i gr`u, roata morii s[ v[ numere anii de-a r`ndul? Mul\umim dumneavoastr[, gospodari-musafiri cu arcul pe bra\, Rug[mu-ne, de v[ prinde\i cu noi în dan\, s[-nv`rtim cu piciorul p[m`ntul.
Apa-n f`nt`ni e ca pas[rea rece =i mult l[udat[, +i plugurile toate-s de strea=ina casei legate, îndulcind c[priorul, +i duhurile toamnei în leg[tori de sulfin[ pe deal, cu v`ntul gr[mad[, Ci nou[ ne-a mai r[mas de pus cerul pe cas[ =i un turn la o hor[. +i cum vi-s caii de alergare lihni\i, Lega\i-i de =oapta ov[zului mai c[tre fereastr[, Iar nou[ cu drag[ inim[ ne gr[i\i: Ce dor v-au st`rnit pa=ii acum c[tre cur\ile noastre? Noi, cinstit[ =i bucuroas[ gazd[, Din porunca ce ne-a dat-o-mp[ratu, Am cotrob[it gr[mad[ de =es =i de brazd[ }ntru v`narea C[prioarei cea cuconi\[ Cu iarba la corni=oare Proasp[t înflorit[, Cu lumini\a ochilor, Ca de boghi\[, Dar sc[patu-ne-a din priveal[ =i a zbughit-o }n tuf[ri= m`ndri=or =i peste gr`u=or de p[dure, De i-au r[mas în pereche pe lun[ cele, cu \`c[neli, copite dou[. +i unde se îmboldise s[geata arcului din repezitur[, P[l[l[ie=te v[zduhul cu foc =i cu rou[ +i ne-arat[ cerul semne-ntr-acoace Cu presupunere c[tre casele în care arde-o f[clie, +i-i chip chiar acum cu noroc s[ ne facem, Dac[ bun[voin\a dumneavoastr[ n-o s[-nt`rzie? Noi primim vorba dumneavoastr[ cu fir =i dreas[ cu bune-n\elesuri, +i zicem c[ tocmai în cur\ile noastre a\i prins norocul cu m`na. PIATRA DE CITIRE
ANATOL CODRU
A=a c[ v[ poftim bucuro=i s[ ne trece\i pragul =i de mult[ rugare s[ nu v[ pese, C[ noi suntem ca izvorul =i ca f`nt`na. +i cum ni-i copila ca floarea cea de r[s[rit[ C[tre soarele cel a doi p[rin\i, înc[ lumin`nd cu fa\a, Noi am îmbr[cat-o în zilele cele noi =i sfinte ca diminea\a, Cu feciorul cel m`ndru =i drag s[ se m[rite. A=a c[, dac[ a zb`rn`it s[geata =i vi s-a ar[tat norocul cu steaua în frunte, E chip s[ leg[m chef de învoial[ =i s[ zidim nunta. 2
}nt`i e nunta. Boala tuturor, De care molipsi\i suntem cu to\ii. +i-i o r[scoal[ nunta. Sar nepo\ii, Zv`rlindu-ne din tron, tron`nd feciori.
Dac[ ar[m, noi iar intr[m în nun\i. De coarne dac[ \inem, suntem miri. +i fiii no=tri-s miri. S[ nu te miri C[ sunt miresele n[scute pentru mun\i. To\i au o hor[ a nun\ii la picior, S[-i d[n\uiasc[ soarta pe orbit[, C`nd fiii lor le trec de sub\iori. +i se hore=te mult =i peste hori, Peste o nunt[ mai neobosit[, S[ nu murim de nesf`r=ite ori.
PIATRA DE CITIRE
Ve=nica veghe
C[lduri vegetale v[zduhul descarc[ Pe floarea copiilor care împung Cu fruntea t[r`na =i \ip[, de parc[ De însu=i ad`ncul p[rin\ilor fug.
P[rin\ii stau drep\i între soare =i ploi Cu bra\ul pe g`nduri =i ochii-n idei. P[rin\ii sunt una cu ei, =i-am`ndoi, Anun\[ a dou[ negare-ntre ei.
+i totu-i un rai de dureri peste vremi, +i totu-i un zbucium de-a fi =i-a nu fi De peste vecii, ora lumii dint`i, Pe care-o refuzi, o aprobi =i o temi...
Moment bahic
Gonesc din ceruri focuri, plec`ndu-m[ mereu, Cu cer v[rsat pe barb[ =i c[ni de lut pe gur[, De umeri, c`nd mi-at`rn[ un vin, =i-apas[ greu }n osul frun\ii butii =i mi le d[ de-a dura.
O, toamn[ pus[-n arbori, pe beciuri de-a c[lare, Cu strugurii pe garduri, plesnind în pulpa lor S`ngele viei, aprig, înfipt în cing[toare, Frumos cl[dit în baz[, înalt p`n[-n feciori
!
ANATOL CODRU " Eu v[d în vinuri lucrul cel mai cinstit pe lume, De g`nd pahare pline c`nd se ciocnesc cu fruntea, Ca dou[ galaxii, ce-n nesf`r=it =i-nfrunt[ St[p`nii-ncorona\i cu vi\[ =i cu nume Moldoveni...
Hrisov ]n toamn[
Vin dornic, autonom =i fante, Ne]mbl`nzit, dans`nd pe ruguri, Cu trupul izgonit din struguri }n fetele nem[ritate. Ulicioarele-au ie=it din min\i, Oh, pofta le-a-ntrecut m[sura, C[ci s[rut`ndu-m[ pe gur[ M-au fost furat p`n[-n p[rin\i, Unde mai dincolo de stele, P[rin\ii tineri la-nceput }=i ung fecioarele cu lut +i-l ard cu-o patim[ din ele,
Ca eu s[ fiu, cel mai înt`i S[ beau =i s[-mbl`nzesc p[catul, S[ \ipe g`ndul meu, înaltul, P`n[-n ursita din copii...
PIATRA DE CITIRE
P`ine
Ne car[ p`inea în spinare }n via\a noastr[ f[r[ moarte, Muncita p`ine de la \ar[, Pus[-n genunchi =i foarte-amar[, +i foarte dulce, neagr[ foarte, +i foarte alb[, alb[ tare Ea, strop de lacrimi =i sudoare, +i tat[ ea, care nu iart[, Ea, mama noastr[ iert[toare. 2
Tot ce mo=tenesc p[rin\ii mei ca art[ E marea lor dragoste pentru brazd[ =i spic, }nfipt[ în ei ca o st`nc[ de piatr[, Care nu se poate urni cu nimic. Cum torpileaz[ ei legile aspre-ale p[m`ntului, Scriind cu fruntea mereu c[ vor fi Al[turi de noi, =i noi tot al[turi De fiii no=tri, al[turi de fii! P`inea lor sf`nt[, p[m`ntul lor mare Cu osia-n bra\ele lor afundat[, Mereu în mi=care, mereu dup[ soare, Mereu adunat[. ...Cine mu=c[ din p`ine cu ur[ P`inea e neagr[ în cerul gurii... 3
...P`inea e casa care alearg[ mereu dup[ noi...
#
$
Maic[ de plai
ANATOL CODRU
Toate le =tie chipul ei cel drag: cum încol\e=te mielul dup[ st`n[, cum trece steaua-n asfin\it pe deal, =i c`t[ cear[-i dete o albin[. Copacii înfloresc de harul ei, =i-un plug o lumineaz[ în ograd[. Cu luna la fereastr[, dac-o vezi, \i-i p`rguit[ gura cu balad[. Unii o strig[ dinspre r[s[rit, al\ii cu vorba vin la miez de noapte. Jum[tate ]n p[m`nt, dac[ munce=ti, n-ai chip s[ le r[spunzi la to\i odat[. Nu-=i =tie =irul anilor în trup: cu grija veacului ea zilele=i m[soar[. Duminica e poarta ei cu flori deschis[-n univers =i-n dep[rtare. C`nd îi e dor de noi, de cei pleca\i, p`n[ în largul cerului se duce cu-o f[clie. Fiii o cred c[-i steaua r[t[cind =i-i dau un nume p[m`ntesc: MARIA. Totu-i firesc la ea =i-i de crezut: veciile o =tiu =i-o \in aproape, ca o f`nt`n[ izvor`nd mereu cu lacrimile noastre sub pleoape...
Maic[, eu am fost mai t`n[r?... Lumea asta-i de pove=ti. Te c[zne=ti, le potrive=ti... Maic[,-a= vrea s[-ntinere=ti. Mi-a-nsurit un st`lp la cas[, Ora-n ornice e roas[... Maic[, Tu ai fost mireas[?
PIATRA DE CITIRE
Sub c[ma=a mea beteal[ Poart[-un deal, =i e de sare... Maic[, n-ai umblat la =coal[? Ce sunt merii ]nflori\i? Doi copii sau doi p[rin\i, Am`ndoi ]nc[run\i\i?
Parc-a fost mai joi, mai vineri: Vreme trece, vreme vine, Maic[, eu am fost mai t`n[r?
Modestie
Mama-=i acoper[ numele cu o m`n[, De parc[ i-i team[ c[-o cheam[ Domnica, Nume s[pat în ad`nc, ca f`nt`na }n stratul de piatr[ de \ar[ voinic[. Tulpanu-i negru. De mult ce ne-a=teapt[, I-a umbrit =i c`teva vorbe-ale ei, Ce par ni=te a=chii de-ar[mi pe cetate, Din clopote grele, adormite pe v[i.
La marginea ei, de venim, de se-nt`mpl[, A=trii s`nger[ =i timpii în jur. Ce-ad`ncuri vegheaz[ în noi foarte simplu Calmul ei de furtuni =i p[duri!
%
& Numai c[-un lucru i-i team[ s[-l spun[: Numele ei de domni\[ Domnica, Pe care sfioas[-ntr-o m`n[-l adun[ +i-ascult[ departe feciori cum îl strig[ MA-M{!..
Ana-Maria
}n via\a noastr[ Nime n-a aflat Nume mai drag, rostit ca-n rug[ciune, Nici clopotul mai dulce n-a sunat La chinurile facerii str[bune. Nici mieii n-au jucat sub steaua lor Mai înflori\i, s[rind peste ospe\e }ntru jertfire dreapt[ tuturor, La ceasul cast al ierbilor iube\e.
Nici pomii nu s-au copt mai înadins, Nici pragul n-a dat ramul cel cu miere Zidirii tale sub un cer încins De imne =i de sf`nt[-ntemeiere. |ie \i-i pas[re cuv`ntul meu dint`i, Zbor de p[rin\i =i steagul te-nf[=oar[, }n mirtul lui de purpur[,-n t[rii, Aripa ta s[ fream[te pe \ar[.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Ana-Maria, lemni=or sfin\it De nume drag cu lacrimi la citire, De clopote cu miere în potire, De vers abia n[scut, abia citit...
Gura pe frunte \i-a l[sat cuv`nt O stea care lumin[-înnemuind...
Feciori
Votez la ast[ or[ mari lini=ti împrejur, E clipa cea mai sf`nt[ a luptelor din mine. Mi-s baricade anii =i metereze faptele, Purt`nd pe steag destinul acestei \[ri înalte +i-al ridului pe frunte, =i-al r`ndului în carte E ora-n care-mi na=te iubita mea feciorii... ...S-aud numai în teatre cum bat, pe band[, tunuri, }n cinematografe mai s`nger[ ecrane, +i-n ziare para=ute fo=nesc =i lin se cern Din ceruri marmuri albe pe to\i feciorii lumii, Opri\i la v`rsta aspr[, sfid`nd cu fruntea neguri, +i-n care timpu-a pus doar clopote de lacrimi. Scula\i, voi, mor\i, voi, case arse, pluguri, Voi, telefoane-a lumii, s[ri\i din furci pe zare, P[=i\i din c[r\i, da\i zvoan[, suna\i mobilizarea, Voi, scrumui\i ai soartei, rena=te\i, înc[-o dat[! }n numele acestor feciori ai mei, ce-n ziu[ Au s[rutat p[m`ntul =i soarele, c-un \ip[t Cu drept de lupt[ dreapt[ =i supravie\uire
'
!
ANATOL CODRU
}n numele acelor ce n-au fost s[ se nasc[... ...Ei vin cu datoria, a voastr[, cea de veacuri, S[ oblojeasc[-n timpuri at`tea r[ni =i lacrimi, +i at`tea \[rmuri negre s[ încol\easc[ muguri, +i-at`tea por\i =i praguri s[-mbr[\i=eze fiii, +i-at`tea drumuri, toate! s[ reîntoarc[-n \ar[ Hori fr`nte-n boi de schije =i =uierat de gloan\e...
Eu v[ zidesc tot veacuri, înc[run\indu-mi pleata La s[rb[toarea voastr[, c`nd mi-am arat p[rin\ii... ...Feciori ai mei din leag[n, scula\i! e foc în lume! S[ri\i de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte, Din scutece da\i buzna =i fulgera\i în lapte Gingia voastr[ moale =i-ncins[ ca hurmuzul S`ngelui pe steaguri din na=terile toate. Voi sprijini\i pe soarta P{M~NTULUI =i-a LUMII, De poala \[rii voastre v[ \ine\i s[ nu cade\i P`rjolul sun[ arme, +i moartea vars[ fumul Pe c`ntecul de leag[n... ...Iubita mea, m[ iart[, =i fruntea dumitale, La ceasul t[u de lapte, c`nd mi-am strigat feciorii, Nimba\i cu mirt de pace, din clipa lor, înt`ia, Cu negurile lumii s[ lupte =i s[ cad[ }n numele acelor ce-or fi ca s[ se nasc[. Ei, fiii mei! Ei destina\i nu mor\ii, Ci contra mor\ii îns[=i, prin lupt[ s[ tr[iasc[.
PIATRA DE CITIRE
Surori
C`nd v-au alungat p[rin\ii din cas[, la miri, Eu, probabil, eram în drum c[tre voi, ca s[ umplu Un gol în destinul vostru de fete, Egal împ[r\indu-v[ numele meu, S[-l ave\i ca pe-o lacrim[, ce-o s[ v[ curme Durerea ruperii voastre de cas[. Din to\i c`\i n[scutu-ne-am, eu unul, b[rbat, Puteam s[ resping hot[r`rea p[rin\ilor, Pe veci declar`ndu-i str[ini =i-n afara Oric[rei rudenii, din care v[ strig Mereu peste zidul so\ilor vo=tri. Dar nu era chip. P[rin\ii. Of, datin[! }ncrustat[ în st`lpii din cas[ c`t lumea, +i-n lacrima lor îngropat[ sub gene La ora fixat[ s[ v[ alunge La mirii vo=tri, g[ti\i s[-=i zideasc[ Poruncile toate pe umerii vo=tri... V-a\i dus cu broboada-nnodat[ sub barb[. Unde v-a\i dus? nicic`nd s[ v[-ntoarce\i, S[ =tiu cum v[ cheam[, s[ =tiu cine sunte\i, Surori ale mele, voi, lacrimi amare Sub geana p[rin\ilor mei îngropate Nime durerea lor s[ n-o =tie... Voi nici seama v-a\i dat c[ se poate Mai altfel de cum se-ntocmise de datin[... A\i dat cu sineal[ br`iele casei +i-a\i pus l`ng[ flori zugr[vite =i-un nume, Oricum, s[ v[ par[ c[ ave\i =i-un frate Care v[ mustr[ =i care vegheaz[
!
! Cum duce\i pe umeri poruncile so\ilor... P[m`ntul a fost s[ se-ndure de voi, Umpl`ndu-v[ poala cu vorbe =i fete, Care a=teapt[ la r`ndu-le ora C`nd le ve\i spune s[ plece în lume, La so\ii lor încrunta\i de porunc[. Ci eu, ce-am avut mai bun =i de pre\, C-am pus durerile voastre-ntr-o nunt[ +i numele vostru l-am pus mai aproape De-acel al miresei, poftit din ograd[, Strig`ndu-l pe-al meu ca o porunc[, Pe um[rul ei zidindu-l mereu. Mai mult cu nimic n-am fost s[ v-ajut, Dec`t s[ p[strez peste lacrima voastr[ Numele vostru, de so\i alungat, La marginea voastr[ f[r[ de nume...
Sus pe ceruri, ierbile... Fulguiri de lasere, }nflore=te maz[rea, Am vorbit cu-o pas[re.
Sus pe ceruri, ierbile, D[n\uiesc, superbele. Vorbesc cu proverbele. Multe, simetriile, Scurt[m ve=niciile, Ve=nice-s Mariile...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
De Ioni, de Marii }nflorire de crengi +i ca roua dint`i Sunt aceste \[r[nci De Marii...
Nal\i c`t turnul de ani +i în graiul lor domni Sunt ace=ti \[rani De Ioni...
Cu vecia pe frun\i, Cu vecia pe veci O nuntire de mun\i, De \[rani, De \[r[nci.
Acesta-i omul nostru cel Ion
Scump este omul |[rii sem[n`nd Inima lui, prinosul lui pe lume Pleac[ din zori =i p`n[ în amurg Nime nu-l sup[r[ =i nu-l mai ceart[ nime. Brazda-i de piatr[ de la început +i v`ntul e potrivnic =i-i din fa\[, +i astru-l arde din t[ria lui, +i-o secet[ de chip i se aga\[. Ochi str[inat e cerul pe ogor
!!
!" +i-i privegheaz[ cazna-n ar[tur[, V[zduhu-i copt =i fluturat pe z[ri, }i p`rguie p`n =i cuv`ntu-n gur[; +i p[s[rile-l trec pe curmezi=, +i grindina îi pistruie=te-aleanul, Ci el, în g`ndul lui mai c`t un deal, Se reazem[ de toamn[ cu tot neamul. +i în lumina molcom[ de nop\i P`n[-n butuc luceaf[rul se-nmoaie Cu lutul fr[m`nt`nd în veac asprit P`inea de plai cu bubuit de ploaie. Grij[ e tot, =i c`te-s împrejur De munca lui se \in =i se înnoad[: Spinu-i hr[nit din m`na lui cu sa\ +i helgea se înghesuie la nad[. +i-l face universul omul lui +i tot ce-i greu i-arunc[ în spinare Frunza ce cade la hotar de ani, +i-amurgurile c`te se rup din stare. Calc[ pe racl[ de str[buni, st`rnind La cap[tul cellalt floare =i prunc[, Toate se-ncheag[ din vecia lui +i se înnemuiesc dup[ porunc[. +i p`n la urm[ i se face steag C[ma=a lui scor\oas[ pe tot chipul, +i umerii îl dor =i se desfac Pe-al[ture, zv`cnind, ca dou[-aripe... Acesta-i Omul nostru cel ION Intrat p`n la istov ]n ast[ vreme, Nu-l po\i lega de somn =i alin[ri,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
De-o nep[sare =i de alte semne. C`nd moare bucuros pe dealul lui Pus într-un co= cu bobu-n ar[tur[, Vine o stea cu busuioc pe m`ini +i îi s[rut[ vecii de pe gur[.
Voi
!#
Iat[, m[i Gheorghe =i m[i Ion, C[ a\i ie=it pe deal, s[ ara\i timpul. Sateli\ii v[ roiesc pe la t`mple, Ci vou[ nici c[ v[ pas[, nici c[ v[ vine S[ ridica\i ochii t[ciuno=i din \[r`n[. Arunca\i din m`n[ orele, zilele toate P`n[ la nesf`r=iturile celea uitate, +i nici team[ nu v[ e de nimic în lume, }ntoarce\i capul, doar numai c`nd v[ strig[ pe nume. C[ci se \ine numele acesta de voi, ca un clopot albastru, Curs p`n[-n str[buni, din \[r`nele voastre. Nu mai e chip s[ v[-ntoarne-nd[r[t nici h[ul, nici moartea. Dintr-acolo, unde ast[zi v[ duce\i ar`nd mai departe, V-a\i aruncat cu=mele într-un corn din Constela\ia Taurului +i bondi\a doinoas[ în alt cap[t pe um[rul Carului. +i merge\i în v`rful degetelor cu cioc`rliile-n p[r, Sem[n`nd în st`nga =i-n dreapta bob de adev[r. Ci mie îmi pare c[ din opintirile voastre spin[rile Au zugr[vit curcubeie pe greb[nul cerului Mereu f[r[ cap[t, mereu ca o secere, Gata oric`nd s[ v[ secere.
ANATOL CODRU !$ Dar voi nu mai crede\i în zodii, în snoave =i semne. +ti\i drumul aratului, culesului =i îndemnului, De a v[ \ine unul de altul ca ni=te plugari, Sem[n`nd cu o m`n[ zilele acestea de datine mari. C`nd d[-n copt gr`ul =i bobul se zv`rle din hum[, }l urca\i la ureche, ascult`nd toate =tirile lumii, Dac[ nu m`n[ cineva foc c[tre voi, s[ v[ ard[ Anii gr[mad[, anii gr[mad[, anii gr[mad[... +i v[ duce\i mai departe, privind peste z[ri, Dac[ vin feciorii din urm[ pe pluguri c[l[ri, Cu tot neamul lor de copii, cu nevestele, C[ci p[m`ntul =i-aratul vi-i veste-poveste, Vuind cum e s`ngele-n patima voastr[. +i-n numele vostru ce sun[-n albastru...
Rug[
Har\agul meu =i soarta mea sunt una Cu por\ile, cu pragul, cu frontonul, +i drept z[log mi-au poruncit str[bunii S[ port în pielea asta tot IONUL
Acel col\os =i lumii încruntatul, Risipitor de inim[ albastr[. (Fac dragoste cu-o vie. Sunt =i-n ceart[ C-un deal rodind contra iubirii noastre.) Dar parc[ m[-ndulcesc din c`te am +i puse-al[turea de vorba mea de-acas[, Sunt mai ca mierea, drese cu balzam, Neretezate înc[ nici de-o coas[...
PIATRA DE CITIRE
+i-i foarte bine dac[ e a=a, Dac[ au oamenii o bucurie mare, Dac[, la dragostea ce-o au, ar mai avea Asemeni mie c`teva odoare. Parc[ e r[u s[ por\i at`ta spor De griji =i socoteli, dac[ te clatini, Dac[ încapi pe gura tuturor, C[ ai o cas[ doldora de patimi?...
***
Plugul e ca Pas[rea, Ar[ doar cu aripa. Cu aripa Plugului Ar[ omu-n Via\a lui. Ar[, parc[ ar zbura Dincolo de moartea sa, Dincolo =i peste Fire Unde totu-i r[stignire...
Bunul mesei
De foame s[ nu =ti\i. Pe s[turate Aceast[ via\[ s[ v[ miluiasc[. O p`ine alb[ s[ v[ chinuiasc[, O p`ine neagr[ s[ v[ poarte-n spate.
!%
!& Un plug s[ taie brazda pe din dou[: C`t \ie tot at`ta parte lumii. La mas[ s[ v[ cheme cu un nume, +i bunul mesei s[ se cheme VOU{.
ANATOL CODRU
De ce a= face eu...
De ce a= face eu s-a=ez ca-ntr-o uitare Aceste ierbi înalte cu iepurii de m`n[, Sau fruntea [stui cal pe deal ca o f`nt`n[, Din care se adap[ din fug[ dep[rtarea?!
Ce daruri sfinte toate le-a= face patrimonii Acestor mari balade de mame pe sub stele, Cu aceste piramide de snopi în care ele +i-au îngropat b[rba\ii, s[ doarm[, faraonii.
De ce s[ bat arama voroavei în sc[dere De c`t cum au fost scris-o cu fruntea lor str[bunii, Topind vocale-n foc =i-n clopote s[ sune Laptele maic[i noastre temei =i înviere. De ce s[-mi st`mp[r g`ndul =i ochii s[ ascund[ Aceast[ f[r[ seam[n column[ de lumin[ +i-aceste zile albe, venite la f`nt`n[, S[-=i ve=niceasc[ inul catrin\elor de nunt[?
O, de-o s-a=ez aceast[ comoar[-ntr-o uitare, S[ nu-mi mai scrie m`na, s[ nu mai pot c`ntare...
PIATRA DE CITIRE
***
Arde parc[-n lum`n[ri Gr`ul amijind pe vale }nc[-n tihna dumisale Ca o aur[ pe st[ri.
+i cum lanul e ad`nc +i deasupra ceru-o arc[, Am s[-l trec în zori cu barca C[tre golful de par`ng. Vai ce lan! Dac[-l cose=ti, Prundu-i mi=un[ cu pe=ti...
Un drum se-ntoarn[ ]napoi Sub cerul sp[l[cit de ploi, Psalmodiind prin timp, greoi, Vegheat de carele cu boi, Un drum se-ntoarn[ înapoi. Oare s[-l sperie asfalt +i st`lpii [=tia de bazalt, Viteza asta, acest salt, +i-aceast[ patim[ de-nalt?
!'
" Oare s[-l sperie lumini, Aceast[ bolt[ de f`nt`ni, Aceste nun\i, =i-aceste p`ini, +i nou, mai nou, acest destin?
Alb, mult alb
O, c`nepa care a fost s[-mbrace }n marmur[ fo=nind[ to\i s[racii Acestui plai! B[rba\ii lui P[reau o \ar[ de statui. +i printre ei, cu pas agale, Cu stat de sfinte catedrale, Ale noastre mame =i surori Nemuritoare-n albul lor.
De ce-a= g[si acum s[ tac Aceast[ c`nep[ de veac Pe un str[bun, ca pe-un catarg, Albind furtunile în larg? P`n la origini ]ngropat }n toat[ c`nepa din sat, Eu am tunat =i-am blestemat Un alb mai negru ca un iad.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
C[-n traiul nostru cel c[nit At`tea lacrimi s-au urzit, +i ca un steag s-a r[zvr[tit C[ma=a mea de om trudit!
O, bol\i de p`nz[, ca un cort Pe osul nostru, tort în tort, Din vrednicie m`ndrul port, Ca pe-un blestem prin veac s[-l port...
Muzeul de la Trif[ne=ti
Albastru tragic din icoane Mucenicie de Ioane, +i-aceste clopote, De-atunci, }mi par Ioni vuind pe cruci }nv`rto=ind în alifii Genunchii no=tri, cei dint`i Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun Genunchii al\i genunchi str[buni. Iau foc c[m[=ile de in Pe hori jucate-n \intirim Peste p[rin\i c`\i s-au zidit! }n horele de sub p[m`nt, +i horele Cet[\i le s`nt!
"
" +i dac[-n jocul lor s-au prins, C[ n-au c[zut, C[-au mai învins, +i-au mai c[zut, L`ng[ p[rin\i, Dar parc[ mai nebirui\i. De-aceea poate nu murim +i ard c[m[=ile de in Pe noi, horind în \intirim, Peste str[buni C`\i s-au zidit! }n horele de sub p[m`nt, C[ci horele cet[\i ne s`nt!
Auzi? Se crap[ ramele: din nimb Erup cu frun\ile noi timpi De noi Ioni, str[lumin`nd Ioana plaiului meu sf`nt!...
Colind
...Florile dalbe a=a ca-n tot anul La por\ile noastre cu cheile-n salbe, +i pluguri b[l\ate cu viscolu-n coarne Pe brazdele albe, ca florile dalbe. Oh, forile dalbe, ca promoroaca, De parc[ a nins cu iepuri pe-afar[,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i noi asmu\[m dup[ ei într-o doar[ Zicere m`ndr[ cu daruri. Florile dalbe, c-a=a ni-i urarea La fiece timp, la fiece gazd[. Ninge din susuri cu pietre de moar[ Sub fiece plug, pe fiece brazd[, Ca p`inea de neam s[ fie aleas[, Duioas[ =i mult[. Florile dalbe... pe fiece cas[ Se joac[ o nunt[. C[-s florile dalbe. +i iat[ se-arat[ O alt[ fereastr[ de c`t[va vreme, +i, de mult ce v-am spus noi colindul acesta, Ard pe v[zduhuri cuvinte de cremene. O, florile dalbe, a=a ca-n tot anul La por\ile noastre cu cheile-n salbe +i bivolii albi cu viscolu-n coarne Pe brazdele albe, ca florile dalbe.
Cioc`rlii
}n lan, c`nd pas[rea se coace-o var[ +i sare din c`ntare ca din ou[, Aud b[t`nd din picurii de rou[, Cu ciocul, cioc`rlii, s[ ias[-afar[.
Lumin[, soare, fa\a noastr[, dar[, Na=terea lor c`nt`nd este Moldova!...
"!
""
}n ochii mei o amintire...
Duios de-amar se vede-n ochiul nostru O nostalgie verde de secar[, +i-n care lupii-nc[run\esc la lun[ Cu c`inii sub\ioar[, din vreo st`n[, C`nd p`n la br`u ciobanii dorm ]n cu=me, Fum`nd prin m`neci florile de leandru. Dac[ e chip s[ mai z[rim ceva E-o cas[ care doarme în copac Cu vulpile pe-acoperi=, bor\oase, +i date jos cu cangea-ntr-un cojoc Al unui paznic care-=i pune-n deget Poreclele, înve=nicindu-=i satul. Dac[ se-nt`mpl[-n ochi ceva s[ fie E o f`nt`n[ amar[ =i ad`nc[ Din lacrima str[bunului meu Toader, Care-a f[cut =i-un drum, pe care ast[zi, Urca\i în autobuze, vin p[rin\ii S[ c`nte-n t`rguri flori de via\[ lung[, Sau ca s[-=i vad[ ginerii prin =coale, Sup\i de mult[ carte =i lumin[.
Sub boltirea cerului
Ca strugurii sunt pruncii la Goian, +i leag[nele sunt c`t o f`nt`n[, +i flamura se leag[n[ pe sat, +i plugurile se scald[ în \[r`n[.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Bour ar`nd e dealul dimprejur, +i floarea viei \ine-a sc[ld[toare, +i p[s[rile-mpr[=tie pe culmi Lumina p`rguit[ pe ogoare.
Ionii trag cu ro\ile-n gr[dini Apa de leac. Mariile cu toate, Pe l`ng[ munca lor, mai dovedesc +[-=i \in[ so\ii tineri pe-nserate.
+i cum le murmur[ neprih[nirea-n s`ni +i-o patim[ le abure=te gura, Se clatin[ izvoarele-n f`nt`ni +i cre=te busuiocu-n ar[tur[. +i \ara lor de rai =i de p[m`nt Nu mai cunoa=te alt[ nemurire Mai l[udat[ =i mai cu noroc Dec`t aceast[ sf`nt[-mprospe\ire.
Ci-n zori, cu floarea drumului în piept, Se lumineaz[-n c`mp ca într-o carte, Purt`nd sub inim[ s[m`n\a lor de plai, Care îi \ine demni =i în nemoarte. Iar sub boltirea cerului pe sat, C`t stelele de mari pe dep[rtare, Pruncii duc dealul \[rii p`n[ h[t De funie, p[sc`ndu-l l`ng[ soare.
"#
"$
ANATOL CODRU
Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu
Ion Vlaicu, b[rbatul înalt c`t pr[jina, +i înc[ nevasta lui, Anastasia, cu ochi zbengo=i =i la br`u=or tare nuroas[, }=i scald[ pruncii dolofani pe grindul f`nt`nii, Apoi îi a=eaz[, ca pe o m`ndre\e de zestre, în fa\a casei. Pe drum trec Opera, Stavru =i Smadu, Cei trei f`nt`nari, bucuro=i, c[ unul întreab[: A\i cules, vas[zic[, luceferii din livad[ +i din gr[dinile cele b[l\ate, c[ se fr`nge din =ale taraba?! A=a, maic[, suntem s[r[cu\i la odihn[, Am arat ast noapte tot imprejurul Orionului, P`n[ sub zodia Racului =i printre comete de-amu, ca printr-o sihl[, Cu toate cimotiile noastre =i cu b[rbatu-meu Ionu. +i acum mai lucr[m la aceste odrasle Cu ceva pov[\uiri, ca ni=te plugu=oare, împrosp[t`ndu-le trupul, De parc[ am pune piatr[ de drag la veciile noastre, De ast[zi pentru mai mut s[ ne \ie vremile scumpe. Strugurii c`rlani îs gata pe coard[ =i merele =ofrane sunt de-amu coapte, +i gutuile îs c`t hulubii cei împ[ra\i. Avem de toate. Taurii ne sunt gra=i, ca lutul, bivoli\ele cu lapte, +i g`ndurile cele aripate ne stau al[turea cu s[n[tate. M`ndre\[ de om \i-i =i b[rbatul, c[-i de neam bun =i s-ar cere Ceva mistrecior, pentru c[ e=ti mult m`ndr[ =i dumneata. Mul\umescu-v[ vou[ cu bucurie, f`nt`nari, c[ ave\i glasul de miere, +i vorba-ntr-ales, c[ v[ lumin[ în gur[ ca piatra de stea.
"% Acum vin s[rb[torile toamnei, cele mari, De începutul lumii cu vreme de-a noastr[ la bine, De aceea ni-s por\ile de jur-împrejur cu bol\i de stejar, Cu flamura \[rii în v`rf, s[ lumine, A=a c[, dac[ ispr[vi\i cu ad`ncul, veni\i degrab[-ntr-acoace Cu plozii =i nevestele voastre numaidec`t, C`nd ceru-i de rai =i steaua se coace. +i firele noastre se \in de p[m`nt. PIATRA DE CITIRE
Cu noroc dar s[ v[ fie =i cu mult[ s[n[tate, gospodari! S[ auzim de apa cea bun[-n ad`nc, cum vi-i lacrima-n s[m`n\a de har!
Pergament
P`n[ taurii vor pa=te în steme, dintr-acolo De unde vine iarba, din coarne bubuind, Vom declara, din arcuri, s[ge\i s[ cad[ jos, La por\ile cet[\ii c[zute în p[rin\i. Vom pune vorbe mari pe ruguri, s[ se vad[ V`rful izb`nzii noastre în clocot de ar[muri Pe zidurile nop\ii, sau pe armuri de piatr[ A o=tilor vuinde, b[t`nd înalt sub ceruri P`lcuri de steaguri, peste seme\e frun\i de bouri. Vom înnoda la car[ imbold de v`nt s[lbatic, Urnind din turnuri toamna, Pornind din nun\i feciori, }nc[lec`nd pe vinuri =i s[get`nd ulcioare,
ANATOL CODRU "& Cu chipul treaz, ca ziua, atunci c`nd se anun\[ C[ turnurile strig[ =i-arat[ la hotar. +i se vor face semne pe fruntie cu mirtul, Chemat din ram de cedru, parc[ r[scolind }n noi p[duri de tain[, b[tute ca argintul Pe scuturi =lefuite de-nc[ierare dreapt[.
Vom sta barbar de pa=nici =i nemaivr`nd de tineri, |in`nd pe frun\i c[ciula ca un Ceahl[u pe z[ri, Din care vars[-aram[ pe chipurile noastre Lumina de luceferi, cum vulturul cu-aripa, Ecoul din oglind[ s[-l murmure-n nemoarte, Peste ]ntreg cuprinsul cu fream[t de cet[\i, A=a, o ve=nicie!
Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre...
...întocmit =i rostit înaintea =colarilor din cele sate =ase, de care porecl[ bun[ s-au învrednicit de la desc[lecarea lor: Pohrebea, Doro\coiu-+mule=ti, Vasil[uca de =es, Alexandr[uca, Co=ni\a-Nou[ =i Molovata de ob`r=ie a acestuia, care mult ce au prosl[vit-o cu fapta =i cu voroava zic`ndu-i, dup[ cum urmeaz[, nu f[r[ oarecare îndrept[turi ce mi-am îng[duit a le face, nestr`mb`nd în nici un chip t`lcul =i izvoadele, cum au fost dint`iu rostite.
...Acestea-s o parte numai din ce d[m R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap La-intrare-n aste cumpene de carte.
PIATRA DE CITIRE
+i-i vin cuv`ntului miresmele de p`ini +i inimii adaosuri de soare, Cum vine laptele m[icu\elor pe steag, C`nd n[z[resc pruncu\ii lor în \ar[.
Din cas[ drept în patrie p[=e=ti Ca din p[rin\i, c`nd la soroc te-ncearc[ Un plugure, s[ ari din alte vremi }n graiul t[u ca muntele pe lacrimi.
+i anii t[i sunt r[mura\i la chip, +i satul î=i mai vede de ale sale, De floarea gr`ului ce-o st[p`ne=te-n deal, De mila mieilor împorpora\i pe vale. +i toate ]=i fac r`nd spre a-l vedea, }n preajm[, timpul cum spre noi adast[, De parc[ m`na-i ne-ar atinge acum Ferindu-ne de boal[ =i n[past[. E=ti un l[star de-o iarb[ îmboldit, M[sura fr[gezimii într-un mire, Din tat[-n fiu s[-\i z[loge=ti prinos, Pentru p[m`ntul t[u de amintire:
Cocerii cu izvoarele-n c[m[ri, Goienii-mboura\i la înf[\i=are +i Molovata staul =i altar, Cu steaua strecurat[ prin frontoane.
"'
#
Mo=ii Ioni, Profirii, =i mai c`\i! De nume to\i, dumnezei\i la fa\[, Cu b[rbile v[rsate-n jurul meu +i cu-ndur[ri pe gura lor sumea\[.
Rusandele =i Saftele-n c[m[=i, Mariile, Ioanele cu rou[ Pe fagurile trupului, prin lunci, Caste, v[dind lumin[ pe Moldova.
+i alte c`te s-au mai l[murit }n ochiul nostru dinspre-atunci încoace... Moara ce-=i m`nc[ inima de sec Cu gr`iele lihnite-n oboroace. +i carele zmuncite din obezi De la r[zboi p`n[ la sa\iul p`inii, Cu vita însetat[ pe c[lduri, +i b[l\[tura-n cucura f`nt`nii.
Istoria-\i arat[ ani mai mul\i, Intra\i p`n[ la br`u în v[lm[=ie, Mai dincolo de culmi =i de p[rin\i, De petecul de \ar[ sub c[lc`ie.
Dar iat[ se f[cuse parc[ zori, Parc[ o poart[ se deschise-n ceruri, }nc[-o n[val[ de lumini cernea, De-ntunecime plaiul s[-l desfere:
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Tu, F L O R E A Eremia, de-amu e=ti Slobod, =i to\i ai t[i la feliu Au slobodzenie, am auzit atunci, C[-am l[crimat în clipele acelea. ...Dar iat[ b[tuse focul din cei r[i, S[ sparg[ traiul nostru din tihneal[, S[ ne dea jos de la genunchi, din pas, +i firea noastr[ s[ ne stea la boal[. Dar n-a dat \ara chip de a lovi }n inima moldavului cu fierul, C[-a pus voinici s[ bat[ din trei p[r\i Roata l[custei ce-mp`nzise cerul. Din neamuri multe =i-nfr[\ite-a fost Izb`nda s[ se fac[-n vremi acele Ca o lumin[ aprins[ peste tot Cu-o stea de crai pe lacrimile mele.
Astea-s doar o parte din ce d[m R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap La-ntrare-n aste cumpene de carte. Eu laud anii tineri, dragi =coleri, +i vou[ v[ închin cu s[n[tate Trai cu z[bav[ =i cu spor, s[-ave\i P`inea rodind în vremurile toate.
#
# Eu, Florea Eremia, cu-o sut[ ani pe=in +i dese ramure de neam, cu h[rnicie }n v`rfurile vremii repezind Aceste-ndemnuri pentru o vecie.
Drept inim[
Sunt dat cuv`ntului drept hran[. Clorofila Cuv`ntului eu sunt, suprastructur[, +i forma lui jur-împrejur mi-i gura. Sunt dat cuv`ntului drept inim[. Sunare De clopote-i cuv`ntul grav, imensul, +i via\a mea e fondul lui, e sensul...
Confesiune
Sudoarea frun\ii mele, grea, Cu tot ce s-a muncit de-a r`ndul... Sp[la\i-v[ c[ma=a-n ea, Zv`nta\i-o p`n[ da\i de g`nduri. V[ stoarc[ p`n la infinit, Unde e sf`nt =i-i un temei, S[ v[ munceasc[ p`n[ c`nd O s[ vede\i în ea idei.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Mai puri s[ fi\i. P`n[ la har, P`n[ de moarte v[ atinge\i, P`n[ la ultimul hotar, P`n[-o s[ da\i în ea de s`nge!...
Ca =i cum
Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ înflorind, Ca ierbile cele de leac =i de bine, Ca =i cum ar lua cu gura dintr-o f`nt`n[ Ad`nc[ limpezime =i de g`nd A graiului nostru mereu izvor`nd, Izvor`nd, Numaidec`t izvor`nd!
Ca =i cum ar zbura peste o gr[din[ de prunci La s[rb[torile bucuriilor foarte mari, Ca =i cum la cele mai anevoioase munci Ar îngenunchea frun\ile marilor c[rturari, C[rturari, Numaidec`t mari c[rturari! Ca =i cum mun\ii, de prea mult aur, S-ar plictisi, numai de gr`u s[ le pese, Ca =i cum pe fruntea încununat[ de lauri |i-ai trage gre=elile c`ntate de p[s[ri. Ca =i cum \i-ai începe ar[tura De la road[ c[tre inima plugului,
#!
ANATOL CODRU #" Ca =i cum \i-ai c`nt[ri în palme povara bel=ugului Cu lacrima =i c[t[tura.
Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ numaidec`t frumos, }ntr-un fel al lor, ca =i cum =i-ar zice pe nume, Ca =i cum pentru toat[ lumea Au venit s[ rosteasc[ toast dup[ toast }n graiul cel sf`nt, }n graiul cel sf`nt =i ve=nic al mumei.
Deci, verb mai ]nt`i
Nu confunda ierbi cu b[rbi, Nici lupi cu miei. Dac[ mi=c[ idei, Substantivul e verb. De ce la c`ntar Distribui egal O ton[ de var +i-o fug[ de cal? De=i ca nuan\[ Mai greu e p[m`ntul, Totu=i balan\a O-nclin[ cuv`ntul. Deci, verbu-i un cal, +i goana lui g`nd, Mereu delir`nd Gramatical. Cuvinte nu scrim,
PIATRA DE CITIRE
Le îndur[m, C`nd le t[cem, }n vorbe murim. Nu ro\ile merg, Ci drumul pe ro\i. Mereu spre nepo\i P[rin\ii converg. Metafore nu-s, Ideile s`nt. Mai sus de cuv`nt Sim\ire am pus.
Patrie de om
Se face mult[ sare-n univers P`n[ rostesc Cuv`ntul s[ m[ doar[. Inima face înconjurul ei, +i lacrima-i c`t pruncul în fecioar[.
Lumina ochiului se-ntoarn[ înd[r[t, De unde e trimis[ pe vecie, Ci eu din maica Lui nu-l pot ivi, S[-l trag pe trupul meu ca pe-o f[clie.
M[car c`t pacea p`inilor pe r[ni, C`t roua gurii ars[ de jertfire, C`t frunza în c[dere spre p[m`nt, C`t vama numelui la propria-i rostire.
##
#$ Grea munc[-i s[ zide=ti pe suflet grai +i trupul lui s[-\i fie-ncumetarea Cuv`ntului, din care te-ai n[scut M[sura astei vie\i nepieritoare.
Cuv`ntul e numele =i-i P a t r i e d e o m, Pe care în genunchi noi citi-o-vom.
Cuv`ntul ar[
La bine =i la r[u gura ni-i price: Gur[ de rai, gur[ de lup, gur[ de =arpe, Gur[ de tun =i gura lumii, zicem.
Gur[ lupt`nd, gur[ mu=c`nd, gur[ t[c`nd. Sub cerul gurii noastre a pustiu se-aude: Neutronule, Neteiule, Nemunte!...
O deslu=im, o, b[nuim! iat[ r[sare Gur[ de prunc, gur[ de stea, gur[ de ciut[ +i lacrimi ne ard pe-abecedare.
O, noi vorbim, o, noi g`ndim! Cuv`ntul ar[! Gura e turnul vorbei noastre sfinte S[ nu min\im vorbind, n[sc`nd cuvinte! ...Gur[ de rai, picior de plai, +i graiul, Eminescule Mihai!...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Metafora
Eu am calculat, Eu numaidec`t am calculat, C[ dreptul de-a metaforiza Presupune mai cur`nd =ansa de a te omeni P`n[ la coarnele plugului, Sporind astfel p`inile, Ca ni=te planete în balan\a universului. Da, da p`inile, foarte necesare Modului nostru de-a vorbi rotund +i pe în\elesul tuturor. E riscant, totu=i, s[ metaforizezi F[r[ sim\ul pip[itului direct Pe inima copacului g`nditor: Parc[ ar trece o coas[ Prin trupul vinului, M[rturisindu-\i astfel Partea de vin[ pentru Frumuse\ea lacrimior nerostite. De aceea zic: r[sar p`inile de dup[ mun\i, Clopotind roua de prunci ai Patriei. }n jurul p`inilor rotesc gurile noastre, Ca =i cum ar vorbi de sa\iul lumii, }mp[r\ind în dou[ p`n[ =i pietrele de moar[ Celor înfometa\i de frumos...
#%
#&
Piatra de citire
Lui T. Mo=neaga
Dulce coarn[, acr[, Pieli\[ sub\ie, Aromite lacrimi, Strugurii sub ie... Gura ca hurmuzul, +i în tremur, inul. Frunze l`ng[ buze, Laptele, divinul...
Sc[p[r`nd m[rgele, Pl[i=or de munte, Cununii de stele, Ora\ii de nunt[... R[s[rit de soare, Dr[gu\[ mioar[, Iarba se-nfioar[: Plug la v`n[toare... Cr[i=or de mire, Fire, nemurire, +i-n nem[rginire Piatr[ de citire...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Onomatopee
Nu mai am pace, Cuv`nt m[-nfioar[. Cine m[ tace, Cine m[ zboar[? Cine m[ munte, Lacrim[ cine-m[, Cine m[ frunte, Cine m[ inim[?
Cine m[ nume +i m[ Ioane, Cine m[ lume +i m[ alean[? ............... ...Graiule nepieritor, Stea care vorbe=te flori!
Cronicarii
Cum \ara noastr[-i mierea =i cear[-avem de-ajuns, Aprinde-vom la cap o lum`nare Acestor mun\i, }n care dorm cronicarii-mun\i Cu inima =i sufletul afar[,
#'
ANATOL CODRU $ C[ci ei poporului mai arg[\esc =i-acum, La-ncre\itura frun\ii purt`nd mai multe patimi, }nc[ jertfind luminii cirezi întregi de piei Cu pana înmuiat[ în propriile lacrimi.
+i cum b[tu\i au fost de g`nd, t`r`\i prin c[r\i De b[rbi, cu limba smuls[ =i despuia\i de dor, Nu-i chip s[ nu se-aud[ peste gr[mezi de timp }n clopotele noastre cum bate limba lor. Deci, lor li se cuvin f[cliile dint`i, Cu prima înclinare a frun\ii s[ murmure Ca-n trandafiri v[zduhul îns`ngerat =i sf`nt La ap[sarea noastr[ pe clopote cu gura.
+i c`nd se las[ raza cea de lumin[-n grai, S[ ne munceasc[ dulce voroavele iste\e, S[ netezim prin veacuri înal\ii mun\i pe z[ri Cu degete zdrelite de foi letopise\e. O, plumb, care-n tiparni\i e=ti aurul pe de=ti La nunta istui grai pe frun\i cronic[re=ti, Pe care, ca un nimb, la dep[rt[ri de astre, Rote=te încontinuu vocala gurii noastre!...
PIATRA DE CITIRE
Eminescu
Pe un picior de plai Sf`ntule grai P[m`nt crez[m`nt Venind auzind Unde steaua arde Aicea departe Ca s`ngele \[rii Din piatra durerii Zidit[ ad`nc Pe sori care ning Pe cump[na firii De sf`nt[ citire +i-aducere-aminte S[rut`nd cuvinte Suflete sfinte...
Cum s[ v[ spun...
Am supt fagurii P`n[ ne-au r[mas în m`ini lum`n[ri. Prietene, cetin[, Ochii t[i sunt întreb[ri. Drumul se zv`rle pe cal, Groapa pe cas[. Prietene, cetin[, Din lacrima ta Atlantida apas[.
$
$ De ce me=tere=ti Sp[rg[toare de ciori? Prietene, cetin[. M`inie tale sunt fete-surori. Moara de v`nt e cump[tul soarelui. Prietene, cetin[, Poezia e aburul proasp[t Al varului...
ANATOL CODRU
Cu fiece carte...
L`ng[ p`inea cea dreapt[ =i lenea noastr[ de somn burdu=it[ Ar[t[m nu =tiu cum ca între dou[ minicoper\i... O, fra\ilor, cu fiece carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i! Homer necitit e ca ursul, cu blan[, Shakespeare e din jungl[ numaidec`t. O, gurii noastre îi cresc liane De mai-mu-\[rit!
C`t[ inteligen\[ inspir[ gurile noastre suav aurite, De=i cuvintele ne sar cariate în p[r\i. Cu orice carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i, Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!...
Parc[ un plug de lemn în carnea noastr[ se fr`nge, C`nd refuz[m, c`nd nu citim c[r\i.
PIATRA DE CITIRE
Parc[ apa abatoarelor muge=te prin s`nge, Dac[ rufuz[m, dac[ nu citim c[r\i!
$!
O, c[r\ile! Iarba de leac, nevoia problemelor neachitate. O, cu mu\ii lumii cum po\i s[ te cer\i?! Cu orice carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i! O, cuvinte desenate pe gur[, o, vorbele noastre fardate! O, p`inea m`ncat[ pe gratis, cum s[ \i-o ier\i?! Cu fiece carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i, Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!
***
M[ uit la mine +i-mi spun: El îmi lipse=te, El, care mai trebuie s[ se nasc[, S[ refuze dorin\a mea De a-l avea. M[ uit la mine +i îmi zic: Auzi, str[inule, De ce \i-a= lipsi, Dac[ nu m[ voi na=ate +i va trebui S[ mor pentru tine?
$"
ANATOL CODRU
Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui... Lui E. Doga
S[ creasc[ floarea-soarelui pe cas[, +i ro\i de dor s[ punem la f`nt`n[ S-o poarte bivolii prin sat =i prin gr[din[ Cu ciutura-nflorit[ la amiaz[. }n scorbur[ s[-=i nasc[ oaia pruncii, Cu mirt s[-i ung[ Cerul pe la coarne, Polen de cuci pe blana lor s[ cearn[ +i-o iarb[ peste moarte s[-i arunce.
S[-=i poarte oul pas[rea cu gura, Zborul rotund pe lacrimi s-o-mpresoare, Ca glasul mierlei omenind pe \ar[, Ca plugul înfrunzind sub ar[tur[.
...Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui, în iarb[, +i-o stea îi sfinte m`na în roua de pe harp[...
O pas[re nume
St`lp de la bol\ile frun\ilor noastre Ori steiul de piatr[ din lacrimi zburat Spre \[rmul d[l\ilor care sunt p[s[ri Zburate direct dintr-o moarte a lor Mereu repetat[ în nemurire.
PIATRA DE CITIRE
}n timpul ce-a fost cotropit de coco=i Din ornice-n care mi=carea murise, Na=terea lui a fost declarat[ Gre=eal[-a propor\iilor, care-au st`rnit Uimirile noastre, purific`ndu-ne... Oh, lemnul jertfirii la infinit, Sporind c[ut[rile noastre mereu... O clip[ doar, una, mai dase-nd[r[t: Prea mare-îndr[zneal[ ne-a-mpins a-n\elege, C[ dalta-i s[ nasc[ mereu din argil[ O pas[re Nume din Piatra Br`ncu=i. Ci el numai sufletul dac[ era Atingerea lui cu Neatinsul Aripelor lui ce aveau s[-i încurce, }n toat[ fiin\a, Nem[rginirea...
Br`ncu=i
El va exista P`n[ va intra cu totul în mare, P`n[ se va face pe=te, P`n[ se va face lacrim[ +i muntele de sare, Rezemat de amintirea mea Care m[ teme...
$#
$$
Vasile Covrig, magul culorii albe 1
El într-un chip e mucenic culorii +i sie rob, =i pare-un r[zvr[tit, Sub lespedea de iarb[ =i p[m`nt Picteaz[-n alb =i cerul =i cocorii.
Alb descojit de alb. Ia numai miezul laptelui din lapte, Unge cu ziu[ petecul de noapte, Abia de se mai vede luna slab. Pe har\[ pus cu propriul destin +i tras pe roata albului de gal[, El =i-a cl[dit spitalele pe crini, Bolnav de-o în[lbire capital[.
Nu-l mir[ murii c[ptu=i\i cu sfin\i, Picteaz[ ro\i în c`rje pe altare. Multicolor, cu-o singur[ culoare, Cum ar picta cu osul din p[rin\i.
...Vasile, frate, zbor de albatros, Cu gr`ul \[rii îmbr[cat pe fa\[, S[-mi scrii cu cear[ numele pe iarb[, Cojind de moarte varul pe-amintire...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
2
Asemeni lui DA VINCI a pictat Cu m`na st`ng[ clopotul pe \ar[, Prietenii =i maurii din zodii. Mi=carea m`inii lui cu pan[ mur[ Era mai mult icoana unui tei Sub arc[-mb[ls[t[ de nemoarte. Storcea de lest z[pada p`n la os, Convins c[ frigul iernii e dantura Zorilor care m[n`nc[ fluturi. }n loc de ochi punea f`nt`ni la oameni, Albe f`nt`ni =i le-nzestra cu-aripi. }ntr-un tablou a desenat samuri }ndr[gosti\i de-o leb[d[ codalb[. Se isc[lea pe cai =i amintiri. }ntr-un salc`m vedea p[reri de r[u. Dorea vecii =i cugeta m[lini. Avea =i-o sl[biciune pentru miei, +i-i dezrobea din lupi, t[m[duindu-i Cu duhuri de balad[ de pe st`ni. Picta cuv`ntul =i-l lega de om, Ca sufletul nicic`nd s[-l p[r[seasc[. Vezi ochii lui? aduc a zori de z[ri. +i gura a cules pe-nrourate, A lapte-prunc din cornul unui plug. Nu-l po\i prepune c-un stejar sau nuc, Chiar dac[-n fond e înrudit cu-ace=tia: Ochiul vorbe=te-n el de o lumin[, De albul ei mut p[timind în Om.
%$ $&
3
...Reprezentant de seam[ al m`inii st`ngi, Vasile, Doamne, tu numaidec`t Por\i cinstea \[rii ca pe-un steag de plopi, Din care izvor[sc hulubi =i stele. ...Cum ar picta-n[untrul unui ou, M`na-nflorit[ ca-ntr-o m[n[stire, }n alb picteaz[ chipul maic[i lui, Eufrosinia Vartolomeu Moruzi...
Shakespeare
Shakespeare. El însu=i e un cal Ce mu=c[ iarba cu copita lui P`n[-n statuia g`ndului Din c[r\ile c-un prin\ hamal. Lecturile sunt herghelii, +i-n locul unde se omoar[ Un prin\ cu altul la chindii, Se vars[ s`nge din cotoare. }n dreptul mesei lui de scris Pierd mitocanii b[t[lia, C[ci g`ndul nu le-a fost precis, +i-au tras în teatre cu h`rtie. Acuma el, britanic, bun, Shakespeare-ul vastelor castele, }mpinge-n rochia Ofeliei Un geniu pe la p[r\i nebun
ANATOL CODRU
$'
PIATRA DE CITIRE
El cinstea ei o ia cu flori, O suie-n moarte p`n la Art[, P`n[ mai dincolo de soarta Celor mai bravi violatori, De=ert[ciunea lor de=art[ Juc`nd-o pe-aiurite sfori... L[sa\i cortina. E departe Ce ni-i aproape uneori...
Un ad`nc ne vede
+irul vorbei, ce nu minte, Cu mioare, cu miorii, Cu izvoade la cuvinte G r ` u l, g r a i u l =i g r i g o r e. Vi\[ rourat[-n patimi, Cu pelinul =i cu mierea. R[stigni\i pe-un st`lp de datini V i a, v i n e r e a, v i e r u.
Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre Mariei Bie=u
Pian unduit sub astrul frun\ii tale de veghe, Ad`nc[ muzic[, de lacrima Italiei foarte aproape. Giuzeppe Verdi,
% Cum se roag[ degetele tale pe albele clape, Ca musulmancele pe litoralul M[rii Negre.
ANATOL CODRU
Giuzeppe Verdi, Cu omopla\ii respir muzica ta, de parc[ a= trage Dou[ n[voade în spate din necuprinsurile tale foarte afunde. O, în zori, Giuzeppe Verdi, pianul t[u o s[ inunde Str[zile ora=ului meu cu delfini =i cu alge. Doar numai spre miezul nop\ii, ca un reflux gigantic, La r[s[ritul frun\ii tale peste vecie, ca o lun[, Se va retrage dezl[n\uirea pianului t[u, ca-n Oceanul Atlantic Lacrima Italiei, r[zvr[tit[-n furtun[...
Lira coarnelor de taur
Nu carnea noastr[ poate s[ dea palme Neprih[nitei stele de departe, Ci vorbele zburate ca o piatr[ Din laconismul nostru de sudalme, Metodice sudalme, foarte calme. Ce ni-i obrazul, dac[ avem =i cuget, Dac[ sub blana noastr[ cea de aur }mpinge lira coarnelor de taur, Care devor[, muge =i str[punge?
Ce-i p`inea, dac[ gura o-nr[zboaie, Dac[ mai vrem s[m`n\a s[ rodeasc[,
PIATRA DE CITIRE
Instinctul foamei s[ ne omeneasc[ Cu\itele în grev[, c[ nu taie?
Ce-i lacrima, ce ne inund[ chipul +i z`mbetul lucrat at`ta vreme, Pe masca noastr[, dac[ vrea s[-nsemne C[-n tot ce spunem, lacrima-i nisipul? Bine =i r[u în timp s[ se consume Din tat[-n fiu aceste dou[ nume? De ce?
A t[cea nu-i omene=te
Declar c[ a t[cea nu-i omene=te, Nici a min\i nu este omene=te. Tot neamul meu detest[ =i ur[=te Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te.
Nici a vorbi prea mult nu-i omene=te, Palavragiu e acel ce mult vorbe=te. Tu îl ascul\i =i el te n[uce=te. }ncearc[, dac[ po\i, =i-l ocole=te. Nici s[ parvii nu este omene=te, Cel ce parvine mai =i lingu=e=te, F[\[rnice=te =i se mai t`r[=te, Parc[ e miel, da-i lup =i te-ncol\e=te. Nici a muri nu este omene=te, E o tr[dare moartea. Ea tr[ie=te,
%
% +i ca o umbr[ te mai urm[re=te, S[ te sugrume, s[ te str`ng[-n cle=te. Ci omului se iart[ c`nd gre=e=te, C[ci a gre=i oricum e omene=te.
Dar a t[cea nu este omene=te, Nici a mu\i nu este omene=te Tot neamul meu detest[ =i ur[=te Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te...
Eu, dac-a= d[rui...
N-a= d[rui cu împrumut nimic, S[ zicem clipa asta trec[toare. Dar nici s[ i-au din laudele care Mi le-ar vorbi un uria= pitic. De ce s[ dau cuvintele pe v`nt, +i fruntea, dac[ are-un g`nd pe-aproape, Sau lacrima, c`nd îmi m`ng`ie pleoapa De ce s-o risipesc, de ce s[ mint? De ce s[-ntind de-odat[ dou[ m`ini, Genunchii s[ mi-i fr`ng într-o p[rere; Sau s[ tri=ez =i astfel s[ m-alin C[-n halu-acesta mi-am sporit averea? De ce s[-mi dau nesomnul care ]i Neast`mp[rul =i Ziua ce nu-apune, Dac[ e riscul =ansa mea dint`i, S[ m[-mpresoare g`ndurile bune?
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
De ce s[-ngreab[n lumea cu poveri, S-o fac s[ mearg[ str`mb =i într-o parte, De ce s-o iau cu vorba în r[sp[r, S-o duc de nas, s[ m[ aleg cu ceart[? Eu, dac[-a= d[rui din mine o parte: S[-=i aib[ lumea partea mea Nemoartea...
Eu totdeauna
Unii î=i adulmec[ g`ndul pe marginea farfuriei. Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de p[m`nt. Unii p`ndesc l`ng[ ve=nicie. Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd.
Eu totdeauna o s[ v[ car lumina soarelui cu ulciorul, S-o ave\i în adev[r =i pe s[turate, S[ se bucure numaidec`t poporul De vorba inimoas[-a unui frate. Unii î=i macin[ în m[sele nisipul, Eu ideile ca pe ni=te alune. Pe unii, poate c[-s p[s[ri, îi bucur[-aripa, Eu, de aceea c[-s om, m[ arunc în furtun[. S[ tr[ie=ti =i s[ nu te zg`rii la un genunche, E ca =i cum te-ai acopei numai cu aur, E ca =i cum te-ai hr[ni numai cu lauri Pe istmul =i \[r`na de sub unghii.
%!
%" Deci, plug lucr`nd s[-\i fie cele spuse, +i un atac de cord s[-l ai, dac[ e=ti omul Ce-ai îmbl`nzit =i fiara =i atomul, +i n-ai \inut gre=elile ascunse.
ANATOL CODRU
C[ci via\a omului nu e dec`t ideea C[ omul urc[ c[tre omul lui, +i, dac[-n omul lui nici omul nu-i, Ca-ntr-o pustie omul o s[ steie.
Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de p[m`nt, Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd...
Un fel al meu de munte
S[-mi fie pururi g`ndul mai sprinten =i mai treaz, S[ mi-l p[zesc de multe =i ur`te Acele vorbe care ne par ca un topaz Zv`rlit între pahare, înnebunind cu\ite. S[ mi-l cl[tesc în roua de lacrime fierbin\i +i-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un botez. S[-l =tiu Asemeni unui astru printre fiin\i cumin\i, Rotind cu-n\elepciune dinspre p[rin\i spre fiu.
S[ nu mi-l risipeasc[ de laude p[reri, Atribuindu-i chipul de zeu care te-nfrunt[, Care-n repaos \ine sau fr`nge de pe st[ri Un fel al meu de-a spune, un fel al meu de munte.
PIATRA DE CITIRE
Dar e absurd...
Le pare unora normal S[-nhame vorbele la targ[, Pe-aceast[ targ[ s[ o trag[ Cu dou[ jum[t[\i de cal.
Dar e absurd, dar e banal }n targ[ g`ndul lor s[ mearg[, S[ deie-n gropi =i s[ se sparg[ De un de=tept provincial,
De-un moft, care pe loc alearg[, Care-i schilod =i anormal, Ca o m`r\oag[ roaib[-=arg[, Ce =tie drumul la spital +i via\a-n cop`r=eu \i-o-ncarc[ +i-o vars[ h[t colo pe deal...
Filogenez[
Iat[ zic: eu strig t[ceri. Eu nu zic, eu tac p[reri, Eu insist, implor =i cer }n t[ceri modific[ri. Iat[ zic: pasc mieii lupi, Lupii pasc la miei în trup,
%#
%$ E p[rerea mea. Repet: Mieii-s lupi =i îi accept. O fi-a=a sau o fi ba, Eu îi zic cu spusa mea, Care, de=i în r[sp[r Luat[, e-un adev[r De p[reri contra-cli=eu, S[ le spun cum le simt eu Cele ce le-am mo=tenit Mai pe nou, mai îndr[cit, Mai cu risc =i mai cu sor\i, Mai altfel, cum n-o spun to\i. +tiu: v[ e peste puteri S-accepta\i aste p[reri, S[ admite\i c-a= putea S[-mi exprim p[rerea mea Mai cu totul dec`t ar Spune-o omul f[r[ har. Deci, repet: eu strig t[ceri, Eu nu zic, eu tac p[reri, Eu insist, implor =i cer }n t[ceri modific[ri.
Replic[
Dumneata, Domnule, Stai str`mb în idei Ca turnul din Pisa. E nevoie de îndreptat ceva
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
}n îndrept[\irile Spre care înclini at`t de insistent. E h[u, Domnule, E unghi de vedere gre=it La baza celor debitate De Dumneata...
Proba de austeritate
O s[ v[ las pe tot cuprinsul cuvinteor Doar numai statuia mea de v[zduh, Sufletul meu îmb[ls[mat de-amintiri, Unduirea mea, c[ am fost omul, Doar numai în spusa voastr[ S[ d[inui mai c`t umbra luminii, Mai c`t clipa care a fost. Ros de p[s[ri, voi fi =i de v`nturi, De privirea temut[ a stelelor, Mereu consumat, De ecoul propriei mele uit[ri. De la na=terea lumii cu mine V[zul meu, în schimb, Va fi numai piatr[, Numai umbr[ împietrit[ a pietrei +i a totnecuprinsului pietrei...
%%
%&
Stea citind, om nemurind...
ANATOL CODRU
Pune-mi, maic[, busuioc, Ram pe m`ini =i rai pe ochi, +i pe gur[, maic[, h[i, Pune-mi grai =i înc[ grai }ntru veci. Iar la feciori Pas[re pe gura lor Pune, maic[: ai s[-auzi De la r[d[cini în sus, Cu un plugure-n p[m`nt, Stea citind, om nemurind. Pune, maic[, larg de frun\i Pe ce-avem scump în p[rin\i, Pe ce-avem str[\ar[-nt`i, Sem[n`nd gr`u-n copii, Lacrime, spre a spori Roua zorilor de zi, Pune, maic[, printre sori Ochii mei ca dou[ flori Vede-m-a= cu ei un pom R[muros, rodit =i om Sus pe deal =i tot ION!..
A=adar...
Aceast[ clip[ a explor[rii mele în cuv`nt Nu e dec`t riscul de-a inventa piatra la modul pas[re, Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate
%' +i bucurie prin zbor =i lumin[. Cugetat[, piatra este modul concret al materiei prime }n punctul ei maxim de a se umaniza. Imprim`ndu-i fizionomia sentimentelor noastre, Piatra devine unghi de vedere, Concept +i atitudine =i poate fi citit[ cu inima la toate timpurile... A=adar, bolovanul de piatr[ la c[p[t`iul str[mo=ului nostru Din preistorie nu e dec`t pergamentul de sintez[ Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra Cu fa\a spe lumina ochilor no=tri, Vorbindu-ne nu despre el, Ci despre trecerea vremii... Deci, eu nicic`nd nu scriu cuvinte, Eu g`ndesc aceste pietre... PIATRA DE CITIRE
***
Ar cu plugul m`inii mele, S[-ntemei culesuri grele Rostul trudei s[ se-mpart[ Din ogorul meu de piatr[ Aib[-l omul în c[m[ri Jos cu praguri, sus cu sc[ri,
& Iar din p[r\i cu por\i deschise, +i pe-al[turea cu vise, Eu, ce din ad`ncuri sui, O s[ pun pe masa Lui Danie, ce o am scris }ntru timpul lui ne]nvins, Rotind globul cu piciorul, S[ m[ d[ruie cu hore, S[-mi descarce dansu-n cre=tet Cu mine parc[ gr[ie=te M`na ar[, casa vine Din ad`ncuri, ca o p`ine, Vine la mul\imea ei Din alt timp, din alt temei. Stau =i-ascult: pe dinascuns Casele apas[-n sus. F[-te, cerule,-ntr-o parte: Vine P i a t r a!
***
Piatr[ cu fruntea m[noas[, Alb[ ca fa\a de mas[, Sub geana, care ne-amurge Piatra ca lacrima curge }n trei r`nduri de pahare, Pic[tur[ cu-ndurare, Amar[ cum e pelinul, Dulce cum e s[rut m`na S-o bea pruncii =i nepo\ii, Mugurind în patru col\uri,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i p[rin\ii cu genunchii, }nflorind în patru unghiuri, +i str[bunii, du=i pe g`nduri, P`rgui\i în patru r`nduri, Mari, \in`ndu-se de m`n[ To\i de-o piatr[ =i-o \[r`n[: Lumea s[ r[m`n[-a noastr[ Tot acas[ =i sihastr[, }ntre lini=ti =i furtun[, }ndulcind cu \ara bun[ +i cu harul ei de-a spune. ...Cine-a zis c[-n noi e scris Neagr[ piatr[ de cais +i c[-i piatra dinadins, Pus[-n glezn[ =i br[\ar[, Fruntea la ad`nc s[ ar[? Rupe-te, cuv`nt ur`t, Ca piatra de r`=init, Bobul cel amar s[-\i fie M[cinat întru pustie. Eu cu dalta, de c`nd s`nt, Am desc[lecat cuv`nt, Ca s[-i fac de jur[m`nt Istui grai, care mi-i dat, S[ nu-l n[rui în p[cat, S[-l înal\ =i s[-l îmbun Cu ce-i mare la om bun, Despuiat de r[u =i ceart[ Dulcele cuv`nt de piatr[, Ca s[-l r`nduiesc în c[r\i, Cum e lespedea-n cet[\i...
&
&
***
Pe sub r[s[rit de lun[ Piatra fiica =i-o cunun[ C-un fecior Ion-a-Pietrei Din cuprinsurile pietrei, L`ng[ ctitorii ovale, La ad`ncul dumitale... +i-a pus piatra-n cing[toare Numai piatr[ de odoare, La br[\ari Piatr[ de fier, La ureche Piatr[ veche, Iar la buze Piatra frunzei, La grumaz Piatr[ de-olmaz, +i pe frunte Piatr[ scump[. Iar în plete Piatra pietrei... +i-au nuntit a=a o zi P`nla piatr[ de copii, C[ le-a fost iubirea-nt`i. +i-au nuntit apoi =i-o noapte Sub stele de piatr[ coapt[, C[ le-a fost iubirea dreapt[, +i-au cioplit f`nt`nile, S[ le bei cu m`inile,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i-au s[ltat frontoanele, Ame\ind ciocanele, Por\ile =i sc[rile, P`n[-n v`rful serilor, C-a fost mirele fecior }nflorit cu d[l\i de dor, D[l\i ca penele de graur, Poleite-n v`rf cu aur +i argint în cioplitur[, S[rut`nd piatra pe gur[, R[sucindu-i pe la boi Adiere de trifoi, +i-n spr`ncean[ M[ghiranul, +i-n privire Trandafirul, Iar pe bra\e Mint[ crea\[, La picioare l[crimioare, La c[lc`ie iasomie, +i în mers floare de =es, +i-n pas floare de Spas, +i-apoi piatr[, Piatr[, Piatr[...
&!
&"
Cuprinsuri
Unde-i pietr[ria crea\[, Trece Voicu =i înal\[ Peste frunte diminea\[. +terge-\i, Voicule, pe frunte C[ te-albe=te =i te-ncrunt[ Piatr[ scump[ din[untru. Sufl[-\i genele de-ad`nc Din cuprinsuri care ning Casa ta pe bra\ul st`ng. +terge-\i de pe gean[ piatra, Care din ad`ncuri arde F`nt`na pe m`na dreapt[, L`ng[ ciutur[, c`nd vars[ Faldul pietrei de m[tas[ Sub gene, la Voiculeas[, Care în inelul m`inii Poart[ piatra s[pt[m`nii, Tocmai la norocul ei, Unde-i piatra de fl[c[i Urcat[ pe cai \int[i. Fr[m`nt`nd p`n[-n p[m`nt Piatra cea cu firul sf`nt, L`ng[ piatra cu pripoar[, Unde soarele r[sare, Cum e piatra cea de moar[, P`n[ sub piatra de amiaz[ Pentru Piatra Voiculeas[, Care-n piatr[ =i-a-nflorit Chipul ei neprih[nit...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Pietrarii
Din stran[ cerul î=i r[stoarn[ Talazul orgilor de-argint, +i luna rupe noaptea-n coarne, +i noaptea cade la p[m`nt, Unde-n ad`ncuri, cu putere, Pietroase spa\ii detron`nd, Pietrarii, dincolo de er[, +i dincolo de infinit, Coboar[-n propria lor soart[, Unde de vii s-au fost zidit Pietrarii vecilor de piatr[, }n piatra pietrei nemurind Un clopote de piatr[ dur[ Pe turn de piatr[ ridicat, +i piatra e cu piatra-n gur[ +i piatr[-n piatr[ a s[pat Un mit al ei =i tot de piatr[ }n necuprins =i pestetot, Unde mai dincolo de moarte Din piatra pietrei piatr[ scot Pietrarii: Ce imens ad`nc, Ei parc[-n albul pietrei ning...
&$
Pietrele grece
ANATOL CODRU
Adu-\i aminte odat[ =i-odat[ De c`teva veacuri, de ve=nicie. De Europa de-un taur furat[ +i dus[ în coarne în Mitologie.
Tu poate acuma din moarte p`nde=ti, Cum timpul din marmuri î=i fur[ s[rutul, Tu poate pe spate î\i pip[i trecutul, S[-l =tii c[-i de glorii, s[ =tii cine e=ti?
Tu poate e=ti clipa =i e=ti nemurirea, C[ abia de mai po\i s[ te na=ti prima dat[? Tu poate e=ti lacrima pietrei, s[pat[, }n trupul durerii din amintire? Doar timpu-i pe duc[ =i omul se trece, Doar mitul r[m`ne =i pietrele grece?...
***
Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[, +i a pietrei îndeosebi, +i a c[derii din ea a locului, c[ era, c[ s-a putut. Toate sunt de marginea presupunerii, C[ exist[ numaidec`t o metafizic[ a pietrei, C[ ideea de sine a acesteia Se recl[de=te din chiar fiin\a ei, c[ este
PIATRA DE CITIRE
Ceea ce poate fi presupunerea c[ a fost Mai înt`i locul c[derii din ea. Locul c[de rii din ea...
***
Ceea ce este piatra E numaidec`t, E c[ trebuie s[ fie Piatra faptul c[ n-a existat Ceea ce a fost întotdeauna c[ trebuie. Constat[m în permanen\[ Starea de absen\[ a pietrei, care exist[ totu=i, Dar care n-a fost niciodat[ oric`nd. Or, ceea ce este piatra în adev[r E s[ consta\i c[ nu e=ti acela ce ai fost tu Lipsa ei de pestetot, c[ erai, C[ î\i e=ti...
***
Orice am spune Piatra e continua ei na=tere de sine, E venirea plec[rii ei de oriîncotro C[tre ea. E necesitatea existen\ei ei,
&%
&& C[ s-a putut s[ se nasc[ nicic`nd. E ea cu ea, s[ fac[ un singur întreg, Care nu poate fi, Dar care ve=nic era Piatra c[ s`nt...
Piatr[ din piatr[
ANATOL CODRU
C`nd =i-a ispr[vit Ion al lui Ion casa, A pus =i-o piatr[ pe mas[, A dat foc uneltelor, s[ ard[ ca lum`narile, S[ le fac[ de v[zut, s[ nu le ia uit[rile. A-nfipt apoi în prag c`inii, pisicile, or[t[niile, Ro\ile, juncanii, toate jig[niile, Ceva stele acolo, de pe acoperi=uri luna. Din c`mp p[st`rnacul, obligeana, m[tr[guna, Din împrejurimi vr[biile, p[p[dia, v[zduhul, Duc[-se cu noaptea, muma p[durii, duhul, Cu noroc vou[, s[ru m`na, mul\am dumneavoastr[, +i alte în\elesuri pentru fe\ele noastre, Cum ar fi c`ntatul coco=ilor, Numaidec`t p[rin\ii, feciorii =i neap[rat str[mo=ii. Apoi =i-a strigat peste grad =i vecinii, S[ vin[ de la treburi, de prin gr[din[, S[ se înf[\o=eze mai aproape, mai la mas[, Unde-i lumineaz[ Piatra, Plozii =i Nevasta, +i cum e primit pe la noi, =i-a =ters gura cu palma, S[-i vin[ cuv`ntul frumos, s[ i-l ia lumea în seam[, +i a gr[it: Fra\i oameni, =i voi, aceste noroade,
PIATRA DE CITIRE
Unii în prag, al\ii pe cas[, ceilal\i pe garduri, Unii cu vorba zic`nd, al\ii cu semnul, Ceilal\i cu mersul, Ascultare mie, deci s[ lua\i aminte, ca s[ se =tie cele C[-s ca tot omul, cu izb`nzile =i p[catele mele, N[scut dintr-un Ion =i o Marie, pe-aici prin mahal[, S[ v[ ridic casele voastre, s[ v[ duc fala P`n[ la marginea lumii =i p`n peste moarte Cu aceste m`ini ale mele, cu aceast[ piatr[ Din datina ei, din maica \[r`n[, Sfin\it[ cu lacrimi, cu har =i lumin[, }n geam, ca s[ ard[, =i-n larg s[ v[-mbie Omul cel drept =i de omenie. Acum eu m[ duc. +i-acolo-i departe, Acolo-n ad`ncuri, acolo la piatr[, +i tot ce v[ las, de pre\ =i mai bun, E piatra aceasta cu care v[-mbun, C[-n tine, Ilie, =i-n tine, T[nase, +i-n fiii t[i, Gheorghe, e piatr[ de cas[, Or, lumea se trece, dar piatra r[m`ne Cu tot ce-i al lumii în mine =i-n tine. Deci, lua\i-o pe umeri, urca\i-o pe frunte, Omul, mai oameni, e vi\[ de munte Ce fulger[-n stele, =i c`t e înaltal, Un munte ca omul nu este vreun altul, S[-nsemne podoabe de-nalte-n\elesuri, Din care umbletul lumii se \ese. Din piatr[ sunte\i voi, piatr[ din piatr[, C[ci via\a cu moartea de piatr[ v[ ceart[. At`ta avui s[ v[ spun la plecare, C[-n voi e o piatr[ cu bol\i p`n la soare.
&'
ANATOL CODRU ' V[ dau ast[ frunte =i bra\ele mele. R`vni\i-v[ casa mai sus, l`ng[ stele, Acesta-i =i harul, dac[ mai este, C[ci restul e umbr[, cum moartea-i poveste...
Durut[, lacrima pietrei 1
Pe cer Pas[re de fier. Din p[m`nt Cap de morm`nt, +i din ape Ochi de noapte. Iar la u=i Numai c[tu=i. +i-n gr[din[, La f`nt`n[, Ferbe sarea Cu pelinul... ...e r[zboiul, e str[inul... 2
Frunzuli\[ amar[, Cu pl`nsul de sare, Pe drumul de \ar[ Trec din neuitare
PIATRA DE CITIRE
Cele patru car[ Cu pas[re tare, +-apoi trei mai grele Cu aripi pe ele, +-apoi trei b[tute Cu zboruri mai mute Vin de unde oare Ca ispititoare, Unde-i nesf`r=irea Cea de p[timire, La firul de ap[, La codrul în scap[r, La umbra de munte, La datini c[runte, La maica \[r`n[ Cu lacrima-n m`n[; Vin f[r[ prihan[ Din anu-r[sanu, Cele patru car[ La \ara Ioan[, La piatra v[dan[, Vin ca o-nnoptare, Cele patru car[, +i trei înc[rcate Cu aripi sf[r`mate, +-apoi cele grele Cu zborul pe ele Zborul lui Ion }ngropat în somn, Zborul lui Vasile
'
' }ngropat cu zile, +-apoi al lui Andrei Pe negre tran=ei, +i cele duioase Zboruri r[muroase, De la toat[ casa. Oh, \i-o fi grea, Ioan[, Lacrima-n g[van[, De vreme du=man[, Venit[ aproape La firul de ap[ La umbra de munte, La datini c[runte, Unde se aude: Cetate Ioane, F`nt`na Vasile, Din anu-r[sanu, La mia de zile. Tu, stejar Andrei, Din negre tran=ei Unde c[ v-a\i dus }n lumea de-ascuns, Cu soarele-apus, Cu zboruri duioase, Zboruri r[muroase De la toat[ casa, Ca s[ le doboare Peste patru car[, Peste trei mai grele Lacrimile mele,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Zborul cel de piatr[ +i care nu iart[, +i care nu trece, +i \ine c`t vecii, H[rt[nind în semne Noaptea cu blesteme, C[ trec toat[ \ara +iraguri de car[ Cu pas[re tare, +-apoi alt =irag Cu aripi de drag, Unde e neunde +i auzi cum se-aude: ...De-o fi de-o-ntreba Scumpa maic[-mea, Rogu-te s[-i spui, C[ sunt dus de-acas[, C[ e timp de coas[, La cosit de gr`u L`ng[ mal de r`u, La st`nca de piatr[, La hotar departe, C[ se-aude-n spate M`ndra cu legatul, A=a via\a-ntreag[ Dragul =i cu draga Gr`ul s[-l culeag[...
'!
'"
Niciodat[ genunchii...
ANATOL CODRU
La un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge. Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor. Numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge, Numai lacrima de pe roua unui izvor. Numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului, Numai din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în s`nge, Dar niciodat[ genunchii omului Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o învinge. De prea mult[ sup[rare a genunchilor ce i-au ar[tat, To\i me=terii pietrari au fost pedepsi\i cu o piramid[, +[-i st[p`neasc[ piscul pietrei în starea unghiului, euclid[, Sub ve=nicia c[reia îns[=i asprimea Faraonului s-a consternat. To\i care s-au vrut curiozitate la sondarea pietrei p[m`ntului Au fost aclama\i cu o f`nt`n[ p`n[ la urm[, Ad`ncul cel mare s[-l poarte pe umeri Ace=ti robi ai ideii, ai g`ndului. Deci, la un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge, Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor, Poate numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge, Poate numai lacrima de pe roua unui t`n[r izvor, Poate numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului, Poate din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în s`nge, Dar niciodat[ genunchii omului, Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o învinge.
PIATRA DE CITIRE
Pururi anonime
Aceste pietre-antume =i postume, Aceste, ale noastre =i de lume, Aceste, care-nfrunt[, dar =i-ndrum[ Sunt lacrimile \[rii noastre mume. Aceste pietre pururi anonime, Dar prosl[vite p`n =i-n \intirime, Cu nemurirea noastr[ sinonime, Cele mai sfinte la blesteme rime; Acestea din ad`nc =i din afar[ Un plug la ar[, altul le-nfioar[, O, pietrele acestea milenare, Pe care crucea timpului se-ndoaie Pe sem[nat, pe hore, pe trifoaie, Pe mahna maic[i mele, ca o ploaie, O, pietrele acestea în r[zboaie Nicic`nd pe ele nu se usc[ roua, C[-s împietrite lacrimi de Moldova.
Me=terul Manole
Genunchiul pietrei c`nd m-a luminat Din umbre lungi, ascunse sub cupole, Of, nu =tiu cum, frumos m-am furi=at +i am intrat în me=terul Manole.
'#
'$ Zvon era sub ceruri ori sub ram, Jos detot, ori c[ mai sus era?! +tiu, Manole mi-a fost mare neam, De-a zidit-o-n zid pe sora mea.
Of, dar sora mea a fost f`nt`na, Din s[m`n\[ ce-o aduse v`ntul. +i-a b[ut-o me=terul cu m`na, C-a r[mas în palm[ doar p[m`ntul. Martori mari la aspre începuturi, C`nd din piatr[ am iscat ideea, Noi, b[rba\ii, am c[zut în luturi, Ca din noi s[ fream[te femeia.
Of, =i ce frumos era pe lume, Cerul sus, mai sus, peste cupole... +i-a b[tut doar clopotul pe nume: Manole, Manole!
De dor s[-i ui\i =i chipul S-o cerni prin gene piatra, C`nd de-amintiri e scump[, C`nd piatra-i cearta, arta +i ora cea de cumpeni.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Tu s-o gone=ti din pe=teri, +i s-o despoi de blan[, +i s-o-nflore=ti în me=teri, Cum ai jertfi o An[.
De dor s[-i ui\i =i chipul +i-n moarte s[-i dai m`na, Tu s-o-zide=ti cu-aripa Pe cerul din f`nt`n[. S-o aperi de podoabe, De r[stigniri p[g`ne, S[-\i fie pururi roab[, +i s-o p[ze=ti de tine...
***
O suprema\ie de crini. +i de mult alb dulce, +i de mult frig cald decapitat pe trunchi E aceast[ piatr[ st`rnit[ de genunchi, Sub care fruntea mea o s[ se culce.
+i de mult timp, +i de mult necuprins =i ad`nc E aceast[ piatr[ de pestetot, Pentru care sunt obligat s[ mor =i s[ pot Cu via\[ pre via\[ c[lc`nd, s[ înving.
'%
'& R[u mult fi-va, inim[ rea, Templu fals, nume plebeu, Har-canibal, infatuat =i greu, C`nd se va c[lca Necru\[tor =i voit dureros pe lacrima mea...
Piatra asta de p[m`nt... +i-apoi, piatr[, n-am s[ mor Nici de dor =i nici de soart[, C[ci al vostru, al tuturor, Am s[ fiu c`t piatra-n vatr[. +i-apoi piatr[ c[ mai s`nt, +i-apoi piatr[, c[ tr[iesc, +i-apoi piatr[, c[-o cioplesc Piatra asta de p[m`nt. Piatra frun\ii mi-i fierbinte, De piatr[ s[ nu m[ vindec...
Raiu-n doi
Urc la cer +i dau de mun\i. Sap în lut +i dau de nun\i.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Parc[ a= c[lca Pe sor\i, Pe nemoartea Celor mor\i. Cerul gurii Mi-i încins, Cat izvoare, Dau de pl`ns.
Caut neamul: Fra\i =i unchi, Caut frun\i, Dau de genunchi. Greu e, Doamne, Raiu-n doi Sap în mine, Dau de noi. S[ te miri, S[ nu te miri Un popor De r[stigniri...
Absurd
Vestea c[ am fi iar se am`n[. Nu mai suntem cei care am fost. Am cer=it =i ni s-a pus în m`n[ Numele rostit în zi de post.
''
Cum s[ fim acei care nu suntem, Cei de-a pururi dincolo de ieri, Cei veni\i din nu =tiu care unde, Cei afla\i aici din nic[ieri? Doamne, ce absurd[-i ast[ parte De p[m`nt cu omenirea ei De hat`rul altor s-avem soarta Celor mai nevrednici =i mi=ei. Doamne, ar[-ne =i pune alt[ Mai de-a \[rii =i mai de la noi Semincioar[, care-n colte salt[ Demnitate, s-o-nmul\im cu doi.
Poate-n acest chip vom fi ai no=tri, Nou[-apar\in`ndu-ne oricum, Izgonind din firea noastr[ mon=tri Dup[ frontierele de fum, Dup[ frontierele de fum...
Trafic de lacrimi =i ru=ine Ce aer mult! E peste seam[! +i-i prea detot =i nu e bine... De ce ni-s zilele senine? Pl[teasc[ =i lumina vam[!
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Or, faptul sincer c[ ne doare?... E c[ am pl`ns, de-aceea-i rou[! Pl[teasc[ vama la hotare +i ploile care ne plou[. +i umbra, c[ de noi se \ine, +i amintirile cu toate. Pl[teasc[ pre\uri ridicate +i Sinele c[-i de la sine. Pl[teasc[ tot ce ni se pare C[ este =i c[ nu exist[ Aceast[ mic[ =i mult trist[, +i foarte optimist[ \ar[.
...Trafic de lacrimi =i ru=ine, Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine...
E prea de tot...
A=a ni-i datul sor\ii. Oricum, a=a ni-i firea Ne-nduio=eaz[ jugul, c[tu=a, lingu=irea. Tr[im o stare-n sine de umiliri oculte, }n schimbu-a toate bune noi prefer[m insulte. Suntem la dispozi\ia oric[rei vreri obscene. Obrazul ne palpit[ s[-l scuipe cui nu i-i lene. Absen\i la ale noastre, suntem ai tuturora. Moralul ni-i tr[darea de frate =i de sor[, +i ni-i comod, ni-i bine, =i ne e larg în \ar[,
ANATOL CODRU C`nd gropile cu mor\ii sunt aruncate-afar[, Mai dincolo de ran[, mai dincolo de s`nge, C`nd vrem cu de la sine s[ nu mai =tim a pl`nge, +i ferici\i pe cruce ne aburc[m ca v i c i i, D`nd lumii a-n\elege c[ facem sacrificii. O, prea-i detot poporul acest la el acas[, P[r`nd de=tept c[ este, numai de el nu-i pas[: Din ce-i M I Z E R I A lumii el cea mai mare parte +i-o ia. Mereu se scuz[. +i moare mai departe!...
O, Doamne, noi, care ace=tia Tr[im senza\ia umil[ A faptului c[ nu mai =tim Cine suntem, cine-o s[ fim... }mpin=i de propria goril[, Noi pe-un afet urc[m la vil[, Noi vrem s[ ne s[lb[ticim. Pe creier punem un pospai De cuci, s[ cucuim în poart[, S[ d[m impresia de =atr[, S-avem iluzia c[-i rai, +i pe motiv c[ ni se iart[ Bel=ug de arunc[ri cu barda }n Dumnezeu, în fra\i, în soart[, Noi, în sf`r=it, cu gesturi mari, S[ triumf[m, c[ e de piatr[ Epoca noastr[ pe-acest PLAI,
PIATRA DE CITIRE
Pe care îl iubim plenar +i cu-o anapoda candoare, S[ vrem, s[ nu =tim c[ îl doare La amputatele picioare, Pe hart[-un reumatism barbar A dou[ jum[t[\i de |ar[ Zv`rlite lumii pe c`ntar. O, Doamne, înapoi ne vrem. Cu toat[ voia de la sine, S[ fie r[u, c[ e mai bine, C[-i mai u=or c`nd îndur[m }n bezn[ stropul de lumin[, Ce ne orbe=te, c[-i un semn, Ce ne-amenin\[, ne previne C[ vom fi liberi, puri =i demni De cine suntem, c[ în fine... St`rne=te, Doamne, p[r pe noi, S[lb[tice=te-ne-nc[-o dat[, D[-ne senza\ia ciumat[, De pu=c[rie =i de gratii, D[-ne-ntunericul de-apoi, C[ n-avem \inere de minte, C[ noi n-am fost nici înainte, C[ ne-am slu\it la sim\[minte, C[ nu =tim care ne e rostul, C[ ne-am dezis de ce-i al nostru, C[-l facem pururea pe prostul, Scand`nd cu flori, de la fereastr[, C[ mama nu e mama noastr[, C[ e =i slut, c[-i de n[prasn[,
!
" Cu p`inea graiului pe mas[. S[ ne =tim liberi =i acas[, }nstr[in`ndu-ne-nde noi. O, du-ne, Doamne, înapoi, Du-ne-nd[r[t, du-ne cu sila, D[-ne condi\ia umil[ De-urangutan sau de goril[, De jungl[ care url[-n noi, Cu toat[ voia de la sine S[ fie r[u, c[ e mai bine, C[-i mai u=or c`nd îndur[m }n bezn[ stropul de lumin[ Ce ne orbe=te, c[-i un semn, C[ vom fi liberi, puri =i demni De cine suntem, c[ în fine... De r[i, de la=i, de fiecine, Ne scuip[ pe=tera-napoi!...
***
Lumina cade brusc din cer +i se a=terne pe ogoare +i stele nu-s, =i toate pier, +i \ara scade în hotare.
+i oamenii sunt mai severi, +i str`ng lumina în fuioare, O pun în cl[i, =i-o-nchid pe z[ri, +i fac pu\in[-ntunecare.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Apoi dau foc la lum`n[ri +i se duc parc[ la culcare, Unde e totul nic[ieri, Unde e totul o-nt`mplare.
Mormintele-au sosit în g[ri: Cer vizele de-nstr[inare...
Ace=ti ni=te oameni...
Mi-i dor de prieteni, dar iat[ nu-i am. G`ndul c[ au fost e o absurditate. Erau ni=te oameni, ajusta\i la un ham De interese =i gratuitate.
De bine, de r[u, ei mi-au fost nu =tiu cum, Ace=ti ni=te oameni. Ace=tia, în fine, Acuma-s în for: opineaz[ postum, Mereu înh[ma\i la ideea de sine.
Mult mi-i jale de ei, dar nu-i chip s[-i ajut Pe-ace=ti ni=te oameni, pu=i pe post de-a fi mari, S[-mi delege idei, =i s[-mi dea cu-mprumut Din ce-i numele meu ni=te pete de har. Dar acuma ei mor, c[ n-au fost, dar[ s`nt Un azil de b[tr`ni, tra=i de lacrimi în iad, Dar acuma ei mint, c[ li-i hamul prea str`mt, C[ au pasul încet, =i obrazul li-i smead.
#
ANATOL CODRU $ Vai, s[rmanii de ei, cum se duc înd[r[t! Au =i cea\[ pe ochi =i se vor cineva. Vai, s[rmanii de ei, lua\i cu lumea de piept, Ei mai cred c[ mi-au fost mari prieteni c`ndva.
Dar[ eu parc[-i pierd, dar[ eu parc[-i am, Mai departe de ei, mai departe de mine, Pe ace=ti ni=te oameni, ro=i pe soart[ de-un ham. Ei, în care mai trag la uitarea se sine. Ace=ti ni=te oameni, Ace=tia, în fine...
L[tra\i de istorie
Am s[ fac absolut totul, S[ v[ conving C`t e de mare sufletul C`inelui +i c`t e de lan\ umilin\a La care e supus Voi s[ fi\i cei l[tra\i De istorie, Cei încol\i\i de evolu\ia C[derii încontinuu pe labe. +i tot voi s[ fi\i cei împu=ca\i De turbare, Mursec`nd hoitul timpului de peste gard. Am s[ fac absolut totul, S[ v[ conving
PIATRA DE CITIRE
C[ lingu=irea ce o scheuna\i E starea de fidelitate A izbirii cu piciorul în burta Neantului La care a\i supt voi, jupui\ii de vii Ai pl[cerii. Dar mai înt`i sp[la\i-v[ de morminte, Dar mai înt`i s[ri\i din lacrimi. Dar mai înt`i scutura\i sp`nzur[torile De noduri =i sudoarea mitologiei infrac\ionale. }nchide\i por\ile. L[tra\i laptele ce a\i supt La lupoaica înfierii voastre pe Capitoliu.
Toate-s puse pe c`ntar... E t`rziu în lume iar, Ora sp`nzur[-n perdele, Mi se-ntunec[ în var Cap[tul privirii mele.
Parc[ nici c[-am fost, c[ s`nt Eu acel ce-o s[ se nasc[, De cur`nd ca =i cur`nd, Vou[ s[ v[ aminteasc[. C[ e frig, c[ e demult, C[-i de c`nd nu se mai =tie, Umbra mea c[-ar fi trecut Dincolo de ve=nicie.
%
& Toate-s una, Doamne Cer, Toate-s har, de=i-s o parte S[ ne-o dai, =i s[ ne-o ceri Via\a p`n la alt[ moarte. Ca =i cum e ca =i c`nd N-a fost soarta s[-mi dezlege Alte rosturi pe p[m`nt Dec`t legea f[r[ lege. S[ o =tiu, s[ n-o mai =tiu C[-ar fi fost s[ se înt`mple Prea devreme, prea t`rziu, Niciodat[ =i la timpu-i. S[ m[ mistuie-n zadar Cu nemoartea pe-ndelete Infinitul din perete, Vama cumpenei de var...
...Toate-s puse pe c`ntar. M[ sufoc, mi-i frig, mi-i sete...
***
Fra\ilor mei din duruta Bucovin[ V. Levi\chi, M.Lutic, A. Suceveanu, V. T[r`\eanu, I. Zegrea
V[ rog frumos s[ nu ceda\i. Scuza\i-m[, e o gre=eal[: Ninsoarea asta e o boal[. Pune\i-i foc, o alunga\i.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Ea vine ca o matahal[, Ea las[ pete pe Carpa\i. Goni\i-o. Nu v[ da\i p[ta\i De pata ei universal[.
Ea v[ dezbin[, v[ în=eal[, Ea agreseaz[ între fra\i, Ea v[-mpresoar[ cu nitra\i, Albea\a ei e o momeal[,
Ea e paianjenul cu la\, Ea contra voastr[ v[ r[scoal[.
Incertitudine
Lui Isai C`rmu
O fi c[ e mai mult dec`t se poate Aceast[ n[lucire de idei. O fi c[-i r[sucirea unei chei }n Cerul încuiat de peste noapte.
O fi c[ s-a furat de c[tre zei Din legea noastr[ cea mai mare parte, O fi c[ ne p`ndesc de la o parte, S[ n-avem chip s[ ne-nrudim cu ei. S[ st[p`nim prin ei o alt[ soart[, S[ le d[m =ansa unui bun temei
'
De r[stignire pentru to\i ai s[i Nemuritori cu via\a mai departe
De via\a noastr[ care nu =tim ce-i, Care de moartea lor nu are parte...
Cer=etorul de la poart[ Ia uita\i-v[ pe cer: E tras cerul într-o parte Cineva îl trage-n moarte +i ne las[-n nic[ieri, S[ fim pururi f[r[ soarte, Cu pustiul în c[m[ri, F[r[ ieri =i-alalt[ieri, F[r[ tot ce-i mai departe
De ce-au fost, ni=te p[reri, C[ ar fi m[car o parte Dincolo de legi de=arte Necuprinsul cu t[ceri. Ia uita\i-v[-i de fier Cer=etorul de la poart[?...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Mama mea cu fa\a pl`ns[ Lui V. Cr[ciun
Din hotare în hotare }l simt greu, cum pe spinare, Muncit, muntele de sare Curge-ncet =i intr[-n mare.
Apa m[rii se ridic[, St`nca s-a retras în st`nc[ E potop =i lumea strig[, Din ce-a fost nu e nimic[, Doar[ eu =i necuprinsa, De la Nistru p`n la Tisa, |ara mea cu m`na-ntins[, Mama mea cu fa\a pl`ns[...
Luat[-avans...
Mo=tenitor de datorii (Parc[ m-a= \ine de-o avere) Lui Ahile, Doamne, c-un c[lc`i, +i lui Icar cu o c[dere. O, r`uri c`te-am risipit }n lume =i-n ad`nc de mare! Cum a= putea s[ m[ achit, S[ mi le-ntorc acum în \ar[?!
Luat[-avans o zi de ieri Cu ce vecie s-o restitui, Pentru comodele t[ceri, Ce mun\i s[ dau de dinamit[?
Ce aur pentru-un g`nd nescris S[ r[spl[tesc =i, cu dob`nd[, S[-mi merit pururea os`nda Nemor\ii care m-a învins?!...
***
+i totu=i, Doamne, mai tr[im +i-o s[ murim, =i-o s[ ne doar[, C[ ne-am ur`t de drag de \ar[, S[ n-avem loc la \intirim, +i arunca\i s[ fim afar[ Din \ara care o iubim. +i, totu=i, Doamne, ne e soarta R`vnitul umilin\ei ham, }n care a intrat un neam, S[-=i trag[ gropile pe hart[ +i-n felu-acesta, suveran, De neamul lui s[ se despart[.
+i, totu=i, Doamne, le aud, Cum vin prin vremi potopitoare Str[bune pluguri s[ ne are
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
}n rana noastr[ un tumult +i iar s[ ne-nfieze \ara }n \ara care-a fost demult.
Mi-aplec urechea: din str[fund Se-aud cum mun\ii ies afar[...
***
+i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos! De sacru, de sublim =i de frumos, C[ se aude-n lume-a=a duios: Ninge Hristos, Ninge Hristos...
+i, Doamne, c`t[ pace-acolo sus! Dar niciodat[-n lume nu s-a spus Mai simplu, mai profund, mai f[r[-apus: Ninge Iisus, Ninge Iisus...
***
Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii Dau în lacrim[ cu pumnii. Uite-a=a: din sup[rare, Lovesc unii lumii sarea.
!
" Nu =tiu cum de-i rabd[ d`nsul, Dumnezeu, lovit în pl`nsu-i. Nu =tiu cum î=i mai p[streaz[ Marea lacrimii aghiasma, Care toat[-mi vine greu S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu, S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu...
Obsesia c[ se mai poate... (19371949)
Acest nego\ pecuniar Cu plus =i minis la-mp[r\ial[, Demen\a asta capital[, Ho\ia asta la c`ntar Sunt de epoc[ galonat[, De neam de pu=c[rii, de ho\i, De =treang b[l[b[nind în por\i S[ accept[m, c[ se mai poate, Cu groapa dat[ la o parte, S[ pierdem c`=tig`nd la sor\i Aceea=i soart[ repetat[... Dar deocamdat[ spunem rai, Tr[g`nd mormintele pe roate, La gar[ orele sunt gata, Acarul inverseaz[ plai Pe =inele care sunt gratii, +i-i iarn[, =i e luna mai,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
}n dulcea ei fatalitate... Tu, omule, de ce mai stai? Ia-\i lacrima, c[ci gongul bate: 37... 49... H a i !!!
R[zboiul, seceta (19411946) 1
Uscate-s ierbile: o scam[, C[ nu mai ai Dec`t un frem[tat de coame }n v`nt, pe cai. +i vitele mai se r[stoarn[, Mai pe f`nt`ni, Zv`rlindu-le, mugind, în coarne, V[rs`nd pelin. +i p`n ]n vulturi e pustiu. Pasc mieii lupi. +i mieii mai fl[m`nzi se =tiu Refuz[ trup... 2
...Trec norii pe c`mp. Zdrelit[ e blana Pe lupi care ling Amurgul pe ran[.
#
$ Se-aud cum se-nfig }n timpuri s[ge\i Zv`rlite spre noi De huni =i de ge\i. Ad`nc în p[m`nt C`rti\a tace. Ne flutur[-n v`nt M`neca, sacii.
|in ca pe-un taur Plugul de coarne: Foamea muge=te S[ m[ r[stoarne.
O, iat-o =i luna, E ca o coas[. Drumul în c`rje Se-ntoarn[ acas[... 3
...Piatr[, maic[ de plai, Ochiul zilei îl tulburi. De sub strea=ina casei cai Pasc iarba din cuiburi. Cornul oii-n v[zduh Las[ gaura ars[, +i prin gaur[, uf! Fuge pas[rea.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Cerul cade pe jos Ori se \ine de pari. Dup[ deal soarele ros De \istari... 4
...La clopotni\ele dinspre st`ni Trag clopote s[ moar[ de pl[m`ni... 5
Din ploaie cu fruntea s-apuci, Cu ochii, cu buzaaa. Pe nuci fream[t[ cuci Folclorului nostru frunza. +i-s toate acum la plural: F`nt`na, p[rin\ii =i \ara! O, p`inea miroase a deal! O, sacii miroase a moar[!
Ce nal\i sunt acuma copacii! O, cerul î=i flutur[ macii! O, apa e dulce-n f`nt`ni! O, pruncii dorm într-o pace, Ca merele-n podul cu f`n!
...+i poate doar numai mama, +i înc[ alte mame Lacrimi ascund sub n[frame...
%
&
Don Juan, 1945... Frumos ce mai era. P[rea un Prin\ c[lare Pe calul lui de fl[c[ri +i cotropit de-o iarb[. Femeile, of! of! S[reau ner[bd[toare +i se-necau la el, Oho! la el în barb[.
Satul urcat pe garduri S[-l vad[ dimprejur, |inea pe lacrimi cerul, Rug`ndu-l p`n[-n datini. Ci el, nendur[tor, Gonea pe calu-i murg, Dorit de alte coapse, Mu=cat de alte patimi. C`nd se f[cuse seara, A-ntrat treptat în cal, +i calu-a-ntrat în iarb[ Cu =aua lui cu tot... Femeile, of! of! P[=eau încet pe deal Cu steagurile fustei Descump[nite-n =old...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Balad[
R[zboiul se duse-ntr-o \ar[ murind... Locul r[mase pustiu, f[r[ sor\i, +i Gheorghe a pornit s[ are pl`ng`nd Cele o sut[ hectare de mor\i.
Plugul taie-n \[r`n[ amar. Iar Gheorghe strig[ în z[rile-albastre: B[ie\i, la o parte, c[-i chip s[ v[ ar, +i ce-o s[-mi zic[ \[rile voastre?
Ci ei nici s-aud[: bat ora locului Cu pasul ciubotei uitate în hlei, +i Gheorghe, înfipt între coarnele plugului, Ar[-n zigzaguri v[zduhu-ntre ei. ... C`nd lanul se dase arat la o parte, Mor\ii veneau c`nt`nd printre flori, Iar Gheorghe era într-o \ar[ departe Cu plugul strig`nd la vreo patru feciori: B[ie\i, la o parte, c[ tata v[ ar[, Hai, trece\i la pluguri, c[-i iar prim[var[...
'
Constantin Oprea
...fecior din satul meu, care a pornit prin Europa cu Plugu=orul în seara Anului Nou, 1945.
Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie, C`nd a venit Mo= Cr[ciun atunci Printre stelele de tinichea, prin vijelie S[-\i aduc[ papuci De Anul Nou, prin tran=ee?... Tu purtai pacea printre gloan\e Ca pe-o Cale Lactee... De ce ai urat a=a de frumos, Constantin, C[ te-a mu=cat glon\ul de inim[ cu venin? +i ai ridicat de pe z[pad[ p`lcuri de flori, A=ez`ndu-le pe steagul \[rii, s[-\i fie drag Chipul Mariei tale, care î\i c`nt[ de dor, C[ înflore=te =i piatra în prag. Ai mai chiuit de trei ori ca-n trecut: La ureche zurg[l[i... ...+i-ai c[zut... H[i-i-i... Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie, C`nd r[sturnau toate plugu=oarele \[rii Scrumul =i gropile b[t[liei La marginea Europei =i durerii?... ...+i-au pus to\i fl[c[ii, pe r`nd, C`te o floare la inim[, s[ ard[, S[ le-nfloreasc[ Mariile c`nt`nd Dorul în poart[...
ANATOL CODRU
...Trece luna pe curmezi= pl`ng`nd =i str[in[. +i iepurii se uit[ piezi= Cum î\i înflore=te o floare pe carabin[. +i o înc[lzesc cu n[rile, De se lumineaz[ toate z[rile De foc =i pelin. M[i Constantin, Scoal[ =i pune plugu-n \[r`n[, S[ vezi cum r[sare din brazd[ lumina, Cum vine Maria =i c`nt[ }mbr[\i=area ta cu p[m`ntul. ...Dar ai sc[pat Plugu=orul t[u foarte ad`nc, C[ \i se v[d numai ciucurii la p[l[rie, Ca florile, s[ le culeag[ Maria. Aho, aho! La ureche zurg[l[i, Mai striga\i o dat[... H[i-i!... ...De ce ai urat a=a de frumos, Constantin, C[ te-a furat p[m`ntul sub tufele lui uscate de pelin?... PIATRA DE CITIRE
Colindul copiilor ]n r[zboi Leru-i ler, Florlle dalbe... Suna\i, zurg[l[i, suna\i. Suna\i, zurg[l[i, mai sprinten. Ning cenu=ile cumplite, Prin tran=ei, printre morminte Vin copiii cu colindul...
Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, gospodari, scula\i. C-am venit cu sem[natul, Dar p[mântul e ca piatra, S[mân\a-i pietrificat[... N-ar avea razboiul parte...
Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, codrilor, scula\i, Râu, =i munte, =i câmpie. Au copiii-o datorie: De-i r[zboi, de-i vijelie, Ei v[ saman[ vecia... Leru-l ler, Florile dalbe... C[ r[zboiul r[ului N-are el copiii lui, +i ne-arunc[ plumb =i ur[, +i ne stric[ ar[tura, +i ne fur[-mbuc[tura.
Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, voi copii, scula\i Mor\i =i vii - pe-ntreg p[mântul. Ninge negru =i ferbinte.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Prin tran=ei, printre morminte, Prin tran=ei, printre morminte... Negru-i leru... Florile dalbe...
Mitul personal
Hot[rât lucru: nu mai apare În cump[na mea =i-a p[rin\ilor mei Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor +tefan +i mie frate drept Constantin, Sau cum i-au fost spus surorile întâi... Croit pe potriva unei ambi\ii, El nu mai cuteaz[ s[ dea printre noi, S[-=i cear[ partea lui de avere S[ zicem, un cal sau vreo unealt[, O tuf[ de vie sau locul de cas[, Sau vreo porecl[ =i a=a mai departe, Dac[ ar fi s[-l porneasc[-ntr-o nunt[ P[rin\ii mei pe vreo coast[ de toamn[. Dar nici un sfat acum nu mai prinde. Plimbându-se-n el ca-ntr-un paradis, Nu-l mai r[nesc întreb[rile noastre, Sau golul ce-l pune-ntre el =i p[rin\i, Ca locul furat, pe deal, de o cruce, Pe care o car[-n spinare str[bunii Departe ]n satul lor din vechime. Ci el nici habar de toate acestea,
!
ANATOL CODRU " +i nici vreo idee m[car s[-l de=tepte, C-ar fi mai cu cale s[-=i hot[rasc[ Na=terea lui pentru un plug sau vreo arm[, Sau pentru vreo pâine sau pentru vreo foame, Sau pentru vreun fiu care mi=c[ pe-aproape, Cum poate s[ fie, dac[ se-ntâmpl[ Ideea p[rin\ilor s[ se-mplineasc[. Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo, De unde ambi\ia l-a prins cu otgoane +i-l \ine departe de grijile noastre. Crezând c[ mai poate ceva s[ se fac[ În aceast[ direc\ie, s[ se arate Din paradisul lui de departe, Trimis-au vorb[ prin tribunale, +i multe dezbateri prin asamblee Au fost s[ se pun[-n aceste afaceri De rudele mele foarte stufoase +i foarte pornite, dac[ e cazul... Dar nu s-a ajuns la vreo în\elegere. +i-atuncea satul se-mpinse la por\i. La portile noastre, Proptite pe câini, Urnind c[tre noi atâta ocar[ +i-atâta blestem, a=a deodat[, De parc[ roteau câte-un corn pe la frun\i. Dac[ fiul vostru venea Din na=terea lui, neap[rat, În sat mai f[ceam o nunt[ ca lumea +i-o cas[, în ciuda apelor astea, Care ne mânc[ brâul la =coal[, +i vitele-n staul,
PIATRA DE CITIRE
Când norii coboar[ pe codrii Orheiului... O, dac[ venea, putea la o adic[ S[-i fie de so\ Lizavetei lui Sârghe Pe care l-au fost furat dou[ gloan\e Cu tot cu inim[; dac[ venea... O, dac[ venea, în groapa lui Toader Putea s[ se duc[ =i-acela, cântând, S[ vin[-nd[r[t la casa lui tân[r[, S[-=i fac[ neamul lui mai departe Cu o fat[-a lui Gheorghe, care î=i \ine Sânii cu-o mân[, fragezi s[-i aib[... Cine s[-i ierte toate acestea?!... A=a facu la încheiere un tân[r. +i care-=i \inea de mân[ nevasta Foarte frumoas[ =i foarte de treab[ Cu burta-nflorit[ u=or c[tre gur[. (S[ fi fost, probabil, în luna a opta, Când totul se pare c[-i hot[rât.) Iar noi? Ce puteam s[ r[spundem atunci Când el, fiul lui Gheorghe, sau fiul lui +tefan, +i mie frate drept - Constantin, Sau cum i-ar fi spus surorile-ntâi M[car nici idee de toate acestea...
Piatr[ ]n r[zboaie Piatr[, nu m[ s[ruta, C[ \i-i ca piatra gura +i ca piatra inima.
#
$ Ce-am f[cut de-ai blestemat, Lacrima c[ mi-a secat +i de om m-am str[inat? Mi-ai facut cerul de glod +i drumul ca de prohod, Ca s[-l trec s[ nu mai pot. +tiu-te-a=, de nu te-a= =ti, Cum ai sta =i m-ai privi Cu blestem tot te-a= gr[i, Nici s[ po\i a te c[ina, Cum \i-oi blestema gura. S-o ai ca m[tr[guna! S[-\i fac[ =i umbra seac[, Pe piatr[ s[ \i-o r[scoac[, S[-\i fie pusta d[dac[. S[ n-ajungi s[ mai ajung, S[-\i v[d fruntea pe genunchi, De urât[ - ca un trunchi. Când mi-a fost dragostea-ntâi, S[ mi-o sfâ=ii sub c[lcâi, M-ai lovit cu b[t[lii, +i-ai ghiontit plumbul s[ mu=te Din ochiul scalâmb de pu=c[. S[-mi deie via\[ de du=c[. +i-ai facut s[-mi port pe mâini, Pe vreme de timp hapsân, Mormântul printre str[ini. Dar de drag ce l-am avut Plaiul, de frumos =i mult, Am aflat piatr[ de scut!
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i l-am a=ezat departe, Omu-nve=mântat cu ceart[, Avea-o-ar s[ n-aib[ parte De pâine, nici de cu\it, Nici de stropul r[corit, Cu piatra c[ m-a-nvrajbit. Nici de umbra lui m[car, S[-i treac[ vorba-nzadar, S[-i fac[ mersul tâlhar! Lua-l-ar negru-n puhoaie, C[-a b[gat piatra-n r[zboaie!...
Mitul probabil
+i taurul cu tancul prins pe z[ri, Când împu=cau fântânile în lun[ Ciuturi de lacrimi +i amenin\[ri...
Or, Gheorghe a fugit atunci din el, }ntr-un vecin cu trei feciori în carne, Ce-aveau, arând, s[ intre în o\el +i s[-l r[stoarne.
Ci fieru-n brânci curgea împins de c[=ti, Prin ar[tur[, grajduri, prin fere=ti... V[zând c[-i slut, sc[pare c[ nu este, Gheorghe-nd[r[t, în el, al nim[nui,
%
& Lovit din spate pe neprins de veste De umbra lui. R[mase duhul cur\ii, neînvinsul, +i bourul ce s-a izbit din funii, Cu ierbile =i coasa dup[ dânsul, S[ se r[zbune...
Ogorul parc[-n fruntea lui vuia, Prins ca o stem[ de-un Ceahl[u r[nit, C[ci bourul ca dintre z[ri venea Cumplit.
Ce-a fost apoi, ce s-a f[cut în lume? Bourul mai doarme-n dreptul lunii +i dintre z[ri ucise î=i r[stoarn[ Cirezi de ierbi, p[scându-le-ntre coarne
O scrisoare care putea fi scris[
Nu certa\i grâul la moartea lui de pâine, Voi s[ruta\i-i coasa =i da\i cu vin pe-afar[, La focuri ridicate, înalte, din \[rân[, Felia lui de soare pe gânduri mari s[ steie.
Vin zilele pe-acas[ cu ve=tile-n spinare, Din por\ile închise gonesc spre voi to\i anii, Ca lupii, \op[ind, când gerul le st[-n coam[ +i datina îi pa=te cu turme mari de miei.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Pune\i =i-n cruci s[mân\a a unei vie\i de treab[, S[ deie-n muguri bra\ul, la cimitir s[ cad[ R[zboaiele-mpu=cate c-o lacrim[, din iarb[, A fratelui meu Toma, ce vine-ntr-o scrisoare.
'
Mu=ca\i din fructul tân[r, când fapta v[ e dreapt[, Pune\i inel în mâna feciorilor, s[-l poarte Spre zodii sau spre holde, prin care trec mai tineri Copiii mei cu p[s[ri în cuibul lor - pe umeri. Da\i ghiont la iez[tur[, urni\i din curte câinii, Topoarele s[-mping[ la por\i, s[ tune piatra, Fântâna clocotit[ urni\i-o-n doi pe-o parte, Spre lungul =ir de ar=i\i, ce-i chip s[ se arate.
Voi, mari, p[rin\ii mei, =i eu - din care or[ Al[turi v[ pun sfatul, luând din masa voastr[, S[ v[ cl[desc din zile, din ani - nu obiceiul, Ci datoria sfânt[ de a r[mâne oameni.
Câte-ncurcate - toate-ale voastre =i-ale mele, +i-un vis, c[ vin acas[, e-al vostru totdeauna, +i totdeauna gândul c[-ave\i în spate-un nume Din numele meu care e-al vostru pe vecie.
Voi n-a\i certat nici grâul, nici moartea lui de pâine, A\i dus la gur[ coasa =i-a\i dat cu vin pe-afar[, +i focuri mari - s[ ard[, c[ mai sunte\i pe-aproape Cu o felie-n mân[ la capul ve=niciei.
ANATOL CODRU ! Vin ve=tile pe-acas[, vin amintiri, sau eu, C-un tren printre morminte, ce urc[ greu la deal, +i crucile-nfloresc din umerii mei doi, Cernându-m[ cu floare la temelia voastr[...
Logodn[
Dansul coco=ilor în seara nup\ial[, S[rind peste cu\ite, cum zori pe cimitire, Cu trâmbi\a de sânge v[rsat[ pân la =coal[ Din care fuge sora s[ fluture de-un mire
Voi, miri din satul meu, voi sprinteni la sandal[, De soart[, ca de =arpe, mu=ca\i la mâna dreapt[, Cosi\i la capul lumii =i-n gropile de smoal[ Surorile v-a=teapt[.
Stau vornicei, mo=negii, pe boi fura\i din pluguri, Pe b[rbi se vars[ chiot =i cade lâng[ mese, Berbecii sar pe tobe, =i vinul crap[ cruguri De hore împietrite sub genele miresei.
Voi, miri... Parc[-a\i chemat din goluri frumoasele-adormite, +i-a\i dat în clocot timpul, s[ se a=tepte mult Logodna sorii mele, de voi îndr[gostit[, De unul care pare p[\it =i mai adult.
PIATRA DE CITIRE
De unde \ip[ zorii, a=teapt[ iar p[rin\ii, Colacii la fântân[ stau anina\i în cumpeni, Ci voi cinsti\i prea mult din vinul suferin\ei Paharul cel de lacrimi, care pe z[ri se umple.
Mai chiui\i, mo=negi, o dat[ =i-nc[-o dat[, Pe b[rbi v[ curg[ chiot =i blestemul de nunt[, Rotind cât e p[mântul acele hori de piatr[, +i-n care, sub n[fram[, e sora mea c[runt[...
La nunta de aur
Scoal[, m[i tat[, =i vin din \[râni, C[ci mama î=i face nunta de aur, Treci mai aproape de-al nun\ii destin Purtat în c[ru\a voastr[ c-un taur.
Când morile macin[-acum numai timp +i brazda arunc[ colaci din \[râne, Tu scutur[-\i haina de schije în câmp, De steaua p[mântului care te \ine. Nu mai e chip s[ se fac[ vreo =ag[. Totul e gata: =i c[ni =i vina\, +i-i dreptul feciorilor acum s[ aleag[ Ce trubi s[ v[ cânte =i voi s[ juca\i. Pe mama pe mâini s[ o joci chiuind, Ca lumea s[ vad[ de peste trei m[ri.
!
! F[ într-un chip ca s[-i sune-a p[mânt Lacrima toat[ culeas[-n br[\[ri. Când nunta va fi s[ se sting[ pu\in, Veni-vom =i noi aproape-aproape Lacrimi fierbin\i La voi sub pleoape...
Net[m[duire
Lui V. Morenko
Ani de râzboi, lega\i într-un suman, În amintirea noastr[ se mai plimb[... Z[pada sobelor pe umerii s[rmani +i clan\a u=ilor, ca un b[nu\, pe limb[
Parc[ se tânguie, acolo sub \[râni, Moara de vânt, cu piatra ei str[bun[, +i nucii cei plugari de lâng[ stâni, Tr[gând p[mântul câtre z[ri mai bune; Înc[ fântânile cu toate lâcrimând În fa\a caselor v[danelor, sub vie, +i cerul despicat în asfin\it De-o schij[, pân în neamul din vecie; Înc[ buneii-nnebunind pe deal De jalea fiilor, nepo\ilor, de ur[. +i Nistrul din tran=ee scos pe mal Cu apa lui tr[snit[ de c[ldur[;
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Înc[ ov[zul palid în c[ru\i, +i câinii alunga\i din sat afar[, +i-nstr[ina\i de lan\, înc[ b[tu\i +i împro=ca\i cu pietre =i ocar[;
Înc[ furat[ ceara din albini Cu degete sub\iri, pe nemâncate +i cânepele trase din fântâni Pe trupul unor =tiri însângerate;
+i loboda din haturi, fir cu fir, Stâlcind cazanele cu iz de buruian[, +i boii în genunchi la cimitir, Rugându-se de groapa lor s[rman[.
+i înc[ nun\ile care n-au fost atunci. Nici na=tere de suflet, nici de floare, Decât doar numai scâncete de prunci, Uita\i în carnea sfânt[ de fecioar[.
+i pre=edintele înc[run\ind în por\i, Plângând în pumni cu-o rug[minte sfânt[: S[ tragem brazda \arinei cu so\ Pentru cei mul\i cu grâul pe morminte; +i înc[ steagul de pe =coal[, sus, Împrosp[tând cu pace pân departe, +i eu cu-o a=chie de stea, de dup[ deal Intâmpinându-mi fra\ii din nemoarte...
!!
!"
Mantaua
Greu e drumul, Frig =i zloat[, Ning z[pezile de-un veac, Dar de-odat[ Se arat[ Cu mantaua rupt[-n spate, Opintind =i d`nd din coate, Prin n[mete-un pui de fag: Din r[zboi neamul venea; +i cum v[d c[ frig îi este, F[r[ ca s[ prind de veste Îi ofer mantaua mea: Ia-o, frate, arunc-o-n spate, Pân[ frigurile trec, În r[zboi mantaua tatei A-nc[lzit un codru-ntreg El din zbor a prins ghiuleaua. +i-a r[mas cu ea pe =es. Schija ce-a lovit mantaua N-a lovit în codrul des. Ia-o, fagule, fârtate: Peste codri norii-s grei, Parc[ e mantaua tatei G[urit[ peste ei... 1958
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Spaim[ de gr`u, 1947
Grâul acesta îmi pare-un Dumnezeu Cu barba r[zvr[tit[ în tot cuprinsul \[rii, Sau poate-n spaima noastr[ se zvârcole=te-un leu Al foametei, ce \ine-n coam[ o avere?! Pari încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura. Pari liberat la ora culesului din miri, La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[.
Atât de mult[-i teama în noi, c[ e mult grâu, C[-o s[ ne mânce grâul, c[-o s[ ne dea la moar[, C[ n-o s[-afl[m sc[pare de grâu, ca de un fiu Ce vine-n via\a noastr[, zvârlindu-ne afar[. O, leul, Dumnezeul, Tu, grâul, Însu=i eul!...
*** 1
Cosim iarba pe morminte. Iarba lacrim[ cuvinte.
!#
!$ Strângem frunza de pe cruci. Lacrima n-o mai usuci. Gropile r[cnesc fântâni. Apa-i lacrim[ pe mâini. Ciutura ajunge-o stea. Ciutura E lacrima Plâns[ =i de maic[-mea.
Ne sp[l[m fa\a cu rou[, Roua-i cântec de necaz, Roua e cu luna-n dou[ Fulgerat[ pe obraz.
Trupul ni-l îmbrac[ frunza, +i-l dezbrac[ toamna iar. Mi se leag[n[ pe buze Un blestem de fruct amar: Cucu=or cu pana sur[, Pune-\i-a= pelin pe gur[ +i orbal\ pe c[t[tur[.
Face-\i-a= zborul urât C-un lan\ug legat de gât, C[ tare m-ai chinuit.
Din sfin\it mi-ai ar[tat C[ vin fiii la arat De-unde moartea i-a-ngropat.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Face-s-ar r[zboiul scrum +i tu - pulbere =i fum, S[ n-a=tept plângând în drum
2
Sem[natul e târziu, Dar =i-n Nistru cre=te grâu. C[ Nistru-i de lacrim[, Grâu-n val se clatin[. Dac[ mi-i bâtrân[ coasa, Cre=te grâul =i pe cas[. Unde a c[zut un fiu, Totdeauna cre=te grâu. Chiar =i lacrima din ochi E de grâu =i e de foc...
Egoism
Când se-ntâmpl[ s[ murim pu\in, Vin copacii =i ne trag de mân[, Vine câteodat[ =i-o fântân[, Dac[ se întâmpl[ c[ nu-i vin. Numai c[ la ora când se face Vreo \[rân[ s[ ne logodeasc[, Nu ne dau din trupul lor copacii Cap[tul de scândur[ dr[ceasc[.
!%
!& Nici fântâna nu ne d[ din can[ +i nici via, dac[ în\elege C[ se face în sat vreo v[dan[ De singur[tate s[ se lege.
Plou[-atunci. Pe vale fuge glodul, Gropile se ca\[r[ pe case, +i se-ntorc pe-o parte, =i se pierde totul Ce-i gândit de-o cruce =i-i ochit de-o coas[. Uite-a=a deodat[ sute de z[voare! Pe din toat[ partea satului, s-o =tie C[-i urât[ treaba, dac[ las[ glia, Mai ales cei tineri la chipiu cu-o floare.
... Înc[ din h[t-veacul vine legea asta, S[ nu-mping[ ceasul peste noi vreo =tire, C[-un fecior mai hâtru =i-a zidit nevasta În singur[tate, ca-ntr-o m[n[stire...
Singura avere
Acum numai vestea dac[ mai vine Neînchipuit[ =i de=art[, Curen\ii urii se-nvârtesc pe hart[ +i-n grani\[ se face c[ nu-i bine,
+i se arunc[ peste mun\i cu piatra, +i se r[nesc =i ape, =i coline,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i oamenii ce-=i amintesc de partea De cer, c[ le-ar veghea printre ruine. Singura lor avere, care-i moartea, Care pe dealul ei se mai re\ine +i sap[ groapa lumii mai departe De lumea care moare de la sine.
Seul din soare s-a sfâr=it. Nu arde. Noaptea-n cuprinsul lumilor revine...
A preveni
Nu v[ juca\i cu baloanele Cu gaz inert: Jocul acesta posed[ Seduc\ia m[ce=ului De pe fruntea Academiilor Bombate Cu beton armat. Juca\i table de cripte Ale mor\ilor milioanelor De solda\i tineri, Plân=i de propriul lor glonte. Nici nu v[ da\i seama C[ ace=ti cai îmbr[ca\i în mantale, Trag circul cu butii Umflate cu jeg, de t[mâie. Dup[ steaguri slinoase
!'
" Mitralierele corup iarba +i laptele nevestelor tinere Ale milioanelor de solda\i tineri M[r=[luitori: Un, doi! Un, doi! Armelor Li-i drag De noi!... O, nu v[ juca\i cu baloanele Cu gaz inert, Altfel risca\i S[ va atribiu\i chipului Masca Care o s[ v[ striveasc[ Ging[=ia pentru glontele risipitor, Supus bun[t[\ii sale de trandafir, Care ne fluier[...
Eu te strig, floare de m[r
Cât de paradoxal ne-ar p[rea, Dar aceste avioane B-52 |in de ideea de cârti\[ a insului uman. +chioap[t[ trandafirul, Albina fur[ din lumân[ri.. . . Cu fiece zi, Cu fiece an
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Eu te strig, floare de m[r, Floare-mireas[, Cu premilitari la nunta maicu\ei lor care întreab[ Mirii-meri, cu picioarele de tuci, S[ruta\i pe mâini, Îmbr[ca\i cu iarb[: Feciora= sub\irel, unde te duci? Ace=tia sunt mirii Ioni, Constantini, Multmirositori, ca un lemn s[rutat de-o garoaf[. Aceasta îns[-i floarea m[rului, Mireasa Maria, Pentru unul din ei, scuturat[ de drag În fiece zi, Îa fiece an, În fiece veac... Nu d[m mireasa f[r[ ar[mi =i clopote, Zic fra\ii meri vl[st[ri\i în livad[, M[rul cu floarea care se scutur[ Este viscolirea nun\ii Ionului-m[r. Oricum, lumea e obsedat[ de aceste avioane B-52, Care \in de ideea de cârti\[ a bravilor solda\i., Constantini, Gioni, Antuani... Care-s miri =i meri înflori\i, Îngropa\i în amintirea mireselor merilor, Care-s Marii, Calipse, Luize Toate ninsori...
"
"
Rug[minte
ANATOL CODRU
Chipul mamelor Pe soclul de piatr[ Împrejmuit cu t[cere... Numaidecât s[ introducem lacrima Patriei În circuitul universal Al durerii. Lacrima Cea mai statornic[-n timpuri avere...
Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi...
De buna seam[, noi putem îndulci sarea din ochi, Dar ideea de Soare în fa\[ nicicând nu ne poate lipsi. Senza\ia de amar totdeauna a stat la temelia Evenimentelor, care împing omenirea înainte, Dar nu în m[sura r[zboiului! O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului! Ne putem lesne debarasa de cuvinte, Îns[ nici o putere nu ne poate lipsi De ideea c[ suntem. Universul e un punct, Toate celelalte, de jur-împrejur, Sunt marea întrebare: Vom supravie\ui drama luminii, care ne lumineaz[ din fa\[? Altfel cum ne-am putea juca Propria noastr[ comedie uman[?
PIATRA DE CITIRE
Soarele din fa\[, Ideea ca suntem, +i senza\ia de amar Totdeauna au stat la temelia Evenimentelor, care împing omenirea înainte, Dar nu în m[sura r[zboiului, O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului!
S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori...
Cu stereotip Nici florile m[car nu pot fi hr[nite, Cum nici umbrelele nu pot face dragoste cu fluturii. Se-ntre\in pomii nu cu aer, Ci cu sfântul duh al poe\ilor C[zu\i în r[zboaie Pentru cântecul privighetorilor Patriei lor. Munca e haina omului îmbr[cat[ pe sufletul acestuia. Omul, la rându-i, e Dumnezeul lui Sine, Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii Cu spiritul trandafirilor împurpura\i De propria lor mireasm[. Fiece lucru, fiece fiin\[ Mai întâi înflore=te =i, pe m[sur[ ce-=i coace fructul, Se subscrie ideii omului care le domin[. De aceea s[ substituim termenul ideii de via\[ Celui de bra\e care gândesc +i au anotimpul =i vremea coacerii lor. Totdeauna pe steag se pârguiesc holdele Patriei,
"!
ANATOL CODRU "" Totdeauna cuvântul e patria ciocârliilor, care î\i cânt[ în gur[. Totdeauna pâinea e cosmosul Cu drumul întoarcerii acas[. A te hr[ni numai cu forma pâinii E ca =i cum \i-ai t[ia trandafirii gurii cu propriii t[i din\i. S[-\i iube=ti Patria, E pu\in s[ mori. S[-\i iube=ti Patria, E nevoie numaidecât de nemoartea ta!
Plugul ar[, s[ r[sar[... Plugul ar[, S[ r[sar[ Grâu, Marie... C[-i s[mân\[ Cu priin\[, M[i Ioane... De-ar fi timpul Cum e câmpul, Bun, Marie... Dar e timpul Cum e ghimpul, R[u, Ioane... Bate vântul Ca din flint[, Greu, Marie... +i-i p[mântul Ca mormântul, Of, Ioane!...
PIATRA DE CITIRE
Plugul taie +i se-ndoaie, Fa Marie... C[ sunt oase De-ale noastre, M[i Ioane... Îmi iau calul +i trec malul, Fa Marie... Zi-i mai iute: Vine slutul, M[i Ioane...
Monstrul
Pe roat[ grâul lumii de pe st[ri L-ai rupt =i sa\iul ni l-ai pus în chinge, Tr[gând în \eap[ fra\ii mei de sânge, +i-n burta maic[i ai f[cut t[ieri. +i-n lacrime ai h[cuit atunci, +i-ai milogit în v[mi aurifere, +i-ai tras cu ranga în fica\ii m[rii, +i-ai r[stignit pe ixuri =i r[scruci Eul \[rânii, Sinele de plai +i-a toate graiul laptele acesta, +i-a toate raiul ierbile celeste Din iadul abatoarelor de cai.
"#
"$ Tu pentru toate-ai s[ r[spunzi acum, Pentru topoare =i pentru cu\ite, Pentru decapitarea unei pite +i pentru-asasinarea unui drum.
ANATOL CODRU
Tu pentru toate ai s[ nevoie=ti R[bdarea noastr[, buna-cuviin\[, +i bun[ seama faptei cu c[in\[, C[ datu-\i-am s[ fii, c[ NU-TE-E+TI, Tu numele nenumelui-a-nime Din clanul ghilotinei anonime...
T[cere vertical[ (Monument)
Eu, dac[ nu pot ninge ca teii sau ca merii, Eu, dac[ nu am fream[t ca plopul bun[oar[, E o gre=eal[ poate: c[-s tot o-ngândurare, C[ în durerea lumii eu sunt doar o avere
De lacrimi care-ntruna îmi ard în c[t[tur[, De rou[ care-ntruna e un pretext c[ plângem. E un m[cel de flori t[cerea de pe gur[ +i-i piatra f[r[ moarte de care v[ atinge\i...
PIATRA DE CITIRE
Carte po=tal[... 1
...expediat[ din Vietnamul de Sud în ora=ul Washington de soldatul american Tomm Stoull
Acoperi=urile torc pisici sub lun[, +i-i mare vuiet pe la st[ri de noapte. Antenele se scutur grele, coapte, De panglici negre, care scuip[ ficu=i.
Hamalii-n port descarc[ l[zi de lacrimi, Pun liliecii timbre moi în pia\[. La abator curg =ir de reclama\ii A mii de coarne, care \ip[ tunuri.
La catedral[ umbrele beau whisky, Cupola-i gri c[lug[re=te tuns[, De funii de paiangen se-ndeamn[ troleibuze, Cum de liane, negri, urangutanii. Dorm în orchestre cimitire auto, În tuburi curge poliedric jazul, Un alb întunecos fr[mânt[ ceasul Pe fruntea bursei, unde nasc mini=trii. Stilourile-mpu=c[-n buzunare, Otr[vuri joac[-n cranii polismenii, Chicago-nnoad[ oase la vecernii, +i crucile fac coad[ la morminte...
"%
"&
ANATOL CODRU
...Mai jos cartea po=tal[ e str[puns[ de o schij[. Pe verso: A=tepta\i-m[ de Cr[ciun. Co=ciugul va fi de zinc. Tomm Stoull. Vietnamul de Sud, 1968.
2
Lamenta\ie la cimitirul Armington ...O, TOMM STOULL, Scrisorile tale un tom De albi pesc[ru=i în golf Golgota de \ipete. Gong De lacrimi acas[. Of !
}n pomul de ANUL NOU Bocesc lumân[ri. Cavou. Tu în co=ciug (ca-n ou) Good bye, TOMM STOULL.
La vam[, în port, bagaj, Voal, drapel, bandaj, Val ro=u pe \[rm, voiaj. TOMM STOULL, acas[, mar=! E=ti mort, TOMM STOULL, S-a zis Grip[: Da. Da. Precis. Admitem c[ moartea e vis, Poftim feciorul, MIS. Altfel nu-i chip, TOMM STOULL,
PIATRA DE CITIRE
În State e ANUL NOU, Tu cel mai bun cadou, Hallo!
"'
La Washington PILONI De cruci. La Armington1 Morminte zgârie-nori. Odihn[ frumoas[, STOULL. 3
La TIMES-SQARE2 e scris: TOMM STOULL e mort. A-nvins. America. Bravo, MIS. Tr[iasc[ sloboda. Bis!
Ernest Hemingwai din nem[rginirea lacrimii
De la un timp Tot mai mult simt C[ au sl[bit ro\lle mi=c[rii mele de om al P[mântului. 1 Cimitir din Washington, unde sunt înmormânta\i solda\ii americani c[zu\i jertf[ razboiului purtat de Statele Unite ale Americii în Vietnam. 2 Panoul de informa\ii din New York, pe care se înregistra num[rul celor c[zu\i în Vietnam.
ANATOL CODRU # Arcul bra\ului meu Nu mai are demnitatea lui Odiseu. Ochii =i-au pierdut sentimentul de mare, De azur +l de vânt alergat în deriv[. Pas[rea auzului =i-a p[rasit cuiburile. Metronomul picioarelor nu mai poate scurta Pasul curiozit[\ii mele cu portocali la Malaca. Fauna =i flora au pierdut orice interes Pentru vorbele mele pu\ine =i roase. Soarele nu mai e soare pe cer, Ci discul de cear[, Din care mierea lacrimii se arat[ pu\in[. Carcasa de zgârie-nori A =irei spinarii mele Nu mai rezist[ la nici un seism Încruntat al p[mântului. M[rile sunt sparte De pe=ti =i amfibii. Stelele putrezesc în sarea afundului Caraibelor: Începe judecata cea mare, Ernest, Judecata omului care am fost Martorul ocular al nedrept[\ilor universale. ................................... ...................................
Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie? Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup, Pentru al\ii voi arde ca o f[clie.
PIATRA DE CITIRE
Orice drum are întoarcere acas[. Nimeni nu întârzie din nic[ieri niciodat[. Demult cerul acesta cu stele-i o plas[ În lacrima mea aruncat[. Actualmente aurul spelb nu e podoaba Urechilor celor surzi =i pigmei. Os curat în dolari se întreab[, Os pur s`nge, Hemingwai. Cunosc eu toate aceste afaceri. Ochiul nostru produce infla\ii, +i gura infla\ii, dac[ nu tace, Infla\ii =i bra\ul =omer. Varia\ii.
Pentru c[ eu cer doar o boaghe de sare Din îns[=i sudoarea mea adunat[, Eu, omul cu oasele trase pe roata Oceanului, pentru c[-s bun de r[bdare.
Noi adic[ nu producem mierea din stup Lacrima sfânt[ a albinei e mierea stacojie. Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?
Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup, Pentru al\ii voi arde ca o f[clie Eu, Ernest Hemingwai, Hrana rechinilor din lacrima Universului. ..................................
#
#
ANATOL CODRU
Trosnesc oasele. Rechinii rup din trupul lui fierbinte, devorându-i sufletul îmbr[cat pe trup ca o ambi\ie. Nu-l dor nervii, nu-l doare lacrima pe=tii îl fur[ =i-l rup. O singur[ întrebare îns[ îl roade în sinea lui, vorbind cu mânie: Voi crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Voi crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?
Chile r[sare în \[rmul de ziu[. Bate val ro=u dinspre Nicaragua. Sarea în ocean e f[râmi\at[ ca într-o piu[, =i numai de jur-împrejurul nem[rginirii lacrimii e O c h i u l profetului.
Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip...
Patima lui au fost ro\ile, încâ ro\ile, Iarba îns[ i-a încol[cit glezna piciorului, ca o armur[. În goana timpului, Cât l-au vegheat neamurile din str[buni, I se intorlocau ro\ile patimii cu soarele la cotitur[. Maic[-sa l-a sem[nat printre oameni ca pe un grâu, L-a îmbr[cat mai întâi într-un fream[t de zori, Apoi în toat[ jalea b[t[liei. Alexandru, taic[-s[u, cu arma pe trup, Odihne=te înc[ din 44 în plai str[in, pe vecie, Încât f[tul s[u, Petru Ungureanu, Despre care scriu eu aici,
PIATRA DE CITIRE
Avea s[ primeasc[, mai târziu, drept mo=tenire, Fream[tul nucilor, luna pe sat, cucii în vie +i norii cu lacrimi pe cimitire.
A p[scut berbecu\ii pe =es, a certat lupii în vad, A purtat vaca de funie pe brazd[, Stropind plugul cu trudnicul lapte, A cr[pat lemnul pentru sicriele foamei =i simboluri, Pe deal, M[ritând s[lciile satului cu \ip[tul buhnei de noapte. Buc[lat, ochii negri, drept la os =i la inim[, S[ruta izvoarele, por\ile =i albina în livad[, Pornea moara în lan, \inând vântul de coarne, Gr[bind timpu-n vecini, oprind frunza s[ cad[.
Îns[ tot ce-l scumpea la inim[, ca un soare de plai, A fost roata, sufletul ei, alergând prin \[râne În jurul R[denilor Vechi, adulmecând Urma satului drag c[tre soarta lui scump[ de mâine. În tot Universul, cum singurea cu fra\ii =i maic[-sa, S-a desprins ca un steu din cump[na Carului Mare, Prin ponoare-alerg`nd, prin hârtoape =i plaur, L[sând o br[\ar[ de dor s[-nfloreasc[ pe \ar[.
Din munca cea dreapt[ a tr[it =i a învins, Mult închinându-se =tiin\ei de carte, ca la o fântân[, Sub steagul c[m[=ii lui împorporat[ pe cer, Ciopor de feciori de v[d[ni au tot mers spre lumin[.
#!
#" +i înc[ multe cuvine-se aici s-amintesc Despre faptele lui cele mult omenoase, Parc-a= pune prin ani în trunchin[ de c[r\i Firi=or de pelin pe-amintiri s[-nfloreasc[.
ANATOL CODRU
Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip, Jugul cel cu-adev[r s[-l munceasc[ la tropi.
Pe acei mici de virtu\i, În cei ani h[rt[ni\i, I-a pe\it pentru veci scândurica de plop
El? cu satul a mers de la zori pân[ h[t, +i din câte-i s-au dat, primi drumul cel lung, Rostul omului drept, cântul \arinei dragi, Cel pe ierbi rourat, cel plecat peste plug.
Multe sunt de-ar[tat în al maic[i grai sfânt: Hora noastr[ pe cârje, frunza viei pe r[ni, Mieii stor=i din mioare peste gur[ de prunci, Cu gând bun de-a gr[bi neam de miri în R[deni.
Toate-s fapte de veac spre a le =ti, Cum le-au fost p[timit cele vremi ca de plumb
Bunii no=trii p[rin\i, genera\ia mea, Aste vremi =i le-a tras ca pe-o hain[ pe trup.
Eu de-aceea aici scriu cu buchie grea, Ca-ntr-o piatr[-a=ezând nume scump, nume drag, Cum a= pune-ntr-un chip anii mei rândui\i {stor zile pe nou, ca un fream[t pe steag.
PIATRA DE CITIRE
Amintirea-i s-o port din p[rin\i spre nepo\i, De-un folos s-o avem, ca pe-un rodnic p[mânt, Semn c[-i pururi cu noi pe un drum de izbânzi Petru nostru de plai, chipul lui luminând...
Om sem[n`nd
Înv[\[torului Al. Busuioc
Cartea-mi este floarea ce o s[-\i lege rod La ceasul sfânt, când intri-n ar[tur[ Dinspre parin\ii care-\i str[mo=esc Graiul acesta înrourat pe gur[. Ceru-i de plai de-asupra =i-n p[mânt, Cum =i pelinu-i neamul dinspre \ara |ie pe veci, de leac =i de-ndulcit C`te-s dureri =i-s cumpene sub soare. Pe chipul t[u e timp de-arat acum, Av`nturi mari dau vântul la o parte, +i-ncepe întemeiere =i fr[mânt Pe frun\ile plecate peste carte.
Citire mult[. Se =colesc în vremi R`nduri de plopi =i r`nd de hori la munc[. Parte de cer e scris[ cu-ndur[ri, Parte de fii e scris[ cu porunc[.
##
#$ Tu, Alexandru Busuioc, pe sat |ii câte-o pâine al[turi de-o f[clie, Mantia-\i curge ca un steag pe z[ri, Pe ar[turi, pe nun\i =i pe vecie.
ANATOL CODRU
Osânda dulce-a buchiilor mari Drept o a=ezi în fiecare poart[, +i rug[ e-n cuvânt: s[ buchisim Izvoarele sub lespedea de piatr[.
C`te-s de veac =i-s datorii, le =tii Lumii a da cu-o lacrim[ pe fa\[, Om sem[nând, cu graiul dinspre noi, +i dinspre fa\a gr`ului, la coas[.
Icar cu o arip[...
Memoriei poetului L.Tuchilatu
Frate mai tân[r, drag[ Leonard Nume de iarba, când se aude-o coas[ Unde te-ai dus, cum de-ai fugit de-acas[? Sub dealul c[rei v[mi, ce mo=teniri te ard?
Dac[-ai strigat adânc pe unde steaua ar[, Dac[-ai f[cut cuvânt cu îngerii aproape, De ce-ai legat la poart[ o rima s[ ne doar[, De ce-ai urnit cascade de lacrimi sub pleoape?
Din scândur[ \i-i zborul, dar parc[-n noi adast[ Icar cu o arip[ s[ n-o tr[deze-a doua.
PIATRA DE CITIRE
Tu al cerului n-ai fost, c[ci te-a râvnit Moldova, În piatra ei, c[derea s[-\i fie mai a noastr[. Alaiul t[u de nunt[ mereu tot mai departe Î=i fream[t[ c[ma=a de in, ca o p[staie, }n v[lul de mireas[, ca gura cea de aer Atât de sfânt[ \ie, când \i s-a-nchis o poart[?
Tu ai crestat v[zduhul în zodii cu poemul, Tu, pas[re strivit[, dar nicicând învins[, C[-aripile-\i mai zboar[, de trupul t[u desprinse, Scriind în necuprinsuri, ca un simbol, edenul. .................................... . ...Prea devreme e cosit[ iarba noastr[ cea dintâi, +i-i ca zmeura pe coase sufletul de ciocârlii...
Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat... Unii se mir[ cum de pot ivi Floarea de-alean cu-amar ]n amintire, Chipul =i ora-n care m[-ngrijesc De-o lacrim[ sub iarb[-n cimitire. Cântu-i al lumii, dac[ ni l-a dat M[icu\a frunz[ a zicerii din gur[, +i eu îl sun, ca s[-l ave\i acum Temei de pre\uire cu m[sur[...
#%
#& Tu, Fiodor Ponomari de la Goieni, +i umbra ta-i un fel de-a zice | a r [, Un fel de a sim\i =i a vedea Gum steaua ta în cartea mea pogoar[, C[-acelea=i vremi de foc =i de p[mânt |in fierul îmbr[cat pe o gheorghin[, Pe fream[tul sticle\ilor din grai, Pe colburile-ncinse din fântân[, Ca s[ nu mori de foarte multe ori, Lumina ta oricând s[ ne cuvânte, În rândul anonimilor arând Cu flac[ra întemeierii sfinte.
Fa\a cu grâu \i-ai fost-o sem[nat, Holda uimirii noastre s[ te-a\ie De grija lumii aproape, ca la prânz, Sporindu-ne la mese cu vecie...
Nu-s de uitare plumbii rotunji\i În trupul cuvântului ce-ai fost odinioar[, Tu, Fiodor Ponomari, cât mai tr[ie=ti, +i moartea ta-i un fel de-a zice | a r [. P[mântu-i otova cu tine la adânc (Acela=i greu de dor va cump[ne=te) Simbolic foc =i-o ardere de viu, De-un Prometeu acum ne aminte=te
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
La ba=tina lui Petru Zadnipru
}ntâi, Suflete, ca i-ai dat Pâinea cea bun[ la inim[, De-a hr[nit tinerii poe\i P[n[ la nunta lor, P[timindu-i abecedarului de omenie Supravie\uie=te-l +i \ine-l pururi aproape de noi! D[-i, Suflete, mieii Pe mormântul lui, S[-i împrosp[teze iarba Cu roua ciocârliilor pe îngândurare =i tihn[. Nu-l cru\a de p[mânt, de adânc, De înaltul plopilor în asem[nare, |ine-l în legea cea dreapt[ A p[rin\ilor s[i br[zduitori Maria =i Iona= Cu plugul =i coasa, Îmboln[vindu-l de cântec mereu, Cu hora legat[ de glezna piciorului Pe dealul cel mare-al Moldovei. Nu-l t[m[dui de rana inimii pentru popor, Pentru dobitoace, P[s[ri =i buburuze, Nu-l sl[bi de dragoste Pentru om =i copaci Îndur[-te, Suflete, de noi +i tine-l mereu treaz Grijilor noastre, Cu rani\a =i arma în spinare La hotarul acesta, ce se cheam[ P[mântul de veci.
#'
$
Liviu Deleanu
Grâul cel copt =i cel de sfinte pâini Pe chip s[-i curg[ =i pe-ngândurare. Privighetorile cu inimile lor S[-i privegheze n u m e l e sub soare. Piatra deschis[ întru vecii lui S[-i murmure cu steaua lâng[ cre=tet. C[ e de clopot locul lui cub cer, +i iarba de pe ochi i se cite=te. Purtat la doina maic[-mi din plai, Î=i arse buzele cu miere-n diminea\[, +i dintre lacrim[ =i ce e leac la om, El floarea graiului o s[rut[ pe fa\[.
Suflet de pas[re e steagul lui acum. Numai cuvintele =i frunza au s[-l doar[. Spre r[s[rit e capu-n univers, +i-un tei din sl[vi cu toamn[-l împresoar[.
Anonimii
Câ\i dintre foarte mode=tii N-au în=f[cat calul de coam[, Ci de iluzia ierbii lui, }ng[duitori =i creduli, ca ni=te statui, Purtându-=i drept lauri uitarea pe cre=tet?!
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Câ\i, din a=a-zi=ii ale=i de destin, Au sângerat cu verbul în gur[, Scrâ=nindu-=i cu smal\ul r[bd[rii m[sura Modestiei lor de mari anonimi?!
Câ\i, respin=i dintre iambi =i horei, Ca dintre doi stâlpi de triumf în afar[, Str[luminat-au pâinea asta amar[ A gloriei noastre prin jertf[ cu ei?! În numele lor, c[ au fost, c[ mai sânt, Le ard[ f[clie acest leg[mânt!
T[cerile noastre
Nu se mai ceart[ nimeni acum... Copacii au dat înd[rat =i s-au dus În crucile mor\llor dintr-un apus, S[-i scoat[ afar[, s[-i pun[ pe-un drum.
Nu-i nici o grab[ acum s[ se fac[ Vreo mustrare, c[ astfel se-ntâmpl[, C[ mor\ii e chip s[ se-ntoarne pe câmpuri, L[sând s[ le scape ura din teac[, +i, grei de \[rân[, sa-i supere tare Lacrima noastr[, ce lancea le-o-ndoaie De parc[ le-am pune mereu în spinare R[zboaie, r[zboaie, r[zboaie, r[zboaie. O vin[ a noastr[, c[ ve=nic se uit[
$
$ Cu\itul de pâine într-o alt[ idee, A lui, cea de sânge, de om, sau de ciut[, Din care moartea cu pumnul s[-l beie.
ANATOL CODRU
...T[cerile noastr[ pl[tesc foarte scump O =tie \[râna, o =tiu =i copacii. Deci, fie-v[ lacrima-n gene de lance, Mor\ilor, pacea v[ fie de plumb.
Ultimul monolog al lui Martin Luther King Cum s[-\i modifici lacrima la culoare? Forma perfec\iunii lacrimii cum s[ o schimbi? Cum s-o serve=ti pe tav[ celor multsentimentali? Cum s-o dai la probe de autenticitate La ora 9, la ora 10, la ora 13 =i jum[tate? Cum s[-\i plângi lacrima în oglind[, M[surându-i cota =i nivelul durerii programate Pentru ziua de joi, pentru ziua de vineri? Cum s[-\i plângi lacrima numai cu un ochi, Cu o jum[tate de ochi, Cu un sfert cum s[ o plângi? A str[punge lacrima omului Cu plumbul fierbinte, L[sându-i o gaur[ în mijloc, Pe care nu-i chip s-o ascunzi cu gura, Cum?...
PIATRA DE CITIRE
Vom rezista sau nu?
$!
Nu se mai scurge soare pe frun\i =i pe-ntrebare. Ca lemnul e v[zduhul =i-arunc[ din strânsori Fântânile întoarse cu fundul în sus pe zare Cu-o secet[ c[lare pe cumpenele lor. Brazda c[zut[-n labe respir[ ca o spum[. Patratizat, ca-n piatr[, e ochiul în albu=. +i putrezesc balauri, v[rsând pe soarta lumii Cuptoare de j[ratec. C[u= dup[ c[u=. Un iad de ame\eal[ e-n lucruri =i în toate, Pe dup[ spate via\a se furi=eaz[. Dor Cuprinsurile lumii sub bol\i c[zute-n coate Pe suflete sterile =i calcinate-n zbor.
St[ lumea-ntr-un genunche =i-s cuiburi sub genunche, +i-n cuiburi ou[ negre, =i-n ou[ clon\ de corb, +i-n clon\ sunt mii de gheare, =i-n gheare mii de unghii, +i-n unghii mi=c[ noaptea, =i-n noapte mi=c[-un orb. Nu se mai prinde via\a pe petecul de zare, Mocnesc lumini-bickforduri, care murind se duc Spre dinamita lumii cu limba scoas[-afar[ Pe întrebarea noastr[: vom rezista sau nu?...
$"
Monologul clipei
O, dup[ umbra stelelor s[ nu te dai. S[ ai o lege-a ta s[ nu te dai. N[scut la zodii mari, Tu gropilor s[ nu te dai! E semnul c[-ai învins întâi, Murind genunchi, S[ nu te smulgi din temelii, S[ nu te frângi din trunchi. S[ nu cobori din steag, s[ mori, S[ cazi în glii. Refuz[-alai, refuz[ flori, Dar mai r[mâi, O, mai r[mâi! E ora care mu=c[ lut: Tr[ie=te plai! E=ti la zidirea de-nceput. O, mai r[mâi. O, mai învingi, Din temelii s[ nu te frângi. De moartea asta Ca un rai S[ nu te-atingi!
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
La ceasul de veghe al c[l[re\ului
$#
... Se culc[ iarba, se culc[, Calul se a=terne la p[mânt =i bea ap[ din uluc[. +i vine la st[pânul calului ceasul de veghe =i-l întreab[ din gur[: Unde-i, zice, st[pâne, coama calului, mur[? Copitele unde s-au dus, C[ bea fruntea calului ap[ de-apus +i se aude numai nechezatul acolo, în câmpie, Parc[ se scutur[ de pustie? N-ai \inut cetatea bine în frâie, st[pâne, +i a curs în p[mânt, C[ zboar[ prin coama cet[\ii uliul de vânt +i face a r[u =i a izbând[ pierdut[, Sub gaura tunului, care fumeaz[ sub cucut[. De ce nu te-ai \inut acolo sus, pe =a, m[car cu o mân[? Se putea s[ te mai lup\i o s[pt[mân[ Cu toate împ[r[\iile, Care \i-au tulburat plugurile =i grâiele. Nici copiii nu \i-ai cru\at. Când a fost lupta mai mare, I-ai pus pe cântat. +i s-a t[r[g[nat r[zbelul pe-o or[, Atunci s-a v[rsat pe zare ulciorul, cu zori ro=ii, C[ era taman pe la cântatul coco=ilor. +i \i-a lunecat sabia din mân[, C[ tu v[zut-ai o drag[ de \[rân[ +i-ai strigat cu dreapta Pe brâu: Iat[ aici înfig eu plugul, s[ n[boiasc[ frumuse\e De grâu!
ANATOL CODRU $$ +i s[-\i arunci de pe cal armele toate, +i s[-l pui la postat[ s[ are. Dar te-a lovit vr[jma=ul cu sabia lui de pe c[lare... Scoal[, Ioane, C[ s-au dus dou[ escadroane, S[-\i m[nânce satul, S[-\i strice aratul, +i o s[ deie foc la fântân[, Cu un bra\ de sulfin[. +i-o s[-\i joace pe piatra p[rin\ilor la cimitir. +i via \i-o fur[ neap[rat =i te pune la bir, A=a cum te v[d eu cu sabia frânt[, Mu=când p[mântul, A=a cum î\i cre=te în ureche floarea de iarb[, C[ vr[jma=ul nu te întreab[. Hai, gr[m[de=te-\i calul de prin =irul de gropi, Culege-i oasele de prin plopi. Copitele, care au strop=it furtuna, S[ le strigi din lun[. Fruntea? O fi ea undeva, Dac[ nu s-o fi dus cu vreo stea. Frâiele nu le c[uta, c[-s la tine în mân[. Arunc[-le peste coama calului =i \ine-te bine. Nu-i chip s[ mori nici de-a câta oar[. Ridic[-te =i aga\[-te de soare, S[-\i v[d sabia cum peste vrajma= arde, C[ noi, Ioane, n-o s[ murim niciodat[!... ... Ci eu mai beau dou[ lacrimi din ochii calului +i m[ duc la mai marele spitalului, S[-i spun c[ te-ai dus S[ tragi cu sabia în apus...
PIATRA DE CITIRE
Vine Gheorghe din r[zboi Mi=c[ ramul, bate vântul, Cine trece =uierându Prin poiana cu trifoi? Vine Gheorghe din r[zboi. De la margini de p[mânt, Vine Gheorghe =uierând, C[ e pace pe p[mânt.
Pe cer luna, ca nebuna, Sun[ valea =i r[sun[: Peste deal, peste z[voi, Vine Gheorghe din r[zboi. Vine Gheorghe, dui, dui, dui, C[-l a=teapt[ maica lui. C[ trec anii, n[zdr[vanii, +i cu anii b[ietanii, Dar prin zloat[, dar prin ploi Vine Gheorghe din r[zboi...
De treizeci de ani, mereu, Vine Gheorghe, drumu-i greu Prin pustie, prin tran=eu. Dar prin zloat[, dar prin ploi Vine Gheorghe din razboi, De la margini de p[mânt Vine Gheorghe =uierând, C[ e pace pe p[mânt...
%$ $&
Teribila veste
Vestea venea peste cat, ca pojarul, Pân[ la strea=ina lumii, sau poate Pân la vreo noapte, sau pân la vreo moarte, La care via\a se duse cu carul. Nevestele toate d[duse-nd[r[t, Direct în copile (de nun\i mai aproape), Cu pruncii la sân, cu plânsu-n pleoape, Iar câinii trecur[ în lan\uri încet; Copacul în fructe, =i fructu-n s[mân\[, Mânjii în iepe, =i iepele-n iarb[, Iar iarba-n \[rân[, c-apoi Nefiin\a S[ stea între noi cu pumnul sub barb[. Oh, vestea venea, venea ca furtuna, Cum vine potopul, cum vine vreo ap[, Gum vine pe casa omului-o groap[ +i omul se \ine de gâtul genunii. ...Satul pe fa\[ cu zeama de vi=in[... Doamne, ce veste-a mai dat peste el. Uite-i, b[rba\ii c[l[ri peste deal.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Vin pe la case din mor\ile lor, Cu fra\ii al[turi, cu tot cu feciori, Vin din al doilea râzboi mondial... ...Numai c[ tare drumul e lung, O via\[ tot vin =i nu mai ajung...
În marmuri
Vai, cum intr[ omu-n marmuri Tot cu plai =i tot cu nume. Vai, cum strig[ grâu-n marmuri Chinuit de foamea lumii.
Vai, cum suie steagu-n marmuri, Cu izbând[ =i durere. Vai, cum strig[ maica-n marmuri +i e trupul ei durere.
Pasarea-i mai sus ca cerul. Vai, cum cade zboru-n marmuri
Vor avea copiii iar[... |ip[ v[ile =i strig[, |ip[ noaptea =i nimicul, Vine frigul,
$'
% Vine frigul, Alb[-i mama, alb t[ticul, Alb[-i mama, alb t[ticul...
+i-a înghe\at pe v[i z[voiul, Umbl[ vântul, ca strigoiul, E r[zboiul, E r[zboiul, Zgrun\uroiul cu \[poiul... E r[zboiul, e r[zboiul...
+i ne sperie la u=[ Bate lan\ul =i c[tu=a, De cenu=[, De cenu=[, Mi-s bocancii =i p[pu=a... De cenu=[, de cenus[...
De cenu=[ e troianul, +i povestea n[zdr[van[. Nici dulcea\[, Nici bomboane N-avem =i-a trecut =i anul... Nici dulcea\[, nici bomboane
Dar veni-va prim[var[, Vor avea copiii iar[ C`mp cu floare, Cer cu soare, Nuci =i \inte-n buzunare. Câmp cu floare, Cer cu soare.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Maree ]n golf
Închide\i geamul, c[-n lume iar e frig. Curen\ii mân[ vântul dinspre soare, În termometre urc[ desperare, Din partea lacrimilor ochii no=tri ning. Sufla\i în l[mpi, c[ iar e a genune, Acord final al muzicii de Bach. Încep cu negrele partidele de =ah O Afric[ se-ntunec[ întruna...
Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni
1
a. ... Explozii de cord a câte cinci tone de trotil pur-sânge
b. ... O, praf vitaminizat de cuvinte, Cu care ne lustruim aurul în gur[... Admitem: metafora pe-alocuri ne fur[, Realitatea îns[ nicicând nu ne minte.
Maic[-natur[! Dragostea ta cea dintâi, cea de lapte A umanului dr[gostit de numele t[u mult sun[tor, Neprih[nit, ]nc[ frem[tat în trup =i pe gur[, Ca un Luceaf[r în noapte... M[ auzi, maic[? Cutia creierului pruncului t[u E mai mic[ decât creierul lui gânditor! Cum de se poate?!
%
ANATOL CODRU % Încotro, veacule-taic[?! Omenirea mai e-n calcarul coajei de ou, C[ abia de se de=teapt[ din celula primordial[ str[bunul. Oho! Ani una mie nou[ sute optzeci valoreaz[ cât nou[ luni de sarcin[ A lacrimii noastre în spasmele facerii, S[ ne d[ruiasc[ namila Secolului dou[zeci =i unu! Cum o fi el, Scos din cristelni\a civiliza\iei nucleare? Silueta biped[ a saltului declan=at de goril[, Sub carapacea de plumb, cu soarele cât o lumânare, +i durerea dilatat[, cât gura monstrului, în pupile?! ... P[s[rile s-au zbur[t[it cu toatele În cerul lor pe vecie, Iarba e scoas[ la licita\ie contravaloare. Înc[ din pruncie i se întreab[ fetia Lacrimii din ochiul fecioarei. Ovalul fe\ei noastre e ajustat liniei Timpului, care-=i face cale întoars[ C[tre senza\ia de-o clip[ a nevertebratelor, Aflate la stadiul lor de semiumbr[ =i cearc[n. +ira spin[rii ne salt[ pe rulmen\i biochimici, +i un \ip[t monosilabic Celula materiei noastre de sim\ o desparte.
R[mâne în spa\iu o singur[ ieroglif[: om-amintire, Carcasa ei carbonizat[, dominând imperii de spaim[, Sufletul înc[ e vânat cu arcanul, mare cât un ZERO. Legiunile de neutroni vor despuia-o de simbolul p[s[rii, mam[, Solicitând drept mi=care c[derea!
PIATRA DE CITIRE
2
Nu-l na=te, maic[! \ine-l în furci ca-n cetate, Refuz[-l surplusului de blan[ steril[, Ochiului bulbucat, împerecheat cu gura la spate, Întru metamorfoza lui de goril[ SpânZuRat[ de propriile zile.
%!
Cum, maic[, am acceptat Ionul drept numele meu propriu, Sfin\indu-l ca pe un fruct cu gura, Înc[ proclamând PÂINEA nume comun al existen\ei noastre întru bine, +i acum s[ dau înd[r[t, ca =i cum mi-a= trage pe ochi c[t[tura, Ca =i cum m-ar ustura ochii de prea mult[ lumin[?! Ce-am facut? Ce-am izbândit? Cât piramida faraonului ne e lacrima pe fa\[. Pe str[nepo\i urc[ sângele nostru sterp, ca ni=te liane. Ap[r[ civiliza\ia maimu\ei, maic[, vine sloiul de ghea\[ Al creierului nostru descul\at, al antiumanilor!... 3
În numele ierbii, care ne-a d[ruit Simbolul coamelor de cai mereu galopând, Mi se depun mun\ii de sare în lacrimi... Cine suntem? Ave\i un p[mânt. P[stra\i-l!
%"
4
ANATOL CODRU
Neutroni specimeni din neam antiomfloaremi=care, Care vie\uiesc în canalele de scurgeri ale creierului nostru. Starea antisanitar[ a lenii de-a accepta mireasma pâinii la lumina pruncului nou-n[scutului, Timp neutru, deplasat, dubios =i oniric al întunericului de laborator, Reflex necondi\ionat, ca o pat[ de motorin[ pe Ochiul lui Venus. Sp[rtur[ în însu=i h[ul \ip[tuluiomenesculuigândire }n cavitatea unui ZERO, ca un =treang, pe sufletul aurului Inflamat de leucemie... 5
Cuvinte mu=cate cu din\ii, Lacrim[ cotropitoare de ochi, Copii care-=i m[nânc[ p[rin\ii, Ori omenirea care-=i d[ foc?... ... Neutronii nu produc nici o paralizie obiectelor neînsufle\ite, S[ zicem, exponatelor de la Munthausen, Hiroshima, Hatân, Lidice, Pirciupis sau Songmi... ... Au-u-u! Frun\ile noastre-s amante Ale sângelui nostru cu gheb, Atomi vagabonzi. Declan=ate Virtu\i de creier imberb... ... Neutronii sunt rezultatul unei foarte îndelungate
%# Medita\ii ale geniului uman... ei nu produc zgomot, nu provoac[ seisme, nu devaloreaz[ clopotele tuturor înmormânt[rilor posibile... ... Au-u-u! Pâinea e scrumul din gur[, V[zul e incolorul... Idee-sinetortur[, +tiin\[-sineomorul... ... Alo! alo! Ap[sa\i pe butonul claviculei cu oxigen! alo-o-o-o-o-o-o! Cu oxigen... Cu oxi... Gen... En... N... Au-u-u-u! PIATRA DE CITIRE
Vaccin
Academicianului V. Anestiade
Avem la pâine. N-avem pace, +i-o nep[sare ne consum[... V[zduhul e bolnav de cancer, Au cancer to\i chirurgii lumii.
Ni-i sufletul în compresoare Carbonizat =i dus pe targ[, Auzi, s[ fugi de la izvoare, Auzi, s[ nu te =tergi pe lacrimi!
%$ Pe cer cu p[cur[ s[-mpresuri, Pe-aripi, pe vânt =i pe lumin[. Auzi, s[ nu te-atingi de p[s[ri, Auzi, s[ te fere=ti de mine!...
Geologi, atent...
Descânt[-l ca un mag la minerale, P[mântul, când la osie r[cne=te, Nu-l hurduca, s[ nu-l urne=ti, fire=te, În gheizerele lacrimilor tale.
Apas[-n joc cazmaua ta buiac[, De luturi steaua, s[ ne \in[-n cumpeni. În piramida lui de tain[ scump[, De l[comie chipul \i-l dezleag[.
Fii donatorul Lui =i f[ s[-nfloare Pl[mâni de specii, ce-aveau dou[ inimi. Sub certurile lumii anonime, Tu nu-l pr[da =i nu-l izbi prea tare.
Bogat de gropi, p[mântul nu-i o groap[. El, dac[ mi=c[, \ie-\i \ine parte. Nu-i arunca \[râna prea departe, N-o face din pleoape s[ ne scape,
Aceast[ lacrim[, str[luminând ca steaua Cine în ea izbe=te cu cazmaua?
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Ninge...
Z[p[zile torc albul rodirilor în câmp. Un foc le mân[-n semin\ia noastr[ Bel=ugul orelor =i-al grijilor la timp
Parc[ e =oapta noastr[ cea dintâi, În zorii primi, când nemurim cu plugul Printre balade =i printre vecii, Printre statuile de albul nostru mult, De mult[ omenie =i putere Tot albul lumii s[-l purt[m pe scut.
Pe necuprinsul albului de tei, Peste plugarii albi ca ni=te zei Ninge adânc din cel mai alb temei
Acuarel[ ]n alb
Ca un cortegiu nup\ial Ninge pe st[ri =i sentimente, Ninge de-un veac, arhetipal, Ninge profund, ninge total, Ninge din rai cu-adolescente: Matriarhatul capital Troneaz[ iar pe continente!
%%
%&
Ro=u fapt de ziu[
Nu putreze=te roua nic[ieri, Putere mare-i aburul pe munte. Trec cerbii din stejari, la ceasul lor În nunta cea de sânge s[ se mute... Jumate e p[mântul sfârtecat De coame =i copitele de piatr[. Încremene=te vulturul pe cer, Când se aprind facliile de moarte.
Steagul de lupt[ tremur[-n genunchi, Ci steaua frun\ii lor e demnitate. Fecioara stirpei în lacrimi luminând, |ine-a simbol =i a putere-n toate. +i câte-s tunete =i fulgere-mprejur, N-o sperie decât o frunz[ poate, C[zut[ la picioare, ca un semn C[ cerbul f[t e cerbul mire-tat[.
Ochi frem[tat e astrul în t[rii: Perpetuarea crunt[-a firii îl domin[. Râurile ro=ii pe p[mânt Poart[ stejarii rup\i din r[d[cin[...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Pe gura ta, care e rana...
De ce ne-am îndoi adic[, De ce-am tri=a, de ce ne mir[, C[-n floare mirosul conspir[ Cu cear[, când pe mâini ne pic[, Dac[-i desfrâu în toat[ floarea, Dac[ provoac[ =i incit[ În sim\uri vreri nes[buite +i-mi toarn[-n trup nerui=inare? +i-apoi de ce, naiv, a= crede C[ rozul nu-i amantul florii, C[ albul florii e-al ninsorii Ce cade mov, s[ fie verde
Otrava florii diafan[, S-o bei, s-o =tii c[-i de culoare Durerea scris[ cu oroare Pe gura ta, care e rana
Ce fecundeaz[, suveran[, Pl[cerea, îndurându-=i starea?...
Lupii
Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\. Lupii mai rar ne viziteaz[ firea.
%'
& Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i, Dac[ te url[-un lup e o fericire.
S[ nu ai lupi, s[ te m[nânce oi, Cum vine aceasta? Ce e cu p[durea? Ce bra\ a fost s[-=i fluture securea, S[ lase numai blana lor pe noi?
S[ n-aib[ omul lup. E un blestem! S[ n-avem lupi =i s[-i vân[m pe h[r\i? ...Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\, Un maxim pre\: s[ nu =tim s[ vân[m Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i, Deci, e nevoie-un lup m[car s[-avem. Am tras în lupi =i-agonisir[m vânt, Parc[-am uitat de lupi, dar ni-i =i dor, +i-i c[utam urlând în umra lor, Prin \eava pu=tii, parc[-n noi ochind.
Mi-i foarte greu s[ =tiu ca n-avem lupi, C-am s[r[cit de lupi aceast[ via\[, C[ m-am sp[lat cu plânsul lor pe fa\[, C[ lacrima mi-i ciucure de plumb.
Cucul
Îmb[trânit între dou[ silabe-ale lui, Î=i pune viitorul în cuiburi str[ine Un sens al cuiva, al lui nim[nui, Al p[s[rii care nicicând nu mai vine.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
S[rac, doar cu numele propriu în spate, Din ceasuri de lemn î=i strig[ feciorii, Ci ei, rat[ci\i dintr-o or[, îl ceart[, În sângele-i sterp, ciugulindu-i fiorii. Atâta a fost din el s[ se-aleag[...
Clipa veciei
Odat[ =i odat[ va fi s[ d[m seama. Nimic pe lume n-o s[ ne scape R[punem timpul, ca pe-un mamut. Lovindu-l barbar în moalele capului. Privi\i cum ne tragem lenos =i ]nvolt Umbrele noastre la marginea gropii, De parc[ venim cu vânatul: la =old Ne sânger[ orele ca ni=te dropii. Timpul va fi s[ r[zbune odat[ Ora patru sau cinci c[tre sear[, Ora =ase sau opt =i jumate, Violent atacate de o nep[sare. Pe lungi cimitire de ore ucise În h[ul orbitelor noastre cu sila, CLIPA VECIEI va sta neînvins[, Pendulându-ne chipul ca pe-o goril[ Pe frun\i ori cadrane, ce-arat[-n neunde Ora zero =i trei sferturi de zero secunde.
&
&
Ghe\arii de Sahara
O, stelele fantânilor furate Sunt cuiele b[tute în vecie +i cât pamânt e-n lume e pustia, Dar mult mai mult e apa niciodat[
În ochii mei care-au secat-o-ntruna +i poart[ vidul cumpenelor grele... Fântânile gravide cu genune Privesc din cer cu lacrimile mele,
Care-nde ele nu vor s[ se-ncap[ +i de la margini se retrag spre centru, +i-apoi dispar la mine sub pleoape, S[ nu le umple oamenii cu pietre,
S[ le ia mana, roua sau m[sura Îngenuncherii lumii la izvoare. Plâng vertical: parc[-a= umplea ulcioare Mereu întoarse spre p[mânt cu gura. ... Pe fa\[-mi trec ghe\arii de Sahara, Carbonizându-mi plânsu-n c[t[tur[...
E straniu, nu =tiu cum... În lacu-acesta apa e de sare Îl tulbur[ pelinul =i de=eul.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Lipse=te sinele din el, lipse=te Eul, +i lacul alte ape nu le are. O mâzg[-apas[ firea cu tot greul, +i dac[ apas[, e firesc c[ doare Pe necuprinsuri pata de unsoare, Pe care-o d[ cu var helicopterul.
+i-i straniu, nu =tiu cum, pe la izvoare: La urdini= s-a înn[dit misterul. M[ ia cu frig, mi se ridic[ p[rul, Când m[ surprind c[ sunt o nep[sare,
Care-=i d[-n cap cu pumnii =i cu fierul, Care-=i fumeaz[ ultima \igar[...
Întreab[ iarba...
Întreab[ iarba: al cui e=ti, De \ii veciile în de=ti? S[ ne prezici, S[ ne cose=ti, S[ te c[ie=ti?! Întreab[ iarba: de ce taci? De ce cu pust[ ne îmbraci, Ce-o s[ mângâi, Ce o s[ calci, Ce crezi c[ faci?!
&!
&" Întreab[ iarba: un te duci. Prin care iarb[ o s[-apuci, În nic[ieri Dac[ ajungi, Ce-o fi atunci?!
Ce-o fi cu roua cea dintâi, Ce-o s[ a=ezi la c[p[tâi, Ce o s[ la=i pentru copii, În nic[ieri, când nu vom fi. În nic[ieri, când n-o s[ fii?!
Din cump[na sor\ii
Academicianului Ilie Until[
Te duci la om =i-l întrebi: Cum î\i merg, cet[\ene, trebile? De, a=a: când pe nou, când pe vechi, Alta e, nu prea merg ierbile. |ârâna-i de zdrean\[ =i f[r[ vreun rost, O dr[muie seceta ca pe-o savan[. Din cump[na sor\ii m[ uit cu ocheana În sânge, s[ aflu pe neamul ce-am fost. Un fel de-am[real[ love=te-n copii, +i omu-i pr[dat pân[-n crucile sale. De-acolo din deal, de lâng[ vecii, Fug cimitirele noastre la vale.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Nici cucii nu dau prim[vara cu-alean, Vestind c[-am veni din r[scruci la lumin[. Se leap[d[ cerul de omul s[rman, C[ci umbra de el abia se mai \ine. Sunt toate-o c[in\[ de fra\i =i de pâini, Murim f[r[ team[ c[ o s[ ne doar[ |ara, c[ e f[r[ noi, dat[-afar[ Din \arina ei, s-o cer=im prin str[ini. Auzi? Iar[ tun[ colo, la origini: E semn c[-o s[ plou[, E semn c[-o s[ plângem?...
La nunta de tain[
Coboar[ str[bunul meu, baciul Manole, Dinspre mun\i, peste mun\i, printre lunci cu trifoi Cu oaia cornut[ ca o m[n[stire, Zidindu-=i b[ci\a în stâna de oi. Din r[scruce de veac, cu berbeci înflori\i, El turma =i-o-nal\[ cu turla spre soare, Spre ultima jertf[ a Mioarei fecioar[. La nunta de tain[, surpând-o-n p[rin\i. Crunt[ e datina, bace Manole, Acestor p[scânde, mi\oase cupole, De-o tain[ vegheate, în trecere lin[ Spre mântuire din stranele stânii.
&$ O, ctitorie, o, turm[, o, mit! Clopotni\a stânii purtat[ la gât!... Trage, Manole, t[l[ngile toate: La nunta Mioarei d[ zvon de nemoarte,
ANATOL CODRU
Stârne=te =i-un vânt, =i-un spulber, s[ scapere Cu lupi... de prigoan[ ce rup =i r[stoarn[. O, mieilor tineri gr[be=te-le coarne, În burta m[icu\ei lor s[ se apere! Vin ierbile mari: au coasa pe umeri. Icoana jertfirii Mioarei e-aproape. O, lacrima oii ne-apas[ pleoapa, O, fruntea codalb[ ne muge a turm[.
...S[rut[ capul baladei pe trunchi, Tu, foame a lumii, tu, gur[-n genunchi!...
Unul ]n durerea celuilalt
Ce gândea atuncea omul, când A rupt fructul =i l-a pus s[ joace, Doar în fruct a mai gemut durând. Clipa despar\irii cu copacii?
Ce-au sim\it atunci, când au purces, Bra\ele prin pomi în c[utare? Fructele din pom n-au în\eles C[-au pormit din trupul meu s[ doar[.
PIATRA DE CITIRE
Ce f[cuse omul, ce-au facut copacii, Când a fost s[ fie hot[râtul salt, Prin durere lin s[ se-ntorloace Unul în durerea celuilalt?
De ce?
De ce e-atâta rou[ pe p[mânt, De ce-s atâtea lacrimi conspirate, De ce-i atâta frig =i-atâta vânt, +i-atâta-ndrept[\it[ strâmb[tate?
Dac[ au p`inile ideile de grâu +i-a le rosti nu am de ce m[ teme, De ce în via\[ mi-i a=a târziu, De ce în moarte mi-i a=a devreme?
De ce ni-i drumul pururi în r[sp[r Luat în piept =i p[r[sit de soart[, Prea scurt =i prea lungit în nic[ieri, +i prea de când mi s-a f[cut o piatr[ Aceast[ amintire despre noi, Cu-aceast[ mult promis[ înviere, Pân[ la marele =i ve=nicul apoi, Pân[ la ultima =i ve=nica t[cere?
De ce-s atâtea toate pestetot, +i-a toate câte sunt s[ nu mai pot?...
&%
&&
Din ceruri, totu=i, s-a furat... Din ceruri, totu=i, s-a furat Un clopote, de pe o turl[. +i cerul s-a cutremurat Pe fruntea noastr[ care url[.
+i-acum e cerul crenelat De dang[te, care atârn[ De limbi t[iate. S-a furat Din ceruri Biblia =i Smirna.
+i cerul sus s-a ridicat, }n pestetot p[str`ndu-=i rostul. +i e pustiu, =i e p[cat... Din ceruri, totu=i, s-a furat O lacrim[ din Tat[l nostru!...
Asocieri vizual-comparative În zori Atâta transpira\ie pe trandafiri, Pe crini =i gheorghine, Parc[ ar munci la amintiri, Parc[ ar p[timi pentru mine!
+i înc[ Atâtea cute pe cer =i pe m[ri, Pe copaci =i nisipul pustiului,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Parc[ ar îmb[trâni de starea Cea scump[, de mâine, a fiului Meu!
Gândim plânsul, Ca =i cum am vedea în interiorul lacrimii +ira spin[rii ei!...
Omul de vis-à-vis
Numai dou[ oglinzi Se pot în-de-ele privi, Trei nicicând, niciodat[, Altfel m-a= nega, M-a= min\i, Dac[ eu nu-a= fi eu Acela care sunt omul de vis-à-vis. Când =i cu Unde se pot întâlni. Sine cu Sine nicicând, niciodat[. Eu însumi cu mine m-a= contopi, Dac[ oglinzile toate-ar fi sparte +i eu n-a= mai fi, n-a= mai fi Acel care sunt omul de vis-à-vis. Perechile lumii pot fi sincopate, Dublurile lumii s-ar nimici. Dac[ înc[-o dat[, o singur[ dat[ Eu n-a= fi eu Acel ce cu degetul mereu m[ arat[: Omul de vis-à-vis.
&'
'
Totul depinde...
S[ tai p[durile nu-i chip, Nu-i chip s[ desfrunze=ti topoare, Love=ti copacul sar aripi, Love=ti topoare sare cariul. De drag ne zboar[ ghinda jos Pentru mistre\i, care o rup. Cu mu=c[tura pân la os Ne bântuie un dor de lupi. Balan\ele nu se succed: Câ\i arbori sunt atâ\ia cerbi. Dispare-o coas[ e pr[p[d, Îndat[ se r[scoal[ ierbi. E totul calculat precis. Depinde steaua de-un paing, Paingul de-un voloc întins În apa golfului Bering. Toate depind, Totul depinde; Destinul de un fir de p[r, Cum de o lacrim[ depinde Nivelul apelor în m[ri. Totul depinde... Lua\i aminte:
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
În marea noastra aventur[ Într-un peisaj de fals desen Men\inem sufletul p[durii Cu doze mari de oxigen...
Iarb[ de miei
În prim[var[ noi jertfim cu miei, Iarba pe =es nicicând s[ se usuce, S[ nu coboare coasa de pe cruce, Pe-aceast[ fr[gezime de idei, Pe tot ce e sunare de mult verde, +i de mult proasp[t îmb[ls[mat pe vale, S[ \in[ luna-n chipul dumisale Capul de miel, dar c[-i t[iat nu crede. Vin ierbile ca-ntr-un sobor înalt, S[-=i trag[ clopotele-n dang[te de lapte, Boltind v[zduhul cu miresme coapte, Ca o pedeaps[ frem[tând pe-asfalt S[ nu se \in[ focul de cenu=[, S[-=i înverzeasc[ inima de-a dreptul, S[ bubuie, s[-=i r[scoleasc[ pieptul, Întinerind =i d[râmând c[tu=e. O, foc primordial, când totul na=te, Când totul cheam[ iarba la lumin[, Când mieii bat de-a dreptul din \[rân[, În fruntea noastr[ tân[r[-a o pa=te, Aud din adâncimi cum prin asfalt str[bate Iarba de miei cosit[ de pe roate...
'
'
Indispensabil
Pe cer lovesc aripi enorme, +i-n locul unde-a prins fiorul, Desc[tu=ându-se de forme, Î=i las[ pas[rea doar zborul: Menirea ei =i-anume gândul, Sub fruntea cerului, încins, Peste genune, peste-abis, Nimicul materializându-l; Dar f[r[ aripi ceru-i goluri De cuiburi goale, în care-ntoarse Clocesc, selenic, nebuloase P[trate ou[ cu trei poluri...
Eu m[ declar...
O, fier zim\at Care devor[ În cuibul humusului Ora Acestor ierbi +i-acestor ape De-o l[comie retezate, Eu m[ declar un zid de piatr[, S[ nu se treac[ mai departe: Sub steaua \[rii s[ r[mân[ Tot ce ne-au mo=tenit p[rin\ii, S[ \inem aerul cu din\ii,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
S[ \inem soarele cu mâna, +i mai adânc, unde sunt lacrimi +i sfânt izvoarele murmur[, S[ prindem pas[rea cu gura, Pe sub p[mânt dac[-o s[ treac[!..
Ierbare nu cu iarb[
Durerea mea sunt caii. Nici o goan[ De vremi s[ nu mi-i uite, nicicând s[ mi-i sfâr=easc[, În fiece ograd[ statuia lor s[ pasc[ +i-o claie de memorii s[ le stea pururi hran[. Ei, n[cl[i\i cu arme =i cu r[ni\i pe coame, Trag timpul cu otgoane de moarte mai departe, O stea îi cheam[-ntruna, =i-un plug le \ine parte Pe steaguri nearate, în drumul lor spre vam[. E-atât de mare crugul vitezei, c[-i pr[vale De c[tre om cu harul m[icu\a lor cu-o floare, +i pârguit e orzul pe goana lor c[lare, +i ei l[tra\i de pe=teri =i fulgera\i de-o vale.
Ierbare nu cu ierbi ne fac duio=i la spe\[ +i la r[spunderi cheam[, s[-avem o coas[ treaz[. Iarba cosit[-i ochiul galopului. Necheaz[ În mâna noastr[ frâul sc[pat de-o frumuse\e. ... Când peste plai cenu=a motoarelor va cerne, S-o a=eza\i în urne =i-n dealul cu lucern[...
'!
'"
Roibii
Mama, petrecându-m[ la gar[, Avea ochii tri=ti, cu lacrimi plini: Cum te-nduri, Ioane, sa l[=i caii +i s[ pleci în târguri prin str[ini? Anii lor cu anii t[i de-o seam[ Ne-au fost sporul casei =i-ajutor, +i-apoi, dragul mamei, vine toamna +i am vrea =i noi s[ te însori. Nu-i l[sa, nu-i p[r[si, Ioane, Mai îng[duie, nu fi risipitor, C[ci acolo, unde e departe, Nu-i la hor[, nici la s[rb[tori, Rostul t[u sunt caii, brazda, piatra +i-acest rai al luncilor cu flori. Vezi, Ioane, poate face-o dat[ S[ te mai gânde=ti, s[ mai m[sori?
Roibii mei, ce m[ privi\i din poart[ Tri=ti ca doi luceferi la apus de zori? Dac[ voi a\i =ti ce-i dor de carte, Dac[-a\i =ti =i voi de acest dor, Nu m-a\i fi privit cu-atâta jale, Cu durere =i cu-atâta jind, Ci mi-a\i fi dorit frumoas[ cale, Cum =i eu v[ spun, deci, Pe curând +i c[ o s[ mai vin la prim[var[, La uluc v-oi duce de urechi,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
V-oi hr[ni cu fân din buzunare, Dar acuma trebuie s[ plec. Dar acuma, roibilor, în gar[ Trenul m[ a=teapt[ chiuind... ...Dincolo de lanul de secar[, Sus, icoana mamei lacrimând... a. 1959
Cai prin ploaie
Fug prin ploaie. Coama lor, Ca arcu=uri pe viori.
Dans înnebunit de crupe Struna ploii c[ o rupe.
Alb sacâz, ori e otrav[ Peste coama lor, pe iarb[?
Lacrima pe firul strunei R[cnit[ sonata lunii. Tu, Beethoven, o auzi ? Nun\i pr[date, mirii surzi.
O fi luna ca o coas[... Mire cal, iarba mireas[,
'#
'$ Logodi\i întru adânc, Pe care luceferi plâng.
ANATOL CODRU
... N-aud tropot, c[ se-aude... Încotro, de când, de unde?...
Numitorul comun
Un om pe-un cal 1/2 este întemeietorul Marii jum[t[\i din toat[ frumuse\ea lumii, pe care mereu O aduni. Omul e num[r[torul. Calul e numitorul comun.
Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îi mai desparte, Dar, în fond, calul E temeiul omului far[ de moarte.
Deci, s[ aduni =i s[ împar\i egal Fraz[ cu fraz[, pân[ sufletul o s[ \i-l descoperi. Un Don Quijote împ[r\it la un cal E radical la puterea Cervantes =i egaleaz[ cu Oper[.
Te ispite=te mereu termenul de cal-putere, Cu frumuse\ea lui maxim[ s[ te-ncaieri, Încearc[ =i reduce calul pân[ la limita marelui Zero Numaidecât omul o s[ atârne în aer.
'% De aceea un om pe un cal 1/2 este întemeietorul Marii jum[t[\i din frumuse\ea lumii, pe care mereu o aduni. Omul e num[r[torul, Calul e numitorul comun. PIATRA DE CITIRE
Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îi mai desparte, Dar, în fond, calul Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte!
I-aud venind...
Vine-o fântân[, cum ai spune: Fra\ilor! Ce sfânt[-i munca noastr[ în cuvinte! Întru vecia codrilor, Carpa\ilor, Noi în genunchi ne dezv[\[m a minte.
Veacuri de marmuri, scrise doar cu fruntea, Le smulgem înd[r[t, s[ n-avem moarte. Din neguri galopând, \inta\i cu ceart[, To\i caii lumii vin s[ ne înfrunte. Stepe de foc p[l[l[iesc postume Glorii, cedate pe un tui de coame, Cabra\i pe timp, to\i caii pasc în foame, Decapita\i, îns[ cerând un nume. Jude\ul lor l-au fost b[tut copite Pe chipul lunii, mult, ca o pecete. Goan[ de frun\i, care-au iscat comete, Au =ansa grea de-un gol s[ ne achite.
'& Din moartea lor ei înc[ vor învinge, Dând sens înalt stejarilor, Carpa\ilor! Vine-o fântân[, parc[-a= spune: Fra\ilor! Noi am uitat, noi nu mai =tim a plânge?!
ANATOL CODRU
De unde se aude c[-n nunt[ clopotire... O clip[ nu-ntârzie s[-mi creasc[ iarba raiul +i-n dragoste sa-mi tune îndr[gosti\ii, caii, Pe floarea lor, când duhuri necheaz[-a p[=une, Îndragosti\ii, caii, picta\i cu rug[ciune.
Fulger[-n ceruri coame, =i-mi galopeaz[-n datini Salb[ticie sfânt[ de forme =i de patimi, La masul cel de noapte cu luna lâng[ piedici Cu iarba-mb[ls[mat[ înduio=ind cu predici, De unde se aude ca-n nunt[ clopotire Cu-nduio=iri de nuf[r în calul f[t =i mire, Cu lacrime din lacrimi, ca roua, mai aprinse, Pe coasa ierbii lumii, ca s[-mi aline plânsu-mi...
Capitol ]n istorie
Eu pledez pentru =aua calului la muzeu, Înc[ pentru =aua calului pe =ira spin[rii muzeului Pe drum de zloat[, sub cer de cri\[, pe timp greu, C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i trecutului eului.
PIATRA DE CITIRE
Pergament tescuit în tom e fiece =a a calului, În goana Omului, c[l[rind arme pe cal, Înc[ în[l\area Lui pe coama calului-piedestalului, Înfipt în istorie ca un pumnal.
''
Cal pag, cal mag, =a roaib[, cal rob, Ca o min[ de mangal exploatat[ diagonal, În care r[zboaiele-mi îngrop, în care gre=elile-mi dezgrop În fa\a genera\iilor viitoare, ca-n fa\a unui tribunal.
Noi pa=tem =ei, =ei c[l[resc arme, caii sunt timp. +i ochii no=tri roureaz[ ierbi, amintind cai. O, goana =eilor far[ cai, o, =ei c[l[rind ierbi, amintind câmp, O, generali l[crimând, o, ploi fulgerând în muzeu, ca-ntr-un rai!
Numaidecât la muzeu râurile =i, cu flamur[, mun\ii, Înc[ toate podurile =i locomotivele Revolu\iei, +i, neap[rat, =aua calului pe =ira spin[rii muzeului, C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i viitorului eului!...
O, m`nzul, o, f[tul...
Vine mânzul la maic[-sa +i se plânge de stele, De ierbile rele în lapte, La maic[-sa. Dar fruntea parc[-i fuge-ntr-un nour.
Copitele caut[ \â\ele pietrei. Coama d[ ghimpi, =i-i chip c[-o s[-l certe, Când fruntea-i amurge parc[-ntr-un nour. O, mânzul înc[ ar vrea s[ se joace, S[-=i tremure-n goan[ formele tinere. N[scutu-s-a joi. Oho! Iat[-i vineri. E sâmb[t[-acum, =i ar vrea s[ se joace. Ci maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele, Unde-o p[=une de drag te omoar[. O, lutul îl leag[ cu dor de picioare, Când maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele. O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea S[-=i lege de \arcuri fruntea =i pasul... +i mânzul se dase-ntr-o nunt[ cu-o pas[re. O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea... Acum vorniceii \in iarba de mân[, Se roag[ de coas[ =i stelei se-nchin[...
M`nzul 1
Mânzul... Care a fost o dat[... S[rutând cu botul stepa Manzu-i lacrima =i spada Laptelui din \â\a iepei. Înc[ vânt, si înc[ luturi, Galop[ri ascunse-ntr-]nsul,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Nechezat de la-nceputuri, Pe când nu era nici mânzul; Înc[ goana =i viteza, Repezit[ din copit[, Zmuncitur[ din ov[zul Taina lui neogoit[. Of, =i când gemu \[râna, Peste ierbi se-ntinse mâna Din nimic sa mi-l adune, Din durere =i din spaima Na=terii ce i-a fost dat[... Prea era frumos al naibei, C[ci l-a z[mislit p[catul. +i l-am pus atunci s[ joace Focuri mari mocnite-n stepe, Sângerau într-însul macii, L[cr[ma\i în ochii iepei. +i vuia vârteju-n coam[, Iar în mu=chi gemea p[mântul, +i din fuga ceea, Doamne, Se scorni pe lume vântul. 2
Ochiul mânzului pustiul Îl suia de sub copite. +i urca în cer sicriul Lumii cele du=m[nite, +i foiau a groaz[, Doamne, Timpii, cerul s[-l închid[: Printre legi =i printre oameni
Cai =i timpi s[ se ucid[. Omul sta într-o s[pt[mân[ Cu nimicu-n cing[toare, Vrând frumos, mai c[tre mâine, Om cu om s[ se doboare. Ce-a fost mânzul, ce-a fost timpul, Mult prap[d s[ se întâmple? ...Era semn de groaz[, Doamne, Între timpi, =i cai, =i oameni... 3
Vânt r[pus. +i mânzu-n spume, N[v[lise-n coam[ cerul, +i mi-l ar[tase lumii, Copiat dintr-o durere. Iar pe el porneau s[ cearn[ Goluri mari din golul stepei, +i-l durea matern în carne +aua lui din pielea iepei... 4
Of, da mânzul era cal Smuls din propria fiin\[. Laptele din buze-oval I-a facut de piatr[ din\ii. +i s-a r[sucit la om, Alinând în el necazul, Îns[ omul era domn +i i-a sfârtecat grumazul. Of, =i cum am plâns atunci,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Când am fost, când nu eram, Blestemând =i chin, =i munci, +i cel om, ca mi-a fost neam. I-am dat ap[ la uluc Era lumea în amiaz[ +i i-am pus din urm[ plug, Ca s[-i îndulcesc necazul. Of, da el mergea t[cut Mai spre azi s[ se g[seasc[ +i potcoava l-a durut, C[-a pornit în sus s[-i creasc[. +i s-au ra=chirat în os Fieru-avan =i focul mare +i mi l-au pornit frumos În direc\iei vuitoare. ...Mânz din mânz atunci se-nvinse, C[ci mu=c`nd în din\i z[bala Mânzul a=eza într-însul În\elesuri de metale... 5
Caldarâm cu iarba-n patru O pasc boturi de rezin[. Iarba-n din\ii lor se ceart[, La o mas[, cu benzina. Dep[rt[rile fac treceri Undeva c[tre uitare, +i-ntr-acolo mi-l petrece Timpul mult =i timpul mare.
!
" Numai dorul st[ s[-i cânte Mari învingeri ce-o s[-i vie, Când va pune-n el p[mântul R[zbun[ri de-o ve=nicie. 6
Oh, pe z[ri c[tre uitare Timpii merg pe mânz c[lare, +i ascund în timp neutru Sensurile-i din[untru.
Dep[rtarea joac[ grea În ochi mari =i sub copit[. Idolii de fier în =a I-au înfipt în coapse pinteni. Fruntea doarme-n n[scociri, +i-ntr-o linie aparte, Ca pe-un turn de amintiri Ora într-un ceas de piatr[
7
Mânzul s-a trezit uitat, C[ci a fost din el mutat C[tre grav, c[tre mistere Cu-n\eles de cai-putere...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
8
Ce-a fost mânzul la-nceput, Dac[-n el e timp trecut, Fulgerat în proiector Cu-n\eles de viitor? A= vrea ora s[-mi r[spund[ Cu secunda ei rotund[, Cum se n[scocise mânjii Cu ideea despre dân=ii.
C[ spre alte a=ez[ri Vor fi dou[ vârci pe cer, Peste bara nalt[-a lunii Gând =i mânz s[ se r[zbune... 9
Era marele-nceput, Când se azvârli din lut Mânzul, osp[tând j[ratic; Sprijinindu-se-n copite C[tre patru infinituri Cu scheletul matematic.
C[ci la baz[-avea p[mântul, Îndârjit s[ calculeze Câte cifre-ncape vântul, Când se toarn[ în vitez[.
#
$ Avea unghiu-n simetrie +i t[iat pe vertical[ Cu-o necunoscut[ vie Cu nuan\e de metale. 10
Caii dorm în \intirim, Foc albastru suie-n coam[. Sun[ clopot de aram[ Galop[ri pe caldarâm.
Au îmb[trânit =i dorm Cu potcoavele-n afar[. Fierul strâmb prin vânturi ar[ Ca prin ierbile ce dor. Iarba cânt[ dat[-n spic, Vaduvit[ de s[rutul Cailor ce-ngra=[ lutul, Legând anii la oblânc.
Iat[-i dorm. +i sun[-a piatr[ Nechezatul lor departe... 11
Cai de piatr[, dac[-au fost, Caii to\i au fost ca roibii... I-au zburat prin vânturi corbii...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Poate c[-a urcat în stele Trupul lor pe înserate, Undeva s[ se în=ele, C[-au murit, c[-au fost odat[. Luna, pus[ în potcoav[, A r[mas pe cer s[ sune, Herghelia de prin slav[ S-o alunge, s-o adune.
Coama-dung[-n asfin\ituri Au pornit s-o pasc[ vânturi. +i se urc[ clituri-clituri Trop[itul din pamânturi. ...Simt prin aer un framânt +i m[ uit cu-nfrigurare Cum ies negri din p[mânt C[tre noapte arm[sarii. 12
Frunzulean[, iarb[ gras[, Mi-a fugit mânzul de-acas[ +i-a plecat c[tre departe, C[tre \ara lui de piatr[. Prinde-l-ar un b[ietan Cu nas cârn =i p[r b[lan, Dec`t mine mai avan. Duc[-se s[ mi-l adune
%
& Undeva dintr-o p[=une Cu iarb[ dat[ cu lun[. S[-i dea ap[ de izvor, Curs[ prin piatr[ de dor În uluc de meri=or. S[ bea mânzul, dac-o vrea, Cântul meu =i lacrima Din copil[ria mea. +i-apoi s[ m[ duc[ iar În cel codru de stejar Cu otav[ de cle=tar, S[ m[ uit în ochii lui Mari ca apa cerului, Grei ca piatra dorului. +i s[-i v[d la el în scar[ Anii mei cum se coboar[ C[tre lumea de motoar[. S[-i arunc frâiele-n coam[ Cu-nceputuri de alam[, Când s-o dep[rta în toamn[, +i s[-l v[d cum pleac[ lin Undeva printre ma=ini C[tre ziua cea de mâini... Iat[ mânzul, iat[ nu-i. Of, ochii lui, of, coama lui!
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Pl[cerea de-a min\i cu flori... Nevoia de a soma color, De a rupe tropul în m[sele, De a s[tura rima cu stele, De a trage fraza pe picior Urnind în patul tuturor Pl[cerile purcese grele Din guri sc[lâmbe =i tembele Puind din neputin\a lor Dorin\a De a min\i cu flori...
Ecua\ii parabolice
Nu =tiu care-i unu, Doamn[, dintre noi. F[ din mine, Doamn[, exemplarul doi, Indigoul aib[-l tirajat. Atât, S[ r[mân acela=i unu infinit. Nu fura întregul semnului impar Împ[r\it la unu, r[mân unu dar, Sunt al t[u, cu care te-ai fost definit. Unu =i cu unu dau ceva =i-atât.
|ine-l =i men\ine-l la ce-i soarta lui, Unul, c-ar fi altul, n-a fost =i nici nu-i, Chiar de-ar fi acela=i, tot mai altul îi, Exemplarul ultim, dar acel dintâi.
'
Scade, dar adun[, totu-i în zadar: Unu-i pân la moarte cel mai unitar, Care e ce pare c[ ar fi p[rând Unu f[r[ unu pân la infinit...
***
Po\i arunca în mine cu flori, Po\i arunca în mine cu pietre Te iubesc. N-o s[ mor: M[ iube=ti, Petre. Lacrima timpul ar[-mi-o, Gura n-o s[ te certe. Te iubesc, Mario. E=ti Ve=nic, Petre.
Scrisoare
Lui Gh.Vod[
Tu, lemn întru-ales =i adânc la sunare, +i so\ia Dumitale ca o ploaie fierbinte, A\i putea ctitori Minunea cea Mare Copilul-vioar[ cu strunele sfinte.
Un cer ar fi-atuncea între voi s[ se-adune, De parc[ v-ar curge grâul pe fa\[.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Grija cea mare iscat[ pe-o via\[ S[ v[ munceasc[ în cump[na lumii.
+i cum jocul cu via\a se joac[ în doi +i-o alt[ avere de voi nu se leag[, Juca\i-l, cum parc[-a\i c[lca pe trifoi Cu aburul gurii nasc`ndu-v[ Dragul...
Lacrima, duminica
+tiu c[ nu mai este-a=a, Nici altfel =i nici cum poate Fi iubirea mea a ta Totdeauna niciodat[. Am t[cut =i tu ai zis: Las-o, piatr[, c[ e bine So\ eu \ie, tu fântân[, Mie soa\[ într-adins. Me=tere, o, dumneata, Din adâncuri mai adânc[, Sfânt[, care-o s[ te-nving[ Lacrima-i, duminica Bea-o, ca într-o s[rbatoare, De durere, când \i-i bine. Gura-mi s-a facut p[gân[, Fruntea mea-i cotropitoare. Dor =i ur[ la un loc, Nu e chip s[ te mai aperi, Aste lacrimi nu-s de ape,
Când iubesc, le =tiu de foc. Ia-le-n palm[, ard[-\i mâna: Cum iube=te fântâna Nu iube=te nimenea. Lacrima, duminica...
Magic[
Când a fost, C[ nu eram, Am venit, C[ \i-am fost neam. Tu, de=i nu mai Erai, Nu-i exclus C[ te gr[beai
În întâmpinarea Mea. Eu Mereu pe-al[turea.
Ve=nic, Cât mi-a fost de mers, S[ te caut, S[ m[ pierzi...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
}ntre via\a ta =i-a mea Mai cu rest, mai f[r[ rest, Cu-acest text f[r[ subtext, Doamn[, vin s[ te contest, S[ n-admit ce \i-ai admis Cu permis f[r[ permis, În cuprinsul necuprins Chipul t[u în Paradis. Cu ce drept, cu f[r[ drept, Ai f[cut ca s[ accept Dreptul t[u, c[ n-a= fi drept, C[ ar fi, c[ nu mi-ai fi Floarea scrierii dintâi, Cartea mea de c[p[tâi, S[ nu =tiu c-ai fi c[ e=ti, Vestea bun[ altor ve=ti Cu de dor s[ m[ tope=ti. Parc[ nu \i-ai mai afla Inima, c[-ar fi a mea, B[tând chiar în st`nga ta. Parc[ n-ai mai =ti c[ po\i Printre-ndr[gosti\ii to\i Soarta s[ mi-o joci la sor\i. Parc[ da, =i parc[ nu, Parc[ e=ti, =i nu e=ti tu, Pleac[, dar[ nu te du. Parc[ nu, =i parc[ da, Între via\a mea =i-a ta, Du-te, dar[ nu pleca.
!
" Toate-mi sunt ca un blestem. Peste vremi din alte vremi, Te alung =i mi te chem, Te alung =i mi te chem...
Asonan\[
Cine ne-ascunde unul de altul? Parc[ Între mine =i tine-i neantul. Iart[-m[! Iubirea mea ve=nic[, ixul, Vis poliedru, H[ul =i piscul, Crede-m[.
Numai steaua, de-ar fi s[ ne \ie O raz[ pe frunte , O clip[, o or[, o ve=nicie, Dar unde-i?
Tot necuprinsul ne strig[-n surdin[. Tu? Lips[. Un soare pe altul de-ar fi s[-l lumine Eclips[-i. Crugul se-ncheie mereu în t[cere Adânc[ =i mut[. Radical la puterea lui zero, Necunoscuto
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Ghioc
Semn al blestemului gura. Ochiul cum într-o oglind[ te-ai îneca Atâta iubire =i ur[ E-n dumneata. F[r[ pereche E aceast[ t[cere în dumneata, Cum te-ar r[cni =i tr[da Cei mu\i cu urechea. În dumneata E o dulce minciun[ Înflorit[ de unii, De cineva.
O, în dumneata. O, numai nu inima...
+i alunica
T[riile în ochii t[i se zbat Ame\itoare,-apoi adorm =i plâng, +i buzele paharului te frâng Cu-o nesupus[ vrere de b[rbat.
Pier zâmbetele tale =i n-au rost Nici lacrima, nici p[rul de olmaz, +i alunica pus[ pe obraz E-un punct la frumuse\ea care-a fost.
#
$
Ora unu, de p[m`nt
Hai s[ facem focu-n or[, Draga mea. Ce-nalt[-i clipa, Care-\i v[lur[ piciorul, Care-mi bântuie aripa. Timpul e ca melcul, doarme Într-un cat de ora-n dung[ +i ca melcul scoate coarne Boiere=ti, s[ ne împung[. Dac[ urci pe timp c[lare, O s[-ajungi în ora =apte, Unde scap[r[ hotarul Dintre alb[ zi =i noapte, Dac[ \ii timpul de mân[, Totdeauna vii acas[, +i pe cer e lun[ plin[ Într-un sfert din ora =ase Cea mai drag[ or[ mie. C[-i încins[, cum e fierul
A trecut o ve=nicie... Uite, drag[-i ora zero, +i coboar[-n infinit Ora unu, de p[mânt
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Boccacio, 71 1
Parc[ =i azi o v[d cum vine toat[, +i-i joac[-n coapse luna-n jum[tate, S[-\i ard[ mâna, s[ te deie gata. Când î=i salt[ piciorul printre flori, Parc[ te joac[ dracii =i te prind fiori, C[ de pl[cere mai c[-ai vrea s[ mori. Dar a f[cut pe-al[turi =i s-a dus Cu unul Gheorghe, nalt pân[-n cartuz, Cu cizma crea\[ =i c-un dinte pus. El o ducea pe bra\e la ai lui S-o vad[ tot norodul: alta nu-i Mai de frumoas[ =i mai de st[pân[ Pe sânii ei =i pe ghiocul mânii În care-i cre=te s[ nu-i fure nime. Eu am r[mas cu limba-n gur[, cuc, Dar nu m-am dus la crâ=m[ s[ usuc, M-am aruncat pe pluguri de cu zori +i am arat jur-împrejurul lor Gr[mad[ de p[mânt, sa creasc[ dor. Da-n primavar[-a fost, c[ am v[zut: Venea frumoasa c-un ulcior de lut Pe toart[ cu gherghef =i-argint b[tut. +i când s[-l v[d aproape cum era Ulciorul cela care ma durea A fost feciorul ei. Era firesc S[ vin[ el, când dân=ii se iubesc... +i am plecat în târg peste un ceas,
%
& +i m-am tocmit s[ cânt din contrabas La un taraf. De scârb[ =i necaz. Cu timpul mi-am f[cut =i-o meserie, S[-mi curg[ banul drept, nu-n =mecherie, C[ aveam de gând s[ îmi aduc Marie La casa mea, din centru, c[ mi-au dat-o Oamenii (cu alt[ vorb[, statul), C[ am lucrat pe cinste toat[ data. ...Când m[ gândesc c[ tare-a fost frumoas[, Cu luna frânt[-n dou[, pus[-n coaps[, Inima nici ast[zi ca m[ las[. Dragostea, m[i tat[, e ceva, Care n-o prinzi cu ochii =i-i a ta. Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns. S-au potrivit, s-au în\eles s-a dus! N-ajut[ nici o jalb[-acolo sus... +tiu, s-or g[si de-acei ce scriu prin c[r\i, C[ umbl-=i eu cu vorba-n dou[ p[r\i S[-mi scot pârleala =i pe al\i s[-nva\. Eu, la un vin frumos care se bea, V-am a=ternut ce =tiu din via\a mea, C[ ce am eu cu soarta [luia, Care nici el nu e st[pân pe ea?.. ...Frumoas[ fat[! Uite-aici m[ doare, Dar are so\ =i-aceasta-i întrebarea... 2
Cu miez de nuc[ o-mbuibase m[-sa, +i straie i-a facut numai m[t[suri
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
De-acele chineze=ti =i de Bender, Cu-argint pe \es[tur[ =i cu fier, C[ îmbr[cat[-n rochii, când era, Str[lumina ca focul =i frigea. Când î=i punea în p[rul ei o floare Te culegea, de inim[, salvarea +i te ducea s[ ui\i =i drumu-acas[, A=a era ho\oaica de frumoas[. Ea n-a muncit în câmp, nici în gr[din[, S-a rotunjit la umbr[ pe-o perin[ Cu fir lucrat =i broderie fin[. Ci fra\ii ei, prin târguri =i departe, S-au dat la treab[ bun[ =i la carte: Vin cu nevestele, =i acelea înva\ate, C[ \i-i mai mare dragul sa le vezi pe toate, Cum potrivesc =i umbl[ prin ograd[, S[ înfloreasc[ lucrul =i sa ard[. Lisandra? Cum a fost =i mai înainte Parc[ o vars[ so\ul din oglind[, S[ o a=eze sus pe la icoane, Legat[ pe din p[r\i cu celofan[. Nici s-o atingi cu vorba, c[ o scuturi De pudr[, de vopseli =i cele multe Ar[muri, tinichele, petre scumpe. (La t[ietura rochiei poart[-un cap de vulpe...) +i-n degete inele, ca sultanul, Parc[-a v[rsat pe mâini aliotmanul. Amar ce mai iubea ho\oaica banul, C[ num[ra =i zim\ii la copeic[, De înghe\au buzunarele la neica.
'
C[ci el e prost, de=i are ma=in[. În locul lui a= ap[sa pe frân[: S-o mai opreasc[ din luat cu mâna. ...O \ine, c[-i b[lae, cu de-a gata, +i-o teme foc, =i mai s[ dea-n p[cate, Lisandra, când se uit[ într-o parte... De-ar fi a mea... Las[ pe mine a= face S[-i sar[ moftul =i s-o v[d c[ tace. I-a= spune, cum =tiu eu: Ascult[, doamn[, Ia-\i fustele, parfumul, geamantanul +i da-i nainte, c[ trezesc vecinii, S[-mi pun[ de b[ut, c[ fac un bine, De =coal[ s[ le fie la oricine... Dar nu-i nevasta mea =i-aceasta-i r[u, C[ =tiu ce-a= face =i ce-a= drege eu. Cum vine asta: de h[leala d[-i, Pune-i m[rgele scumpe =i cercei, +i ea s[ mi te \in[ sub c[lc[i? 3
Busuioc crescut în poart[, Unde s-a n[scut =i tata +i-a iubit =i el o fat[, S-o poarte la mâna dreapt[, Cu inel de r[m[=ag, S[-i pun[ jur[ri pe prag, Când i-a fost ceasul mai drag. Lumea n-a crezut =i-a zis: Mândru e, dar nu-i precis,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
C-ar s-o fac[ ]ntr-adins. Mama, c[ era o floare, Când o pui la cheutoare, S-a gândit c[ tocmai are Prilejul la m[ritare +i-a s[rit pe bra\ul lui, Bra\ vârtos, pe-al tat[lui, C[ci ca tata altul nu-i De frumos ca mama lui. Îns[-a fost, c[ s-a-ntâmplat Mai altul de cum a dat Gândul ei la m[ritat, C-a zis tata: Titian[, Te-am iubit, fat[ b[lan[, Când d[-n floare maghiranul. A fost dragoste de-o noapte, Când ghice=ti merele coapte +i le furi mai mult cu =oapte, S[ltat[ de sub\iori, De ce-ai spus c[ m[ însor, Lumii toat[, de cu zori? +i acum î\i vrei în cas[ Floarea ta de chiparoas[, Care când a fost culeas[ Sâmb[t[ dup[ ameaz[. Eu a= vrea s[ fiu fl[c[u, +-apoi afl[ c[ mai vreu S[ fiu mândru, =i tot eu Bun de dr[gostit mereu, Tot de flori, ca tine, cum
S[ le v[d florite-n drum Cu trei fire de parfum
Maica mea, cic[, a oftat +i-a n[scut fecior în sat, Care-a scris cu matostat: Busuioc, =i înc[-o dat[, Am iubit, dar nu ca tata, Dragostind pe apucate, Am cules pân am ales Floarea cea de în\eles, Când dau toamnele-n cules +i r[sar de dup[ flori Flori rotate de feciori Cu casa în sub\iori... 4
Rostul t[u de fat[ mare St[ ascuns într-o br[\are, Sus, la coard[-n casa mare, Unde strig[-n grind[ locul +i se coace busuiocul Cu s[mân\[ de deochiu. Am v[zut c[ era grâu, Pus în coapsa ta =i-n brâu, Spic m[=cat, ca val de râu. +i-am v[zut, c[ trecea unul Sub\irel, a=a ca struna, +i-avea secer[ pe um[r. Am trecut =i eu pe-aproape, |ineam vorba sub pleoape,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Dar s-o zic n-am vrut socoate. Era tot acel fecior, Cu fruntea de alior +i minciuna de trei ori. Tu-ai s[ltat =i ai f[cut Dou[ vorbe de-mprumut, C-a fost greu s[ spui ce-ai vrut +i-ai zis, Gheorghe, uite, eu, +-apoi tu, c[ e=ti fl[c[u, Dac[-o faci, \i-i dreptul t[u. Eu a=tept, de, cum m[ =tii, C[ci de tine drag[-mi-i, Cum mi-a fost =i mai dintâi... El cu-o floare-n p[l[rie, S-a g`ndit =i-a zis: Marie, Auzi iarba din cîmpie, Tinerea =i se ml[die? Eu m[ duc s-o fac m[runchi, S[-i pun mâna pe la junghi, Când s-o frânge în genunchi. +i apoi m[ întorc pe zori, Cum \i-am spus de-at`tea ori, Dac[ nu de vreo trei ori. Tu atunci ai scos afar[ Busuioc ce da în floare, S[ se scuture-n c[rare, +i ai zis: m[i Gheorghe, =tiu, C[-o s[ vii =i mai t[rziu. ....................... Gheorghe-n iarb[ pân la brâu
!
5
"
Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat s[-=i face pui Într-un cuib al nim[nui. I-a spus lumea: nu se poate S[ te dai, a=a, de-o dat[, Când o mân[-o vrea, =i-o cat[ Alt[ mân[ mai pe alta. Floare dintr-o m[r[cine, Care înflore=te bine Numai când o \ine-n mân[, Ea nici a-n\eles c[-i slut[ Treab[, dac[ o s[rut[ Gheorghe ca pe-o al[ut[. El, fecior de om n[uc, Parc[-=i puse boii-n jug, De-a arat pân[ la fund Dorul fetei [l z[lud... ...Eu acuma, ce s[ fac? Blestem cucul în copac, Cosând lacrime pe-un ac, S[-i în=ir m[rgele lui, Dragului, al Gheorghelui, Care nu-i =i-al ori=icui În cuibul, al nim[nui
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
6
Gr[iesc florile pe-afar[, Ca sc[pa=i din sub\ioar[ De trei zile câte-o floare, Când ai scris cu ele-n gând Trei ulcioare de p[mânt, Care s-am împlut plângând. C[ci în lutul lor f[cea S[ se n[rue o stea, Care-n um[r m[ durea. Eu am mers pe jos, m[i, m[i. Dou[ dealuri =i trei v[i Pân[ la genunchii ei +i i-am spus c[-ntr-un ulcior, Cel dintâiul, e cu dor Limpede ca un izvor, +i-n al doilea, ca se are Pus[-al[turi cu o floare, Inima care m[ doare. Cel de-al treilea plin e ochi De f[cut =i de deochi Cu blestemul la un loc. Îns[ ea bine-a vazut, C-a fost cântul meu durut, Ars în vasul cel de lut. +i-a turnat în trei p[hare Dou[ lacrime =i-o floare, Când o plânge omul mare. +i mi-a zis s[ beau de primul, +i beau primul ca str[inul,
#
$ Ca s[ nu m[ vad[ nime. +i-am baut otrava toat[, C-a r[mas =i jum[tate, S[ o beu =i alt[ dat[, Cum =i tu puteai s-o bei... Pe trei dealuri =i trei v[i M[ dureau genunchii t[i... 7
Fir de carte, iart[-m[, De m[ prinde-o patim[, Dr[gostesc cu lacrim[. Mai întâi de la m[rgele, +-apoi mai în jos de ele Pun trei s[rut[ri a mele. Slujltor de gur[ dulce, +optesc gurii s[ se culce, Nu cumva s[ se usuce. +-apoi unde m[ pedeaps[ Mâna ei care m[ las[, Unde-i \ip[ pui de coaps[ Dac[-l iau în palm[ doare, Fir de floare cu dogoare, Unde-i s[-nfloreasc[ o floare. +oaptele ni se str[mut[, C[ci fac lacrima s-auda Genele cum se s[rut[, +i spun tare, s[ se =tie: Tân[r[ de iacomie, Î\i port floarea-n p[larie cu mândrie
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
8
Am s[-\i cânt de-ntâiul p[rul, Fruntea, dac[-n p[r mi-o n[rui +i-\i mai cânt =i fruntea ta Cu un neg de acadea. +i-\i mai cânt geana sub\ire, Ca buchia de amintire, Ochii neap[rat \i-i cânt, C[ au negru de p[mânt. Buzele, ca dou[ frunze, |in s[rutul meu pe buze. +i un degete la mân[ Cu inel de anasân[. S[rut piep\ii, c[ palpit[ Vârful piep\ilor ispit[. +i-apoi iscalesc hârtie C[-\i voi s[ruta calcâiul. +i c[ mult ce te iubesc, Iat[ jos m[ isc[lesc: Om de codru =i de DOR, Care nu-i fecior din flori, Când era la cânt[tori. Codru-i tân[r de trei ori... 9
...Floare =i din calendare, Drag[-mi-i =i foarte tare La rând scris o cititoare, Când cite=te-n gura mare
%
& Buchia cu-o s[rutare. A citit =i-a scris mai jos: E s[rut cu dus =i-ntors, C-a scris cu peni\i de os +i cerneli de abanos Scriitor =i om dracos... Tocmai e a=a cum spui, E s[rut ca-al nim[nui, Scris cu buzele \ugui, Unde e frumos s[-l pui... Cititoare ce nu iart[, S[ruta-\i-a= dintr-o parte Degetul, ce arde-n carte Buchia încondeiat[, Ca fata nes[rutat[. Pune-\i-a= s[rutul tare De trei ori pe fiecare Degete cu o-ntrebare Ce-o gânde=te omul mare Cum de ai f[cut întâi, S[-mi pui aripi la c[lcâi, Luna când pe-afar[ îi, Cum e frunza de gutâi, S[-mi las cartea-ntre coper\i Cu trei s[rut[ri la p[r\i, Ca pe jalb[ trei pece\i, +i s[ fug unde cite=ti Toate semnele pe de=ti, Când te faci c[ dr[goste=ti Scriitorul care-a scris Cu pana de ametist
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Doua sarut[ri c-un vis. Fiecare s[rutare Scris[ e cu buche mare, Maica ta cine te are!..
Peisaj marin
Ochii i-a pr[dat lumina. Aeru-i buc=it în saci. Valul l-a-nghi\it rechinul, Marea fat[-n scoic[ draci. Dep[rtarea nu se vede: |[rmul e mâncat de b[rbi. Fetele se coc pe pietre, Babele-n nisipuri fierb:
Le mijesc sub bol\i c[lcâiul, Ca un ochi de bour, greu, Ca s[ li-l s[rute-ntâiul Dintre nouri Dumnezeu. S-au =ters gene =i pleoape, Firea a r[mas c-un ochi. Iadul mi=c[ pe aproape Lungi castroane cu uncrop. Vara doarme sus în plop. Mi=c[ din nisipul apei Un c[lcâi ca un ciclop...
'
!
Pelerini
ANATOL CODRU
Din trunchiuri de cire=i au fost goni\i afar[ |iganii, unde-n lume li-i traiul foarte str`mb, De=i nici o z[bav[: cu timpul sub\ioar[ +i visul în turetce înfipt pân[-n carâmbi, Se duc în patru vânturi, cu drumul prins de zgarda Dul[ilor ce latr[, mai mult din obicei La turta lunii care, pe cerul cu smaralde, Pare un ca= de aur pe-pentru puradei, Care tânjesc a boal[ de mult tabac în pipe, Mai potrivind pe focuri pupat, de pus la cai Argint =i aur, care, fiind topit în prip[, O fi s[ le grabeasc[ ajungerea în rai, Unde vor merge-o via\[ pân se vor =terge-n noapte, Pân[ vor trece în trunchiuri de cire=i, Statornicind un drum mereu purtat în spate, Mereu într-o sperant[ c[ ei sunt cei l[ie=i, St[pâni a toat[ lumea, de=i în suflet parc[ Atin=i de-o b[nuial[, c[ le e foarte strâmt, }=i ard pe ei catranul, depus de mii de veacuri, Murind încet, c[-s mândri de felul lor c[ sânt...
Soroca-deal
E chef mare la boieri, Rada c-un co\car petrece... F[, te strig[ luna-n m[r, Du-te, f[, c[ veacul trece.
PIATRA DE CITIRE
Las-o, m[, c[ e de zer, +i-i ca soarele de rece. Tot a=a a fost =i ieri Ora nou[ dup[ zece.
Ba o fi c[ e hanger Bulicher pe buza tecii, Neam de plea=c[ de muier Care nu mai vrea s[ plece. Auzi, f[, m[ umfl[-n n[ri Zburda c[rnii din turetce.
E chip...
Fug stânile sc[pate-n trap, Ci eu privesc ciobanii, cum Î=i vars[ turmele în cap +i pleac[ în \ara lor de fum.
E chip c[ nu se mai întorc, C[-n zare, când dispar, deschid Înalte co=uri, care torc Din via\a lor de antracit. Acum sumanele c[lari Înf[\i=eaz[ glugi de ani +i las[ goluri de ciobani, T[l[zuind pe dep[rt[ri...
!
!
Cronica s[pt[m`nii
Pe curmezi=ul dep[rt[rilor, Jig[rit =i slab, De-i po\i num[ra coastele, Un vânt, O creatur[ bicisnic[, Un telegar pe-achipuitelea Din rupturile Asiei; +i \[rani lemno=i, Tra=i la rindea, Cu bost[n[riile în plase uria=e, Tr[gându-le-n genunchi, Prin b[l[rii =i înjur[turi, Prin g[ri =i ocoluri de control La ora=; +i liceenele nubile, Doldora de pânzeturi belisime, Dând bâ\a în matematici +i înv[\[turile umanistice, Cu pulpa picioarelor împlinit[ în p[cat +i sânii îmbârliga\i de june\[, Pichetând în fa\a B[ncii Na\ionale; +i în spatele Parlamentului B[ligar tragic, Indezirabil =i scabros, Ajutoare =i aghiotan\i, Mu=i\[ =i atingere cu pedeapsa, Profe\ie =i încredere oarb[; +i doamna num[rului impar
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Al pre=edin\iei de ocazie, Cum se obi=nuie=te de la o vreme; +i eu carele, contra nelegiuirilor +i nedrept[\ilor de S{PT{MÂNA trecut[, Umblu cu SÂMB{TA împu=cat[-n spinare...
Sireaca naivitate...
Domnule deputat, Mult Stimate domnule ales, Dumneavoastr[ mi-a\i spus odinioar[ O jumatate de kg de vorbe, Dar a\i luat pentru ele din haznaua statului Cât pentru nou[ =i un sfert. Ho\ie, donmule deputat, J[cm[neal[ în amiaza mare, Gogo=i =i la anu-a=teapt[, deamu, Ca nu v[ mai cred. Doar alta ne-a fost învoiala: Eu votez partea, Iar m[t[lu\[ imi speli obrazul, Pentr[ c[ am cutezat, nu? Pentru c[ am isc[lit, Pentru c[ mi-a\i f[g[duit Dup[ volumul muncii, bine-n\eles, Dup[ randament, bine-n\eles, Dup[ pricepere, bine-n\eles, A=a, patru ani A=a, pân[ m[ ia dracul,
!!
!" C[ tot n-o scoate\i cu bine, C[ de unde? Dac[ nu-i de diminea\[, Nu-i =i pace?! Vorbe în dodii, domnule tovar[=, Sticle\i =i baliverne, Aliv[nci =i câine împu=cat. A=a, ca s[ v[ afla\i în treab[, A=a, ca s[ mai trage\i de timp, A=a, ca s[ mai prinde\i la osânz[, Pe când noi, i=tlal\i, S[ ne sc[rpin[m în cap, Sa batem din buz[, S[ belim =i mai departe +i mai de-a volna P[pu=oiul chestiunii, Sireaca naivitate. Halal de a=a...
La acest sf`r=it de mileniu (manifest)
Stimat auditoriu, Important acum E s[ oprim Planeta, M[car pentru o clip[, M[car pentru un sfert: S[ tragem =i noi de echilibrul Universal, De cutia lui de viteze,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
De cutremure, +i de alte h[r\uieli naturale, Sociale, Bilaterale, Catastrofale =i de cast[. S[-i punem talaghirul, S-o priponim Mai în dreptul Capricornului, Mai la stânga de Gaura Neagr[, S[ vedem =i noi, barem, zdruncinul +i goana pe loc a învechirii noastre de peste tot S[ o strunim, S[-i lu[m pulsul +i proba de sânge, S-o r[z[luim De inchizi\ie, Opozi\ie +i tranzi\ie. S-o mai cercet[m la fasoane, La Coasta de Filde=, La vârful cu Dor, S[ mai reducem pe cap de locuitor ghilotina, nicotina =i insulina, C[ de ce adic[ am l[sa-o de capul ei S[ huzureasc[ S[ ame\easc[, S[ deie prilej
!#
!$ De opinii în contradictoriu Cu oportunitatea Acomod[rii noastre la democra\ie, revolu\ie =i involu\ie? Trebuie pus[ la punct. Avem toate argumentele S-o prigonim de pe orbit[, S-o deconect[m de la sursele Atrac\iunii Universale, De la progresele altor posibile Civiliza\ii. S-o avem, pân[ la urm[, una =i bun[. Citez: Pentru toate genera\iile viitorului Nostru luminos (am încheiat citatul). Trebuie, zic, un vaccin, Trebuie sanc\ionat[, Trebuie întoars[ pe dos. E un motiv serios de înc[ierare Starea ei de infidelitate, De flirt +i cochetare Cu modernismele =i postmodernismele Planta\iilor de m[rar conven\ional, De ceap[ mecanic[, De p[rere bufant[ +i abracadabra. Trebuie, în sfâr=it, trezit[ La con=tiin\a de neam mucalit. Dar pân[ acolo mai e,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Dar pân[ acolo mai e de spetit La pr[=itul +i belitul porumbului pe arie, E mai de n[scut cei un milion De cer=etori milionari, E de înmul\it cu zece procentul dobânzii La banca ideilor cu ner[spundere nelimitat[, E mai de achitat impozitul pe valoare redus[ La roman\ele cu cifru =i buci de Smarande. Mai trebuie, pân[ la Apocalips[, pu\in[ ra\iune, Pu\in[ zbatere de gând, Pu\in[ bântuire de sine, Pu\in[ r[d[cin[ =i durere
S[ mai p[str[m ceva, C[ tot o înviere din mor\i are omul, Tot un spor de visare, Tot o r[t[cire =i o întoarcere la ale sale. Astea sunt îndemnurile Pe care vi le adresez, Domnilor stima\i optzeci=ti +i nou[zeci=ti, Eu, care v[ salut cu bucurie +i speran\a C[ o vom mai discuta, C[ o vom mai rosti Componen\a =i importan\a lacrimii La acest sfâr=it de mileniu
!%
!&
Nevroz[
Spaima e ceva de-a nu-=tiu-cui, De-a nu-=tiu-care. Cum te-ar vizita De pe din dos, s[ =tii, c[ e=ti lovit, S[ te convingi c[-ai fost un oarecare.
Spaima e ceva, c[ o s[ pa\i, C-o s[ te faci de tine vinovat: Parc[-ai avea ceva de achitat, Parc[, nascându-te îndat[ o s[ mori...
Prezicerile rele...
Prezicerile rele stau pe-aproape, Prin c[lim[ri, prin geam, prin tabachere, Pe-un zâmbet, tocmai! Sau pe o muiere Rotund[, unghiular[ =i de-o =chioap[. Prezicerile rele, dac[ vre\i, E jil\ul, rujul, veregheta, Grimasa mov, sutenul, sau po=eta, Sau por\elanurile puse în pere\i. Prezicerile rele se dau jos Din cucut[, din poze =i din teci, Din vorb[ fiart[ =i din vorbe reci, Din =oareci, din pisic[, din p[ros. Prezicerile rele, dac[ sunt Pentru strigoi, nesomn, pentru vreun mort,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Pentru l[c[\i, oglinzi, pentru vreun cort, Pentr-o mu\enie, sau pentru necuvânt. Prezicerile rele se distrug C-un fir de mac, cu-o roat[, cu un cal, Cu-o gaur[, cu o bomboan[ luminal, Sau cu vreo cioar[-nc[run\it[-n nuc. Prezicerile rele, dac[ vre\i...
***
Str[zile vomit[ be\ivani =i rom. M{CELARI LA BURS{ au t[iat curentul. S-a r[cit în steaguri. POLI|I+TII dorm. Din haznaua \[rii s-a furat procentul.
Torc pe acoperi=uri miorl[ind pisici. Trag la col\, de mân[, fufele cople=ii. Cei mari mai conteaz[ pe-acei pro=ti =i mici, Poate vor alege la ales ale=ii. Pa=i se-aud în moarte. S-a f[cut de mor\i, S-a f[cut de groap[, lan\uri =i c[tu=e. Cartofori mizeaz[ pe-un calic la sor\i Cu trotil de ras[, pus sub clampa u=ii. Nu vezi decât pata banului pe ochi, S-a noptat lumina. Umbra e corupt[. Venele î=i taie un gângav-proroc. Soarta lumil umbl[ cu c[ma=a rupt[...
!'
"
Care suntem...
Miroase-a hamul mor\ii =i-a damf de comunal[, +i-a spintecat de pia\[, =i-a beci cabrând bodegi În corturile care cu poli\i=ti pe poale Se tâlh[resc guverne =i se de=al[ legi.
Un ruptu-gur[-a presei d[ fals pe dou[ pagini, Se-ncurajeaz[-n tain[ lu[ri peste picior. Codul funciar pe cizme poart[ colhoz (de paji=ti), La Banc[ se r[stoarn[ venit pe scobitori.
E prea sucit[ lumea, ce mai la deal, la vale, E mult prea într-o parte =i pus[ pe jupit. Plângem pe rupte, cum c[ a=a e mai cu cale S-avem motiv s[ râdem de noi la infinit. De-a bu=ile d[m roat[ acestui veac de-o sut[. Halal de demnitatea acestor bravi-molâi Care suntem =i care, intra\i pân[-n c[pute În b[ligarul sacru, rug[mu-te s[ vii,
Sfâr=t[ zi a noastr[, care te-nvâr\i pe-o groap[, Care ne e=ti salvare =i ultimul pitac. ...Miroase a furtun[ într-un pahar cu ap[, Miroase-a pute cinstea acestui ultim veac...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Silogism alogic
Hai s[ ne amintim De câteva lucruri Care n-au existat niciodat[, Dar care sunt atât de necesare Modului nostru de a ne face o p[rere Absolut[ despre ele. Parc[ tu nu e=ti mort totdeauna tr[ind Pân[ a te na=te? Parc[ p[rin\ii t[i, pân[ a muri, Nu te-au avut niciodat[ c[ ai mai fost? Parc[ soarele, aerul =i amintirea Despre tine, pentru tine nu s-au consumat pân[ Ai fost conceput Ca unul nefiind, c[ erai? Toate, domnule, sunt fel de feluri De triste bucurii ale singur[t[\ii colective +i una singur[ a toate launloc! E=ti, dar parc[ mai trebuia s[ fii Nefiindul Adev[rat.
Înt`mplarea mir[rii
Pe mine, domnule, nu m[ po\i scoate Cu una, cu dou[ din Durere. Uite c[ am intrat pân[ la sor\i, Uite, cu tot trupul,
"
ANATOL CODRU " Uite, cu tot sufletul, S[-\i demonstrez minunea maxim[ A îndur[rii de Tine. Tu ce crezi, domnule, c[ e o glum[ Moartea continu[ a învierii noastre pe tot cuprinsul, Pe toat[ singura dat[ a timpului, S[ ne aducem aminte c[ suntem Lega\i unul de altul prin pl[cerea Deosebirii ce exist[ între noi? Avantajul meu, domnule, e doar c[ b[nuiesc Posibilitatea c[ ai putea s[ fii convins C[ datu-m-am \ie, s[ tr[iesc plenar Con=tiin\a de sine a r[nii care e=ti, S[ m[ doar[ mereu Întâmplarea mir[rii. A=adar, e cu totul alta aceast[ deosebire, domnule...
Necuprinsul ]n necuprins
O, tu n-ai v[zut, O, tu nici c[ puteai s[ vezi Cum Sufletul î=i târa de p[r trupul La marginea Timpului. Tu erai numai Amintire, Tu erai numai Adiere, Îndurând alte Dimensiuni Ale închipuirii, C[ ai mai fi existat odat[ Nicicând.
PIATRA DE CITIRE
Tu nici nu puteai s[ auzi, Tu nici m[car nu puteai s[ b[nuie=ti Pestetotlocul Numelui T[u C[ ar fi c[ este Necuprinsul în[untrul Necuprinsului Nic[ieri c[ era. Cutremur[-te...
Cu fiece clip[
Am starea insului care supravie\uie=te în veac Fauna =i flora cu un ve=nic amânat final, Ca =i cum m-ar gândi mereu un copac, Ca =i cum m-ar alerga încontinuu un cal. Tr[iesc miriade de ani înainte, De la început, cu fiece clip[, Chinuit de sentimentul aducerii aminte Al clepsidrei c[reia mereu i se fur[ nisipul.
Puternic[, zic, este moartea na=terii gândului, Alternând prin for\a ideii contrariilor, Ca =i cum te-ai r[ci de la centrul soarelui C[tre centrul de foc al p[mântului.
O, goan[ a omului de timp nicicând amânat[ De la un punct spre acela=i punct în dou[ sensuri odat[...
"!
""
Apar\inem timpului, locului...
ANATOL CODRU
Cum apar\ine mirele frumoasei nun\ii lui, Cum mireasa apar\ine mirelui, so\ului, dragului, A=a =i pas[rea e mireasa mirelui, domnului gutui, Cum =i casa e mireasa r[bd[torului, pragului. Toate într-un fel sunt ale altcuiva, Toate ale altui apar\in oricui, Cum =i dumneata îmi apar\ii mie prin cineva, Cum =i eu v[ apar\in vou[ prin dumnealui. Clepsidra e timpul spa\iului nisipului, Cum =i spa\iul e clepsidra nisipului timpului.
Dincolo de ori]ncotro
Dac[ n-a= avea în dreapta mea prietenii, Dac[ n-a= avea în stânga mea prietenii, N-ar mai fi, Doamne, nici aceast[ bucurie în jur, Zidul acesta de certitudine =i presupunere C[ m[ am ocrotit de du=mani! Alerg de unul singur în jurul Trupului meu, Alerg de to\i absen\ii lumii în jurul Sinelui meu, Respingând atac dup[ atac dovada faptului C[ a= fi, c[ am fost, c[ nu eram Decât teama c[ s-ar putea sa fie C[ n-am fost prietenul =i du=manul Nim[nui. Dac[ n-ar fi atâta lumin[ în jurul Trupului meu, Dac[ n-ar fi atâta lumin[ la r[spântia Sinelui meu,
PIATRA DE CITIRE
N-ar fi, Doamne, nici Neantul acesta, Neundele acesta De jur-împrejur, care nu-i, S[ ne par[ c[ e=ti!
***
N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg. Nu v[ sup[ra\i, v[ rog, Cu\itul Dumneavoastr[ nu taie. Ar fi prea detot S[ ob\ine\i arta separ[rii Cu o asemenea jimbl[tur[. +i-apoi un cancer cât de cât Se ob\ine nu chiar a=a de u=or Trebuie munc[, +coal[, Demersuri în instan\e, Luate credite +i câte =i mai câte. Mai pe scurt, Dai totul pentru a-l mo=teni În form[ =i pe meritate, Ca pân[ la urm[ s[ nu se g[seasc[ O a=chie de stea, S[ dezlega\i acest mister Atât de constant +i atât de mândru De sacrificarea mea Pentru el?...
"#
"$
At`ta doar...
Mun\ilor s[ le faci sc[ri, +i m[rilor s[ le faci sc[ri. În piscuri dac[-i adev[r, +i în adâncuri e-adev[r. Atâta doar c[ marea n-are Ca mun\ii umbr[ =i-ntristare, Atâta doar c[ pe=tii plâng +i lacrima n-o v[d nicicând, Atâta doar c[ milenarii +i tineri mun\ii sunt c[run\i, Atâta doar c[ scade marea +i suie lacrima în mun\i.
... Cu ro\ile s[ nu treci marea, Cu luntrile s[ nu treci mun\i...
Rug[ciune pentru bugetul familiei Academicianului Petru Soltan
La sine-nh[mat, s[ ne care pe noi, Pe-acei care-s unu de-o mie de ori, +i-s de-o mie de ori cu mai multe orori E Calul, Doamne, E Marele Doi. Un Doi f[r[ minus =i foarte cu plus, Un Doi umilit, decât noi mai presus,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Un Doi ce se-mparte cu lumea egal, Un Doi împ[rat, care-i rob =i e Cal. El cel mai cu so\, Calul nostru suprem, Marcat de infla\ii, cabrat pe sistem, Tot el convertibil =i neap[rat De b[ncile lumii, de-acei din Senat, De-acei care-l fur[, îl înjur[ =i-l bat... O, Doamne, tu care e=ti mândru de noi, De-acei care num[r[ foarte greoi, De-acei care \ara =i-o trag înapoi, O joac[ la birt =i o-mping în noroi, O, Cerule mare, ca-n vremea de-apoi, Mai d[-ne-un potop, mai d[-ne nevoi, Mai scade ceva, dar[ las[-l pe Doi, Pe-acel de povar[ =i care e Cal, +i care-i bugetul meu minimal, +i care, în fond, mi-i câ=tigul legal, S[-l am în m[sura modestului har Mai mic decât pare, c[-ar fi necesar Pentru cei lacomi =i la=i uneori, +i care sunt unu de-o mie de ori, +i-s de-o mie de ori cu mai multe orori... O, Doamne al nostru, ce =tii a-ndura Urcarea în sc[ri =i c[derea din =a, D[-ne povara noastr[ cea grea, Cea mai grea Calul, pe care îl =tim num[ra Pân[ la doi, c[ci mai mult nu e chip, Nu e chip s[ min\im, c[-l vrem altul la chip, Decât Doi, c[-ar fi trei, f[r[ unu =i-atât!
"%
ANATOL CODRU "& Dou[ ierbi, dou[ mâini, s[-l cuprind[ de gât +i s[-i pun[-ndoit =i s[-i deie cu so\ Dou[ vie\i c[-ar avea, dar[ una cu ro\i, +i s[-l duc[-ncotro i-ar fi ochii c[ v[d Num[ratul încet, de la doi înd[r[t, S[ nu fie mai mult, c[ ne-ar p[re pu\in Calul nostru suprem, Doiul nostru. Amin.
***
Ve=nicia începu a se mic=ora treptat Chiar în stânga mea: Flutura pe azur ca o pânz[ De corabie în golf, disp[rând, Ca apoi s[ se m[reasc[, s[ nu mai încap[ În chiar necuprinsul ei Care se f[cu atât de mic, Încât s[ se vad[ pestetot. Ce poate fi atunci în dreapta mea, Dac[ Nicicând Este partea de Necuprins A Uit[rii de sine?
***
+tiu doar atât: Nu voi putea face nicicând
PIATRA DE CITIRE
Înconjurul Necuprinsului, Nu-l voi putea nicicând Mistui definitiv. S[ fiu eu, Doamne, acela Care nu sunt Pretutindeni S[ fiu nic[ieri, C[ a= fi Dovada acestei Nem[rginite sincerit[\i?
***
De auzit se aude, Dar lipse=te cu des[vâr=ire Ceea ce trebuia s[ se fac[ auzit. De crezut se mai poate crede, De=i ne lipsesc cu des[vâr=ire Dovezile c[ sunt pricini Pentru asemenea conciliere cu lumea. Ne na=tem numaidecât, Dar ne lipse=te cu des[vâr=ire Dovada c[ am putea m[car S[ ne imagin[m a=a ceva. Steaua o vezi, Dar ea înc[ nici nu va fi. De aceea =i auzim, De aceea =i credem, De aceea...
"'
#
Cutremurul casei
Dac[ înclina\i pu\in urbea C[tre mun\ii Vrancei, O s[ observa\i numaidecât Încol[cit în m[tasea putred[ a lumii Cutremurul casei Clocind dezastrul +i piaza-rea a surp[rii în neant. Nu-l sup[ra\i. Dar, v[ rog frumos, Nu-l c[lca\i pe b[t[tur[, Sufla\i ca pe un leac vindec[tor Pe încordarea lui sisific[ Damful odorant al coapselor Evei, R[sturna\i peste pânda lui bezmetic[ Cofele cu laptele c[ldu\ din sânul Afroditei +i întocmi\i pe târâte =i în genunchi Schela de cear[ a ultimului Pompei. Nu-l sup[ra\i, v[ rog, Nu-l ciupi\i cu \epoaiele, Cu bastoanele. U=or, u=or A=eza\i urbea la loc Lipind-o strâns ca o paraf[ Pe reliefurile a=tept[rii Noastre triumf[toare...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
***
Dac[ va disp[rea V[zduhul, Cum vom zbura noi, Cei din preistoria pe=telui +i a lacrimii, care a fost Marea, C[ eram? Cine ne va achizi\iona aripile, În care Muzeu vom atârna Zborul Ca mi=care =i în[l\are la ceruri, C[ s-a putut? Copii, Sp[la\i-v[ din\ii cu pu\in[ istorie +i fuga la culcare. A=adar, ultima poveste: Cic[ a fost odat[ ca niciodat[ V[zduhul, +i a fost Aripa, +i mai era Zborul, Dar nu mai sunt, c[ ar fi fost Nevoia doborârii noastre definitive. Noapte bun[...
Zadarnic[ pierdere de trup Pe din mijloc fiind pretutindeni În inten\ia de-a m[ descoperi, Eu nu m[ voi putea atinge Cu mâna de Necuprins. Zadarnic[ pierdere de trup Sunt =i vremurile astea din partea
#
# Noastr[, a nim[nui. Câ=tig nelimitat de risip[ Al chiar primei articul[ri A ceea ce este, c[-i Unu definitiv Pân[ se inverseaz[ num[r[toarea De la nimic la nimic, agonisind...
***
ANATOL CODRU
Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât, C[ îmi voi lua cu mine drept avans +i o parte din moarte, C[ am =i oficiat deja o înviere pe m[sur[, C[ am mai fost pân[ a-\i vorbi despre toate acestea. Î\i jur c[ voi întâmpina na=terea ta numaidecât, C[ te-am =i petrecut deja în dealul cu plopi, S[ po\i b[nui, far[ s[ =tii m[car cauza Acestei fag[duieli c[ erai Pân[ a nu fi...
***
F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi Merit[ o moarte cât de cât ve=nic[ Pentru început, bineîn\eles. F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi Merit[ câteva na=teri Pentru început, bineîn\eles. Te na=ti =i te umpli de amintiri.
PIATRA DE CITIRE
Te mori =i te încarci de uitare. Dus =i întors pe mijloc +i de jur-împrejur. Parc[ ai veni numai plecând Din nic[ieri în nicicum De pestetot.
Pas[re c[z`nd pe g`nduri
Domnului Ion Bor=evici
O fi c[ se poate, O fi c[ s-ar putea S[ planeze totdeauna O r[stignire deasupra Zborului nostru Singura închipuire cu adev[rat, C[ e posibil[ învierea din mor\i Prin crucificare. Larg desf[cute, Îmi sângereaz[ aripile Jinduind palmele lui Icar R[stignit pe îndr[zneala cugetului. Numaidecât e posibil[ Purificarea pân[ la În[l\area noastr[ definitiv[...
#!
#"
Alchimistul
ANATOL CODRU
El afirm[ c[ Vidul E Ceva care nici n-a fost. El reinventeaz[ reversul p[rerilor de r[u +i extrage din Singur[tate r[d[cina triste\ii =i Perioada ne=ansei la determinarea Absolutului. El evolueaz[, în schimb, p[rerea unei b[nuieli, C[ exist[ metamorfoza descre=terii Neantului De la zero spre zero. El nu recunoa=te ca atare originea, cauza, baza +i necesitatea Ideii, Ci numai Umbra acesteia, ca ceva nefiind Pentru Ceea ce poate fi, c[ trebuie, Dar nu se va întâmpla nicicând. El neag[ categoric =i documentat Propria lui fiin\[ ca materie =i spirit În favoarea St[rii de absurd, C[ s-a putut ceea ce nu poate exista niciodat[ Aducerea aminte...
***
Ca s[ vezi, domnule, +i Cerul acesta d[ frunz[, C[ nu mai =tii cum =i unde s[-l scuturi De cât e de pestetot. De jur-împrejur numai H[t =i iar H[t,
PIATRA DE CITIRE
Numai Când =i iar Când, C[ n-ai decât s[ te ui\i pe tine pân[ la tine, S[ nu te mai =tii. Nic[ieri peste nic[ieri, domnule, Absent peste absent, Gaur[ peste gaur[, C[ n-ai de ce lega nici m[car ideea C[ ai putea s[ te na=ti...
De nume dac
Vorbe=te-mi peste trup =i veac, Peste adaosul veciei. Tu d[-mi din marea s[r[cie Comoara marelui s[rac, Cel care-n multa-i custodie De c[rturar =i lumii drag A fost pr[dat de cer =i glie, Bogat s[ fie doar c-un steag,
Cu-o pânz[-n vânt, pe un catarg În larg de mun\i o p[p[die, Dar liber =i întruna sie St[pân =i rob de nume dac. Din amintiri îmi ies în prag Cu pâine =i cu sare: mie.
##
#$
Ideea de relativ
Vin s[ v[ explic: Numai timpul rode=te. Vremile se mai stric[ câte pu\in, Se mai uzeaz[, Se mai r[resc pe la coate. Numai orele sunt impecabile, +i clipele ve=nice pân[ la moarte. Putem atinge cu mâna Doar ideea =i presupunerea, C[ izbutim acest lucru Cu dorin\a de a ne manifesta Inten\ia c[ suntem. Dar Necuprins nu exist[, Cum nu exist[ nici miezul Cuprinsului În Necuprins, Cum nu exist[ nici relativul, care e Numai o parte din cuvântul care-l anun\[.
***
Ca s[ vezi În interiorul ei Teama c[ ai putea s[ exi=ti, Trebuie s[ ai lacrima foarte sincer[, O lacrim[ atât de plâns[ Încât s[ n-ai de pus pe cruce Decât trupul Cuvântului.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Ecoul
Ne repet[m, suntem banali, Ro=i de-ndoieli =i de invidii. Ecoul a purces din Indii, Din \[rile cu papagali.
El are bronhii de corali, El poart[ un miros de stridii, El, de culoarea conopidei, A fost pictat de Marc Shagall,
Ca mai apoi s[ fie dus De surdo-mu\i... pentru p[strare La un muzeu cu scoici de mare, Cu vântul dintr-un \[rm opus, Din care vine întrebarea, La care nu-i nici un r[spuns...
Ruperea din nefiin\[
Sil[ mi-i de Ve=nicie, care-i dincolo de via\[, Care-i dincolo de toate =i-i atât cât \ine iasca. Sil[ mi-i c[-n lumea voastr[, unde-i soare, Dar =i cea\[, Nu vrea Cerul, nu vrea Marea, Nu vor nimeni s[ m[ nasc[.
#%
ANATOL CODRU #& A=teptarea îmi e =ansa poate ultima, c[ nu e Amintirea s[ refuze, c[-am mai fost =i-n alte d[\i Parte n-o s[ am de moarte, Nici de cruce, nici de cuie, Despre mine nici o veste n-o s[ am, n-o s[ ave\i.
Totu-apare =i dispare de la sine f[r[ sine, Totul pleac[, parc[ vine de la nimeni înapoi Vestea, c[-o s[ fi\i mai singuri; mie, singur, far[ mine O s[-mi fie dor de mine, vou[ v-a fi dor de voi. Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt, Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare Ruperea din Nefiin\[ a durerii care sânt, Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare Starea mea de infinit?...
***
Încerc s[ m[ îmbun, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu. Încerc s[ lichidez orice discordie Dintre fra\i =i prieteni, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu. Încerc s[ a=ez pacea între semin\ii, Popoare =i continente, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu.
PIATRA DE CITIRE
Încerc s[ mor, =i înc[ s[ mor, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu Cu o furioas[ poft[ de-a zgâria +i a sângera Dumnezeul din mine.
***
O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[ Mi-e foame, mi-e sete, dar apa e lincie. Da\i-mi s[-nfulec pulpan[ de pe=ter[, Turna\i-mi ]n can[ pu\in[ provincie.
Un dor ]mi provoac[ ]n carne c[rbunii S[ ard p`n[-n pietrele din temelie. Da\i-mi s[ beau nemurire cu pumnii, Rupe\i din nimb, vreau s[ m`nc ve=nicie...
Cu raiul numai din furat O fi s[ mai îndur un veac, S[-mi calc pe inim[, s[ tac, +i-n umilire iar s[-mi frâng Genunchii pe un gând n[tâng. S[ dau =i s[ nu iau nimic, S[ v[ iubesc, s[ v[ displac, +i far[ trup, pe catafalc, S[ strig c[ via\a e un tic
#'
$ Cu care-am fost =i eu nimbat Pe restul ve=niciei mele, Cu raiul numai din furat, Cu obiceiul dat în rele, Convins c[ bol\ile sunt grele Doar de iertare =i p[cat...
Ora cea mare
Suntem în Univers ca-ntr-o clepsidr[: Curgem, frate! Boiul sub\ire dac[ ne mai face fa\[. Pân[ la glezne se cheam[ diminea\[, Pân[ la brâu se cheam[ jum[tate. Pân[ la cre=tet e mai mult ca via\a. Alternativ o permanent[ vecie ne-amurge, Fiin\a noastr[ nicicând s[ dispar[. Noi, Omule, curgem În Ora Cea Mare!...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Totem
S-au trecut at`tea vremi, De=i ]nc[ e devreme... Ghea\a mi=un[ de viermi, Focul putreze=te-n lemne.
S-au trecut at`tea lumi, Ca s[ nu se mai ]ntoarc[... Mun\ii-s dincolo de culmi, Marea-i dincolo de lacrimi. S-a dus ultimul cuv`nt, S-au dus ultimele soarte. +i-a r[mas, c-ar fi fiind Via\a dincolo de moarte...
+i urmele urmei...
Vrem imposibilul. Urm[rim ni=te scopuri, Dar ordinea lumii cu totul e alta, Dar cerul r[stoarn[ strânsur[ de balt[, Dar trag Arara\ii de alte potopuri. Dar via\a totuna mai are o halt[, Mai are o vam[, mai sunt ni=te hopuri, Dar firea-n r[scruci e marcat[ de stopuri, Dar umbra pe labe din pe=teri ne latr[.
$
$ Dar toate sunt rumbele junglei mumei, Cadavrul ideii, în final, s[ r[zbune Urletul gloriei noastre comune Pe groapa de var a istoriei lumii,
Când =terse sunt toate la ceasul din urm[ Cu urmele noastre =i urmele urmei...
***
Mi-i bântuit de aripi chipul, De harul lor. S[ cad nu-i chip: Sunt o arip[ din aripa Cuprinsului cu multe-aripi. De n-ar fi gândul s[ încline Balan\a zborului spre soare, M-a= crede ochiul de lumin[ Prin care Universul zboar[...
Metafizic[
Peste fruntea mea nomad[, Doamne, porunce=ti z[pad[, Peste p[rul meu barbar Toate gropile de var, Peste ochi =i peste gur[
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Metafizic[ =i zgur[, +i de-a lungul, =i de-a latul Înc[-o dat[ niciodat[ Ve=nicia =i Neantul...
S[ nu fie ca fiind...
La un sfert de stat de om, Mai aproape de departe Ca un dat, ca un sindrom Este-un absolut în toate Gândul c[ ai fi tr[it +i ideea c[ se poate S[ decizi c[-ai fost (de când?) Înc[-o dat[ niciodat[. Toate sunt, c[ se prea poate S[ nu fie ca fiind...
***
Din timpuri postume, Din foarte pustiu Devremele-n lume Venise târziu. Veni s[ ne-mbie +i s[ ne-mpresoare Mai mult ca vecia
$!
$" Uitarea cea mare S-o =tim c[-i de piatr[ +i mult înainte De peste moarte Aducerea-aminte...
Parc[...
Parc[-am coborât din cer, Parc[ a= p[=i pe ape. Trup curat. Îmi arde-n p[r Stea cu presim\iri, aproape.
M[cie= pe frunte, lin, Pune-o aur[, =i înc[ Cresc cuvintele din pâini, Lumea rupe =i m[nânc[. +i-ar fi drumul c[-i de flori, +i-ar fi noapte c[ se duce. M[ dor umerii, m[ dor Palmele: ...Se-arat[ o cruce...
Toat[ lumea-i f[r[ lume... Ce mult regret c[ nu sunt tân[r, C[ focul îmi e scrum =i fum,
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
+i-apoi azi e-atât de vineri, +i-apoi azi e-atât de nimeni, +i-am s[ p[timesc. Oricum Zilele îmi sunt postume, F[r[ nord =i f[r[ sud. Toat[ lumea-i far[ lume, Numele e far[ nume Îl evoc, dar nu-l aud.
+i-i târziu, e frig, e-afar[, Trec singur[t[\i pe deal, Rup\i sunt mun\ii în hotare, Piatra în cet[\i e-amar[, Iarba n-are nici un cal. Parc[-au dat cu var pe aer, Parc[ ninge din p[reri. Parc[ dincolo de ploaie Se-nnoreaz[ iar a ploaie, S[ nu plou[ nic[ieri...
... Lacrima pe cer e vaier, Miezul lacrimii de fier...
La lumina cometei Halley Oriîncotro, Oriundeva
$#
$$ Se-ntemeiaz[ steaua mea. De pretutindeni, De oricând Tot mai aproape de P[mânt.
C[-i ve=nic[, Înc[ va fi Ce-a fost, s[-nv[\ a nu muri. De-atunci, De-aici, Pân[ acum Ecou, pe care îl v[zum...
***
Vou[ o s[ v[-asemene Lacrimile gemene, Care, l[crimatele, Îndurat-au toatele Ale voastre soartele. +i veni-vor vremile S[-mi a=eze semnele În cuprinsul lumilor Toat[ piatra numelui, La adâncul sinelui, Amintirea nimelui...
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
Imposibil de aflat
Na=terea mea pentru voi A fost o noutate, Una singur[ luata de la început, A=a cum, bine-n\eles, s-a putut c[ trebuie S[ fie de un real folos Exege\ilor pe tot cuprinsul Afl[rii lor de am[nunte =i date Foarte necesare felului meu Imposibil de realizat. Minerale tari =i hipnotice, Uitarea de sine, Intrarea în rol, Confrunt[rile optice +i negarea continu[ A no\iunii de sine Toate v[ pot provoca Dorin\a de a afla O asem[nare cu mine, Voi s[ fi\i primii exploratori Ai insului care respinge Ideea ajust[rii lui la obi=nuit +i potrivire în toate Cu eul de vis-à-vis...
Destin
Asemeni lui Caligula, dezl[n\uit pe cal, Intrat-am în palate dezl[n\uind furtun[,
%$ ANATOL CODRU $& Direct peste jobene, peste roman\e-un Deal, Din care-mping afar[ cu umerii str[bunii;
Sunt felul lor de-a fi, =i-accept acest Destin, Ca lacrima curat pe tot cuprinsul vie\ii, Înalt mai ca un steag, purtându-l sus pe mâini, Ca pe-un fecior s[-l duc, s[-l pun în zid cet[\ii.
E marele meu drept =i-mp[rta=it de lume, +i-n [st palat de buchii, pe care înc[-i rou[, Sunt cel ce-nsc[uneaz[ în fa\a voastr[-un Nume De voi t[cut mereu, dar necesar tot vou[...
M[riri confuze
Primi\i-m[: eu sunt cel de demult, Care transcrie timpul mai încoace, Care pe sine-ntruna se reface, Care confrunt[, dar =i-ndur[ mult,
+i are-o angajare la soroace, +i poart[ în fiin\[ un tumult, Eu parc[ din uitare m-a= întoarce. Eu parc[ din durere m-am fost smult În orele care-au lovit cu pace Venirea mea în \[rmuri cu iluzii,
PIATRA DE CITIRE
S[-mi las ancora =i s[-mi strig gerunzii, În golfurile lacrimii s[race, În care v[ zidi\i m[riri confuze, De care v[ e team[, dar v[ place...
Gloria de p[p[die
Desuie\i în toate cele +i banali =i pu=i pe har\[, Noi murim dup[ z[brele +i cu mor\i ne d[m pe fa\[. Glos[m soarta cu piciorul +i vot[m cu fruntea lutul. În trecut ni-i viitorul, La sfâr=it ni-i începutul.
Vrem, nu vrem, dar se mai poate A fi r[u ce este bine. Încurcate ne sunt toate Descurcate de la sine. Ne-n[l\[m ca pe gunoaie Gloria de p[p[die. Doamne, f[-ntr-un chip =i taie Mâna mea, s[ nu mai scrie.
$'
% Gura f[-mi-o oseminte, Ochilor le pune trepte. Lumea =i-a ie=it din minte, Omul nu mai =tie =epte. Profanate-s cele sfinte, Mutilate-s cele drepte...
***
Pe chipul meu Nu-s lacrimi: Din ochii mei Co boa r[-o Mioar[ Cu T R E I CIO B{ NEI...
***
Mi s-a dus din via\[-o parte Undeva în nic[ieri. Gânduri v-am l[sat în piatr[ +i idei lucrate-n fier.
ANATOL CODRU
PIATRA DE CITIRE
V-am l[sat =i-aceast[ poart[ +i pe ea un giuvaier De cuvinte f[r[ moarte Ca f[cliile din cer Vou[-n vremi s[ v[ r[mân[ Harul pietrei. S[ ave\i Decât mine alt[ vin[, Decât mine alte d[l\i,
Care vor sculpta-n lumin[ Duhul sfânt al astei vie\i...
***
S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt De stele-aproape =i de firul ierbii, Moarte s[ n-ai dac[-ale tale verbe În lupta lor nu te-au tr[dat nicicând...
+i va fi at`t de simplu Bate frig de la origini, Cerul scap[r[ polei, +i-o s[-ncep =i eu a ninge Peste to\i str[bunii mei. Din milenii în milenii Auzi-vei, vei vedea
%
% Cum vor trece s[nii, s[nii Peste c[runte\ea mea.
+i va fi întruna timpul, +i de pretutindeni eu, +i va fi atât de simplu, +i va fi atât de simplu, Parc[-a nins cu Dumnezeu!...
ANATOL CODRU
REFERIN|E CRITICE ...Anatol Codru crede cu toat[ fiin\a în puterea miraculoas[ a metaforei =i î=i înal\[ poemele pe soliditatea =i energiile ei sacre. Drumul ales de minunatul nostru poet e cu atât mai sigur, cu cât ne gândim la faptul c[ întreaga poezie popular[ s-a nutrit din sevele =i adâncurile inepuizabile ale metaforei. Prin poemele Pietrarii, Tot p[mântul e o piatr[ suferind[ de dor, Balad[, Din ceruri, totu=i, s-a furat..., Bate frig de la origini, Ce iarb[! =.a. autorul atinge cele mai înalte zone ale poeziei, situându-se astfel printre cei mai înzestra\i poe\i ai scrisului românesc. Grigore VIERU ...Dac[ lira lui Anfione-grecul a f[cut ca pietrele singure s[ se mi=te, pentru a forma zidurile de ap[rare ale ora=ului Teba, talentul de poet =i distins cinematografist al lui Anatol Codru a f[cut ca =i pietrele s[ vorbeasc[ despre Moldova noastr[ iubit[. Acad. Nicolae CORL{TEANU În general vorbind, ar exista dou[ feluri de poe\i în Basarabia. Poe\i în care vibreaz[ intens sufletul colectiv al na\iei lor, cu r[d[cini adânci în firea tradi\ional[ a neamului românesc atât de chinuit de via\[ =i de istorie, =i poe\i care, între acel suflet na\ional =i propria lor emo\ie, creeaz[ o expresie poetic[ nou[ =i individual[, unii chiar de factur[ postmodernist[. Poezia lui A. Codru prezint[ un amestec fericit al celor dou[ feluri de a tr[i destinul neamului =i lumea. Tradi\ional ca form[,
%"
ANATOL CODRU
dar absolut modern ca inspira\ie, Anatol Codru scrie o poezie de o limpezime =i puritate cu adev[rat clasic[. Este o pl[cere s[ p[trunzi în Codrul atât de stufos =i plin de vraj[ al poeziei sale. O poezie plin[ de vis muzical, de incanta\ii verbale =i fermec[toare culori =i parfumuri emo\ionale din care n-ai mai ie=i, n-ai mai ie=i... Ion MILO+, Suedia Ca mânuitor de condei Anatol Codru este cu totul ie=it din comun. Anatol Codru e un sui generis, care în scrisul nostru nu =i-a avut un model precedent =i, probabil, nu-=i va avea nici imitatori direc\i. Pana lui ascu\it[ =i înd[r[tnicit[ nu vrea s[ respecte nici un fel de canoane =i postulate ale scrisului =i tocmai de aceea genereaz[ un fel de modus scribendi inimitabil =i irepetabil în tradi\ia literelor române=ti. Dotat cu o rar[ capacitate a gândirii, cu o deosebit[ for\[ de elocven\[, cu o fin[ inteligen\[ =i cu un extraordinar sim\ al limbii materne, poetul r[stoarn[ cu iscusin\[ tiparele obi=nuite =i familiare cititorilor, metaforizeaz[ pân[ la grotesc realitatea denotativ[, inverseaz[ culorile eterne ale spectrului imaginativ, creând aspecte absolut imprevizibile =i recurgând la un veritabil salt moral în felul de a concepe realitatea, de a sezisa =i de a o reflecta în toat[ complexitatea ei. Toate acestea fac din Anatol Codru un inovator îndr[zne\ al stilului imaginativ =i al unei opere ce va rezista timpului. Anatol I. CIOBANU ...Versurile poetului Anatol Codru, dinamice, agitate, =i mereu tensionate, au introdus, categoric, o nou[ voce în literatura noastr[. Piatra, simbolul central în crea\ia poetului, este expresia timpului însu=i, al stratific[rilor adânci temporale. Anatol Codru a renun\at
PIATRA DE CITIRE
%#
definitiv la metaforicul electrocutant, pe care-l cultiva la începuturi în favoarea baladescului, rostirii sacre (Din ceruri, totu=i, s-a furat o lacrim[ din tat[l nostru...), de ritual cu invocarea cumin\eniei (Dinspre p[rin\ii care-=i str[mo=esc graiul acesta ]nrourat pe gur[). O und[ de calmitate epic[ vine s[ se suprapun[ peste un lirism plin de durit[\i unghiulare, fizice =i geometrice. O alt[ constant[ a poeziei lui e con=tiin\a continuit[\ii de neam, tema fundamental[ pentru un român transnistrean cu r[d[cinile afundate în straturile originare: din piatr[ apare subtextual iarba ce zbucne=te din str[funduri fierbin\i, fiind chiar b[rbile str[mo=ilor daco-romani (...Pe culmi,/ La cetate,/ |epoase-n ambi\ia lor,/ Suverane,/ Cresc ierbile,/ B[rbiile daco-romane...). Mihai CIMPOI Anatol Codru a venit acas[, pe partea dreapt[ a Prutului, mult mai târziu decât al\i confra\i din domeniul literaturii =i al cinematigrafiei în care deja excela. A venit, s-a rupt din Nefiin\[ ca un vânt de prim[var[, aspru, de care po\i s[ =i te mai temi. I-a r[mas peste \ar[, mereu auzit, doar Numele: nu i s-a retip[rit, din cele aproape dou[ duzini publicate, nici o carte acolo, unde trebuia s[ apar[ în ultima vreme, adic[ în România. S[ fie o team[ a unora? Doar nu teama, nu posibilul de ce? ]l poate l[sa la marginea neaten\iei =i ignoran\ei noastre. N[scut la margine de românitate, dincolo de apele Nistrului, în Transnistria (nici m[car în spa\iul visat de Eminescu De la Nistru, pân la Tisa, ci dincolo)... Anatol era deja obi=nuit cu a=a ceva... Cine a gândit îns[ destinul sufletesc al transnistrenilor în istorie îl readuce imediat pe poetul nostru în punctul de obâr=ie care nu este altul decât Spa\iul Mioritic: Din amintiri îmi ies în prag/ Cu pâinea =i cu sarea: mie. Numai c[ ace=tia întotdeauna aceia=i, vezi bine, =i-au p[strat genele dacice, mai avizi fiind de trecutul lor milenar, =i mai aproape de idealul tuturor românilor de mai încoace.
%$
ANATOL CODRU
Fiind din genera\ia lui Nichita St[nescu, =i Anatol Codru face s[ danseze cuvintele într-o hor[ de aceea=i sorginte: Din timpuri postume,/ din foarte pustiu./ Devremele-n lume venise târziu,/ Veni s[ ne-mbie =i s[ ne-mpresoare/ mai mult ca vecia/ uitarea cea mare:/ s-o =tim, c[-i de piatr[ =i mult înainte/ de peste moarte/ aducerea-aminte... Dar oricât am continua cu exemplele, apropierea de marele Nichita nu face altceva decât s[ sedimenteze specificul aparte al lui Anatol Codru în literatur[, specificul unui poet original, meditativ, de o nemaipomenit[ iscodire filozofic[, pus[ cu greutate în metaforele esen\iale ale gândirii: Eu nicicând nu scriu cuvinte, eu gândesc aceste pietre, ori: Gândim plânsul, ca =i cum am vedea în interiorul lacrimii =ira spin[rii ei. Exist[ mul\i poe\i adev[ra\i în Basarabia. Între ace=tia Anatol Codru =i-a c[p[tat un binemeritat loc de frunte. Or, a=a cum se înf[\i=eaz[ în ultimele sale c[r\i, poetul se înscrie ast[zi printre cei dintâi lirici de limb[ româneasc[ în întregul nostru spa\iu spiritual, confirmând demonstra\ia c[ exist[ o singur[ cultur[, care trebuie apreciat[ valoric unitar. Judecat[ în acest context, Transnistria, la încheierea acestui veac, în persoana lui Anatol Codru a dat literaturii române pe unul dintre cei mai mari poe\i contemporani. Victor CR{CIUN ... Explorând spa\iul liric autohton, Anatol Codru a reu=it s[ fie în acela=i timp un poet modern, un spirit inovator, deschis c[tre cu totul alte structuri =i orizonturi decât cele cunoscute =i explorate în mod tradi\ional. Când imnic =i baladesc, când polemic =i ironic, el a f[cut devast[ri în suprastructurile calcinate ale tradi\ionalismului vetust, radicalizând =i democratizând în mod evident =i hot[rât limbajul poetic al scrisului românesc. Întreaga sa poezie poart[ sigiliul
PIATRA DE CITIRE
%%
stelar al metaforei filigrane transfiguratoare. Realul, concretul, faptele cotidiene nu apar în forma lor material[ brut[, ci sunt urcate în sfera esteticului, în zonele metafizicii, spre a fi înc[rcate cu mister transcendental. De aceea, poate, poemele sale nu se las[ clasificate în categoria celora cu efect imediat, care îi a=eaz[ peste noapte pe unii poe\i direct în =aua valului, în jil\ul laudei publice. Retras în cariera de piatr[ a mitului s[u personal, iscusitul Me=ter sap[ adânc, înainteaz[ mereu, mai mult se aude decât se vede. Versurile din ultimii ani, de aceea=i reconfortant[ vigoare =i prospe\ime, dovedesc c[ poetul z[bove=te cu trud[ =i migal[ în galeriile aurifere în care se afl[ respira\ia marii poezii. Arcadie SUCEVEANU Cunoscut prin zgârcenia cu care-=i d[ la lumin[ fierberea vulcanic[ a gândurilor =i sentimentelor ce îi alimentez[ verticalitatea demn[ de invidiat, Anatol Codru vine ast[zi la masa de argint a spiritualit[\ii neamului cu un excep\ional potir în care a adunat roua neînceput[ a florilor de crin, luciul orbitor al fulgerului, tihna luncilor cu ierbi pline de vise =i istorie: Primi\i-m[: eu sunt cel de demult,/ Care transcrie timpul mai încoace,/ Care pe sine-ntruna se reface,/ care confrunt[, dar =i-ndur[ mult/ =i are-o angajare la soroace,/ =i poart[ în fiin\[ un tumult,/ Eu parc[ din uitare m-a= întoarce,/ Eu parc[ din durere m-am fost rupt. Sincronizat cu marea =i autentica poezie de la Cluj, Ia=i, Bucure=ti sau Bra=ov (=i nu de azi, de ieri!), Anatol Codru este când un liric de o fine\e înduio=[toare, când un cioplitor tenace în piatra pietrelor de citire, dar întotdeauna plin de prezentul ce-i alimenteaz[ fiorul poetic, f[cându-l s[ se claseze în capul listei la capitolul adev[ratei poezii. Ilie Tudor Zegrea
%&
ANATOL CODRU
...+i va fi întruna timpul, +i de pretutindeni eu, +i va fi atât de simplu, +i va fi atât de simplu, Parc[-a nins cu Dumnezeu... Aceast[ metafor[ parc[-a nins cu Dumnezeu îl a=eaz[ pe Anatol Codru în rândul celor mai reprezentativi poe\i români din aceast[ jum[tate de secol. Anatol Codru =i-a pus în fa\[ o sarcin[ provocatoare: s[ reabiliteze poezia din Basarabia. O asemenea oper[ la noi nu mai face nimeni, în afar[, poate, de Grigore Vieru, numai c[ Vieru lucreaz[ altfel. El alege cuvintele simple, le cur[\[ de rugin[ =i le a=eaz[ în strofe, precum a a=ezat Dumnezeu floricelele într-un col\ de rai. Anatol Codru nu umbl[ ca mielul prin floricele; el d[ cu târn[copul, sap[ ca un apucat, pân[ d[ de cuvintele care n-au mai stat niciodat[ al[turi. Astfel, cuvintele într-o strof[ ca cea de mai jos pot reabilita =i în[l\a orice limb[ peste care planeaz[ pericolul ru=inii: Bate vânt de la origini, Cerul scap[r[ polei, +i-o s[-ncep =i eu a ninge Peste to\i str[bunii mei... Constantin T{NASE Anatol Codru este poetul autentic a c[rui poezie se preteaz[ unei permanente recitiri, pentru c[ de fiecare dat[, la recitire, g[se=ti alte nout[\i, care nu sunt simple str[fulger[ri de amnar ale unor oarecare pietre lovite la întâmplare, ci revelarea unui z[c[mânt =lefuit a c[rui valoare este sezisat[ =i întrupat[ în cuvântul-lamur[ doar de numai cei chema\i... Recitirea \i-o impune întotdeauna Poetul: evolu\ia m[rturisirii poetului e o permanent[ recitire. Eminescu, Arghezi, Barbu, Blaga sunt exemple celebre de Recitire.
PIATRA DE CITIRE
%'
Opera lui Anatol Codru devine, a=adar, ispit[, îndemn =i m[rturisire: Eu sunt prezen\a unui fapt real, care confirm[ adev[rul, c[ v[ sunt necesar. În cel mai r[u caz, eu sunt dânsul meu propriu... C[ Anatol Codru a devenit academician este argumentul suprem, c[ marea Lacrim[ a poeziei sale nu surp[, ci zide=te întru rostirea româneasc[ de cea mai aleas[ calitate. Or, acest lucru se datoreaz[ numai celor ale=i dintre ale=i. Gheorghe CALOTA, Br[ila E cunoscut c[ orice nuan\[ cromatic[ reprezint[ un cuplaj din ro=u, galben =i albastru, în dependen\[ de intensitatea acestor trei culori. La lectura scrierilor de Anatol Codru (vezi Bolta Cuvântului, Întâmplarea Mir[rii =i Ruperea (Fuga n.n.) din Nefiin\[ orice poezie te absoarbe într-un spa\iu anume c-o enigmatic[ culoare-n plus ce nu rezult[ din cele trei, sezisat fiind... doar printro paralel[: Albert Einstein, în plimbarea sa pe scoar\a g[oacei noastre tridimensionale, urcând coline =i coborând v[i, =i-a dat deodat[ seama c[ pe aceast[ enigmatic[ culoare o fac culorile universalei gravit[\i. A=adar, spa\iul men\ionat, prin culoarea suplimentar[, prezice în poezie dimensionalul infinit al autorului. Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt, Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare Ruperea din Nefiin\[ a durerii care s`nt, Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare Starea mea de infinit?..
... Eu împart creatorii de valori în dou[ categorii: cea de jos, inferioar[, constituit[ din cei ce utilizeaz[ numai principii (culori) cunoscute anterior, chiar dac[ acestea fac construc\ii oricât de fine,
&
ANATOL CODRU
=i cea de sus, superioar[, asamblat[ din cei ce aplic[, pe lâng[ vechile principii (culori), altele noi, proprii, =i care nu decurg din cele cunoscute. Cu certitudine, poetul Anatol Codru \ine de categoria superioar[. Rostul vie\ii Domniei sale e cromatica primordial[ a durerii neamului, =i rostirea acestei dureri e la în[l\imea de dang[teculoare a celor mai moderne clopote ca r[sunet românesc... Petru SOLTAN ... Tr[ind mai mult într-o lume a metaforei =i a mitului, Anatol Codru propune cititorului o poezie inovatoare, profund sugestiv[ =i bogat[ în implica\ii filozofice latente, modern[ în sensul larg al cuvântului atât prin sensibilitatea =i viziunea artistic[ asupra realit[\ii, cât =i prin ideile =i modalit[\ile de expresie vehiculate. E o poezie rod al unei fantezii asociative înn[scute =i al unui temperament artistic de o molipsitoare energie vital[. Sub pana lui A. Codru cuvintele cap[t[ o logodire metaforic[ nemaiîntâlnit[ la al\i poe\i, f[când ca versul lui s[ colc[ie de sugestivitate, revela\ie, concrete\e plastic[, =i s[ intuiasc[ de multe ori ceea ce la prima vedere nu se poate concepe =i exprima prin mijloace directe ale limbajului ra\ional. Ca în exemplele ce urmeaz[: Po\i lua cu ulciorul din cer/ lacrima ciocârliei mult sfânt[; În cump[na numelui meu ai s[ auzi/ Steaua polar[ a ionului \[rii cum cânt[; Atunci mi-i gura clopotului de miere/ Cu graiuri m[rg[rinte =i m[iestre./ Zboar[-o gr[din[ pe deasupra \[rii./ Zboar[ o nunt[ pe deasupra noastr[!... Mihail DOLGAN Anatol Codru este în cuvânt ca nimeni altul dintre scriitorii no=tri de azi, =i o spunem f[r[ cea mai mic[ inten\ie de a minimaliza str[duin\ele =i chiar realiz[rile vreunui confrate de breasl[.
PIATRA DE CITIRE
&
Atâta cinste s[-i arate, atâta sclipire s[-i desferece, atâta enigm[ s[-i p[streze cuvântului când îl pune s[ exprime atâta sens! Uneori avem impresia c[ autorul Pietrei de citire î=i face o pl[cere cu totul aparte din fr[mântarea nea=teptat de curioas[ a cuvintelor, din pl[smuirea profund personal[ a frazei, altfel zis a versului, din chiar inventarea cuvintelor =i expresiilor ca la dânsul acas[ ori mai =tii? ca la mine, ca la nime. De aceea lectura poeziei lui Anatol Codru nu este un act simplu care se împline=te la prima dorin\[ =i aduce pl[cerea imediat[. De aici nu rezult[ c[ Anatol Codru ar fi =aradist sau, în orice caz, un jongler al cuvintelor. Credem c[ la mijloc este felul s[u unic de a fi, de a exista în literatur[. Intuim c[ pentru el metafora nu prezint[ o povar[; în intimitatea laboratorului s[u metafora nu este decât un instrument de lucru, ca oricare altul în literatur[. Astfel zis, povara c[ut[rii, pl[smuirii metaforei se transform[, tot atunci, în bucuria g[sirii, savur[rii imaginii dense sub aspectul comunic[rii =i agreabile sub aspectul exprim[rii. Vorbirea e una cu gândirea, de aici urmeaz[ ceva absolut esen\ial pentru scriitor: O, noi vorbim, o, noi gândim! Cuvântul ar[!/ Gura e turnul vorbei noastre sfinte./ S[ nu min\im vorbind, n[scând cuvinte! (sublinierea ne apar\ine I. C.). Altceva e c[, fiind mereu cu un pas înaintea noastr[, a cititorilor de rând, dar =i a celor care se consider[ aviza\i, el ne-a adus întotdeauna adev[rul din inima =i din mintea sa la inima =i la mintea fiec[ruia dintre noi. S-a str[duit el, scriindu-=i operele, dar n-a g[sit în noi pe posesorii siguri ai acelui adev[r. Altfel cum se explic[ faptul c[ nici criticii cei mai familiariza\i cu poezia n-au realizat pân[ în prezent vreun studiu cu adev[rat serios despre poetica pe cât de interesant[, pe atât de dificil[ (pentru cititor) a crea\iei scriitorului? Ion CIOCANU
&
ANATOL CODRU
Metfora liberalismului liric codrian modernizeaz[ nu numai plasticitatea artistic[ a zicerii poetice, dar totodat[ încet[\ene=te un mod propriu =i deliberat de a fi întru metafor[ =i prin metafor[ (Dac[ au pâinile ideile de grâu/ =i-a le rosti nu am de ce m[ teme,/ De ce în via\[ mi-i a=a târziu,/ de ce în moarte mi-i a=a devreme?) chiar cu riscul de-a metaforiza metafora, metaforizarea sub\iaz[ m[tasea ideii, fulguindu-se în stropi transparen\i de lumin[ prin straturile imaginii =i ondulând f[r[ fo=net, u=or, aerian, diafan, codrian în ritmurile cromatice ale eului s[u... Poetul este prezen\a unui fapt real, el este dânsul s[u propriu, al Metaforei, al f[r[demor\ii Metaforei sale de jur-împrejur, de parc[ ar veni numai plecând/ Din nic[eri în nicicum/ De pestetot. ...Poezia codrian[ are un avantaj al ei sui-generis care o pune mai presus de una de c[l[uz[ =i de roab[ a cuv`ntului, ea izvor`nd propriu-zis zeie=te dintr-un suflet creator profund =i sensibil la vibra\iile =i la muta\iile cosmice ale ideii, ale lirismului, fiind ]n consonan\[ intim[ cu zbuciumul ad`nc al locului =i al spa\iului carpato-danubian-pontic =i apolinic. De aceea versurile sale sunt a=chii din cariatidele unor temple m[re\e ale viitorului verbului rom`nesc din segmentul moldav =i nu numai. Cel mai mare poet rom`n transnistrean al secolului al XX-lea, Anatol Codru, prin universul celor trei c[r\i antologice Bolta cuv`ntului, }nt`mplarea mir[rii =i Ruperea din nefiin\[, ]=i re]nnoie=te =i ]=i consolideaz[ siguramente c[ut[rile de sine dinspre metafora sintetic[ (sintetizatoare, unificatoare =i coordonatoare). Tudor PALLADI Poeziile reprezentative ale scriitorului Anatol Codru editate zeci de ani în urm[ te surprind prin spontaneitatea expresiei plastice semnificative configurat[ prin imagistica profund personal[ ce
PIATRA DE CITIRE
&!
devine treptat pilonul simbolic al liricii sale. Intuind situa\iile, caracterele, atmosfera, coliziile preponderent rurale, abia perceptibilul stil figurativ relev[ un procedeu aparent simplu, neostentativ, clasic în esen\a lui, nuan\at de accente mitice, balade=ti, de coloritul =i duritatea fiorului folcloric. Ultimele culgeri de versuri Bolta cuvântului =i Întâmplarea mir[rii ap[rute dup[ o imens[ t[cere editorial[ marcheaz[ aventura unei r[zvr[tiri poetice bazate pe obsedanta metaforizare ce sondeaz[ ineditul prin transfigurarea inten\ionat sofisticat[ a subiectelor eterne pentru a le comunica o imprevizibil[ inova\ie artistic[. Probleme, dileme, cuget[ri, discret interiorizate, erup\ii teribiliste izbucnite din sfera tensionat[ a subcon=tientului, stresat de labirintul existen\ei contemporane, dicteaz[ aspectul modern al manierei stilistice adoptate de autor. Raisa SUVEIC{ O evolu\ie spectaculoas[ a scrisului lui Anatol Codru nu poate s[ nu impresioneze pe cititorul nostru specializat pe recitiri, mai ales acum când c[r\ile de poezie apar cu regularitate. Când este inspirat, poetul ar avea dreptul s[ ne spun[: m-a g[sit o idee. Mai ales azi, când lucrurile =i întâmpl[rile comploteaz[ împotriva oamenilor =i ele î=i aleg regi =i slugi, avoca\i =i paznici, poe\i =i preo\i. Suntem c[uta\i de poemele Domniei sale. Ne bucur[ c[ le merit[m. Nicolae DABIJA A=ezat[ la r[scruce de milenii, Piatra de citire a lui Anatol Codru î=i are sorgintea în codul de legi al lui Hammurabi, precum =i în coloana de sare ce s-a în[l\at în urma lui Lot dup[ pr[bu=irea
&"
ANATOL CODRU
Sodomei =i Gomorei, drept semn c[ o oper[ de art[, care are menirea s[ d[inuie peste veacuri, ascunde înl[untrul ei o adiere omeneasc[, o dorin\[, o neîmplinire, o frângere de destin, un imens sacrificiu. Legile lui Moise au fost s[pate de fulgerul coborât din cer pe lespede de granit, pentru a c[l[uzi un popor întreg. Poeziile lui Anatol Codru ascund în adâncimea lor cristaluri înghe\ate ale unor profunde sentimente omene=ti. Umil, poetul îngenuncheaz[ dinaintea pietrei de hotar =i a eternit[\ii, pentru a sim\i m[re\ia clipei care trece =i pentru a în\elege eternitatea întregii crea\iuni. Vorbe=te-mi peste trup =i veac spune poetul , peste adaosul veciei,/ Tu d[-mi din marea s[r[cie/ comoara marelui s[rac, ceea ce în cuvinte simple ar însemna întreaga bog[\ie a sim\irii omene=ti. Nichita DANILOV Meritul important al poeziei lui Anatol Codru este acela c[ tinde prin cuvânt la simplitatea pe care o cunosc numai spiritele alese. Este o simplitate care nu înseamn[ s[r[cie, ci =lefuire, esen\ializare. În acest mod versurile poetului basarabean câ=tig[ în valoare dezv[luindu-=i fa\a lor peren[: Aceast[ clip[ a explor[rii mele în cuvânt/ Nu e decât riscul de-a inventa piatra la modul pas[re,/ Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate/ =i bucurie prin zbor =i lumin[ (A=adar...). Macroconcepte absorb lumi minuscule, dar torturante. Nunta, moartea, bocetul, vecia sunt teme care aglutineaz[ emo\ii, revolte, atitudini lirice, într-un efort de redimensionare a lucrurilor. Acesta ar fi scopul dizolv[rii energiei în cuvânt. De=i totul se desf[=oar[ în regim de urgen\[, tocmai precipitarea gesturilor amân[ cristalizarea întregului. Gândul împov[reaz[ sfâr=itul cu mereu noi orizonturi de a=teptare. Puterea scriitorului de a dezv[lui lumii cine este ea se afl[ în îns[=i esen\a lumii. De aici, simbolul pietrei, ca propensiune spre stabilitate, nemi=care, echilibru. Mitologiile vorbesc despre o
PIATRA DE CITIRE
strâns[ leg[tur[ între suflet =i piatr[: falsa iner\ie, simulacrul lipsei de via\[, semnul prezen\ei divine în piatr[ sunt dezv[luite de îns[=i ambivalen\a ei, arm[ ritual[ =i concretizare a perfec\iunii. Carmelia LEONTE ...În metafor[ poe\ii români din Basarabia au un lider s[lbatic în talentul lui de a nu fi comun cu nimeni, dar absolut cu nimeni: Anatol Codru. E un reflex autohton în cuvintele dânsului, o vraj[ care te p[trunde =i te ridic[ la cer. E o nesfâr=it[ litanie de pietre scumpe. A=adar, poezia român[ din Basarabia poate intra cu capul sus în orice altar al Universului, prezentându-se cu îndrept[\it[ demnitate: Eu, poetul Dumneavoastr[ Anatol Codru, care va declara c[ va fi ]ntruna timpul =i de pretutindeni Eu. +i va fi atât de simplu, parc[-a nins cu Dumnezeu. Gheorghe VOD{ ...Dup[ volumele de poezie Înd[r[tnicia pietrei, Feciori, Piatra de citire, Întâmplarea mir[rii, Bolta cuvântului iat[-l pe Anatol Codru publicând cartea sa de gal[, Ruperea din nefiin\[, în care se reg[se=te contrapunctic aproape întreaga sa crea\ie ca esen\[, ca sintez[, ca act de nobil[ prezen\[ în cadrul liricii române contemporane. R[mânând fidel unei teme asumate con=tient =i cu har înn[scut, Anatol Codru posed[ o uluitoare capacitate de a ne surprinde prin inventivitate artistic[ =i mereu o ingenioas[ schimbare a unghiului de cercetare asupra subiectelor abordate acum =i demult, în june\ile sale poetice. Substan\a =i intona\ia liric[ sunt cele ale unui discurs baladesc modern, de o inimitabil[ savoare metaforic[. Leo BUTNARU
&$
ANATOL CODRU
În poemele lui Anatol Codru se dezv[luie, uneori exploziv, alteori în =oapt[, trei straturi: de gândire, sim\ire =i (re)concepere a llumii. În inima acestui nucleu care tinde spre des[vâr=ire =i care r[scump[r[ celulele voit imperfecte pentru învierea întregului =i pentru spulberarea oric[rei eventuale monotonii, st[ Metafora. Metafora-sâmbure, esen\[, este învelit[ de o adev[rat[ atmosfer[ de cuvinte poetice, sintagme =lefuite pân[ la aforistic, înr[d[cinate în folclor. Metafora =i atmosfera sunt ocrotite, altfel spus: conectate la realitatea imediat[ a marii poezii, datorit[ unui alt strat de cuvinte, mai apropiate cotidianului, dar nu atât de apropiate încât s[ piard[ dimensiunea metafizic[, Cresc cuvintele din pâini, Lumea rupe =i m[nânc[... sau ...E=ti încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura. Pari liberat la ora culesului din miri, La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[... Astfel poezia lui Codru este triplu ocrotit[ =i deschis[ ochiului nostru l[untric din trei unghiuri diferite, încercând poate o proiectare triunghiular[ în sacru: Albastru tragic din icoane Mucenicie de Ioane, +i-aceste clopote, de-atunci, Îmi par Ioni vuind pe cruci, Învârto=ind în alifii Genunchii no=tri cei dintâi Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun Genunchii al\i, genunchi str[buni...
De aici =i jocul grav, subtil, efervescent al poeziei lui A. Codru, simplitatea dezarmant[, flexibilitatea, calmul olimpian =i tremurul
PIATRA DE CITIRE
&%
care parc[ ni se transmite, gra\ie existen\ei poetului, din vremuri imemoriale, poate din vremurile în care înc[ nu se inventase proza. Acad. KOPI KYCYKU, Albania Anatol Codru se remarc[ prin insisten\a =i consecven\a cu care opteaz[ în favoarea unui mit propriu. Îl preocup[ mecanismul cunoa=terii poetice =i în aceasta rezid[ caracterul inovator al versului s[u. De men\ionat c[ poetul nu este adeptul simplit[\ii. Piatra, la care revine frecvent, este simpl[, dar numai în aparen\[. În cadrul unei întâlniri cu cititorii, ce a avut loc într-o sear[ de decembrie 1998 la Casa Limbii Române, autorul preciza c[ la început piatra se identifica, pentru el, cu ora=ul, prin contrast cu satul, cu p[mântul =i cu vegeta\ia abundent[ sau cu holda ierbii. Motivul pietrei este fascinant prin puterea de a sugera protestul. Piatra este o form[ agresiv[, a=a precum erau =i timpurile, potrivnice poeziei. Împotrivirea pietrei necesit[ o ac\iune de r[spuns mobilizator pentru a învinge o for\[ rigid[. Anatol Codru g[se=te sursa de alimentare pentru versurile sale în dorin\a de a opune agresivit[\ii pietrei un protest mai mare cel al puterii de penetra\ie a cuvântului. Având în adâncurile sale o motiva\ie din care se hr[ne=te, o surs[ care se împotrive=te deconspir[rii, a=a cum exist[ lucruri implicite ce nu se preteaz[ uzurii publicitare, versul lui Anatol Codru este tensionat de un fel de gelozie a deconspir[rii. Înc[rc[tura obsesional[ ce d[ via\[ poeziei sale este condi\ionat[ de o anume stare determinat[ de voin\a de relevare interioar[ =i de nedorin\a de banalizare a acesteia prin cuvântul capabil s[ o divulge. De men\ionat, în aceste împrejur[ri, spiritul polemic al personajului liric: M[ uit la mine/ =i îmi zic: Auzi, str[inule,/ De ce \i-a= lipsi/ Dac[ nu m-am n[scut/ =i va trebui/ S[ mor pentru tine? Ana BANTO+
&&
ANATOL CODRU
A spune numele poetului este de multe ori un fel de a aduna într-o singur[ formul[ poezia lui. Anatol Codru, în acest sens, se a=terne pe spa\iul metaforic a=a cum Blaga ne ungea firea noastr[ cea z[p[cit[ de revolu\iile industriale =i politice cu untul spa\iului mioritic. El nu e numai o piatr[ de citire, adic[ un algoritm de transformare a haosului în structuri de prunc care se-mpiedica de-aripa lui. A. Codru e cal/ ce mu=c[ iarba cu copita lui/ pân[-n statuia gândului. A. Codru este t[inuita mea dragoste pentru sinele meu tân[r =i înfometat de poezie f[r[ ideologie (a=a cum eram înfometat în anii de dup[ r[zboi de gustul minunat =i mitic al pâinii). Anatol Codru s-a întâmplat în structura de grai =i de plai a românilor pe care m[cinarea de piatr[ dur[ a istoriei i-a prins în transhumanta lor cosmogonic[ departe de maica de plai. Dar s-a întâmplat atât de spectaculos, atât de nou în galaxia gurii încât el, Anatol Codru, parc[ vine de la nimeni înapoi, de la acel nimeni am[rât în care am fost trimi=i f[r[ voia noastr[ (chiar f[r[ voia poetului Anatol Codru de a n[scoci stele pentru o fiin\are omeneasc[ mai omenit[); el vine s[ ne samene cu speran\a de mâine a întregului neam vorbitor de limb[ român[. Andrei VARTIC ...Un om pe un cal este întemeietorul Marii jum[t[\i 1/2 din toat[ frumuse\ea lumii, pe care o aduni. Omul e num[r[torul, Calul e numitorul comun.
Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îl mai desparte, Dar, în fond, calul Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte.
PIATRA DE CITIRE
&'
Potrivire de jum[t[\i cum numai dragostea poate fi (vezi Diotima lui Platon), poezia are avantajul de a uni pe vecie vorba vine lucruri, fiin\e adeseori inconciliabile. Deloc întâmpl[tor faptul c[ Apollo, viitorul zeu al muzicii, al poeziei =i al artelor frumoase, l-a avut drept dasc[l pe centaurul Chiron. În cazul lui Anatol Codru, poetul este sie-=i centaur; altfel spus, artistul modern, deschis cu to\i porii spre experiment, dar =i spre alte limbaje, cum ar fi cel cinematografic, de ex., \ine în frâu calul tradi\iei, când plimbându-l pe cerc, când dându-i pinteni, pân[ când calul =i c[l[re\ul ajung la un numitor comun, zis Oper[. Din (ne?) fericire, potrivirea de jum[t[\i e pe via\[: din Centaur nu se mai poate cobor]. Emilian GALAICU-P{UN Remarc[m în poezia lui Anatol Codru suprema\ia unui Eu liric dotat cu spirit analitic, Eu, care, chiar =i atunci când e cople=it de cânt[ri imnice, nu înceteaz[ s[ observe, s[ sintetizeze... Pornind de la simbolurile plugului =i aratului, poetul creeaz[ frumoase mituri cu profunde sensuri filozofice. În imagina\ia eroului liric din poezia Ar fi plugul mâinii mele... actul de crea\ie se identific[ cu aratul în ogorul de piatr[, cu generoasa d[ruire în numele unor culesuri grele (...). Creatorul se transform[ într-un mag, ce din adâncuri suie, rotind globul cu piciorul, ca pentru aceasta s[ fie d[ruit, în schimb, cu hore. Aratul e nu numai c[ umple c[m[rile sufletului omului întru timpul lui ne-nvins. Ele înseamn[ germinare grandioas[. (...) Aratul are =i un înalt sens moral purificator. În credin\a poetului e o datorie S[ ari cu plugul prin copiii t[i,/ Dac[ o team[-i scade la p[rere,/ Dac[ o t[cere le spore=te-averea./ R[cne=te plugu-n ei pân[-n temei. Elena |AU
'
ANATOL CODRU
Poezia. Unde e începutul =i unde e sfâr=itul? Sau poate c[ nu e chiar a=a. Unde e neînceputul =i unde e nesfâr=itul ei, ca s[ po\i fi sigur c[ tu e=ti tu, c[ po\i s[ te cuno=ti pe tine, tu însu\i fiind. Anatol Codru vine dintr-o mitologie pe care =i-o face mai întâi el singur, ca apoi s-o compare, s-o în\eleag[, s[ fie sigur c[ se potrive=te cu vreuna din mitologiile clasice. Anatol Codru totdeauna este acolo unde nu este, fiind în acela=i timp =i acolo =i dincolo, într-o dubl[ existen\[ de crea\ie poezie =i cinematografie, vrând s[-i dea celei de-a doua suflul primei =i încercarea durerii de a le interp[trunde reciproc, tr[ind într-o atmosfer[ a interdependen\ei dintre amândou[. Anatol Codru chiar de la început s-a impus prin abunden\a, dar =i prin cultura imaginii. Ele erau atât de multe, încât poetul st[tea nedumerit în anturajul lor, ne=tiind c[rora s[ le dea prioritate. Cineva dintre colegii s[i f[cuse chiar un banc pe aceast[ chestie: când Anatol Codru scrie o poezie, îi mai r[mân imagini pentru înc[ dou[ sau trei poezii. Desigur c[ în aceast[ glum[ g[sim =i o mic[ doz[ de mali\iozitate, dar n[scut[ dintr-o alt[ doz[ de invidie scriitoriceasc[. A=a a fost de când lumea. Anatol Codru e poetul care merit[ toat[ aten\ia, dar aceast[ aten\ie nu i s-a acordat permanent. Deseori s-a trecut voit pe lâng[ el =i lucrul acesta l-a am[rât, desigur, dar l-a f[cut s[ se adânceasc[ =i mai mult în carierele sale în c[utarea expresiei de piatr[ rar[: În lan, cum pas[rea se coace-o var[/ =i sare din cântare ca din ou[,/ Aud b[tând în picurii de rou[,/ Cu ciocul, ciocârlii, s[ ias[-afar[. Victor TELEUC{ Spunea cineva c[ orice scriitor clasic a fost modern la timpul s[u, iar modernul de ast[zi are =ansa de a nimeri printre vocile clasice. Anatol Codru a fost întotdeauna neobi=nuit, metaforic, iar viziunea sa poetic[ este, de fapt, actul cel mai simplu ce demonstreaz[ lumii c[
PIATRA DE CITIRE
'
poezia se na=te asemeni frunzei din durere =i fr[mânturi: Moldov[/ izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe gur[... Împ[rt[=im cele afirmate de Arcadie Suceveanu, conform c[ruia, poetul Anatol Codru prefer[ s[ r[mân[ el însu=i, mereu s[pând în piatra cuvântului. Cu adev[rat, scriind mai multe capitole la al s[u mit alb =i energic al pietrei, Anatol Codru vine spre noi cu o expresie pur[ c[ se aude roua, c[ se aude în fântâni, fiindc[ poetul nu =i-a tr[dat niciodat[ focul expresiei, care, pân[ la aceast[ întâmplare a mir[rii a avut alte denumiri, alte cutermure b[rb[te=ti, alte capitole: Înd[r[tnicia pietrei, Piatra omului, Durut[, lacrima pietrei... +i fiindc[ balada pietrei la Anatol Codru se întâlne=te la fiece pas de clip[ cu str[fundurile folclorului mare, s[-i ascult[m versul: Cr[i=or de mire,/ Fire, nemurire/ =i-n nem[rginire/ Piatra de citire. Anatol Codru este un mit, un simbol, este un dig fierbinte al t[riei str[mo=e=ti. Gheorghe CIOCOI Da, mi-am amintit: ne-a fost Pre=edintele cenaclului literar Mihai Eminescu de la Universitate. Patru ani! N-o s[ m[ laud, dar ce oameni frecventau acest cenaclu: Ion Ciocanu, Anatol Ciocanu, Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu, Iuliu Cârchelan, Gheorghe Ciocoi, Victor Cirimpei, Victor Dumbr[veanu, Iulian Nicu\[, Anatol Gavrilov, Gh. Madan, Timotei Melnic, Al. Negri=, Gh. Sp[taru, Ion Vieru, subsemnatul =i mul\i al\ii; la una din zilele Poeziei poetul a citit un poem foarte bun cu un om cu z[pad[ în plete =i pe z[pada ceea nepo\ii acestuia se d[deau de-a =uiul. Mi s-a întip[rit în minte: ...Din milenii în milenii Auzi-vei, vei vedea Cum vor trece s[nii-s[nii Peste c[runte\ea mea...
'
ANATOL CODRU
Când a coborât de pe scen[, i-am spus: ai citit o poezie genial[. Era mai s[ se supere, zicându-mi s[ nu-l iau peste picior, =tiind prea bine c[ nu inten\ionasem o asemenea treab[. Genial[ zicând, am avut în vedere z[mislirea =i rostirea poeziei în spa\iul nostru mioritic, unde s-au mai scris a=a cum a dat Domnul, =i cum a scris... în program partidul, c[ trebuie s[ se scrie. Fiind la el acas[ poet de prima m[rime, o spun cu toat[ certitudinea, Anatol Codru va r[mâne acela=i =i dup[ ce se vor domoli toate focurile de artificii ale celebr[rilor... ...Marele neajuns al poetului Anatol Codru e c[ a fugit, împreun[ cu poezia, în cinematografie. Acest pas al Dumnealui m-a întristat foarte mult: lirica româneasc[ a pierdut câteva c[r\i bune, în schimbul celor volume de pseudopoezie ale unor nechema\i care au poluat spa\iul cu mult[ doz[ de mediocritate, de antimodernism modern =i postmodern. Aurel CIOCANU Poetul este un excelent ziditor de metafor[. Reciti\i-i poemele =i repara\i gre=eala de a-l fi înghesuit pe la periferia listei supraînc[rcat[ cu nume de referin\[ ale liricii noastre. Faptul c[ nu a aderat m[car cu titlu de simpatizant la persistentele bisericu\e literare nu-l poate deposeda =i de mandatul de înzestrat artist al cuvântului. Nu v[ sup[ra\i, domnilor. Înfruntând b[rb[te=te înd[r[tnicia pietrei, poetul a dat la iveal[ o piatr[ de citire superb[, pe-alocuri de-a dreptul psalmic[, pe care întreg spa\iul scrisului românesc începe într-o lacrim[ de dimensiuni nenaturale. Gândim plânsul, Ca =i cum am vedea în interiorul Lacrimii =ira spin[rii ei, sau:
PIATRA DE CITIRE
Aceast[ lacrim[ a mea =i De la sine e atât de pur[, C[ se aude rou[, e atât de Sincer[, c[ mai s[ cred nu-mi vine...
'!
Spectacolul î=i reia tot mai r[bufnitor scenele dramatice, iar pân[ la deznod[mânt mai e mult înc[. Panoramicul spectacolului, a=adar, e-n continu[ mi=care, eroii r[mânând aceia=i, doar c[-=i schimb[ locul ac\iunii în func\ie de rigidele legi ale timpului. +i atât cât se deruleaz[ aceast[ dram[, la ce bun, îng[dui\i-mi s[-i întreb pe opozan\ii lui Anatol Codru, cu interminabilele strop=eli vis-à-vis de mioriticul din noi?.. Deci poetul este un ales de metafor[. Omul, la rându-i, e Dumnezeul lui Sine,/ Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii/ Cu spiritul trandafirilor împurpura\i/ De propria lor mireasm[... Sau: ...+tii, de când ni-i dat s[ \inem fala neamului =i-a \[rii/ Pân la umeri în \[rân[, dar p[mânt? M[car o palm[ n-am avut, s-o pun pe ran[... Pune-\i fruntea =i ascult[,/ În p[mânt cum încol\e=te grâul, orzul =i secara: parc[ dorm copiii no=tri... Serafim BELICOV ...Eu =i poetul Anatol Codru: paralele convergente. Eu, n[scut pe malul drept al Nistrului, El pe malul stâng. Ne uneam abia la Liman. În Limanul Limbii Române. L-am cunoscut mai îndeaproape, doar când trudeam la închegarea antologiei, Constela\ia Lirei, ce avea s[ adune pe continentul literar românesc 65 de poe\i din Basarabia =i Bucovina. Pe acel continent de sensuri, Anatol Codru venea cu Piatra de citire. L-am sprijinit, =i mi-au r[mas în suflet urme de pietri= aurifer, c[ se aude: Cr[i=or de mire,/ Fire, nemurire,/ =i-n nem[rginire/ Piatra de citire...
'"
ANATOL CODRU
Dar cum s[ nu-mi frâng[ sufletul citind aceste versuri devenite sintagme Pe culmi, la cetate,/ \epoase-n ambi\ia lor, suverane,/ Cresc ierbile, b[rbile daco-romane... sau: M[ dor umerii, m[ dor palmele: se-arat[ o cruce... Cât[ fine\e =i cât[ precizie metaforic[: Ardealul ne e plânsul infinit în solni\e s[-l aib[ fiecare român, care de sare e albit,/ S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[. Citim mai departe: De ce e-atâta rou[ pe p[mânt,/ De ce-s atâtea lacrimi conspirate?/... Ori: Greu e, Doamne, raiu-n doi/ Sap în mine, dau de noi:/ S[ te miri,/ S[ nu te miri,/ Un popor de r[stigniri... Sau: Mormintele-au sosit în g[ri:/ Cer vizele de-nstr[inare... ...Trafic de lacrimi =i ru=ine,/ Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine... ...Ninge profund, ninge total./ Ninge din rai cu-adolescente,/ Matriarhatul capital/ Troneaz[ iar pe continente... Poetul Anatol Codru, cu toate convergen\ele, scrie o poezie pe care, citind-o, mi se strecoar[ în suflet o stranie p[rere de r[u: nu am scris-o eu. Arcadie DONOS, Bucure=ti Pentru artistul Anatol Codru, în poemele ca =i de altfel în pânzele cinematografice pe care le-a realizat, metafora nu este o simpl[ figur[ de stil, ci un ceva ie=it din comun care consolideaz[ spa\iile esteticului =i se vrea esen\a viziunii sale artistice. Metaforele =i simbolurile poeziei sale, turnate în limbaj cinematografic, vin s[ elucideze poetic adâncurile fenomenelor, sau s[ lumineze integral labirinturile lumii interioare a eroului. Obsedat mereu de fascina\ia acelui tertium guid, Anatol Codru este na=ul iscusit a numeroase c[s[torii spontane =i inedite de cuvinte sau de imagini, cristalizate în poeme cinematografice sau literare de cea mai superioar[ prob[ artistic[. În ele se las[ sezisate interferen\a lirismului cu tensiunea
PIATRA DE CITIRE
'#
dramatic[, a realit[\ii cu subtile construc\ii figurative, chemându-ne treptat spre noi sau în illo tempore, spre s[la=ul divin al Artei întru mântuire prin frumos... Dumitru OL{RESCU Saltul grandios de la volumul de debut Nop\i albastre s-a f[cut sim\it în c[r\ile ce au urmat Înd[r[tnicia pietrei, Feciori =i mai ales în Piatra de citire, Întâmplarea mir[rii =i Ruperea din nefiin\[ înf[\i=ându-l pe Anatol Codru drept unul dintre primii poe\i moderni de la noi. Dac[ la George Bacovia plânsul materiei se încheag[ prin galeriile sumbre ale cimitirelor, la Anatol Codru materia, bolov[noas[, are menirea s[ se nasc[ puternic[ din lucrurile din preajma unor peisaje de suflet =i sim\ire categorii ce apar\in imensit[\ii, celei care posed[ str[vechea =i nealterata amintire a pietrei primordiale, ob\inut[ prin subtila filier[ a Metaforei. În aceast[ privin\[ A. Codru n-are egal. Ion PROCA Afirm cu emo\ionat[ =i sincer[ bucurie, c[ mi-a fost foarte greu s[ fac selec\ia versurilor cele mai bune care sunt toate din volumul Întâmplarea mir[rii în vederea lectur[rii lor la reuniunea de suflet care a avut loc la Br[ila. Explica\ia este foarte simpl[: substan\a ideatic[ a poeziei lui Anatol Codru, de elevat[ =i aleas[ \inut[ estetic[, se îmbin[ atât de armonios cu mijloacele moderne de expresie, v[dind întregii c[r\i o perfect[ =i sensibil[ st[pânire a limbii literare, încât impactul asupra cititorului este deplin, benefic =i de durat[. Lauren\iu NICOLAU
CUPRINS Tabel cronologic............................................................................................3
Letopise\ ................................................................................................. 9 Pas[rea vine ......................................................................................... 10 Cum ar fi ............................................................................................. 10 Ce iarb[ ]nalt[! .................................................................................... 11 Lacrima ................................................................................................ 12 Nu m[ pot ignora... ........................................................................ 12 Doar pentru faptul... .......................................................................... 12 Nemaiertat[ ezitare ............................................................................ 14 Frunzoas[ nunt[ ................................................................................. 14 Imn rostit la r[s[ritul soarelui .......................................................... 15 +i-aceast[ galaxie-a gurii... ................................................................. 16 Drob de \ar[ ........................................................................................ 17 Nunta ]n Ardeal .................................................................................. 18 Vorone\ ................................................................................................. 18 Dragoste ............................................................................................... 19 Nunta .................................................................................................... 20 Ve=nica veghe ...................................................................................... 23 Moment bahic ..................................................................................... 23 Hrisov ]n toamn[ ............................................................................... 24 P`ine ..................................................................................................... 25 Maic[ de plai ....................................................................................... 26 Maic[, eu am fost mai t`n[r?... ........................................................ 26 Modestie ............................................................................................... 27 Ana-Maria ............................................................................................ 28 Feciori ................................................................................................... 29 Surori .................................................................................................... 31
PIATRA DE CITIRE
'%
Sus pe ceruri, ierbile... ........................................................................ 32 De Ioni, de Marii ................................................................................ 33 Acesta-i omul nostru cel Ion ............................................................ 33 Voi ......................................................................................................... 35 Rug[ ...................................................................................................... 36 Plugul e ca Pas[rea... ...................................................................... 37 Bunul mesei ......................................................................................... 37 De ce a= face eu... .............................................................................. 38 Arde parc[-n lum`n[ri... ................................................................ 39 Un drum se-ntoarn[ ]napoi .............................................................. 39 Alb, mult alb ........................................................................................ 40 Muzeul de la Trif[ne=ti .................................................................... 41 Colind ................................................................................................... 42 Cioc`rlii ................................................................................................ 43 }n ochii mei o amintire... ............................................................. 44 Sub boltirea cerului ............................................................................ 44 Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu ........................................... 46 Pergament ............................................................................................ 47 Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre... ............................. 48 Drept inim[ ......................................................................................... 52 Confesiune ........................................................................................... 52 Ca =i cum ............................................................................................. 53 Deci, verb mai ]nt`i ............................................................................ 54 Patrie de om ........................................................................................ 55 Cuv`ntul ar[ ........................................................................................ 56 Metafora .............................................................................................. 57 Piatra de citire ..................................................................................... 58 Onomatopee ........................................................................................ 59 Cronicarii ............................................................................................. 59 Eminescu ............................................................................................. 61 Cum s[ v[ spun... ............................................................................... 61 Cu fiece carte... ................................................................................... 62 M[ uit la mine... .............................................................................. 63
'&
ANATOL CODRU
Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui... ............................................... 64 O pas[re nume ................................................................................... 64 Br`ncu=i ............................................................................................... 65 Vasile Covrig, magul culorii albe ...................................................... 66 Shakespeare ......................................................................................... 68 Un ad`nc ne vede .............................................................................. 69 Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre ............................................ 69 Lira coarnelor de taur ........................................................................ 70 A t[cea nu-i omene=te ....................................................................... 71 Eu, dac-a= d[rui... ............................................................................... 72 Eu totdeauna ....................................................................................... 73 Un fel al meu de munte .................................................................... 74 Dar e absurd... .................................................................................... 75 Filogenez[ ............................................................................................ 75 Replic[ .................................................................................................. 76 Proba de austeritate ........................................................................... 77 Stea citind, om nemurind... ............................................................... 78 A=adar... ................................................................................................ 78 Ar cu plugul m`inii mele... ............................................................ 79 Piatr[ cu fruntea m[noas[... ......................................................... 80 Pe sub r[s[rit de lun[... ................................................................. 82 Cuprinsuri ............................................................................................ 84 Pietrarii ................................................................................................. 85 Pietrele grece ....................................................................................... 86 Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[... .................... 86 Ceea ce este piatra... ....................................................................... 87 Orice am spune... ............................................................................ 87 Piatr[ din piatr[ .................................................................................. 88 Durut[, lacrima pietrei ...................................................................... 90 Niciodat[ genunchii... ......................................................................... 94 Pururi anonime ................................................................................... 95 Me=terul Manole ................................................................................. 95 De dor s[-i ui\i =i chipul .................................................................... 96
PIATRA DE CITIRE
''
O suprema\ie de crini... ................................................................. 97 Piatra asta de p[m`nt... ..................................................................... 98 Raiu-n doi ............................................................................................ 98 Absurd .................................................................................................. 99 Trafic de lacrimi =i ru=ine .............................................................. 100 E prea de tot... ................................................................................. 101 O, Doamne, noi, care ace=tia ........................................................ 102 Lumina cade brusc din cer... ...................................................... 104 Ace=ti ni=te oameni... ....................................................................... 105 L[tra\i de istorie ............................................................................... 106 Toate-s puse pe c`ntar... ................................................................. 107 V[ rog frumos s[ nu ceda\i... .................................................... 108 Incertitudine ..................................................................................... 109 Cer=etorul de la poart[ ................................................................... 110 Mama mea cu fa\a pl`ns[ .............................................................. 111 Luat[-avans... .................................................................................... 111 +i totu=i, Doamne, mai tr[im... ................................................. 112 +i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos... .................................. 113 Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii... ................................................. 113 Obsesia c[ se mai poate... .............................................................. 114 R[zboiul, seceta ............................................................................... 115 Don Juan, 1945... ............................................................................ 118 Balad[ ................................................................................................ 119 Constantin Oprea ............................................................................ 120 Colindul copiilor ]n r[zboi ............................................................. 121 Mitul personal .................................................................................. 123 Piatr[ ]n r[zboaie ............................................................................. 125 Mitul probabil ................................................................................... 127 O scrisoare care putea fi scris[ ..................................................... 128 Logodn[ ............................................................................................ 130 La nunta de aur ............................................................................... 131 Net[m[duire ..................................................................................... 132 Mantaua ............................................................................................ 134
!
ANATOL CODRU
Spaim[ de gr`u, 1947 ..................................................................... 135 Cosim iarba pe morminte... ....................................................... 135 Egoism ............................................................................................... 137 Singura avere .................................................................................... 138 A preveni .......................................................................................... 139 Eu te strig, floare de m[r ............................................................... 140 Rug[minte ......................................................................................... 142 Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi... .............................................. 142 S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori... ........................................... 143 Plugul ar[, s[ r[sar[... ..................................................................... 144 Monstrul ............................................................................................ 145 T[cere vertical[ ............................................................................... 146 Carte po=tal[ ..................................................................................... 147 Ernest Hemingwai din nem[rginirea lacrimii ........................149 Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip ..................................... 152 Om sem[n`nd .................................................................................. 155 Icar cu o arip[... ............................................................................... 156 Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat... ............................................... 157 La ba=tina lui Petru Zadnipru ....................................................... 159 Liviu Deleanu ................................................................................... 160 Anonimii ............................................................................................ 160 Ultimul monolog al lui Martin Luther King ............................... 162 Vom rezista sau nu? ........................................................................ 163 Monologul clipei .............................................................................. 164 La ceasul de veghe al c[l[re\ului .................................................. 165 Vine Gheorghe din r[zboi ............................................................. 167 Teribila veste .................................................................................... 168 În marmuri ....................................................................................... 169 Vor avea copiii iar[... ....................................................................... 169 Maree ]n golf .................................................................................... 171 Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni ................................. 171 Vaccin ................................................................................................ 175 Geologi, atent... ................................................................................ 176
PIATRA DE CITIRE
!
Ninge... .............................................................................................. 177 Acuarel[ ]n alb ................................................................................. 177 Ro=u fapt de ziu[ ............................................................................ 178 Pe gura ta, care e rana... ................................................................. 179 Lupii ................................................................................................... 179 Cucul .................................................................................................. 180 Clipa veciei........................................................................................ 181 Ghe\arii de Sahara .......................................................................... 182 E straniu, nu =tiu cum... ................................................................. 182 Întreab[ iarba... ................................................................................ 183 Din cump[na sor\ii ......................................................................... 184 La nunta de tain[ ............................................................................. 185 Unul ]n durerea celuilalt ................................................................. 186 De ce? ................................................................................................ 187 Din ceruri, totu=i, s-a furat... ......................................................... 188 Asocieri vizual-comparative .......................................................... 188 Omul de vis-à-vis ............................................................................ 189 Totul depinde... ................................................................................ 190 Iarb[ de miei .................................................................................... 191 Indispensabil ..................................................................................... 192 Eu m[ declar... ................................................................................. 192 Ierbare nu cu iarb[ ......................................................................... 193 Roibii .................................................................................................. 194 Cai prin ploaie .................................................................................. 195 Numitorul comun ........................................................................... 196 I-aud venind... .................................................................................. 197 De unde se aude c[-n nunt[ clopotire... ...................................... 198 Capitol ]n istorie ............................................................................... 198 O, m`nzul, o, f[tul... ........................................................................ 199 M`nzul ............................................................................................... 200 Pl[cerea de-a min\i cu flori... ......................................................... 209 Ecua\ii parabolice ............................................................................ 209 Scrisoare ............................................................................................ 210
!
ANATOL CODRU
Po\i arunca ]n mine cu flori..........................................................210 Lacrima, duminica ........................................................................... 211 Magic[ ............................................................................................... 212 }ntre via\a ta =i-a mea ..................................................................... 213 Asonan\[ ........................................................................................... 214 Ghioc ................................................................................................. 215 +i alunica ........................................................................................... 215 Ora unu, de p[m`nt ........................................................................ 216 Boccacio, 71 ..................................................................................... 217 Peisaj marin ...................................................................................... 229 Pelerini ............................................................................................... 230 Soroca-deal ....................................................................................... 230 E chip... .............................................................................................. 231 Cronica s[pt[m`nii .......................................................................... 232 Sireaca naivitate... ............................................................................ 233 La acest sf`r=it de mileniu ............................................................. 234 Nevroz[ ............................................................................................ 238 Prezicerile rele... ............................................................................... 238 Str[zile vomit[ be\ivani =i rom... .............................................. 239 Care suntem... .................................................................................. 240 Silogism alogic .................................................................................. 241 Înt`mplarea mir[rii ......................................................................... 241 Necuprinsul ]n necuprins ............................................................... 242 Cu fiece clip[ .................................................................................... 243 Apar\inem timpului, locului... ........................................................ 244 Dincolo de ori]ncotro ..................................................................... 244 N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg... ......................... 245 At`ta doar... ....................................................................................... 246 Rug[ciune pentru bugetul familiei ................................................ 246 Ve=nicia începu a se mic=ora treptat... ..................................... 248 +tiu doar atât... ............................................................................. 248 De auzit se aude... ....................................................................... 249 Cutremurul casei ............................................................................. 250 Dac[ va disp[rea V[zduhul... .................................................... 251
PIATRA DE CITIRE
!!
Zadarnic[ pierdere de trup ............................................................ 251 Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât, .............................................. 252 F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi... .............................................. 252 Pas[re c[z`nd pe g`nduri .............................................................. 253 Alchimistul ........................................................................................ 254 Ca s[ vezi, domnule... ................................................................. 254 De nume dac .................................................................................... 255 Ideea de relativ ................................................................................ 256 Ca s[ vezi... ................................................................................... 256 Ecoul .................................................................................................. 257 Ruperea din nefiin\[ ........................................................................ 257 Încerc s[ m[ îmbun... ................................................................. 258 O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[... ............................... 259 Cu raiul numai din furat ................................................................ 259 Ora cea mare ................................................................................... 260 Totem ................................................................................................ 261 +i urmele urmei... ............................................................................ 261 Mi-i bântuit de aripi chipul... ...................................................... 262 Metafizic[ ......................................................................................... 262 S[ nu fie ca fiind... .......................................................................... 263 Din timpuri postume... ............................................................... 263 Parc[... ............................................................................................... 264 Toat[ lumea-i f[r[ lume... .............................................................. 264 La lumina cometei Halley .............................................................. 265 Vou[ o s[ v[-asemene... ............................................................. 266 Imposibil de aflat ............................................................................. 267 Destin ................................................................................................ 267 M[riri confuze ................................................................................. 268 Gloria de p[p[die ............................................................................ 269 Pe chipul meu... ........................................................................... 270 Mi s-a dus din via\[-o parte... .................................................... 270 S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt... ..................................... 271 +i va fi at`t de simplu ..................................................................... 271
Referin\e critice.........................................................................................273
Anatol Codru
PIATRA DE CITIRE Poezii Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Operator: Irina Platon Procesare computerizat[: Olesea Pa=a GRUPUL EDITORIAL LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Tiparul executat sub comanda nr. 2002 Firma editorial-poligrafic[ Tipografia Central[ MD-2004, Chi=in[u, str. Florilor, 1 Departamentul Activit[\ii Editoriale, Poligrafie =i Aprovizionare cu C[r\i