Nicolae
FILIMON CIOCOII VECHI +I NOI
CUPRINS Not[ asupra edi\iei ...
187 downloads
1502 Views
1020KB Size
Report
This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form
Nicolae
FILIMON CIOCOII VECHI +I NOI
CUPRINS Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2 Tabel cronologic ................................................................................................... 3 CIOCOII VECHI +I NOI ....................................................................................... 5 Dedica\ie ............................................................................................................. 6 Prolog ................................................................................................................. 8 Capitolul I. Dinu P[turic[ .................................................................................. 13 Capitolul II. Postelnicul Andronache Tuzluc ........................................................ 17 Capitolul III. Rom`nul =i fanariotul .................................................................... 28 Capitolul IV. Chera Duduca ................................................................................ 31 Capitolul V. Educa\iunea ciocoiului .................................................................... 39 Capitolul VI. Ipocri\ii ]n lupt[ ............................................................................ 48 Capitolul VII. P`n[ nu faci foc, fum nu iese ........................................................ 56 Capitolul VIII. Mijlocul de a face foc f[r[ s[ ias[ fum ......................................... 63 Capitolul IX. Confiden\ele .................................................................................. 65 Capitolul X. Chir Costea Chiorul ......................................................................... 69 Capitolul XI. Adev[rul e proast[ marf[ ............................................................... 73 Capitolul XII. Una la m`n[! ............................................................................... 79 Capitolul XIII. Ce dai s[ te fac ispravnic? ............................................................ 92 Capitolul XIV. |in’te bine, arhon postelnice! ........................................................ 97 Capitolul XV. Scene de via\[ social[ .................................................................. 103 Capitolul XVI. F[-te om de lume nou[ s[ furi clo=ca de pe ou[! ......................... 115 Capitolul XVII. Muzica =i coregrafia ]n timpul lui Caragea ................................ 125 Capitolul XVIII. Ce n-aduce anul, aduce ceasul .................................................. 130 Capitolul XIX. Avertismentele ........................................................................... 139 Capitolul XX. Teatrul ]n |ara Rom`neasc[ ....................................................... 144 Capitolul XXI. Femeia a scos pe om din rai ........................................................ 151
Capitolul XXII. “Italiana ]n Algir” ...................................................................... 161 Capitolul XXIII. Slugile boiere=ti ........................................................................ 168 Capitolul XXIV. Cochii Vechi .............................................................................. 175 Capitolul XXV. Marea h[tm[nie ........................................................................ 180 Capitolul XXVI. O scen[ dramatic[ ................................................................... 186 Capitolul XXVII. Blestemul p[rintesc ................................................................. 195 Capitolul XXVIII. Un suflet nobil ....................................................................... 208 Capitolul XXIX. Lag[rul de la Cotroceni =i tr[darea .......................................... 215 Capitolul XXX. Alesandru Ipsilant =i eteria greceasc[ ......................................... 226 Capitolul XXXI. Cu rogojina aprins[-n cap =i cu jalba-n pro\ap ......................... 232 Capitolul XXXII. Ocna p[r[sit[ ......................................................................... 240 Epilog. Din opincar mare sp[tar ....................................................................... 252 Aprecieri .......................................................................................................... 256
CZU 859.0 93 F 50
CUPRINS
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textul e reprodus dup[: N i c o l a e F i l i m o n , Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oareci m[n`nc[. Prefa\[, curriculum vitae =i bibliografie de Aureliu Goci. Editura Gramar, Bucure=ti, 1993. S-a apelat =i la volumul: N i c o l a e F i l i m o n , Ciocoii vechi =i noi. Nenorocirile unui slujnicar. Edi\ie ]ngrijit[ =i bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu. Studiu introductiv de +erban Cioculescu. Editura Albatros, Bucure=ti, 1970 (colec\ia Liceum). Au fost operate unele modific[ri de ordin gramatical: popol popor, dupe dup[, poci pot, tr[sur[ tr[s[tur[ etc.
Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-74-044-8
© «LITERA»
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC 1819 6 septembrie N[scut la Bucure=ti, Nicolae Filimon este al treilea din cei cinci copii ai preotului Mihai Filimon, paroh al bisericii Enei. 1829 13 aprilie Nicolae Filimon e c`nt[re\ la biserica Enei, func\ie atestat[ =i ]n anii 1841, 1842 =i 1846. 1830 22 iulie Moartea tat[lui lui Nicolae Filimon; viitorul scriitor pe l`ng[ casa marelui logof[t Scarlat B[rc[nescu. 1844 - 1853 (?) Corist ]n trupa Henrietei Karl =i flautist la teatrul lui Papanicola, \in`nd seama de m[rturiile lui I. Ghica. 1852 4 decembrie Con\opist la Departamentul Credin\ei. Epitrop al bisericii Enei, func\ie pe care o va p[stra p`n[ la moarte. 1856 26 februarie Nicolae Filimon este ridicat la rangul de pitar ]n acela=i Departament al Credin\ei. 1857 5 decembrie }=i ]ncepe colaborarea la ziarul Na\ionalul cu foiletoane =i cronici muzicale. 1958 29 iunie Pleac[ ]ntr-o c[l[torie ]n Apusul Europei. octombrie Filimon re]ncepe colaborarea la Na\ionalul cu cronici muzicale =i dramatice. 23 noiembrie }ncepe s[ publice ]n Na\ionalul nuvela Mateo Cipriani sub titlul Monastirea domenicanilor dupe colina Fiesole. decembrie Na\ionalul public[ Monumentul maestrului G. Donizetti. 1859 ianuarie Apare ]n Na\ionalul: O baroneas[ de porunceal[, fragment din Escursiunile ]n Germania Meridional[. 17 septembrie Filimon este numit secretar al Comisiei Documentale. 1860 ianuarie-martie Scriitorul public[ ]n Na\ionalul: Trei luni ]n str[in[tate, impresiuni =i memorii de c[l[torie (fragmente din Escursiunile ]n Germania Meridional[), a c[ror tip[rire o continu[ ]n acela=i ziar dup[ o ]ntrerupere de c`teva luni. Apare vol. Escursiuni ]n Germania Meridional[. Memorii artistice, istorice =i critice (1858), opulu I, Bucure=ti. Revista Carpa\ilor public[ nuvela Mateo Cipriani. octombrie Na\ionalul public[ fragmentar nuvela Ascanio =i Eleonora.
4
Nicolae Filimon
1860 decembrie Cu cronica Teatru din Bucure=ti Il Barbiere di Sevilla, melodram[ comic[ ]n dou[ acte, poezia de C..., muzica de maestrul Rossini, N. Filimon ]=i ]ncheie activitatea la Na\ionalul. 1861 Se public[ ]n Revista Carpa\ilor nuvela Friederich Staaps sau atentatul de la Schönbrunn, ]n contra vie\ii lui Napoleon I. Revista Carpa\ilor public[ nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala. Apare volumul Mateo Cipriani, Bergamo =i Slujnicarii, opulu II, Bucure=ti. aprilie Cu cronica la Maddalena, operet[ semi-serie ]ntr-un act, poezia tradus[ din limba francez[ de G. Curatolu, muzica original[ de A. T. Zisso, N. Filimon ]=i ]ncepe colaborarea de critic muzical =i teatral la Independin\a, colaborare care va fi atestat[ periodic p`n[ ]n octombrie acela=i an. noiembrie N. Filimon ]=i ]ncepe consecventa colaborare (chiar din primul num[r) la revista lui Ion Ionescu de la Brad |[ranul rom`n, public`nd o cronic[ la piesa Pr[pastiile Bucure=tilor, vodevil ]n 5 acte de dl Millo. 1862 ianuarie Apare basmul Roman N[zdr[van ]n |[ranul rom`n; ]n acela=i an =i ]n aceea=i publica\ie vor fi tip[rite =i celelalte basme ale lui N. Filimon: Omul de piatr[ =i Omul de flori cu barba de m[tase sau povestea lui F[t-Frumos. Activitatea scriitorului la |[ranul rom`n ]nceteaz[ la finele anului 1862. 1 mai N. Filimon este numit =ef al sec\iei bunurilor la Arhivele Statului. Revista rom`n[ a lui A. I. Odobescu public[ romanul Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oareci m[n`nc[. 1863 Apare ]n volum romanul Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oa-reci m[n`nc[. 1864 octombrie N. Filimon este confirmat epitrop al bisericii Enei. octombrie Filimon ]=i reia cronicile muzicale ]n Buciumul cu articolul Un Ballo in Maschera, melodram[ ]n patru acte, pus[ pe muzic[ de maestrul G. Verdi. Activitatea sa la Buciumul ]nceteaz[ ]n decembrie 1864, odat[ cu ]ncetarea apari\iei acestei publica\ii. decembrie Monitorul public[ ultima cronic[ muzical[ a lui N. Filimon intitulat[: Serata muzical[ =i dramatic[ dat[ ]n beneficiul drei Ninizza Alessandrescu. 1865 ianuarie Filimon public[ ]n D`mbovi\a: R[spuns la critica f[cut[ de dl P. G. Ni\escu revistei noastre muzicale din Monitorul, nr. 285. Este ultima sa afirmare ]n publicistic[. 19 martie R[pus de ftizie, Nicolae Filimon moare la Bucure=ti; este ]nmorm`ntat la cimitirul Bellu.
CUPRINS
CIOCOII VECHI +I NOI SAU CE NA+TE DIN PISIC{ +OARECI M{N~NC{ Roman\ original
6
Nicolae Filimon
CUPRINS
DEDICA|IE Domnilor ciocoi! Este mult timp de c`nd umblu cu aceast[ nuvel[ ziua =i noaptea, ]ntocmai ca Diogen1, c[ut`nd o clas[ de oameni ca s[ le-o dedic. Am voit s[ fac aceast[ onoare boierilor; dar, dup[ o g`ndire serioas[, miam schimbat hot[r`rea, c[ci, de=i ]ntr-aceast[ clas[ s-au strecurat mul\i venetici corup\i =i, cu toate lovirile =i tenta\iunile str[inilor la care serv[ de \int[ de un secol =i jum[tate, tot se g[sesc printre d`n=ii b[rba\i cu sim\[minte nobile =i cu inim[ de adev[ra\i rom`ni, care au f[cut, fac =i sunt convins c[ vor face mult bine patriei lor. De la boieri am alergat la negu\[tori. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari =i luxoase p`n[ la magherni\ele cele umilite ale precupe\ilor. Am v[zut zarafi f[r[ capital, fanfaroni =i malone=ti, care s[r[cesc lumea prin dob`nzile lor cele nem[surate; lipscani =i bogasieri care ]=i ]mpodobesc magazinele cu marf[ putred[ =i cu oglinzi mincinoase =i, d`ndu-=i ton de mari capitali=ti, ruineaz[ societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne ]n \ara noastr[; b[cani care v`nd rapi\[ ]n loc de untdelemn, orez ]ndoit cu pietricele ca s[ trag[ mai greu la c`ntar =i cafea amestecat[ cu orz =i fasole. Am v[zut c`rciumari amestec`nd 1 Diogen (413 323 ].e.n.) filozof antic grec. Adept al =colii filozofice a cinicilor. Legenda spune c[ locuia ]ntr-un butoi. Lumin`ndu-=i calea cu o lum`nare, era ve=nic ]n c[utarea unui om imaginar care s[ ]ntruneasc[ toate virtu\ile.
Ciocoii vechi =i noi
7
vinul cu ap[ =i v`nz`nd cu ocale cu dou[ funduri, m[celari =i precupe\i v`nz`nd cu c`ntare str`mbe =i m-am m`hnit, c[ci r[ul este foarte mare, dar n-am g[sit ]n ace=ti am[gitori dec`t ni=te ho\i sau ciocoia=i ordinari, ie=i\i din =coala voastr[ f[r[ di-plom[ de specialitate!... Am alergat prin sate =i c[tune, am vorbit cu \[rani b[tr`ni =i tineri; ce e drept, sunt plini =i ei, s[rmanii, de m`r=[vii p`n[ ]ntre urechi, dar n-am g[sit nici ]ntre d`n=ii pe oamenii ce c[utam. Am intrat ]n loca=ul lui Dumnezeu, am observat cu con=tiin\[ clerul ]nalt =i pe cel proletar. Dar vai! ce dezam[gire!... Acolo unde credeam c[ voi g[si toiagul =i traista, sacrul simbol al umilin\ei =i piet[\ii cre=tine, am g[sit ignoran\a ]ntronat[, invi-dia, m`ndria, l[comia =i alte p[cate morale, pe care ne oprim a le descrie, c[ci legea de pres[, f[r[ ]ndoial[, ne-ar condamna la zece ani de ocn[. Obosit de at`tea cercet[ri zadarnice, hot[r`sem s[-mi ard manuscriptul; dar tocmai c`nd m[ preg[team s[ dau fl[c[rilor rodul ostenelilor mele de =ase luni, m-am g`ndit =i la voi, preaiubi\ii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele =i partidele, =i am zis ca st[mo=ul nostru Pilat: Ecce homo sau Iat[ oamenii mei! Vou[, dar, str[luci\i luceferi ai viciilor, care a\i m`ncat starea st[p`nilor vo=tri =i v-a\i ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au l[sat s[ muri\i ]n mizerie; vou[, care sunte\i putrejunea =i mucegaiul ce sap[ din temelii =i r[stoarn[ ]mp[r[\iile =i domniile; vou[, care a\i furat cu zvan\ul din func\iunile cele mici =i cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, c`nd v-a\i cump[rat mo=ii =i palate, stropi\i cu noroi pe f[c[torii vo=tri de bine; vou[ =i numai vou[ dedic aceast[ slab[ =i ne]nsemnat[ scriere. Citi\i-o cu b[gare de seam[, domnii mei, =i oric`te ho\ii ]mi vor fi sc[pat din vedere, ]nsemna\i-le pe un catastif =i mi le trimite\i ca s[ le adaug la a doua edi\iune.
8
Nicolae Filimon
CUPRINS
PROLOG Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie=te a se reorganiza, dec`t a da fr`nele guvernului ]n m`inile parveni\ilor, meni\i din concep\iune a fi slugi =i educa\i ]ntr-un mod cum s[ poat[ scoate lapte din piatr[ cu orice pre\!... Platon a zis, cu dou[ mii de ani ]nainte de a lua noi pana ]n m`n[ ca s[ descriem pe ciocoi, c[ un om, ca s[ poat[ deveni cet[\ean onest, mai ]nt`i de toate caut[ s[ fie n[scut bine, crescut ]n frica lui Dumnezeu, =i din copil[rie p`n[ la maturitate s[ tr[iasc[ ]nconjurat de oameni virtuo=i =i drep\i. Ciocoiul este totdeauna =i ]n orice \ar[ un om venal, ipocrit, la=, orgolios, lacom, brutal p`n[ la barbarie =i dotat de o ambi\iune nem[rginit[, care eclat[ ca o bomb[ pe dat[ ce =i-a ajuns \inta aspira\iunlor sale. Pepiniera ]n care cresc ace=ti inamici ai onoarei =i ai tuturor virtu\ilor cet[\ene=ti este mai totdeauna casa bogatului =i mai cu seam[ a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, =i cere a servi pe boierul pentru o bucat[ de p`ine, o camer[ de dormit =i un ve=tm`nt ca s[ se apere de asprimea frigului. }n anii dint`i, aceste vulpi cu dou[ picioare, care ]ntrec ]n ipocrizie =i vicle=ug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop =i La Fontaine, petrec ]mpreun[ cu servitorii cei ]mb[tr`ni\i ]n p[cate de tot felul, ]i studiaz[ cu cea mai mare aten\iune, ]nc`t la etate de dou[zeci de ani,
Ciocoii vechi =i noi
9
ei =tiu foarte bine cum se fur[ clo=ca de pe ou[ f[r[ s[ c`r`ie; cu alte cuvinte, =tiu c`t s[ fure de la aprovizionarea din toate zilele, c`t de la aprovizion[rile cele mari, c`t de la arendarea mo=iilor =i alte mai multe tranzac\iuni ale casei boiere=ti ]n care se afl[ servind. +tim cu to\ii c[ ]ntre slugile de la casele boga\ilor, ca ]n toate meseriile sociale, exist[ o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, ]=i ]ncepe uneori cariera de la postul de r`nda=, iar alteori de la lacheu ce se pune ]n coada tr[surii boierului; devine cu ]ncetul sofragiu, apoi v[taf de curte, iar mai pe urm[ se face =i el boier; =i cu toate c[ unii-al\ii ]i zic ]n deriziune boier f[cut, copiii lui ]ns[ devin boieri =i fii de boieri. }n timpul pe c`nd ciocoiul umbl[ dup[ tr[sura boierului, el afl[ toate sl[biciunile st[p`nului s[u =i-i ajut[ c`t poate ca s[ =i le ]mplineasc[ ]n paguba lui =i ]n folosul s[u. Se ]nt`mpl[, ]ns[, de multe ori ca st[p`nul ciocoiului s[ aib[ =i virtu\i, dar aceste lucruri p[trate nu pot s[ intre ]n capul =i ]n inima cea triunghiular[ =i ]ngust[ a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice pre\. Ca sofragiu se obi=nuie=te at`t de mult cu m`nc[rile delicate, ]nc`t nu mai poate s[ tr[iasc[ f[r[ friptur[ de fazan, br`nz[ de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Fran\a =i vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, c`nd ciocoiul ajunge la gradul de v[taf, este corupt moralice=te =i fizice=te p`n[ la m[duva oaselor. }n[l\at la acest din urm[ =i mai suprem grad al slug[riei, ciocoiul devine prev[z[tor ca un prezident de cabinet... din Europa. Ideea ce-l preocup[ ziua =i noaptea este de a afla metodul prin care s[-=i fac[ stare. Diferite planuri i se prezint[ ]n imagina\iune, unul mai ]ntunecos dec`t cellalt; le studiaz[ pe toate =i, g[sindu-le rea-lizabile, le pune ]n lucrare f[r[ mustrare de con=tiin\[. S-a zis de mai mul\i filozofi =i c[rturari c[ con=tiin\a este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu t[g[duiesc, dar v[taful de curte cunoa=te secretul de a face din acest aspru judec[tor un consilier ]ntocmai dup[ cum ]i trebuie=te lui.
10
Nicolae Filimon
El zice ]n sine: Tot omul este creat de Dumnzeu cu dreptul de a se hr[ni pe p[m`nt; de ce dar unii oameni au mai mult dec`t le trebuie, c`nd al\ii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se sus\ine? De ce unii sunt puternici =i al\ii neb[ga\i ]n seam[? De ce unii st[p`nesc p[m`nturi ]ntinse, iar al\ii nu au nici chiar p[m`ntul necesar spre a se ]nmorm`nta? Aceasta este o stare de lucruri anormal[ zice ]n\eleptul v[taf de curte =i cat[ s[ o combat din toate puterile, adaug[ el. Astfel dar, omul nostru, merg`nd din ra\ionament ]n ra\ionament =i din deduc\ie ]n deduc\ie, devine comunist, f[r[ =tirea lui, =i ]ncepe a pune ]n lucrare aceast[ doctrin[ at`t de frumoas[ =i egali-tar[ ]n aparen\[, c`t este de hidoas[ ]n fond. Nu trece mult =i ingeniosul v[taf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societ[\ii... }=i cump[r[ mo=ioare, viti=oare =i alte diminutive de acestea care fac via\a lesne =i plin[ de pl[ceri. Dup[ ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a l[sat s[ piar[ de foame pe drumuri =i dup[ ce =i-a luat rangul de pitar, la care nu este v[taf de curte care s[ nu aspire, omul nostru caut[ un pretext =i p[r[se=te casa st[p`nului s[u tocmai atunci c`nd acesta simte cea mai mare nevoie de d`nsul. Este cunoscut c[ omul ]mbog[\it prin furti=ag nu se satur[ niciodat[ de avere, oric`t de bogat ar deveni, ci, din contra, caut[ noi mijloace de a-=i m[ri bog[\iile. C[s[toria, dar, devine pentru d`nsul o nou[ min[ de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de c[s[torie ]n toat[ \ara =i nu se ]nsoar[ dec`t numai atunci c`nd g[se=te o zestre dup[ placul lui, f[r[ s[ se tulbure c`t de pu\in dac[ femeia cu care-=i leag[ soarta este jun[, frumoas[ =i crescut[ bine, sau slut[ =i depravat[. Omul ce se ]nsoar[ numai pentru ca s[-=i m[reasc[ starea niciodat[ nu ia so\ie bun[. Ciocoiul o =tie =i aceasta, dar ]i pas[ foarte pu\in, c[ci el nu are alt[ \int[ dec`t realizarea planurilor sale celor ambi\ioase. Napuc[ s[ treac[ luna de miere =i casa ciocoiului devine o cafenea ]n
Ciocoii vechi =i noi
11
care se adun[ toat[ lepra societ[\ii. So\ia lui devine o Messalin[; copiii se nasc Dumnezeu mai =tie cum, cresc ]mpreun[ cu slugile =i, tocmai c`nd ajung la gradul cel mai ]nalt al corup\iunii, ]i trimite ]n Fran\a ca s[ ]nve\e carte. Nenoroci\ii copii, lipsi\i de educa\iunea moral[ =i ne]nt[ri\i prin virtu\i =i exemple de onoare ]nv[\ate din casa p[rin\ilor, cum ajung la por\ile Parisului, cad ]n m`inile femeilor =i junilor celor strica\i, care ]i depraveaz[ =i mai r[u; iar c`nd se ]ntorc ]n patrie, ]n loc s[ aduc[ cu d`n=ii luminile Europei civilizate, nu aduc dec`t viciul =i depravarea sau, dac[ vreunul dintr-]n=ii reu=e=te a ]nv[\a c`te ceva, aceast[ cultur[ intelectual[, nefiind sus\inut[ de o educa\iune moral[, produce mai mult r[u dec`t bine nenorocitei \[ri ce hr[ne=te ]n s`nu-i asemenea vipere. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebe=te de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seam[ prin purtarea sa. El nu se pronun\[ definitiv pentru nici o doctrin[ politic[, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doar[ c[ are spiritul drept =i nep[rtinitor, ci ca s[ poat[ exploata deodat[ toate doctrinele =i partidele ]n folosul s[u. Amorul de patrie, libertatea, egalitatea =i devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le roste=te prin adun[ri publice =i private; dar aceste virtu\i cet[\ene=ti, de care face at`ta pomp[, nu sunt dec`t treptele sc[rii pe care voie=te a se sui la putere; =i uneori, c`nd ele nu-i serv[ de ajuns, el alearg[ la str[ini =i prime=te de la d`n=ii posturi ]n \ara sa. Ajuns la gradul de m[rire pentru care a comis toate mi=eliile, a suferit toate umilin\ele =i a declamat, f[r[ de a le sim\i, toate virtu\ile din lume, ciociul ]=i ridic[ masca ipocriziei de la ochi =i se arat[ lumii ]n mizerabila =i ur`cioasa nuditate a sufletului s[u celui mic. Inima lui, asprit[ de suferin\ele, umilirile =i ]njosirile prin care a trecut, devine incapabil[ de orice sim\[m`nt frumos =i uman. Li-bertatea presei ]l sup[r[, c[ci descoper[ inechit[\ile vie\ii sale =i nu-l las[
12
Nicolae Filimon
s[ despoaie de averi pe stat =i pe particulari; func\iunile statului le ]mparte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate =i, ca s[ se poat[ folosi mai bine de or`nduirile ]n servicie, ]=i recruteaz[ un ciocoi tot de calibrul s[u =i speculeaz[ printr-]nsul p`inea nenoro-ci\ilor func\ionari. Iat[ tipul ciocoiului din toate \[rile =i mai cu seam[ din \ara noastr[, unde lumina adev[ratei civiliza\iuni n-a risipit ]nc[ norii cei gro=i ai ignoran\ei =i ai deprava\iunii. Iat[ tipul ce ne propu-nem a urm[ri ]n deosebitele faze prin care el a trecut ]n secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu =i cu c[l[m[ri la br`u al timpilor fanariotici, p`n[ la ciocoiul cu frac =i cu m[nu=i albe din zilele noastre.
Ciocoii vechi =i noi
13
PA R T E A I
CIOCOII VECHI De la 1814 p`n[ la 1830 CUPRINS
Capitolul I DINU P{TURIC{ }ntr-o diminea\[ din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statur[, cu fa\a oache=[, ochi negri plini de viclenie, un nas drept =i cu v`rful cam ridicat ]n sus, ce indic[ ambi\iunea =i m`ndria grosolan[, ]mbr[cat cu un anteriu de =amalagea rupt ]n spate; cu caravani1 de p`nz[ de cas[ vopsi\i cafeniu; ]ncins cu o bucat[ de p`nz[ cu marginile cusute ]n gherghef; cu picioarele goale b[gate ]n ni=te iminei de saftian, care fuseser[ odat[ ro=ii, dar ]=i pierduser[ culoarea din cauza vechimii; la ]ncing[toare cu ni=te c[lim[ri colosale de alam[; ]n cap cu cauc de =al, a c[rui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era c`rpit, =i purt`nd ca ve=m`nt de c[petenie o fermen[ de pambriu ca paiul gr`ului, c[ptu=it[ cu bogasiu ro=u; un astfel de june sta ]n scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezemat de st`lpii intr[rii =i absorbit ]n ni=te medita\iuni care, reflect`ndu-se ]n tr[surile2 fe\ei sale, l[sau s[ se vad[ p`n[ la eviden\[ c[ g`ndirea ce-l preocupa nu era dec`t planuri ambi\ioase ce ]nchipuirea lui cea vie ]i punea ]nainte =i obstacolele ce ]nt`mpina ]n realizarea lor. }n momentul acela, u=a sc[rii se deschise =i se ar[t[ ]naintea 1 2
Caravani pantaloni (n. N. F.) }n context: tr[s[turile n. r.
14
Nicolae Filimon
junelui un arn[ut ]mbr[cat numai ]n fir, cu pistoale =i iatagan la br`u =i cu t[tarc[ ro=ie bl[nit[ cu vulpe nafe. M`ndrul albanez, f[r[ s[ priveasc[ c`t de pu\in pe bietul june ce-i f[cea temenele1 p`n[ la p[m`nt, strig[ cu voce de stentor: Ioane, trage butca boierului la scar[. Vizitiul, dup[ ce plesni de c`teva ori din bici =i mai f[cu c`teva marafeturi prin care voia s[ arate abilitatea ce avea ]n meseria sa, trase butca la scar[. Nu trecu mult =i se auzir[ pa=ii cei lene=i =i gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o caden\[ simetric[. Junele, a c[rui aten\iune era a\intit[ la cea mai mic[ mi=care ce se petrecea, auzi =i el acest zgomot =i cu un aer ]n care se vedea foarte curat nelini=tea, ridic[ de la p[m`nt dou[ cutii cu p[str[vi =i c`teva g[ini; apoi v`r] m[chin[lice=te m`na ]n s`n =i scoase un plic sigilat; iar dup[ ce ]=i str`nse fermeneaua la piept =i-=i lu[ caucul din cap, l[s`nd s[ se vad[ o c[p[\`n[ ras[ peste tot =i numai ]n cre=tet cu vreo c`teva fire de p[r, lu[ o pozi\ie umilitoare =i a=tept[ sosirea boierului. }n fine postelnicul ap[ru ]n scar[ ]mbr[cat cu anteriu de cutnie ca gu=a porumbului, ]ncins peste mijloc cu un =al de |arigrad, cu i=licul ]n cap =i ]nvelit p`n[ la ochi cu o giubea de postav albastru, bl[nit[ cu blan[ de r`s. El z[ri pe june =i-i zise cu gravitatea de boier de protipendad[2: Cine e=ti, m[ b[iete, =i ce voie=ti de la mine? Junele c[zu ]n genunchi =i, s[rut`nd pulpana anteriului, r[spunse cu o voce l`nced[ ce inspira comp[timire: S[ tr[i\i ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Sunt Dinu P[turic[, nemernicul fiu al preaumilitei voastre slugi treti-logof[t Ghinea P[turic[, fostul odinioar[ v[taf de curte al ]n[l\imii voastre. Ei bine, spune-mi ce vrei de la mine? 1 2
Temenele complimente turce=ti (n. N. F.) Boier de protipendad[ de prima clas[ (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
15
Am o scrisoare de la tata c[tre preacinstitul =i de bun neam obraz al m[riei voastre. Ad-o-ncoace, s[ vedem acea scrisoare. Junele se apropie de postelnicul \in`nd capul plecat p`n[ [la] p[m`nt =i-i dete scrisoarea; apoi c[zu iar[=i ]n genunchi =i, st`nd ]n aceast[ pozi\iune, a=tept[ r[spunsul. Boierul deschise scrisoarea =i citi cele urm[toare: Preamilostivului =i de bun neam al meu st[p`n, cu cea de slug[ supunere m[ ]nchin. Dup[ s`nta datorie ce am, ca un supus credincios vin a cerceta despre fericita =i mie foarte scump[ s[n[tate a panevgheniei tale, ca afl`nd-o pe deplin s[ m[ bucur din r[runchii inimii mele, c[ci eu, din mila Domnului, m[ aflu ]n toat[ ]ntregimea s[n[t[\ii =i m[ ]ndeletnicesc cu umilita mea slujbuli\[ de same= ce te-ai milostivit a-mi da. Am primit preacinstita scrisoare a blagorodnicei tale =i cele ce-mi porunce=ti le-am pus ]n lucrare. Cele patruzeci lude1 scutelnici: pescari, r[cari, v`n[tori =i d[rvari, i-am ]mpr[=tiat ]n tot jude\ul =i cred c[, cu ajutorul lui Dumnezeu =i iu=chiuzarl`cul smeritului t[u rob, curtea blagorodnicei tale ]n scurt[ vreme se va umplea de toate cele trebuincioase. Alta am s[ te rog, arhon postelnice: fiul meu, ]nf[\i=[torul acestei umilite scrisori, a ajuns ]n ilichie =i cu toate c[ m-am silit a-l ]nv[\a toate iu=chiuzarl`curile =i marafeturile cu care trebuie s[ fie ]mpodobit un adev[rat calemgiu, dar nefiind de ajuns toate acestea, ]l trimit la domnia ta ca s[ se mai road[, ca s[ poat[ ie=i =i el m`ine-poim`ine la obraze. Prime=te, milostive st[p`ne, dou[ bote cu p[str[vi =i zece g[ini crescute =i ]ngr[=ate de mine. A panevgheniei tale smerita =i umilita slug[, treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov, sud Saac. 1
Lude individe (n. N. F.); contribuabili.
16
Nicolae Filimon
Dup[ ce postelnicul Andronache citi scrisoarea, chem[ pe v[taful s[u de curte =i-i zise: Ia aceste cutii cu p[str[vi =i s[ le trimi\i colo, =tii tu! iar pe =trengarul acesta de b[iat s[-l opre=ti ]n curtea mea =i s[ mi-l faci deocamdat[ ciubucciu. La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu P[turic[ s[lt[ de bucurie =i avea mare dreptate, c[ci prin admiterea lui ]n serviciul postelnicului devenise proprietar pe prima liter[ a alfabetului fortunei. }n timpul acesta vizitiul atinse caii cu biciul =i ie=i cu butca din curte, iar v[taful lu[ cutiile cu p[str[vi ]mpreun[ cu g[inile =i, urmat de noul s[u confrate ]n ciocoism, sui mai ]nt`i scara cea mare a casei, trecu prin sal[ =i, ajung`nd la o galerie cam ]ntunecoas[, se opri ]n loc =i zise lui Dinu P[turic[: Iat[ odaia ce \i-am g[tit pentru locuin\[; intr[ ]ntr-]nsa =i peste un ceas voi veni s[ te ]nv[\ meseria de ciubucciu cu care te-a cinstit st[p`nul. Noul ciocoi a=tept[ p`n[ se dep[rt[ v[taful, iar dup[ aceea se cobor] ]n curte =i, lu`nd o pereche de desagi ]n care era o colec\iune de tren\e ce compuneau averea ce aducea el din casa p[rinteasc[, sui scara cu repeziciunea v`ntului =i intr`nd iar[=i ]n camera sa ]=i a=ez[ toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era ]n periferie de un st`njen p[trat; ]ntr-unul din cele patru unghiuri era o vatr[ ]ntocmai ca cele obi=nuite la cafenelele turce=ti, pe care sta un ibric colosal, ]nconjurat din toate p[r\ile cu c[rbuni stin=i pe jum[tate. }n cel[lalt unghi era a=ezat un dulap prin ale c[rui sticle se vedeau o mul\ime de ciubuce de antep =i de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu; iar mai sus, pe o desp[r\ire f[cut[ ]ntr-adins, se vedeau o mul\ime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, =i c`teva chisele de dulcea\[. La extremitatea de jos a acestui dulap se z[rea un lighean de argint, pe al c[rui acoper[m`nt era pus[ o bucat[ de
Ciocoii vechi =i noi
17
s[pun mosc ]n form[ sferic[. L`ng[ acest dulap era un mizerabil pat de sc`nduri, acoperit cu o p[tur[ de l`n[ albastr[, iar pe pere\i erau \intuite c`teva cadre de h`rtie, zugr[vite cu vopseli proaste: una dintr-]nsele reprezenta lupta naval[ de la Ce=me-Liman =i arderea flotei turce=ti de c[tre prin\ul Orlof, iar pe cealalt[ era desenat[ asasinarea principelui Hanger(l)i de c[tre trimisul Por\ii Otomane. Dinu P[turic[ dete o privire repede =i dispre\uitoare camerei sale, apoi deschise fereastra =i ]ncepu s[ se uite ]n curte. Privi cu b[gare de seam[ mul\imea de g[ini, g`=te, ra\e, claponi, cocori =i c[lifari ce furnicau prin curtea boiereasc[, apoi se ]ntoarse c[tre buc[t[rie =i, la vederea mul\imii de tingiri de diferite capacit[\i, ]n care se preg[teau cele mai gustoase bucate din Fanar, fa\a lui se color[ de o bucurie nedrescriptibil[; iar dup[ o reflec\iune de c`teva minute, zise ]n sine: Iat[-m[ ]n sf`r=it ajuns ]n p[m`ntul f[g[duin\ei; am pus m`na pe p`ine =i pe cu\it: curaj =i r[bdare, pref[c[torie =i iu=chiuzarl`c =i ca m`ine voi avea =i eu case mari =i bog[\ii ca ale acestui fanariot. CUPRINS
Capitolul II POSTELNICUL ANRONACHE TUZLUC S[ l[s[m pe ambi\iosul nostru ciocoi ]n pace a-=i face planurile sale pentru exploatarea averii st[p`nului s[u =i, ]n loc d-a-l ]ntrerupe din vis[rile sale ambi\ioase, s[ facem cunoscut lectorilor no=tri pe postelnicul Andronache Tuzluc. Acest fanariot venise din Constantinopole ]n suita domnitorului Georgie Caragea =i f[cuse meseria de ciohodar ]n curtea acelui principe. Ca fanariot n[scut ]n uli\ele cele str`mte ale Fanarului, unde se urzesc =i se pun ]n lucrare cele mai ]ntunecoase intrigi ce au ruinat Imperiul greco-roman, el mo=tenise din na=tere un mare talent de 2
Ciocoii vechi =i noi
18
Nicolae Filimon
intrig[ =i de lingu=ire; =tia din ]ncercare c[ raiul ceresc =i p[m`ntesc nu se poate deschide dec`t prin femei; de aceea ]=i ]ndreptase toate bateriile intrigilor sale ]n contra femeilor doamnei =i mai cu seam[ ale domni\ei Ralu, fiica preaiubit[ a domnului Caragea. El f[cu cuno=tin\[ cu acea volubil[ =i capricioas[ principes[ prin mijlocul unei dame a ei de onoare, cu care se ]namorase numai pentru ]mplinirea acestui scop. Un an ]ntreg fanariotul nostru f[cu domni\ei tot acele servicii ce f[cea odinioar[ Mercur1 celui mai mare dintre zeii Olimpului elenic, cu deosebire numai c[ domni\a, neput`nd s[ dea fanariotului nemurirea, f[cu ca s[ cad[ ]n m`inile lui pitacul domnesc prin care ]l numea vel-c[m[ra=. A fi mare c[m[ra= al unui principe care are un fiu frumos ca Paris =i desfr`nat ca Don Juan =i a fi ridicat la aceast[ demnitate prin intrigile unei principese, frumoas[ ca Elena lui Menelau =i mai desfr`nat[ dec`t Frine2 =i dec`t Cleopatra, este negre=it a poseda cheile minelor de aur ale Californiei. Fanariotul nostru exploat[ c`t se putu mai bine postul de c[m[ra=, iar c`nd v[zu c[ ]n c[mar[ nu mai r[m[sese nimic de furat, cump[r[ mai ]nt`i calemul vin[riciului, al oieritului =i mai ]n urm[ huzmetul sp[t[riei; =i astfel, unindu-se cu ho\ii =i t`lharii de drumuri, despuie \ara ]n toate modurile mai mult de trei ani, p`n[ ce ]=i cump[r[ vreo zece mo=ii, c`teva familii de \igani, case, vii =i altele; iar dup[ aceea izbuti, tot prin intrig[ =i base\[, a deveni mare postelnic. O singur[ dorin\[ mai avea s[-=i ]mplineasc[, ca s[ ajung[ la culmea fericirii sale. El hr[nea de mult timp un amor foarte tare pentru juna Maria, unica fiic[ a a banului C..., rom`n de na\iune; dar rangul tat[lui frumoasei copile, sufletul ei nobil =i curat, faptele ei pline de cuvi1
Mercur solul zeilor, mai t`rziu zeul comer\ului ]n mitologia roman[. Frine curtezan[ greac[ (sec. al IV-lea ].e.n.). Sculptorul Praxitele a luat-o ca model al statuilor Afroditei, zei\ei frumuse\ii. 2
Ciocoii vechi =i noi
19
in\[ =i de bl`nde\e ]nfr`ngeau toate seme\ele dorin\e ale depravatului venetic. De multe ori el se ]ncerc[ a se duce la banul ca s[ cear[ m`na fiicei sale: dar totdeauna un sim\[m`nt fatal ]l oprea din aceast[ ]ntreprindere. }n acele momente de ]ndoial[ =i descurajare el devenea posomor`t =i teribil. Adev[rul, pe care Dumnezeu l-a pus =i ]n inima celui mai mizerabil om, se prezenta ]n acele momente dinaintea lui =i, ar[t`ndu-i oglinda ]n care se r[sfr`ngeau crimele prin care ajunsese la m[rirea ]n care se afla, pare c[-i zicea: Prive=te, mizerabile, crimele tale, =i nu cuteza s[ p[le=ti cu suflarea ta cea ]nveninat[ acel crin sem[nat de m`na Domnului ]n aceast[ vale a lacrimilor. Dar dac[ adev[rul este pus ]n inima omului ca s[-i arate calea ce duce la fericire, fatalitatea a voit ca pasiunile materiei s[ ]nving[ mai totdeauna acest sf`nt sim\[m`nt ce se manifest[ ]n noi de c`te ori voim s[ comitem vreo nelegiuire. Astfel se ]nt`mpl[ =i cu fanariotul nostru; mustrarea de con=tiin\[ disp[ru de la d`nsul ]ntocmai ca fulgerul sau ca spaima de-un minut ce simt copiii c`nd sunt certa\i cu fr[gezime de c[tre p[rin\ii lor. El se hot[r] ]ntr-o zi a merge la banul =i, dup[ mai multe complimente =i lingu=iri, reclam[ de la d`nsul onoarea de a deveni ginere al s[u. B[tr`nul r[mase uimit de cutezan\a cea mare a fanariotului; cunosc`nd ]ns[ influen\a ce exercita asupra principelui Caragea =i relele ce ar fi putut s[-i pricinuiasc[ un refuz de-a dreptul, se pref[cu c[ prime=te cu bucurie propunerea =i ]l l[s[ a se ]nc`nta de acest vis. Grecul ]n\elese ]ns[ din tr[s[turile fe\ei b[tr`nului ura ce avea asupra lui; dar nu disper[, ci se duse la principele Caragea, plin de speran\[ c[ va dob`ndi prin for\[ ceea ce b[tr`nul ]i refuzase prin manier[ diplomatic[. Trei zile ]n urma acestei ]ntrevorbiri, banul C... se plimba prin gr[dina casei sale, absorbit ]n cuget[ri melancolice ce-i inspira trista stare ]n care adusese \ara jafurile acestei domnii d[r[p[n[toare, iar mai cu seam[ preocupat de un vis goaznic ce-l f[cea s[ se a=tepte la o mare nenorocire.
20
Nicolae Filimon
}ntr-acest timp se prezent[ ]nainte-i un slujitor de ai casei sale =i anun\[ c[ un ciohodar domnesc cere a vorbi cu d`nsul. S[ intre! zise venerabilul b[tr`n, ]ndes`ndu-=i caucul peste perii capului s[u, cei albi ca z[pada, =i cerc`nd a se distra privind =i mirosind florile unui neramz ]nflorit1. Ciohodarul intr[ ]n gr[din[ =i, f[c`nd c`teva complimente orientale, dete banului un plic sigilat; apoi, tr[g`ndu-se pu\in, lu[ o pozi\iune respectuoas[. Banul deschise plicul =i g[si ]ntr-]nsul scrisoarea aceasta: Arhon bane, m`ine diminea\[ s[ vii la curte, c[ci am s[-\i vorbesc ceva tainic. Ion Gheorghie Caragea Dup[ ce b[tr`nul boier b[g[ scrisoarea iar[=i ]n plic =i plicul ]n buzunarul de la pieptul anteriului, zise ciohodarului: Spune m[riei sale c[ voi face astfel precum ]mi porunce=te. Trimisul domnesc se ]nchin[ p`n[ la p[m`nt =i, ie=ind, se duse c[ s[-=i ]mplineasc[ mesajul; iar b[tr`nul apuc[ ]ngrijat pe o c[rare ornat[ de am`ndou[ p[r\ile cu roze =i cu iasomii =i se opri dinaintea unui pavilion lucrat ]n stil oriental. P`n[ a nu pune piciorul pe treptele sc[rii, st[tu pu\in ]n loc =i se g`ndi. Nu =tim care vor fi fost g`ndirile ce-l preocupau; =tim numai c[ tr[s[turile fe\ei sale uneori deveneau crunte, alteori pline de ]ndurare =i c`teodat[ un z`mbet dulce ap[rea pe buzele sale p[lite; dar disp[rea ca fulgerul, l[s`nd loc unei melancolii ad`nci. }n fine, dup[ pu\in[ ezita\iune, sui scara pavilionului =i intr[ ]nl[untru. Acolo g[si patru femei, dintre care dou[ torceau, una d[r[cea in =i cealalt[ ]mpletea la un ciorap. 1 Rom`nul, c`nd se afl[ cuprins de g`nduri ]ntrist[toare, obi=nuie=te a-=i ]ndesa c[ciula pe cap. Acesta este un gest rom`nesc ce se p[streaz[ p`n[ ast[zi ]ntre locuitorii \[rani. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
21
}n mijlocul acestor femei =edea o copil[ ca de patrusprezece ani =i cosea la ciur1 un simizet. Niciodat[ natura nu combinase mai multe nuan\e de frumuse\e ]ntr-o fiin\[ uman[, dec`t ]n aceast[ jun[ copil[: ochi negri, umbri\i de ni=te gene =i spr`ncene ca pana corbului; pieli\[ alb[ =i colorat[ de purpur[; buze ce se-ntreceau cu rozele; din\i albi =i frumo=i; toate ]n fine armonizau de minune cu un trup de o form[ minunat[, cu ni=te m`ini delicate de nimf[; era ]n adev[r un tezaur de frumuse\e ce nu se putea vedea dec`t ]n statuile grecilor antici. Pe dat[ ce intr[ venerabilul b[tr`n ]n pavilion, toate femeile se scular[ ]n sus =i puser[ m`inile la piept. B[tr`nul le f[cu un semn s[ ias[; apoi, r[m`n`nd numai cu juna copil[, ]i zise: Iubita mea copil[, cum te afli? Foarte bine, t[tu\ule. Dar[ ce, nu vii s[ s[ru\i m`na scumpului t[u tat[? Ba da, t[tu\ule, da! +i deodat[ cu vorba se apropie de b[tr`n =i depuse pe m`na lui un s[rutat inocent =i plin de dulcea\[. B[tr`nul o str`nse la piept =i o s[rut[ pe frunte cu acel amor pe care numai p[rin\ii ]l simt. Dup[ ce tata =i fiica ]=i schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva priviri de o iubire nedescriptibil[, =ezur[ pe o sofa de postav ro=u cu ciucuri albi de Vene\ia, iar dup[ c`teva momente de t[cere =i contempla\iune, b[tr`nul zise copilei: Mario, tu te faci din zi ]n zi mai frumoas[ =i te deschizi ]ntocmai ca un trandafir la razele soarelui. Eu caut de acum ]nainte s[ m[ g`ndesc la fericirea ta, s[-\i caut un t`n[r de treab[ ca s[ te m[rit. Frumoasa Maria, auzind aceste cuvinte, se ro=i =i ]=i ]ndrept[ ochii c[tre p[m`nt. 1 Ciurul era instrumentul de festonat al doamnelor rom`ne din timpul lui Caragea. (n. N. F.)
22
Nicolae Filimon
Ai, ce zici, draga mea copil[? ad[ug[ b[tr`nul cu ner[bdare. Ce, nu-mi r[spunzi? Te temi oare de b[tr`nul t[u tat[? Maria nu r[spunse nimic la aceste din urm[ cuvinte. Confuziunea =i marea ]ntristare ce acoperise fa\a ei f[cur[ pe b[tr`n s[ cread[ mai multe lucruri deodat[ =i, ca s[ poat[ p[trunde ]n secretul care f[cea pe juna copil[ s[ sufere at`t de mult, hot[r] s[ vie de-a dreptul la chestiune. +tii, drag[ Mario, urm[ el c[ m[ria sa doamna =i toate cucoanele nu mai vorbesc dec`t de frumuse\ea ta? +tii c[ vod[ a =i ales pe viitorul t[u so\? Aceste cuvinte f[cur[ pe Maria s[ tremure; dar[ dup[ ce-=i relu[ putere, ea privi pe b[tr`n cu ochi rug[tori =i ]i zise: Pot s[ te ]ntreb, tat[, cine este acel so\ de porunceal[? De ce nu, fata mea? El este unul dintre cei mai iubi\i boieri ai domnului Caragea; este t`n[r, frumos =i bogat. Numele lui? Voie=ti s[-i =tii numele? Da, tat[. Ei bine, copila mea, viitorul t[u so\ este postelnicul Andronache Tuzluc. Ah! taci, tat[; nu mai ]mi spune acest nume sau, de nu, m[ vei vedea moart[ dinaintea ta. Spune-mi, te rog, ce \i-am gre=it de voie=ti s[ m[ faci nenorocit[ pentru totdeauna? Oare fiii boierilor p[m`nteni s-au stins din \ar[? Nu mai g[se=ti pe nimeni dec`t pe acel fanariot nesuferit? Ura Mariei asupra grecului parvenit mul\umi foarte mult pe b[tr`n, care, voind s[ se ]ncredin\eze mai bine despre aceasta, se pref[cu c[ nu observase sim\[m`ntul de reprobare =i de ur[ al nobilei copile. A=adar, tu ur[=ti pe postelnicul, adause el; =i de unde-\i vine aceast[ ur[, fata mea? Ura cea ne]mp[cat[ ce am asupra acestui tic[los ]mi vine mai mult din prevedere.
Ciocoii vechi =i noi
23
Poate c[ te ]n=eli, fata mea. Nu tat[, nicidecum. Un om care acum doi-trei ani nu era dec`t un tic[los ciohodar, ce tremura de frig dinaintea sc[rii caselor noastre, iar acum ]noat[ ]n atlasuri, catifele =i samuri nu poate fi dec`t un nemernic. Aceasta mi-o zice cugetul =i o cunosc chiar din vorbirile domniei tale cu serdarul D... Nu e=ti domnia ta acela care ziceai serdarului c[ acest fanariot n-a dob`ndit nimic de la st[p`nus[u, dec`t prin slujbele m`r=ave =i umilitoare ce a s[v`r=it domni\ei Ralu =i beizadelei? Dar bine, tat[, cum voie=ti acum s[ une=ti pe unica ta copil[ cu acel ciocoi m`r=av care a venit aci, la noi, cu toate desfr`n[rile =i ho\iile din Fanarul lui? Care fur[ =i despoaie pe lume ziua ]n amiaza mare =i ale c[rui m`ini p[strez[ ]nc[ mirosul nesuferit al curelelor butcei lui Caragea. Mai bine m[ voi ]ngropa de vie ]ntr-o m[n[stire =i-mi voi pl`nge ]n singur[tate nenorocirile mele, dec`t s[ primesc a fi so\ia celui mai necinstit dintre ciocoii lui Caragea. B[tr`nul boier, auzind aceste cuvinte pronun\ate de Maria cu at`ta ur[ =i dispre\, tres[lt[ de bucurie; apoi, privind pe juna copil[ cu un aer plin de dulcea\[, ]i zise: Vino ]n bra\ele mele, copil[ vrednic[ de s`ngele mo=ilor =i str[mo=ilor no=tri. De ast[zi ]nainte nu ai a te teme de nimic; ne]mp[cata ur[ ce ai asupra acelui grec m`r=av ]mi d[ inim[ de ajuns ca s[ m[ ]mpotrivesc poruncilor =i ]nfrico=[rilor lui Caragea. M`ng`ie-te, fata mea, =i n[d[jduie=te ]n dragostea ce are p[rintele t[u pentru tine. A doua zi, pe la nou[ ore ale dimine\ii, tr[sura sta la scar[ a=tept`nd pe b[tr`nul boier ca s[ intre ]ntr-]nsa; nu trecu mult timp =i venerabilul b[tr`n ap[ru ]n pridvorul caselor sale, ]mbr[cat cu anteriu de atlas vi=iniu, ]ncins cu =al de |arigrad, cu bini= de postav albastru-]nchis, ]nc[l\at cu me=i =i papuci de saftian galben; la br`u cu un hanger de aur, iar ]n cap cu un gugiuman (c[ciul[) de samur cu fundul ro=u. Dup[ d`nsul venea fie-sa cu oamenii =i
24
Nicolae Filimon
femeile casei, dintre care un june ca de dou[zeci de ani, ]mbr[cat cu anteriu de mani\[, cu giubea de pambriu, lung[ p`n[ la p[m`nt, =i legat la cap cu un taclit cadrilat, ie=i ]nainte =i cobor`nd scara cu mare grab[ deschise u=a caretei, iar dup[ ce intr[ boierul ]ntr]nsa, se sui ]n coad[, zic`nd vizitiului: La curtea domneasc[! Dou[ lovituri de bici, l[sate cu marafet pe spatele arm[sarilor, fur[ de ajuns ca s[ pun[ tr[sura ]n mi=care =i s[ o porneasc[ pe calea cur\ii principelui Caragea. Ne oprim pu\in din aceast[ nara\iune ca s[ d[m cititorilor no=tri o idee repede despre locul unde se afla palatul domnesc pe acei timpi =i despre forma arhitectonic[ =i alte am[nunte originale ale acestui loca=, ]n care domneau moliciunea amestecat[ cu umilirea =i cu deprava\iunea. Pe spa\iul de p[m`nt ce se cuprinde ast[zi ]ntre casele lui Resch giuvaiergiul =i vechea sal[ a lui Momolu, era cl[dit[ pe timpul lui Caragea noua re=edin\[ domnesc[, ce ]nlocuise pe cea veche din Dealul Spirei, ars[ la 1813. Pozi\iunea topografic[ a acestui palat era astfel: pe locul unde se afl[ ast[zi casele lui Bossel era cl[dit palatul domnesc, compus dintr-un =ir de case cu dou[ r`nduri, ce ]ncepeau din uli\a Mogo=oaiei =i se termina dinaintea caselor generalului Her[scu, pe uli\a numit[ a +coalei. Arhitectura acestui palat era vag[ =i nedeterminat[; era o zidire sau o gr[m[dire de material ]n care se vedeau mai multe ordine de arhitectur[, imitate ]n ceea ce au ele mai grosolan =i mai neregulat. Fa\ada ce privea c[tre Podul Mogo=oaiei avea un balcon ]n form[ de chio=c turcesc, mobilat cu divanuri =i lavi\e tape\ate cu catifea ro=ie, ]n care venea adesea principele de-=i lua cafeaua =i ciubucul, privind pe trec[tori. Pe partea dinspre Momolo era un =ir de od[i ]n form[ de chilii c[lug[re=ti, ]n care =edeau idicliii, neferii =i iciolanii domne=ti. Fundul cur\ii, sau partea despre Her[scu, era consacrat grajdurilor unde
Ciocoii vechi =i noi
25
se \ineau arm[sarii de Missir =i Arabia, cu care se servea domnitorul la solemnit[\i =i ]n plimb[rile sale, iar ]n fa\a Podului Mogo=oaiei, pe o lungime aproape de una sut[ st`njeni, era un zid simplu, care ]nchidea ]n ]ntregul s[u marele p[trat ce compunea re=edin\a, =i o poart[ mare numit[ Pa=a Capusi, ce servea de intrare principal[. Curtea domneasc[, pe timpul acela, se deosebea cu totul de cur\ile domnitorilor din zilele noastre. Atunci ea ]nf[\i=a un centru unde se aduna tot ce aveau Bucure=tii mai inteligent, dar mai lene= =i mai depravat. Palatul era plin de boieri =i de calemgii de tot felul, dintre care fanario\ii se deosebeau prin cochet[ria umbletului lor, prin desele complimente =i temenele ce f[ceau ]n dreapta =i ]n st`nga, iar mai cu seam[ prin elegan\a ve=mintelor t[iate dup[ ultima mod[ venit[ din Fanar. Interiorul cur\ii prezenta vederii o panoram[ foarte curioas[ =i variat[: ]n mijloc stau ]n=irate caretele =i butcile boierilor; mai ]ncolo, vizitiii lui vod[ plimbau arm[sarii ]mbr[ca\i cu cioltare cusute cu s`rm[ de aur; dinaintea unui r`nd de od[i numai cu un r`nd, tufecciii, arn[u\ii =i sat`ra=ii ]=i cur[\au armele, =uier`nd printre din\i c`te o arie albanez[. }nl[untru =i afar[ de poart[, o adun[tur[ de popor din clasele de jos c[sca gura la ]nv`rtelile =i str`mb[turile pehlivanilor =i ale m[sc[ricilor domne=ti. Simigiii, cu tablalele lor sferice puse pe cap =i cu tripodele de lemn la sub\ioar[, ]mpreun[ cu bragagiii =i salepgiii arn[u\i, f[ceau contrast cu alunarii =i cu v`nz[torii de =erbet din Fanar, care purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoase de ibri=im =i c[m[=i de borangic sub\iri, care l[sau s[ se vad[ pe piepturile =i pe bra\ele lor goale figuri simbolice ]ncrustate, precum obi=nuiau ienicerii. }n fundul cur\ii se vedeau diferite grupe de masalagii1 =i punga=i; unii jucau nuci; al\ii ias`c =i tura; al\ii iar[=i jucau la o para cinci =i stos pe despuiate. Ace=ti t`lhari, ]n mare parte fanario\i sc[pa\i din ]nchiso1
Masalagiu aici: potlogar.
26
Nicolae Filimon
rile Stambulului, jefuiau cu deplin[ libertate, ]n curtea domneasc[, pe oamenii cei f[r[ experien\[ =i creduli. Pe c`nd se petreceau aceste variate scene ]n curtea lui vod[ Caragea, butca marelui ban intr[ cu pa=i gravi =i m[iesto=i. Poporul saluta din toate p[r\ile pe venerabilul b[tr`n, iar el r[spundea printr-un sur`s dulce, pun`ndu-=i m`na dreapt[ la barb[ =i la frunte. Ajung`nd la scara palatului, feciorul deschise u=a butcii =i ajut[ b[tr`nului s[ se coboare; apoi ]l urm[ri pe scar[ p`n[ la perdeaua s[lii de primire; acolo boierul se opri pu\in, iar feciorul ]i trase cizmele cele galbene de saftian =i, sco\`nd de la br`u o pereche de papuci, ]i puse ]n picioare, ]i netezi pu\in =i bini=ul pe spate =i apoi se trase la o parte cu respect. Era ]n acea zi primire mare la curte. Logof[tul de obiceiuri ]ngrijise despre toate; sala tronului era ]mpodobit[ cu o sofa pentru prin\ul =i lavi\e pentru boieri. Cafegiii, ciubucciii =i al\i slujba=i ai palatului, ]mbr[ca\i ]n ve=minte orientale de o elegan\[ pl[cut[ vederii, a=teptau cu ner[bdare ordinul marelui c[m[ra=, ca s[ dea probe de dexteritate ce aveau ]n meseriile lor. Jos ]n curte erau a=ezate dou[ bande de muzic[ instrumental[; unde se compunea de tumbelechiuri1, tobe mari =i meterhanele2; iar celelalt[, de dou[sprezece tobe, sunate de fusta=i rom`ni, ale c[rora ve=minte de postav verde cu ciaprazuri albe =i c[ciuli de oaie cu fundurile ro=ii f[ceau un contrast foarte curios cu bini=ele de postav ro=u =i cialmalele cele rotunde =i pline de seme\ie ale arti=tilor musulmani. 1 Tumbelechiul este un fel de timpan =i se ]ntrebuin\a foarte mult ]n vechime la muzicile otomane. Sunt mai multe maniere de a suna cu acest instrument, dar cea mai obi=nuit[ la noi, ]n timpii domnilor greci, era aceasta: fiecare artist avea dou[ tumbelechiuri, unul acordat ]n sol, iar cel[lalt ]n do, cheie de bas, pe care le lovea cu ciocanul dup[ oarecare reguli =i forma un acompaniament melodiilor puse ]n executare. (n. N. F.) 2 Meterhaneaua este un fel de hautbois (oboi n.n.) imperfect, cu sunetul foartea ascu\it =i \ip[tor. Acest instrument, asem[nat foarte cu anticul shialumo al cel\ilor, era foarte ]ntrebuin\at ]n muzicile otomane pentru executarea melodiilor. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
27
Cum intr[ banul ]n sal[, un slujitor strig[ cu glas puternic: Marele ban C... B[tr`nul boier ]naint[ c`\iva pa=i; apoi se opri ]n loc =i salut[ pe to\i boierii, iar dup[ aceea merse cu pa=i statornici =i maiesto=i p`n[ la treptele tronului, privi pe domnitor cu un ochi ]n care cel mai mare fizionomist n-ar fi putut s[ descopere nici lingu=ire, nici servilism, ci numai ur[ =i dispre\, acoperite cu v[lul indiferen\ei; apoi, dup[ ce f[cu un compliment oriental, s[rut[ m`na asupritorului, cu o nepl[cere destul de ]nvederat[. Caragea era destul de fin ca s[ nu-i scape din vedere aversiunea ce avea banul c[tre d`nsul; cu toate acestea ]i ]ntinse m`na cu un z`mbet care ar fi am[git pe orice om nededat cu fine\ea fanariotic[; dar b[tr`nul st`lp al \[rii v[zuse =i p[\ise ]n via\a lui foarte multe. El s[rut[ m`na fanariotului =i, f[c`nd c`\iva pa=i ]napoi, se duse de-=i ocup[ locul cuvenit demnit[\ii sale. }n fine, ceremonialul s[rut[rii de m`n[ se s[v`r=i; to\i boierii p[r[sir[ sala, afar[ numai de banul C... =i postelnicul Andronache, care r[m[seser[ ]n urma tuturor. Pe c`nd se urma ]ns[ ie=irea boierilor din sal[, Caragea se retr[sese ]n alt[ camer[, dar, ]n momentul c`nd cei doi boieri se g[teau =i ei s[ se duc[ pe la casele lor, una din u=ile laterale se deschise =i, ap[r`nd principele, zise: Arhon bane, treci ]n odaia gr[m[ticiei, c[ am s[-\i vorbesc. Banul se supuse ordinului, iar postelnicul Andronache, dup[ ce f[cu lui Caragea un compliment ad`nc =i plin de lingu=ire, p[r[si sala cu inima cuprins[ de bucurie.
28
Nicolae Filimon
Capitolul III ROM~NUL +I FANARIOTUL
CUPRINS
Era mai mult de o or[ de c`nd banul a=tepta ]n camera gr[m[ticiei venirea domnitorului. }n timpul acela nenorocitul b[tr`n, r[m`n`nd singur, ]ncepu a se g`ndi la toate nenorocirile ce ap[sau \ara; uneori i se ridica s`ngele ]n fa\[ =i devenea teribil, iar alteori se concentra ]n inim[ =i devenea palid ca un mort. }n aceste momente dureroase el zicea ]n sine, oft`nd din ad`ncul inimii: Doamne! de ce ne-ai p[r[sit? Pentru ce ne-ai dat ]n m`inile acestor oameni nelegiui\i, care ne omoar[ =i sufletele =i trupurile prin intrigile, tirania =i scandalele lor? P`n[ c`nd vei suferi ca ace=ti m`r=avi s[ batjocoreasc[ biata \ara noastr[, pe care ai ]mpodobit-o cu toate darurile dumnezeie=tii tale iubiri? Scoal[-te, Doamne! Apuc[ ]n m`ini tr[snetele m`niei tale =i st`rpe=te ]n sf`r=it aceste fiare nes[\ioase! Pe c`nd b[tr`nul se afla cufundat ]n aceste reflec\iuni triste =i dureroase, u=a secret[riei se deschise =i intr[ ]nl[untru principele Caragea. Dup[ ce fanariotul =i rom`nul schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva complimente de convenien\[, se puser[ am`ndoi pe un divan, se privir[ c`teva momente unul pe altul, apoi principele Caragea zise: }mi pari cam nelini=tit, arhon bane. Ce ai? N-am nimic, m[ria ta. A= fi dorit s[ fie precum zici; dar ochii t[i tulbura\i =i fa\a-\i p[lit[ m[ fac s[ cred c[ ]n sufletul t[u se petrece ceva neobi=nuit. Te am[ge=ti, m[ria ta. Toat[ aceast[ tulburare ]mi vine dintr-o durere de cap de care suf[r. }mi place s[ te cred, =i ca s[ te ajut a ie=i dintr-aceast[ trist[ stare, am s[-\i spun un ce nou, care te va ]nveseli. +i eu, ca o slug[ plecat[ a ]n[l\imii tale, voi asculta cu cea mai mare b[gare de seam[.
Ciocoii vechi =i noi
29
Postelnicul Andronache mi-a descoperit amorul ce de mult timp nutre=te pentru fiica ta =i m-a rugat s[ \i-o cer de so\ie pentru d`nsul; mi-a spus iar[=i c[ \i-a cerut-o de-a dreptul =i n-ai voit s[-l ascul\i. Este oare adev[rat? Unul din obiceiele mele, bune sau rele, este a spune adev[rul; nu voi, m[ria ta, s[ am[gesc pe nimeni =i cu at`t mai pu\in pe st[p`nul meu. Postelnicul Andronache mi-a vorbit despre fie-mea =i nu m-am ]mpotrivit; dec`t l-am f[cut s[ ]n\eleag[ c[ nu-i voi da-o de so\ie f[r[ ]nvoirea ei. +i ea nu-l voie=te, nu este a=a? Tocmai a=a precum zici, m[ria ta. Ei bine, arhon bane, zise Caragea cu un z`mbet plin de r[utate =i de dispre\ acum vin eu de \i-o cer =i cat[ s[ mi-o dai. }\i dau via\a, ]\i dau tot ce am dup[ sufletul meu, iar pe d`nsa nu. Nu? Nu, m[ria ta. Acum ]n\eleg mai bine tulburarea ta de adineauri; e=ti =i tu din taraful1 boierilor r[zvr[ti\i2. Nu te juca ]ns[; nu cuteza a te pune cu mine; tremur[ de r[zbunarea mea. Ai uitat oare c[ padi=ahul mi-a dat sabie =i topuz, ca s[ v[ sf[r`m oasele c`nd v[ ve\i r[zvr[ti? +tiu prea bine, m[ria ta; dar eu nu sunt r[zvr[titor, ci un s[rman p[rinte care-=i ap[r[ pe unica sa fiic[. +i care este nenorocirea de care voie=ti a o ap[ra? Este aceea de a o vedea ]n bra\ele unui ciocoi m`r=av, care =i-a ]nceput meseria de la ling[tor de talere =i, merg`nd din m`r=[vie ]n m`r=[vie, a ajuns ast[zi biciul oamenilor cinsti\i =i al \[rii ]ntregi. 1
Taraf aici: partid, grup. Caragea, b[nuind c[ boierii comploteaz[ ]n contra sa, exil[ pe vornicul Constantin B[l[ceanu =i pe logof[tul Grigore Ghica, iar mai ]n urm[ chiar pe banul Constantin Filipescu, care dup[ aceea =i muri (Fotino, Istoria, p. 566567). (n. N. F.). 2
30
Nicolae Filimon
Da, m[ria ta, porunce=te mai bine s[-mi taie capul sau surghiune=te-m[ ca pe at`\ia al\i boieri p[m`nteni ai \[rii, iar nu cere de la mine s[ dau de bun[voie pe fie-mea ]n m`na acelui neomenos, care prad[ pe v[duv[ =i pe s[rac f[r[ cea mai mic[ mustrare de cuget. Caragea, cu toat[ furia de care era st[p`nit, nu r[spunse nimic la toate ]nfrunt[rile ce arunca b[tr`nul cu at`ta aprindere =i curaj asupra favoritului s[u; el era om politic =i nu voia s[ mai alarmeze din nou poporul ]n contra sa prin surghiunirea cutez[torului boier. Motivul ce-l ]ndemna =i mai mult la pruden\[ erau =tirile cele rele ce primea pe toat[ ziua de la Constantinopole. Astfel dar, =i-ascunse m`nia cu fine\ea aceea proprie fanario\ilor =i, lu`nd deodat[ un aer mai vesel, zise: Dac[ toate c`te-mi spuse=i despre postelnicul vor fi adev[rate, cat[ s[-\i m[rturisesc c[ ai dreptate s[-l ur[=ti at`t de mult. Tot ce am spus m[riei tale este adev[rat. Ai dovezi? Aici nu ]ncape dovezi. Ia-i huzmetul din m`n[ =i vei vedea cum va veni \ara ]ntreg[ cu jelbi ]mpotriva lui. Voi asculta bunele sfaturi ce-mi dai; ]l voi dep[rta de la curte =i voi trimite oameni s[ cerceteze =i s[ desp[gubeasc[ pe s[racii jefui\i de d`nsul. Iar tu, ca un boier credincios ce e=ti, de ast[zi ]nainte n-ai a te teme de nimic. B[tr`nul p[r[si curtea domneasc[ =i se ]ndep[rt[ c[tre casa sa. Dar pe c`nd butca sa trecea pe uli\a +elarilor, el ]nt`lni pe postelnicul Andronache Tuzluc, care, salut`ndu-l p`n[ la p[m`nt, lu[ drumul c[tre palatul princiar, ca s[ afle rezultatul stratagemei sale.
Ciocoii vechi =i noi
31
Capitolul IV CHERA DUDUCA Trecuse dou[ luni de la ]ntrevorbirea dintre principele Caragea =i banul C..., f[r[ ca secretul ei s[ poat[ fi cunoscut curtezanelor =i boierilor. To\i se ]ntrebau despre acest secret, c[ci pe timpul acela, ca =i totdeauna, secretele de cabinet interesau pe to\i =i erau comentate de curtezani ]n toate modurile; chiar postelnicul Andronache, favoritul lui Caragea, c`nd era ]ntrebat ]n cauza aceasta, r[spundea evaziv =i mai mult prin gesturi. Se observase, ]ns[, o mare schimbare ]n felul de via\[ al postelnicului; casa lui, care ]nainte de acest eveniment era frecventat[ numai de oamenii ce veneau s[ implore vreo favoare de la d`nsul, devenise ]n urm[ o cas[ public[, ]n care intrau cei mai desfr`na\i juni, fanario\i =i rom`ni. Mesele =i seratele ce d[dea fanariotul apropiau ]n splendoare =i ]n bog[\ie pe ale lui Caragea, st[p`nul s[u. Cine s-a dedat c`t de pu\in cu pl[cerile vie\ii destr[mate cunoa=te prea bine c[ femeia joac[ rolul cel mai principal ]ntr-]nsa; ea singur[, prin fatalul ei dar fermec[toresc, poate s[ arunce un v[l de poezie asupra acelor pl[ceri mincinoase, care duc pe nesim\ite pe biata junime la s[r[cie, la ve=tejire, la despoiere =i, de multe ori, chiar la o moarte prematur[. Postelnicul Andronache se arunc[ ]n bra\ele desfr`n[rii cu o furie nedescriptibil[; un fel de pornire furioas[ =i nesocotit[ ]l f[cea s[ caute pretutindeni nu inimi de iubit, ci victime ale pl[cerilor sale, atrase ]n lan\uri prin ipocrizie =i prin minciuni. Dar natura a pus amorul ]n inima fiec[rui om. Aceast[ pasiune cereasc[ sau infernal[, care uneori ne ]nal\[, iar alteori ne degradeaz[, nu poate s[ se manifeste cu t[rie dec`t numai pentru un obiect oarecare. Muzica, poezia, pictura, arhitectura =i ]n fine tot ce este frumos ]n natur[ place mai mult sau mai pu\in fiec[rui om; el, ]ns[, nu poate s[ se declare cu statornicie dec`t pentru una din
CUPRINS
32
Nicolae Filimon
aceste arte =i numai pentru d`nsa va avea o afec\iune durabil[. Tot asemenea se urmeaz[ =i cu pasiunile amoroase. Ochiul nostru este lacom, dorin\ele se manifest[ ]n noi abia ce z[rim o jun[ femeie pl[cut[; dar acest neast`mp[r nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu; c[ci pe dat[ ce dorin\a care ne-a aprins imagina\iunea se afl[ ]mplinit[, ne lini=tim =i mai adesea c[ut[m mijloace ca s[ ne desfacem de obiectul ce o aprinsese. Amorul cel adev[rat, care face s[ palpiteze inima =i ]nal\[ spiritul, nu-l putem da dec`t unei fiin\e pe care =i-o alege inima noastr[. Fanariotul, de=i depravat p`n[ la extremitate, poseda ]ns[ o sc`nteie de amor ]n inima sa =i aceasta ]l f[cea nefericit chiar ]n mijlocul celor mai mari veselii. }ntr-o sear[ el se ]ntorcea de la Cotroceni, unde fusese trimis de st[p`nul s[u ca s[ dea ni=te scrisori viziriale unui deliba=[, trimis ]ntr-adins de sultanul ca s[ omoare pe Rami pa=a, ce se ]ntorcea atunci din Rusia1. Orele nop\ii erau ]naintate; pe cer se afla o mul\ime de nori mici, care, ]mpin=i de v`nt, aci acopereau luna =i f[ceau s[ cad[ pe fa\a p[m`ntului un ]ntuneric ad`nc, aci iar[=i se desp[r\eau =i formau o mul\ime de grupe care, luminate de palida lumin[ a lunii, prezentau privirii o panoram[ fantastic[ =i r[pitoare. }n momentele acestea postelnicul Andronache trecea pe uli\a Izvorului, c[lare pe un arm[sar ar[besc =i ]nso\it de patru tufeccii; dar pe c`nd cugetarea =i privirea lui erau absorbite de frumoasa panoram[ a cerului, o voce ]nc`nt[toare str[b[tu auzul s[u: el se opri din cale =i ascult[ cu mare aten\iune frumosul c`ntec fanariotic ce ]ncepe cu cuvintele acestea: 1 Rami pa=a luase mare parte la revolu\iunea ienicerilor ]n contra lui Mustafa Bairactar =i fugise ]n Rusia ca s[-=i scape via\a. Sultanul Mahmud, cunosc`nd meritele acestui pa=[ =i relele ce putea s[-i pricinuiasc[ existen\a lui ]n Petersburg, ]i scrise de mai multe ori s[ se ]ntoarc[ ]n Constantinopole =i, ]nduplec`ndu-l, ]l omor] ]mprejurul Bucure=tilor, tocmai c`nd se preg[tea s[ intre ]n acest ora=. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
33
Riyon jÊV mou neÐma ´lar¨n1 a c[rui melodie, plin[ de pasiune, fiind c`ntat[ cu mult[ art[, produse ]n inima lui un efect extraordinar. }nc`ntat de exclama\iile amoroase de care este plin[ aceast[ cantilen[, se apropie de ferestrele casei din care ie=eau suavele accente =i v[zu, cu destul[ surpriz[, o femeie jun[ ca de dou[zeci de ani, foarte frumoas[, =ez`nd r[sturnat[ pe un divan de m[tase =i cu p[rul ei cel negru undul`nd ]n neor`nduial[. C[ma=a de borangic, singurul ve=m`nt ce acoperea trupul ei, era at`t de transparent[, ]nc`t l[sa s[ se vad[ un piept mai alb dec`t marmura, o talie de nimf[. Ea \inea ]n m`n[ o tambur[ cu care se acompania. Ochii ei cei negri =i plini de v[p[i amoroase, absorbi\i acum ]n arz[toarele vis[ri ce de=teptau ]n inima ei dulcile accente ale melodiei, p[reau c[ cereau o dulce m`ng`iere la chinurile ce ea suferea. C`ntul ]ncepu s[ devie din ce ]n ce mai slab; tambura ]i c[zu din m`ini =i frumoasa jun[ adormi ]ntr-o poz[ at`t de r[pitoare, ]nc`t ar fi putut s[ piard[ min\ile celui mai stoic dintre filozofi. Grecul se de=tept[ din letargie =i, dup[ ce lu[ seama bine la pozi\iunea localit[\ii, se ]ndrept[ c[tre curtea domneasc[, dete socoteal[ de misiunea sa =i, ]ntorc`ndu-se acas[ la d`nsul, petrecu toat[ noaptea g`ndindu-se la frumoasa femeie ce-l ]nc`ntase. A doua zi se scul[ foarte de diminea\[ =i se cobor] ]n gr[din[, ca s[-=i r[coreasc[ pieptul de flac[ra ce-l ardea; dar pe c`nd se plimba cu pa=i repezi =i cufundat ]n g`nduri, el z[ri pe unul din oamenii cur\ii sale =i ]l chem[ la sine. Sluga, dup[ c`teva salut[ri ad`nci, se puse dinaintea st[p`nului s[u cu m`inile la piept =i ]nfipt ]n p[m`nt ]ntocmai ca o statuie. Postelnicul ]l privi cu aten\iune; apoi, dup[ ce se mai g`ndi pu\in, ]i zise: Ioane, am s[ te ]ntreb ceva. 1
3
Arunc[, lumina mea, o privire bl`nd[. (gr.)
Ciocoii vechi =i noi
34
Nicolae Filimon
Porunce=te, preamilostive cucoane, =i sunt gata a r[spunde. Cuno=ti tu mahalaua Izvorului? O cunosc. Bine? Foarte bine! Dar pe ipochimenile ce locuiesc ]ntr-]nsa? Pe to\i, milostive cucoane, p`n[ la c`rciumari =i b[cani. Dac[ este a=a, spune-mi care este cea mai frumoas[ cucoan[ din acea mahala. Sunt mai multe, milostivul meu st[p`n. Asta se ]n\elege, dar eu voi s[-mi spui care este cea mai frumoas[ din toate. Este cucoana Duduca, fiica lui Mihale ciohodaru. +i unde locuie=te aceast[ frumoas[ cucoan[? Ea locuie=te ]mpreun[ cu tat[-s[u ]n ni=te case boiere=ti, peste drum de biserica Izvorului. Casa are dou[ ferestre cu cafaz ]n fa\a uli\ei, nu este a=a? }ntocmai precum zice\i. Ia spune-mi acum ceva semne despre boiul =i frumuse\ea ei. Este frumoas[ ca o z`n[; nalt[ =i sub\iric[; fa\a o are mai alb[ dec`t z[pada; obrajii ]i sunt rumeni ca dou[ mere domne=ti; are ochii mari =i negri ca murele; spr`ncene negre =i ]mbinate; buzele ei sunt ca m[rgeanul, iar din\ii albi ca filde=ul; =i peste toate aceste daruri fire=ti, c`nt[ din gur[ =i din tambur[ ]ntocmai ca o han`m[ de sarai. Bravo, Ioane, aferim! Ai r[spuns tocmai dup[ dorin\a mea. Acum, dac[ voie=ti s[ te ar[\i slug[ credincioas[, s[ faci cum vei =ti ca s[ mi-o dai ]n m`n[ =i eu ]\i voi r[spl[ti osteneala cu cincizeci de mahmudele. S[ tr[ie=ti, milostive cucoane, ]ntru mul\i ani! +i deodat[ cu vorba, s[rut[ m`na st[p`nului =i se dep[rt[. Pu\in dup[ aceasta, postelnicul deveni posesor al acestei rare
Ciocoii vechi =i noi
35
frumuse\i =i ]ncepu s[ petreac[ o via\[ plin[ de dulcea\[ ]n bra\ele amantei sale. S[ l[s[m deocamdat[ pe fanariotul nostru adormit pe pieptul odaliscei sale; s[ nu-i r[pim aceast[ fericire iluzorie, c[ci el peste pu\in o s[ se de=tepte ]ntr-o lume real[, plin[ de am[giri =i mizerii; iar p`n[ atunci, noi s[ d[m cititorilor no=tri o idee despre cocheta =i ambi\ioasa greac[. Aceast[ Vener[1 oriental[, ie=it[ din r[m[=i\ele spulberate ale popula\iunii grece din Fanar, precum odinioar[ str[moa=a sa zeiasc[ ie=ise din spumele v`nturate ale m[rii, avea o frumuse\e perfect[, o inteligen\[ vie =i un spirit fin =i iscusit. Via\a cea plin[ de r[sf[\[ri p[rinte=ti ce petrecuse din primii ani ai copil[riei sale =i lipsa de educa\ie f[cuse s[ se dezveleasc[ ]ntr-]nsa o mul\ime de dorin\e nepotrivite cu pozi\iunea ei social[. Iubea luxul cu deosebire; ]i pl[cea foarte mult via\a zgomotoas[; ]n fine, toat[ fericirea ei sta ]n ]mplinirea f[r[ ]nt`rziere a celor mai mici =i mai extravagante capricii. Ajung`nd ]n floarea june\ii, ea devenise un magnet care tr[gea spre sine toate privirile =i toate dorin\ele tinerilor din Bucure=ti. Nu era sear[ l[sat[ de Dumnezeu ]n care s[ nu se c`nte sub ferestrele ei cele mai pl[cute serenade. Poe\ii timpului secase nesf`r=itele comori ale ]nchipuirii lor, f[r[ ca odele, elegiile =i acrostihidele lor s[ g[seasc[ ]n inima vanitoasei femei altceva dec`t o st`nc[ de granit de care se sf[r`mau poeticele lor silin\e, f[r[ s[ produc[ cel mai mic efect. Un singur june izbuti s[ ]nmoaie inima ei de piatr[, dar nu cu stihuri, nici cu c`nt[ri, ci numai pentru c[ era fiul domnitorului de pe atunci. Acest nou Paris2, care a f[cut pe mai multe Elene din 1
Vener[ Venera, zei\a frumuse\ii ]n mitologia roman[. Dintre conchistele (aventurile n. ed.) amoroase ale acestui frumos beizadea, d[m aci una care a f[cut mare zgomot ]n societate. Acest june se ]namorase de o cucoan[ de cele mari =i, orbit de aceast[ pasiune, se ducea mai ]n toate zilele, =i ]nc[ de c`te dou[ 2
36
Nicolae Filimon
Bucure=ti s[-=i lase pe Menelaii lor cu buzele umflate, ]ndat[ ce v[zu din ]nt`mplare pe juna greac[, ]i arunc[ o domneasc[ privire de bazilisc, care o f[cu s[ cad[ ame\it[ la picioarele sale. Amorul acesta nu avu dec`t durata unui vis frumos, dar efemer, c[ci beizadeaua, dup[ ce-=i ]ndestul[ capriciul s[u de un moment, p[r[si pe juna fanariot[, l[s`ndu-i chinurile unui prim amor ce o am[gise =i dorul nestins al viselor de aur ce o dezmierdase ]n trecut. Iat[ starea moral[ ]n care se afla Duduca, ]n seara aceea c`nd o v[zu pentru prima oar[ postelnicul =i se ]nnebuni de d`nsa. Amorul cel ]nfocat al postelnicului, pozi\iunea str[lucit[ ce avea el la curte =i cheltuielile cele mari ce f[cea pentru ]mplinirea dorin\elor acestei vanitoase femei fur[ de ajuns ca s[ o fac[ s[ uite pe beizadea. Ea tr[ia acum o via\[ foarte dulce =i pl[cut[. Diamantele =i rubinele, stofele de m[tase \esute cu aur, =alurile de Persia, slugile, tr[surile, arm[sarii =i orice poate dori o femeie, ea le avea toate pe dat[ ce-=i ar[ta dorin\a. }n primele luni ale acestei leg[turi, sufletul Duduc[i nu fu tulburat de nici o pasiune contrarie amantului s[u; dar aceasta nu \inu mult timp. Inima femeii, chiar de se poate ame\i uneori de ambi\ioase aspira\iuni la m[rire, la bog[\ie =i la alte vanit[\i at`t de pl[cute sexului femeiesc, dar ]ns[ ea se de=teapt[ apoi cu pasiuni mai tari, mai ne]nfr`nate. Astfel se-nt`mpl[ =i cu frumoasa noastr[ eroin[. ori pe zi, de o vizita. So\ul acelei cucoane, nemaiput`nd suferi dezonoarea, lu[ deciziunea extrem[ de a omor] pe infamul am[gitor al consoartei sale. Astfel dar[, dup[ ce lu[ toate precau\iunile necesare, se ascunse ]ntr-una din od[ile ceselor sale =i ]l surprinse. Beizadeaua (feciorul domnitorului n. ed.), uit`nd tot prestigiul puterii sale, s[ri pe fereastr[ =i numai astfel se putu ap[ra de lovitura a dou[ gloan\e ]ndreptate asupr[-i. Principele Caragea afl[ despre aceast[ ]nt`mplare, dar nu lu[ nici o m[sur[ ]n contra cutez[torului, care, dup[ ce goni pe femeia ce-l dezonorase, plec[ la mo=ie =i, pus ]n fruntea unei legiuni de arn[u\i arma\i, a=tepta cu nep[sare r[zbunarea domnului Caragea. Exist[ =i o balad[ ]n care se explic[ foarte bine acest eveniment, dar[ expresiunile obscene ce se cuprind ]ntr-]nsa ne opresc de a o publica. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
37
Natura a f[cut din inima femeii o carte scris[ cu litere cabalistice, pe care ]namora\ii, ]n vanitatea =i egoismul lor, cred c[ o citesc =i o ]n\eleg; ]n realitate ]ns[ sunt foarte pu\in aceia care pot zice cu drept cuv`nt c[ au descifrat acele ieroglife, de la care at`rn[ mai adesea fericirea =i nenorocirea oamenilor; =i ace=ti favori\i ai soartei nu sunt totdeauna cei nobili =i avu\i, nici cei frumo=i sau cu spirit, ci uneori cu totul din contra; c[ci amorul este o fiin\[ curioas[. S-a zis c[ e orb; se poate. Dar =i dac[ vede, trebuie s[ m[rturisim c[ foarte mult ]i plac lucrurile bizare. Postelnicul Andronache credea c[ descifrase logogriful din inima grecei, dar se am[gea, s[rmanul, c[ci meritul acesta era pentru moment rezervat unui june obscur, ce abia pusese piciorul pe prima treapt[ a ierarhiei boiere=ti. Locuin\a ]n care fanariotul pusese pa amanta sa era situat[ ]n strada Cali\ii, care pe timpul acela devenise foburgul favorit al noble\ii =i al amploia\ilor de toate gradele. Juna greac[ sim\ea o pl[cere din cele mai mari a privi dup[ fereastr[ pe to\i trec[torii, de la veli\ii boieri cu b[rbile albe =i cu c[ciuli de samur, p`n[ la calemgiii =i iamacii cei cu i=lice ]n patru col\uri =i ra=i pe cap chineze=te. Un june din ace=tia, care sub costumul s[u ridicol ascundea o figur[ c`t se poate de pl[cut[, v[zu pe greaca noastr[ =i se ]namor[ de d`nsa. T`n[rul calemgiu ]ncepu s[ trec[ noaptea pe la ferestrele femeii ce-l ]nc`ntase =i s[-i fac[ serenade acompaniate de oft[ri amoroase, care erau ]n stare s[ topeasc[ de comp[timire inima chiar a statuilor de marmur[. Juna greac[ nu l[s[ pe calemgiu s[ ofteze mult timp, ci se ]nvoi cu pl[cere a-i da gratis fericirea ce o vindea foarte scump postelnicului. Trebuie s[ ad[ug[m, ]ns[, c[ calemgiul era foarte ]nfocat =i nesocotit ]n amorul s[u. Aceste dou[ calit[\i, funeste amorurilor clandestine, f[cur[ pe ]namora\i s[ c`nte, s[ joace =i s[ se expun[
38
Nicolae Filimon
]n tot chipul, f[r[ a se g`ndi c[ pot fi observa\i. Cu toate acestea ei se ]n=elau; zgomotul serenadelor =i s[rb[torilor de=tept[ aten\iunea vecinilor =i vestea merse p`n[ la postelnicul. Inima acestuia se aprinse de gelozie =i, v[z`nd c[ acea pasiune culpabil[, ]n loc de a se ]nfr`na, cre=tea mereu, el veni ]ntr-o sear[ furios =i, intr`nd ]n camera amantei sale, =ezu pe divan f[r[ m[car s[ o salute. Greaca pricepu foarte bine de unde venea agita\iunea =i neobi=nuita purtare a amantului ei; dar voind a se ]ncredin\a =i mai bine, se pref[cu c[ n-a observat nimic =i, lu`nd un aer nevinovat =i plin de gra\ie, ]l str`nse ]n bra\e =i ]l s[rut[ pe frunte. Acest fals s[rutat irit[ =i mai mult pe amantul am[git; el o respinse din bra\ele sale cu furie; ea se pref[cu c[ pl`nge; dar v[z`nd c[ nici prin mijlocul acesta nu poate face pe amantul ei a se explica, c[zu ]n genunchi dinaintea lui =i cu ochii ]nmuia\i ]n lacrimi mincinoase ]i zise: Ce ai, cucoane Andronache, de ce e=ti at`t de sup[rat pe mine? Spune ce \i-am gre=it? M[ ]ntrebi, nemul\umitoareo, ce mi-ai gre=it? +i ce gre=eal[ mai mare puteai face dec`t cea de a m[ necinsti pe mine, postelnicul Andronache Tuzluc, favoritul lui vod[, pentru un calic de calemgiu? Pe mine, care te-am scos din tren\e =i te-am f[cut cucoan[ mare?... Eu te-am necinstit!... |i-am c[lcat cinstea? Da!... M-ai necinstit; toat[ lumea =tie acea m`r=av[ fapt[. S[ n-am parte de via\a mea, s[ nu m[ ajute Maica Domnului, dac[-\i voi fi c[lcat cinstea! +i deodat[ cu aceste fraze se repezi cu o disperare pref[cut[ =i lu`nd imaginea Maicii Domnului o s[rut[ cu mult[ devo\iune, ca s[ atesteze inocen\a ei. S[ p[r[se=ti casa mea, muiere pref[cut[; s[ te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?... M`ine diminea\[ s[ nu te g[sesc aici, c[ci te voi omor]! N-apuc[ s[ sf`r=easc[ bine aceste cuvinte amenin\[toare =i vicleana amant[ dete un chiot =i c[zu jos le=inat[.
Ciocoii vechi =i noi
39
Postelnicul, lu`nd de adev[rat acest le=in, pierdu furia de mai ]nainte =i printr-un salt repede o lu[ ]n bra\e =i o puse pe divan; apoi chem[ slugile =i ]i dete ajutorul necesar. Iscusita femeie r[mase ]n aceast[ stare de letargie pref[cut[ p`n[ c`nd v[zu pe postelnicul pl`ng`nd ca un copil =i cer`ndu-i iertare c[ a b[nuit un moment virtutea ei; apoi se pref[cu c[ se de=teapt[ din le=in =i, prin aceast[ ingenioas[ manevr[, nepoata Evei izbuti a m`nca din pomul vie\ii f[r[ de a pierde raiul ca str[buna sa. CUPRINS
Capitolul V EDUCA|IUNEA CIOCOIULUI Lectorii no=tri cunosc foarte bine agita\iunea ]n care am l[sat pe P[turic[ ]n primul capitol al acestei scrieri; =tiu asemenea ambi\ioasele lui visuri =i marea sete de bani =i m[rire ce ]l munceau. Este datoria noastr[ acum s[ le spunem mijloacele ]ntrebuin\ate de d`nsul pentru realizarea acestor aspira\iuni. C`nd acest =arpe veninat c[lca pragul casei fanariotului, el intra ]n al dou[zeci =i doilea an al vie\ii sale. Educa\iunea lui intelectual[ se compunea din citire =i scriere ]n limba rom`neasc[ =i oarecare ]nceputuri slabe de limb[ greac[ modern[; =tia s[ fac[ j[lbi cu pilde din Scriptur[, pitace, volnicii, catasti=e, de lude =i alte forme cancelarice obi=nuite ]n timpul acela; mai =tia, =i ]nc[ foarte bine, s[ tortureze pe nenoroci\ii \[rani, pun`ndu-le ou[ fierbin\i la sub\iori =i d`ndu-le fum de ardei la nas, ca s[ le ia cea mai din urm[ para din pung[. Dar aceste talente nu-i mai serveau nimic ]n noua sa carier[; el c[ta s[ se instruieze ]n ipocrizie =i intrig[ =i aceste dou[ mari mijloace de parvenire nu se dezvolteaz[, nici se pot perfec\iona dec`t prin ]nv[\[tur[. Puiul de ciocoi sim\i de sine=i acest adev[r =i hot[r] s[-l pun[ ]n lucrare.
40
Nicolae Filimon
A doua zi dup[ sosirea lui, postelnicul ]l chem[ la d`nsul ca s[-i examineze spiritul =i inteligen\a, spre a vedea de poate face ceva dintr-]nsul; iar c`nd veni ]nainte-i, ]i zise cu un ton ]ng`mfat, dar dulce: Cum te nume=ti, b[iete? Constantin, cucoane; dar tat[-meu ]mi zicea Dinu. +tii ceva carte? +tiu s[ citesc =i s[ scriu. Rom`ne=te, nu este a=a? Da, blagorodnice st[p`ne. Altceva mai =tii? +tiu s[ fac ]mpliniri de bani; am fost cu vin[riciul, cu oieritul =i cu fum[ritul1. A=a de t`n[r? Da, st[p`ne; tata m[ lua cu d`nsul prin jude\ de-i ajutam la taxid[rie. Da ceva elinic[ te-a ]nv[\at tat[-t[u? De! ce s[ zic, st[p`ne?... M[ cam pricep pu\intel. Am ]nv[\at Pedagoghia =i Eclogarion din scoar\[ p`n[ ]n scoar\[; dar tocmai c`nd era s[ ]ncep la Gramatichi, m-a trimis tata la ]n[l\imea voastr[! Fanariotului ]i pl[cu naivitatea ciocoiului, iar mai cu seam[ pompoasele titluri ce-i da cu at`ta prodigalitate; =i avea dreptate, c[ci nu este om c[ruia s[ nu-i plac[ un titlu pe care nu-l are =i nu-l merit[, dar la care aspir[ foarte mult. El z`mbi cu bun[tate =i zise ciocoiului: S[ =tii, b[iete, c[ de ast[zi ]nainte am s[ te iau sub ]ngrijirea 1
Vin[riciul, oieritul =i fum[ritul erau d[jdii indirecte ce pl[teau particularii c[tre stat; sub nume de vin[rici domnesc, era dator fiecare st[p`n de vie s[ dea din zece vedre una, afar[ de privilegia\ii =i scuti\ii cu hrisoave domne=ti. Oeritul era o d[jdie pentru care se pl[tea de fiecare vit[ mare =i mic[ c`te cincisprezece parale; fum[ritul asemenea era o d[jdie ce pl[teau st[p`nii de pivni\e =i c`rciumi. Aceste d[jdii se vindeau la particulari =i ei le adunau prin oamenii lor numi\i taxidari. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
41
mea. Am s[ te dau la =coala domneasc[ s[ ]nve\i carte greceasc[ mult[, ca s[ te procopse=ti, s[ te faci om. Slujba ce ai s[-mi faci este aceasta: diminea\a s[ vii s[ m[ freci la picioare, s[ m[ aju\i s[ m[ ]mbrac, s[-mi dai de sp[lat, s[-mi aduci dulcea\[, cafea =i ciubuc; iar dup[ aceea s[ te duci la =coal[ s[ ]nve\i. Ai auzit?... Ai, du-te acum de-\i caut[ de treab[! Din ziua aceea P[turic[ se puse pe ]nv[\[tur[ cu o silin\[ extraordinar[ =i, ]n mai pu\in de doi ani, ]nv[\[ limba greceasc[ ca un sofologiotatos; dar el nu se mul\umea numai cu at`ta. Ce-i folosea lui cuno=tin\a unei limbi moarte =i a literaturii ei at`t de antipatic[ caracterului =i inten\iunilor sale? Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei =i oameni afemeia\i, zicea ciocoiul ]n sine cu dispre\. Mie-mi trebuiesc c[r\i care s[-mi sub\ieze mintea, s[ m[ ]nve\e mijlocul de a m[ ridica la m[rire. Plutarh ]mi vine la socoteal[, Comentariile lui Cezar, Istoria omenirii, vie\ile marilor b[rba\i din veacurile trecute =i acelea ]n care tr[im iat[ c[r\i pe care, citindu-le, cineva poate s[ zic[ cu cuget ]mp[cat c[ nu =i-a pierdut timpul ]n zadar. Cu asemenea reflec\iuni intr[ el ]n casa unde ]=i avea fanariotul biblioteca1 =i alese tot ce g[si ]ntr-]nsa mai bun. }ntre alte c[r\i g[si un tractat de fiziologie =i operele lui Machiavel, pe care le citi =i le studie cu mare b[gare de seam[; ]n fine, f[cu tot ce putu spre a deveni perfect ]n arta ipocriziei =i a perfidiei. Se zice c[ voin\a tare =i statornic[ ]nvinge toate obstacolele. Nu 1 Pe acei timpi, ca =i ]n zilele noastre, bibliotecile erau la mod[; to\i junii muchelefi (spilcui\i n. ed.) =i spudaxi\i (]nv[\a\i n. ed.) aveau c`te o bibliotec[ format[ din cele mai bune c[r\i ale timpului, pe care nu le citeau niciodat[. Bibliomania era at`t de ]ntins[, ]nc`t mul\i din cei aprin=i de aceast[ patim[, nevoind s[ sacrifice bani =i timp, chemau c`te un pictor me=ter =i le zugr[vea prin saloane =i prin camerele de studiu c`te o bibliotec[ de minune, ]n care se g[seau tot ce ne-a l[sat mai sublim g`ndirea omeneasc[, de la crea\iune =i p`n[ ]n timpul lui Caragea. Judec`nd ]ntre oamenii care au biblioteci =i nu le citesc =i ]ntre cei care le au numai zugr[vite, eu cred mai cu minte pe cei din urm[ (n.N.F.)
42
Nicolae Filimon
ne putem pronun\a asupra acestei maxime; zicem numai c[ P[turic[ ar fi fost ]n stare s[ dea contemporanilor s[i o dovad[ str[lucit[ c[ ea se realizeaz[ c`teodat[. Pic[tura g[ure=te piatra, zice un alt proverb. Se poate =i nu se poate; acela ]ns[ care realizeaz[ acest proverb este un om mare ]n felul s[u. P[turic[ era ]ntr-adev[r un om extraordinar. El ]=i luase hot[r`rea de a deveni om mare =i nici un obstacol nu putea s[-l abat[ de la aceast[ idee fix[. Ca slug[, era dator s[ lucreze mai multe ore pe zi =i a se supune la toate slugile cele mai vechi dec`t d`nsul; ca ambi\ios, c[ta s[ ]nve\e carte mult[, precum ]i zisese fanariotul, =i s[ se sileasc[ a ]nl[tura toate obstacolele ce ]nt`mpina ]n calea ambi\iunii sale. Cum putu dar s[ ]nving[ at`tea greut[\i =i s[ ias[ triumf[tor? Iat[ modul ce ]ntrebuin\[: c`nd se cr[pa de ziu[, P[turic[ se afla l`ng[ u=a postelnicului, st`nd ]n picioare spre a ]mplini cu exactitate ordinele st[p`nului s[u. Pe dat[ ce fanariotul se de=tepta, el intra ]n cas[, ]l freca pe picioare, ]l ajuta s[ se ]mbrace, ]i da de sp[lat, ]i aducea dulcea\[, cafea =i ciubuc. Toate aceste mici servicii le executa cu cea mai mare iu\eal[, gra\ie =i cu un fel de afec\iune ce f[cea pe fanariot s[-l cread[ de cel mai credincios =i devotat dintre servitorii s[i. Dup[ ce pleca boierul la curte, se ducea la v[taful =i-i f[cea o mul\ime de lingu=iri; apoi, dup[ ce-=i sp[la feligenele de cafea =i cur[\a bine ciubucurile, se ]nchidea ]n camera sa =i se da cu totul la citire =i la medita\iuni, petrec`ndu-=i astfel timpul p`n[ la ora pr`nzului, c`nd, dup[ obiceiul s[u, se a=eza pe treptele sc[rii de la intrarea casei cu c`te o carte ]n m`n[ =i sta acolo p`n[ ce venea st[p`nul s[u; iar dup[ aceea, c`nd =edea la mas[, el ]=i lua locul printre servitori =i se silea s[ ]ntrec[ pe to\i ]n zel =i activitate. Osebit de aceasta, el se purta cu mare amabilitate c[tre to\i servitorii casei, f[r[ excep\iune; ]i ajuta la lucr[rile lor =i le ]mplinea dorin\ele, pun`ndu-se mijlocitor ]ntre d`n=ii =i v[taful de curte.
Ciocoii vechi =i noi
43
Aceast[ purtare f[cu pe P[turic[ s[ fie iubit =i adorat de toate slugile, afar[ numai de v[taful cur\ii, care, ]n\eleg`nd foarte bine g`ndurile lui, se pref[cea c[ nu bag[ ]n seam[ nimic =i ]l spiona ]n t[cere. }n timpul acesta se ]nt`mpl[ cearta postelnicului cu amanta sa, pe care credem c[ n-au uitat-o lectorii no=trii. Fanariotul se afla cuprins de o mare irita\ie; nu =tia, nenorocitul, de urma s[ cread[ cele ce se vorbeau despre amanta sa sau jur[mintele =i istericalele prin care ea ]=i proba inocen\a. Bietul om o iubea foarte mult =i, pentru mai marea lui nenorocire, era gelos ca un turc. Astfel dar, dup[ mult[ chibzuire =i reflec\iune, se decise a o pune sub privegherea unui Argus1. M[sura nu era rea, dar prezenta mari dificult[\i ]n privin\a alegerii unui individ care s[ ]mplineasc[ acest important serviciu. Prima idee ce i se ]nf[\i=a fu de a o pune sub privegherea unei femei b[tr`ne; dar dup[ ce mai medit[ c`tva timp, el zise ]n sine=i ]ncrunt`ndu-=i spr`ncenele: Muierile cele b[tr`ne se corump foarte lesne. Se g`ndi s[ aduc[ un eunuc din Constantinopole, dar lep[d[ =i aceast[ idee, c[ci =tia din ]ncercare c`t pre\uie=te =i credin\a eunucilor. Obosit, ]n fine, de a c[uta =i a nu g[si vindecarea grijii ce-l muncea, se l[s[ pe sofa oft`nd din b[ierile inimii; dar dup[ ce se mai g`ndi un minut, se scul[ cu repeziciune =i b[tu din palme. La acest semn de chemare, ]ntrebuin\at foarte mult pe acei timpi, u=a se deschise =i intr[ P[turic[ cu ochii pleca\i ]n jos =i cu fa\a mai umilit[ dec`t a unui c[lug[r. Fanariotul ]l privi cu mul\umirea ce simte tot omul c`nd g[se=te aceea ce a c[utat; apoi zise: Apropie-te, Dinicule, c[ am s[-\i vorbesc! Porunce=te, st[p`ne! zise pref[cutul ciocoi, ]naint`nd c[tre 1 Argus personaj fabulos din mitologia greac[; avea 100 de ochi din care 50 erau totdeauna deschi=i. Simbol al supravegherii neobosite =i al agerimii ce nu poate fi ]n=elat[.
44
Nicolae Filimon
st[p`nul s[u cu m`inile puse pe piept =i cu ochii pleca\i c[tre p[m`nt. Ia spune-mi, Dinicule, cum tr[ie=ti tu ]n curtea mea? Te mul\ume=ti de bucatele cu care te hr[nesc =i de hainele cu care te ]mbrac? Foarte bine, st[p`ne; nu sunt vrednic s[ mul\umesc lui Dumnezeu pentru marea bun[tate ce ai ar[tat =i ar[\i cu mine! Ia spune-mi acum, m[ iube=ti tu pe mine? Te iubesc, st[p`ne, mai mult dec`t pe tat[-meu. Fanariotul sur`se cu ]ng`mfare; apoi, dup[ ce-=i r[suci de c`teva ori negrele sale must[\i, zise; Ascult[, Dinicule. Am s[-\i ]ncredin\ez una din cele mai mari taine ale sufletului meu; bag[ ]ns[ de seam[, s[ m[ sluje=ti cu dreptate, c[ci ]ntr-alt chip nu numai c[ vei pierde n[dejdea de pricopseala ta, la care m[ g`ndesc de at`ta vreme, dar te voi =i pedepsi f[r[ mil[. }\i jur, st[p`ne, s[ te slujesc cu credin\[ la orice-mi vei porunci. Ei bine, Dinule, ascult[. Cuno=ti tu pe Duduca? Nu o cunosc, st[p`ne. Cum se poate s[ nu cuno=ti tu pe \iitoarea mea? }n adev[r, st[p`ne, nu o cunosc. Asta nu face nimic. Duduca este o fat[ foarte frumoas[, pe care o iubesc p`n[ la nebunie =i, fiindc[ o fat[ ca d`nsa poate s[ plac[ =i altora, m-am g`ndit c[ n-ar fi r[u a o pune sub privegherea unui om credincios. Ai, ce zici tu, bine m-am g`ndit? Foarte bine, st[p`ne. Paza bun[ trece primejdia cea rea, zice parimia. De=i Duduca mea este foarte ]n\eleapt[ =i n-am sim\it p`n[ acum nimic despre d`nsa... A=a este, blagorodnice st[p`ne, ai dreptate. Dar pentru mai mare siguran\[ te-am ales pe tine, ca s[ o p[ze=ti.
Ciocoii vechi =i noi
45
C`nd este vorba s[ te slujesc pe domnia ta, st[p`ne, sunt gata a trece chiar prin foc; spune-mi numai ce am s[ fac =i vei vedea. Aferim, Dinicule, aferim, s[ tr[ie=ti, copilul meu; cine sluje=te cu zilos pe st[p`nul s[u, pe acela nu-l p[r[se=te Dumnezeu. Duduca mi-a zis c[-i trebuie un fecior; cat[ dar s[ te mu\i cu locuin\a la d`nsa =i s[ treci ]n fa\a ei ca o slug[ credincioas[; s[ o ascul\i la orice-\i va porunci; s[ te prefaci c[ nu bagi de seam[ nimic, c[ nu vezi =i nu auzi nimic =i s[ vii ]n toate zilele la mine s[-mi spui tot ce se va petrece ]n casa ei, f[r[ s[ treci cu vederea cel mai mic lucru. Voi urma ]ntocmai poruncilor blagorodniciei tale =i m[ voi sili c`t voi putea ca s[ m[ fac vrednic de ]ncrederea ce ai ]n mine. S[ tr[ie=ti, copilul meu! =i, deodat[ cu vorba, bag[ m`na ]n buzunarul anteriului =i sco\`nd cincizeci de ruble zise: |ine, Dinicule, =i s[ fii cuminte, m[ ]n\elegi tu? P[turic[, ca ciocoi fin ce era, ]nghenunche dinaintea fanariotului, ]i s[rut[ m`na cu cea mai mare umilin\[ =i f[cu s[ cad[ din ochii s[i de =arpe dou[ lacrimi de acelea ce ]n aparen\[ arat[ o inim[ plin[ de recuno=tin\[, dar ]n realitate nu sunt dec`t pl`nsul crocodilului prin care am[ge=te victima sa. Dup[ aceast[ scen[ de tartufism1 jucat[ cu at`ta m[iestrie, ciocoiul p[r[si camera st[p`nului s[u =i intr[ ]ntr-a sa. Liber acum de povara simul[rii, ]ncepu a se plimba prin camer[ cu pa=i rari =i precipita\i. Tr[s[turile fe\ei sale luar[ un aspect straniu, ce l[sa s[ se z[reasc[ uneori expresia unei nespuse bucurii de a-=i vedea ]mplinite dorin\ele sale de at`ta timp; c`teodat[ un nor de ne]ncredere ]n viitor schimba ]ntr-o clip[ fa\a fizionomiei sale; apoi iar c[dea ]ntr-un fel de apatie, din care trecea cu iu\eal[ la o feroas[ =i amenin\[toare veselie. 1 Tartufism simbol al ipocriziei. Personaj din comedia cu acela=i nume a scriitorului clasic francez Molière, Tartuffe ]=i ascunde ipocrizia =i lipsa de scrupule sub masca religiozit[\ii.
46
Nicolae Filimon
Aceast[ criz[ moral[ \inu c`teva momente, iar dup[ aceea fizionomia ciocoiului se lumin[ =i, cu lini=tea ce-i redase ]ncrederea ]n sine =i ]n dib[cia sa, el exclam[ cu bucurie: Iat[-m[, ]n sf`r=it, ajuns la \inta dorin\elor mele! Am ]n m`ini pe \iitoarea grecului, patima lui cea mai de c[petenie; ]n sf`r=it am cheia acelui str[lucit viitor pe care-l visez de at`ta timp. Ce fericire, ce nepre\uit[ fericire!... Aceasta este o cheie cu care cineva deschide chiar por\ile raiului... +i de ce nu?... Eva a scos pe Adam din rai, ca s[ dea prilej altei femei a i-l deschide mai ]n urm[. O femeie a f[cut pe greci, dup[ cum zic c[r\ile, s[ se bat[ zece ani de-a r`ndul1. Favoritele din harem \in ]n m`n[ soarta ]mp[r[\iei turce=ti; chiar aici, la noi, vedem pe domni\[ ]ntorc`nd curtea =i \ara ]ntreag[ dup[ pl[cerea ei =i, dac[ ea a f[cut pe st[p`nul meu din ciohodar, postelnic mare =i c[m[ra=, de ce oare Duduca s[ nu fac[ din mine un om puternic, fericit?... Pildele nu ne lipsesc. C`\i au fost ca mine, ba ]nc[ =i mai r[u dec`t mine, c[ci, slav[ Domnului, nu sunt \igan2, =i cu toate acestea, prin muieri =i alte marafeturi ciocoie=ti, chiar =i \iganii au ajuns azi la noi ]n protipendad[, ]nc`t n-ai ]ncotro s[ te ]ntorci de postelnici, logofe\i =i vistieri. Prinde inim[, dragul meu P[turic[! M`ine vei pune i=licul ]n cap =i, de va vrea Dumnezeu cu tine, nu va trece mult =i vei avea mo=ii, \igani =i averi nenum[rate =i vie atunci cineva s[-\i cear[ socoteal[ despre mijloacele prin care ai dob`ndit toate acestea! Vie, de va putea! Pe c`nd P[turic[ ]=i crea ]n imagina\ia sa aceste realizabile visuri, u=a camerei sale se deschise =i intr[ un \igan ]nl[untru. Ce cau\i aici, cioar[? zise ciocoiul sup[rat. M[ iart[, logofete Dinule, dar am venit s[-\i dau o carte de la b[baca dumitale. 1 Mitologia greac[ consider[ r[pirea Elenei regina Spartei drept cauz[ a r[zboiului troian. 2 Aici \igan este sinonim cu rob, ]ntruc`t ]n |[rile Rom`ne, ]n epoca feudal[, boierimea st[p`nea robi \igani cu drept de a-i vindea =i a-i cump[ra.
Ciocoii vechi =i noi
47
Ad-o-ncoace, cioar[, =i piei din ochii mei. |iganul se retrase =i Dinu P[turic[, deschiz`nd scrisoarea, citi cele urm[toare: Cu p[rinteasc[ dragoste m[ ]nchin dumitale, preaiubitul meu fiu! Iat[ doi ani ]n cap de c`nd te-am dat pe pricopseal[ la postelnicul =i nu v[d nici un spor de la tine; aceasta m[ pune ]n mare aporie. Se vede c[ tu, ]n loc s[ te sile=ti a ie=i la obraze, umbli haimana pe poduri cu derbedeii. Bag[-\i min\ile ]n cap, m[i b[iete, vezi c[ eu sunt b[tr`n =i s[rac, s[ n-ai de la mine nici o n[dejde. Cum ]\i vei a=terne, a=a vei dormi, auzitu-m-ai? Srisoarea ce-\i empericlisesc este c[tre d-lui, postelnicul; s[ i-o dai negre=it, c[ci ]ntr-]nsa ]i vorbesc pentru tine =i ]l rog s[ te puie ]n vreun mansup. Al t[u preadoritor p[rinte, treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov sud Saac 1816, mai 17 Dup[ ce P[turic[ citi aceast[ scrisoare, scoase c[lim[rile de la br`u, se a=ez[ pe un sc[unel =i, pun`nd piciorul drept peste cel st`ng, scrise r[spunsul acesta: Cu fiiasc[ plec[ciune. P[rinteasca dumitale scrisoare de la 17 zile ale lunii lui mai am primit-o cu nespus[ veselie =i m-am bucurat din r[runchi c[ te afli s[n[tos, c[ci eu, din mila cerescului P[rinte, m[ aflu ]ntru toat[ ]ntregimea s[n[t[\ii. Bucur[-te, taic[, =i iar[=i bucur[-te, c[ci, de=i am slujit doi ani la postelnicul pe ]mbr[c[minte =i m`ncare =i mi-am plecat capul la to\i calicii f[r[ osebire, dar acum, slav[ Domnului, am pus m`na pe p`ine =i pe cu\it. Am oprit roata norocului: n-am s[ m[ mai tem de nimic! Postelnicul m-a ales sfetnic de tain[ al s[u =i pe neg`ndite mi-a
48
Nicolae Filimon
]ncredin\at o tain[ prin care ]n pu\in timp pot s[ ajung om mare. At`t deocamdat[: ]\i voi mai scrie! Preaplecat =i dorit al domniei tale fiu, Dinu P[turic[ Dup[ ce plicui =i pecetlui aceast[ scrisoare, chem[ de afar[ pe \igan, i-o dete ]n m`n[ =i-i zise: Du aceast[ carte la postelnicie =i spune s[ o trimit[ la Bucov, f[r[ cea mai mic[ z[bav[, ai auzit? |iganul disp[ru cu iu\eala v`ntului, iar ciocoiul se l[s[ pe pat =i adormi, g`ndindu-se la exploatarea minei sale. CUPRINS
Capitolul VI IPOCRI|II }N LUPT{ A doua zi dup[ ]ntrevorbirea confiden\ial[ dintre postelnicul Andronache =i Dinu P[turic[, acest din urm[ str[b[tea strada Cali\ii cufundat ]n medita\iuni serioase. Preocupa\iunea lui era at`t de mare, ]nc`t de multe ori se lovea piept ]n piept cu trec[torii de pe drum; dar pe c`nd se afla ]n dreptul caselor lui arma= M. fu atras de sunetul cel nazal =i ascu\it al unei voci ce striga: Dinule! he, he, Dinule! ia f[-te ]ncoace, =trengarule; unde ai plecat a=a de diminea\[? P[turic[, de=teptat din asopismul ]n care se afla, se uit[ ]n toate p[r\ile =i, v[z`nd la poarta acelor case un omule\ cu statura scurt[ =i groas[, cu fa\a rotund[ ]ntocmai ca o lun[ plin[ desenat[ pe pere\i, cu ochi mici ca de t[tar, cu nasul turtit =i cu gura larg[, armat[ cu ni=te din\i mici =i strica\i, recunoscu ]ntr-]nsul pe Nicul[i\[, v[taful de curte al arma=ului, care, mai norocit dec`t d`nsul, ]ncepuse de mult timp a zeciui averile st[p`nului s[u =i acum nu a=tepta dec`t rangul de vtori-vistier, drept plata ostenelilor sale, =i supranumele de buclucci boier, pentru multele =iretlicuri =i ]ncurc[turi ce f[cea.
Ciocoii vechi =i noi
49
P[turic[ trecu drumul =i salut[ pe ]ng`mfatul v[taf cu o ]nchin[ciune p`n[ la p[m`nt. Ce mai veste-poveste, Dinule? ]ntreb[ v[taful, m`ndru de pozi\iunea sa. Nimic nou, nene Nicul[i\[! Unde te duceai a=a iute =i cu capul ]ntre urechi? La cucoana Duduca. A! a! ]n\eleg, la \iitoarea st[p`nu-t[u. +i ce ai s[ faci acolo a=a de diminea\[? }i duc un r[va=. Din partea cui? Dintr-a st[p`nului meu. Dar ce, s-a ]mp[cat cu d`nsa? Trebuie mai ]nt`i s[ =tiu de au fost certa\i. Va s[ zic[ nu =tii nimic?... Prostule!... Nimic de tot, adaose P[turic[ cu o privire mali\ioas[. Afl[ dar de la mine c[ ei au fost certa\i foarte r[u. +i de ce, nene Nicul[i\[? Auzi acolo, de ce! Fiindc[ diavoli\a de greac[ vrea s[ \ie doi pepeni ]ntr-o m`n[, adic[ este amorezat[ dup[ un calemgiu de la vistierie. A=i! nu cred! Crede ce-\i spun eu. Postelnicul Andronache a aflat acest amor tainic =i s-a certat cu d`nsa furc[. Poate, dar ia spune-mi: cine este acest calemgiu? Este fiul lui c[pitan Gheorghe Basma de la Dorob[n\ie. Ce fel de om este acela? Este un b[iat de dou[zeci =i doi p`n[ la dou[zeci =i cinci de ani, frumos, ginga= =i sub\irel, pare c[-i tras printr-un inel. O fi iubind-o, m[ nene Niculae? Ai, ce zici? Mi se pare c[ da, fiindc[ nu ]n\eleg cum ar putea s[ fac[ at`tea comedii dac[ n-ar iubi-o? 4
Ciocoii vechi =i noi
50
Nicolae Filimon
+i ce comedii face? ]ntreb[ P[turic[ cu ner[bdare. Trece cu l[utari pe la miezul nop\ii, se opre=te dinaintea ferestrelor ei, ofteaz[, c`nt[ =i celelalte. Numai at`t? Ba =i ceva mai mult: sare prin gr[dina Mitropoliei, dintr-]nsa trece ]ntr-a grecei, de-acolo intr[ ]n curte =i se ascunde ]ntr-o claie de f`n p`n[ pleac[ postelnicul; iar dup[ aceea se duce de-i \ine locul l`ng[ frumoasa greac[, cu alte cuvinte fericitul calemgiu se bucur[ f[r[ nici o cheltuial[ de femeia pentru care st[p`nul vars[ at`ta aur =i argint. E=ti bine ]ncredin\at despre aceasta? Mai bine nu se poate: omul care mi-a spus aceast[ tain[ este at`t de credincios, ]nc`t a= putea s[ jur ]n biseric[ pentru d`nsul. Dar, ia spune-mi, de ce-mi faci at`tea ]ntreb[ri asupra acestei pricini? Oare voie=ti s-o prinzi =i s[ te ar[\i cu slujb[ ]naintea st[p`nului t[u? S[ nu faci aceast[ nerozie, m[i b[iete, c[ci o s[ te c[ie=ti foarte mult. +i de ce s[ nu-i dau pe fa\[ aceast[ neagr[ v`nzare? ad[ug[ Dinu, cu oarecare aprindere pref[cut[. Voie=ti s[ afli pricina pentru care te opresc? Da, c[ci eu iubesc pe st[p`nul meu =i nu voiesc s[-l v[d ]n=elat de o femeie desfr`nat[ =i f[\arnic[. E=ti prost, b[iete! Tu nu =tii ce va s[ zic[ patima dragostei. Ascult[: tu o s[ te duci la st[p`nu-t[u =i o s[-i spui c[ greaca ]l ]n=al[, nu este a=a? El deocamdat[ o s[ te cread[, o s[-\i zic[: Aferim, Dinule!, ba ]nc[ poate s[-\i dea =i un bunicel bac=i=; dar dup[ acea o s[ se duc[ la greac[, o s[ se certe cu d`nsa, o s-o sperie c-o gone=te din cas[ =i celelalte. Ea, ca s[-l ]ncredin\eze c[ e nevinovat[, o s[ ]nceap[ s[ pl`ng[, o s[-=i smulg[ p[rul din cap, o s[ jure pe tot ce are mai sf`nt; ]n cele din urm[ o s[ se prefac[ c[ le=in[ =i atunci st[p`nul t[u, ca un fermecat ce este, o s[ se ]mpace cu d`nsa.
Ciocoii vechi =i noi
51
At`t mai r[u pentru d`nsul! Zi mai bine c[ pentru tine o s[ fie mai r[u, nerodule! De ce? Fiindc[ pe dat[ ce se vor ]mp[ca, greaca o s[ ]ntrebuin\eze toate mijloacele ca s[ afle pe p`r`torul ei. Dar st[p`nu-meu n-o s[-i spuie. |i-ai g[sit! Ba o s[-i spuie, =i ]nc[ chiar f[r[ voia lui, c[ci astfel merg treburile dragostei. He! he! b[iete. Tu e=ti un copil de ieri-de-alalt[ieri, nu =tii nimic. Ascult[-m[ pe mine, c[ sunt lup b[tr`n, am dat cu capul de pragul de sus =i am v[zut pe cel de jos. C`nd b[rbatul =i femeia se iubesc =i \in ]n dreptate, via\a lor curge dulce ]ntocmai ca apele unui r`u lini=tit; dar c`nd muierea ]ncepe s[ calce str`mb =i o simte b[rbatul, inima lui arde, =tii, ca pe=tele pe c[rbuni. Ziua =i noapte se g`nde=te tot la necredin\a muierii; aci se ceart[ cu d`nsa =i o las[, aci iar[=i se ]mpac[, =i am b[gat de seam[ c[, la asemenea ]mp[ciuiri, omul face mai multe jertfe pentru o femeie netrebnic[ dec`t pentru una cinstit[. Astfel dar, greaca o s[ cear[ de la st[p`nu-t[u, ca dar pentru ]mp[c[ciune, dep[rtarea ta din slujba lui =i poate chiar o falang[ bunicic[ dat[ dinaintea por\ii caselor ei, ca s[ te ]nve\i minte a nu mai b[ga z`z[nii ]ntre d`nsa =i postelnicul. Ai drepate; dar, ia spune-mi, ce trebuie s[ fac? S[ ]nchizi ochii =i s[-\i cau\i de treab[, ca un b[iat cinstit ce e=ti, =i vei vedea c`t de mult o s[ te iubeasc[ am`ndoi; iar[ trebu=oarele tale o s[-\i mearg[ de minune. Dinu P[turic[ salut[ pe mentorul s[u =i plec[ ]nainte, mul\umit de pove\ele lui, c[ci g[sise ]ntr-]nsele o complet[ aprobare a politicii sale. Ajung`nd la casele Duduc[i, el intr[ pe porti\a cea mic[, sui scara =i se puse jos, ]n pridvor, pe un pat de sc`nduri acoperit cu un chilim de |arigrad. Era pe la orele nou[ de diminea\[; greaca se sculase =i se dusese la oglind[, ca s[-=i puie ]n regul[ gra\iile maltratate de voluptoase-
52
Nicolae Filimon
le pl[ceri ale nop\ii trecute =i s[ mai adauge c`teva frumuse\i artificiale, ca s[ dea mai mult interes celor fire=ti. Toaleta femeilor cochete din zilele noastre, de=i a devenit o ]ndeletnicire foarte grea =i ]mpov[r[toare pentru bietele slujitoare din cauza nenum[ratelor forme =i feluri de piept[n[ri, de sp[l[turi, de limpeziri cu ape aromatice =i chimice pentru lustruirea, dregerea =i ]mprosp[tarea pieli\ei obrazului =i alte nenum[rate nimicuri femeie=ti, cu toate acestea ea r[m`nea o juc[rie de nimic ]n compara\ie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanario\i. Chera Duduca, de=i se afla ]n anii cei mai frumo=i ai v`rstei femeie=ti, dar destr[mata via\[ ce o petrecea o f[cuse s[ alerge foarte de timpuriu la ajutorul gra\iilor ]mprumutate. Astfel dar toaleta ei din toate zilele se compunea dintr-un =ir de torture la care ea se supunea cu cea mai mare resigna\iune, numai ca s[-=i conserve acea frumuse\e care f[cea pe postelnicul s[ depuie la picioarele ei toate jafurile c`te le storcea din biata \ar[ =i pe frumosul calemgiu a o numi cheruvimul s[u =i a o iubi cu o ardoare egal[ amorului ce ea avea c[tre d`nsul. }n toate nop\ile, dup[ ce expedia pe am`ndoi adoratorii ei, se ungea pe obraz cu alifie v`n[t[; diminea\a se =tergea cu albu= de ou, se aburea cu c[r[mizi ]nc[lzite ]n foc =i stropite cu ap[ de salc`m, apoi se sp[la cu ap[ de pelin. Acestea le f[cea ca s[ ]ntind[ pielea obrazului =i s[ dispar[ zb`rciturile; apoi se =tergea cu un burete muiat ]n ap[ de castrave\i, ca s[ scoat[ petele, =i se spoia cu dres, ca s[ dea pieli\ei o culoare mai alb[. Dup[ toate aceste opera\iuni, care n-aveau alt scop dec`t a albi, a ]ntinde =i a ]ntineri pieli\a obrazului, veneau rumeneala cea mincinoas[ cu care ]=i colora obrajii =i buzele, gogo=ile de ristic arse cu care ]=i ]nnegrea spr`ncenele =i plasturele cele negre cu care ]=i f[cea murse sau benghiuri false. Dup[ ce greaca ]=i s[v`r=i acea toalet[ complicat[ =i se mai ]ntoarse de c`teva ori pe dinaintea oglinzii, z`mbind =i gesticul`nd,
Ciocoii vechi =i noi
53
ca s[ se asigure dac[ e de ajuns gra\ioas[, dete ordin s[ introduc[ ]n camera sa pe mesagerul postelnicului. O \iganc[ frumu=ic[ se ar[t[ ]n u=a s[lii =i f[cu semn lui P[turic[ s[ intre ]nl[untru. El intr[ =i dete scrisoarea, apoi, tr[g`ndu-se ]napoi c[tre u=[, se str`nse la piept =i lu[ o pozi\iune at`t de umilit[ =i plin[ de smerenie, ]nc`t ar fi putut s[ am[geasc[ pe ori=icine. Dar chera Duduca, care era personificarea fine\ii =i a vicle=ugului femeiesc, pricepu f[\[rnicia chiar sub acel v[l de prostatic[ modestie. Ea citi scrisoarea p`n[ la un loc, f[r[ s[ lase a se z[ri pe figura-i vreun semn de surpriz[ bun[ sau rea; dar c`nd ajunse la partea aceea prin care postelnicul ]i recomanda pe acel nou Argus ]nve=m`ntat cu anteriu =i giubea, ea ]=i arunc[ f[r[ voie ochii asupra ciocoiului =i, ]ntocmai ca vulpea ce vede =i simte cursa ]ntins[, z`mbi cu am[r[ciune =i ]=i contunu[ lectura p`n[ la sf`r=it. Dup[ aceea s[rut[ scrisoarea =i, b[g`nd-o ]n s`n, se puse a examina cu mai mult[ aten\ie figura lui Dinu P[turic[ care, de=i ]n acele momente de pref[c[torie exprima un fel de nevinov[\ie amestecat[ cu stupiditate, dar tot l[sa a se str[vedea ]ndestule vicii, dintre care cele mai principale erau r[utatea =i la=itatea. Am zis c[ greaca era viclean[ ca o vulpe; ca s[ dovedim ]ns[ c`t de ad`nc[ =i p[trunz[toare era fine\ea spiritului ei, cat[ s[ ar[t[m c[ cu toat[ arta ce puse P[turic[ ]n lucrare spre a face s[ dispar[ din tr[s[turile fe\ei sale ]ntunecoasele inten\iuni =i aspir[ri ce-i rodeau inima, nu numai c[ nu putu s[ o am[geasc[, dar o f[cu chiar s[ ]n\eleag[ =i mai bine cu cine are a face. Trecur[ c`teva momente, ]n care ace=ti doi actori se priveau unul pe altul, f[r[ s[ pronun\e o vorb[ m[car. Aceast[ t[cere scrut[toare sem[na foarte mult cu lini=tea aparent[ a dou[ fiare ce stau de se observ[ cu o pref[cut[ nep[sare mai nainte de a s[ri cu asalt una asupra alteia. }n fine, greaca hot[r] s[ dea asaltul; ea ]ncepu de la una din cele mai mari sl[biciuni ale ciocoilor, adic[ de la m`ndrie.
54
Nicolae Filimon
Ei bine, logofete Dinule, ]i zise ea cu un z`mbet dispre\uitor, Cilibi Andronache ]mi scrie c[ de ast[zi ]nainte ai s[ fii unul dintre slugile casei mele. M[ bucur din toat[ inima, milostiva mea st[p`n[. O fi precum zici, dar, uite, te v[d ]mbr[cat bine, cu giubea, cu anteriu, cu fermen[, cu papuci galbeni =i cu fes de |arigrad; pare c[ e=ti scos din cutie =i asta nu-mi prea place. S[ lepezi aceste haine boiere=ti =i s[ te ]mbraci cu haine de fecior prost. Voi face dup[ pl[cerea domniei tale, milostiv[ cucoan[! Da, negre=it, c[ci o s[ te trimit cu co=ni\a ]n t`rg =i nu voi ca pazarghideanul meu s[ poarte ceac=iri =i ilic! Voi face orice-mi vei porunci, milostivo! Asta o cred, c[ci la din ]mpotriv[ voi ]ntrebuin\a g`rbaciul, pe care-l vei fi v[zut poate at`rnat d-asupra u=ii sacnasiului1. M[ voi supune ]n t[cere la orice va g[si cu cale milostivirea ta. Greaca, v[z`nd marea ipocrizie =i falsa resigna\iune cu care ciocoiul primea aceste lovituri groaznice, se sp[im`nt[, dar nu disper[. A=a precum ]\i zic, r[spunse ea, o s[ te pun s[ tai ceap[ la buc[t[rie, s[ speli vasele, s[ tai lemne, s[ aduci ap[ cu sacaua de la Filaret =i alte m[run\i=uri de felul acesta. Prea bine, st[p`na mea; le voi face toate acestea, ba ]nc[ =i mai multe, numai ca s[ te v[d mul\umit[. Vei =edea toat[ ziua ]n pridvor cu capul gol, ca s[ ]mpline=ti poruncile mele, c[ci la din ]mpotriv[ ]\i voi pune coarne, te voi unge cu miere =i te voi lega de st`lpul por\ii, ca s[ te m[n`nce mu=tele =i s[ r`d[ lumea de tine... Ai ]n\eles? Am ]n\eles, milostiva mea, =i sunt gata a suferi =i mai mari pedepse dec`t acestea, f[r[ a m[ pl`nge, c[ci st[p`nu-meu te iube=te =i eu trebuie s[ suf[r orice mi s-ar ]nt`mpla de pe urma domniei sale. 1 Sacnasiu se numea o camer[ mic[, situat[ ]n fundul s[lii =i ]mpodobit[ cu pat =i perne, unde a=teptau cei ce veneau cu trebuin\e, p`n[ ce ]i primeau boierii ]n cas[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
55
Peste putin\[! zise greaca ]n sine, disperat[ de s`ngele rece al ciocoiului; =i avea dreptate, c[ci toate s[ge\ile vicle=ugului ei se t`mpiser[ ]n inima de piatr[ a ciocoiului. Prima idee ce-i veni ]n minte fu de a rupe leg[turile de amor cu calemgiul, singurul mijloc de a se pune ]n siguran\[ despre spionajul lui P[turic[; pe dat[ ]ns[ ce se g`ndi la dulcile momente ce petrecuse =i ]nc[ petrecea cu acel june frumos, s`ngele i se concentr[ ]n inim[ =i fa\a-i se ]ng[lbeni ca ceara. S[ \ie pe amant, ciocoiul ar fi tr[dat-o negre=it =i ar fi pierdut pe postelnicul Andronache, care o ]ngrijea ca pe o domni\[. Aceste dou[ idei deveniser[ ]n acel moment Scila =i Caribda1 pentru greaca noastr[. Dar arsenalul vicleniilor femeie=ti este foarte mare; ajunge numai s[ =tie cineva s[ caute ]ntr-]nsul =i desigur va g[si c`te ceva pentru orice ]mprejurare. Greaca c[ut[ =i g[si ]n adev[r mijlocul de a sc[pa din toate cu fa\a curat[. La aceast[ fericire neg`ndit[ fruntea ei se lumin[, tr[s[turile obrazului s[u luar[ un aer dulce =i z`mbitor. Atunci, privind pe Dinu cu dulcea\[, ]i zise: Ia spune-mi, Dinule drag[, cum \i s-a p[rut purtarea mea c[tre tine? Nu este a=a c[ sunt o nebun[? Auzi colo! S[ sperie cineva at`t de mult pe un fl[c[ia= a=a de frumos =i muchelef! S[ n-ai grij[ de nimica; o s[ tr[ie=ti ]n casa mea ca la pieptul maicii tale; tot ce \i-am zis n-a fost dec`t glume. Ai, de! fii mai cu inim[. Dinu n[bu=i ]n mica sa inim[ bucuria acestui mare triumf =i, apropiindu-se de greac[ cu o sfial[ pref[cut[, f[cu m[tanie =i-i s[rut[ m`na; apoi ]=i lu[ ziua bun[ =i se duse.
1 A fi ]ntre Scila =i Caribda a fi ]ntre dou[ pericole greu de evitat. Zicala se trage de la pr[pastia cu v`rtej de pe \[rmul Siciliei (Caribda) =i st`nca din fa\a sa, pe \[rmul Italiei (Scila). }n antichitate cei care treceau cu cor[biile pe aici se aflau ]n mare primejdie.
56
Nicolae Filimon
Capitolul VII P~N{ NU FACI FOC, FUM NU IESE
CUPRINS
Dou[ s[pt[m`ni ]n urma acelor descrise ]n capitolul precedent, ]ntr-o noapte r[coroas[ de prim[var[, postelnicul Andronache ie=ea de la amoreza sa cu ciubucul aprins =i cu sluga dup[ d`nsul, care \inea ]ntr-o m`n[ o chisea de =al plin[ cu tutun, iar ]n cealalt[ o pereche de papuci galbeni. Tr[s[turile fe\ei postelnicului, de=i pu\in cam descompuse, ar[tau acum o mul\umire pa=nic[ =i lipsit[ de grijile ce muncise pe bietul fanariot cu vreo c`tva timp mai ]nainte. }ntr-o ulicioar[ ]ntunecoas[ ce ducea ]n mahalaua Dudescului, sta de mai multe ore o butc[ elegant[ cu doi arm[sari. C`nd boierul se apropie de acea uli\[, sluga alerg[ c[tre locul unde sta ascuns[ tr[sura =i strig[: Trage, Ioni\[! Fanariotul se sui ]n tr[sur[ =i ciocoiul ]n coad[, strig`nd cu voce tare: Acas[! Rog pe bunii no=tri lectori s[ lase pe postelnicul a dormi ]n pace pe sofaua sa, c[ci are mare necesitate de somn, ca nu cumva s[-=i piard[, de=tept, iluziile fericirii sale, iar noi s[ ne ]ntoarcem iar[=i pe strada Cali\ei, ca s[ observ[m ce se petrece ]n casa amantei sale. Era o noapte frumoas[, o noapte tocmai bun[ pentru amoruri romantice. Frumos este, ]n adev[r, amorul de inim[, c[ci el ne procur[ momente de o fericire sublim[. C`te sim\iri ]nc`nt[toare nu ]ncearc[ un amant, c`nd pentru ]nt`ia dat[ surprinde sur`sul dorit al femeii ce el iube=te! C`t de-nfocate sunt palpita\iile inimii sale, c`nd el depune primul s[rutat pe buzele ei arz[toare; apoi c`te ]nc`nt[ri nu mai culege el, din treac[t, ]n dulcea via\[ a amorului, c`nd, ]ntr-o adunare sau la un bal, ]i vine din timp ]n timp c`te un semn de dulce suvenire f[cut cu o gra\ioas[ sfial[ sau o privire plin[ de dezmierdare aruncat[ pe furi= =i care ]i zice ]n limba cea misterioas[ a inimii: Te iubesc!... te iubesc... din tot sufletul! Dar amorul este o medalie cu dou[ fe\e. S[ ]ntoarcem acum medalia pe partea cea opus[.
Ciocoii vechi =i noi
57
Ce zice\i domnia voastr[ despre acele amoruri zgomotoase care ]ncep prin serenade de l[utari =i uneori de bande militare ]nso\ite cu tobe =i cu tipsii, ]ntocmai ca la gr[dina lui Giafer, =i care se termin[ prin p[ruieli ]n clasele de jos =i prin ceva mai r[u ]n cele de sus? Ce crime au s[v`r=it pa=nicii locuitori ai vecin[t[\ii, ca s[ fie de=tepta\i din somn ]n strig[rile birjarilor =i oft[rile cele monotone =i ascu\ite ale amorezilor vulgari, mai indiscre\i dec`t pisicile; c[ci aceste dobitoace sentimentale miorl[iesc =i ele o lun[ pe fiecare an =i apoi ne las[ ]n pace, ]n vreme ce pisoii cei cu dou[ picioare nu numai c[ miorl[ie ne]ncetat, dar neav`nd destul[ ]ncredere ]n seduc\iile vocii lor, mai iau =i pe al\ii de le ajut[. Dar r[ul prin r[u se pierde, zice un vechi proverb. Asemenea oameni nesocoti\i, care pun ]ntristarea =i disperarea ]n inimile bie\ilor consor\i =i p[rin\i, ]=i iau mai adesea plata nelegiuirii lor prin tr[darea ce le fac femeile corupte de d`n=ii; c[ci femeia care a avut curajul s[ calce jur[mintele f[cute ]naintea altarului =i juna fat[ care a dezonorat perii cei albi ai p[rin\ilor ei pentru vorbele dulci ale unui amant aprins de o patim[ ilicit[ ce pre\ vor pune oare pe ni=te angajamente trec[toare, dictate mai totdeauna de capriciu =i prea rar de inim[? O, juni! dac[ a\i =ti voi unde v[ duc aceste amoruri nesocotite, poate c-a\i fi mai scumpi ]n risipirea iluziunilor june\ii voastre! Voi nu =ti\i cu ce moned[ v[ pl[te=te femeia care a primit s[-i sacrifica\i anii vo=tri cei mai frumo=i, timpul, averea =i chiar onoarea voastr[. Voi nu =ti\i c[ acea fiin\[ pe care voi o crede\i ]ngerul vostru, sc[parea =i dezmierdarea inimii voastre, aceea este ]n stare a v[ tr[da pentru un diamant, pentru un =al =i, de mai multe ori, pentru c`te o vorb[ de spirit care sf`=ie =i batjocore=te sfin\enia amorului vostru. +i ce culege\i voi oare din toate sacrificiile ce face\i pentru aceste statui de marmur[? }n locul amorului, tr[darea, ]n locul fericirii, disperarea care sl[be=te =i d[r`m[ focul =i energia facult[\ilor voastre =i, ce e mai r[u, pierderea iluziunii care aduce cu sine scepticismul, monstru de s`nge, p[rinte al turb[rii =i al sinucidului.
58
Nicolae Filimon
Fericire perfect[ nu exist[ pe acest p[m`nt; aceasta s-a zis de mult timp =i de oameni foarte ]nv[\a\i; avem ]ns[ ceva care seam[n[ cu d`nsa: avem iluziunea, credin\a =i speran\a. Aceste daruri divine compun aci, pentru noi, ceea ce numim fericire. Un june care a iubit o femeie cu credin\[ =i devotament =i a fost r[spl[tit prin indiferen\[, ipocrizie =i tr[dare, acela pierde ]ncrederea ]n femei; pentru d`nsul nu mai exist[ fericire conjugal[; prin urmare el nu se mai ]nsoar[ sau, chiar de se supune la aceast[ datorie social[, inocentul amor al so\iei sale, gra\ioasele ei sur`deri, fragedele ei ]ngrijiri pentru d`nsul trec de pref[c[torii, femeia simte toate acestea, cearc[ a-l ]ncredin\a despre sinceritatea amorului ei, dar[ nu reu=e=te. }n fine lucrul se termin[ astfel: dac[ femeia este virtuoas[, sufer[ ]n t[cere, suspin[ =i moare; iar dac[ are caracter slab, cade ]n haosul pierz[rii, t`r`nd dup[ sine, ]n ru=ine, =i pe nevinova\ii s[i copii. Dar s[ venim la subiect. Era una din acele nop\i da var[ ]n care natura ]ntreag[ ]=i deschidea comorile uimitoarelor sale frumuse\i, spre a ne da o idee perfect[ de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru ]nc`nt[tor; stelele pres[rate pe spa\iul ei nem[rginit de ast[ dat[ erau pline de o lumin[ magic[; luna, a c[rei palid[ =i dulce fa\[ umple de dor =i de ardoare inimile sim\itoare, sta aninat[ printre turlele Mitropoliei =i, nemaiput`nd din acel loc sf`nt s[-=i urmeze ]nfocatul ei amor cu junele p[stor Endymion1, amantul ei din vremile p[g`ne, ea p[rea a privi cu o nes[\ioas[ bucurie la at`\ia ]namora\i ce se dezmierdau cu-nfocare sub razele ei amoroase. Sufl[rile cele calde ale v`ntului de prim[var[ erau at`t de line, ]nc`t abia frunzele plopului se cl[tinau alene. 1 Legend[ ]n mitologia greac[; luna, dup[ ce ocole=te bolta cereasc[, se las[ ]n pe=tera ad`nc[ a muntelui Latmos, ]n c[utarea frumosului p[stor Endymion pe care l-a ]ndr[git. Dar Endymion, cuprins de o toropeal[ vecin[ cu somnul, nu o ia ]n seam[, =i luna, trist[, p[r[se=te bolta cereasc[ p`n[ ]n seara urm[toare.
Ciocoii vechi =i noi
59
Aceast[ maiestoas[ =i dulce t[cere era ]ntrerupt[ c`teodat[ de suspinele unei privighetori care c`nta durerile sale ascuns[ ]ntr-o dumbrav[ de lilieci din gr[dina m[n[stirei Antim. P[turic[, ]ndemnat mai mult de b[nuitorul instinct al r[ului dec`t de sim\[m`ntul frumosului, sta \intit la fereastra camerei sale, lu`nd foarte pu\in aminte la acea minunat[ panoram[. Nu trecu mult timp =i urechea lui fu izbit[ de sunetul unor instrumente de muzic[. Aceste sunete, fiind un acord de acelea ce fac l[utarii ]nainte de a ]ncepe c`ntarea, de=i ]ncetar[ numaidec`t, ]ns[ atraser[ aten\iunea ciocoiului. El se g`ndi c`teva momente, apoi b[t`ndu-=i fruntea cu palma, ca omul ce prinde o idee de mult timp a=teptat[, zise: A! a! acum ]n\eleg! Ace=ti l[utari trebuie s[ fie pu=i de ibovnicul st[p`nei mele!... Nicol[i\[ de la boierul arma= nu m-a ]n=elat. Pe munc[, Dinicule! Pe munc[, b[iete, ca s[ mai scurt[m calea ce duce la fericire! Zic`nd acestea, el lu[ ipingeaua pe d`nsul =i, cobor`ndu-se ]n gr[din[, se ascunse dup[ trunchiul unui arbore. L[utarii ]ncepur[ din nou acordurile lor; de ast[ dat[ ]ns[, ei c`ntar[ cum se c`nt[, adic[ puser[ capul pe um[rul st`ng =i, prin ajutorul arcu=elor =i al penelor de g`sc[, scoaser[ din viori =i cobze ni=te accente foarte patetice pentru timpii de atunci, dar care ast[zi n-ar avea cea mai mic[ putere asupra sim\urilor noastre, nici chiar pe aceea de a ne face s[ dormim. Dup[ ce l[utarii sunar[ c`teva arii melancolice, ei ]ncetar[, ca s[ dea loc unei voci de tenor ce inton[ cu o doz[ mare de sim\[m`nt =i de pasiune, aria pe care se c`ntau versurile acestea: Pe pod pe la Spiridon Toate p[s[rile dorm, Numai p[s[rica mea Toat[ noaptea ciripea, De amor se j[luia.
60
Nicolae Filimon
Oh, amor, amora=, Vedea-te-a= c[lug[ra=, P`n la patruzeci de zile S[ te v[d la m[n[stire Cu ochii pe la icoane, Cu g`ndul pe la cucoane, Cu m`inile pe Psaltire, Cu ochii pe la copile etc. Aria aceasta fu terminat[ prin oft[ri din cele mai ad`nci; dar ferestrele grecii, ce se deschideau la primul accent al serenadelor ]nfocatului calemgiu, r[maser[ de ast[ dat[ ]nchise ca un morm`nt. Lucrul era de disperat, dar amorezii au mai multe coarde la arc; ei nu disper[ a=a lesne. Calemgiul arunc[ o privire duioas[ asupra ferestrelor, apoi ]ncepu a c`nta: Piatr[, de-ai fi, te-ai desface +i la mine te-ai ]ntoarce! Of, of, of, chera-mu1, of! etc. Aceast[ din urm[ ]ncercare reu=i pe deplin, c[ci greaca, dup[ o lupt[ teribil[ ]ntre interes =i amor, neput`nd s[ mai reziste furioaselor b[t[i ale inimii sale, deschise ferestrele =i f[cu cu batista un semn; apoi se cobor] ]n gr[din[, intr[ ]ntr-o bolt[ de vi\[ ]n care abia p[trundeau razele lunii =i, a=ez`ndu-se pe un divan moale, a=tept[ acolo pe amantul ei. Nu trecu mult timp =i ap[ru o umbr[ ]n fundul gr[dinii. Aceast[ umbr[ lu[ o direc\iune c[tre bolta de vi\[ =i de ce se apropia mai mult, ea luase forme mai distincte. C`nd fu la o distan\[ oarecare 1
Draga mea. (gr.)
Ciocoii vechi =i noi
61
de ascunz[toarea lui P[turic[, acesta deosebi ]ntr-]nsa un june ca de dou[zeci =i cinci de ani, cu anteriu de =amalagea morico, cu fermen[ de croazea pembe, ]ncins cu un =al p[tl[giniu =i legat la cap turce=te cu un taclit ]n v[rguli\e. El ]nainta cu pa=i rari =i nesiguri c[tre locul ]n care se afla dorita inimii sale, f[r[ a se g`ndi c[ aceast[ ]nt`lnire era s[ fie cea mai de pe urm[ raz[ a fericirii lui. P[turic[, care spionase tot ce se petrecea, a=tepta acum momentul favorabil ca s[ se arunce asupra victimei sale. El l[s[ pe june s[ se aropie c`tva de bolta de vi\[, iar c`nd r[mase ]ntre d`nsul =i prada sa o distan\[ de c`\iva pa=i, zise ]ncet: Doamne ajut[! =i, s[rind ca o panter[, apuc[ de piept pe bietul june =i ]ncepu s[ strige: T`lharii, t`lharii!... S[ri\i, cre=tini!... Pune\i m`na pe ho\, pe t`lhar! S[rmanul june, v[z`ndu-se str`ns cu vigoare de un bra\ puternic, mai ]nt`i cerc[ s[ se libereze de d`nsul, dar neput`nd, ]ncepu a se ruga s[-l lase ]n pace c[ e om cinstit. Nu, t`lharule, nu te las din ghearele mele. La sp[t[rie, ho\ule, s[ te ]nv[\ eu minte a mai veni s[ furi orz din hambarul nostru! N-am furat nimic, logofete; prive=te-m[ =i vezi, am eu caifet1 de ho\? He, he! =iretule, nu m[-n=eli tu pe mine; =tiu eu c[ te-ai ]nh[itat cu \iganii lui Velcea =i jefui\i mahalaua. Eu m[n`nc p`inea cucoanei Duduca =i nu suf[r s-o jefuiasc[ ni=te masalagii ca tine! O s[ te leg bine cot la cot =i m`ine o s[ te dau pe m`na zabetului2. Aceast[ stratagem[ at`t de ingenioas[ puse pe greac[ ]ntr-o pozi\iune foarte delicat[; o f[cu ]n fine s[ se conving[ c[ P[turic[ era un demon ]mpeli\at =i avea dreptate biata femeie, c[ci starea lucrurilor era at`t de dificil[, ]nc`t nu mai putea s[ fac[ nimic ]n 1 2
Caifet asem[nare. (n. N. F.) Zabet st[p`nire. (n. N. F.)
62
Nicolae Filimon
favoarea amantului s[u. S[ tac[, nu putea, c[ci vicleanul ciocoi ar fi dus la sp[t[rie pe junele calemgiu =i printr-aceasta s-ar fi dovedit amorul ei cel tainic; s[-l libereze, nu putea dec`t printr-o m[rturisire care ar fi f[cut pe ciocoi st[p`n pe secretele sale. Din aceste dou[ rele Duduca alese pe cel mai mic. Ea ie=i din bolt[ =i ar[t`ndu-se dinaintea lui P[turic[ zise: Ce s-a ]nt`mplat? Ce este acest zgomot? S[ tr[ie=ti, milostiv[ st[p`n[, r[spunse ciocoiul, am pus m`na pe-acest t`lhar care jefuie=te mahalaua ]ntreag[, care ne fur[ orzul =i g[inile. Bravo, Dinule, s[ tr[ie=ti; dar ia s[ v[d =i eu pe-acest t`lhar? Junele ]namorat se apropie de d`nsa; iar P[turic[, sim\ind c[ ei voiesc a vorbi despre ale lor, se dep[rt[ pu\in, pref[c`ndu-se c[ caut[ o funie ca s[ lege pe presupusul t`lhar. Greaca observ[ =i aceast[ viclenie, dar, folosindu-se de d`nsa, se apropie de amantul ei =i-i zise: De acum ]nainte totul s-a rupt ]ntre noi!... De ce, sufletul meu? r[spunse calemgiul cu glas tremur[tor. Postelnicul a aflat amorul nostru =i mi-a trimis pe cel mai afurisit ciocoi din lume s[ m[ p[zeasc[. Tu e=ti ]n m`na lui =i eu nu pot s[ te scap dec`t m[rturisind dragostea noastr[. S[-l cump[r[m cu bani. E=ti nebun, Iordache! ({sta era numele calemgiului.) Crezi tu oare c[ acest zgrip\or se va mul\umi cu aceea ce-i vom da noi? Lui ]i trebuie comori; m`ndria lui merge p`n[ la protipendad[!... A=adar, va s[ zic[?... Nimic nu r[m`ne dec`t s[ ne desp[r\im pentru totdeauna. +i crezi c[ voi putea tr[i f[r[ tine? Te vei supune la aceast[ nevoie pentru asigurarea fericirii mele. R[m`i s[n[tos =i m`ng`ie-te cu alta de pierderea mea. Zic`nd aceste cuvinte, ea chem[ pe Dinu =i-i zise: D[ drumul acestui fl[c[u, c[-i p[cat s[-l b[g[m ]n sp[t[rie;
Ciocoii vechi =i noi
63
iar dac[-l vei mai prinde prin gr[din[, atunci s[ faci cu d`nsul ce vei voi. Prea bine, milostivo. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre calemgiu, zise: Aide, b[iete, cat[-\i de drum =i s[ nu te mai prind prin gr[din[ c[, pe legea mea, te jupoi de viu. S[rmanul june privi pe greac[ cu ochii plin de lacrimi =i, lu`nd drumul c[tre fundul gr[dinii, se f[cu nev[zut: iar greaca =i P[turic[ intrar[ ]n camerele lor, f[r[ s[ schimbe nici o vorb[. CUPRINS
Capitolul VIII MIJLOCUL DE A FACE FOC F{R{ S{ IAS{ FUM A doua zi, greaca se scul[ foarte diminea\[ =i ]=i f[cu toaleta cu ]ngrijire mult mai mare dec`t ]n celelalte zile; dup[ aceea ea chem[ pe \iganc[ =i-i porunci s[ aduc[ dou[ cafele, dou[ dulce\e, un ciubuc =i o narghelea. Chem[ apoi pe P[turic[ =i, dup[ ce r[mase cu d`nsul, ]i f[cu semn s[ =ad[ l`ng[ d`nsa pe sofa. P[turic[, de=i dorea de mult timp s[ ajung[ aci, de=i ]n calitatea sa de om cu mult[ minte ]n\elegea pricina care o silea s[ devie at`t de bl`nd[ cu d`nsul, nu primi totu=i s[ =ad[. Ci =ezi, Dinicule drag[, ]i repet[ greaca cu gra\ie. Vai de mine, cuconi\[, cum a= putea s[ =ed l`ng[ milostiva mea st[p`n[? Tu mi-ai dat s[ ]n\eleg c[ dore=ti foarte mult de casa mea. Mi-am ]mplinit datoria =i nimic mai mult. A=a este, dar o slujb[ ca aceasta cat[ s[ fie r[spl[tit[ =i eu voi s[ te r[spl[tesc; vino dar s[ lu[m dulcea\[ =i cafea ]mpreun[. Nu cutez, milostivo. Greaca, v[z`nd rezisten\a ciocoiului, se ridic[ dup[ sofa =i, dup[ ce dete o arunc[tur[ de ochi la fereastr[, ]l lu[ de m`n[, ]l puse l`ng[ d`nsa =i, ca s[-i insufle mai mult curajul, ]i dete cu propria ei m`n[ dulcea\a =i cafeaua.
64
Nicolae Filimon
}n timpul c`t \inu b[utul cafelei, greaca examin[ cu mult interes tr[s[turile fe\ei lui P[turic[ =i r[mase foarte mul\umit[, c[ci, fie zis ]ntre noi, b[iatul nu era de loc ur`t. Dup[ ce dar se g`ndi pu\in, fa\a ei lu[ un aer dulce =i amoros. Ce se va fi petrecut ]n inima ei ]n acele momente, nu =tim; judec`nd ]ns[ dup[ cele dinafar[, am putea zice numai c[ inima ei nu era st[p`nit[ ]n acel minut de amor, ci mai cu seam[ de temerea de fi respins[, dac[ cumva din nenorocire pasiunea ei n-ar fi intrat ]n planurile ambi\ioase ale ciocoiului. }n fine se scul[ de pe sofa plin[ de tulburare =i, ie=ind din camer[, zise mai ]nt`i c`teva cuvinte servitoarei sale credincioase; apoi se ]ntoarse \in`nd ]n m`ini o sticl[ cu anason de Chio din care bea numai postelnicul =i un taler plin cu alune pr[jite. S[ vedem zice ea ]n sine va putea el s[-=i p[streze acest cump[t sfie\ =i rece, c`nd aceast[ b[utur[ va arunca tulburarea ]n min\ile =i ]n sim\urile lui? +i pun`ndu-se iar[=i pe sofa, ]ntr-o pozi\iune voluptoas[, turn[ licoarea de foc cu m`na ei cea alb[ =i o prezent[ cu gra\ie lui P[turic[. |ine zise ea bea acest spirt ]n s[n[tatea mea! Dinu lu[ paharul =i zise: }n s[n[tatea cucoanei Duduca, cea mai frumoas[ din toate femeile Bucure=tiului. Astea sunt lingu=iri, =trengarule! r[spunse greaca lu`nd o pozi\iune =i mai invit[toare. Nu, nicidecum; ba ]nc[ dac[ voie=ti s[ spun adev[rul, e=ti mai frumoas[ dec`t Afrodita din mitologie. Greaca turn[ ]nc[ un pahar =i, sorbind pu\in dintr-]nsul, ]l dete lui P[turic[ cu m`na tremur`nd[. Ciocoiul, b`nd =i acest pahar, sim\i un foc strecur`ndu-se prin tot trupul s[u =i o tulburare voluptoas[ ]i cuprinse min\ile; el privi pe Duduca cu o sete de amor nedescriptibil[. Atunci greaca, v[z`ndu-se sigur[ de triumf, dete glasului s[u o intona\ie =i mai dulce =i, privind pe Dinu cu ochi gale=i, ]l ]ntreb[:
Ciocoii vechi =i noi
65
Ia spune-mi, Dinicule drag[, ai iubit tu vreo femeie p`n acum? Pe nici una, frumoasa mea st[p`n[. Nu m[-n=eli oare? Nu, z[u, nicidecum. +tii tu c[ eu de mult te iubesc =i nu cutezam s[-\i spun, c[ci m[ temeam s[ nu fii vreun berbant; dar fapta ta de ast[-noapte, dragostea =i credin\a despre care mi-ai dat dovad[ m-au f[cut s[-mi iau hot[r`rea... Vino dar, drag[, ]n bra\ele mele! Nu te sfii, Dinule; eu te iubesc, c[ci e=ti t`n[r =i frumos, e=ti plin de foc =i de m`ndre\e. Apoi, l[s`nd s[ ias[ din ad`ncul pieptului ei un suspin ]nfocat, se arunc[ ]n bra\ele ciocoiului =i-l str`nse cu ardoare pe s`nul ei. Gurile lor se lipir[; ochii lor, jum[tate ]nchi=i de delirul pasiunii, clipeau din c`nd ]n c`nd cu sc`ntei de amor =i voluptate... Erau be\i de fercire!... Dou[ ore ]n urma acestei scene de desfr`nat[ =i ur`cioas[ tr[dare, Dinu P[turic[ putea s[ se laude c[ a ]nv[\at pe dinafar[ alfabetul norocului. Greaca asemenea dob`ndise un complice cu care s[ poat[ m`nca ]n siguran\[ starea postelniclui. Numai postelnicul, s[rmanul! el culegea ]n acele momente roadele oarbei sale ]ncrederi. CUPRINS
Capitolul IX CONFIDEN|ELE Tr[darea ]nceput[ cu at`ta fine\e de Duduca =i de P[turic[ din zi ]n zi lua aspectul unui amor sentimental. Ciocoiul, cufundat ]n pl[ceri, p[rea c[ renun\ase la orice plan de ambi\une; dar asta era o nou[ curs[ ce el ]ntindea fanarioatei. |inta lui era s[ m[n`nce starea postelnicului. Greaca avea tot aceast[ tendin\[ viclean[. P[turic[ o sim\ise din purtarea c[tre 5
Ciocoii vechi =i noi
66
Nicolae Filimon
d`nsul, dar, ca om cu minte ce era, el vrea s[ o aduc[ ]n stare a-=i declara ]ns[=i acea dorin\[; cu alte cuvinte, el voia s[ prind[ =arpele cu m`na altuia metod foarte ingenios, ce s-a practicat ]n to\i timpii, =i se va practica p`n[ ce acest glob se va preface ]n cenu=[ sau se va pr[v[li ]n haos. }ntr-o sear[ ei beau cafeaua ]n camera de culcare. Mai ]nt`i vorbir[ de amor, acuz`ndu-se unul pe altul de indiferen\[; dar aceast[ conversa\ie se sf`r=i foarte cur`nd prin jur[minte de cele ce ]ntrebuin\eaz[ adesea aman\ii, ca s[ se poat[ am[gi mai lesne unii pe al\ii. A=a, nemul\umitorule, zicea greaca, tu nu m[ iube=ti cu acea c[ldur[ ce a=teptam de la un om pentru care am f[cut at`tea jertfe. +tii tu c[ f[r[ tine nu mai pot s[ mai tr[iesc? C`nd lipse=ti c`te un ceas de l`ng[ mine, mi se pare acel timp un an, un veac. Oh! c`t eram de lini=tit[ p`n[ a nu m[ ]nclina cu tine! Tr[iam cu postelnicul f[r[ s[ fiu tulburat[ de nimic. Lini=te=te-te, Duducu\o, fos-mu1, eu te iubesc mai mult dec`t orice ]n lume; s[ n-am parte de Dumnezeul la care m[ ]nchin, s[ fiu anatema dac[ mint. Las[, las[, nu te mai jura, c[ am sim\it eu toate. +tiu eu pricina care te r[ce=te de la mine. Spune-mi-o, a=a s[ tr[ie=ti, c[-mi vine s[ nebunesc. Tu m[ temi de postelnicul =i ai drepate; dar de! ce oi s[ fac? Nu pot s[-l las, c[ci el m[ ]ngrije=te despre toate. Dac[ ai avea tu stare s[ m[ \ii, chiar acum, ]n acest ceas l-a= l[sa. Ai cuv`nt. Dar, te tem =i cum cutezi s[ ceri de la un om care te iube=te s[ stea cu s`ngele lini=tit c`nd vine altul =i te s[rut[ chiar pe locul acela unde =i-a pus el buzele pu\in mai nainte, c`nd cellalt te str`nge ]n bra\e =i doarme cu capul pe pieptul t[u? Tu nu =tii ce se petrece ]n inima mea c`nd te v[d ]n bra\ele postelnicului. 1
Fos-mu (gr.) lumina mea.
Ciocoii vechi =i noi
67
Toate furiile iadului se gr[m[desc ]mprejurul meu =i ]mi zic: }njunghie-te sau ]njunghie-l! }n timpul acesta se auzi pe drum un glas frumos c`nt`nd versurile acestea: Frunz[ verde =-o lalea! N-am cu\it c[ m-a= junghea. V[z`nd ibovnica mea Pe bra\ele altuia... Am`ndoi aman\ii ascultar[ cu aten\iune patetica melodie ]n care erau ]nvelite acele versuri, iar ciocoiul exclam[ cu un z`mbet ne]n\eles: S[rmanul Chioftea! Cine e acel Chioftea? ]ntreb[ greaca. Un v[taf de curte de la un boier. +i de ce-o fi c`nt`nd el aceste stihuri ]ntrist[toate? Este amorezat, s[rmanul! Dup[ cine? Dup[ amoreza st[p`nului s[u. A, a! ]n\eleg, dup[ frumoasa Despina. Da, dup[ d`nsa, care l-a f[cut v[taf de curte =i calemgiu la postelnic. Greaca, pricep`nd sim\ul acestor vorbe, zise: Ai dreptate. Ea a f[cut tot pentru d`nsul =i eu nimic pentru tine. Nu este vorba de mine, r[spunse P[turic[ cu nep[sare. Ei bine, Dinule drag[, ]mi cunosc gre=eala =i ]ncep chiar de ast[zi a mi-o ]ndrepta. Voi scrie postelnicului s[ te fac[ v[taf de curte ]n locul lui Gheorghe pe care voie=te s[-l fac[ zapciu de str[ini; dar am altceva s[-\i spun: ]ns[ cer s[ fii tainic. Postelnicul e galantom, ]=i cheltuie=te starea cu craidonii pe la via Br`ncoveanului =i pe la Cotroceni.
68
Nicolae Filimon
Ei, =-apoi, ce iese de-aci? Las[-l s[ =i-i cheltuiasc[ cum ]i va pl[cea! A=a este, ai dreptate; dar el poate s[ se amorezeze de alta, sau poate s[ afle c[ ne iubim am`ndoi =i s[ ne oropseasc[ =i atunci vom r[m`nea calici pe drumuri. De ce s[ nu ne bucur[m noi de averea lui, c[ci suferim mojiciile =i fantaziile lui?... Eu ca \iitoare =i tu ca v[taf de curte putem ]n scurt timp s[-l scoatem la silimet1. Ai, ce zici? Ce s[ zic, drag[ Duduco! Zic c[ Dumnezeu sau dracul ne-a f[cut pe unul pentru altul. Apoi, str`ng`nd-o ]n bra\e =i s[rut`nd-o, zise: De m`ine, iubita mea, s[ ne punem la lucru. Tu-l vei ]nc[rca la socoteli. Tu-i vei cere =aluri =i m[t[s[rii. Tu-i vei specula mo=iile. Tu-i vei cere diamanticale. +i unind jafurile la un loc, ne vom cump[ra mo=ii =i \igani. +-apoi ne vom cununa; nu este a=a, Duducu\o drag[? Bravo, Dinule, ai ghicit! Bravo, Duduco! Pe m`ine! Ia stai pu\intel; am uitat un lucru! exclam[ greaca, pun`ndu-=i degetul la buze spre a-=i aduce aminte. Nou[ ne mai trebuie un om, ca s[ ne stoarc[ banii grecului f[r[ de-a ne da noi pe fa\[. Ai dreptate, Duduco. Cuno=ti tu vreunul? Cunosc, dar[... Cine e? Cum ]l cheam[? Chir Costea Chiorul. O fi Costea bogasierul, de la Sf. Gheorghe cel Nou. Tocmai acela. De minune! 1
Silimet des[v`r=it[ s[r[cie. (n.N.F.)
Ciocoii vechi =i noi
69
Capitolul X CHIR COSTEA CHIORUL Ne oprim pu\in din povestirea noastr[, ca s[ introducem pe scen[, ]nc[ un personaj foarte interesant, care are s[ joace un rol ]nsemnat ]n aceast[ istorie. Cei ce cunosc cum era forma ora=ului Bucure=ti ]naintea focului de la 1847 n-au dec`t s[ se g`ndeasc[ pu\in =i-=i vor aduce aminte c[, merg`nd drept pe uli\a Col\ii spre Sf. Gheorghe cel Nou, era, pe timpul acela, o pia\[ triunghiular[ din care ]=i luau ]nceputul trei uli\e: una ducea spre B[r[\ie, alta c[tre hanul lui Filaret1 =i cea din urm[ se ]ndrepta c[tre pesc[ria veche din mahalaua Scaunelor. Cea dint`i era locuit[ de bogasieri, a doua de cojocari sub\iri =i gro=i, iar a treia, acoperit[ cu sc`nduri ca bazarele din Stambul, era locuit[ numai de abagii =i g[it[nari. Pe la 1814 aceste uli\e, ca mai toate celelalte, erau a=ternute cu sc`nduri de stejar =i aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A umbla ]ns[ pe asemenea poduri era o adev[rat[ tortur[, c[ci uneori ele erau pline de noroi infectat din cauza necur[\irii canalelor, alteori se rupea c`te o sc`ndur[ tocmai c`nd nenorocitul pedestru punea piciorul pe d`nsa =i, f[r[ veste, el se sim\ea cufundat ]n noroi p`n[ la mijloc sau chiar se pomenea cu o m`n[ scr`ntit[ sau un picior fr`nt. S[ mai ad[ug[m pe l`ng[ acestea =i lipsa de felinare =i abia ne vom putea face o idee despre trista stare ]n care se aflau uli\ele Bucure=tilor pe timpul acela. }n una din cele trei uli\e locuia un negu\[tor c[ruia, din cauza deosebitelor obiecte de v`nzare ce \inea ]n magazinul s[u, nu-i putem da nici o califica\ie definitiv[; tot ce putem zice despre d`nsul este c[ f[cea parte din toate breslele negu\[tore=ti, f[r[ ca s[ pl[teasc[ patent[ la vreuna dintr-]nsele, c[ci dac[ st[rostia voia 1
Dou[ cl[diri au purtat acest nume: una este aceea despre care vorbim, iar cea de-a doua este localitatea pe care s-a cl[dit teatrul. (n. N. F.)
CUPRINS
70
Nicolae Filimon
s[-i dea patent[ de bogasier, el nu o primea, zic`nd c[ este ceaprazar; iar din aceast[ corpora\ie el sc[pa arunc`ndu-se ]n alta, f[r[ ca nimeni s[-l poat[ dovedi de mincinos. Acest negu\[tor, evreu de origine, dar tr[it =i naturalizat printre fanario\i, se deosebea dintre colegii s[i printr-o rar[ dib[cie, ]ntemeiat[, din nenorocire, pe un caracter c`t se poate de m`r=av. A trimite la ocn[ pe un nevinovat sau a fura cu paraua de la marf[, pentru d`nsul era totuna; con=tiin\a lui era obi=nuit[ cu tot felul de r[ut[\i, ]nc`t cea mai mare nelegiuire nu putea s[ de=tepte ]n inima sa nici mil[, nici fric[ de Dumnezeu. Ca s[ ajung[ a dob`ndi stare mare, el ]ntrebuin\ase toate mijloacele putincioase =i nu nesocotise c`tu=i de pu\in folosul ce putea trage ]ntru aceasta de la femei. Nu era un desfr`nat ]n \ar[ pe a c[rui cochet[ s[ nu cunoasc[ chir Costea. El ]mprumuta pe to\i junii cu bani, lu`ndu-le dob`nzi nespuse; f[cea ]nlesniri amoroase chiar ]n casa lui; spiona pe toat[ lumea =i o tr[da la sp[t[rie. Toate acestea le f[cea sub masca omeniei =i a drept[\ii =i suntem ]ncredin\a\i c[, dac[ biata \ar[ rom`neasc[ ar fi fost =i pe atunci un obiect de specul[, chiar pentru oamenii de jos, chir Costea, negre=it, s-ar fi servit =i el de cuvintele patrie =i libertate, ca s[-=i sature l[comia de bani. C`nd ]i ie=ea ]nainte vreo femeie cochet[ (de care nu era lips[ nici pe atunci), el, dintr-o simpl[ c[ut[tur[, ]n\elegea cu cine are a face =i ce profit poate s[ trag[ de la d`nsa. Dac[ ]ntre\inuta vreunui boier cu trecere la curte =i bogat se oprea cu butca dinaintea pr[v[liei sale, el ie=ea afar[ cu capul descoperit =i o ame\ea cu lingu=iri de tot felul: Bine ai venit, preacinstit[ cuconi\[! Ce mare cinste pentru mine! Cu ce pot s[ v[ slujesc? Am primit acum de cur`nd: m[t[s[rii de Vene\ia, tulpanuri, panglice, r[\ele =i horbote din Lipsca, fesuri albe de |arigrad, =aluri de Iran1. Am mai primit diamanticale de tot felul: rubine, smaragde =i m[rg[ritare de la cei mai vesti\i giuvaiergii din Stambul. Apoi, 1
De Persia. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
71
]ntorc`ndu-se c[tre b[ie\ii din pr[v[lie, le zicea: Ei, ce =ede\i ca ni=te tr`ntori? Scoate\i tot ce avem mai frumos =i pune\i dinaintea milostivei cucoane, ca s[-=i aleag[ orice i-o pl[cea! }n c`teva momente se prefira pe dinaintea cochetei toate boarfele =i falsele diamante ale ingeniosului bogasier, f[r[ ca el s[ lase pe vreuna a trece mai jos de un cap d-oper[. }n fine, cocheta ]=i alegea un inel de diamant, de m[rg[ritar sau o perni\[ de odagaciu =i zicea sur`z`nd: C`t costise=te aceasta, chir Costeo? S[ fac socoteala, milostivo. Apoi lu`nd ]n m`ini obiectele ]n chestiune, se pref[cea c[ se g`nde=te la pre\ul lor =i-n urm[ r[spundea cu aer meditativ =i serios: Pe mine m[ \in =apte sute de lei, dar pentru preacinstitul obraz al panevgheniei tale le dau tot cu acest pre\, voiesc s[ m[ fac om al casei domniei sale. Ce =tii! Poate c[ te voi ruga =i eu de ceva =i voi fi ascultat! Cocheta num[ra banii =i, lu`ndu-=i obiectele cump[rate, ie=ea din pr[v[lie petrecut[ de curtenitorul bogasier. Dar fine\a lui =i-o ]ntrebuin\a mai cu seam[ asupra feciorilor de boieri cu stare =i asupra acelora despre care afla c[ peste pu\in timp au s[ ia vreun huzmet gras. C[tre to\i ace=tia el se ar[ta generos: ]i ]mprumuta cu bani, le ]mplinea cu repeziciune orice serviciu, devenea chiar Mercurul lor f[r[ plat[. La toate ]n=el[toriile, ]ns[, de felul acesta, el se ajuta foarte mult cu dou[ copile ale sale, pe care le ]nv[\ase at`t de bine arta pref[c[toriei, ]nc`t ele atr[geau pe tineri ]n casa lor ]ntocmai ca ni=te adev[rate sirene. Era foarte curios a vedea cineva pe aceste copile servindu-se deodat[ cu modestia =i cu cochet[ria, dou[ arme a=a de opuse una alteia. C`nd pentru prima oar[ se prezenta vreun t`n[r ]n casa bogasierului, fetele =ez`nd pe c`te un scaun, cu ochii pleca\i ]n jos, simulau o modestie demn[ de sf`nta Cecilia1; dar dup[ ce se infor1 Sf`nta Cecilia, patroana muzicii, era patrician[ roman[. Ea suna ]n perfec\iune organul =i era tipul modestiei. (n. N. F.)
72
Nicolae Filimon
mau despre starea =i pozi\iunea lui =i dup[ ce se mai familiarizau cu d`nsul, atunci ]=i schimbau rolul: dac[ t`n[rul era s[rac sau se introducea ]n casa bogasierului cu scop de a solicita vreo facere de bine, fetele mai ad[ugau pe l`ng[ modestie un fel de m`ndrie grosolan[, care f[cea-ndat[ pe solicitator s[ ]n\eleag[ c[ n-ar fi r[u s[ se care de acolo =i s[ le lase ]n pace; c`nd ]ns[ t`n[rul era bogat =i darnic, atunci smeritele fiice ale Evei ]=i p[r[seau cur`nd sfiala cea pref[cut[ =i, devenind cochete ]n toat[ puterea cuv`ntului, primeau cu cea mai destr[mat[ r[sf[\are glumele, darurile =i s[rut[rile junilor libertini. Pe c`nd fetele ]ntindeau toate aceste curse ca s[ ame\easc[ pe biata victim[, intra ]n cas[ =i chir Costea cu c`te o dulam[ veche de postav putred, cusut[ cu fir mincinos, sau vreun alt ve=m`nt r[mas de ani ]n pr[v[lia sa =i cu un z`mbet plin de viclenie ]i zicea: Ia prive=te, cucoane, aceast[ dulam[. Ce mai postav! Ce mai s`rm[ de aur! Ce mai cus[turi! Parc[-i un tifarichi1. Ia ]mbrac-o, a=a s[ tr[ie=ti! c[ci trebuie s[-\i =ad[ foarte bine cu d`nsa. Junele, v[z`ndu-se pus ]ntre ciocan =i nicoval[, nu putea face altfel dec`t a ]mbr[ca haina. Dup[ ce se termina opera\iunea, grecul privea pe t`n[r din toate p[r\ile cu o privire pref[cut[, =i strig`nd: Bre! Ce minune... Lux[ndri\o! Marghioli\o! Ia privi\i, tat[, pe cucona=u! Nu este a=a c[ seam[n[ cu o beizadea? C`t de bine te prinde, cuconule! Parc[-i croit[ pe trupul domniei tale. Ai s[ facem un t`rg din dou[ vorbe. Eu te iubesc prea mult; nu =tiu ce ai, c[ m-ai fermecat! Pe mine m[ \ine dou[sprezece mahmudele, dar pentru hat`rul domniei tale o dau ce zece2. Ai, s[ fie de bine! Nenorocitul t`n[r, de=i se vedea tot ]ntr-un timp =i furat =i bat1 Cap d-oper[ de o industrie (dintr-un domeniu n. ed.) oarecare =i uneori primi\iu (primele roade ale p[m`ntului, p`rg[ n. ed.) de poame. (n. N. F.) 2 Monedele ce circulau ]n timpul lui Caragea sunt acestea: mahmudea, cu lei 38; dodecarul, lei 12; funducul, lei 22; nesfiaua, lei 4; cercliul, lei 3; galbenul, lei 30; zgrip\orul, lei 12 parale 20; sfan\ul, lei 2; diricliul, lei 12 par. 20; spe\ul, lei 12; crontalerul, lei 14; barbuta, lei 2,20. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
73
jocorit, c[ta s[ primeasc[ haina, ca s[ nu-=i strice opiniunea de galantom ce aveau fetele despre d`nsul. Scotea dar punga din buzunar =i num[ra cele zece mahmudele cu o nep[sare pref[cut[, sau sc[dea pre\ul hainei din vreo sum[ cu care ]mprumutase pe grec mai nainte, tot prin astfel de mijloace. Nu exista cas[ de boier ]n care s[ nu intre chir Costea, sub diferite pretexte; la gastronomi se introducea prin baclavale =i dulce\e de |arigrad, pe care le prezenta pe la zile mari; la tinerele cucoane ]=i deschidea intrarea prin glastre cu flori =i alte nimicuri femeie=ti, pe care le da cu pre\ul jum[tate, ca s[ poat[ c`=tiga mai ]n urm[ ]nzecit, prin intrigi =i servicii de amor. }n fine, p[g`nul de fanariot f[cea tot ce-i sta prin putin\[ ca s[ realizeze proverbul \[rii sale: Arpaxe na trÊV ai l¸ye n ¤ch1. Iat[ portretul moral al omului ce alese Dinu =i Duduca spre a le ajuta ca s[ m[n`nce starea postelnicului Andronache. CUPRINS
Capitolul XI ADEV{RUL E PROAST{ MARF{ Postelnicul Andronache, crez`ndu-se asigurat de credin\a amantei sale prin punerea ei sub paza lui P[turic[, ]=i petrecea acum via\a ]n cele mai dulci pl[ceri ce pot s[ dea omului pozi\iunea, aurul =i amorul. Gelozia, unicul r[u ce-l fr[m`ntase c`tva timp, disp[ruse cu totul prin bunele =tiri ce primea despre Duduca =i mai cu seam[ prin marea afec\iune =i ]nfl[c[ratul amor de care ea-i da dovezi pe fiecare zi. Unica grij[ ce-l preocupa era aceea de a crea norocul credinciosului s[u servitor, pe care-l or`ndui mai ]nt`i same= la h[tm[nie; dar necrez`nd de ajuns aceast[ r[spl[tire, el rug[ pe 1
+terpele=te ca s[ m[n`nci, =i fur[ ca s[ ai!
74
Nicolae Filimon
Caragea de ]l onor[ cu rangul de sluger, pe care mai ]n urm[ ]l pref[cu ]n cel de pitar1. Am zis ]ntr-unul din capitolele precedente c[ din toate slugile casei postelnicului numai v[taful de curte str[b[tuse ]n ad`ncul inimii lui P[turic[ =i numai el prev[zuse ]ntunecoasele lui planuri =i ]l urm[rea de aproape, f[r[ s[ lase a-i sc[pa din vedere nici una din faptele sale. Din ziua, ]ns[, c`nd postelnicul avu nerozia de a or`ndui pe P[turic[ priveghetor asupra faptelor amantei sale, v[taful ]=i ]ndoi privegherile sale =i afl[ toate c`te P[turic[ voia s[ le \ie ascunse; el descoperi nedemna tr[dare a ciocoiului =i hot[r] s[ denun\e pe tr[d[tor, ca s[ scape pe st[p`nul s[u de nenorocirea ]n care voia s[-l trag[. 1 Ceremonia d[rii rangurilor pe timpii lui Caragea era aceasta: individul hot[r`t a lua rang, de era func\ionar, se recomanda domnitorului de c[tre ministrul sub care servea; iar c`nd se ]nt`mpla s[ fie protejatul vreunuia din boieri, ]l recomanda postelnicul cel mare. Ceremonia ]ncepea astfel: Domnul =edea pe sofa ]n sala de primire, iar c`nd se apropia pe\itorul de rang, se scula ]n sus =i ]l ]mbr[ca cu o hain[ de m[tase alb[, cu v[rgi de fir, ]n form[ de bini= sau tunic[; apoi, adres`ndu-se c[tre persoana c[ft[nit[, ]i zicea cuvintele acestea: Pentru os`rdia =i credin\a cu care ai slujit \[rii. Aceste cuvinte nu se ziceau tot ]ntr-un fel, ci dup[ informa\iunile ce avea domnitorul despre persoana c[ruia voia s[-i dea rang. Grigore vod[ Ghica, c`nd a ]mbr[cat cu caftan pe r[posatul Barbu Catargiu, s-a servit cu aceste cuvinte: Te cinstesc cu acest caftan, ca s[ de=tept ]n tine dragostea c[tre faptele cele bune. Cu ocazia ]mbr[c[rii de caftan a r[posatului Tache Rallet, ]i zise: Te cinstesc cu acest caftan pentru multa vreme de c`nd stai f[r[ chiverniseal[ =i pentru evghenia neamului t[u. Dup[ aceea postelnicul cel mare comunica celor de fa\[ numele rangului, apoi dup[ d`nsul ie=ea seleamceau=ul sau ba=-bulucba=a =i vestea mul\imii numele individului =i rangul ce primise. Dup[ s[v`r=irea ceremoniei, cel ce primea rang pleca din curtea domneasc[ pe jos, dac[ rangul era mic, iar de era de la stolnic ]n sus, ]l punea c[lare pe cal domnesc, ]mpodobit cu cioldare de fir =i calcane de argint, =i ]l petrecea p`n[ la locuin\a sa cu alaiul domnesc. Ajung`nd la casa sa, venea meterhaneaua =i-i c`nta, apoi veneau tr[suri domne=ti, av`nd ]ntr-]nsele idiclii =i cafegii, cu tac`muri de dulcea\[, cafea =i ciubuce, toate domne=ti, =i ]l cinstea ca din partea domnului; iar cel cu rangul c[ta s[ pl[teasc[ lei 400 pentru meterhanea =i c`te un bun bac=i= la idiclii, cafegii =i ciubuccii. (n. N. F.).
Ciocoii vechi =i noi
75
}ntr-o zi, pe c`nd postelnicul se afla singur ]n odaia sa, tr`ntit pe sofa =i ]ng`n`nd pe nas un c`ntec de amor, v[taful se prezent[ dinainte-i =i, dup[ ce-i f[cu temenea1 p`n[ la p[m`nt, ]i zise: Cucoane Andronache, s[ tr[ie=ti ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Cinci ani sunt acum de c`nd te slujesc cu credin\[ =i supunere. A= dori dar s[ aflu din gura domniei tale dac[ te-ai mul\umit de mine ori ba. Ei bine, sunt mul\umit; ce vrei? Voiesc, cucoane, s[ aflu: ce p[rere ai despre mine? Unde vrei s[ ajungi prin aceste ]ntreb[ri? Voiesc s[ =tiu dac[ e=ti mul\umit de mine; a= voi iar[=i s[ =tiu de m[ ai de om cinstit sau m[ crezi de ho\ ori =iret. Ei bine, e=ti om cinstit, sunt mul\umit de tine =i la ziua mea o s[ te fac =[trar. S[-\i ajute Dumnezeu, cucoane! |i-am m`ncat p`inea =i sarea at`ta vreme =i voi s[-\i m[rturisesc o tain[ care-mi apas[ cugetul. Grecul, auzind aceste din urm[ cuvinte, lu[ un aer mai serios =i a\itind ochii asupra v[tafului zise: Spune-mi ce tain[ este aceea despre care-mi vorbe=ti? }\i aduci aminte, cucoane, c[ acum patru ani ai primit ]n curtea domniei tale un copil tren\[ros =i smerit? Despre Dinu voie=ti s[ vorbe=ti? Tocmai despre d`nsul, cucoane. Pe-acest copil s[rac domnia ta l-ai ]mbr[cat, l-a hr[nit, i-ai dat locuin\[, l-ai ]nv[\at elinica, ]ntocmai ca pe un gr[m[tic domnesc; apoi l-ai miluit cu huzmet =i boierie2. Ei bine, cucoane, ia spune-mi, a=a s[ tr[ie=ti, ce p[rere ai despre d`nsul? Foarte bun[; este b[iat cinstit =i m[ iube=te ca pe un tat[. Uite, cucoane, la pontul acesta nu m[ unesc cu p[rerea domniei tale. Eu, de=i sunt un prost pe l`ng[ domnia ta, dar din ziua 1 2
Compliment turcesc. (n. N. F.) Slujb[ =i rang. (n. N. F.)
76
Nicolae Filimon
c`nd a venit ]n curtea domniei tale mi s-a p[rut un f[\arnic =i un =iret de frunte; l-am urm[rit pas cu pas, crez`nd c[ poate sunt am[git; dar purtarea lui, ]n loc s[ risipeasc[ b[nuielile mele, le ]nt[rea =i mai mult. Doi ani de f[\[rnicie fur[ de ajuns ca s[ te fac[ s[-l iei drept omul cel mai cinstit din lume =i s[-l or`nduie=ti p[zitor al cucoanei Duduca, despre care b[nuiai c[ te ]n=eal[. De unde =tii c[ m[ ]n=eal[? Las[-m[, cucoane, s[ ispr[vesc =i vei judeca mai bine dac[ mint sau spun adev[rul. Urmeaz[, dar g`nde=te-te c[, de-mi vei spune minciuni, ]\i voi da cincizeci de topuze la t[lpi1. O mie, milostive, de voi min\i. Aide, spune! Pe dat[ ce Dinu s-a mutat la cucoana Duduca, a ]nceput s-o p[zeasc[ dup[ porunca domniei tale; ]ns[ nu cu socoteal[ de a-\i spune adev[rul =i a te sc[pa de necinste, ci ca s[-l aib[ de fric[ =i s[ fac[ cu d`nsa ce va voi. +i ce s-a ]nt`mplat dup[ aceasta? A prins-o ]n gr[din[ cu calemgiul despre care o b[nuiai =i, ]n loc s[-l aduc[ legat dinaintea domniei tale, a f[cut altceva. Ce-a f[cut?... Spune =i g`nde=te-te la cele cincizeci de topuze. S-a unit cu greaca, care s-a dat la dragoste cu d`nsul, ca s[-\i m[n`nce mai lesne averea =i ast[zi, pe c`nd domnia ta te sile=ti s[-l sco\i la obraze, el te necinste=te =i-\i m[n`nc[ =i averea. +i cu ce dovezi po\i tu s[ sprijine=ti aceste p`ri? Nici o dovad[ afar[ de cinstea mea, c[ci ei, =ire\ii, au luat m[suri ca s[ nu lase nici o urm[ despre nelegiuirea lor. Postelnicul, lu`nd tot ce auzise drept minciuni =i p`ri n[scute 1 }n timpul acela se b[tea la falang[ cu nuiele de r[chit[ sau cu topuzul (aici m[ciuc[ cu capul ghintuit cu fier n. ed.). Acesta din urm[ ]ns[ ]nfrico=a mai mult pe pacient, c[ci osebit de durerea ce-l f[cea s[ simt[, de multe ori v[t[ma oasele t[lpii piciorului. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
77
din gelozie, ]ncrunt[ figura =i cu un gest de m`nie =i o gravitate cu totul otoman[ zise bietului v[taf: Afar[, mi=elule, s[ nu-\i mai calce piciorul prin curtea mea, c[-\i voi ]nmuia spatele cu b[taia! Pe c`nd v[taful ie=ea pe u=[, disperat c[ =i-a compromis viitorul, f[r[ cel pu\in s[ scape pe st[p`nu-s[u de nenorocire =i de dezonoare, o butc[ cu cai albi intr[ ]n curtea postelnicului =i dintr-]nsa ie=i o femeie ]nv[luit[, care se sui pe sc[ri cu cea mai mare iu\eal[. Aceast[ femeie era Duduca. Ea sim\ise de mult c[ v[taful o spioneaz[ =i, printr-o coinciden\[ norocit[ pentru d`nsa, ea avuse chiar atunci ideea de a veni la postelnicul, ca s[ pre]nt`mpine furtuna ce b[nuia c[ poate s[ se ridice asupra capului ei. Cum intr[ ]n cas[, ]=i scoase maloteaua sa bl[nit[ cu samur =i, ridic`nd v[lul de pe obraz, l[s[ s[ se vad[ acele frumuse\i ]nc`nt[toare care r[pise at`tea inimi. Era ]ns[ ]n tr[s[turile fe\ei ei ceva care dovedea o agita\iune interioar[ foarte mare. Postelnicul sim\i aceasta =i, prev[z`nd chiar din nea=teptata ei venire c[ o s[ se ]nt`mple ceva, o privi cu amor =i-i zise: Vino l`ng[ mine, ]ngerul meu, lumina ochilor mei. Greaca r[spunse printr-un suspin, dar nu se mi=c[ din loc. Ce ai, Duducu\o?... Tu oftezi. N-am nimic. Aceasta nu se poate, sufletul meu; spune de ce e=ti trist[? }\i lipse=te ceva? Te-a sup[rat cineva? Spune! Greaca ]ncepu s[ pl`ng[ =i, ]necat[ de suspine, ]i zise: Am venit s[-\i spun c[ de azi ]nainte nu mai sunt amoreaza domniei tale; m[ duc la c[lug[rie! +i de ce, inima mea? adaose postelnicul cu mirare. +tii domnia ta prea bine! S[ n-am parte de ochii mei, dac[ =tiu ceva. C`nd ai venit ]nt`ia oar[ la mine =i mi-ai spus c[ m[ iube=ti, mi-ai zis c[ o s[ m[ iei de so\ie =i o s[ m[ faci s[ gust toate pl[cerile
78
Nicolae Filimon
lumii; iar acum, dup[ ce m-ai f[cut s[ jertfesc toate gusturile vie\ii mele pentru domnia ta, ]\i ba\i joc de mine ca de o \iganc[. Eu ]mi bat joc de tine? E=ti nebun[, Duduco! Tot ce am zis este adev[rat. +i care luare ]n r`s poate fi mai mare dec`t aceea de a nu te ]ncrede ]n mine? Ce b[nuieli \i-am dat eu, de c`nd tr[im ]mpreun[, ca s[-\i po\i ]ndrepta asprimea ce de doi ani ]ntrebuin\ezi asupr[-mi? Ce asprime? Ce nedrept[\i sunt acelea despre care-mi vorbe=ti? Ajungem la f[\[rnicie, arhon postelnice. Dar ce cruzime poate fi mai mare dec`t aceea de a b[nui cinstea unei femei ce \i s-a dat cu cea mai mare dragoste =i a m[ pune sub paza unui nelegiuit care m[ omoar[ cu nesuferitele lui privegheri? Eu nu mai sunt volnic[ s[-mi descop[r nici una din cele mai nevinovate pl[ceri femeie=ti; de ies pu\in prin gr[din[ ca s[ gonesc ur`tul singur[t[\ii, ciocoiul domniei tale m[ urm[re=te pe furi=; de c`nt c`te ceva ca s[ m[ desf[tez, el a\inteaz[ la mine ni=te ochi plin de venin, prin care pare c-ar voi s[-mi zic[: Tu iube=ti pe altul =i pentru d`nsul c`n\i, iar nu pentru st[p`nu-meu. Nelegiuitul m[ urm[re=te ]n tot locul, p`n[ chiar =i ]n sf`nta biseric[, unde m[ duc s[-mi v[rs focul suferin\elor =i s[ cer ]nt[rirea de care am trebuin\[ ca s[ pot r[bda toate chinurile lui. Acestea sunt n[luciri. P[turic[ este un b[iat cumsecade =i, chiar de va fi cutezat s[ te privegheze, ]\i jur pe Dumnezeu c[ nu cunosc nimic din c`te ]mi spui =i, ca s[-\i dau o dovad[ =i mai mare despre aceasta, ]\i f[g[duiesc c[-l voi dojeni cu asprime. Nu m[ mul\umesc cu at`t. Cer ca s[-l sco\i chiar ast[zi din casa mea, sau p[r[sesc acea cas[ care s-a f[cut o temni\[ pentru mine. Acesta este singurul mijloc de a mai vie\ui ]mpreun[. Prime=ti sau nu? Postelnicul, fiind robit de aceast[ siren[ am[gitoate, nu putu s[ reziste la teribilul asalt, ci ]i zise sur`z`nd: Aidi, de! Fie dup[ voia domniei tale, Duducu\o; vino ]n bra\ele mele s[ te s[rut.
Ciocoii vechi =i noi
79
Greaca c[zu pe pieptul lui =i bra\ele ei fine se ]mpleticir[ de corpul cel robust al fanariotului, ]ntocmai precum se ]mplete=te iedera pe un stejar v`rtos; buzele lor se ]mpreunar[ =i r[maser[ c`teva momente ]ntr-un exaz febril. Pentru postelnicul Andronache, ce era orbit cu totul de amorul Duduc[i, aceste momente erau o fericire nespus[, c[ci se ]ncredin\a din nou despre fidelitatea amantei sale. Pentru iscusita greac[ ]ns[, aceste s[rut[ri ]nfocate erau numai o curs[ prin care-=i ]nlesnea mijloacele de a am[gi mai tare =i mai bine pe acela ce ea voia s[ exploateze. Dou[ ore ]n urma acestei scene de ipocrizie =i neru=inare, Dinu P[turic[, complicele Duduc[i, ie=ea din casa ei cu z`mbetul fericirii pe buze, c[ci devenise v[taf de curte al postelnicului. Ceea ce mai avea acum de f[cut era r[pirea definitiv[ a st[rii f[c[torului s[u de bine. CUPRINS
Capitolul XII UNA LA M~N{! Dinu P[turic[, cum se instal[ ]n postul de v[taf pe care-l dorise at`t de mult, chem[ pe toate slugile cur\ii =i le \inu un cuv`nt prin care le f[cu cunoscut c[, ]n timpul fostului mai nainte v[taf, se f[cuse mare risip[ ]n curtea st[p`nului s[u =i c[ el nu va suferi s[ se urmeze =i ]n timpul s[u asemenea fapte. Voi pedepsi zicea el f[r[ mil[ pe to\i aceia ce vor cuteza s[ ]n=ele pe boierul m[car cu o para. Apoi dup[ aceea num[r[ p[s[rile din curte, coti bu\ile cu vin, lu[ cheile pivni\ei din m`na chelarului =i pe-ale c[m[rii din m`na jup`nesei, scoase pe sofragiu =i pe stolnic sub cuv`nt de m`nc[torie =i puse ]n locul lor pe al\ii, ale=i de d`nsul dup[ spr`ncean[. Aceste aspre m[suri ajunser[ la urechea postelnicului =i el se bucur[ foarte mult, c[ci g[sise, dup[ p[rerea lui, un om cinstit ca s[-l scape de ruina c[tre care mergea cu pa=i repezi; nu =tia ]ns[ c[
80
Nicolae Filimon
acel om ]n care se ]ncredea at`t de mult era cel mai fin dintre to\i ho\ii =i c[ m[surile lui economice nu erau dec`t o curs[ ]ntins[ prin care voia s[-l adoarm[, ca s[-i poat[ m`nca averea mai lesne. Dup[ ce P[turic[ f[cu tot ce putu ca s[-=i dea aer de om cinstit =i cu durere de inim[ de averea st[p`nului s[u, el se ]nf[\i=[ dinaintea lui =i-i dete socoteal[ de toate m[surile ce luase. Grecul ascult[ cu bucurie toate proiectele de economie ce-i ]nf[\i=[ ciocoiul, apoi exclam[ cu o mul\umire ]nvederat[: Bravo, Dinule, aferim, copilul meu! Cum ]ngrije=ti tu de averea mea, a=a s[ ]ngrijeasc[ Dumnezeu de tine. Aceste binecuv`nt[ri, de al c[ror ]n\eles echivoc un om cu frica lui Dumnezeu s-ar fi ]nsp[im`ntat, nu f[cur[ nici o impresiune ]n inima ciocoiului; el plec[ capul ]n jos spre semn de mul\umire =i zise: St[p`ne, tot ce am f[cut pentru domnia ta nu este dec`t un mic semn de mul\umire pentru multele faceri de bine ce ai s[v`r=it asupra nevrednicului t[u rob. Alta mai am s[ spun panevgheniei tale. Spune, Dinule, s[ vedem! Domnia ta ai mo=ii, vii, livezi de pomi, hele=teie =i zalhanale. A=a, precum zici; am din toate acestea. Ei bine, st[p`ne, trebuie s[ facem cercetare pe la toate aceste acareturi, c[ci poate s[ fie c[lcate de vecini; poate c[ arenda=ii taie p[durile, stric[ livezile de pomi, las[ morile =i hanurile ]n ne]ngrijire =i, bine vezi domnia ta, acestea aduc d[r[p[narea st[rii m[riei tale. Trebuie dar s[ trimi\i un om credincios s[ cerceteze =i s[-\i aduc[ =tiin\[ l[murit[ despre toate acestea. Ai dreptate, Dinule, =i, iat[, ]\i poruncesc ca chiar de m`ine s[ pui ]n lucrare aceast[ cercetare. Conversa\iunea aceasta se ]ntrerupse prin venirea postelnicului Vlahu\i, ca s[ invite pe fanariot la masa ce d[dea trimisului ]mp[r[tesc ]n pricina haraciului... A doua zi, pe la =apte ore de diminea\[, un t`n[r ]mbr[cat cu haine arn[u\e=ti foarte galante =i ]nso\it de dou[zeci =i cinci idiclii, sub comanda marelui sat`rgi-ba=a al c[m[r[=iei, str[b[teau ]ntinsa p[dure a Vl[siei.
Ciocoii vechi =i noi
81
Era pe la mijlocul lui mai; aerul dulce al dimine\ii, ]mb[ls[mat de mirosul florilor s[lbatice =i de acel parfum r[coros al frunzelor de cur`nd crescute, r[sp`ndea peste tot o suflare ]nvit[toare; p[s[relele, s[lt`nd prin crengi, c`ntau acele mii de melodii sublime care inspir[ ]n inima omului =i melancolie =i pl[cere. Pe c`nd c[l[torii ]=i urmau drumul ]n t[cere, deodat[ se auzi ie=ind dintre desi=ul p[durii o voce care c`nta cu mult[ expresiune o melodie ]ntrist[toate =i eroic[. C`nd cortegiul ajunse destul de aproape spre a deosebi cuvintele c`nt[re\ului, el se opri de sine=i, ca s[ poat[ asculta aceast[ balad[ caracteristic[ pentru timpii de atunci: Frunz[ verde de secar[! Nu mai e dreptate-n \ar[, De dai jalb[ la domnie, Te treze=ti la sp[t[rie +i de-acolo la Divan, De-\i pierzi vremea c`te-un an. Frunz[ verde de molotru! Dac[ ast[zi sunt ]n codru Cu pistol la cing[toare, +i cu flinta la spinare, De ce nu m[-ntrebi, cre=tine, S[-\i spun focul ce arde-n mine? Am avut mum[ =i tat[, Cas[ mare-ndestulat[, Zece vite ]n co=ar +i parale-n buzunar; Dar grecul afurisit Tot ce-am avut mi-a r[pit: P[rin\i, nevast[, copii Nu mai sunt printre cei vii. Nu mi-a mai r[mas pe lume 6
Ciocoii vechi =i noi
82
Nicolae Filimon
Dec`t eu =i ce-i pe mine. Frunz[ verde iasomie, Aide\i, fra\i, la haiducie, S[ sc[p[m de lighioi, De cochin\i1 =i de ciocoi. Sim\ul acestor versuri =i mai cu seam[ focul cu care erau c`ntate f[cu o ur`t[ impresiune ]n inima c[l[torilor; dar mai ales junele ce p[rea a fi st[p`nul se g`ndi pu\in, apoi a\intind ochii asupra lui sat`rgi-ba=a, ]i zise: Ce zici tu, Radule, despre acest c`ntec?... N-ar fi bine s[ preg[tim armele? Armele!... +i de ce? Auzi acolo; de ce? Parc[ ai uitat c[ suntem ]n Vl[sia, ]n cuibul tuturor t`lharilor? A=a e, cucoane Dinule; dar tot e mai bine s[ ne c[ut[m de drum =i s[ l[s[m pe bie\ii cre=tini ]n pace, s[-=i verse focul ce le arde inima, c[ mult sunt am[r`\i, s[rmanii! Dar dac[ vor fi ho\i =i vor n[v[li asupra noastr[? N-avea grij[, cucoane Dinule; ]i cunosc eu. Ai zis c[-i cuno=ti? Da, am zis. +i de unde-i cuno=ti? C`nd eram nefer la sp[t[rie, am v[zut pe c[pitanul lor venind la sp[tarul. La sp[tarul?... +i ce c[ta la sp[tarul un c[pitan de ho\i? ad[ug[ P[turic[ cu aer de mirare pref[cut[. Venise s[-=i prenoiasc[ huzmetul de ho\ie. Dar asta nu e de crezut, Radule! Voie=ti s[ te ]ncredin\ezi c[-i adev[rat? Da, voiesc. 1
Cochin\i =i ca\aoni sunt numele ce le dau \[ranii grecilor arenda=i. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
83
Sat`rgi-ba=a scoase un fluiera= de p[m`nt de la cing[toare =i, pun`ndu-l ]n gur[, f[cu s[ ias[ dintr-]nsul c`teva sunete ascu\ite. Nu trecu mult =i suita c[l[torilor fu ]nconjurat[ de vreo c`\iva fl[c[i scur\i de stat, v`no=i =i ]narma\i p`n[ la din\i. Bine-a\i venit s[n[to=i, fl[c[i! zise sat`rgi-ba=a, r[sucindu-=i musta\a cea lung[ =i z`mbind. Bine v-am g[sit, boieri domnia voastr[! r[spunser[ t`lharii. Unde este Gheorghe? Care Gheorghe? C[pitanul vostru! A! a! c[pitanul... s-a dus cu c`\iva feciori s[ calce pe M[rgineanu. Pe p[rintele arhimandritul? Da, boierule, c[-i gras la ceaf[. Dar bine, m[i, nu-i p[cat? P[cat?... Dar el se g`nde=te oare la p[cat c`nd \ine =apte-opt \iitori ]n cas[ =i c`nd nenoroce=te pe tot anul c`te dou[zeci-treizeci de fete? Ce spui, m[i b[iete; le face el toate acestea? +i mai mari dec`t acestea, boieri domnia voastr[; bate pe bie\ii rom`ni din satele m[n[stirii, le ia =i cenu=a din vatr[, ]i sp`nzur[ de picioare =i le d[ fum ca la vulpi, apoi, ar[t`ndu-le g`rbaciul cu dou[sprezece sf`rcuri de plumb, le zice: Scoate bani, afurisit \[ran, c[-\i cr[p pielea cu g`rbaciul acesta. S[rmanul \[ran r[spunde: N-am, p[rin\ele, iart[-m[, =i Dumnezeu s[-\i ierte p[catele. Nu =tiu eu fleacuri d-astea; ace=ti bani sunt ai Sf`ntului Munte; pl[te=te, ori te omor ca pe un dobitoc, r[spunde grecul. Bre! Da nelegiuit mai este! Nevoie mare, cucoane. Mai deun[zi s-a sculat satul Telega =i s-a dus la d`nsul cu ou=oare, cu pui=ori de g[in[, cu unti=or, de! ca cre=tinul, ca s[-l roage s[ le fac[ o bisericu\[ ]n sat, s[ aib[ =i ei, bie\ii, unde s[-=i ]ngroape mor\ii =i s[-=i boteze copiii. Ei bine, boieri domnia vostr[, =ti\i ce le-a f[cut?... Dup[ ce le-a luat plocoa-
84
Nicolae Filimon
nele, i-a dat afar[ din cas[ cu ]njur[turi. Bie\ii s[teni au b[gat jalb[ la domnie; dar el a aflat =i cu marafeturile =i dr[ciile lui i-a pus pe to\i la ]nchisoare, de li se pr[p[desc bucatele pe c`mp. Ia, s[ l[s[m acestea la o parte zise sat`rgi-ba=a =i spune-mi cum v[ merg treburile? V-a\i dres cu sp[t[ria? Mai alalt[ieri am dat sp[tarului dou[zeci de pungi de bani1. Sat`rgi-ba=a se apropie de Dinu P[turic[ =i-i zise ]ncetinel: Te mai ]ndoie=ti, cucoane? Ai dreptate, r[spunse P[turic[ cu un aer pref[cut; dar ascult[, m[i Radule, de=i v[d c[ e=ti bine cunoscut cu ace=ti oameni, eu ]ns[, drept s[-\i spun, nu prea m[ simt la siguran\[ aici. Spune-le ce le-i spune, ca s[ ne lase s[ mergem mai cur`nd ]nainte. N-ai nici o team[, cucoane; \i-am spus c[ am fost nefer la sp[t[rie =i n-or fi ei nebuni s[ se lege de oameni, c`nd ]i v[d cu mine. Ei! din c`te i-am sc[pat eu! Ia ]ntreb[-i numai, s[-\i spuie: ar mai fi ast[zi vreunul din ei nepus ]n \eap[, dac[ n-ar =ti s[ se poarte cu oamenii st[p`nirii? Mai bine dec`t s[ fugim d-aci ca ni=te nemernici =i s[ ne facem de ru=inea lumii, ia s[ desc[lec[m =i s[ ne facem frumos conacul de amiazi, aci, pe verdea\[, la umbr[; s[ punem pe fl[c[ii ace=tia s[ ne preg[teasc[ o mas[ cumsecade, c[ci negre=it drumul trebuie s[ te fi secat =i pe dumneata la inim[. Bine, ad[ug[ P[turic[, asigurat acum prin cuvintele voinicului sat`rgi-ba=a; dar ce s[ m`nc[m, c[ci, dac[ e vorba de m`ncare, a= m`nca =i eu bucuros. Hei! dac[ e a=a, las[-te pe mine; o s[ te fac s[ m[n`nci un miel fript ho\e=te. Ba z[u!... +i ce fel frig ho\ii mieii? Ce-\i pas[ domniei tale! Ia s[ vezi! }\i f[g[duiesc o friptur[ care s[ ]ntreac[ toate chiabapurile2 de la masa lui vod[. 1
Zece mii lei, c[ci o pung[ se socotea lei cinci sute. (n. N. F.) Chebapuri fripturi turce=ti (n.N.F.); friptur[ la frigare, preg[tit[ din mai multe feluri de carne (de berbec, de vit[ etc.), preparat[ cu multe mirodenii. 2
Ciocoii vechi =i noi
85
Zic`nd aceste vorbe, se ]ntoarse c[tre idiclii =i, aleg`nd pe doi mai chipe=i =i mai voinici, le zise: M[, lua\i pitacul acesta, duce\i-v[ cu d`nsul ]n cel dint`i sat ce ve\i ]nt`lni =i cere\i s[ v[ dea cinci miei gra=i, unt proasp[t, ou[ =i vreo patru-cinci vedre de vin =i dac[ v-o cere bani, spune\i-le c[ toate acestea sunt pentru g[tirea conacului ispr[vnicesc. Dac[ nu v-o crede, ar[ta\i-le pitacul; iar dac[ =i dup[ aceea se vor ]mpotrivi, muia\i-le spinarea cu muchele iataganelor1. Foarte bine, st[p`ne. Idicliii plecar[ =i sat`rgi-ba=a, ]ntorc`ndu-se c[tre ho\i, le zise: B[ie\i! Cuconu Dinu P[turic[, omul marelui postelnic Andronache Tuzluc, voie=te s[ osp[teze la voi. Cu ce pute\i s[ ne sluji\i? Deocamdat[ n-avem nimic, dar a=tept[m s[ ne soseasc[ acum de la Ploie=ti, de toate. Ei, dac[ e a=a, p`n[ atunci odihn\i-v[ =i voi pe la colnicele voastre. Ho\ii intrar[ ]n p[dure, iar Dinu =i comandantul idicliilor a=ternur[ un covor de |arigrad sub un p[r s[lbatic =i, aprinz`ndu-=i ciubucele, se tr`ntir[ la umbr[ ca s[ se odihneasc[. Nu trecu mult timp =i idicliii sosir[ ]nc[rca\i cu provizii de ajuns pentru un regiment de solda\i. Ho\ii ie=ir[ din p[dure, junghiar[ ]ntr-o clip[ to\i mieii, le scoase p`ntecele =i, cos`ndu-i iar la loc cu pielea pe d`n=ii, intrar[ ]n p[dure =i, r[scolind cu ni=te pari un j[ratic compus de curpeni de vi\[ s[lbatic[, ]n care inchizi\ia ar fi putut s[ ard[ o sut[ de eretici, ]ngopar[ ]ntr-]nsul pe to\i mieii. Dinu, ne]n\eleg`nd nimic din acest mod de a face fripturi, privea 1
Aceast[ porunc[ dat[ de sat`rgi-ba=a c[tre idiclii ar trece drept o fabul[ ]n ziua de ast[zi; nimeni n-ar putea crede c[ se f[ceau asemenea t`lh[rii de c[tre oamenii domne=ti, pl[ti\i ca s[ \ie lini=tea =i s[ protege pe cei s[raci; cu toate acestea, ea a existat =i, pentru mai mare nenorocire, s-a exercitat chiar de oamenii priva\i, care se ]mbr[cau ]n costum de oameni domne=ti =i jefuiau pe bie\ii \[rani ar[t`ndu-le pitace mincinoase (vezi Condica arhivei, nr. 112, foaia 280). (n. N. F.)
86
Nicolae Filimon
cu uimire pe ace=ti buc[tari improviza\i, care, prin figurile lor posomor`te =i prin mi=c[rile ce f[ceau, sem[nau ]ntocmai cu demonii iadului care tortureaz[ sufletele condamna\ilor. }n timpul acesta, o alt[ grup[ de t`lhari ]ntindea pe iarba verde o mas[ de p`nz[, al\ii f[ceau m[m[ligu\[, c`\iva coceau ou[ =i cur[\au cepe =i usturoi verde, pe care le a=ezau pe la locurile unde aveau s[ =ad[ oaspe\ii. Pe c`nd toat[ ceata t`lharilor se ocupa cu preg[tirea acestui osp[\ original, se auzi un pocnet ca al unei bombe ce iese dintr-un tun. P[turic[ f[cu o mi=care repede =i convulsiv[, iar =eful t`lharilor, acel om cu care conversase mai nainte, v[z`ndu-l speriat, ]i zise z`mbind: Ce, cucoane, te-ai speriat? Ba nu, dar... ia spune-mi, de unde vine acest sunet? Acest sunet va s[ zic[, cucoane, c-a venit timpul s[ v[ pune\i la mas[. Nu ]n\eleg nimica. Prive=te! ]i zise, ar[t`ndu-i doi t`lhari ce scosese un miel din morm`ntul de fl[c[ri =i ]l udau cu un fel de sal\[ compus[ din vin amestecat cu usturoi pisat =i cu sare. Pocnetul care te-a speriat venea de la acest miel. +i de ce-a pocnit mielul, fr[\ioare? Fiindc[ s-a fript de ajuns. Dar ce mai fac acei voinici cu d`nsul? }l stropesc cu vin =i-l ]nf[=oar[ ]n p`nz[, ca s[ nu ias[ mirosul cel frumos. Conversa\iunea lor fu ]ntrerupt[ de alte pocnete ce urmar[ unul dup[ altul. T`lharul arunc[ un ochi cercet[tor ]mprejurul s[u, apoi strig[: Gata, b[ie\i? Gata, c[pitane! Pofti\i la mas[, boieri! zise c[pitanul lui P[turic[ =i lui sat`rgi-ba=a.
Ciocoii vechi =i noi
87
Ei f[cur[ un semn de primire =i ]naintar[ c[tre mas[. C[pitanul chem[ pe ajutorul s[u =i-i =opti c`teva cuvinte, iar dup[ aceea se puse la mas[ =i, dup[ ce rupse mielul cu m`inile ]n mici buc[\i =i puse plosca la mas[, el zise: Osp[ta\i, boieri domnia voastr[, =i ierta\i-ne dac[ n-am putut s[ v[ slujim mai bine. Oaspe\ii t`lharului puser[ m`na pe c`te o bucat[ de miel =i ]ncepur[ a m`nca cu poft[ nedescriptibil[, ad[ug`nd din timp ]n timp c`te o c[p[\`n[ de ceap[ sau de usturoi verde =i b`nd vin de Cern[te=ti. Ei, boieri, cum vi se pare friptura noastr[? ]ntreb[ t`lharul. De minune, c[pitane; dar ia spune-mi, cum se nume=te felul acesta de friptur[? Miel n[bu=it, boieri domnia voastr[, miel fript ho\e=te. S[ tr[iasc[ ]ntru mul\i ani n[scocitorul mielului n[bu=it! r[spunser[ deodat[ P[turic[ =i sat`rgi-ba=a cu gurile pline de delicioasa friptur[. Dup[ felul acesta de bucate se puse pe mas[ unt proasp[t cu m[m[lig[ =i ou[ coapte. Oaspe\ii no=tri m`ncar[ =i dintr-acestea cu mare poft[, apoi se scular[ de la mas[ =i, dup[ ce mul\umir[ c[pitanului, ]nc[lecar[ =i-=i urmar[ drumul ]nainte. Mo=ia R[sucita, punctul principal al c[l[toriei lui P[turic[, era trei po=tii departe de Bucure=ti, =i el nu f[cuse nici drumul jum[tate; tem`ndu-se dar ca s[ nu-l apuce noaptea ]n p[dure, gr[bi mult c[l[toria =i ajunse ]n sat pe la sfin\itul soarelui. Pe dat[ ce se a=ez[ ]n casele boiere=ti, trimise pe isp[vnicei s[ cheme satul, ca s[ cerceteze despre asupririle ce cearc[ din partea arenda=ului. A doua zi, pe la rev[rsatul zorilor, curtea caselor boiere=ti era plin[ de s[teni de toat[ v`rsta; unii \ineau ]n m`ini pui de g[in[, al\ii c`te o strachin[ cu ou[ sau c`te o oal[ cu unt. To\i ace=tia venise s[ reclame ]n contra arenda=ului =i nu a=teptau dec`t scularea lui P[turic[.
88
Nicolae Filimon
Nu trecu mult timp =i ciocoiul se ar[t[ mul\imii ]mbr[cat ]n haine arn[u\e=ti muiate ]n fir =i cu un aer m[re\. El se a=ez[ pe un scaun, ceru cafea =i ciubuc, iar dup[ ce-=i f[cu tabietul arunc[ o privire sever[ =i observatoare asupra \[ranilor, apoi zise cu un accent plin de ]ng`mfare: Cre=tini buni, m[ria sa postelnicul Andronache Tuzluc, st[p`nul nostru al tuturor, m-a trimis aci ca s[ ascult pl`ngerile voastre =i s[ v[ dau dreptate, de ve\i avea; spune\i dar toate p[surile voastre f[r[ cea mai mic[ temere. Iat[ c[ v[ ascult! |[ranii deter[ mai ]nt`i plocoanele ]n m`na idicliilor; apoi, dup[ ce se sc[rpinar[ ]n cap =i fr[m`ntar[ c[ciulile ]n m`ini c`tva timp, ]ncepur[ a se jelui care de care mai mult =i to\i deodat[, ]n chipul urm[tor: S[ tr[ie=ti, cucona=ule! Bine c[ te-a adus Dumnezeu la noi, s[ vezi =i s[ crezi urgia ]n care am c[zut. Ne-a s[r[cit, cucoane, ho\ul de grec, ne-a l[sat ]n sap[ de lemn. Mie mi-a luat boii =i vaca, s[rac de maica mea! pentru un iuzluc1 de =aptezeci de parale. Pe mine m-a ]mprumutat cu dou[ bani\e de m[lai =i sunt trei ani de c`nd tot i le pl[tesc, p[c[tosul de mine, =i c`nd g`ndeam c[ am sc[pat de d`nsul, m-am pomenit c[-mi dejug[ boii de la plug =i mi-i vinde, de m-a l[sat s[rac lipit. Mie mi-a necinstit fata cu sila, b[t`nd-o p`n[ =i-a ie=it din min\i. Pe mine m-a ]njugat la carul cu lemne, ca pe-o vit[, cucona=ule. Pe mine m-a sp`nzurat cu capul ]n jos =i mi-a dat fum de ardei =i nu m-a l[sat p`n[ nu i-am dat r[va= c[-i sunt dator treizeci de lei. Mare n[past[ a c[zut pe capul nostru, cucona=ule! strigar[ mai mul\i deodat[ o s[ ne ducem ]n lume, c[ci Dumnezeu a luat dreptatea de pe p[m`nt; arenda=ul ne jefuie=te, zapciul ne 1
Iuzluc moned[ veche turceasc[ de argint, cu ]n\elesul de: un fleac, un nimic.
Ciocoii vechi =i noi
89
jupoaie de piei, gazda de jude\ =i ispravnicii ne ung cu miere =i ne leag[ de copaci, de ne m[n`nc[ mu=tele =i \`n\arii!... Dar bine, buni cre=tini! de ce n-a\i venit s[-mi spune\i mie toate acestea? r[spunse Dinu cu aer de comp[timire. N-am ]ndr[znit, cucona=ule. O dat[-n via\a noastr[ am b[gat jalb[ la m[ria sa =i ]n loc s[ ne fac[ dreptate, ne-am pomenit cu o ceat[ de arn[u\i, care ne-au rupt oasele. Nu =tim ce o s[ facem; o s[ trecem ]n |ara Turceasc[; ]ncailea s[ ne omoare p[g`nii, dec`t cre=tinii, care se ]nchin[ tot la o cruce cu noi. }n aceast[ mul\ime de jeluitori erau vreo patru \[rani care se b[teau cu pumnii ]n piept, ]=i smulgeau p[rul din cap =i s[rutau fruntea imineilor lui P[turic[. Ace=ti jeluitori exagera\i aveau ni=te fizionomii de adev[ra\i ho\omani. Dinu observ[ =i t[cu; iar dup[ ce concedie gloata de s[teni cu f[g[duieli mincinoase, f[cu un semn ispr[vnicelului. Ispr[vnicelul se apropie de d`nsul, \in`nd c[ciula ]n m`ini. S[-mi aduci mai pe urm[ pe-acei patru jeluitori care se v[ietau mai tare, auzitu-m-ai? Am auzit, cucoane. Du-te acum de cheam[ pe arenda=. S[ tr[ie=ti, cucoane, este dus la t`rg. +i c`nd vine ]nd[r[t? Pe la chindii1, cucoane. Bine. C`teva ore ]n urma scenelor de mai sus, P[turic[ =edea pe sofa cu picioarele ]ncruci=ate ca un osmanl`u =i fuma dintr-un ciubuc dulcea =i parfumata plant[ arabic[ numit[ gebel2, av`nd dinaintea sa pe cei patru \[rani jeluitori. Dup[ ce l[s[ s[ ias[ din pieptul s[u un nor gros de fum, ce se 1
Prin chindii \[ranii ]n\eleg apunerea soarelui (n. N. F.) Gebel tutun de Arabia, obi=nuit foarte mult pe timpul acela pentru mirosul lui pl[cut. (n. N. F.) 2
90
Nicolae Filimon
]n[l\[ c[tre tavanul camerei form`nd o mul\ime de grupe bizare, el privi cu aten\iune pe \[rani =i le zise: Ei bine, b[ie\i, acum suntem singuri. Dumnezeu st[ ]n fa\[; ia spune\i-mi, de c`nd a venit acest arenda= pe mo=ie cum merg p[durile, hanul, morile, c`rciumile? Sunt ]n stare bun[ sau nu? S-a f[cut mare firoseal[1, cucoane; p[durea cea mare, cu copacii ca butea de gro=i, a v`ndut-o =i a ars-o la facere de rachiu, iar acum a r[mas numai o opritur[ ]n care nu g[se=ti dec`t pari =i nuiele. Hanul s-a dar`mat de tot =i plou[ ]ntr-]nsul; c`rciumile asemenea. Din hele=teu scoate pe fiecare s[pt[m`n[ c`te un car de pe=te =i-l trimite la t`rg, la Ploie=ti. Sunt adev[rate toate acestea? Uite, cucoane, cum te v[d =i cum m[ vezi. Ciocoiul chem[ un idicliu =i porunci s[-i g[teasc[ calul; apoi ]nc[lec`nd, lu[ cu sine pe \[rani ]mpreun[ cu ispr[vnicelul =i doi slujitori =i plec[ s[ fac[ cercetare. Se duse mai ]nt`i la han =i-l g[si ]n proast[ stare; vizit[ c`rciumile =i morile =i le g[si tot asemenea; apoi intr[ ]n p[dure =i, g[sind-o ]n adev[r cu totul stricat[, se ]ntoarse acas[ =i f[cu foaie de ispa=[, isc[lit[ de preo\i =i de frunta=ii satului. Pe c`nd se petreceau acestea ]n casa boiereasc[, arenda=ul se ]ntorsese de la t`rg =i se informase despre aspra cercetare f[cut[ ]n lips[-i, el era cuprins de fric[, c[ci toate abuzurile despre care vorbir[m erau ]n adev[r s[v`r=ite de d`nsul. A=tept[ dar p`n[ ce r[mase P[turic[ singur, apoi intr[ ]n odaie =i, printr-un compliment demn de un pa=[ cu trei tuiuri, felicit[ pe ciocoi de bun[ venire. Ciocoiul ]l primi cu un aer foarte sever =i, f[r[ s[-l pofteasc[ s[ =ad[ sau s[-i r[spund[ la compliment, ]i zise: Bune sunt astea, chir Cristodore? (Acesta era numele arenda=ului.) Astfel ]\i p[ze=ti domnia ta leg[turile zapisului de arenduire? 1
Firoseal[ risip[, pagub[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
91
Da ce am gre=it, cucoane Dinule, de te-ai sup[rat pe mine? M[ mai ]ntrebi ]nc[ ce ai gre=it? Prive=te! Arenda=ul citi foile de ispa=[ =i se sp[im`nt[ de m[rimea sumelor ce v[zu ]ntr-]nsele. Ciocoiul, observ`nd ]ngrozirea ce pricinuise arenda=ului, ]i zise mai lini=tit: Eu n-am ce s[-\i fac; trebuie ]n dou[zeci =i patru de ceasuri s[-mi r[spunzi suma cuprins[ ]n ispa=[, c[ci am porunc[ s[-\i pun bumba=ir, dou[ ortale de slujitori. R[m`ne la domnia ta s[-\i alegi din dou[ una: ori s[ pl[te=ti de bun[voie, sau prin sil[. Dar bine, cucoane Dinule, m[ la=i s[rac pe drumuri. Nu voi s[ =tiu nimic despre aceasta. Pl[te=ti banii cu binele sau fac pitac la ispr[vnicie =i-\i pun ]n spinare o sut[ de slujitori?... }n\elegi rom`ne=te? Grecul plec[ capul ]n jos =i, dup[ ce se g`ndi c`tva timp, zise: S[ facem cum e bine, cucoane, c[ e p[cat de Dumnezeu s[ m[ dai pe m`na zabetului. Dinu, care voia s[ ajung[ la aceast[ concluziune, privi pe grec cu un fel de mirare, apoi ]i mai zise: Fie cum zici! Ispa=a se ridic[ la o sut[ de pungi de bani. C`t dai dintr-aceast[ sum[? Dou[zeci de pungi, cucoane. Este pu\in, foarte pu\in. Nu primesc. Fie treizeci, s[ nu mai fie vorb[. Mai jos de cincizeci, nu primesc nici o l[scaie. Te mul\ume=ti, ori fac pitacul? Haide, fie! r[spunse grecul sco\`nd din s`n o pung[ verde, lung[ de doi co\i =i deznod`nd-o cu acea ]ntristare ce simt aman\ii c`nd se despart de iubitele lor. Num[r[ cele cincizeci pungi de bani ]n mahmudele, dodecari, funduci =i rubiele; apoi, dup[ ce salut[ pe ciocoi, ie=i din cas[ oft`nd =i jur`ndu-se pe to\i sfin\ii c[ va scoate acei bani ]ndoi\i din pielea bie\ilor s[teni.
92
Nicolae Filimon
A doua zi P[turic[ plec[ din mo=ia R[sucita la celelalte mo=ii ale st[p`nului s[u =i, dup[ ce f[cu pe la toate c`te o cercetare de felul celei descrise mai sus, se ]ntoarse ]n Bucure=ti cu dou[ sute pungi de bani, pe care le puse deocamdat[ pe fundul sipetului, zic`ndu-=i ]n sine cu o nespus[ bucurie: Doamne-ajut[!... Una la m`n[! CUPRINS
Capitolul XIII CE DAI S{ TE FAC ISPRAVNIC? Vestea despre influen\a ce din zi ]n zi dob`ndea postelnicul Andronache la curtea lui Caragea se r[sp`ndise at`t de mult, ]nc`t mai to\i cei ce voiau s[ dob`ndeasc[ vreo func\iune public[ nemeritat[ sau vreun alt favor de la domnie se ]ndreptau c[tre casa atoputernicului fanariot =i prin dare de bani ]=i ]mplineau dorin\a. Cat[ s[ spunem c[ ]n timpul acela, ca ]n to\i timpii, jafurile =i m`nc[toriile nu se f[ceau a=a de-a dreptul. De la domn p`n[ la zapciu, to\i pe atunci furau cu mijloace delicate =i cu o iscusin\[ at`t de mare, ]nc`t ho\ul ]=i asigura inviolabilitatea =i nu se expunea la umilire. Ca s[ ajung[ aci, to\i slujba=ii mari =i mici ]=i aveau prepelicarii lor, care c[utau v`natul =i-l aduceau ]naintea v`n[torului ca s[-l jumuleasc[. Postelnicul Andronache, care f[cea totul pentru interes, nu crezu de cuviin\[ a l[sa o asemenea frumoas[ ocaziune f[r[ a se folosi de d`nsa; el, dar, ini\ie pe P[turic[ ]n acest nou fel de ho\ie =i, din acea zi, nimeni nu mai dob`ndi favorurile cur\ii dec`t prin mijlocirea postelnicului sau, mai bine, printr-a lui P[turic[, care c`=tiga de la fiecare treab[ ]mplinit[ de dou[ ori mai mult dec`t st[p`nu-s[u. }ntr-o zi se prezent[ dinaintea lui un func\ionar scos de mult timp din slujb[. Dup[ ce acest din urm[ ]i f[cu o mul\ime de compli-
Ciocoii vechi =i noi
93
mente, ciocoiul ]i zise s[ =ad[ =i porunci s[-i aduc[ dulcea\[ =i cafea1. C`t \inu acest tratament oriental, Dinu se ocupa cu must[\ile sale cele negre, pe care le r[sucea =i le netezea cu mult[ gra\ie; iar dup[ ce veni cafegiul =i lu[ feligeanul din m`na func\ionarului, Dinu zise cu o delicate\e pref[cut[: Ce ]nt`mplare fericit[ te aduce la mine, arhon medelnicer? Nevoia, cucoane Dinule, =i nimic mai mult. Nevoia? Domnia ta s[ ai nevoie de un om mic ca mine? Mi se pare curios!... Nicidecum, cucoane Dinule. Omul nu =tie de azi pe m`ine =i de multe ori vine vremea de ai trebuin\[ chiar =i de un \igan. Astfel vine vorba, dar te rog s[ nu fie cu sup[rare. Fereasc[ Dumnezeu, bei-mu... zise Dinu, silindu-se a ascunde reaua impresiune ce-i f[cuse mu=c[toarea sentin\[ a func\ionarului. Vrei dar s[ afli nevoia care m-a adus ]n casa domniei tale? Da, =i a te sluji cu ce-mi va sta prin putin\[. Ascult[-m[ dar. Gata la porunc[, bei-mu. P[rin\ii mei au fost boieri mari din Craiova, ba ]nc[ mo=ul meu a fost caimacam ]n acel ora= mult timp; tat[l meu, fiind om cu frica lui Dumnezeu, =i cu mil[ de \ar[, v[z`nd nelegiurile =i despoierile ce f[ceau domnii greci, s-a tras la mo=ie =i tr[ia acolo o via\[ lini=tit[; dar, ori c[ mi=eii de greci l-au b[nuit de r[zvr[titor, sau c[ a=a a fost scris, =tiu numai c[ ne-am pomenit ]ntr-o zi cu dou[ sute de pazvantl`i2 c[-l ]nconjoar[ de toate p[r\ile, iar c`\iva se suie la tat[l meu ca s[-l omoare. Bietul b[tr`n, Dumnezeu s[-l ierte! sim\ind g`ndul n[v[litorilor, a ]narmat toate slugile =i s-a g[tit de ]mpotrivire. Pazvantl`ii, v[z`nd aceast[ preg[tire, s-au ]nfuriat =i 1 Acest ceremonial se f[cea tuturor persoanelor ce veneau s[ cear[ intervenirea sa ]n vreo treab[. (n. N. F.) 2 Rebelii osta=i ai lui Pazvantoglu din Vidin. (n. N. F.)
94
Nicolae Filimon
mai mult =i au n[v[lit asupra tat[lui meu. Lupta a \inut p`n[ la pr`nz; mul\i din p[g`ni au c[zut, dar ]n cele din urm[, prin num[rul lor cel mare, au omor`t pe to\i oamenii no=tri ]mpreun[ cu tat[l meu. +i ce s-a mai ]nt`mplat dup[ aceasta? ad[ug[ P[turic[ c[sc`nd de ur`t. S[ vede\i, cucoane Dinule. Dup[ moartea tat[lui meu am fugit la Bra=ov, ]mpreun[ cu muma =i surorile mele, ca s[ sc[p[m de sabia oamenilor lui Pazvantoglu, =i ne-am ]ntors ]napoi tocmai dup[ ce s-a lini=tit \ara. Bine c-a\i putut s[ v[ sc[pa\i via\a, adaose P[turic[ dormit`nd. Ne-am sc[pat-o, ce e drept, dar ne-am ales numai cu at`t; c[ci la ]ntoarcerea noastr[ am g[sit casele arse, \iganii fugi\i peste Dun[re =i viile p[r[ginite. O singur[ mo=ioar[ ne mai r[m[sese =i am dat-o sor[-mi de zestre, ca s[ nu ]mb[tr`neasc[ la u=a casei p[rinte=ti. Bravo, bei-mu; m[ bucur c[ e=ti plin de itichi1. O fi precum zici, dar d`nd mo=ioara am r[mas s[rac lipit. +i cu ce te chivernise=ti acum? Cu slujba. La ce calem sluje=ti? Am slujit la h[tm[nie =i m-a scos, fiindc[ am dat pe p`rlitur[2 o mul\ime de ho\i ce se ]ncuibaser[ ]n acea dreg[torie. Dar bine, bei-mu, de ce nu-\i c[utai de treab[? Ce, domnia ta o s[ ]ndreptezi lumea? A=a este, ai dreptate =i eu zic ca domnia ta; dar c`nd v[d pe fanario\i despoind pe v[duve =i pe s[raci, ]mi vine furii de nebunie, strig ca un ie=it din min\i =i fac tot ce pot, ca s[ dau pe fa\[ t`lh[riile lor. R[u, foarte r[u. Domnia ta nu ]n\elegi nici vremea, nici oamenii cu care tr[ie=ti. Ce voie=ti s[ zici printr-aceasta? T[lm[ce=te-mi! 1 2
Itichi moral[ sau virtute. (n. N. F.) A da pe p`rlitur[ a descoperi sau a demasca pe ho\i. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
95
Voiesc s[ zic c[ ]ntr-o \ar[ ca a nostr[ tot ce putem face mai bine este s[ plec[m capul ]naintea mai-marilor no=tri, ca s[ dob`ndim chiverniseal[ =i s[ str`ngem stare cu orice pre\. Cu orice pre\? Da, bei-mu. Cu alte cuvinte: s[ fur[m, s[ jefuim? +i de ce nu? Da bine, ce faci mustr[rii de cuget? Aceast[ sl[biciune s[ o l[s[m pe seama femeilor cu istericale, iar noi, b[rba\ii, s[ facem ce face toat[ lumea. He, he! arhon medelnicer, cuno=ti bine cum stau lucrurile ]n ziua de ast[zi: ai bani, e=ti tare =i mare; e=ti s[rac, nu te bag[ nimeni ]n seam[. Dar s[ l[s[m la o parte aceste nimicuri. Ia spume-mi: cu ce pot s[ te slujesc? Venisem s[ te rog ca s[ pui o vorb[ pentru mine la postelnicul Andronache, ca s[ m[ fac[ ispravnic la vreun jude\. S[-i spui c[ neamul meu a slujit \[rii de la desc[lec[toare, c[ am =i eu ceva cuno=tin\e de slujb[, c[ m[ voi sili a nu nemul\umi lumea pe unde voi fi, ci dimpotriv[ a aduce laud[ =i binecuv`nt[ri domniei sale =i m[riei sale lui vod[... Aide-de, f[-mi aceast[ facere de bine =i nu te voi uita p`n[ la moarte. Dinu ascult[ aceste vorbe din urm[ cu mare r[ceal[ =i, ]ncredin\at c[ postelnicul nu cunoa=te limbajul diploma\iei ciocoie=ti, ]i zise: Arhon medelnicere, toate c`te mi-ai spus sunt drepte =i frumoase, dar nu se caut[ ]n ziua de ast[zi. Ia spune-mi mai bine, ce dai s[ te fac ispravnic? Ce-ai zis? Mai zi ]nc[ o dat[, c[ n-am auzit. Am zis c[ ispr[vniciile se dau cu ru=fet, ai ]n\eles ori ba? Dac[ este a=a, \ine-\i ispr[vnicia pentru altul, c[ci eu nu m[ voi ]njosi niciodat[ s[ cump[r slujb[ cu bani de la o le=in[tur[ de ciocoi ca tine! +i postulantul, indignat, ie=i din cas[ f[r[ s[ salute m[car pe P[turic[.
96
Nicolae Filimon
Acesta, ]n loc s[ se supere de o asemenea insult[, z`mbi =i zise ]n sine: Iat[ un nebun precum n-am mai v[zut ]nc[. Un moment dup[ aceea intr[ o a doua persoan[, care, dup[ ce f[cu ciocoiului un compliment demn de un seraschier, ]i zise de-a dreptul: Cucoane Dinule, am auzit c[ s-a mazilit ispravnicul de Teleorman =i vin s[ cer ajutorul domniei tale ca s[ iau acest mansup. A=a este, bei-mu, dar de! s[ mai vedem. Vremurile sunt grele, ispr[vniciile nu se dau la fiecine, r[spunse P[turic[ cu voce ]ng`nat[. Noul venit, ]n\eleg`nd pricina care f[cea pe ciocoi s[ r[spund[ prin cuvinte evazive, relu[ vorba: Da, da, nene Dinule, te rog s[-mi faci aceast[ trebu=oar[, c[ci sunt om =i eu; m`n[ pe m`n[ spal[ =i am`ndou[ obrazul. }n\elegi domnia ta. Vezi, a=a-mi vine la socoteal[! Dar de vreme ce ne-am ]n\eles, s[ vorbim ca ni=te prieteni adev[ra\i. Ia spune-mi, ce o s[-mi ceri pentru acest mansup? C`t despre mine, bei-mu, nu \i-a= cere nimic: dar ce facem postelnicului? El nu este ]n stare s[ fac[ cel mai mic lucru f[r[ interes, =i ]nc[ interes, nu glum[! La aceste din urm[ fraze tr[s[turile fe\ei candidatului de ispr[vnicie luar[ un aspect posac. Se sc[rpin[ pu\in ]n cap cu un aer meditativ, apoi zise: S[ t[iem pre\ul. Bine! S[-mi dai 2.500 de rubiele. Nu e prea mult? Nicidecum, bei-mu; jude\ul Teleorman este unul din cele mai bogate: are zece pl[=i, peste cincisprezece mii de locuitori, tot unu =i unu, =i schel[ la Dun[re. Domnia ta po\i s[ sco\i ace=ti bani ]n dou[ s[pt[m`ni, numai din plocoane. Ce spui domnia ta! Acest jude\ este un capan1 ]mp[r[tesc nesecat. 1
Capan magazie de aprovizionare. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
97
A=a este, dar, uite, nu sunt ]nv[\at s[ fur, ]mi e mil[ s[ despoi pe s[raci! Astea sunt sl[biciuni care pier ca visele ]ndat[ ce te vei sui pe scaunul ispr[vniciei. A=adar nu se poate mai jos? Nici o para, bei-mu. Vremurile sunt grele, s-aude de domnie nou[ =i noi trebuie s[ ne folosim acum, c`nd ne umbl[ moara. Fie dar precum zici. Porunce=te s[-mi aduc[ h`rtie =i c[lim[ri. Ciocoiul b[tu de trei ori ]n palme =i toate se aduser[ ]ntr-o clip[; postulantul scrise biletul urm[tor: Arhon baron, Vei da ]n ordinea mea dou[ mii cinci sute rubiele aduc[torului acestui r[va= =i le vei trece ]n socoteala mea. Ciol[nescu Dup[ ce usc[ scrierea prin pu\in nisip pus peste d`nsa, el str`nse biletul ]n dou[ =i-l dete ]n m`na lui Dinu; acesta ]l citi, f[cu o temenea sau un compliment otoman =i scul`ndu-se ]n picioare se ]ndrept[ c[tre o mas[. Deschise un mic sipet de lemn de chiparos =i scoase dintr-]nsul pitacul de or`nduire, ]nvestit cu subscrierea =i sigiliul domnesc; apoi, dup[ ce trecu ]ntr-]nsul numele noului ispravnic, i-l dete ]n m`n[, zic`ndu-i: Slujb[ pentru slujb[! Prime=te, boierule, pitacul de or`nduire; du-te de s[rut[ m`na m[riei sale lui vod[ =i te a=az[ s[n[tos pe scaunul ispr[vniciei de Teleorman. CUPRINS
Capitolul XIV |IN TE BINE, ARHON POSTELNICE! Credem c[ lectorii no=tri n-au uitat secreta ]ntrevedere dintre principele Gheorghe Caragea =i banul C..., pe care am povestit-o pe la ]nceputul acestei scrieri. Principele fanariot, de=i iritat foarte mult prin refuzul banului de a da pe fie-sa de so\ie favoritului s[u, 7
Ciocoii vechi =i noi
98
Nicolae Filimon
nu putu cu toate acestea s[ nu admire sim\[m`ntul de onoare =i marele curaj cu care b[tr`nul boier ap[ra onoarea fiicei sale =i pe a na\iunii rom`ne. El ]nc[ sta nehot[r`t =i se g`ndea ce sf`r=it s[ dea acestei pricini, c`nd logof[tul s[u de tain[ (secretarul), intr`nd ]n camera lui =i salut`ndu-l p`n[ jos, dup[ obicei, ]i dete ]n m`n[ o scrisoare =i se retrase. Caragea arunc[ o c[ut[tur[ p[trunz[toare asupra adresei de pe scrisoare =i, prev[z`nd din instinct c[ o s[ cuprind[ vreo veste ]ntrist[toare, o deschise cu mare grab[ =i citi cele urm[toare: Padi=ahul =i reagealurile au luat =tire c[ jefuie=ti \ara =i surghiune=ti pe cei mai de frunte boieri; sile=te-te c`t vei putea a te drege cu ]mp[r[\ia, c[ci ]ntr-alt chip va fi r[u de m[ria ta. At`t, nu zic mai mult. A m[riei tale supus[ slug[ Ahmet Kelalaili tefterdar1 At`t, nu zic mai mult!... +i ce va fi voind oare s[ ]n\eleag[ Ahmet printr-aceste vorbe laconice =i ne]n\elese? Oare vizirul =i capugi-ba=a vor fi g[sit pe vreunul care d[ mai mult pentru domnia acestei \[ri? Dar bine, eu le trimit pe tot anul pe=che=uri (daruri) de c`te cincizeci mii pungi de bani; capanul ]mp[r[tesc geme de berbecii, untul, mierea =i gr`ul Valahiei; dorin\ele sultanei-valide =i ale lui c`zlar-agasi fost-au oare vreodat[ ne]mplinite? |ara ]ntreag[ geme sub biciul =i caznele oamenilor domne=ti, care despoaie norodul p`n[ la piele, numai ca s[ sature l[comia saraiului... +i cu toate acestea ei tot nu sunt mul\umi\i. O! de trei ori afurusi\i agareni! O! neam nelegiuit!... Cum face\i voi din oamenii cei mai cinsti\i unelte neru=inate ale tiraniei voastre =i c`nd nu mai ave\i trebuin\[ de d`n=ii ]i arunca\i ]n gunoi ca pe ni=te vase netrebnice. Voi\i s[ 1 Acesta era un amic credincios al lui Caragea =i-i scria tot ce auzea vorbindu-se ]n Divan despre d`nsul (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
99
m[ maz`li\i, ca s[ pune\i ]n locul meu pe vreunul dintre +u\i sau Calimahi? Voi\i poate s[ m[ otr[vi\i sau s[ m[ sugruma\i?... Dar voi nu m[ cunoa=te\i bine! Eu nu sunt ambi\ios ca Mavrogheni, nici fermecat ca Hangerliu. Capul lui Caragea nu va fi pus ]n \eap[ dinaintea }naltei Por\i!... Iat[ starea moral[ ]n care pusese pe Caragea citirea fatalei scrisori a lui Ahmet Kelalaili. El se plimba prin sala cea spa\ioas[ a secret[riei fr[m`ntat de g`nduri negre; c`teodat[ se oprea ]n loc =i, ]ncrunt`nd stufoasele lui spr`ncene, str`ngea pumnii cu convulsiune =i f[cea gesturi amenin\[toare. }n aceste momente intr[ =i postelnicul Andronache Tuzluc ca s[ afle cele petrecute ]ntre Caragea =i banul C... Pe timpul acesta, Caragea se ]ntorcea c[tre u=[. Postelnicul ]naint[ c[tre d`nsul f[c`nd ne]ncetat complimente p`n[ la p[m`nt, dar c`nd voi s[ s[rute m`na principelui, el se trase ]napoi cu groaz[, ]ntocmai ca v`n[torul c`nd i se arat[ ]nainte, f[r[ veste, o fiar[ s[lbatic[ =i, devenind palid de m`nie, zise: Ce vrei cu mine? Spune ]n grab[. Venisem, m[ria ta, s[... s[... Spune ]n grab, auzi tu? Venisem, m[ria ta, s[ aflu ce ai f[cut ]n pricina despre care te-am rugat cu umilin\[ ]n zilele trecute. Deslu=e=te-te mai bine, c[ nu-mi aduc aminte. Te rugasem, prea milostive doamne, s[ ceri de la banul C... pe fie-sa Maria pentru mine A! bine zici! am chemat pe b[tr`nul boier =i i-am povalisit1. +i ce \i-a r[spuns, m[ria ta ? ]ntreb[ postelnicul cu o bucurie v[zut[. Mi-a r[spuns c[ mai bine ]=i omoar[ copila cu m`inile sale, dec`t s[ o dea dup[ unul ca tine. Dar bine, m[ria ta, ce cusur am eu? 1
I-am povalisit propus. (n. N. F.)
100
Nicolae Filimon
Mi-a spus c[ e=ti ho\, r[pitor, m`r=av, lingu=itor =i ]n toate necinstit. +i m[ria ta ai crezut toate aceste catigorii1? O parte din mi=eliile tale le cunosc prin mine ]nsumi; c`t pentru ceea ce mai r[m`ne, nu am nici o ]ndoial[, c[ci te cunosc ce poam[ e=ti. Nu crede, milostive doamne. Aceste p`ri vin de la vr[jma=ii mei, care m[ pizmuiesc pentru hat`rul =i trecerea ce am la m[ria ta. Apoi, termin`nd aceste vorbe, se ]ncerc[ s[ s[rute pulpana anteriului domnitorului; dar Caragea se retrase cu indigna\iune =i lu`nd un aer amenin\[tor ]i zise: }nd[r[t, mi=elule! Nu te atinge de mine, c[-\i zdrobesc capul. Iart[-m[, m[ria ta, c[ nu sunt vinovat. Nu, nemernicule. Voi da porunc[ lui vel-vistier s[ cerceteze prin oameni domne=ti toate m`nc[toriile tale =i, de vor fi adev[rate, o s[ te \intuiesc ]n poarta cur\ii domne=ti, ca s[ dau pild[ =i la al\i m`nc[tori ca tine. S[ nu faci acest p[cat, m[ria ta! adaose fanariotul c[z`nd ]n genunchi =i ating`nd parchetul cu fruntea. Un singur mijloc de sc[pare ]\i mai r[m`ne, zise Caragea mai lini=tit. Care este acel mijloc, m[ria ta? S[ te duci la banul =i s[-\i ceri iert[ciune. +i pentru ce s[-mi cer iert[ciune, m[ria ta? Pentru c[ ai avut neru=inarea de a cere pe fie-sa ]n c[s[torie. Dar bine, suferi m[ria ta ca un romeu din ecpaiaua1 m[riei tale s[ se ]njoseasc[ ]naintea unui cap gros de vlah? }mi am eu socotelile mele. Ie=i afar[ =i nu uita c[, dac[ p`n[ m`ine nu-mi vei ]nf[\i=a scrisoarea banului de iertare, m[ voi \ine de cuv`nt: te voi \intui ]n poart[. 1 2
Catigorii def[im[ri. (n. N. F.) Un grec din suita m[riei tale. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
101
Postelnicul ie=i repede =i se duse acas[ la d`nsul foarte tulburat de reaua primire ce avusese la curte; aceea ce nu putea el s[ ]n\eleag[ era schimbarea cea mare ce v[zuse ]n Caragea. Cum zicea el ]n sine acest m`ndru =i trufa= Caragea, care ur[=te at`t de mult pe rom`ni =i-=i bate joc de d`n=ii de c`te ori voie=te, cum se poate ca el s[ m[ supuie la aceast[ nemaiauzit[ ]njosire? Eu, postelnicul Andronache Tuzluc, s[-mi cer iert[ciune de la un vlah? Dar ce o s[ zic[ capiolda=ii (amicii) mei, c`nd vor afla? Ei o s[-=i bat[ joc de mine, n-o s[ m[ bage ]n seam[!... A=a este ]n adev[r; dar iar[=i, de nu voi ]mplini voin\a lui Caragea, voi fi dep[rtat din huzmet =i atunci o s[ fie =i mai r[u, c[ci nefiind la putere, lumea o s[ r`d[ de mine cu mai mult[ ]ndr[zneal[. Aceast[ din urm[ idee decise pe fanariot =i, ca s[ ias[ mai cur`nd din ]ncurc[tura ]n care ]l b[gase ambi\iunea de a deveni ginere al banului C..., porunci s[-i puie arm[sarii la butc[ =i se duse de-a dreptul la banul. C`nd tr[sura postelnicului intr[ ]n curtea banului, era pe la =ase ore dup[-amiaz[. Slugile b[tr`nului boier =edeau pe treptele sc[rii =i ]=i petreceau timpul vorbind =i r`z`nd; iar banul, ]mbr[cat ]n anteriu de sevai sub\ire, cu o libadea de pichet alb pe deasupra =i cu cauc cu cear=af alb, =edea ]n pridvorul (balconul) casei, pe un col\ al unui pat lung, =i citea pe Tetravanghel. V[z`nd butca fanariotului intr`nd ]n curte, el l[s[ cartea din m`ini =i se puse ]n stare de a primi dup[ cuviin\[ pe fanariotul lui Caragea. Dup[ ce fanariotul f[cu banului c`teva complimente lingu=itoare, =ezu pe marginea patului =i, c[ut`nd un mijloc mai natural de a ]ncepe conversa\ia, el zise: Arhon bane, te vei mira poate c`nd vei afla scopul venirii mele la domnia ta. Spune-mi, boierule, s[ vedem. +tii c[ ]n zilele trecute \i-am cerut pe cuconi\a Marghioala de so\ie. +i eu \i-am zis c[ nu \i-o dau f[r[ voia ei.
102
Nicolae Filimon
Ei bine, arhon bane, ai ]ntrebat-o? Ce zice? M[ prime=te de so\ sau nu? S[-\i spun curat, nici c[ vrea s[ aud[ de numele domniei tale. At`t mai bine, c[ci m[ria sa mi-a poruncit s[ iau pe o nepoat[ a lui Calimah vod[ din Ia=i. S[-\i ajute Dumnezeu, boierule! A=a este, arhon bane; dar este ceva care se ]mpotrive=te la aceast[ fericit[ c[s[torie =i numai domnia ta po\i s[ ridici aceast[ piedic[. Spune-mi, =i voi vedea. M[ria sa vod[ =tie c[ am cerut pe cucoana Marghioli\a de so\ie =i, fiindc[ b[nuie=te c[ poate s[ mijloceasc[ vreo ]ncurc[tur[ de dragoste ]ntre mine =i domnia ei, voie=te s[ aib[ din partea domniei tale o scrisoare prin care s[ ar[\i c[ am venit ]n adev[r la domnia ta =i ne-am agriehisit1 ]n treaba aceasta. Banul, fiind om cu minte foarte ascu\it[, p[trunse numai ]ntr-o clip[ =iretlicul fanariotului; dar voind s[ se ]ncredin\eze =i mai bine, ]i r[spunse: Arhon postelnice, cu mare p[rere de r[u =i cu zdrobire de inim[ ]\i fac cunoscut cu nu pot s[-\i dau h`rtia ce-mi ceri. De ce, boierule? Pentru c[ m[ tem de vreo ]mt`mplare nepl[cut[, =i de! eu sunt om b[tr`n. Dar aceast[ scrisoare ]mi trebuie=te; f[r[ d`nsa ]mi pierd norocirea. M[ mir, arhon postelnice, cum domnia ta, care e=ti m`na cea dreapt[ a m[riei sale, s[ te pl`ngi de nenorociri? Fanariotul, v[z`nd c[ vicle=ugurile sale n-au trecere ]naintea b[tr`nului, c[zu ]n genunchi =i m[rturisi tot ce se ]nt`mplase ]ntre d`nsul =i Caragea. B[tr`nul, neput`nd suferi la=itatea =i poltron[ria grecului, ]i 1
Agriehisit ]nvoit. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
103
zise s[ se ridice ]n sus; dar sim\ind totdeodat[ mul\umire a ]nfrunta neru=inarea acelui venetic =i a-l pedepsi chiar cu armele lui, el lu[ condei =i h`rtie =i scrise lui Caragea aceste cuvinte: M[ria ta, Postelnicul Andronache Tuzluc a venit la mine =i mi-a f[cut rug[ciune ]n genunchi, ca s[-l iert pentru necinstea ce mi-a f[cut cer`nd pe fie-mea de so\ie; l-am iertat, m[ria ta, =i Dumnezeu s[-i dea bine. A m[riei tale preaplecat[ slug[, banul C... Dup[ ce banul str`nse scrisoarea =i o pecetlui, o dete fanariotului zic`ndu-i: |ine, boierule; d[ aceast[ scrisoare m[riei sale lui vod[, =i fii s[n[tos. A doua zi, dup[ c`ntarea meterhanelelor, postelnicul sui scara caselor domne=ti, plin de speran\[ c[ a sc[pat de primejdia ce-l amenin\a. Dete scrisoarea st[p`nului s[u =i prin regeal`cul lui beizadea Costache =i a domni\ei Ralu, dob`ndi de aci ]nainte mult mai mare influen\[ la Caragea. CUPRINS
Capitolul XV SCENE DE VIA|{ SOCIAL{ Zilele cele frumoase ale toamnei din anul 1817 ]=i luaser[ zborul, ]mpreun[ cu pl[cerile ce procur[ ele locuitorilor Rom`niei. Iarna se ar[tase cam de timpuriu =i v`ntul de la miaz[noapte ]ncepuse din vreme a sufla cu t[rie acea r[ceal[ care amor\e=te natura, despoaie arborii =i acoper[ \arinile =i ora=ele cu v[lul ]ntrist[rii =i al monotoniei. Ora=ul Bucure=ti, at`t de zgomotos =i de capricios ]n zilele noastre, nu era tot astfel ]n timpul lui Caragea. Locuitorii s[i din clasa de mijloc, deprin=i de mult timp cu via\a
104
Nicolae Filimon
oriental[ cea plin[ de lene =i poezie, vara se adunau la gr[dinile Breslea, Barb[lat[, Ci=megiu =i Giafer. Acolo, fiecare isnaf sau cap de familie ]=i ]ntindea masa =i, ]mpreun[ cu casnicii =i amicii, beau =i m`ncau; apoi ]ncepeau a ]nv`rti hora str[mo=easc[ =i dansurile cele vesele, care se deosebesc foarte pu\in de tarantela neapolitan[ =i care plac at`t de mult ]ntregului popor latin. Era, ]ns[, cu deosebire curios a privi comica gravitate cu care oamenii din popor executau hora, dansul lor de predilec\iune. Provocarea la dans venea mai totdeauna din partea tinerilor; b[tr`nii =edeau r[sturna\i pe iarb[ verde, sub umbra cea deas[ a copacilor =i fumau; dar cu ]ncetul o atrac\iune ne]nvins[ se transmitea ]n inima oamenilor de orice v`rst[: jocul tinerimii, ca un electrism, mi=ca pe b[tr`nii patroni; ei se sculau de pe iarb[, scoteau bini=ele cele lungi, ]=i sume\eau pulpanele de la anterie =i se aruncau cu exalta\ie ]n arena dansului. Era comic a-i vedea cu ce gesturi =i cu ce mi=c[ri se sileau a dovedi junilor cum c[ nici b[tr`nii nu sunt tocmai de lep[dat. I=licul cu patru col\uri al marelui terzi-ba=a1 p[rea c[ reclam[ prioritatea noble\ei asupra c[ciulii de cazacliu a cojocarului sub\ire, care, la r`ndul ei, p[rea c[ dispre\uie=te c[ciula cu roat[ a bogasierului =i calpacul de blan[ al armeanului ibri=imgiu. C`nd trecea furia dansului, toat[ compania se punea iar[=i pe bere =i pe m`ncare =i, spre a da veseliei un ton de galanterie mai mare, ei completau orgia prin feluri de glume, turn`nd vin ]n i=licele b[rba\ilor =i ]n condurii femeilor =i d`ndu-=i unii altora s[ bea, r`z`nd =i gesticul`nd ca ni=te nebuni. }n tot timpul acesta, l[utarii nu ]ncetau a trage din viori =i a c`nta din gur[ sau c`ntece de amor pline de dulcea\[, destinate a produce ]n inima ascult[torilor dor =i ]nfocare, sau melodii de dans, vesele =i s[lt[re\e. 1
Terzi-ba=a staroste de croitori. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
105
Pe c`nd ]ns[ tinerii =i b[tr`nii de am`ndou[ sexele se desf[tau precum ar[tar[m, copiii, aduna\i ]n mici grupe, ]ndop`ndu-se cu ciurechi2, simi\i cu br`nz[, alune pr[jite =i floricele de porumb =i ad[p`ndu-se mereu din doni\ele cu =erbet ro=iu =i cu brag[, luau =i ei parte la veselia ob=teasc[. B[ie\ii azv`rleau cu mingea =i cu ar=icele, iar feti\ele cele mici se jucau de-a ascunselea sau de-a baba oarba, alerg`nd ca ni=te c[prioare prin iarba cea verde =i moale, spre a prinde fluturi sau a culege flori. C[tre sear[, toate aceste grupuri ]nveselite, b[rba\i =i femei, dup[ ce ]=i netezeau giubelele =i trimiteau pe slugi ]nainte cu ploscile =i blidele de m`ncare, plecau pe la casele lor, ]mp[r\i\i ]n cete, dup[ isnafuri sau meserii. A=a trecea timpul ]n s[rb[torile verii; dar c`nd venea epoca cea monoton[ a iernii, to\i ace=ti oameni stau ]nchi=i prin case =i serile cele lungi se petreceau ]n t[cere; abia dac[ uneori se adunau mai mul\i la un loc spre a povesti cele ce se ]nt`mplau ]n cercul restr`ns al mahalalei sau spre a juca ]ntre ei con\ina, maria=ul =i curelu=a. Atunci ]ns[, ca =i acum, boierii =i oamenii cei cu averi mari se deosebeau foarte mult de popor ]n petrecerile lor. Boierii se plimbau ]n cale=ti =i butci cu arcurile poleite, spre a se deosebi de negu\[tori. Podul Mogo=oaiei =i al T`rgului de Afar[ erau cele de c[petenie preumbl[ri ale boierilor. Mesele =i petrecerile lor se f[ceau ]n familii mai multe adunate la un loc; rar se ]nt`mpla s[ m[n`nce pe la gr[dini; dar =i atunci preferau gr[dina lui Scufa2, via Br`ncoveanului din Dealul Spirii =i gr[dina lui Belu de l`ng[ V[c[re=ti, spre a nu da prilej norodului a surprinde vreo necuviin\[ a lor =i a li se pierde printr-aceasta prestigiul. Boierii cei tineri, din cauza str`nselor rela\iuni ce avea cu fanario\ii =i al\i venetici deprava\i, contactase ]nc[ de pe atunci o 1 2
Un fel de cozonaci. (n. N. F.) Aceast[ gr[din[ a devenit mai ]n urm[ proprietate a domnului C`mpineanu. (n. N. F.)
106
Nicolae Filimon
mul\ime de vicii, contrarie cu totul modului de vie\uire al boierilor b[tr`ni. Sania mitologic[ a lui beizadea C. Caragea, f[cut[ ]n forma carului lui Apollon, =i cei =ase cerbi ce o tr[geau, conte=ul cel de postav alb, bl[nit cu samur de Mosca, hangerul cel sem[nat cu brilianturi =i gugiumanul de samur cu fundul alb al acestui frumos principe, precum =i rochiile cele nepre\uite, =alurile =i feregile domni\ei Ralu ]ntorsese at`t de mult capul junilor boieri =i cucoane, ]nc`t de multe ori vindeau mo=ii de mare pre\, ca s[ imiteze luxul =i str[lucirea acestor principi risipitori. R[ul poate c[ ar fi fost mai mic dac[ s-ar fi oprit aci; dar via\a scandaloas[ =i deprava\iunea lu`nd propor\iuni mari, infestar[ =i demoralizar[ p`n[ la un mare grad societatea ]ntreag[. Din toate relele acestea jocul de c[r\i fu acela care r[sp`ndi mai mult demoralizarea; el s[r[cea pe boieri =i func\ionari =i-i ]ndemna la hr[piri de tot felul. Unul din cei mai mari desfr`na\i =i risipitori din acei timpi era postelnicul Andronache Tuzluc; el fura ca un t`lhar de codru =i cheltuia ca un nebun. Mesele cele mai str[lucite, seratele cele mai atr[g[toare, jocurile de c[r\i cele mai d[r[p[n[toare, care f[ceau s[ treac[ dintr-o pung[ ]ntr-alta averea s[racilor, toate acestea ]n cas[ la d`nsul se petreceau. Arghira, Rozolina =i Calmuca, Frineele =i Messalinele de pe atunci ale Bucure=tilor, erau st[p`ne ]n casa lui, ce devenise adev[rat morm`nt al oric[rui amor curat =i statornic, al oric[rei credin\e conjugale. }n ziua de 30 noiembrie fanariotul f[cea ]n to\i anii mas[ mare =i zaiafet ]n onoarea sf`ntului Andrei, patronul s[u. Ajuns ]n culmea favorii domne=ti, el voi, ]n anul ]n care am sosit cu povestirea noastr[, ca serbarea s[ fie c`t se va putea mai str[lucit[. Cu acest scop, el aduse din Constantinopole tot ce se g[sea acolo mai scump ]n pe=ti, poame =i vinuri, pe care unindu-le cu delicatesele gastronomice ale \[rii: p[str[vi, mihal\i =i felurite alte m`nc[ri fragede =i gustoase, preg[tise de acea zi un osp[\ care ar fi putut s[ a\`\e
Ciocoii vechi =i noi
107
dorin\ele chiar ale vesti\ilor no=tri str[buni ]n l[comie: Lucullus1 =i Eliogabal2. Timpul ]ns[ p[rea c[ contrariaz[ ]nadins mania de lux =i opulen\a fanariotului, c[ci la 30 noiembrie sufla cu t[rie v`ntul cel de miaz[noapte, aduc`nd cu sine troiene de z[pad[ deas[, care ]ntunecau, ziua la amiaza mare, lumina soarelui; dar invita\ii postelnicului erau oameni de aceia ce nu se sperie de fiece lucru. Era de ajuns pentru d`n=ii s[ =tie c[ ]n casa amicului lor vor g[si prilej a comite trei sau patru din cele =apte p[cate de moarte, =i aceasta ]i f[cea s[ trec[ prin ger =i z[pad[. Camera preg[tit[ pentru primirea =i osp[tarea invita\ilor era un fel de salon p[trat, spoit cu var =i ]n mijlocul tavanului cu un cerc de flori ar[be=ti, tot de var, lucrate ]n relief, dar f[r[ gust, nici m[iestrie. Mobilierul se compunea din dou[ paturi de sc`nduri ]nfundate, acoperite cu saltele de perne, peste care erau ]ntinse macaturi de l`n[ de Brussa, cu ciucuri de Vene\ia pe margini. L`ng[ zidul dinspre gr[din[ era un sipet mare, ]mbr[cat cu piele de c[prioar[ albastr[ =i legat cu fier alb, iar deasupra lui era un alt sipeta= mai mic, de lemn de nuc cu flori de sidef. }n mijlocul camerei era un scaun de brad cu trei picioare, pe care erau puse patru sfe=nice de tumbac, cu lum`n[ri de seu ]ntr-]nsele, =i o pereche muc[ri de alam[, cu care o \iganc[ frumu=ic[ lua din c`nd ]n c`nd mucul lum`n[rilor, ca s[ dea mai mult[ lumin[. }n fine, pe la 12½ ore turce=ti3 ]ncepur[ invita\ii a sosi. Cel dint`i care sui scara caselor lui Andronache fu hatmanul Costache C[r[bu=, june frumu=el, dar f[r[ spirit, depravat p`n[ la m[duva oaselor, amic intim =i p[rta= al tuturor desfr`n[rilor lui beizadea Costache. Dup[ d`nsul venir[ sp[tarul Dimache Pingelescu, om ce 1
Lucullus (114 57 ].e.n.) general roman. Iubea luxul =i m`nc[rurile alese. Eliogabal ]mp[rat roman ]ntre 218 =i 222, vestit pentru via\a desfr`nat[ pe care o ducea =i pentru cruzimea sa. A fost ucis de solda\i. 3 Dou[ ore dup[-amiaz[. (n. N. F.) 2
108
Nicolae Filimon
se silea c`t putea s[ nu demin\[ prenumele s[u, c[m[ra=ul Stamate Birlic, clucerul Ioni\[ M[turic[, paharnicul Dimitrache M`n[-Lung[ =i baronul Nichita Calicevschi. Mai ]n urm[ de to\i veni =i beizadeaua ]ntov[r[=it de treti-logof[t Iordache Zlatonit, un om foarte cunoscut pe timpul acela prin spiritul s[u satiric =i plin de originalitate1. Dup[ ce musafirii se a=ezar[ pe cele dou[ paturi, o \iganc[ bine ]mbr[cat[ =i purt`nd o scurteic[ ]mbl[nit[, cu gulerul ridicat ]n sus, se prezent[ ]naintea lor cu o tav[ plin[ de dulce\e de tot felul; dup[ d`nsa venea alt[ \iganc[ \in`nd o tav[ cu o mul\ime de p[h[ru\e cu vutc[ de izm[ =i c`teva farfurii cu migdale cur[\ite =i cu n[ut pr[jit. }ndat[ apoi intr[ cafegiul boierului, ]mbr[cat cu un mintean de postav negru, cusut cu fir, dar f[r[ m`neci, spre a l[sa s[ se vad[ bra\ele sale albe prin c[ma=a de borangic sub\ire =i refecat[ cu bibiluri; mijlocul lui, zvelt =i ml[dios, era ]ncins cu un =al de m[tase v[rgat[, ale c[rui extremit[\i at`rnau cu gra\ie pe =oldul cel st`ng al piciorului; poturii s[i de postav vi=iniu cu turiecii de fir; imineii cei stracojii =i fesul cel ro=u cu fund[ de ibri=in negru, a=ezat pe cap cu cochet[ria cea minunat[ a fanario\ilor, f[ceau din acel june servitor un Ganimed2 care ar fi putut a\`\a gelozia vechilor zei din Olimpul lui Omer. El venea cu o tav[ de argint ]n m`n[, pe care erau depuse, ]n zarfurile lor de filigran, mai multe filigene pline de o cafea de Arabia, spumoas[ =i parfumat[; dup[ d`nsul intr[ ciubucciul cu ciubucele de antep =i de iasomie, din ale c[ror lulele umplute af`nat cu tutunul de cel mai ales ie=eau nori de fum mirositor. Intrarea succesiv[ a acestor servitori forma o reprezentare pitoreasc[; cunosc`nd foarte bine regulile ierarhiei, ca slugi de cas[ mare, ei se duceau mai ]nt`i la beizadea Costache, apoi gradat la to\i ceilal\i =i-=i ]mplineau datoriile cu elegan\[ =i exactitate. Termin`ndu-se ceremonialul cafelei, musafirii, ca oameni ]n tre1 Acest om original, al c[rui nume l-am preschimbat aici pu\in, mai ]n urm[ =i-a pierdut min\ile =i a vie\uit p`n[ ]n zilele noastre ]ntr-o stare deplorabil[. (n. N. F.) 2 Ganimed ]n mitologia antic[, paharnic al Olimpului, vestit prin frumuse\ea sa.
Ciocoii vechi =i noi
109
buri, ]ncepur[ a vorbi politic[ =i a discuta desrpe pravilele ce se preg[teau pentru \ar[ de c[tre principele Caragea =i consilierii s[i; dar beizadeaua, voind s[ sparg[ acea conversa\iune a c[rei seriozitate ascundea numai minciuni =i lingu=iri ce-l f[ceau s[ ca=te ur`t, zise o dat[: Ia asculta\i, boieri! La ce am venit noi oare aici? S[ punem \ara la or`nduial[, sau s[ ne veselim? L[sa\i trebile \[rii pe seama tat[-meu =i a sfetnicilor lui =i aide\i s[ bem =i s[ m`nc[m! Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre st[p`nul casei, zise: Andronache, zi b[ie\ilor s[ puie masa. Numaidec`t, m[ria ta! r[spunse fanariotul cu obi=nuitul s[u aer de ]njosire. Iar p`n[ atunci, m[ria ta =i domnia lor, cinsti\i boieri, trece\i ]n odaia cealalt[ =i v[ eglendisi\i dup[ pl[cere. Invita\ii trecur[ ]n acea odaie care era mobilat[ cu dou[ sofale turce=ti; pe una era o mas[ rotund[ cu picioarele scurte, pe care erau a=ezate dou[ sfe=nice =i mai multe perechi de c[r\i de joc; iar pe cealalt[ erau table pentru jocul de =atrange =i pentru \intar. Cei mai mul\i dintre invita\i se a=ezar[ ]mprejurul mesei cu c[r\ile. Beizadeaua ]ns[ =i cu hatmanul C[r[bu= preferar[ jocul de =atrange. Ce juc[m, boieri? zise c[m[ra=ul Stamate Birlic, manevr`nd o pereche de c[r\i. Facem un otuzbir de englingea p`n[ se va g[ti masa? Mai bine o pan\arol[, arhon c[m[ra=e, r[spunse Dumitrache Pingelescu, sco\`nd o pungu\[ cu mahmudele din buzunarul de jos al anteriului. +ti\i una, boieri? ad[ug[ baronul Calicevschi sco\`nd cu lene vreo trei carboan\e =i c`teva rubiele din buzunarul jiletcii cu otuzbir =i cu pan\arol[ ne pierdem timpul ]n zadar; haide\i mai bine s[ facem un stosi=or. Dar ce d[n[naie o mai fi aceasta, c[ noi n-am auzit p`n[ acum vorbindu-se despre d`nsa? Stosul, boieri domnia voastr[, este un joc foarte frumos; el
110
Nicolae Filimon
n-aduce somn juc[torilor =i ceea ce are mai bun este c[, ]n pu\in timp, unul sau doi din juc[tori m[tur[ to\i banii din punga celorlal\i; cu pu\in[ cheltuial[ de vreme =tii cu ce te alegi. Bree! da zdrav[n joc! Joc voinicesc! zise Pingelescu cu entuziasm. Auzi acolo, s[ ne mo\[im de somn toat[ noaptea pentru c`teva mahmudele, dodecari sau rubiele c`=tigate ]n otuzbir! Arhon baroane, f[ bine de ne ]nva\[ =i pe noi acest minunat joc. Bucuros, boierii mei; de ce nu? Sunt dou[ feluri de stos: unul se nume=te curat stos =i este cam greu; iar cel[lalt se nume=te ce cei =i este mai lesne de ]nv[\at. Ce cei! Frumos nume! Ar[t[-ne dar cum se joac[ acest ce cei al domniei tale! Bucuros! Privi\i, boieri, zise Calicevschi lu`nd ]n m`ini o pereche de c[r\i. Unul dintre noi face c[r\ile, iar ceilal\i ori c`te unul, sau mai mul\i deodat[ zic celui care face c[r\ile: D[-mi un birlic, d[-mi un zece ochi, un pop[, o preoteas[ sau orice alt[ carte va voi. Cel care \ine c[r\ile ]n m`n[ ]ncepe a da c[r\i pun`nd pe cea dint`i dinaintea celui care a cerut, iar pe cea de-a doua dinaintea sa; =i dac[ cartea cerut[ va c[dea dinaintea celui ce a cerut-o, c`=tig[ el, iar de va c[dea dinaintea celui care face c[r\ile, c`=tig[ acesta. S[ ]ncepem acest frumos joc! ziser[ mai mul\i deodat[. Baron Calicevschi, v[z`nd marele entuziasm ce aveau boierii pentru acel joc propus de d`nsul, sim\i ]n sine o bucurie infernal[, pe care o sugrum[ ]n inima sa, c[ci el v[zu succesul planurilor sale de jefuire asigurat printr-acest mod de pr[dare, necunoscut ]nc[ acelor boieri rom`ni =i fanario\i, ce altfel erau foarte deda\i la jefuiri. Lu[ dar ]ndat[ c[r\ile ]n m`ini =i ]ntreb[: }ncepem, boieri? S[ ]ncepem! Lua\i aminte, c[ fac c[r\ile! Bine, bine!
Ciocoii vechi =i noi
111
T[ie\i, boieri! Pingelescu t[ie c[r\ile, apoi zise cu seme\ie: Cinci ochi pe zece rubiele. Calicevschi ]ncepu s[ dea c[r\i r`z`nd pe sub musta\[ =i cu s`nge rece. Opre=te-te strig[ Pingelescu am c`=tigat, d[-mi rubielele! Poftim, boierule, =i ]i num[r[ zece rubiele. Ceilal\i boieri, v[z`nd cu c`t[ ]nlesnire se c`=tigau banii ]n acest nou joc, ]ncepur[ a juca =i ei =i at`t de bine le mergea jocul, ]nc`t unii din ei ]ncepur[ s[ simt[ mil[ de bietul baron, care pl[tea ne]ncetat, cu cel mai mare stoicism, perderile sale. Dar aceasta era numai o manevr[ a =iretului muscal; c[ci dup[ c`teva minute, to\i ]ncepur[ a pierde. Agita\iunea =i zgomotul acestui joc infernal f[cu pe beizadea Costache =i pe hatmanul C[r[bu= s[ p[r[seasc[ lini=titul joc al tablelor. Pop[, pe ce am ]n m`n[! zise beizadeaua cu m`ndria aceea plin[ de fanfaronad[ ce este particular[ beizadelelor din \ara noastr[. Baronul ]ncepu a da c[r\i, f[r[ se s[ preocupe c`t de pu\in de suma ce putea s[ aib[ principele ]n m`n[. Ai c`=tigat, m[ria ta! exclamar[ unanim, cu surpriz[, to\i juc[torii. Beizadeaua deschise m`na =i g[si ]ntr-]nsa cincizeci =i trei mahmudele, care fur[ pl[tite cu punctualitate de c[tre baronul. +ase ochi pe toat[ suma! zise iar[=i beizadeaua. Norocul fu =i de ast[ dat[ ]n partea beizadelei. Baronul ]l l[sase ]ntr-adins s[ c`=tige, ca s[-l ]ncurce, c[ci la a treia carte beizadeaua pierdu tot ce c`=tigase, ]mpreun[ =i cu banii s[i. Aceast[ schimbare de noroc ambi\ion[ =i mai mult pe Caragea. El scoase din buzunar o pung[ plin[ cu mahmudele =i dup[ ce b[u un pahar de mastic[ =i fum[ de c`teva ori din ciubuc, zise cu ironie: Arhon baroane, c`te parale ai ]n buzunar? Am de ajuns, m[ria ta, ca s[ pl[tesc ce voi pierde, r[spunse rusul cu m`ndrie.
112
Nicolae Filimon
Bine!... ia s[-mi dai un zece ochi pe punga aceasta! E prea mult, m[ria ta! Fie dar pe jum[tate. Baronul c`=tig[ jum[tate din ceea ce se afla ]n pung[ =i la al doilea joc o lu[ cu totul. Eu m[ prind c[ jocul [sta are pe dracul ]ntr-]nsul, zise postelnicul Andronache Tuzluc. Auzi acolo! s[ pierd eu zece mii de lei ]ntr-o clipeal[ de ochi? +i unde pui b[taia de piept =i de inim[; unde pui iar[=i acel ]ndemn nebiruit de a tot cere pe pop[ =i zece ochi =i a tot scoate la dodecari din pung[, uit`ndu-te la d`n=ii cum se duc la dracu. Ba s[ m[ ier\i, boierule; banii domniei tale nu s-au dus la dracu, ci ]n pung[ la mine, zise baronul. Tot at`ta face, arhon baroane, zise beizadeaua cu ironie. A=a, a=a! ad[ug[ hatmanul C[r[bu=, cu un r`s ]nghesuit =i prostatic, ca s[ lingu=easc[ pe beizadeaua. C`t ai pierdut, cucoane Andronache? ]ntreb[ treti-logof[t Iordache Zlatonitul, scul`ndu-se de pe sofaua unde =ezuse nemi=cat tot timpul c`t \inuse jocul. Vreo zece mii de lei! r[spunse fanariotul cu nep[sare. Pu\in, foarte pu\in. S[ tr[iasc[ isnafurile =i s[r[cimea! N-ai dec`t s[ sco\i o cerc[tur[1 ]n \ar[ sau s[ dai c`teva volnicii de furat pe la ho\i =i banii ace=tia vor veni la loc ]nzecit!... Bravo, Zlatonitule, bravo! exclam[ beizadeaua b[t`nd din palme =i r`z`nd ca un nebun. Dar bine, m[ria ta, suferi s[ fiu batjocorit de acest nemernic chiar ]naintea m[riei tale? zise postelnicul r[nit la biat[ cinste. De ce te superi, Andronache? Nu vezi c[ el glume=te? 1 Cerc[tura era controlul ce f[cea guvernul, pe acei timpi, contracciilor care luau prin sultan-mezat (licita\ie public[ n. ed.) str`ngerea veniturilor \[rii. Din acea cerc[tur[ ie=ea un r[u foarte mare, c[ci se descopereau abuzuri mari. Contracciii, ca s[ scape de pedeaps[, cump[rau pe cerc[tori, iar banii ce le d[deau ]i adunau tot de la contribuabili. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
113
Dar domnia ta, boier Pingelescule, c`t ai pierdut? ]ntreb[ iar[=i Zlatonitul. Vreo trei mii de lei. A zecea parte din pre\ul cu care ]\i vinzi obi=nuit isc[liturile ce pui pe anaforalele veli\ilor boieri; nu te ]ntrista de aceast[ pierdere, c[ci din mila lui Dumnezeu pricinile se ]nmul\esc din zi ]n zi. Pingelescu plec[ capul ]n jos =i t[cu; dar Zlatonitul se afla ]n verv[ satiric[ =i hot[r`se s[ biciuiasc[ pe to\i f[r[ mil[, c[ci nu trecu mult =i se adres[ c[tre c[minarul Stamate Birlic: Ia spune-ne, arhon c[minare, ai pierdut =i domnia ta ceva? Vreo mie cinci sute de lei; un bagatel. Nu e nimic. O s[ avem vreo c`teva podini lips[ la poduri =i vreo sut[ de oameni cu picioarele scr`ntite1. Dar domnia voastr[, clucer M[turic[ =i paharnice M`n[-Lung[, cum sta\i? Noi am c`=tigat2. Se vede c[ Dumnezeu privegheaz[ asupra v[duvelor =i asupra s[racilor, c[ci de pierdea\i =i voi, apoi negre=it era\i s[ v[ b[ga\i m[turile =i m`inile voastre cele lungi ]n lada s[racilor =i era s[ le lua\i hrana =i ]mbr[c[mintea m[car pe vreo dou[-trei luni. Dar domnia ta, arhon baron Calicevschi, de unde ai venit cu acest joc dr[cesc, care o s[ ne duc[ ]n stare s[ ne pierdem averea, sufletul =i chiar mustrarea de cuget? (...) De ce ai mai venit =i domnia ta s[ ne cufunzi ]n pr[pastia tic[lo=iei prin jocul domniei tale cel s[r[c[cios ca =i numele ce por\i? 1 Veniturile podurilor se vindeau prin mezat =i Stamate Birlic se afla contracciu. Aceste venituri se compuneau din taxe puse asupra tuturor carelor ce intrau ]n Capital[. Carul cu marf[ de lipsc[nie pl[tea bani 240; cel ]nc[rcat cu blane le=e=ti, bani 180; se lua 6 bani de vadra de rachiu; 12 bani pentru vadra de vin; 45 de bani carul cu postav rom`nesc; 30 carul cu piei de miel; 45 carul cu piei de vac[; 60 carul cu bogasiu; 60 carul cu piei de iepuri; 45 carul cu coase; 60 carul cu bra=ovenie; 60 carul cu musuluri de Rumelii; 60 carul de arnici; 45 carul cu aba de Podolia; 30 carul cu aba de tuzluci; 60 carul cu sticle ce vin dinl[untru; 30 carul cu sticle le=e=ti; 60 carul cu postav le=esc; 60 carul cu l`n[ de oaie; 60 carul cu l`n[ de capr[; 60 carul cu aram[ lucrat[; 30 carul cu fier; 120 carul cu butii de vin, fie m[n[stiresc ori boieresc sau \[r[nesc. (n. N. F.) 2 Ace=ti doi boieri se aflau casieri la cutia de milostenie. (n. N. F.)
8
Ciocoii vechi =i noi
114
Nicolae Filimon
Ei! ei! nebunule, te-ai trecut! zise beizadeaua atins de vorbele cele aspre ale Zlatonitului. Nu, m[ria ta, nu m-am trecut =i nu pot s[ tac, c[ci sunt rom`n =i v[d de acum unde o s[ ne duc[ jocul muscalului acestuia. Boierimea \[rii, at`t de iubit[ de norod pentru faptele ei cele frumoase, fiii acelor st`lpi ai \[rii care au jertfit avu\ia =i =i-au dat chiar via\a pentru \ar[, o s[ ajung[ s[ v`nd[ mere pe pod ca precupe\ii, iar cei mai slabi dintre d`n=ii o s[-=i piard[ cinstea =i sufletul, v`nz`ndu-se la cei ce le vor da bani de cheltuial[ la neavere! Da, boierilor, jocul acesta o s[ v[ piard[... Mu=c[turile Zlatonitului ar fi mers mult mai departe, dac[ ]n momentul c`nd voia s[ re]nceap[ n-ar fi intrat P[turic[, invit`nd pe musafiri la mas[. Beizadeaua se ]ndrept[ c[tre camera de m`ncare, urmat de to\i ceilal\i musafiri, se puse la mas[ =i to\i ]ncepur[ a gusta din bucatele cele delicate ale grecului =i a bea din vinurile cele mai alese ale \[rii. Dar c`nd ajunser[ la fripturi =i poame, ]ncepur[ l[utarii a c`nta cele mai frumoase =i mai patetice c`ntece de mas[1. To\i oaspe\ii ascultau pe l[utari cu mai mult[ sau mai pu\in[ b[gare de seam[; numai Caragea =i hatmanul C[r[bu= p[reau mai agita\i dec`t to\i ceilal\i. Aceasta se vedea din mi=c[rile capului, din alterarea fe\ei =i mai cu seam[ din desele oft[ri ce ie=eau din piepturile lor. Vinul cel t[m`ios de Cern[te=ti, turnat necontenit ]n g`tlejul boierilor, ]ncepu s[-=i fac[ efectul s[u. Oaspe\ii no=tri, care p`n[ aci m`ncau =i beau lini=ti\i ca cei =apte filozofi ai Eladei, prinser[ la limb[ =i devenir[ mai zgomoto=i dec`t nem\ii cei be\i. Respectul ce aveau asupra beizadelei mai sl[bise; unii c`ntau, al\ii ]ndemnau pe baronul Calicevschi s[ ]nceap[ iar[=i minunatul joc care cu pu\in mai ]nainte le u=urase pungile; numai beizadeaua =edea lini=tit =i din c`nd ]n c`nd arunca c`te o vorb[ de spirit ]n 1 Pe atunci, muzica rom`n[ se compunea din arii de joc =i arii de delectare, numite c`ntece de mas[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
115
socoteala bie\ilor oaspe\i, care, cu toat[ ame\eala vinului, erau sili\i s[ sufere, tem`ndu-se de a nu trage asupr[-le urgia domneasc[. }n fine cina se termin[ =i musafirii p[r[sir[ casa. Postelnicul Andronache, dup[ ce dete c`teva instruc\iuni lui P[turic[, se puse =i el ]n sanie =i se duse la chera Duduca. Capitolul XVI F{-TE OM DE LUMEA NOU{, S{ FURI CLO+CA DE PE OU{! S[ p[r[sim partea de sus a caselor postelnicului, c[ci nu mai are nici un interes pentru lectorii no=tri, =i s[ ne cobor`m ]n partea de jos, sau mai bine ]n beciuri, ca s[ vedem ce face Dinu P[turic[. Acest ambi\ios ciocoi, nevoind a se l[sa nicidecum mai jos dec`t st[p`nul s[u, preg[tise =i el o cin[, la care invitase pe c`\iva din cei mai de aproape amici ai s[i. Camera ]n care d[dea el osp[\ul era ]mpodobit[ cu dou[ paturi turce=ti ]nfundate, peste care erau puse saltele de l`n[ acoperite cu chilimuri v[rgate de Idirné (Adrianopole), cusute pe margini cu ciucuri de bumbac alb; pe l`ng[ pere\i erau puse perne ]mbr[cate cu cit tocat1; prin unghiurile acestor paturi erau a=ezate perni\e mici umplute cu puf, pe ale c[rora fe\e albe de batist[ se vedeau mai multe arabescuri cusute cu fir de m[tase, iar pe una dintr-]nsele, erau cusu\i doi amora=i, \in`nd ]n m`ini o ghirland[ de flori, ]n al c[reia mijloc era o inim[ p[truns[ de dou[ s[ge\i =i inscrip\ia aceasta: MÓ m¹ xecn¡V!1. Zidul de l`ng[ pat era acoperit cu un covor de Brussa, pe care stau sp`nzurate ]n cuie o pu=c[ arn[u\easc[ ghintuit[, legat[ la ma=in[ cu o sangulie cusut[ cu fir, =i dou[ perechi pistoale b[gate ]n tocuri de piele, ornate tot cu fir. Mai ]n jos, tot pe acel perete 1 2
Cel mai scump cit de pe atunci. (n. N. F.) Nu m[ uita. (gr.).
CUPRINS
116
Nicolae Filimon
erau at`rnate dou[ s[bii turce=ti cu m`nerele de sidef, iar ]n mijlocul lor era a=ezat un cauc oltenesc de h`r=ie neagr[ de miel, al c[rui fund era cusut cu fir de cel bun peste postav ro=u =i l[sa s[ at`rne ]n jos o fund[ de fir lucrat[ cu mare gust. Cele dou[ ferestre dinspre uli\[ erau ]mpodobite cu mai multe glastre de flori, printre care se deosebeau mai ales: maghirani, trandafiri =i c`\iva endri=aimi, ce umpleau atmosfera camerei de un miros nu a=a pl[cut, c`t era de p[trunz[tor. Pe l`ng[ pere\i erau puse ]n r`nd c`teva scaune de Bra=ov vopsite =i un sipet mare, legat ]n bande de fier alb peste piele de c[prioar[ albastr[. La o ]n[l\ime oarecare a unuia din pere\i era un dulap mic, s[pat ]n zid, ]n care se afla depus[ mica bibliotec[ a ciocoiului, compus[ din c`teva c[r\i grece=ti =i rom`ne=ti, printre care figurau: Proorocia lui Agatanghel, Filozoful Sintipa, Alexandria, Tilu Buhoglind[ =i alte capete d-opere ale literaturii na\ionale de pe atunci, c[r\i glume\e care, prin anecdote de spirit =i pove\e filozofice, f[cea petrecerea favorit[ a poporului. Masa de m`ncare era a=ezat[ ]ntre dou[ paturi =i ]mprejurat[ cu scaunele pe care erau s[ =ad[ onorabilii oaspe\i ai lui P[turic[. Pe mas[ erau r`nduite o mul\ime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinat[ de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupui\i, sardele muiate ]n untdelemn de Mitilene amestecat cu piper =i zeam[ de l[m`i de Messina, m[sline dulci de Tessalia, gr[m[dite ]n form[ piramidal[, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole; nimic din delicatesele gastronomice ale Orientului nu lipsea pe masa ciocoiului, mai ]mpodobit[ chiar dec`t a st[p`nului s[u. Toate aceste mezelicuri erau a=ezate dup[ o regul[ militar[, av`nd la fiecare distan\[ de dou[ palme c`te o caraf[ cu vin galben de Dr[g[=ani, cu pelin ro=u din viile m[n[stirii Bistri\a =i cu vinuri orientale de diferite culori =i gusturi, f[r[ a lipsi paporni\ele1 cu anason de Chio =i cu mastic[ de 1
Paporni\e butii ]mbr[cate cu papur[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
117
Corint. }n fine, P[turic[ luase dispozi\iuni ca oaspe\ii s[i s[ nu cerce cea mai mic[ lips[ ]ntru ]ndeplinirea gustului lor rafinat. Dac[ cineva ar fi v[zut luxul ce domnea la masa postelnicului =i la a v[tafului s[u de curte, f[r[ ]ndoial[ s-ar fi convins c[ osp[\ul slugii ]ntrecea ]n toate pe al st[p`nului =i, dac[ s-ar fi g`ndit mai serios la mizeriile acelor timpi de trist[ memorie, ar fi zis, ]mpreun[ cu noi, c[ fanariotul n-avea de ce s[ se pl`ng[ pentru pagubele ce-i f[cea v[taful s[u de curte, c[ci banii ce se cheltuiau ]n aceste ospe\e nu erau ai s[i, ci ai s[racilor =i ai v[duvelor c[zu\i victim[ nesa\ului s[u de averi. }ntre oaspe\ii de c[petenie invita\i de P[turic[ figurau: Tudor Ciol[nescu, v[taful de curte al banului Grigore B...; Neagu Chioftea de la banul Constantin B[l...; Zamfir Plosc[ de la Isaac R...; Vlad Boroboa\[ de la F... =i al\i mai mul\i, ale=i ]ntre corifeii ciocoismului =i ai ho\om[niilor bucure=tene de pe atunci. Dup[ ce se duser[ musafirii postelnicului pe la casele lor =i el la amanta sa, P[turic[ se cobor] ]n od[ile de jos =i se puse la mas[ cu prietenii s[i. Patru \ig[na=i, curat ]mbr[ca\i, aduceau bucate la mas[, =i dou[ \igance tinere =i frumu=ele erau ]ns[rcinate a turna prin pahare nectarul care, de la c[derea zeilor din Olimp ]ncoace, a luat prozaicele nume de vin =i rachiu. Una dintr-aceste dou[ copile lu[ de pe mas[ o paporni\[ cu anason =i, umpl`nd mai multe feligene, dete fiec[ruia din oaspe\i c`te unul. Oaspe\ii, sorbind rachiul, c[zur[ pe farfuriile cu mezelicuri precum cad l[custele peste holdele plugarilor. Dinu P[turic[ observ[ aceasta =i, cu o oarecare ner[bdare, ]n calitatea sa de osp[t[tor, strig[ cu un glas ascu\it =i obraznic: Aduce\i ciorb[, bre! Numaidec`t, cucona=ule! r[spunser[ \ig[na=ii, plec`nd to\i deodat[ ca s[ arate mai mult zel. Dup[ c`teva minute ei puser[ pe mas[ un castron colosal plin cu ciorb[ de =tiuc[ fiart[ ]n zeam[ de varz[ cu hrean; pe urm[ aduseser[ dou[ farfurii lunguie\e cu mihal\i
118
Nicolae Filimon
=i p[str[vi rasol, muia\i ]n o\et =i untdelemn; aduser[ mai multe vase de cositor pline cu iahnii, cu plachii, cu morun g[tit ]n m[sline =i foi de dafin, cu crapi umplu\i cu stafide =i coconare =i alte felurite m`nc[ri care se ziceau ]n vechime bucate cu cheltuial[. Vinul, asemenea, curgea f[r[ ]ncetare din pahare =i aluneca pe g`tul ciocoilor care, la fiecare de=ertare de pahar, strigau: S[ tr[iasc[ nenea P[turic[! Numai Vlad Boroboa\[ sta trist =i t[cut. Da ce, m[ Boroboa\[, de ce stai bosumflat? Ori \i s-au ]necat niscaiva cor[bii cu marf[? zise Neagu Chioftea, cel mai zgomotos dintre to\i oaspe\ii. Parc[ e=ti o mireas[, ad[ug[ Tudor Ciol[nescu. }nchin[ cu noi, bre! F[-te om de lumea nou[, s[ furi clo=ca de pe ou[! ziser[ to\i ciocoii deodat[. Ei bine r[spunse Boroboa\[ umple\i-mi un pahar s[ ]nchin =i eu cu voi! Paharul se umplu =i se dete ]n m`na lui Boroboa\[, care, ridic`ndu-l ]n sus, zise: }n s[n[tatea s[racilor \[rani, c[rora le d[m fum de ardei =i le punem fierul ro=u pe piept, ca s[ le lu[m b[ni=orii din pung[! S[ tr[iasc[ v[duvele =i copiii cei s[rmani, c[rora le lu[m p`inea din gur[, ca s[ m`nc[m noi, [=tia, pe=te de |arigrad, halvale de Idirné =i s[ bem vin chipriotic!... }n s[n[tatea \[rii ]ntregi, pe care am l[sat-o ]n sap[ de lemn!... Zic`nd aceste cuvinte, tr`nti paharul pe mas[ =i c[zu iar[=i ]n cuget[rile sale de mai nainte. Toastul lui Vlad Boroboa\[ =i am[r[ciunea cu care el pronun\[ vivatul s[u cel sinistru f[cur[ ]n inima ciocoilor tot acea impresiune ce f[cu odinioar[ literele de foc regelui Babiloniei, Baltazar, =i oaspe\ilor s[i cei desfr`na\i. V[tafii de curte se uitau unul la altul cu ni=te priviri sperioase, ce dovedeau ]ndestul c`t de adev[rate erau cele zise de Boroboa\[. Numai Dinu P[turic[ ascult[ acest strig[t al mustr[rii de con=tiin\[
Ciocoii vechi =i noi
119
f[r[ ca s[ se tulbure c`tu=i de pu\in; ba ]nc[ el arunc[ asupra lui Boroboa\[ o privire dispre\uitoare =i, d`nd ]ntr-un r`s sardonic, curm[ t[cerea cu aceste cuvinte: Cinsti\i boieri! Nu v[ sinorisi\i lui Boroboa\[, c[ci este cam nebun, s[rmanul. Cine =tie ce bab[ l-a obrocit1. S[ bem, fra\ilor, =i s[ l[s[m pe Boroboa\[ s[ spuie la cazanii c`t va voi. Apoi ]ntorc`ndu-se c[tre slugi: Aduce\i, bre, vin t[m`ios de Cern[te=ti. +i de cel de Dr[g[=ani! ad[ugar[ ceilal\i. Sticlele se ]mplur[ cu t[m`ioas[ ]ntr-o clip[ =i veselia ren[scu ]n s`nul oaspe\ilor ame\i\i de b[uturi =i ]mbuiba\i de grasele m`nc[ri orientale. Aceast[ cin[, compus[ toat[ din pl[ceri de contraband[, \inuse c`teva ore =i, cu tot vinul ce se b[use, nici unul dintre ciocoi nu se ]mb[tase des[v`r=it; ei ajunser[ numai la gradul acela al be\iei c`nd omul devine vesel =i spune adev[rul f[r[ rezerv[. Astfel dar, unii vorbeau, al\ii c`ntau, lovindu-se unii pe al\ii ]n glum[ cu gloan\e de p`ine; numai Vlad Boroboa\[ sta cufundat ]n ni=te cuget[ri sinistre, pe care le ]ntrerupea c`teodat[ cu un sur`s amarnic. Dinu P[turic[, ce-l privea cu o v[dit[ nemul\umire, observ`nd c[ acea be\ie trist[ a oaspelui s[u putea s[ influen\eze mai tare asupra celorlal\i =i s[ st`njeneasc[ libera explozie a veseliei lor, se scul[ ]n sf`r=it strig`nd: Ei bine, boieri, v[ v[d cam pe g`nduri; eu v-am chemat aci ca s[ ne veselim, iar nu ca s[ punem cenu=[ ]n cap =i s[ ne pl`ngem p[catele ca prorocul Iona din Scriptur[! N-ave\i bucate? N-ave\i vin? De ce dar sta\i ca ni=te curci plouate? Mai aduce\i, bre, marinat[ de barbuni =i vin de Tenedos, s[ ne veselim c`t ne umbl[ moara, c[ destul ne vom poc[i la b[tr`ne\e. Iar tu, cobe rea, du-te de f[ cazanii la biseric[, iar nu ]n casa mea!... Auzit-ai tu? 1
A obroci, dup[ limba poporului de-atunci =i chiar de ast[zi, este a fermeca, a ]ndobitoci. (n. N. F.)
120
Nicolae Filimon
Bravo, nene P[turic[, ai dreptate! S[ se duc[ la dracu acest d[sc[leci care ne-a stricat cheful cu iticaua lui. Da, la dracul! exclamar[ to\i deodat[. Iar noi s[ ne veselim ca ni=te oameni de isprav[, adause P[turic[. +i s[ vorbim de trebu=oarele noastre, r[spunse Neagu Chioftea, curm`ndu-i vorba. +ti\i, boieri, c[ am cam ajuns la vremea de apoi. Pare-mi-se c[ st[p`nii no=tri au cam b[gat de seam[ c[ le m`nc[m st[rile =i s-au pus pe economie. Alte d[\i, c`nd le ]nf[\i=ai catastihul, nici c[ se uitau pe d`nsul =i-\i umpleau m`na de rubiele; iar acum te \ine c`te trei-patru ceasuri ]n picioare =i te descoase din toate ]ncheieturile ca pe ho\ii de cai. Bine v[ face, cioc`rlanilor! zise P[turic[ r`z`nd. Ce-ai zis? ]ntreb[ Neagu Chioftea cu mirare. Am zis c[ v[ face foarte bine, c[ci nu =ti\i s[ fura\i. Noi nu =tim s[ fur[m? observ[ Chioftea cu un z`mbet de ironie. Da, da, voi! replic[ cu siguran\[. Sunte\i ni=te bojogari1. Dac[ este a=a, apoi ]nva\[-ne tu meserie. Bucuros. Ia spune\i-mi, boieri dumneavoastr[, a\i citit vreodat[ cartea numit[ Floarea darurilor? Nici n-am auzit vorbindu-se de d`nsa. Ave\i dreptate, nu s-a t[lm[cit ]nc[ ]n limba rom`neasc[ =i voi abia =ti\i s[ citi\i rom`ne=te. Asculta\i dar =i pricepe\i. }n acea carte este o istorioar[ plin[ de noim[, care ]ncepe cam a=a: A fost odat[ un ]mp[rat de la Hindiile r[s[ritului sau de prin |ara Sac`zului2. Acel ]mp[rat avea =aptezeci =i cinci de copii, tot unu =i unu. Ajung`nd ]ns[ la ad`nci b[tr`ne\e, el chem[ pe fiul s[u cel mare =i-i zise s[ fac[ un snop de =aptezeci =i cinci de nuiele =i s[-l aduc[ ]naintea sa. Porunca se ]ndeplini ]ntr-o clip[. }mp[ratul chem[ atunci pe to\i fiii s[i =i le zise: Eu am ]mb[tr`nit =i peste pu\in o s[ 1 2
Bojogari ho\i pro=ti. (n. N. F.) |ara Sac`zului insula Chio. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
121
mor; a= voi ]ns[ ca, ]naintea mor\ii mele, s[ las ]ntinsa mea ]mp[r[\ie aceluia dintre voi care se va dovedi mai tare =i mai priceput. Hot[r[sc dar ca acela care din voi va putea s[ rup[ deodat[ aceast[ leg[tur[ de nuiele, acela s[ ia ]mp[r[\ia dup[ moartea mea! Feciorii de ]mp[rat se privir[ mai ]nt`i unii pe al\ii cu mirare =i apoi se cercar[ pe r`nd =i fiecare ]n parte s[ rup[ leg[tura de nuiele, dar nici unul nu putu. }mp[ratul ]i privi r`z`nd =i le zise: Dac[ nu le pute\i rupe deodat[ pe toate, apoi rupe\i-le c`te una ]n parte. Copiii se supuser[ la noua porunc[ a tat[lui lor =i ]n pu\in[ vreme toate nuielele fur[ rupte. Asculta\i, dragii mei copii adause atunci ]mp[ratul acest snop de nuiele sunte\i voi; dac[ ve\i r[m`ne uni\i dup[ moartea mea, nimeni nu v[ va birui; iar dac[ v[ ve\i desp[r\i, va veni vr[jma=ul =i va face din voi ceea ce f[cur[\i dinaintea mea cu aceste nuiele. P[turic[ se opri aci =i, privind c`teva momente pe tovar[=ii s[i cu ochi p[trunz[tori, ]i ]ntreb[: Ei bine, boieri domnia voastr[, cum vi se pare aceast[ istorioar[? Foarte fromoas[, ce e dreptul, dar n-are a face nimic cu necazurile noastre, r[spunse Chioftea. V[ ]n=ela\i, fra\ii mei, adaose P[turic[ cu un aer de superioritate. Dac[ voi a\i fi urmat paradigma acestei istorioare, nu era\i s[ v[ pl`nge\i acum c[ st[p`nii vo=tri v-au prins cu ocaua mic[. Ei bine, ]nva\[-ne tu ce s[ facem. S[ v[ ]nv[\, c[ci, uite, sunte\i pro=ti ca ni=te b[ie\i lua\i de procopseal[. Voi v[ aduna\i ]n toate zilele la cafeneaua de la Dorob[n\ie. A=a este, ori ba? Spune\i! Ba a=a. Ne adun[m ]n toate zilele, precum zici. Ar fi de mare folos pentru voi ca, ]nainte de a p[r[si cafeneaua, s[ pune\i nart1 la toate lucrurile ce ve\i t`rgui, ca s[ =tie fiecare din voi c`t are s[ ]ncarce la socoteal[. 1 Din vechime =i p`n[ la Regulament, carnea, p`inea =i lum`n[rile se vindeau la contraccii cu apalt (luare ]n arend[, n. ed.) =i se ]nsemna ]n contract pre\ul fix, =i c`\i din
122
Nicolae Filimon
Vorbe=te mai deslu=it, c[ nu te ]n\elegem! Iat[ ce voi s[ v[ zic: s[ ne ]nchipuim c[ pentru curtea unuia dintre st[p`nii vo=tri se cump[r[ c`te dou[zeci =i cinci oca de carne pe zi. Ei bine, pre\ul nu po\i s[-l ]ncarci, c[ci carnea este cu nart (pre\ fix); dar po\i s[ ]ncarci la suma ocalelor, cump[r`nd mai pu\ine =i trec`nd la socoteal[ mai multe. Cu p`inea faci tot a=a. V`natul =i p[s[rile nu au nart: curcanul se vinde un leu, pune-l un leu =i =aptezeci de parale; g`sca ipac (idem); g[ina =i ra\a se v`nd c`te o lei\[, pune-le c`te un leu =i cinci. De la untdelemn, zah[r, cafea, tutun, poame =i chiar de la zarzavat pute\i s[ v[ folosi\i ]n dou[ feluri, adic[ ad[ug`nd la suma ocalelor =i la pre\... Fleacuri, nene P[turic[, fleacuri! Din aceste nimicuri cineva abia ]=i scoate zilnicele cheltuieli. Nou[, m[ rog dumitale bun, ne trebuie bani mul\i, st[ri mari, ca s[ sc[p[m de slug[rie. +i cuteza\i voi s[ numi\i nimicuri cheltuiala cuiniei, acel izvor nesecat din care un om cuminte poate ]n scurt timp s[ fac[ stare mare? Bree! Da pro=ti mai sunte\i!... S[ v[ fac o socoteal[ cu tahmin (aproximativ[), ca s[ vede\i c`t de mult v[ am[gi\i. F[-o, nene Dinule, s[ vedem ce bazaconii sunt acestea ce ne tot spui. Cioar[, adu c[lim[ri =i h`rtie! La aceste cuvinte, un \igan ce dormita l`ng[ sob[ se scul[ repede =i aduse numaidec`t h`rtie =i o pereche c[lim[ri de argint cu coad[. P[turic[ deschise coada c[lim[rilor, scoase un condei de pan[ de curc[ cu felurimi de flori f[cute dintr-]nsul =i, dup[ ce dete pe \igan afar[, urm[ ]ntr-astfel: Ei bine, boieri, fi\i cu b[gare de seam[, c[ am s[ v[ fac o m[celari sau brutari se dovedeau c[ v`nd cu c`ntare str`mbe sau articole proaste se d[deau prin t`rg =i se \intuiau de urechi pe la r[sp`ntii. S[ explic[m acum ce ]nseamn[ darea prin t`rg. Aceast[ tortur[ se urma astfel: culpabilul era dezbr[cat p`n[ la br`u; m`inile ]i erau legate cu o funie de care ]l tr[gea un arn[ut al sp[t[riei, pe c`nd altul ]l lovea cu nuiaua peste spate, strig`nd tare: Cine va face ca d`nsul, ca d`nsul s[ pa\[, =i astfel ]l plimba prin tot ora=ul. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
123
socoteal[ cu tahmin, ca s[ vede\i c[ vorba mea e vorb[; =i ca s[ nu zice\i c[ m[resc sumele, voi ]ncepe chiar de la casa st[p`nului meu. A=adar scriu aci: FOAIE DE SOCOTEAL{ A CUR|II MARELUI POSTELNIC A. TUZLUC Luni, ian. ]n 8, 1817 (bun[oar[) Treizeci oca carne, c`te 10 parale ocaua fac Dou[zeci pitu=ti pentru mas[ ................... Morcovi, p[trunjel, ceap[, f[in[, orez =i piper Cirivi= ...................................................... Enibahar =i alte mirodenii ....................... Doi curcani .............................................. Cinci claponi ........................................... Patru limbi afumate ................................. +ase ghiudeni .......................................... Zece licurini ............................................ Sardele .................................................... Icre negre de taigan ................................. Arpagic =i usturoi pentru stufat ................ Ap[ de Filaret pentru boieri ..................... Ap[ de g`rl[ pentru slugi ........................ Stafide =i coconari ................................... Ou[ pentru ochiuri =i jum[ri ................... Sare ......................................................... O\et ......................................................... Struguri =i mere cre\e=ti ........................... Varz[ pentru calabal`c2 ........................... Imiclicul oamenilor3 ................................ Fac peste tot cheltui\i ............................... S[ sc[dem cheltuiala cea dreapt[ din cea ]nc[rcat[ ........................................................ R[m`ne c`=tig curat ................................ 1
Socoteala dreapt[ talere 5 1 2 2 3 5 4 6 5 4 6 1 1 2 2 1 1 2 1 3 57
bani
30 30
12 30
72
Socoteala ]nc[rcat[ talere 7 1 3 3 1 6 7 6 8 7 6 8 1 1 3 3 1
bani 601
1 3 1 4
60 60 60 30 60 30 60 18 30 30 60
87
18
57
72
29
46
Aci ]nc[rc[tura vine de la ocale. (n. N. F.) Se ]n\elege slugile peste tot. (n. N. F.) 3 Imiclicul este por\ia de p`ine ce se d[ fiec[rei slugi pentru o zi. (n. N. F.) 2
90 90
124
Nicolae Filimon
S[ ]nmul\im acum acest c`=tig cu zilele anului =i ve\i vedea c[ d[ o sum[ de talere 10. 785, bani 90. Aceast[ sum[ vine numai de la cuinie; dar unde pune\i, domnia voastr[, ]mbr[catul \iganilor, cump[r[toarea orzului, a f`nului, a c[rbunilor, a lemnelor =i altele mai multe de felul acesta, care aduc pe an al\i opt sau zece mii de lei cel pu\in? Toate aceste gheliruri, le =tim, sunt bune, nu t[g[duim, dar vin cu \`r`ita. Noi voim s[ ne ar[\i vreun mijloc prin care s[ c`=tig[m sume mari ]n pu\in timp, ca s[ ne cump[r[m mo=ii =i acareturi, s[ ne facem =i noi boieri ca st[p`nii no=tri. Eu v-am ar[tat mijloacele cele mai lesnicioase; afla\i voi altele mai bune. +i ce am putea s[ n[scocim noi mai mult dec`t tine, care =tii c`te ]n lume =i ]n soare? M[ lingu=i\i, ho\omanilor; dar fiindc[ am ]nceput, cat[ s[ =i sf`r=esc. Asculta\i! Voi =ti\i, ca =i mine, c[ boierii no=tri tr[iesc ]n desfr`n[ri =i se \in numai de zavistii (intrigi), ca s[ dea pe domni jos de pe scaun, crez`nd c[ cei noi, ce vor veni, ]i vor pune ]n trebi mai mari sau le vor da \ara pe m`n[, ca s-o smulg[ =i mai tare, iar la averile lor, r[mase de la p[rin\i, nici c[ se g`ndesc. Ei au mo=ii =i nu le cunosc hotarele, nici venitul ce poate s[ dea pe tot anul. Au vii, f[r[ s[ le =tie num[rul pogoanelor; au zalhanale, hele=teie, livezi de pomi =i c`te altele de felul acesta, pe care le arendeaz[ pe nimic; iar arenda=ii, nemul\umi\i cu un c`=tig de sut[ la sut[, scot din spinarea \[ranilor, d[rap`n[ p[durile =i acareturile mo=iilor, ba de multe ori ]nstr[ineaz[ chiar din p[m`ntul mo=iei. Toate acestea, boeri domnia voastr[, sunt o comoar[ nesecat[, din care un v[taf de curte i=chiuzar poate, ]n scurt[ vreme, s[ ajung[ bogat ca Iov din Biblie. +i ce trebuie s[ fac[ el, ca s[ se foloseasc[ din toate acestea? ]ntrebar[ to\i ciocoii deodat[, complet`ndu-se ]n dezvolt[rile ce da P[turic[ cu at`ta elocin\[. Nimic, de tot nimic! r[spunse Dinu P[turic[ r[sucindu-=i musta\a =i sur`z`nd cu m`ndrie.
Ciocoii vechi =i noi
125
Nu te ]n\elegem. L[sa\i-m[ s[ ispr[vesc =i ve\i ]n\elege. C`nd se apropie vremea arenduirii mo=iilor, ]n\elege\i-v[ mai ]nt`i cu arenda=ul cel vechi. Spune\i-i c[ pe toat[ ziua vin c`te doi-trei mu=terii ca s[ ia mo=iile ]n arend[ ]ndoit =i c[ numai din pricina priete=ugului ]i goni\i pe to\i; scoate\i chiar mu=terii mincino=i =i ve\i vedea cum o s[-=i deschid[ grecul punga =i o s[ verse ]ntr-a voastr[. Osebit de aceasta sunt isp[=aniile de p[duri, facere de hanuri, mori =i altele mai multe, din care a\i putea s[ c`=tiga\i sume ]nsemnate, numai s[ =ti\i s[ pip[i\i lucrul cumsecade. A=a, dragii mei, trebuie ca fiecare dintre voi s[ se fac[ om de lumea nou[, ca s[ =tie a fura clo=ca de pe ou[! Capitolul XVII MUZICA +I COREGRAFIA }N TIMPUL LUI CARAGEA Pe c`nd P[turic[ se ocupa cu predarea acestei lec\ii, deodat[ se auzi r[sun`nd ]n spa\ioasa anticamer[ amestecul unor sunete ascu\ite =i ]ng`nate; o pereche de l[utari ]ncepuse a c`nta din gur[ =i din viori melodia adaptat[ pe versurile urm[toare: Cine la amor nu crede, N-ar mai c[lca iarb[ verde; S[ calce tot f`n uscat, ................ =i pe la timpi se auzea c`te un oftat. Pun prinsoare c[ este diavolul de Necul[i\[, ziser[ unii din oaspe\i. El trebuie s[ fie! +i ciocoii alergar[ c[tre u=[, ca s[ primeasc[ pe confratele lor.
CUPRINS
126
Nicolae Filimon
Ei nu se ]n=elau, c[ci abia ce deschiser[ u=a, ei v[zur[ pe Necul[i\[, v[taful de la arma= M..., sosind vesel ]n fruntea l[utarilor. Nenea Necul[i\[! exclamar[ to\i. Eu, bre! =i cu mine! Ce g`ndea\i voi c-o s[ sc[pa\i de mine? Unde e procopsitul de Dinu s[-i mul\umesc de cinste? }\i cer de o mie de ori iert[ciune c[ nu te-am proscalisit la mas[; sunt vinovat, ce e drept; dar m-am g`ndit c[ ave\i ziafet pentru cuconul Andrei de la domnia voastr[ =i credeam c[ n-o s[ po\i veni. Nu este nimic. Porunce=te tu numai s[-mi aduc[ =i mie de m`ncat =i de b[ut. La un semnal al lui P[turic[, masa se umplu din nou de bucate =i de vinuri proaspete. V[taful arma=ului ]ncepu s[ bea =i s[ m[n`nce cu o mare poft[, iar dup[ ce se cam ame\i =i d`nsul, ]ncepu s[ vorbeasc[ =i verzi =i uscate. +ti\i voi una, bre? zise el. A dat norocul peste mine. Boierul a hot[r`t s[-=i fac[ case noi =i m-a ]ns[rcinat pe mine cu str`ngerea celor trebuincioase pentru zidire. Ei! =i ce iese de-acolo? zise P[turic[ cu un aer de invidie. Tocmai tu mi-o zici aceasta? Ai uitat oare parimia grecului: TriV ept¡ e±osh »na, p¦r esÒ, dÅV me em¸na.1 He, he! Unul e Necul[i\[, nu sunt doi. O s[-mi fac o pereche de case s[ le ]ntreac[ pe ale arma=ului; saraiuri, bre, nu glum[! S[-\i ajute Dumnezeu! ziser[ ciocoii. A=a s[ fie! De-aceea am =i gust de veselie. Am venit aci ca s[ petrecem; aide\i dar s[ tragem un dans d-ale t[t[re=ti, ad[ug[ Necul[i\[ sug`nd un pahar cu vin. La hor[! repet[ cu zgomot adunarea ]ntreag[. P[turic[ chem[ pe un \igan =i, dup[ ce-i =opti c`teva cuvinte la ureche, intr[ =i el ]n hora ce se =i ]ncepuse. 1 De trei ori =apte fac dou[zeci =i unu; mie dou[zeci =i \ie s[-\i dau una. Astfel se traducea acest text grecesc ]n timpul lui Caragea. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
127
Era foarte curios lucru a vedea pe ciocoii no=tri cu pulpanele antereilor ridicate ]n br`u, ca s[ lase picioarelor libertate de a lucra dup[ cerin\ele jocului; cu ceac=iri ro=ii, cu me=i =i papuci galbeni; ]ncin=i cu taclite a=ezate astfel ]nc`t le acoperea p`ntecele =i o parte din piept; cu fermenele de postav de diferite fe\e, l[sate pe spate, ra=i la cap =i cu fesurile puse cam pe ceaf[; era curios lucru, zicem, a privi efectul grotesc al acestor costume dizgra\ioase, mai ales c[ poza juc[torilor pleca\i cam pe spate =i aerul lor de gravitate ]n dans ]i f[ceau cu mult mai ridicoli de ceea ce erau ]n realitate. Vinul, vorba =i ]n cele din urm[ sunetele l[utarilor de=teptase ]n oaspe\ii lui P[turic[ un gust de petreceri, care nu poate fi niciodat[ complet c`nd ]n mijlocul b[rba\ilor lipse=te femeia, cea mai pl[cut[ dezmierdare ]n asemenea cazuri. Petrecerea f[r[ femei este ca nunta f[r[ l[utari! zice Chioftea, cu o aprindere ce se vedea r[sp`ndit[ ]n tr[s[turile fe\ei sale. Da! da!... Ne trebuie papuci ro=ii! adauser[ ceilal\i. Las c-am luat eu m[suri =i pentru aceasta, r[spunse P[turic[. A=a este, dar noi vrem lucru bun, iar nu t[lani\e din Scaune1. T[ce\i c-au s[ ne vie tot pui=ori ale=i. Arghira, Rozolina, Calmuca2... Bravo, nene P[turic[! S[ tr[ie=ti c`t turnul Col\ii! Nu trecu mult =i se auzi un zgomot de tr[sur[ ]n curte. P[turic[ ascult[ cu aten\ie =i, ]ncredin\`ndu-se bine, zise cu enfaz ciocoilor: Iat[, boieri domnia voastr[, vin =i chiramele3 =i, ca s[ nu r[m`n mai jos dec`t nenea Necul[i\[, v-am adus =i muzica nem\easc[. Aferim, nene P[turic[! Tu nu faci lucrurile pe jum[tate. 1 Pe timpul acela, =i chiar mai ]n urm[, se numeau t[lani\e femeile cele mai degradate =i mai ordinare; mahalaua Scaunelor era cartierul femeilor de felul acesta. (n. N. F.) 2 Acestea erau Aspaziile =i Ninon de Lenclos din timpii lui Caragea; mai cu seam[ Arghira, prin rara ei frumuse\e, devenise un ac magnetic, care tr[gea la sine pe to\i junii; unii sus\in c[ chiar domnitorul Caragea ]i da vizite secrete. (n. N. F.) 3 Chiramo pe rom`ne=te ]nseamn[: doamna mea, cucoana mea; la ]nmul\it: chiramele, adic[ cucoanele sau doamnele. (n. N. F.)
128
Nicolae Filimon
U=a camerei se deschise =i intrar[ mai ]nt`i trei femei ]mbrobodite la cap cu tulpanuri albe =i ]nf[=urate cu ni=te scurteici c[ptu=ite cu blan[, ca s[ poat[ ]nvinge asprimea gerului. Aceste femei, dup[ ce salutar[ pe ciocoi =i schimbar[ cu d`n=ii c`teva glume, ]=i scoaser[ bl[nile =i-=i descoperir[ capetele. Sco\`nd acele ]mbrobodeli ce le dau ]nf[\i=area unor femei ie=ite din haremurile turce=ti, ele r[maser[ cu fe\ele astfel precum le f[cuse Dumnezeu, adic[ tinere =i pl[cute ca ale unor z`ne. Arghira, cea mai frumoas[ din toate, purta o rochie de m[t[s[rie ca arderea Moschii, cu trei r`nduri de mangeturi pe poale, cu m`necile str`mte =i cu pieptul ]nchis. Era ]ncins[ cu un colan1 de canav[\ ro=u, cu paftale mici de aur; la g`t avea un =imizet cusut la ciur; capul ]l avea acoperit cu un fes alb cu fund[ de m[tase neagr[ =i legat cu o sangulie alb[ cusut[ cu fir, ale c[rui c[p[t`ie, ]nnodate la partea dreapt[ a capului, formau o floare de o form[ original[; picioarele ]i erau ]nc[l\ate cu ciorapi de Lipsca, foarte albi =i pantofi de saftian negru cu funde ro=ii de m[tase; la g`t avea =i trei =iruri de m[rgean ales, iar la urechi at`rnau o pereche de cercei lucra\i ]n aur =i diamante; pe deasupra tuturor ve=mintelor purta o fermen[ de catifea neagr[, scurt[ p`n[ la talie =i cusut[ cu fir ]n mang[. Calmuca era ]mbr[cat[ mai tot asemenea, cu deosebire numai c[ avea capul gol =i dou[ coade pe spate ca fetele mari; iar Rozolina, credincioas[ tradi\iunilor patriei sale, purta costumul german al epocii aceleia. }ndat[ dup[ d`nsele intrar[ =i cei optsprezece \igani ce formau muzica nem\easc[ a Niculescului2, care, dup[ ce se puser[ ]n regul[, 1
Colan se nume=te ]ncing[toare. (n. N. F.) Dup[ informa\iile ce am, ]n timpul lui Caragea existau dou[ muzici europene ]n \ar[: una a lui Niculescu, ]n Bucure=ti, =i alta a lui Chrisoscoleu, la Buz[u. Fiecare din membrii ce alc[tuiau aceste corpuri armonice avea c`te un nai (fistula Panis) a=ezat dinaintea buzelor, cu care executa melodia sau ter\ele =i sextele armonice ale piesei puse ]n executare. Osebit de acest instrument accesoriu, fiecare artist ]n parte era obligat a 2
Ciocoii vechi =i noi
129
]ncepur[ a suna mai ]nt`i mar=ul zis al lui Napoleon =i alte piese muzicale de recrea\iune foarte la mod[ pe atunci; apoi ]ncepur[ a c`nta menuetul1. Ciocoii, lu`nd pe r`nd damele la joc, se deter[ cu furie la toate exerci\iile coregrafice obi=nuite ]n timpul acela. Monotonul minet, dansul clasic al saloanelor europene, s[lt[toarea cracovian[ a le=ilor, cotilionul fran\uzesc, valsul nem\ilor =i ecosezul adus din fundul Britaniei; toate aceste dansuri etnografice deter[ prilej pe r`nd oaspe\ilor no=tri de a-=i ar[ta m[iestria; dar se vede c[ aceste inova\ii str[ine nu erau ]nc[ destul de popularizate ]n \ar[ la noi, sau c[ ciocoii no=tri nu le prea =tiau juca bine, c[ci ei se obosir[ numaidec`t =i, ca s[ fac[ diversie, ziser[ l[utarilor s[ c`nte pristoleanca, chindia =i jocul numit ca la u=a cortului sau zoralia. Atunci s[ fi v[zut zel =i ]nfocare! Casele postelnicului r[sunau sub papucii invita\ilor v[tafului s[u. R`setele femeilor, chiotele de veselie, vorba zgomotoas[ a b[rba\ilor, sunetele ascu\ite ale muzicii, izbirile caden\ate din picioare ale dansatorilor toate acestea formau un sabat infernal, al c[rui ecou se pierdea ]n apartamentele pustii ale postelnicului Andronache, ca un vuiet cobitor pentru st[p`nul absent. Abia aproape de ziu[ se sparse petrecerea de la Dinu P[turic[ =i invita\ii lui se duser[ pe la casele lor.
suna c`te un instrument de coard[, adic[ violin[ prim[, violin[ secund[, viol[, violoncel =i chiar contrabas, tobe mari =i tobe mici; numai maestrul dirijator era ap[rat de aceast[ datorie; el suna numai violina =i indica celorlal\i tempul muzicii =i diferitele nuan\e de efect. Sunetul ce producea aceast[ adun[tur[ de instrumente nu corespundea ]n mare parte la tot ce se cere de la o bun[ orchestr[ din zilele noastre; cu toate acestea servea de minune pentru muzica de dans. (n. N. F.) 1 Pe timpul lui Caragea erau la mod[ multe dansuri str[ine; balurile ce se d[deau prin casele boierilor celor mari ]ncepeau prin polonez[, dup[ care veneau: tampeta, matradu, manimasca, valsu-mazurca, englezul, cracoviana etc. (n. N. F.)
9
Ciocoii vechi =i noi
130
Nicolae Filimon
Capitolul XVIII CE N-ADUCE ANUL, ADUCE CEASUL
CUPRINS
+tim c`t de r[u fu r[spl[tit Gheorghe, v[taful de curte al lui Andronache Tuzluc, pentru c[ se ridicase cu devotamentul p`n[ a-=i compromite pozi\iunea spre a sc[pa pe st[p`nul s[u de pr[pastia ]n care-l t`rau Dinu P[turic[ =i chera Duduca. }n urma gonirii sale, sta nenorocitul june =i se g`ndea prin ce mijloace s[-=i dob`ndeasc[ hrana sa =i pe-a b[tr`nei sale mume. A mai intra v[taf la vreo cas[ mare ]i era cu neputin\[, c[ci firea-l f[cuse onest =i nu putea s[ sufere t`lh[riile slugilor. O singur[ speran\[ ]i mai r[m[sese. El cuno=tea bine limba elineasc[, scria foarte frumos rom`ne=te, mai =tia =i ceva din legile =i datinile \[rii; hot[r] dar a se da la breasla condeiului =i, fiindc[ nu cuno=tea pe nimeni, se f[cu j[lbar. Aceast[ carier[, de=i nu-i aducea un venit cu care s[-=i ]nt`mpine toate necesit[\ile vie\ii, el ]ns[ era mul\umit de d`nsa, c[ci ]l scutea de umilire =i ]l f[cea st[p`n pe voin\a sa. }ntr-o zi, pe c`nd se afla =ez`nd pe scaun la u=a vistieriei, a=tept`nd s[-i vie ceva de lucru, deodat[ se apropie de d`nsul un boier b[tr`n =i cu fa\a foarte dulce, care, privindu-l cu o bun[tate ce era un dar firesc al interlocutorului s[u, ]l ]ntreb[ cu un interes ]nvederat: Tinere logofe\el, ia spune-mi, cum ]\i merg trebu=oarele? Nici bine, nici r[u, boierule, r[spunse junele scul`ndu-se cu grab[ =i d`nd scaunul b[tr`nului. Vas[zic[, p`inea de toate zilele =i nimic mai mult. Cam a=a, boierule! Dar bine, cum de nu te-ai al[turat pe l`ng[ vreo cas[ boiereasc[, ca s[ te procopse=ti? La aceste vorbe junele l[s[ s[ ias[ din pieptul s[u un suspin care f[cu mult[ ]ntip[rire boierului. Oftezi, f[tul meu; spune-mi, ce ai?
Ciocoii vechi =i noi
131
Gheorghe ridic[ ochii ]n sus =i, ]nt`lnind pe ai b[tr`nului plini de bl`nde\e, lu[ curajul =i zise: Mi-ai zis, milostive boierule, c[ de ce nu intru ]n vreo curte de boier ca s[ m[ procopsesc; dar mai deun[zi am ie=tit dintr-o curte boiereasc[ ]n care am slujit cinci ani de zile =i ]n loc de procopseal[ m-a dat pe poart[ afar[ cu urgie! +i cine este acel nemilostiv =i f[r[ omenie boier? Este postelnicul Andronache Tuzluc, cel mai de aproape al lui vod[ Caragea. La numele acesta fruntea b[tr`nului boier lu[ o expresiune de nemul\umire; dar cu toate acestea el mai ]n urm[ ad[ug[: Se vede c[ nu-l ascultai c[, de! voi, tinerii, sunte\i cu min\ile cam zbur[toare. L-am iubit, boierule, ca pe un p[rinte =i m-am supus lui ca lui Dumnezeu! Ei bine, pentru ce dar te-a gonit cu at`ta asprime? Pentru c[ am voit s[-l scap de la pierdere! +i din ce primejdie voiai s[-l scapi? Voiam s[-i scap averea din ghearele unor t`lhari care ]l ]n=al[, ]l s[r[cesc =i ]l necinstesc! Ia spune-mi, cum te cheam[? M[ numesc Gheorghe, boierule! Ascult[-m[, Gheorghi\[, zise boierul privindu-l cu mai mult interes voie=ti s[ intri ]n slujba mea? Mai ]nt`i s[ binevoi\i a-mi spune cine sunte\i =i voi vedea. Eu, f[tul meu, sunt banul C... =i fii pe pace c[ nu te voi r[spl[ti ca postelnicul! Primesc cu toat[ inima, milostivul meu st[p`n! Eu nu te voi ]ntrebuin\a ]n slujb[ de v[taf, ci te voi numi gr[m[tic al meu, c[ci ]mi trebuie un asemenea slujba= =i nu =tiu de ce mi s-a p[rut mie c[ vei fi bun =i vrednic. Bun[tatea ce ar[\i c[tre mine m[ face s[-mi pierd min\ile. Pronia cereasc[ v-a ]mpins s[-mi ]ntinde\i m`n[ de ajutor, r[spunse
132
Nicolae Filimon
t`n[rul cu ochii plini de lacrimi de recuno=tin\[ =i lu`nd cu ]nfocare =i respect m`na b[tr`nului boier spre a o s[ruta. S[ l[s[m acestea la o parte; ia arat[-mi s[-\i v[d condeiul1. Gheorghe lu[ o coal[ de h`rtie =i se puse a scrie acea scrisoare complicat[ care, prin tr[s[turi fine =i rotunjite, superpunea ]n dou[ =i trei caturi diferitele litere ale unui cuv`nt, ]nc`t ochiul trebuia s[ fie deprins spre a descifra acel tainic =i m[iestre\ dedal. Foarte bine, aferim! Acum pune-\i c[lim[rile la br`u =i vino dup[ mine! Ei ie=ir[ ]mpreun[ din palatul vistieriei =i se duser[ la casa banului. Nu era aceasta ]nt`ia dat[ c`nd bunul boier =i mai to\i boierii rom`ni luau ]n cur\ile lor tineri f[r[ protec\ie =i le ]nlesneau mijloacele de a-=i face, prin munca =i meritele lor, o carier[ ]n lumea aceea unde favoarea =i banii f[ceau totul. Dou[ luni fur[ de ajuns lui Gheorghe ca s[-=i arate capacitatea =i onestitatea sa, iar banului ca s[ pre\uiasc[ aceste rare =i nestemate calit[\i. Aceasta se dovedi mai ales ]ntr-o zi c`nd banul chem[ pe Gheorghe =i-i zise: Arhon gr[m[tice, ia acest pitac domnesc =i te du de-l d[ ]n m`na lui vel-vistier! Gheorghe se duse la vistierie =i dete pitacul ]n m`na vistierului; dar c`t de mare ]i fu mirarea lui c`nd auzi pe vistier zic`ndu-i c[ este or`nduit same= la casa lefilor =i recomand`ndu-l amploia\ilor de fa\[ cu cele mai l[ud[roase cuvinte. El f[cu metanie p`n[ la p[m`nt =i s[rut[ m`na vistierului; apoi, ]ntorc`ndu-se la banul, ]i f[cu =i lui cuvenitele mul\umiri =i se a=ez[ ]n slujb[. Ocupa\iunea lui cea mai mare era de a ]ngriji ca serviciul ce i se ]ncredin\ase s[-l ]ndeplineasc[ cu con=tiin\[ =i s[-l ]mbun[t[\easc[ pe c`t iertau legile de pe atunci; dar aceast[ ocupa\iune nu-l ]mpie1
Arat[-mi cum scrii. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
133
dica de a-=i ]mplini cu exactitate datoriile de serviciu =i de recuno=tin\[ c[tre banul C..., protectorul s[u. Osebit de aceste calit[\i, el era respectuos c[tre cei mai mari dec`t d`nsul, f[r[ a-i lingu=i; iar[ c[tre cei mai mici, bun =i amabil, f[r[ a ]ntrebuin\a acea popularitate trivial[ care ]n zilele noastre deprinde pe at`\i oameni slabi de minte a fi impertinen\i, sub cuv`nt c[ sunt independen\i. Nu trecu mult =i aceste daruri fire=ti, acest zel la serviciu ale t`n[rului same= ajunser[ p`n[ la auzul domnitorului, care, voind a se ar[ta c[ protege meritul =i virtutea domnitorii au c`teodat[ asemenea sl[biciuni! onor[ pe Gheorghe cu rangul de medelnicer, pe care mai ]n urm[ ]l schimb[ treptat p`n[ la cel de serdar; astfel dar junele func\ionar realiz[ ]n scurt timp o fortun[ pe care o invidiau chiar feciorii de boieri. To\i amicii binelui se bucurau de progresele ce el f[cea; banul C..., ]ns[, ]mpingea bucuria p`n[ la un fel de pasiune. Conversa\iile ce \inea cu prietenii s[i mai totdeauna aveau de subiect meritele ce din zi ]n zi dob`ndea Gheorghe prin activitatea cu care ]=i servea \ara sa. Casa =i masa banului erau puse la dispozi\iunea protejatului s[u, care, spre a-=i ar[ta marea sa recuno=tin\[ c[tre b[tr`nul boier, ]l iubea =i se supunea lui p`n[ la sacrificiu. Aceste onori, ce pe toat[ ziua se repetau ]n casa banului, nu r[maser[ neobservate de juna Maria. Ea ]ncepu s[ se ocupe cu nevinov[\ie de omul acela despre care se ziceau at`tea lucruri bune =i frumoase; =i aten\iunea ce dete favoritului t[t`ne-s[u o f[cu cur`nd s[ descopere ]ntr-]nsul tot ce poate s[ insufle sim\iri dulci =i atr[g[toate. Bun[tatea inimii sale se vedea scris[ pe figura-i franc[ =i pl[cut[; bl`nde\ea ochilor s[i f[cu adeseori pe juna fecioar[ s[ se tulbure, iar junele nu putu r[m`ne nesim\itor la aceste semne ale unui amor n[sc`nd. Dar atunci pacea ]=i lu[ zborul din inima Mariei =i din a lui Gheorghe; mica familiaritate ce se formase ]ntre d`n=ii din rela\iunile casnice ]ncepu s[ dispar[; ei evitau ]nt`lnirile, dar c`nd ]nt`mplarea
134
Nicolae Filimon
]i punea pe unul ]n fa\a celuilalt, o confuzie ne]n\eleas[ ]i domina pe am`ndoi, ]nc`t nu =tiau ce s[ fac[ =i cum s[ ias[ din acea situa\iune nedumerit[. Multe nop\i trecur[ f[r[ ca somnul s[ poat[ ]nchide ochii junei copile; c`t despre Gheorghe, lucrul mergea mai bine, c[ci el, de=i o iubea cu focul primului amor, dar ocupa\iile lui cele multe =i variate ]l f[ceau s[ uite c`teva ore din zi suferin\ele pasiunii sale celei f[r[ speran\[; pe dat[ ]ns[ ce se apropia de locuin\a banului, inima lui ]ncepea s[ simt[ chinurile arz[toare ale unui amor care devenea cu at`t mai puternic, cu c`t el prezenta mai pu\ine probabilit[\i de un rezultat fericit. Locul de predilec\iune al lui Gheorghe era chio=cul din gr[din[; ]ntr-]nsul ]=i \inea el c[r\ile de citit =i h`rtiile sale. Pe dat[ ce se scula de la mas[ =i ]=i termina datoriile sale c[tre banul, se suia ]n chio=c =i r[m`nea acolo medit`nd asupra tristei sale pozi\iuni. De multe ori focul amorului ]l aducea p`n[ la nesocotitul proiect de a fura pe juna Maria =i a se ascunde cu d`nsa ]n vreo parte mai pu\in cunoscut[ a \[rii. Dar aceste r[t[ciri copil[re=ti disp[reau ]naintea sim\ului de onoare =i datorie. Ei bine zicea el s[ fac aceast[ fapt[ os`ndit[ de bunele obiceiuri; dar ce va zice lumea c`nd va afla c[ un om gonit de nenorocire a fost ajutat =i c[p[tuit de un boier cu inim[ milostiv[, iar el, drept mul\umire, i-a p[tat perii cei albi =i l-a omor`t f[r[ vreme? Nu! Nu voi s[v`r=i aceast[ nelegiuire! Voi fugi c`t se va putea mai mult de ]nt`lnirile mele cu Maria =i, dac[ nu voi putea s[ sugrum ]n mine aceast[ patim[, voi p[r[si casa f[c[torului meu de bine =i m[ voi duce unde m[ va ]ndemna Dumnezeu... Maria, p[truns[ de nevinovata sa iubire, sim\ea o mare pl[cere a urm[ri pe Gheorghe cu ochii =i cu imagina\ia ei; dup[ ce el pleca la vistierie, ea se suia ]n chio=c =i privea cu mare interes locul unde =edea el, c[r\ile pe care citea =i ]n fine orice obiect pe care ]l atingea el. }ntr-o zi, pe c`nd se afla ea ]n chio=c cu femeile sale, o mic[ suflare de v`nt risipi vreo c`teva h`rtii de ale lui Gheorghe. Maria
Ciocoii vechi =i noi
135
se repezi s[ le adune, dar m`na ei se opri f[r[ voie pe o h`rtie de Vene\ia, cu marginile poleite, pe care erau scrise versurile acestea: Sus, pe cer, sunt multe stele; C`mpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele! Maria, citindu-le, se sim\i transportat[ de bucurie =i, str`ng`nd h`rtia, o b[g[ ]n buzunarul fermenelii. Dup[ c`teva ore, r[m`n`nd singur[, ea reciti de mai multe ori acele versuri =i ]=i pl[smui o mul\ime de ]nchipuiri frumoase, a c[ror concluziune fu convingerea temeinic[ c[ versurile erau scrise pentru d`nsa =i c[ Gheorghe o iube=te. Singura idee ce o tulbura era c[ nu se credea a=a de frumoas[ precum o descrisese Gheorghe ]n versurile sale. Modestia ei nu-i permitea s[ cread[ c[ este mai frumoas[ dec`t stelele cerului =i florile p[m`ntului; cu toate acestea, amorul propriu =i cochet[ria, aceste vicii ce le posed[ p`n[ la un oarecare grad chiar femeile cele mai oneste, f[cu pe noua noastr[ Ero1 s[-=i ]ndrepteze pa=ii c[tre oglind[, unde, dup[ ce schimb[ de mai multe ori ve=mintele =i se privi ]ntr-]nsa z`mbind =i gesticul`nd, se retrase plin[ de speran\[ c[ poate fi iubit[ de frumosul ei Leandru. Banul, preocupat de grijile casei =i de neputin\a b[tr`ne\ilor, r[mase mult timp ]n ne=tiin\[ despre na=terea =i cre=terea cea repede a acestui amor. Dar st`ng[cia ]namora\ilor =i mai cu seam[ ]ntristarea ce se vedea pe fa\a Mariei, c`nd lipsea Gheorghe de l`ng[ d`nsa, de=teptar[ oarecum b[nuielile b[tr`nului. El, ]ns[, ca om ]n\elept ce era, r[mase ]n oarecare a=teptare p`n[ ce timpul =i ]mprejur[rile ]i vor dicta m[surile ce urma s[ ia =i se ]ngriji numai de a chema pe o femeie b[tr`n[, credincioas[ a casei, =i a-i ordona ca s[ privegheze pe fat[ de aproape. 1 Hero, frumoasa vestal[ din templul zei\ei Afrodita care \inea ]n fiecare noapte o tor\[ aprins[, pentru a-l atrage pe t`n[rul Leander.
136
Nicolae Filimon
Pe c`t timp amorul acestor juni r[mase ]n periodul suspinelor, al privirilor melancolice, al n[lucirilor fantastice =i al viselor de aur nerealizabile, ei putur[ s[-l ascund[ de privirile oamenilor; dar to\i =tim c[ aceast[ pasiune este teribil[; este tocmai ca un vulcan, ]n a c[rui inim[ geme un balaur de foc =i de v[paie, care se lupt[ ne]ncetat cu st`ncile ce-l acoper[ =i care, sp[rg`ndu-le, se revars[ cu fl[c[ri =i cu unde mistuitoare peste tot ce-l ]mpresoar[. Era o zi frumoas[ de toamn[. Banul, ]mpreun[ cu Gheorghe, se duser[ la biseric[. Maria, dup[ ce ]=i f[cu rug[ciunile dimine\ii, intr[ ]n gr[din[ ca s[ se plimbe cu dou[ din femeile sale. Fa\a ei era p[lit[ ca a unei flori b[tut[ de v`ntul iernii. Ochii ei cei negri =i plini de via\[ alt[dat[ erau acum stin=i de veghere =i de lacrimi. Ea str[b[tea aleea cufundat[ ]n visurile inimii =i c`teodat[ se oprea ]n loc =i privea grupele de iasomie =i vi\ele ce se ]ncol[ceau pe arbori, form`nd figuri fantastice =i gra\ioase. Femeile, observ`nd starea ]n care se afla copila =i nevoind s[-i tulbure g`ndurile, r[maser[ mai ]n urm[ =i schimbar[ ]ntre d`nsele vorbele urm[toare: Ai, ce zici tu, Stanco? Mie mi se pare c[ cuconi\a are zmeu. Nu vezi tu c[ sl[be=te din zi ]n zi?... A ajuns ca o sc`ndur[. Ce spui tu, fa nebuno? Nu are nici zmeu, nici lipitur[. Ce are dar? I-a c[zut dragostea pe gr[m[ticul cuconului. Asta e totul. Ce spui tu, fa? Pe cuconul Gheorghe? Da =tie s[ aleag[... Nu e proast[ feti\a. A=a e, precum zici; dar s[ vedem, boierul o s-o dea dup[ d`nsul? Da de ce s[ n-o dea? Ce are cuconu Gheorghe? Nu e frumos? Nu e procopsit? Auzi acolo! Conversa\ia lor se ]ntrerupse prin venirea banului de la biseric[. Maria, cum v[zu pe tat[-s[u intr`nd ]n gr[din[, ]=i compuse oarecum fizionomia =i ]i s[rut[ m`na cu respect; dup[ aceea ea dete ordin s[ aduc[ cafeaua =i dulcea\a ]n chio=c.
Ciocoii vechi =i noi
137
}n timpul acesta b[tr`nul suia cu gravitate sc[rile chio=cului, urmat de Gheorghe =i de serdarul D..., amicul s[u de cas[. Femeile aduser[ t[vile cu dulcea\[ =i cafea, =i deter[ tuturor, ]ncep`nd de la banul; apoi se duser[ ca s[ dea loc ciubucciilor s[-=i fac[ =i ei marafetul1 lor. C`t \inu aceast[ ceremonie, Gheorghe =i Maria ]=i aruncau din timp ]n timp c`te o c[ut[tur[ de amor cu a=a de pu\in[ ]ngrijire, ]nc`t banul b[g[ de seam[ =i se convinse de fatalul adev[r pe care mult timp ]l crezuse mai mult o himer[ a sa =i, ca s[ nu surprind[ cineva tulburarea ce-i pricinuise acea descoperire, el p[r[si chio=cul, urmat de serdarul D... =i de fie-sa. Gheorghe ]n\elese totul =i ]ng[lbeni ca ceara. Pus acum ]n lupt[ cu amorul =i datoria, el c[uta termenul de mijloc, ca s[ ias[ din aceast[ teribil[ pozi\iune; a mai r[m`nea ]n casa f[c[torului s[u de bine ]i era cu neputin\[, c[ci peste pu\in ar fi devenit ingrat; a o p[r[si era pentru d`nsul o lovire fatal[, c[ci nu ar mai fi putut s[ vad[ pe Maria, soarele vie\ii sale, =i ar fi zdrobit toate speran\ele unui viitor splendid ce abia se deschisese ]nainte-i. Nefericitul june se lupt[ mult timp cu ideile acestea; dar, ]n sf`r=it, se hot[r] a face sacrificiul cerut de onoare =i de recuno=tin\[. Lu[ h`rtie =i condei =i scrise banului aceast[ scrisoare: Blagorodnice =i de bun neam al meu st[p`n =i binef[c[tor! C`nd vei citi aceast[ umilit[ scrisoare, vei =ti c[ prea plecata domniei tale slug[ a p[r[sit curtea domniei tale, ca s[ nu pl[teasc[ cu r[u facerile de bine ce ai rev[rsat asupr[-i. Milostive St[p`ne, sunt ]n aceast[ lume de=art[ nenorociri care doboar[ pe omul cel mai tare. }ntr-o nenorocire ca aceasta am c[zut =i eu, nemernicul, =i ca s[ nu ajung a m`nca cu nevrednicie p`inea domniei tale, iat[ m[ dep[rtez curat =i nep[tat de nici o nelegiuire. Singura rug[ciune ce cutez a-\i face este s[ nu blestemi pomenirea mea, c[ci sunt nevinovat. Preaplecat[ =i umilit[ slug[ a domniei tale Gheorghe s[rdarul 1
Marafet aici ]n sensul de ]ndatorire.
138
Nicolae Filimon
Dup[ ce str`nse =i pecetlui srisoarea, chem[ pe un fecior de-i aduse o c[ru\[, pe care o opri la porti\a din dos a gr[dinii, ca s[ nu afle nimeni ceea ce voia s[ fac[; ]=i c[r[ apoi bagajul =i, p`n[ a nu p[r[si casa banului, dete scrisoarea ]n m`na slugii, zic`ndu-i: C`nd m[ va chema boierul, s[-i dai aceast[ scrisoare. Gheorghe ie=i din curtea banului cuprins de ]ntristare, iar c`nd ajunse la o mic[ distan\[, privi ]napoi =i, z[rind chio=cul acela unde petrecuse cele mai frumoase zile ale vie\ii sale, ochii lui se umplur[ de lacrimi... S[ venim iar[=i la banul. Nefericitul b[tr`n, tr[snit ca de fulger de nea=teptata =i fatala ]ncredin\are ce dob`ndise, se ]nchise ]n camera sa, unde petrecu toat[ ziua, f[r[ s[ ia nimic spre restabilirea s[n[t[\ii sale ruinat[ de suferin\e. C[tre sear[ el intr[ ]n gr[din[ cu scop de a chema pe Gheorghe =i a-l dojeni pentru marea lui cutezare. Ner[bd[tor de a afla p`n[ le ce grad se ridic[ nenorocirea sa, porunci s[-i cheme numaidec`t pe ingratul. C`t de mare fu ]ns[ mirarea lui, c`nd ]i spuse sluga c[ Gheorghe a p[r[sit curtea, l[s`ndu-i o scrisoare. Lu[ scrisoarea, o citi de mai multe ori =i apoi, ridic`nd ochii c[tre cer, zise cu entuziasm: Ce suflet ]ngeresc, ce suflet mare, Dumnezeule! Dar, cu toate acestea, ce pot face la o asemenea ]nt`mplare? Fata ]l iube=te; el o iube=te pe d`nsa; nu-mi r[m`ne alta de f[cut dec`t s[ chem preotul s[-i cunune... Dar bine!... Ce o s[ zic[ boierimea cea mare a \[rii?... B[iatul e ]n\elept, e procopsit, are inim[ bun[, dar este ie=it din prostime; lumea o s[ afle aceasta =i o s[ m[ fac[ de r`sul grecilor lui Caragea; pare c[ aud de acum pe cei clevetitori zic`nd: «Ama cap =i la banul! Mai deun[zi nu voi s[ dea pe fie-sa dup[ postelnicul Andronache, boier simandicos =i om al lui Caragea, =i acum o d[ slugii acelui boier!» Cum voi astupa eu gura lumii, pe care numai negrul p[m`nt o astup[? Dar nu! Ce-mi pas[! Voi da pe fie-mea lui Gheorghe =i, c`nd m[ va ]ntreba cineva, ]i voi r[spunde: Gheorghe e om cinstit =i drept =i boieria lui nu i-a
Ciocoii vechi =i noi
139
dat-o nici averile c`=tigate din asuprirea s[racilor, nici lingu=irea!... Noi n-avem boieri de mo=tenire ca alte neamuri str[ine de prin Europa. Letopise\ele noastre =i arhondologia ne arat[ curat c[ +tefan vod[, Mihai vod[ =i al\i domni moldoveni =i rom`ni au boierit pe c`mpul de b[taie pe mai mul\i opincari cu inima de boier; de ce dar s[ nu dau pe fie-mea lui Gheorghe, care =i-a c`=tigat mica lui boierie prin munc[ =i iste\iunea min\ii sale?... Banul, luat de v`rtejul acestor idei liberale =i umanitare, trimise s[ cheme pe Gheorghe; dar el plecase cu dou[ ore mai nainte la Moldova, unde credea c[ va g[si, de nu alinare a durerilor ce-l consumau, cel pu\in un refugiu ]n contra relei ispite. CUPRINS
Capitolul XIX AVERTISMENTELE Unul dintre regii Ispaniei, ridic`ndu-se la demnitatea de ]mp[rat al Sacrului imperiu1, nu mai putea s[rmanul om nici s[ m[n`nce, nici s[ doarm[ ]n pace din pricina poe\ilor, care ]l zdrobiser[ sub povara odelor =i a sonetelor ce ne]ncetat ]i prezentau; c[ci, s[ nu fie cu sup[rare, aceast[ tagm[ de litera\i pe care Platon a dat-o afar[ din republica sa de la ]nceputul lumii =i p`n[ ]n ziua de ast[zi a fost cam lingu=itoare =i vanitoas[. }ntr-o zi nefericitul ]mp[rat se plimba prin frumoasele gr[dini ale Escurialului2, preocupat de grijile imperiului; dar tocmai c`nd se preg[tea, bietul cre=tin, s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu c[ l-a sc[pat cel pu\in de poe\i, deodat[ se ]nf[\i=[ ]nainte-i un individ uscat ca un schelet =i cu must[\ile =i sabia mai mari dec`t ale vestitului Cid3. 1
Imperiu german, numit =i al romanilor. (n. N. F.) Palatul regilor Ispaniei. (n. N. F.) 3 Un erou ispaniol. (n. N. F.) 2
140
Nicolae Filimon
Nu trebui mult[ pricepere ]mp[ratului spre a cunoa=te cu cine are a face, c[ci schimonositul individ purta ve=m`ntul de licen\iat ]n litere, fericire ce s[rmanii regi din zilele noastre nu o mai au. Complimentele cele ridicole =i retorica cea afectat[ cu care poetul nostru citi compozi\iunea sa aduser[ ilaritatea pe fa\a ]mp[ratului =i-i dete curajul s[ asculte peste cinci sute de hexametri latini, fura\i negre=it din poe\ii cezarilor. Dup[ ce poetul se ridic[ de la p[m`nt plin de praf, c[ci ]=i citi oda ]n genunchi, numai ca s[ arate c[ poe\ii nu sunt deloc lingu=itori, str`nse pergamentul =i ]l dete ]mp[ratului zic`ndu-i: Sire! prime=te aceast[ poem[ care cutez a v[ ]ncredin\a c[ este ie=it[ din propria mea inteligen\[. Regele a\inti ochii asupra poetului =i, v[z`nd ve=mintele lui cele sf`=iate =i unsuroase, scoase o pung[ plin[ cu pistoli de aur1 =i, pun`nd-o ]n m`na literatului, zise cu un z`mbet comic: Prime=te, domnule licen\iat, aceast[ pung[ =i afl[ de la mine c[ tot este vechi ]n lumea aceasta. Ne servir[m de aceast[ mic[ istorioar[, ca s[ ar[t[m lectorilor no=tri c[ avertismentele nu sunt o inven\iune a guvernelor constitu\ionale, ci, din contra, ele sunt venite pe p[m`nt mai deodat[ cu omul. S[ deschidem c[r\ile religiunilor antice =i vom vedea pe st[p`nitorul cerului trimi\`nd la avertismente =i expediindu-le la adresa lor cu mai mult[ iu\eal[ dec`t registratorii de la Ministerul Dinl[untru. Printr-unul veste=te pe primul om s[ ias[ din paradis, c[ci m`ncase din pomul inteligen\ei ]n contra avertismentului ce i se d[duse. Prin altul veste=te pe patriarhul Orfeu sau Lot s[ ias[ din Sodoma, c[ci voia s-o arz[, pentru c[ locuitorii ei nu numai c[ nu voiser[ s[ ia ]n considera\iune avertismentele ce le trimitea, dar cercaser[ a dezonora pe ]ngerii ce le aduceau acele avertismente. Printr-un al treilea avertisment st[p`nul universului veste=te pe Deucalion sau Noe c[ o s[ ]nece p[m`ntul =i ]i ordon[ s[ fac[ o corabie de trei 1
Moned[ ispanic[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
141
sute de co\i ]n lungime =i de cincizeci ]n l[\ime, ]n care s[ intre el, ]mpreun[ cu familia sa cea foarte numeroas[, lu`nd cu d`nsul c`te =apte perechi din vie\uitoarele cele curate =i c`te dou[ din cele necurate, spre a servi la crearea unei lumi noi, f[r[ s[ le pese c`t de pu\in autorilor cosmogoniei, de Buffon, Lineu (Linné n. ed.) =i Cuvier, care ne arat[ peste o sut[ treizeci de mii de patrupede, p[s[ri, insecte =i reptile, pentru a c[ror conservare, ]n num[r ]ndoit =i ]n=eptit, s-ar cere negre=it o flotil[ compus[ din c`teva cor[bii de linie =i fregate. Pogor`ndu-ne din cer pe p[m`nt, g[sim c[ avertismentele au jucat =i joac[ un mare rol ]n trebile omenirii. Astfel dar, sultan Mahmud, marele st[p`nitor al celor credincio=i =i necredincio=i, aflase din oarecare avertismente secrete c[ principele Caragea se apucase la b[tr`ne\e s[ ]nve\e muzica vocal[ =i c[-i pl[cea foarte mult s[ c`nte: j¯loi mu shmpatriÊtai1 =i deÐte, paµdeV tÊn EllÕnwn2, vestitele peane ale Eteriei grece=ti, =i fiindc[ aceste c`ntece ]ncepuse a sup[ra ]naltele urechi ale marelui senior, excit[ dorin\a de a avea cu orice pre\ capul muzicianului domnitor; c`t despre corp nu f[cea nici o dificultate; putea s[ r[m`ie ]n Bucure=ti sau oriunde ar fi dorit principele. Spre acest sf`r=it, dar, se ]ncepu mai ]nt`i o coresponden\[ ]ntre sultanul =i principele =i alta ]ntre acest din urm[ cu amicii s[i din Constantinopole. V[z`nd ]ns[ turcul c[ nu iese la socoteal[ cu avertismentele, ]ncepu, dup[ obiceiul turcesc din acei timpi, a 1 2
Scumpii mei compatrio\i (gr.). Haide\i, copii ai elinilor (gr.).
142
Nicolae Filimon
trimite la capugii, pe=chegii =i imbrohori ]mp[r[te=ti ca s[-i cear[ capul. Prin\ul, ]ns[, avea un cap foarte frumos =i o barb[ at`t de poetic[ =i delicioas[, ]nc`t cel mai sf`nt dintre to\i sfin\ii patriarhi =i-ar fi dat fericirea raiului numai ca s[ o poat[ purta c`teva zile lipit[ de f[lcile sale cele prea sfin\ite. Nu-i venea dar neted bietului Caragea s[ trimit[ capul sultanului =i, ca s[ scape de sup[r[ri, f[cea nev[zu\i pe to\i trimi=ii ]mp[r[te=ti, str`ng`nd tot ]ntr-un timp avu\ii ]nsemnate, ca s[ o ia la s[n[toasa c`nd ]i va veni bine. Aceste simptome ce prevesteau o mare criz[ politic[ nu r[maser[ mult timp ascunse min\ii cei agere a postelnicului Andronache =i a lui P[turic[. De aceea am`ndoi se sileau a str`nge bani cu orice pre\, ca s[ poat[ lupta ]n contra nenorocirilor ce puteau s[-i ajung[ prin c[derea protectorului lor. }n timp dar de c`teva luni, iscusitul P[turic[ f[cu o mul\ime de ispravnici =i judec[tori, schimb[ c`\iva egumeni, st[rui s[ nu se dep[rteze din func\iune un episcop ce abuzase foarte mult de datoriile sale, f[r[ a mai numi zapcil`curile, polcovniciile de poter[ =i c[pit[niile de jude\, care ]i deter[ =i ele un c`=tig bunicel. S[ nu pierdem din vedere c[ dou[ p[r\i din aceste hr[piri le lua P[turic[ =i numai a treia parte o da fanariotului, din care mai lua =i un bun bac=i=, ]nso\it de c`\iva aferim =i bravo. Trecuse un an de zile de c`nd P[turic[ devenise confident al st[p`nului s[u =i prin iste\imea =i ]nsinuirile sale realizase o stare bunicic[, pe care o avea trecut[ ]ntr-un catastif de care nu se desp[r\ea niciodat[. }ntr-o sear[ el se afla singur ]n odaia sa =i se plimba cu pa=i rari, ]nv`rtind pe degete ni=te m[t[nii de chihlimbar, ca s[ goneasc[ mul\imea g`ndurilor ce-l preocupau. Fa\a lui palid[ =i amenin\[toare l[sa s[ se vad[ suferin\a moral[ de care sunt chinui\i to\i aceia ce se ]mbog[\esc prin fapte ru=inoase. }n fine el se opri ]n loc =i, dup[ ce se mai g`ndi pu\in, zise: Este cu neputin\[! Costea Chioru, de=i este cel mai m`r=av =i mai calpu-
Ciocoii vechi =i noi
143
zan dintre to\i grecii din |ara Rom`neasc[, dar ce-mi pas[! ... el nu va putea s[-mi m[n`nce mo=ia, c[ci am ]nscrisul lui care d[ pe fa\[ c[ mo=ia postelnicului pe care a cump[rat-o de la sultan-mezat este a mea =i el nu este dec`t un vechil pus din parte-mi, ca s[ nu zic[ lumea c[ cump[r mo=iile st[p`nului meu cu bani fura\i de la d`nsul. S[ vedem acum la ce sum[ se ridic[ micul meu c[pit[la=. S[ punem mai ]nt`i mo=ia R[sucita, care p`n[ ast[zi a fost a preaiubitului meu st[p`n, iar de m`ine-ncolo va fi a preasupusei sale slugi; al doilea, am o sut[ pungi de galbeni la baron Sachelarie =i al\i at`\ia la c[minarul Polizache, cu dob`nd[ cinci la pung[; al treilea, am dou[ vii ]n Valea C[lug[reasc[. Toate aceste aduc pe an un venit de lei =aizeci de mii. Bravo, Dinule! Bravo, b[iete! A=a este, ]n adev[r, dar sunt o slug[, o slug[ boiereasc[, meseria cea mai umilitoare din toate meseriile \[rii. Tot omul este st[p`n pe voin\a =i pe gusturile sale: plugarul, dup[ ce asud[ toat[ ziua lucr`nd p[m`ntul, seara se-ntoarce la umilita lui colib[ c`nt`nd =i g[=este l`ng[ femeia =i copiii s[i r[spl[tirea ostenelilor sale; negu\[torul, mul\umit de micul s[u c`=tig, cum apune soarele ]=i ]nchide pr[v[lia =i, d`ndu-se cu ]ncredere ]n bra\ele desf[t[rii, este fericit; numai noi, ciocoii de prin cur\ile boiere=ti, suntem ursi\i la cea mai aspr[ robie. Noi nu tr[im dec`t ca s[ ducem ]nainte (s[ perpetu[m) blestemul lui Cain, ucig[torul de frate, tremur`nd la glasul st[p`nilor no=tri, precum tremura el c`nd auzea glasul lui Dumnezeu strig`ndu-i: «Caine, ce ai f[cut pe fratele t[u?» De ce folos ne sunt nou[ m`nc[rile cele bune, c`nd nu le putem gusta ]n lini=te? Ce pre\uie=te o cas[ bine ]nc[lzit[ =i un pat moale =i frumos, c`nd noi dormim pe picioare ca pelicanii sau cu ochii deschi=i ca iepurii, spre a fi gata la poruncile st[p`nilor no=tri ]n orice ceas al nop\ii?!... Dar ast[ via\[ plin[ de chinuri va ]nceta o dat[! Mo=ia cea mare a grecului am ]nghi\it-o =i nu m-am ]necat. Viile din Valea C[lug[reasc[ i le-am hr[pit f[r[ cea mai mic[ greutate; au r[mas acum cele dou[ mo=ii din Buz[u =i casele; bun e Dumnezeu =i pentru d`nsele =i atunci voi l[sa pe fanariot cu punga mai u=uric[ dec`t a
144
Nicolae Filimon
unui nefer de sp[t[rie =i cu sufletul ]nc[rcat cu blestemele s[racilor, din ale c[ror sudori =i-a str`ns acele bog[\ii. Dup[ ce P[turic[ termin[ aceast[ filozofie ciocoiasc[, scrise un r[va= =i ]l trimise la Costea Chiorul. CUPRINS
Capitolul XX TEATRUL }N |ARA ROM~NEASC{ De va fi existat teatru ]n \ara noastr[ ]nainte de Caragea, nu =tim, istoria nu ne spune nimic; chiar tradi\iunile populare nu ne arat[ dec`t venirea unor escamatori arabi =i turci, care scoteau panglice din guri, ]nfigeau ace prin mu=chii m`inilor, v[rsau mei pe nas =i scoteau din cap o mul\ime de c[ciuli1. }n timpul lui Caragea veni pentru prima oar[ un ]ntreprinz[tor de dioram[ =i cl[di un teatru de sc`nduri ]n curtea banului Manolache Br`ncoveanul2. Acest teatru optic \inu c`tva timp, iar mai ]n urm[ domni\a Ralu cl[di la Ci=meaua Ro=ie o sal[ de bal, ]n care se adunau boierii =i cucoanele de petreceau nop\ile cele lungi ale iernii. Pu\in ]ns[ dup[ aceea veni ]n Bucure=ti un antreprenor de teatru melodramatic, cu o trup[ format[ astfel ]nc`t s[ poat[ reprezenta tragedii, drame, comedii =i chiar opere. Arti=tii cei mai principali ai acestei companii erau: Gherghe (directorul) pentru rolele comice, madam Dilli pentru rolele forti de femeie, demoazela Dilli pentru rolele de jun[ amant[, iar domnul Steinfels era prim amant forte. Repertoriul lor se compunea din cele mai fumoase produc\iuni dramatice =i opere muzicale ale =coalelor italian[ =i german[; dar piesele care ]nt`mpinau o primire mai favorabil[ ]n publicul teatru1 2
De la acei scamatori a r[mas vorba popular[ alt[ c[ciul[. (n. N. F.) Dup[ unii, acest teatru a fost cl[dit pe locul Sl[tineanului. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
145
lui nostru erau: Saul, Ida, Pia de Tolomei, Brigan\ii =i Faust, precum =i operele: Gazza ladra, Moisi ]n Egipet, Cenerentola, Flautul magic, Idomeneu =i c`teva altele1. }n timpul acesta na\iunea elen[ se preg[tea s[ rup[ lan\urile ce de patru secole o \inea ]n sclavie. B[rba\ii cei mai lumina\i =i mai patio\i ai acestei na\iuni se adunaser[ din toate p[r\ile ]n Rom`nia =i ]n \[rile vecine cu d`nsa =i formaser[ din Bucure=ti un centru de opera\iune al mai multor comitete, ce lucrau ]n unire pentru binele patriei lor. }ntre b[rba\ii ]nscri=i ]n registrele comitetului revolu\ionar elenic din Bucure=ti figurau: Atanasie Cristopolu, noul Anacreon al grecilor moderni; Iacovache Rizu, poet cu mare reputa\iune; Scufu, care mai ]n urm[ reprezent[ pe Grecia liber[ la mai multe cur\i ale Europei; doctorul Cristali; Costandie Buz[ul =i logof[tul Gheorghie Serurie. Ace=ti oameni, ]n adev[r mari =i ]nzestra\i cu inimi generoase, cunosc`nd c`t de mult contribuie=te teatrul la formarea inimii unui popor primitiv =i la preg[tirea lui pentru fapte eroice, se g`ndir[ a ]nfiin\a un teatru ]n limba elineasc[. Ca s[ poat[ dar a realiza aceast[ idee, ce \intea la preg[tirea junilor elini din Principate pentru sf`nta lupt[ a independen\ei clasicului p[m`nt al Eladei, formar[ repertoriul lor tot din piese pline de patriotism, virtute, abnega\iune =i ur[ contra tiraniei. Prima produc\iune ce se prezent[ pe scena acestui teatru fu Moartea lui Iuliu Cezar de Voltaire, tradus[ ]n eline=te de logof[tul Gheorghie Serurie. Succesul ei fu splendid, iar ]ntip[rirea ce l[s[ ]n inima spectatorilor fu at`t de mare, ]nc`t, dup[ ie=irea din teatru, mul\i dintre elini intonau pe uli\e peanul2 r[zbun[rii =i al mor\ii. Dup[ aceast[ pies[ urmar[: M`nia lui Achil, compus[ de Atanasie Cristopolu; Timoleon de Zampelius; Meropa, Zaira =i 1 2
10
Cele trei opere dint`i sunt de Rossini, iar celelalte dou[ de Mozart. (n. N. F.) Pean imn r[zboinic.
Ciocoii vechi =i noi
146
Nicolae Filimon
Mahomet de Voltaire; Orest =i Filip II de Alfieri; Polixeni de Iacovache Rizu =i Aristodem de Monti. Cel ce voie=te s[ afle dac[ aceste piese au produs sau nu efectul lor s[ ]ntrebe c`mpiile Dr[g[=anilor din Rom`nia =i pe ale Greciei sclave pe atunci =i ele vor r[spunde ar[t`ndu-i un popor liber =i un regat nou ]nscris pe harta Europei. Actorii care au luat parte la reprezentarea acestor produc\iuni teatrale erau mai to\i studen\i din =coala elineasc[; iar cei ce s-au deosebit mai mult prin geniu =i talent au fost: C. Aristia, Teodor Gazi, Constantin +omache, doctorul Formion =i Gheorghe Ma=u. La ]nceput toate rolele femeie=ti se jucau de b[rba\i =i mai cu seam[ de t`n[rul C. Aristia, al c[ruia fizic =i dexeritate se conformau mai mult cu caracterul femeiesc; dar mai ]n urm[ s-a g[sit o femeie, anume Marghioala1, care a primit cu mare pl[cere s[ joace aceste role ]n toate piesele repertoriului. Junii rom`ni ce-=i f[ceau studiile ]n =coala elineasc[, v[z`nd pe str[ini realiz`nd ]ntr-un timp at`t de scurt o institu\ie de cea mai mare necesitate pentru o na\iune, luar[ hot[r`rea a-i imita. Spre acest sf`r=it se aleser[ c`\iva din cei mai cu talent =i ]n pu\in timp ridicar[ pe scen[ faimoasa tragedie a lui Euripide numit[ Ecuba2. Aceast[ pies[, ce pentru prima oar[ da ocaziune limbii rom`ne a intra ]n templul muzelor, avu un succes nu tocmai satisf[c[tor din cauza geloziei =i a rivalit[\ilor. Dup[ d`nsa se reprezent[ Zg`rcitul de Moliére3 =i alte c`teva produc\iuni, apoi ]ncet[. Revolu\ia lui Tudor Vladimirescu, care dete na\iunii rom`ne drepturile ei cele str[mo=e=ti, o dator[m ]n mare parte ideilor de liber1 Aceast[ femeie, rom`n[ de origine, era so\ia serdarului Dumitrache Bogd[nescu. (n. N. F.) 2 Tradus[ din eline=te de A. N[nescu, unul dintre junii actori rom`ni. Rolul Ecubei dintr-aceast[ oper[ s-a jucat (a=a spun contemporanii) de dl I. E. R[dulescu, care, dorind ca reprezenta\iunea s[ ias[ ]ntru toate bine, ]mplinea =i rolul de sufler. (n. N. F.) 3 Tradus[ de Herdelius, amic al lui Georgie Laz[r. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
147
tate =i eroism culese de junii rom`ni din piesele: Moartea lui Cezar, Achil, Timoleon =i Ecuba. C`t durar[ aceste tulbur[ri politice, ]n care rom`nii, cu armele ]n m`ini, smulser[ de la tiranii lor dreptul de a fi guverna\i de principi rom`ni, teatrul st[tu ]nchis. Melpomene =i Talia1 p[r[sir[ marginile Danubiului =i se a=ezar[ ]n patria lui Leonidas, ca s[ aprind[ ]n pieptul descenden\ilor lui focul cel sacru al libert[\ii, care purific[ pe na\iuni de lepra sclaviei. Dup[ revolu\iune veni la domnie principele Grigorie D. Ghica. Acest domnitor rom`n, de=i avea mare dorin\[ ca s[ aduc[ \ara la cel mai ]nalt grad de fericire, dar r[nile ei erau multe =i vindecarea lor reclama un timp ]ndelungat =i sacrificii colosale. El, dar, ca un adev[rat p[rinte al na\iunii, studie cu seriozitate pozi\iunea \[rii =i ]ncepu opera regener[rii prin ]mbun[t[\iri de prima necesitate: regul[ finan\ele \[rii sleite de domnii fanario\i =i invaziunile precedente; comb[tu abuzurile amploia\ilor, ]nzestr[ Capitala cu pavaj de piatr[, ]nfiin\[ =coale ]n limba rom`n[2 =i poate c[ ar fi f[cut mai multe ]mbun[t[\iri, dac[ rezbelul turcorusesc nu-l da jos de pe scaunul domniei3... 1
Muza tragediei =i a comediei. (n. N. F.) }n ace=ti timpi se form[ o societate secret[ ai c[rei capi =i zelo=i sprijinitori erau Constantin Golescu =i I. Eliade. Iat[ =i programa acestei societ[\i: I. +coala din Sf. Sava s[ se ]mplineasc[ =i s[ se ]nal\e la gradul de colegiu. Dup[ modelul acesteia s[ se creeze alta ]n Craiova. II. Crearea =coalelor normale ]n capitala fiec[rui jude\ prin elevi ie=i\i din colegiu. III. Crearea =coalelor primare ]n fiecare sat. IV. Fondare de jurnale sau gazete ]n limba rom`n[. V. Aboli\ia monopolului tipografic. VI. }ncurajarea spre traduc\iuni ]n limba patriei =i tip[rirea acestora. VII. Formarea unui teatru na\ional. VIII. St[ruirea spre a ie=i din regimul fanariot prin reforme ]n\elepte sau re]nnoirea primelor institu\ii ale \[rii (vezi Issahar, pag. 77 78). (n. N. F.) 3 }n timpul guvernului provizoriu, s-a f[cut o mic[ ]ncercare din partea lui Aristia pentru de=teptarea gustului de teatru. El a reprezentat cu =colarii s[i pe Iunius Brutus =i Orest de Alfieri, iar mai ]n urm[ pe Zaira de Voltatire. Pe cele dou[ dint`i ]n limba 2
148
Nicolae Filimon
La 1834 numindu-se Alexandru Dimitrie Ghica domn \[rii, rom`nii din toate p[r\ile ]ncepur[ a se de=tepta din letargia ]n care se aflau p`n-aci. Curierul rom`nesc, singura foaie pe atunci, prin articolii s[i plini de patriotism, ]ncepu a chema pe rom`nii cei inteligen\i s[ depuie pe altarul patriei ren[scute rodul ostenelilor =i al vegherii lor. O societatea filarmonic[ se ]nfiin\[. Fondatorii ei fuser[: I. E. R[dulescu, I. C`mpineanu =i C. Aristia. Cel dint`i contribuia cu doi galbeni pe lun[, lucr[ri literare =i sacrificii tipografice pentru imprimarea de piese teatrale, programe, ]n=tiin\[ri etc.; cel de-al doilea, cu patru galbeni pe lun[; iar Aristia, cu un galben pe lun[ =i ]ndatorirea de a da lec\iuni dramatice c`te =ase ore pe fiecare zi. Dup[ =ase luni de lupte gigantice ]n contra dificult[\ilor de tot felul, societatea izbuti a pune ]n scen[ pe Mahomet de Voltaire, cu luxul =i ]ngrijirea putincioas[ ]n acei timpi. Piesa, ]n fine, reu=i de minune. Publicul, acuzat ast[zi c[ nu este ]n stare s[ ]n\eleag[ produc\iunile clasice, se entuziase at`t de mult, ]nc`t cerea, prin manifest[ri zgomotoase, reproducerea piesei. Junii elevi ce se distinser[ ]n aceast[ pies[ au fost: Nicu Andronescu ]n rolul lui Mahomet, Ioan Curie ]ntr-al lui Zopir, Diamandi Nicolae a jucat bine pe Zeid =i Rali\a Mih[ileanu pe regina Palmira; dar inamicii rom`nilor, prev[z`nd moralitatea =i patriotismul ce putea s[ inspire asemenea piese ]n inima poporului, ]ntrebuin\ar[ toate mijloacele =i suir[ pe scen[ comedii =i farse imorale, care corup spiritul =i inima1. elen[, iar pe cea din urm[ ]n limba francez[. Dintre junii =colari s-a distins mai mult (a=a se zice) C. A. Rosetti, care a reprezentat pe Egist tiranul din tragedia Orest cu o ferocitate at`t de natural[ ]nc`t a sp[im`ntat pe public =i chiar pe Aristia, profesorul s[u. (n. N. F.) 1 Iat[ ce zicea, ]n aceast[ materie, r[posatul B. Catargiu ]ntr-un articol f[cut ]n urma reprezent[rii dramei Misantropia =i poc[in\a de Kotzebue: L[sa\i, dar, voi, fii ai acelor mari domnitori ai lumii, l[sa\i bufon[ria =i satira pe seama acelor suflete ]nghesuite, pe seama acelor duhuri s[race. P[rin\ii vo=tri au fost mari =i voi nu pute\i fi mici. Vrei ca actorul rom`n s[ arate ceea ce este? F[-l s[ tr[iasc[
Ciocoii vechi =i noi
149
Efectul moral ce produse reprezentarea lui Mahomet fu necalculabil; venitul Societ[\ii Filarmonice se ]nzeci; num[rul membrilor ei se ridic[ p`n[ la =aptezeci individe, ]ntre care figurau cei mai nobili =i mai inteligen\i b[rba\i ai societ[\ii noastre. Entuziasmul merse a=a departe ]nc`t unii dintre asocia\i, =i chiar dintre particulari, ]n sacra =i patriotica lor exaltare ]ncepur[ a dota societatea cu dona\iuni testamentare1. Dar inamicul cel ne]mp[cat al fericirii noastre, v[z`nd toate aceste m[rinimoase aspira\iuni ale rom`nilor c[tre civilizare, a\`\[ mai ]nt`i gelozia ]ntre capii societ[\ii, apoi ]ntre I. C`mpineanu =i principele domnitor; iar dup[ aceea, prin corup\iune =i intrig[, reu=i a distruge acea societate, care, de ar fi existat p`n-acum, negre=it c[ arta dramatic[ =i literatura noastr[ ar fi ajuns la mare grad de cultur[. M[rul discordiei, care aduse aceast[ nenorocire, cu o medalie de aur proiectat[ de societate a se da prin vot membrilor societ[\ii care ar fi meritat mai mult. Se zice c[ C`mpineanu ar fi dorit s[ i se dea numai lui acea medalie =i de aceea ]ncepuse a lua ton de dictator; pe de alt[ parte iar[=i, principele Ghica, v[z`nd cu ochi ]n elementele str[mo=ilor s[i. Slava, amorul, generozitatea, patriotismul, r[zbunarea, trufia, dreptatea; iat[ ce-i trebuie lui ca s[ fie mare. D[-i tragedii s`ngeroase =i drame scrise cu lacrimi =i le va juca bine. Nu-i da fars[, c[ el nu =tie s[ fie bufon; el n-a =tiut a se slug[ri =i a se maimu\a. Nu-l vei vedea niciodat[ s[-=i =tie rolul, pentru c[ nu-i place nici ]n glum[ a fi m[sc[rici. Privi\i teatrul ca o =coal[ de moral =i ve\i afla actori m`ndri de a fi profesorii norodului, =i ve\i vedea =i actori buni. Face\i pe actorul rom`n s[ mearg[ singur, ]mbulzit de sine, ]necat ]n lacrimi pe amvonul s[u; s[ ]nve\e, s[ ]nduplece, s[ mi=te inimile, s[ se simt[ fericit =i m`ndru de profesia sa. Nu-l t`r`\i ]n sil[ a-i pune peruca bufonului ]n cap, a-l face o caricatur[ =i a-l umili spre a se sc[l`mba ]naintea unui public care =i el e tot rom`n =i singur nu =tie pentru ce nu-i plac sc[l`mb[turile. Acesta este misterul teatrului socotit ]n adev[rata lui ]nsemnare =i astfel a fost socotit =i ]ntre cei vechi. B. Catargiu (n. N. F.). 1 C. Manu dete primul semnal, ]nzestr`nd societatea cu dou[ mii de galbeni, care, ]nmul\indu-se prin dob`nzi, credem c[ se vor fi ]ntrebuin\at la cl[direa teatrului. (n. N. F.)
150
Nicolae Filimon
r[i cresc`nda popularitate a C`mpineanului =i tem`ndu-se a nu ajunge printr-]nsa la tron, aduse lucrurile astfel ]nc`t I. Eliade =i C. Aristia ]=i deter[ demisiunea =i printr-aceasta totul se spulber[ ]n v`nt. Pu\in ceva mai ]n urm[ se f[cur[ noi ]ncerc[ri pentru re]nfiin\area Societ[\ii Filarmonice. C. Aristia fu ]ns[rcinat cu aceast[ lucrare. El conduse lucrurile cu mare silin\[ =i amor propriu; v[z`nd ]ns[ c[ teatrul =i literatura erau numai un pretext, iar adev[ratul scop era intriga politic[, se retrase. Dup[ trecere de c`tva timp, iar[=i ]ncepur[ a se ivi simptome pentru redeschiderea Teatrului Na\ional. De ast[ dat[ ]ns[ domnitorul ]nsu=i se pusese ]n capul ]ntreprinderii, cu scop dup[ m[rturisirea contemporanilor de a paraliza influen\a C`mpineanului =i a surpa totdeodat[ =i teatrul. Spre ]mplinirea acestui scop chem[ iar[=i pe C. Aristia =i-i propuse direc\iunea teatrului cu salariul de galbeni cincizeci pe lun[ =i tot venitul reprezenta\iunilor. Este ]ns[ un proverb care zice: Cine s-a fript cu ciorb[ se teme =i de iaurt. Bietul Aristia se fripsese de dou[ ori cu ciorb[ =i ceea ce i se oferea acum nu era nici iaurt, nici ap[ rece. Spre a sc[pa, dar, de acest[ nou[ am[gire, ceru de la domnitor s[ i se dea ]n scris ofertele ce-i f[cuse. Aceast[ dorin\[ nu i se ]mplini de domnitorul sub diferite pretexte, ]ntre care intra =i acela c[ nu voie=te s[ se declare pe fa\[ protector al teatrului, ca s[ nu ating[ susceptibilitatea C`mpineanului. Aristia primi =i se fripse pentru a treia oar[, c[ci dup[ suirea pe scen[ a lui Saul de Alfieri cu un succes gigantic, ]n care se distinse foarte mult junele Curie, ]ncepur[ persecu\ii indirecte, care aduser[ c[derea definitiv[ a teatrului1. La anul 18441845 Constantin Carageali, elev al lui Aristia, 1 Cea mai mare lovire dat[ teatrului fu oprirea lui Momolo de a mai ]nchiria sala pentru reprezenta\iuni rom`ne. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
151
p[r[si capitala Moldaviei, unde ]ntreprindea arta dramatic[ cu mare succes, =i ]nso\indu-se cu C. Mih[ileanu =i prin concursul dlor Anesti Cronibace, L[sc[rescu, Rali\a Stoenescu =i Caliope Carageali, deschiser[ iar[=i teatru1. CUPRINS
Capitolul XXI FEMEIA A SCOS PE OM DIN RAI Lectorii no=tri counosc planul lui P[turic[ =i al Duduc[i de a ruina pe fanariotul; n-au ]ns[ nici o idee despre ingenioasele lor mijloace prin care ]=i puneau ]n lucrare ]ntunecoasa lor inten\iune. Este dar de datoria noastr[ a da aci c`teva probe despre vicleniile acestor doi =ire\i. Cunoa=tem cu to\ii c[ luxul este cel mai teribil agent al corup\iunii; pentru d`nsul femeia cea m`ndr[ =i u=ure de minte calc[ ]n picioare credin\a jurat[ so\ului ei, vesteje=te onoarea sa =i a familiei, ]=i face copiii neferici\i, cade ]n ura =i dispre\ul societ[\ii, ]n fine face totul =i se peirde ]n pr[pastia celor mai mari crime. Acest flagel, inventat de Satan ca s[ piard[ pe om prin femeie, de=i se introdusese ]n \ar[ la noi de c[tre fanario\i, cu scop de a ne face s[ pierdem simplitatea =i via\a cea aspr[ ce ne d[ t[ria de caracter, dar, el fiind foarte costisitor, se ]ntinsese numai ]n clasele cele avute, iar poporul r[mase neatins. Dar invaziunile ce ne]ncetat c[lcar[ \ara introduser[ cu ]ncetul manufactura european[, care se compune ]n mare parte din diamante =i aur[rii false, precum =i din postavuri =i m[t[s[rii arse, cu care negu\[torii cei f[r[ con=tiin\[ ]n=elau =i s[r[ceau norodul2. 1 Nu vom zice nimic despre progresul sau regresul ce a f[cut teatrul sub direc\iunea lui Carageali, ca s[ putem vorbi mai pe larg ]n roman\ul Ciocoii noi despre tot ce s-a petrecut ]n teatru p`n[ ]n ziua de ast[zi. (n. N. F.) 2 C[ luxul a corupt ]n mare parte societatea noastr[, nu mai este ]ndoial[. Dovad[ la
152
Nicolae Filimon
R[ul acesta merse cresc`nd ne]ncetat, iar ]n timpul lui Caragea ajunse la culme. Luxul, acum, ]=i avea prozeli\ii s[i ]n toate clasele societ[\ii: femeile nu mai visau dec`t diamanticale, stofe de m[tase =i alte sec[turi de acestea, pentru care erau ]n stare a sacrifica tot. Deschiderea clubului de la Ci=meaua Ro=ie =i prefacerea lui mai ]n urm[ ]n sal[ de teatru dete o ]ntindere =i mai mare luxului. Toat[ societatea dorea s[ vad[ tragediile =i operele germane reprezentate de Gherghei. Nu era familie ]n care s[ nu se vorbeasc[ despre teatru =i mai cu seam[ despre g[teala cucoanelor. Femeile ]=i martirizau b[rba\ii, iar junele =i junii pe p[rin\ii lor, ca s[ le cumpere ve=minte noi, diamante =i parfum[rii. }n darn se opunea bietul calemgiu la preten\iunile femeii sale, ]n darn ]i repeta de o mie de ori c[ dintr-o leaf[ de cincizeci lei pe lun[1 nu poate s[ \ie greut[\ile familiei =i s[ fac[ =i lux, c[ci femeia punea m`inile ]n =olduri =i ]i r[spundea prin aceste cuvinte: aceasta d[m ordinul principelui Alesandru Moruz dat c[tre marele c[m[ra=, prin care opre=te pe negu\[tori de a mai aduce ]n \ar[ flude, lino, m[t[s[rii =i alte obiecte de lux, c[ci aduc v[t[mare =i s[r[cie norodului. Iat[ acel ordin domnesc: Io Alesandru Constantin Moruz, voievod =i domn |[rii Rom`ne=ti. Dum. vel-c[m[ra=, primind domnescul nostru pitac, s[ chemi pe to\i lipscanii la c[mar[ =i s[ le dai porunca domniei mele pentru flude =i lina=, sadetica (fir n. ed.) i ]n cus[turi =i ]n basmale, ce sunt lucruri care pricinuiesc o cheltuial[ zadarnic[ =i o stingere de ob=te, ca c`te dintr-acestea se afl[ acum la pr[v[liile lor, acelea numai s[ =i le v`nd[ neopri\i; iar de aci ]nainte s[ =tie c[, f[r[ de a avea voie s[ le deschid[ =i s[ le v`nd[, se va pecetlui =i, f[c`ndu-se zapt (confiscare n. ed.) la c[mara domneasc[, se va scoate din \ara domniei mele afar[ =i mai mult nu vor fi ]ng[dui\i a le deschide =i a le vinde aici. Drept aceea, ca s[ n-aib[ pricin[ de ]ndreptare c[ n-a =tiut, s[ le ar[\i porunca domniei mele hot[r`toare, ca s[ o =tie; a=ijderea s[ ar[\i dumneata porunca aceasta la vel-vame= al carvasaralii (oficiu de vam[ n. ed.) ca de acum ]nainte oric`te de acest fel, numite mai sus lucruri zadarnice, va g[si ]ntre m[rfurile ce aduc lipscanii, pecetluindu-le de fa\[ cu st[p`nul acelei m[rfi, s[ le trimit[ la c[mara domniei mele. +i ]nsumi eu, domnul, am poruncit. 1794, martie 11 (Dup[ Condica arhivei cu nr. 112 ro=u, foaia 219 verso.) (n. N. F.) 1 +eful de mas[ pe atunci se pl[tea lei 50 pe lun[ =i-=i scutea via din vin[rici =i individul s[u de podvezi =i angarii; pl[tea ]ns[ la primirea ordinului de or`nduire lei 5, sub numire de havaiet. (Condica arhivei, nr. 121, foaia 20-26 ro=u.) (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
153
Calicule! dac[ n-ai stare, de ce te-ai ]nsurat? S[-mi faci rochie de maltef =i s[-mi cumperi =al =i cercei de Lipsca, auzi tu? C-apoi ]mi fac eu... }n\elesu-m-ai? Nenorocitul so\ t[cea =i privea cu sufletul plin de ]ntristare pe so\ia sa ]mbr[cat[ ]ntocmai ca cele mai dint`i cucoane, f[r[ s[-=i aduc[ aminte c[ a contribuit c`t de pu\in la str[lucitul lux al so\iei sale. }ntr-o sear[ postelnicul Andronache, ]n contra obiceiului s[u, se afla acas[ la d`nsul. El =edea pe o sofa fum`ndu-=i ciubucul cu o flegm[ demn[ de un osmanl`u =i vorbea din c`nd ]n c`nd cu P[turic[. A=a, Dinule drag[, zicea el, s[ ne mai m[sur[m cheltuielile, c[ nu mergem bine. Ce D-zeu! Eu c`=tig pe tot anul aproape la patru sute pungi de bani, =i cu toate acestea vii ne]ncetat de-mi spui c[ n-avem bani =i m[ sile=ti s[ fac ]mprumuturi. Foarte bine te-ai g`ndit, milostive cucoane; numai este cam t`rziu. Datoriile s-au m[rit foarte mult prin neplata dob`nzilor: Costea Chioru vine ]n toate zilele de-mi cere dob`nda =i capetele, gr[m[ticul lui baron Meitani asemenea, f[r[ a mai ad[uga c[ de multe ori ]nt`mpin cheltuielile cur\ii din mica mea lef=oar[ de calemgiu, pe care mi-a\i dat-o blagorodnicia voastr[. Dar bine, Dinule, ]mi aduc aminte c[ chiar ]n luna trecut[ am c`=tigat peste o sut[ pungi de bani de la slujbele ce am dat la unii-al\ii prin mijlocirea mea; ce s-au f[cut ace=ti bani? S-au cheltuit to\i, milostive cucoane. Ei bine, pe ce? F[-m[ s[ ]n\eleg. Asta e foarte cu putin\[; s[ aduc catastiful, s[ vezi. Ciocoiul se pogor] jos ]n camera lui =i se ]ntoarse ]ntr-o clip[ \in`nd ]n m`ini o carte mai mult lung[ dec`t lat[, pe care, deschiz`nd-o, citi cu o manier[ cancelaric[:
154
Nicolae Filimon CATASTIH DE DOSOLIPSIE1 AL CASEI DUMNEALUI MARELUI POSTELNIC ANDRONACHE TUZLUC
Leatul 1818 septembrie 1 Primi\i Talere Bani 20.000 De la =apte ispravnici ce au luat pitacele din m`na mea. 6.585 Ipac de la alte huzmeturi date prin mine. 3.567 Ipac de la noii c[pitani de poter[ ce =i-au luat pitacele tot prin mine. 8.600 Arenda mo=iei Pl`nsurile pe leatul 1818. 1.250,90 Ipac din v`nzarea a 2.500 vedre vin, vadra pe bani =aizeci. 2.500 Din v`nzarea p[durii de pe mo=ia Chinuielele. 3.500 De la igumeni pentru volnicii =i alte madele. 2.000 De la episcopul R`mnicului pentru prefacerea unui zapis de datorie. 1.700 Ipac de la episcopul Buz[u. 297, 30 De la doi nem\i ca s[ aib[ voie a juca pe la b`lciuri: la o para cinci.2 50.000 Fac peste tot primirile. Cheltui\i pe leat 1818 Talere Bani 8.680 Cheltuiala cuinii, care se vede trecut[ condei cu condei ]n catastihul stolnicului. 1 2
Dosolipsie - de dare =i luare. (n. N. F.) Jocul rolinei, pe care poporul nostru ]l numea la o para cinci...(n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
1.560 800 600 380 1.800 400 15.000
12.500 1.000 250 3.000 8.000
250 250 19.380 1.200 200
155
Lemne pentru iarna trecut[. C[rbuni. F`n =i orz. }mbr[c[mintea \iganilor. Facerea unui han la mo=ia Chinuielele. Dregerea butcei =i a r[dvanelor. La dou[ zaiafete: unul la sf. Andrei =i altul la sf. Vasile. Da\i giuvaergiului pentru diadema de diamant =i alte guivaericale date cucoanei Duduca la sf`ntul Andrei. Chiria caselor cucoanei Duduca. Ipac simbria slugilor dumneaei. Ipac simbria arn[u\ilor. Giuvaeruri, blane de samur, cacom =i de belchi\[ i cuma=uri de rochii cucoanei Duduca de la sf. Vasile. Da\i iamacilor =i calemgiilor ce au venit cu Cr[ciunul domnesc1. Da\i meterhanelei, idicliilor, fusta=ilor =i altor tagme de slujitori bac=i= de sf. Vasile. Da\i blagorodniciei voastre pentru buzunar ]n mai multe r`nduri. Simbriile slugilor casei. Bac=i= lor de sf. Vasile.
66.670 Fac cheltui\i. 50.000 Se scad primi\i. 16.670 Cheltui\i mai mult =i care s-a luat cu dob`nd[ de la Costea Chiorul.
1 Dup[ obiceiul de pe atunci, condicarii =i logofe\eii de Divan se duceau cu Cr[ciunul la domnitor =i pe la to\i boierii cei mari. (n. N. F.)
156
Nicolae Filimon
Fanariotul ascult[ cu luare-aminte socotelile ce-i ]nf[\i=[ P[turic[, dar c`nd ajunse la ]ncheiere =i v[zu luate de v`nt cele una sut[ pungi de bani =i o datorie nou[ de lei 16.670, oft[ din ad`ncul inimii; dar ]n momentul c`nd se g[tea s[ fac[ oarecare b[g[ri de seam[ =i mustr[ri v[tafului s[u de curte, ajunse la urechea sa zgomotul unei tr[suri ce se oprise la scara caselor sale. P[turic[ ie=i s[ vad[ pe vizit[torul =i revenind anun\[ pe chera Duduca. Duduca! exclam[ fanariotul cu surpriz[. Da, milostive st[p`ne, dumneaei. Las[-m[ dar singur =i te voi chema la trebuin\[. P[turic[ plec[ capul ]n jos =i, ie=ind din camer[, se ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ cu Duduca, c[reia ]i =opti ]ncet: S[ te v[d, acum este timpul. Las[ pe mine, r[spunse ea cu un accent ce se stinse pe frumoasele ei buze, precum se stinge o armonie de tonuri muzicale purtat[ pe aripile v`ntului din locuri dep[rtate; apoi intr[ ]n iatacul grecului =i =ezu l`ng[ d`nsul pe sofa. Ve=mintele ei simple, dar bine t[iate, coafura cea ]mp[nat[ cu roze =i mic=unele, parfumurile cu care era stropit[ =i mai presus de toate gra\iosul aer ce avea ]n acea sear[ ar[tau p`n[ la eviden\[ necesitatea ce avea ea de a ]nc`nta =i a ame\i pe fanariot mai mult dec`t totdeauna. Scopul ei era deja pe jum[tate ]mplinit, c[ci fanariotul, cum o v[zu, deveni palid =i ]ncepu s[-i tremure fibrele de emo\iune. Dumnezeule! c`t e=ti de frumoas[, Duduco! exclam[ el cu ochii r[t[ci\i =i cerc`nd, cu m`na tremur[toare, s[ apuce pe a frumoasei cochete. R`zi de mine, cucoane Andronache; eu nu sunt at`t de frumoas[, precum zici. Nu, Duduco, ]\i spun adev[rul! Greaca se plec[ s[-l s[rute pe obraz cu un transport de amor pref[cut, lu[ m`na lui ]ntr-ale sale =i o acoperi de s[rut[ri, apoi c[zu ]n ni=te medita\iuni pe care fanariotul le t[lm[cea ]n multe chipuri, dar toate ]n favoarea amorului s[u.
Ciocoii vechi =i noi
157
Mai multe scene de un amor delicios se petrecur[ ]ntre d`n=ii, dar c`nd greaca crezu c[ a sosit timpul s[ dea lovitura decisiv[, se pref[cu c[ cade ]ntr-o ad`nc[ ]ntristare, oft[ cu o pref[c[torie ce nu s-a v[zut p`n-acum chiar la cei mai l[uda\i actori dramatici ai teatrului nostru =i v[rs[ c`teva lacrimi mincinoase. Fanariotul o privi cu extaz =i durere de inim[, c[ci din nenorocire o iubea p`n[ la nebunie. }n momentele acestea vicleana femeie scoase o gevrea alb[ din buzunarul unei scurteici bl[nite cu cacom alb =i ]=i =terse ochii, apoi ]mbr[\i=[ pe fanariot =i ]ncepu a-l s[ruta cu buzele ei cele rumene =i arz[toare ca focul. Aceste fine pref[c[torii puse pe fanariot ]ntr-o pozi\iune foarte critic[; el nu =tia la ce s[ atribuie lacrimile =i furiile de amor ale amantei sale. Greaca ]ncepu iar[=i a ofta =i a l[crima. Ce ai, Duduco, de pl`ngi =i oftezi? o ]ntreb[ fanariotul cu un aer ]n care se vedea disperarea =i curiozitatea. Spune-mi, cine te-a sup[rat? N-am nimic, nu m-a sup[rat nimeni. De ce pl`ngi dar? De ce oftezi? Pl`ng nenorocirile mele. +i care sunt acele nenorociri? Nu te ]mbrac? Nu-\i dau dem`ncare =i cas[? }n sf`r=it, nu te iubesc mai mult dec`t pe mine? Nu vezi c[ amorul t[u m-a zalisit, am ajuns ca Manea nebunul?... Pref[c[torii b[rb[te=ti =i nimic mai mult. Nu, Duduco, pe viul Dumnezeu, te iubesc din toat[ inima. Dac[ m-ai iubi, m-ai l[sa =i pe mine s[ m[ duc la plimbare, la teatrul nem\esc =i la comedie: nu m-ai \ine ]nchis[ ca pe-un papagal =i ]mbr[cat[ cu tren\ele astea ca o preoteas[ de mahala. Dar bine, giuvaericalele ce \i-am trimis la ziua mea, cuma=urile de rochii, =alurile, toate acestea le nume=ti tren\e? zise fanariotul ofensat =i atins de nemul\umirea amantei sale. Nu sunt tren\e, dar nu sunt la mod[. S[ le schimb[m =i s[ lu[m altele, de mod[.
158
Nicolae Filimon
La aceste cuvinte Duduca ]ncepu s[ r`d[ cu hohot. De ce r`zi? ]ntreb[ fanariotul. Auzi acolo, s[ le schimb! Da slav[ Domnului! nu sunt nici condic[reas[, nici teleloaic[. Dar bine, Duduco drag[, e p[cat s[ =ad[ degeaba ]n sipet. M-am g`ndit eu la aceasta =i le-am v`ndut pe toate la Tolba ovreica1. +i acum? N-am alte haine dec`t aceste ce le vezi =i cerceii ace=tia de tumbac (bronz). +i ce ai prins pe d`nsele? Mai nimic, o mie cinci sute de lei. O mie cinci sute!... dar =tii tu, Duduco, c[ acele lucruri costiseau peste o sut[ pungi de bani? Teleloaica mi-a zis c[ pietrele sunt proaste. Grecul r[mase pe g`nduri, apoi zise: Ei, bine, Duduco, cu ce o s[ ie=i acum ]n lume? Cu ve=mintele ce vezi pe mine. S[ te fereasc[ Dumnezeu de una ca asta. Amoreaza postelnicului Andronache nu va purta niciodat[ rochii de mani\[ =i de bogasiu. Greaca, mul\umit[ foarte mult de ambi\iunea ]n care adusese pe amantul ei, schimb[ vorba. Am auzit, zise ea, c[ teatrul nem\esc este foarte frumos =i nem\oaica cea t`n[r[ a ]nnebunit lumea; se mai zice iar[=i, c[ hatmanul C[r[bu= moare dup[ d`nsa. C`nd o s[ m[ duci s[ o v[d =i eu? Ai? Spune-mi! O s[ vie vremea, scumpa mea. Am auzit c[ zilele astea o s[ parastiseasc[ Italiana ]n Algir, bucat[ cu c`ntece. O s[ m[ duci s[ o v[d =i eu? 1
O negu\[toreas[ de haine vechi din timpul lui Caragea. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
159
Da, da, o s[ te duc, ]ng`n[ fanariotul aprins de gelozie. S[ v[d =i eu cucoanele =i boierii cei mari. La zicerea boieri, gelozia fanariotului se irit[ =i mai mult; el se temea s[ o expuie vederii lui beizadea C. =i a capiolda=ilor lui, c[ci ]i =tia c`t erau de strica\i. Duduca se pref[cu c[ voie=te s[ plece, dar ]n momentul c`nd ]=i lua r[mas bun de la amantul ei, u=a camerei se deschise pu\in =i l[s[ s[ se vad[ capul cel ple=uv =i fa\a cea plin[ de viclenie a lui Costea Chiorul bogasierul. Chir Costea! zise Duduca cu o surpriz[ pref[cut[. Da, plecata slug[ a m[riei sale marelui postelnic =i a dumitale, prea str[lucit[ cuconi\[, r[spunse =iretul, l[s`nd s[ se vad[ c`t se putea mai bine o cutie de giuvaericale =i c`teva =aluri =i cuma=e de m[t[s[rii. Ce ne aduci nou[, chir Costeo? ]ntreb[ fanariotul cu gravitate. S[ tr[ie=ti, arhon postelnice! Am desf[cut ast[zi taxidul de marf[ ce am primit de la |arigrad =i, dup[ datorie, am venit mai ]nt`i la ]n[l\imea ta, ca s[-\i alegi ce-\i va pl[cea. Aferim, chir Costeo, s[ tr[ie=ti; dar ia spune-mi, ce ne-ai adus? Deschide-\i cutiile s[ vedem =i noi. Ai, d[-te mai ]ncoace! Costea Chiorul deschise cutia pe care o adusese cu d`nsul =i ]ncepu a desface m[rfile, pronun\`nd cu ]ng`mfare numele fiec[rei m[t[s[rii sau giuvaerica: Asta este hataia de Vene\ia sadea, hataia florantin, camohas de Vene\ia cu fir, camohas sadea, catifea cu aur =i sadea de Vene\ia, sandal cianfes, canav[\, tafta, atlas v[rgat =i cu flori, hares pungiuc, fesuri tuneslii, basmale de Triesti, de Fran\a =i de Englitera, tulpan mosc, alagea de Triesti, =al de India ciacliu, =al boza-fer mai prin col\uri, gear de India, =al, sangulie, br`uri caragialar cusute, cutnii, alagea, citarii =i gazii de Brussa, suvaiele de Hale1. 1 Vezi catalogul v[milor din timpul lui Caragea ce se afl[ trecut ]n Condica arhivei nr. 121, foaia 210. (n. N. F.)
160
Nicolae Filimon
Greaca privea cu ochi sc`nteietori m[t[s[riile de Vene\ia, de Fran\a =i de Brussa =i, c`nd ]i pl[cea vreuna, f[cea lui Costea c`te un semn de ]n\elegere, iar el punea la o parte materia aleas[. Ceva giuvaericale frumoase =i ieftine! excalm[ Duduca cu voce tare =i f[c`nd un nou semn de ]n\elegere negu\[torului. Avem, str[lucit[ cuconi\[, de cele mai frumoase, dar sunt cam scumpule\e. Nu te teme despre pre\, adaose postelnicul, cam atins la m`ndrie. Scoate tot ce ai mai bun =i voi pl[ti cu bani pe=in (gata). Aceste cuvinte umplu de bucurie pe am`ndoi am[gitorii. Costea Chioru ]ncepu s[ scoat[ dintr-o cutie: coliere (ghiordane) de diamant =i de rubine, cercei de berliant, inele de smarand, rubin, berliant =i matostat, f[c`nd fiec[rui obiect c`te o laud[ nemeritat[. Duduca alese un colier de diamant, o pereche cercei de briliant, c`teva inele de rubine =i smarand, vreo c`teva carfi\e (ace) de aur cu pietre scumpe =i zece buc[\i de m[t[suri din cele mai scumpe. Ia s[ vedem, Duduco drag[, ce \i-ai ales. Vicleana femeie ar[t[ fanariotului toate obiectele =i, ca s[ a\`\e =i mai mult ambi\iunea lui, zise cu un z`mbet ]nr[ut[\it: Iat[ lucrurile ce mi-am ales, dar... Dar ce? r[spunse fanariotul ofensat. Costisesc prea mult, nu sunt pentru mine. Aceste vorbe m[ sup[r[, Duduco. Ia orice-\i place; ia chiar toat[ marfa lui Costea, ca s[ vezi c[ pentru amorul t[u sunt ]n stare s[ jertfesc chiar via\a mea. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre Costea, ]i zise: F[ socoteala, Costeo, =i spune-mi ce-\i sunt dator. Numaidec`t, m[ria ta. +i sco\`nd un petic de h`rtie din s`n =i un condei de pan[ din c[lim[rile de alam[ ce purta la br`u, se pref[cu c[ scrie =i sumarise=te; iar dup[ ce cl[tin[ capul de c`teva ori, ca s[ arate de c`t[ importan\[ era suma ce avea s[ pronun\e, zise: Giuvaericalele =i cuma=ele de rochii costisesc una... sut[... dou[-zeci pungi de bani.
Ciocoii vechi =i noi
161
A! A! e foarte scump; nu iau nimic! exclam[ greaca, lu`nd un aer de o sublim[ pref[c[torie. |ine-le pe toate, adaose fanariotul =i ]ntorc`ndu-se c[tre negu\[tor ]i zise cu m`ndrie: Vrei s[-\i pl[tesc acum ]ndat[ ]n bani naht sau s[-\i fac zapis cu datorie1? Bine ar fi s[-mi pl[te=ti ]n naht, dar, ca s[ nu te sup[r, primesc =i pe datorie; s[-mi dai ]ns[ o poli\[ cu nume deschis c[tre baron Sachelarie sau c[tre c[minarul Polizache =i totul se va ispr[vi. Bine, fie dup[ cum zici! Poli\a se scrise =i se dete ]n m`na lui Costea, care o primi f[c`nd ]nchin[ciuni p`n[ la p[m`nt. }n momentul c`nd se termin[ aceast[ infernal[ t`lh[rie, un geam[t r[gu=it se auzi ]n camer[. Nimeni nu b[g[ de seam[ afar[ de Duduca, care deveni palid[ ca un cadavru. Acel geam[t, ce sem[na cu urletul de bucurie al demonilor c`nd fac s[ cad[ un sf`nt ]n lan\urile lor, era expresiunea infernalei bucurii a lui P[turic[, care prin stratagema de acum a Duduc[i devenea st[p`n pe tot ce-i mai r[m[sese bietului fanariot. Duduca =i Costea ie=ir[ am`ndoi din casa fanariotului, mul\umi\i de treburile ce f[cuser[. CUPRINS
Capitolul XXII ITALIANA }N ALGIR2 }n mahalaua numit[ ]n vechime Popa D`rva=, iar acum Biserica Alb[ dup[ Podul Mogo=oaiei, fa\[-n fa\[ cu casele cele mari ale 1
Cu termen. (n. N. F.) Subiectul acestei opere se compune din fabula urm[toare: Corsarii Algirului, ]ntr-una din expedi\iunile lor, prinser[ o corabie florentin[, ]n care g[sir[ o mul\ime de obiecte de mare pre\ =i c`teva sute de c[l[tori pe care ]i f[cur[ prizonieri. }ntre ace=ti nenoroci\i era =i o dam[ frumoas[, ]mpreun[ cu un gentilom b[tr`n, numit Don Tadeo, care ]i f[cea curte de mai mult timp, dar ]n loc de amor nu dob`ndea dec`t ura frumoasei dame. 2
11
Ciocoii vechi =i noi
162
Nicolae Filimon
De=liului1 se afla pe timpul lui Caragea o pia\[, ]n mijlocul c[reia cl[dise doamna Ralu o sal[ de club, care mai ]n urm[ se pref[cu ]n teatru. Acest edificiu avea lungimea de optsprezece st`njeni, iar l[\imea de nou[ =i c`teva palme; privit ]ns[ din punctul de vedere al stilului =i altor am[nunte arhitectonice, nu prezenta nimic ]nsemn[tor. Interiorul lui se compunea dintr-o sal[ de spectacol =i c`teva camere situate la dreapta =i la st`nga s[lii. }ntr-una dintr-]nsele se \ineau dulce\i, rachiuri =i b[uturi r[coritoare pentru trebuin\a publicului; iar ]n cea de a doua =edeau slugile boierilor pe timpul reprezenta\iunii. Sala teatrului propriu-zis[ avea trei r`nduri de loji tape\ate cu postav ro=u =i ]mpodobite cu perdele de chembric[ cu ciucuri albi. La dreapta era o sofa ]mbr[cat[ cu catifea ro=ie, pe care =edea domnitorul, iar mijlocul s[lii era acoperit cu lavi\e c[ptu=ite tot cu postav ro=u. Scena se deosebea de restul s[lii printr-o cortin[ de p`nz[ pe care era desenat Apollon \in`nd lira pe genunchi. }ntr-un spa\iu mic ce desp[r\ea scena de public erau o mul\ime de scaune =i pupitre2 destinate pentru muzican\ii ce compuneau orchestra de pe atunci. Ilumina\ia era ]n adev[r curioas[, c[ci, ]n loc de lampaAjung`nd ]n fine, corsarii la Algir ]mp[r\ir[ pr[zile ]ntre ei, d`nd o parte deiului, una armatorului cor[bei =i pe cea de a treia echipajului. Frumoasa dam[ =i Don Tadeo, ce trecea de frate al ei, fur[ ]nf[\i=a\i ]naintea lui Mustafa, deiul Algirului, care, ]namor`ndu-se de d`nsa ca un smintit, dete ordin s[ o transporte ]n harem, iar pe presupusul ei frate ]l onor[ cu rangul de mare caimacam =i se servea de d`nsul ca s[ comunice frumoasei femei ]nfocatul s[u amor. }ntr-o zi deiul hot[r] s[ termine acest amor de capriciu. Chem[ dar pe un sclav favorit =i ]i dete ordin s[ introduc[ la d`nsul pe str[ina ce-i insuflase at`ta pasiune; iar lui Tadeo ]i zise c[ pe dat[ ce-i va face semn printr-un str[nut repetat de trei ori, s[ ias[ afar[. Dama veni, deiul se sim\i aprins de un foc neobi=nuit, str[nut[ de trei ori, dar Don Tadeo, aprins =i mai mult de gelozie, nu voi s[ ias[ afar[ cu toate amenin\[rile deiului. }n fine comedia se termin[, c[ deiul =i Tadeo sunt am[gi\i de frumoasa dam[, iar ea p[r[se=te Algirul ]mpreun[ cu Lindoro, vechiul ei amant, pe care-l reg[se=te ]ntre sclavii din Algir. (n. N. F.) 1 Ast[zi ale Sl[tineanului.(n. N. F.) 2 B[ngi mici pe care pun arti=tii notele ]n timpul execut[rii. Aceast[ numire mai serv[ =i spre a demonstra gradul de perfec\iune al artistului de orice instrument. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
163
dariu =i l[mpi, teatrul era peste tot iluminat cu lum`n[ri de seu puse ]n sfe=nice de tinichea, sp`nzurate ]mprejurul s[lii.1 Pre\ul intr[rii era regulat ]n modul acesta: lojile de mijloc se pl[teau c`te un galben =i erau l[sate pe seama boierilor celor mari, a consulilor =i altor persoane de distinc\iune; lojile de jos =i cele de la al treilea r`nd se pl[teau cu lei zece, =i erau comune pentru to\i cei ce voiau a le ]nchiria, iar parterul se pl[tea c`te lei trei de fiecare persoan[. La 8 septembrie 1818 pe fa\ada teatrului despre care vorbir[m era lipit un afi= scris ]n limba greceasc[ =i tip[rit ]n tipografia boierilor clinceni. Acest afi= vestea ]naltei nobilimi =i respectabilului public de pe atunci c[ ]n seara acelei zile era s[ vad[ =i s[ aud[ opera Italiana ]n Algir de compozitorul Ioachim Rossini. Aceast[ oper[, fiind anun\at[ de mai multe ori =i ]nc[ nereprezentat[, a\`\ase foarte mult dorin\a publicului de a o vedea. Amatorii dar de teatru venisere[ cu dou[ ore ]naintea deschiderii teatrului, spre a-=i cump[ra bilete de intrare; =i ca s[ fug[ de ur`tul ce pricinuie=te a=teptarea, unii se plimbau form`nd mici grupe =i discut`nd despre diferite chestiuni de care se interesau, iat al\ii formaser[ un mare cerc ]mprejurul afi=ului =i comentau muzica =i 1 }n timpul domniei lui Grigore vod[ Ghica, trec`nd pe la noi marchizul de Ribopiers (Ribeaupierre), elciul (ambasador n. ed.) Rusiei la Constantinopole, domnitorul lu[ m[suri spre a-i face o primire mai distinct[. Astfel dar, ]ntre alte tratamente ce-i f[cu, ]l invit[ =i la un bal public dat ]n onoarea lui. Marchizul se duse la bal mai mult ca s[ observe gradul de civiliza\iune al societ[\ii noastre, dar m[t[s[riile, =alurile =i mai cu seam[ diamantele ce v[zu la damele rom`ne ]l surprinse, c[ci numai diadema, cerceii =i ghiordanul cucoanei Z... M... costa peste un milion. Din ]nt`mplare marchizul ]=i arunc[ privirea =i asupra ilumina\iei s[lii =i v[zu cu destul[ surprindere c[ era iluminat[ cu lum`n[ri de seu. A doua zi, venind la curte =i fiind ]ntrebat de c[tre domnitorul de a petrecut bine sau nu, marchizul r[spunse c[ luxul cucoanelor noastre este egal cu al noble\ei din Petersburg, numai un lucru nu mi-a pl[cut, zise el domnitorului. Ce lucru? ]ntreb[ vod[ Ghica cu ner[bdare. Lum`n[rile cele de seu, al c[ror fum strica aerul s[lii. C`t despre aceasta, ai dreptate, arhon marchiz; dar la noi numai domnul are voie s[ ard[ lum`n[ri de cear[, ceilal\i cat[ s[ ard[ de seu. (n. N. F.)
164
Nicolae Filimon
intriga piesei cum se pricepeau. E tragedie, ziceau unii. Ba este comedie, r[spundeau al\ii, afar[ de c`\iva ]nv[\a\i, care, lu`nd cuvintele drama giocoso ]n sim\ material, afirmau cu arogan\[ c[ nu este nici tragedie, nici comedie, ci jalnic[ priveli=te cu jocuri =i c`ntece!... }n timpul c`nd se petreceau toate acestea pe pia\a =i ]naintea teatrului, se deschise o u=[ =i se v[zu capul cel ple=uv =i fa\a cea galben[ =i rece a neam\ului casier. Privitorii, ce p`n[ aci a=teptau lini=ti\i, cum v[zur[ pe casier n[v[lir[ to\i deodat[ =i ]ncepur[ a cere bilete cu un zgomot foarte mare. Neam\ul, ]ns[, ]=i vindea marfa sa cu s`nge rece =i dup[ regul[, f[r[ a se tulbura c`t de pu\in de cererile ce i se adresau ]n numele celor mai mari boieri ai \[rii; dar c`nd auzi strig`nd: Loja marelui postelnic Andronache Tuzluc, t[ie numaidec`t biletul =i-l dete cu at`ta gr[bire, ]nc`t era aproape s[ uite a cere costul ei. }n fine, pe la =apte ore =i jum[tate dup[ amiaz[, por\ile teatrului se deschiser[; publicul ]ncepu a intra ]nl[untru salutat cu temenele de arn[u\ii ce formau garda de onoare =i, ]n pu\in timp, lojile =i parterul se umplur[ de privitori. Directorul teatrului, fiind ]n=tiin\at la timp c[ ]n acea sear[ era s[ vie =i domnitorul, ]mpreun[ cu toat[ ecpaiaua sa (suita sa), osebit de alte ]nfrumuse\[ri de ocazie ce f[cu, dete ordin a se ilumina teatrul cu lum`n[ri de cear[ care, de=i produceau o lumin[ foarte slab[, erau ]ns[ de ajuns ca s[ fac[ a sc`nteia ]n mii de culori diamantele =i alte pietre nestemate gr[m[dite pe cerceii, fuliile =i ghiordanele1 cucoanelor. }ntr-una din lojile cur\ii sta beizadea Costache Caragea, ]mpreun[ cu doi fanario\i =i cu hatmanul C[r[bu=, favoritul =i neseparabilul s[u amic. Acest frumos =i libertin principe privea prin toate lojile, ca s[ g[seasc[ vreo frumuse\e necunoscut[ ]nc[ de d`nsul, spre a o face 1
Flori de diamante sau briliante. (n.N.F.)
Ciocoii vechi =i noi
165
victim[ pl[cerilor sale. Dup[ ce f[cu un gir de privire peste tot teatrul, ochii lui r[maser[ ]nfip\i asupra unei june femei, care, pe l`ng[ o rar[ frumuse\e =i elegan\[, avea =i un costum din cele mai la mod[ =i mai bogate. Ea era ]mbr[cat[ cu o rochie de catifea p[tl[ginie, cu piep\ii ridica\i =i m`necile str`mte, dup[ moda de atunci. Mijlocul ]l avea ]ncins cu un colan \esut ]n fir s`rm[1, iar ]n mijlocul pieptului avea o mare floare de diamant, care, fiind pus[ pe rochia cea de culoare ]nchis[, str[lucea cu mai mult[ t[rie. G`tul ei era acoperit cu simizet de blonduri de Olanda =i cu un ghiordan (colier) de smaragde =i safire; ]n urechile sale cele delicate erau at`rna\i ni=te cercei de diamant, mari =i str[lucitori; pe cap avea un fes alb de Tripoli, legat ]mprejur cu o sangulie alb[, cusut[ cu m[tase =i fir, ale c[rei extremit[\i formau un frumos nod, ]n care erau ]nfipte dou[ flori de diamant. Dup[ ce beizadeaua o privi cu mult[ luare-aminte se ]ntoarse c[tre hatmanul C[r[bu= =i ]i zise: Costache! Aud, m[ria ta! Cuno=ti tu pe cucoana aceea? Care, m[ria ta? Aceea care =ade ]n loja de l`ng[ a con\ului prusienesc. C[r[bu= privi cu luare-aminte locul indicat, apoi r[spunse cu mare lini=te: O cunosc, m[ria ta. Cine este, spune-mi? Este fata lui Mihale ciohodarul. S[ vedem, pare c[-mi aduc aminte: cum ai zis?... Fata lui?... Fata lui Mihale ciohodarul din Izvor =i acum \iitoare a postelnicului Andronache Tuzluc. Da, da! ]mi aduc aminte, o cunosc. Vei fi voind poate s[ o vizitezi, adaose C[r[bu= cu acel in1
Fir de cel mai bun. (n. N. F.)
166
Nicolae Filimon
teres ce mi=c[ pe to\i junii cei demoraliza\i, c`nd li se prezint[ noi ocaziuni de dezmierd[ri sim\uale. |i-am zis c[ o cunosc =i credeam c[ ]n\elegi noima acestui cuv`nt laconicesc. Pe c`nd se petrecea acest discurs ]ntre beizadeaua =i favoritul s[u, seleam-ceau=ul cur\ii domne=ti intr[ ]n teatru =i anun\[ venirea domnitorului. Vestea aceasta f[cu s[ se nasc[ un fream[t ]n tot publicul, care a=tepta venirea principelui cu acea ner[bdare =i curiozitate proprie mul\imii =i gloatelor societ[\ii. }n fine principele intr[ ]n teatru cu aerul s[u de m[rire pe care fanario\ii =tiu foarte bine a-l imita. Publicul strig[ de trei ori: S[ tr[iasc[ m[ria sa!, apoi se lini=ti. Reprezentarea ]ncepu prin frumoasa uvertur[ scris[ de celebrul Rossini ]n momente de o fericit[ inspira\iune =i merse ]nainte p`n[ la faimosul ter\et din care se formeaz[ finalul primului act, dup[ a c[rui terminare cortina se l[s[, iar publicul din parter =i chiar din loji ie=i afar[ ca s[ se r[coreasc[. Dup[ o mic[ pauz[ clopo\elul dete semnalul ]nceperii actului al doilea. Spectatorii se a=ezar[ pe la locurile lor =i se puser[ a asculta cu mare aten\iune frumoasele melodii ce se cuprind =i ]n acest act; dar pe c`nd reprezenta\ia ajunsese la scena ]n care Mustafa, deiul Algirului, trimite pe sclavul Lindoro s[ cheme pe Isabela, iar lui Tadeo, caimacamul s[u, ]i zice c[ pe dat[ ce se va prezenta frumoasa str[in[ =i ]l va auzi str[nut`nd de trei ori, s[ ias[ afar[, pe acest timp doi condicari de Divan, ce =edeau pe o lavi\[ =i ascultau opera, ]ncepur[ a vorbi ]ntre d`n=ii =i a r`de ca ni=te nebuni. Este curios, dar foarte adev[rat, zise le=in`nd de r`s unul dintre cei doi condicari adres`ndu-se c[tre cellalt. Despre ce este vorba? r[spunse cel ]ntrebat, z`mbind f[r[ s[ =tie pentru ce. Prive=te, te rog, mai cu b[gare de seam[ la ceea ce se petrece
Ciocoii vechi =i noi
167
pe scen[ =i vei vedea c[ seam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[ cu ceea ce se petrece ]n casa postelnicului Andronache Tuzluc. +i ce se petrece ]n casa acelui boier? Lucruri mari, neni=orule, gugum[nii nemaiauzite! Vezi pe cucoana aceea care =ade ]n loja de l`ng[ elciul Prusiei?... Uit[-te bine la d`nsa; vezi c`t e de g[tit[: diamantele =i rubinele sunt aruncate pe d`nsa cu lopata, parc[ e brezaie sau teleloaic[. Ei bine, o v[d. Acea femeie este \iitoarea postelnicului Andronache Tuzluc. Bravo! e frumoas[ de minune. A=a este precum zici, dar eu, unul, m-a= lipsi de asemenea frumuse\e =i fericire. Da de ce, bei-mu? Pentru c[ l-a l[sat ]n sap[ de lemn; l-a f[cut s[-=i v`nd[ dou[ mo=ii p`n-acum =i mult-pu\inul ce i-a mai r[mas o s[ se strige m`ine-poim`ine la mezat de c[tre datornici. S[rmanul om! poate c[ l-o fi iubind =i dragostea ame\e=te pe om. A=! nu mai crede, nu-l iube=te deloc; =i pentru mai mare ocar[ a bietului om, s-a ]ndr[git cu v[taful lui de curte =i-i toac[ starea f[r[ mustrare de cuget. Ciudat lucru! Dar ia spune-mi, cine este acel v[taf de curte? Este un oarecare Dinu P[turic[, un opincar de la S[cuieni =i un =iret de n-are pereche. Dar bine, m[i frate, cum s-a al[turat el pe l`ng[ postelnicul? A venit ]n curtea lui cu picioarele goale =i tren\[ros; bietului om i s-a f[cut mil[ de d`nsul, l-a ]mbr[cat, l-a dat la =coal[ s[ ]nve\e carte greceasc[, l-a boierit =i l-a pus ]n huzmet; iar el, drept mul\umire pentru toate aceste p[rinte=ti faceri de bine, ]i m[n`nc[ starea =i-=i bate joc de cinstea lui. Curios lucru! Dar bine, nu s-a g[sit cineva s[-i deschid[ ochii =i s[-l scape de aceast[ pr[pastie sp[im`nt[toare?
168
Nicolae Filimon
Nu =tiu, z[u; =tiu ]ns[ c[ eu unul, de-a= fi dintre cei mai de aproape prieteni ai lui, tot n-a= cuteza s[-i dau sfat ]n madeaua aceasta. +i de ce nu-i faci acest bine? Pentru c[ m-a= ]nvr[jbi cu d`nsul. Nu ]n\eleg nimic. Ascult[, m[i frate; omul dac[ apuc[ s[ cad[ la o patim[ oarecare, poate s[-l sf[tuiasc[ toat[ lumea, chiar Dumnezeu de-ar veni =i i-ar zice s[-=i vie ]n sim\iri, el nu l-ar asculta, ci va merge p`n[ ce va da ]n pr[pastie. Un mic zgomot ce venea dinspre u=a teatrului dete ocaziunea unuia din spectatori a se ridica de pe lavi\[ =i a privi ]n partea ]n care se aflau cei doi condicari. Acel om era postelnicul Andronache Tuzluc; el auzise tot ce se vorbise de d`nsul =i, voind s[ cunoasc[ mai bine pe cele dou[ persoane ce se ocupau de trebile sale, se servi de acea ocaziune ca s[-i poat[ privi ]n fa\[. CUPRINS
Capitolul XXIII SLUGILE BOIERE+TI Pe c`nd floarea societ[\ii din Bucure=ti petrecea ]n sala teatrului, ascult`nd muzica lui Rossini =i privind magnificul fast al lui Caragea =i al copiilor s[i, ]ntr-o camer[, al[turi cu sala teatrului erau adunate toate slugile boiere=ti =i a=teptau acolo ie=irea boierilor din teatru, ca s[ le ajute a se sui ]n butci =i a-i duce pe la caselel lor. Camera aceasta era foarte spa\ioas[ =i mobilat[ cu paturi de lemn ]nvelite cu rogojini. Un mangal de aram[, plin cu c[rbuni aprin=i, slujea de ]nc[lzit =i cu felinar cu patru lum`n[ri, sp`nzurat ]n mijlocul casei, procura lumina trebuincioas[. }ntre slugi (feciori) exist[ de mult timp un fel de ierarhie, ]ntocmai ca cea din clasele boierilor: boier este marele ban, tot boier este
Ciocoii vechi =i noi
169
=i pitarul =i =etrarul; dar banul =i cei de seama lui =ed la mas[ cu vod[, pe c`nd boierina=ii cei mai mici tremur[ de frig prin s[li sau aprind ciubuce boierilor celor mari. Feciorii de pe la boierii cei mari, plec`nd de la aceast[ regul[ de distinc\iune, ocupau ]n paturi locurile cele mai bune, iar ceilal\i =edeau unul l`ng[ altul, ]nghesui\i ca sardelele ]n butoaie. Feciorul banului X... dup[ ce umplu ciubucul st[p`nului s[u =i se ]nf[=ur[ ]n giubeaua ]mbl[nit[ cu samur, tot a st[p`nului s[u, se tr`nti ]n pat cu nep[sare =i ]ncepu a fuma ca un cadiu. Feciorul vornicesei G... ]ntoarse maloteaua st[p`ne-sei pe dos =i se ]mbr[c[ cu d`nsa, apoi, dup[ ce f[cu un fel de pern[ din =alul =i sanguliile ei cele de mare pre\, puse capul pe d`nsele =i se l[s[ ]n bra\ele somnului. C`\iva din feciori, ca s[ goneasc[ ur`tul, ]ncepur[ a juca c[r\i pe fundul i=licului marelui clucer T..., iar ceilal\i r[maser[ c`tva timp ]ntr-un fel de nemi=care amestecat[ cu o u=oar[ somnolen\[. Ioni\[ astfel se numea feciorul banului X... termin`nd fumarea cuibucului, tu=i de dou[-trei ori cu ifos boieresc, apoi zise celorlal\i: +ti\i una, b[ie\i? Mie mi-e sete; cine face cinste? Eu, r[spunse unul dintre feciori. Bravo, Dumitrache, bravo! Ai semne de procopseal[, adaose Ioni\[ vesel pentru aprobarea propunerii sale. Are dreptate s[ fac[ cinste, zise un alt fecior cu aer de gelozie ]nvederat[. Da de ce? E! e! S[ tr[iasc[ st[p`n[-sa =i cuconul Costache... +i de ce s[ tr[iasc[, spune-ne =i nou[? Pentru c[ Dumitrache al dumneavoastr[, Dumitrache [l cu cinstea, este mijlocitorul lor; dar o s[ sparg[ dracu opincile =i parc[ v[d pe Dumitr[chi\[ al dumneavoastr[ b[tut la falang[ sau zdrobit cu topuzul.
170
Nicolae Filimon
+i de unde =tii tu toate acestea? ]ntreb[ Ioni\[. M[ ]ntrebi de unde =tiu? E! e! b[ie\i. Eu =tiu tot ce se vorbe=te prin toate casele boiere=ti; cunosc chiar cele mai ascunse sfaturi ale boierilor. Dar bine, cum le afli toate acestea? Asta este iu=chiuzarl`cul meu. Spune-ne =i nou[, cum faci tu de afli toate tainele boiere=ti? C`t despre casa st[p`nu-meu, =tiu tot ce se petrece ]ntr-]nsa, c[ci cum vine c`te un boier str[in sau altcineva, eu intru dup[ d`nsul =i, ca s[ nu bage de seam[ =iretlicul meu, uneori m[ prefac c[ mut un scaun de la un loc la altul, alteori netezesc macaturile pe pat, umplu ciubucele sau pun ap[ proasp[t[ ]n caramfile. }n timpul acesta boierii vorbesc =i verzi =i uscate, f[r[ s[ le treac[ prin minte c[-i ascult; eu ]ns[ le bag toate la cap =i m[ folosesc de d`nsele la timp. Ei bine, cu st[p`nu-t[u faci precum zici, dar cu cucoana lui? Mult mai bine: m-am ]mprietenit cu fata din cas[ =i-mi spune toate tainele st[p`ne-si. Bun[ =i aceasta; dar ia spune, cum afli tainele celorlalte case boiere=ti? Aici s[ te vedem? M[ duc ]n toate zilele la pivni\a de la Zl[tari, unde g[sesc pe to\i feciorii de la casele boiere=ti; aduc numaidec`t o ar[meas[1 de vin chihlibariu =i dau c`te un ichilic 2 la to\i fra\ii, apoi ]ncep havadi=urile; =i =tim cu to\ii c[ ]n adun[rile noastre nu se vorbe=te dec`t de trebile altora. Eu fac ca filozoful; vorbesc pu\in =i ascult mult, adic[ ]mi fac capul ceaslov de havadi=uri f[r[ ca al\ii s[ poat[ afla ceva de la mine. Ia spune acum, de unde =tii tu c[ o s-o pa\[ Dumitrache? 1 Ar[measa este m[sura ocalei sau a jum[t[\ii de oca, f[cut[ din tinichea sau din alt metal. (n. N. F.) 2 Ichilic se nume=te m[sura de 50 dramuri. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
171
Asculta\i: Ast[zi m-am dus cu cuconul la Mitropolie =i, dup[ obiceiul meu, am intrat ]n cancelarie =i am auzit cu urechile mele pe logof[tul mitropolitului lu`nd tacrir vizitiului; ca m`ine o s[ vede\i =i pe nenea Dumitrache ]nchis la sp[t[rie =i b[tut la t[lpi. Pune-\i pofta-n cui, nene Tudoric[, r[spunse Dumitrache cu nep[sare. Mi-am luat eu m[surile mele, adaose el. Cum oi duce pe ciocoaica1 acas[, ]mi str`ng catrafusele (bagajele) =i o apuc la s[n[toasa. Iar p`n[ atunci s[ bem vini=orul care ni l-ai f[g[duit! exclamar[ mai mul\i dintre feciori, ling`ndu-=i buzele de pofta b[uturii. Da! da! s[ bem, de ce nu? zise Dumitrache tr`ntind pe pat un dodecar. Iat[, b[ie\i, din partea mea, ad[ug[ el. Mai pune\i =i voi ceva =i s[-i tragem o m`ncare de c`rna\i =i o b[utur[ de vin, s[ ne \iuie urechile. Aferim, Dumitrache, aferim! exclamar[ to\i ciocoii deodat[; apoi doi dintre d`n=ii, lu`nd banii, se duser[ s[ cumpere vin =i c`rna\i. }n fine, aceste demoralizate slugi m`ncar[ =i b[ur[ c`tva timp, iar dup[ ce se cam ame\ir[ de vin ]ncepur[ a petrece pe socoteala st[p`nilor lor. Ce am auzit, m[ Gheorghe, c[ st[p`nu-t[u se \ine cu sor[sa? Adev[rat este, m[, ori minciuni? Foarte adev[rat; ba ]nc[ ]i toac[ starea mai r[u dec`t o t[lani\[ de c`rcium[. Dar st[p`nu-t[u cum merge cu c[r\ile? zise Ioni\[ ]ndrept`ndu-se c[tre feciorul vornicului I... F... R[u, neni=orule, r[u de tot. A r[mas s[rac lipit; n-are nici cu ce s[ pl[teasc[ imiclicul2 slugilor. 1 2
Boierii numesc pe slugi ciocoi, iar slugile dau acest epitet boierilor. (n. N. F.) Por\ia de p`ine =i m`ncare ce se d[ slugilor pe fiecare zi. (n. N. F.)
172
Nicolae Filimon
Dar bine, m[, ce a f[cut at`ta b[net ce i-a r[mas de la tat[-s[u? A dat tot ]n c[r\i. Da st[p`n[-ta, m[ Tomo, cum merge? Foarte bine; ]n lume se arat[ c[ este cea mai evlavioas[ muiere, parc-ar fi o c[lug[ri\[; dar ]ntr-ascuns joac[ pe bietul cucon tontoroiul. Ai, fugi de-aci, nu te cred! Crede ce-\i spun eu; a prins-o alalt[ieri cu hatmanul C[r[bu=. Ce spui, m[ Tomo!... Ei, =i cum a prins-o? Cuconul aflase de mult vicle=ugurile ei =i se pref[cea c[ nu =tie nimic; ba ]nc[ a chemat pe hatmanul C[r[bu= =i i-a zis s[-i lase femeia ]n pace, c[ci, la dimpotriv[, ]i va face una de-l va pomeni c`t va tr[i. Hatmanul, lu`nd toate acestea drept glume, ]=i urma dragostea cu cucoana, ca =i mai nainte, dar o p[\i c`t se poate de bun[. Cuconul scoase vorb[ afar[ c[ pleac[ la o mo=ie, tocmai peste Olt =i, ca s[ dea =i mai mult crez[m`nt acestei n[scociri, chem[ pe vizitiu =i, fa\[ cu cucoana, ]i porunci s[ dea careta la neam\ s-o dreag[, s[ potcoveasc[ caii =i s[ ung[ hamurile. C`nd toate acestea fur[ gata, porunci s[-i frig[ un curcan, s[-i cumpere icre, licurini =i ghiudemuri; umplu =i c`teva clondire cu vin =i rachiu =i le puse la scatolc[; ]n sf`r=it f[cu at`tea preg[tiri, ]nc`t nimeni nu se mai ]ndoia despre c[l[toria sa; iar dup[ aceea se sui ]n caret[ =i plec[. Cucoana, cum ]l v[zu ie=it pe poart[, scrise un r[va= hatmanului C[r[bu=, ca s[ vie ]ndat[. Hatmanul veni =i petrecu toat[ ziua ]n oft[ri =i ]mbr[\i=[ri; iar colea, pe la dou[sprezece ceasuri1 se dezbr[c[ de hainele sale =i se ]mbr[c[ cu anteriul de noapte al cuconului; apoi, dup[ ce-=i aprinse un ciubuc cu caimac =i trase dintr-]nsul de c`teva ori, se sui ]n pat l`ng[ cucoana. Dumnezeu ]ns[ nu-i ajut[, 1
Opt =i jum[tate europene=ti. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
173
c[ci tocmai c`nd era dragostea mai mare se pomenir[ cu cuconul ]n mijlocul iatacului cu un iatagan ]n m`n[, parc[ ie=ise din p[m`nt. Bietul C[r[bu= ]nm[rmuri de fric[; iar cucoanei ]i veni isterico. Cuconul stete pu\in pe g`nduri, apoi zise: Bine, m[i C[r[bu=, astfel r[spl[te=ti tu priete=ugul =i ]ncrederea mea? Nu \i-am zis eu =i mai deun[zi s[-\i bagi min\ile-n cap =i s[-mi la=i nevasta-n pace?... Nu r[spunzi nimic? A=teapt[, dar, ho\ de cinste c[sniceasc[, c[ te-oi ]nv[\a eu minte. Zic`nd aceste vorbe, deschise u=a pu\in =i ]ncepu s[ strige: Gheorghe, Ioane, Iordache!... N-apuc[ s[ sf`r=easc[ =i numaidec`t veni v[taful, vizitiul =i doi \igani. Ce porunce=ti, cucoane? ziser[ ei, intr`nd ]n cas[, somnoro=i =i z[p[ci\i. Lua\i pe cucona=ul [sta =i duce\i-l ]n sacnasiu. Numaidec`t, cucoane. Ei luar[ pe bietul C[r[bu= de sub\iori =i-l duser[ t`r`=-gr[pi= ]n sacnasiu. Cuconul, r[m`n`nd singur cu cucoana, ]ncruci=[ m`inile la piept =i cl[tin`nd din cap ]i zise: Bune sunt astea, Elencu\o drag[? Asta este r[spl[tirea care-mi dai pentru str[daniile mele, pentru dragostea mea? S[ piei din cas[, t[lani\o, c[ci, pe viul Dumnezeu, te omor... Dup[ aceea trecu ]n sacnasiu ]nfuriat =i trase o b[taie \eap[n[ lui C[r[bu=, apoi ]l despuie ]n pielea goal[, ]l unse cu p[cur[ peste tot trupul =i dup[ ce-i puse o pereche de coarne ]nchise cu lac[t, ca s[ nu le poat[ scoate, ]i dete br`nci din curte afar[. Era pe la un ceas de noapte. Lumea furnica pe drum. Cum v[zu dar pe hatmanul negru ca un bivol =i cu coarnele-n cap, ]ncepu a-i da cu huideo, ]nc`t bietul om, nemai=tiind ce s[ fac[, o lu[ la fug[ =i se ascunse sub podi=ca de la Sf`ntul Ilie dup[ Podul Calicilor; dar nici acolo nu-l l[sar[ ]n pace c`inii mahalalei prin l[tratul =i urletele lor cele grozave.
174
Nicolae Filimon
}n sf`r=it, ie=i de sub podi=c[ =i porni c[tre streaj[ la o vie a sa, ca de acolo s[ trimit[ s[-i aduc[ haine de primeneal[ =i celelalte. Ajung`nd la vie, ]ncepu a bate cu t[rie ]n u=a vierului, care, afl`ndu-se tocmai ]n somnul dint`i =i nevoind s[ se scoale, trimise pe un argat s[ vad[ cine bate la u=[. Argatul, dup[ ce se sc[rpin[ ]n cap de mai multe ori, se duse s[ deschid[ u=a; dar cum v[zu pe hatmanul ]n starea ]n care se afla, ]ncepu s[ zbiere ca un n[b[d[ios =i ]nchise u=a cu repeziciune. Dar ce ai, m[, neghiobule? strig[ vierul, sup[rat c[-=i stricase somnul. Ce s[ am; iaca a venit dracul s[ ne ia. Ba te-o lua pe tine, nevoia=ule. Deschide u=a, auzi tu, =i vezi cine este? Da nu \i-am spus, m[i omule, c[ este dracu? Vierul s[ri nec[jit din pat =i, ]mbr`ncind pe argat, zise: Cine bate la u=[? Eu, Ioane! Cine e=ti tu? R[spunde! Sunt st[p`nul t[u, nu m[ cuno=ti? Vierul deschise u=a, dar o ]nchise iar[=i cu repeziciune, crez`nd c[ a v[zut pe dracul ]n adev[r. Ci deschide o dat[, m[ Ioane, nu m[ \ine ]n frig. Nu deschid eu dracului. Dar eu sunt st[p`nul t[u, nu sunt dracul. Deschide c[ mor de frig. Nu deschid, c[ e=ti dracul cu glasul boierului. }n sf`r=it, dup[ mai multe zbucium[ri, vierul ]i deschise u=a =i ]l primi ]n cas[; iar dup[ aceea puse cazanul pe foc =i-l ]mb[ie ca pe-un copil mic, apoi trimise la curte s[-i aduc[ haine =i un fierar, ca s[-i scoat[ coarnele. Ce spui tu, m[ Tomo! exclamar[ ciocoii cu mirare sunt astea adev[rate?
Ciocoii vechi =i noi
175
Adev[rul curat, fra\ilor. Bre! dar asta seam[n[ a basnu. Abia se terminase povestirea aceasta =i deodat[ intr[ un seimean sp[t[resc =i zise cu glas r[sun[tor: S-a spart teatrul, copii; aide, ie=i\i de str`nge\i cale=cile st[p`nilor vo=tri! Un om onest s-ar fi scandalizat privind pe acele slugi neru=inate cu ce grab[ se dezbr[cau de hainele boierilor =i cum se sileau a le scutura de praf =i a le netezi, ca s[ nu se cunoasc[ reaua ]ntrebuin\are ce suferiser[ ele ]n timpul reprezent[rii. }n fine privitorii se duser[ to\i pe la casele lor; teatrul se ]nchise =i totul intr[ ]ntr-o perfect[ lini=te. Capitolul XXIV COCHII VECHI Costea Chiorul, primind biletul lui P[turic[ despre care am vorbit ]ntr-unul din capitolele precedente, se ]mbr[c[ ]n grab[ cu giubeaua =i, lu`nd de pe mas[ un catastih de dare =i luare, se duse cu mare iu\eal[ ca s[ se ]nt`lneasc[ cu complicele s[u. Ajung`nd la poarta caselor postelnicului, ]=i ridic[ gulerul giubelei ]n sus =i l[s[ caucul pe ochi, ca s[ nu fie cunoscut de slugile cur\ii; apoi, dup[ ce arunc[ o privire repede peste toat[ curtea =i se asigur[ c[ nu l-a v[zut nimeni, intr[ ]n galeria beciurilor de sub case =i de acolo ]n odaia lui P[turic[. Ciocoiul se afla ]n momentele acelea r[sturnat pe pat =i absorbit ]n medita\iuni; dar cum auzi zgomotul u=ii =i v[zu pe Costea intr`nd, se scul[ de pe pat ca s[-l primeasc[. Bine ai venit, chir Costeo, ]i zise el cu un sur`s silit. Bine te-am g[sit, cucoane Dinule, r[spunse =iretul negu\[tor, compun`ndu-=i tr[s[turile fe\ei dup[ ]mprejurare.
CUPRINS
176
Nicolae Filimon
Ia spune-mi, cum mergi cu ali=veri=urile? Dup[ vremi, cucoane Dinule. +tii la ce te-am chemat? Nu =tiu, dar ]mi ]nchipuiesc c[ pentru r[fuirea socotelilor dintre noi. Bravo, chir Costeo!... Ai ghicit. S[ ]ncepem dar! S[ ]ncepem! Ciocoiul ]nchise u=a pe dinl[untru =i, sco\`nd un catastih dintr-un sipet, zise lui Costea: S[ paravalisim mai ]nt`i condeiele ca s[ vedem dac[ se potrive=te catastihul meu cu al dumitale. Costea deschise catastihul s[u =i citi toate t`rguielile f[cute de chera Duduca =i de postelnicul. P[turic[, v[z`nd c[ se potrive=te cu ]nsemnarea sa, zise cu aer de ]ncredere: Destul, chir Costeo, nu mai citi c[ te cred; apoi, sco\`nd de sub br`u dou[ h`rtii ]ndoite, zise: Iat[ foaia de socoteal[ isc[lit[ de dumneata; iat[ =i te=chereaua prin care faci cunoscut c[ toat[ marfa v`ndut[ ai primit-o ]napoi prin mine. E foarte adev[rat. Ei, chir Costeo, ia spune-mi acum, c`t o s[-mi ceri la sut[ pentru c[ ai luat parte la acest ali=veri= (daraver[) pref[cut? Costea ]ncepu s[-=i r[suceasc[ musta\a cam pus pe g`nduri, apoi, dup[ ce privi pe ciocoi cu un z`mbet perfid, zise: S[ ]mp[r\im pe din dou[. Ce ai zis?... Pe din dou[?... Da! pe din dou[. Dar bine, asta-i furti=ag, nu mai e negu\[torie. Ba furti=ag, nu glum[; cu osebire numai c[ ho\ul cel mai mare nu sunt eu, ci domnia ta =i chera Duduca. P[turic[, nea=tept`ndu-se la at`ta obr[znicie din partea lui Costea, se cam uimi, dar venindu-=i ]n sine, zise: Ia las[ glumele la o parte, chir Costeo, =i spune-mi cu ce te mul\ume=ti pentru trebu=oara aceasta?
Ciocoii vechi =i noi
177
Am zis o dat[. Dar bine, m[i omule, nu e prea mult? S[-\i dau dou[zeci =i cinci la sut[. E prea pu\in, cucoane Dinule. Asta-i treab[ de pu=c[rie =i dumneata scapi cu una cu alta, dar pe mine m[ d[ prin t`rg cu capul ras =i m[ duce la ocna p[r[sit[. Ei bine, fie treizeci; fie treizeci =i cinci!? +tii ce, cucoane Dinule, adu m`na-ncoa; patruzeci la sut[ =i s[ nu mai fie vorb[. Fie precum zici, ad[ug[ Dinu, g`ndindu-se la ocna p[r[sit[. Fanariotul scoase banii ca s[ r[fuiasc[ socoteala, dar P[turic[ ]l ]ntrerupse zic`nd: Dar bine, despre mo=ii nu-mi vorbe=ti nimic? Asta-i alt[ treab[. D[-mi lei zece mii ce am cheltuit ]n ru=feturi =i iat[ zapisul adeverit de m[ria sa =i de h[tm[nie. Dar ia spune-mi, cui ai dat acele ru=feturi? Am dat, m[ rog dumitale bun, lei cinci mii starostii de negu\[tori1, ca s[ nu am`ne v`nzarea. Am dat lui telal-ba=a lei 1.500, ca s[ nu strige prin toate r[sp`ntiile, c[ci m[ temeam s[ nu ias[ mu=terii mul\i, s[ ne strice chilipirul. E!... am dat zarafului (casierului) de la Cochii vechi lei una mie, ca s[ nu-mi fac[ z[dufuri (greut[\i) la num[r[toarea banilor; dou[ mii de lei am dat havaietul mezatului, iar ceilal\i cinci sute i-am dai bac=i= iamacilor =i calemgiilor. F[ acum socoteal[ =i vezi. Bine, fie precum zici. Adu =aptezeci pungi de bani =i zapisul mo=iei. Bucuros, bei-mu. +i pe dat[ ]i num[r[ banii, d`ndu-i =i zapisul ]n m`n[. 1 Starostea de negu\[tori era ales dintre boierna=i: el prezida adunarea negu\[torilor ce formau pe atunci Cochii vechi sau Trib. de Comer\ =i avea dreptul s[ poarte barb[. (n. N. F.)
12
Ciocoii vechi =i noi
178
Nicolae Filimon
Acum s[ vorbim despre celelalte dou[ mo=ii ale postelnicului ce se v`nd m`ine la Cochii vechi. Costea scoase orologiul =i, v[z`nd c[ arat[ 4 ore turce=ti, zise: Pe m`ine, cucoane Dinule, c[ci e cam t`rziu =i m[ ia straja. Dar unde ne vom g[si m`ine? La Cochii vechi. Bine! A doua zi era s[ se fac[ mari v`nz[ri prin mezat. Starostea de negu\[tori venise foarte de diminea\[ la st[rostie =i, ca un bun amploiat ce era, ]=i puse ]n regul[ h`rtiile tuturor obiectelor ce erau s[ se v`nd[ ]n acea zi. Negu\[torii ce compuneau consiliul st[rostiei erau ale=i dintre lipscani, giuvaiergii, argintari =i cojocari sub\iri, oameni cu cuno=tin\e speciale despre pre\ul obiectelor ce se vindeau la mezat. }n ziua aceea erau puse spre v`nzare mai multe mo=ii, ]ntre care figurau =i cele dou[ ale postelnicului Andronache Tuzluc; patru vii lucr[toare, dou[ vii p[r[ginite, =ase perechi de case, diamanticale =i bl[n[rii. V`nzarea ]ncepu de la haine =i giuvaiericale. Aerul r[suna de glasul cel tare =i \ip[tor al telalilor, care f[ceau din caraghiosl`c =i datoria func\iunii lor un ce identic. Ace=ti oameni f[r[ pudoare, cei mai mul\i armeni =i greci de origine, voind s[ dea un aer comic meseriei lor, str[b[teau pia\a, f[c`nd gesturi comice =i strig`nd din toat[ puterea pl[m`nilor: Dou[ sute de lei bini=ul boierului X...; o sut[ de lei maloteaua cucoanei E... Areci?!... Areci?!... o dat[; de dou[ ori...; cine d[ mai mult? Era foarte trist pentru un om cuget[tor a privi cum aceste obiecte de mare pre\ treceau din st[p`nirea boierilor ]ntr-a ciocoilor procopsi\i de d`n=ii, care le cump[rau cu pre\uri foarte sc[zute =i le pl[teau cu banii fura\i de la st[p`nii lor. Printre mul\imea de curio=i adunat[ acolo mai mult ca s[-=i
Ciocoii vechi =i noi
179
petreac[ timpul dec`t spre a cump[r[ ceva de la licita\ie, figura =i Costea Chiorul ]mpreun[ cu P[turic[. Ei =ezur[ c`tva timp lini=ti\i; dar c`nd veni r`ndul mo=iilor a se striga la mezat, Costea zise lui P[turic[: Cucoane Dinule, facem vreo trebu=oar[ ast[zi? M[ mai ]ntrebi? doar n-oi fi venit aci de florile m[rului. A=a cred =i eu; dar voiam s[ =tiu, c[ci mai am =i alte trebi de f[cut. Ei bine, ia spune-mi, ce o s[-mi ceri ca s[-mi cumperi mo=iile st[p`nului meu? Cinci la pung[, dup[ ]nvoiala cea veche. Te-ai dedulcit de la mo=ia R[sucita, dar nu este ]n toate zilele Pa=ti. Ei bine, fie patru. A=a ]mi mai vine la socoteal[. S[ facem ]nscrisurile? S[ le facem! Costea intr[ ]ntr-o pr[v[lie =i f[cu ]nscrisul acesta: Dou[ mo=ii =i anume: Pl`nsurile =i Chinuielile din sud Buz[u, ale postelnicului Andronache Tuzluc, le-am cump[rat pentru dumnealui marele pitar Dinu P[turic[ =i cu banii dumisale, iar eu sunt numai vechil din parte-i. 1818, sept. 23. Costea bogasierul. Poftim, boierule, zise Costea, d`nd ]nscrisul ]n m`na lui P[turic[; d[-mi acum banii =i lucrul e ispr[vit. Ce bani ]mi ceri, nu =tii c[ sunt same= la h[tm[nie? Vino m`ine s[-\i dau te=cherea c[ s-a primit pre\ul acestor mo=ii. Voi face precum porunce=ti. Dup[ ce ace=ti t`lhari puser[ la cale neru=inoasa lor specula\ie, se desp[r\ir[. P[turic[ se duse la h[tm[nie, iar Costea r[mase la Cochii vechi, ca s[ cumpere mo=iile.
180
Nicolae Filimon
Capitolul XXV MAREA H{TM{NIE
CUPRINS
Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domne=ti =i al hot[r`rilor Divanului relative la ]mpliniri de datorii, clironomii, v`nz[ri de mo=ii, case =i alte de felul acesta. Hatmanul mai era dator a ]nf[\i=a pricinile de judec[\i ]naintea Divanului. }n cazul acesta, el sta pe picioare \in`nd ]n m`ini un baston de argint, semn al dreg[toriei sale; iar c`nd p[rerile boierilor div[ni\i erau ]mp[r\ite, lua =i el parte ]n dezbatere deopotriv[ cu judec[torii. Personalul cancelariei acestei autorit[\i era compus de un same=, ]ns[rcinat cu p[strarea banilor ce se depuneau acolo =i cu \inerea coresponden\ei, un condicar =i c`\iva scriitori, =ase zapcii pentru ]mpliniri de bani =i ]nf[\i=[ri de pricini ]n Bucure=ti =i c`te unul din fiecare jude\, tot cu asemenea ]ndatoriri. Osebit de ace=tia, h[tm[nia avea un steag de slujitori =i mumba=iri 1, cu care se slujeau la ]mpliniri de bani =i execu\iuni. Localul se compunea din opt camere, ce formau o cas[ cu dou[ r`nduri; ]n r`ndul de jos =edeau slujitorii =i mumba=irii, iar ]n cel de sus era cancelaria h[tm[niei, a=ezat[ ]n felul acesta: una din cele mai luminoase camere era destinat[ pentru marele hatman, alta pentru same=ul ]mpreun[ cu ceilal\i amploia\i ai s[i, iar ]n celelalte dou[ se p[strau banii ]mplini\i =i obiectele de pre\ l[sate ]n depozitul h[tm[niei. Odaia hatmanului avea un pat lung ]nfundat =i ]mpodobit cu a=ternuturi de cele obi=nuite pe timpul de atunci; mai avea =i c`teva scaune pentru trebuin\a persoanelor ce veneau s[ reclame ajutorul acestei dreg[torii ]n diferitele lor interese. Mobilierul s[me=iei se compunea dintr-un pat foarte mic, pe care =edea same=ul, =i o mas[ rotund[, pe care scria el. 1
Mumba=irii erau pe atunci aceea ce este ast[zi execu\iunea poli\ieneasc[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
181
L`ng[ unul din pere\ii camerei se afla o lavi\[ lung[ pe care =edeau logofe\ii =i iamacii trebuincio=i pentru scrierea poruncilor =i trecerea ]n condici a banilor h[tm[niei; iar ]n fundul acestei camere erau dou[ l[zi vechi, pe care =edeau c`\iva copii lua\i pe pricopseal[ =i se exersau la scris dup[ modelul acesta: Cel ce nu se sile=te la ]nv[\[tur[ =i e cu g`ndurile zburatice, aceluia po\i s[-i zici carne cu ochi, iar nu om. I proci1. Pe la dou[ ore turce=ti 2 un zgomot ce se f[cea prin curtea h[tm[niei anun\a venirea iama=ului la cancelarie. Condicarul, logofe\ii =i iamacii, ]n=tiin\`ndu-se despre aceasta, ]=i str`nser[ giubelele la piept =i, pun`nd m`na dreapt[ deasupra inimii, primir[ pe boierul same= cu capetele plecate p`n[ la p[m`nt. Cum intr[ same=ul ]nl[untru, ]=i scoase giubeaua =i o dete unui slujitor, care o scutur[ =i o puse pe un scaun; alt slujitor ]i trase din picioare cizmele cele ro=ii de piele de \ap; iar dup[ aceea same=ul se sui ]n pat =i scoase dintr-o mic[ l[di\[ c`teva plicuri pe care le puse pe mica sa mescioar[ =i ]ncepu a le desface pe r`nd =i a c[uta printr-]nsele cu o ner[bdare v[zut[. H`rtia ce c[uta el era o jalb[ dat[ de banul R. G. c[tre principele Caragea ]n pricina unei pietre mari de smarand care, fiind pus[ ]n p[strarea unui bancher =i mai ]n urm[ la h[tm[nie, se schimbase prin vicle=ug =i se pusese alta proast[ ]n locul ei. Dinu P[turic[, ]n calitatea sa de same= al h[tm[niei, cuno=tea foarte bine istoria schimb[rii acelei pietre, c[ci era el ]nsu=i autorul acelei ho\ii; voind ]ns[ a ridica deasupra sa responsabilitatea acestei fapte, scoase c[lim[rile de la br`u =i scrise mitropolitului pitacul acesta: Cu fiiasc[ evlavie s[rut blagoslovitoarea dreapt[ a prea sfin\iei tale, p[rinte mitropolite. 1 2
I proci (slav.) =i a=a mai departe. Dou[ ore turce=ti fac nou[ =i jum[tate europene=ti. (n. N. F.)
182
Nicolae Filimon
Din cuprinderea acestei j[lbi ce a dat c[tre m[ria sa, dum-(nealui) biv-vel-ban R... G... pentru o piatr[ verde, care fiind ]n depoziton la mai multe m`ini, se zice c[ s-ar fi schimbat, pun`ndu-se ]n locul ei alta mincinoas[. Ci dar din porunca gospod1, iat[ trimit prea sfin\iei tale acea piatr[, ca s[ aibi ]n p[strare =i s[ am sinetul sfin\iei tale de primirea ei. +i sunt al sfin\iei tale plecat fiu sufletesc =i slug[, Vel-hatman Acest pitac fu ]nf[\i=at marelui hatman, care ]l subscrise f[r[ cea mai mic[ observa\iune =i ordon[ s[-l trimit[ la Mitropolie, ]mpreun[ cu piatra cea mincinoas[. }n momentul c`nd P[turic[ ie=ea din camera hatmanului, plin de bucurie c[ se pusese ]n siguran\[ despre relele urm[ri ce ar fi putut s[ aib[ ho\ia sa, i se prezent[ ]nainte un individ care, dup[ ]mbr[c[minte =i alte am[nunte, sem[na a fi boier de \ar[. Noul venit se apropie de P[turic[, f[c`nd ne]ncetat complimente silite, iar c`nd ajunse ]n apropierea cuvenit[, scoase din buzunar o jalb[ =i o dete ]n m`na lui. Ce ceri, boierule, printr-aceast[ jalb[? zise P[turic[ cu aer de autoritate. Cer de la cinstita h[tm[nie s[-mi slobozeasc[ lei =ase mii, pre\ul viei mele, ce s-a v`ndut la Cochii vechi de bun[ voia mea. A=a este, boierule, precum zici, r[spunse P[turic[, d`nd fesul pe ceaf[ =i sc[rpin`ndu-se ]n cap cu nep[sare, dar poate s[ se iveasc[ ceva datornici =i noi trebuie s[ cercet[m cu b[gare de seam[ aceast[ madea, ca s[ nu c[dem ]n r[spundere. +i ]n c`t timp s-ar putea s[v`r=i aceste marafeturi ale cinstitei h[tm[nii? Se cere timp ]ndelungat, bei-mu. Trebuie s[ strige pristavul 1
Domneasc[. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
183
]n Bucure=ti, s[ facem un tac`m de pitace c[tre zapciii h[tm[ne=ti de prin jude\e =i, dac[, dup[ o lun[ de la darea acestui nezam1, nu se va ar[ta nici un datornic, vino s[-\i prime=ti banii. Dar banii ace=tia ]mi trebuiesc acum, c[ci sunt f[r[ huzmet de at`ta timp =i n-am cu ce s[-mi hr[nesc nevasta =i copiii. Asta nu este treaba mea. Un slujba= credincios trebuie s[ se supuie nezamului. A=a este, boierule, r[spunse j[luitorul, pun`nd cu mare iu\eal[ dou[zeci de rubiele sub h`rtiile s[me=iei, dar c`nd vei vrea dumneata, treaba se face, c[ci, slav[ Domnului, nu sunt om pierdut. P[turic[, care ]ntrecea la vedere chiar pe Argus, nu numai c[ v[zu rubielele, dar putu chiar s[ le numere din vedere, cu toat[ iu\eala ce ]ntrebuin\ase jeluitorul ]n punerea lor sub h`rtii; se pref[cu ]ns[ c[ nu vede nimic, apoi lu`nd un aer mai bl`nd zise: Aidea; fie dup[ voin\a dumitale; o s[-\i fac acest hat`r, =i de voi p[\i ceva, vei da seama la Dumnezeu. Logofete Radule, ad[ug[ el, ]ntorc`ndu-se c[tre subalternii s[i, ia condica de amaneturi =i trece banii boierului la partida pl[\ilor. Iar el se scul[ din pat =i se duse ]n c[mar[, de unde se ]ntoarse peste pu\in cu o pung[ pecetluit[; puse pe j[luitor s[ subscrie de primirea banilor, iar dup[ aceea ]i dete punga zic`nd: Iat[, boierule, banii dumitale, astfel precum i-am primit de la st[rostie. Prive=te bine pecetea; vezi de are vreun cusur, ca s[ nu avem vorbe la urm[. Jeluitorul lu[ punga =i ie=i plin de ]ncredere c[ a sc[pat numai cu cele dou[zeci de rubiele ce d[duse same=ului; dar se am[gea, c[ci abia ce ie=i din cancelaria h[tm[niei, fu ]nconjurat de condicari, logofe\i, iamaci =i slujitori. Condicarul cerea s[-i pl[teasc[ pentru trecerea ]n condic[; logofe\ii pentru tac`mul de pitace ce erau s[ se scrie, dac[ s-ar fi ivit vreo preten\iune asupra banilor ce 1
Nezam regul[, ordin sau lege. (n. N. F.)
184
Nicolae Filimon
primise, iar iamacii =i slujitorii, neg[sind alt pretext ca s[ scoat[ =i ei ceva din punga nenorocitului ]mpricinat, cereau ]n numele protectorilor lor. Unul zicea: D[-mi =i mie ceva, c[ci sunt al marelui hatman; altul: D[-mi, c[ci sunt luat pe pricopseal[ de dumnealui same=ul etc. }n fine, dup[ ce astup[ gurile tuturor acestor obraznici =i demoraliza\i amploia\i, p[r[si localul h[tm[niei blestem`nd =i d`nd tuturor r[ilor pe to\i amploia\ii \[rii care, ]n loc s[ protege societatea de la care se nutresc =i se ]navu\esc, o speculeaz[ ei ]n=i=i =i o pun la disperare prin neterminatele lor =icane. Dar nenorocirea bietului om nu era ]nc[ complet[, c[ci P[turic[, ca ho\ perfect ce era, nu f[cea niciodat[ ho\ia pe jum[tate; el lua acas[ la d`nsul to\i banii ce se depuneau ]n p[strarea h[tm[niei, =i-i schimba la Costea Chiorul pe bani t[ia\i sau calpi, iar dup[ aceea cosea pungile ]ntr-un chip cum s[ nu r[m`ie nici o urm[ de violare. Jeluitorul, dar, ajung`nd acas[, deschise punga =i g[si banii pe deplin, dar c`nd ]i trase la cump[n[ ]i g[si pe unii lips[, iar al\ii calpi =i f[r[ nici o valoare. S[rmanul om, v[z`ndu-se furat ]n toate modurile, oft[ din ad`ncul inimii, dar nu lu[ nici o m[sur[ contra despoitorilor s[i, c[ci atunci, ca =i ]n timpul de ast[zi, amploia\ii furau sub protec\iunea legilor. Dar ]n h[tm[nie nu se depuneau numai bani, ci de multe ori se l[sau ]n p[strarea ei diamanticale =i alte obiecte de mare pre\, pe care P[turic[ le falsifica ]n folosul s[u =i ]n paguba acelora ce c[utau asigurarea averii lor la un guvern corupt p`n[ la m[duva oaselor. }n ziua aceea mai venir[ =i al\i nenoroci\i ]mpricina\i, pe care P[turic[ ]i jefui bini=or =i f[r[ cea mai mic[ mustrare de con=tiin\[; iar dup[ aceea ]=i puse i=licul s[u ]n cap =i giubeaua pe umeri =i plec[ foarte vesel de c`=tigul s[u din acea zi. Ajung`nd acas[, la d`nsul, o alt[ bucurie nea=teptat[ era aproape s[ zdrobeasc[ mica sa inim[. Costea Chiorul izbutise a
Ciocoii vechi =i noi
185
cump[ra cele dou[ mo=ii de la mezat =i-i trimisese un r[va= prin care ]l ]n=tiin\a despre aceasta. Un alt r[va= de la Duduca ]l vestea despre fuga lui Caragea. Aceste dou[ =tiri importante f[cur[ pe ciocoi s[ se exalteze de bucurie, =i iat[ cauza: de la scena ]nt`mplat[ ]n teatru, c`nd acei doi condicari descoperiser[ postelnicului Andronache toate ho\iile lui, postelnicul, de=i nu crezuse c[ un copil s[rman, crescut =i ]naintat de d`nsul, ar fi putut s[ ajung[ p`n[ la gradul de a-l s[r[ci =i a-l necinsti, cu toate acestea o mic[ b[nuial[ tot r[m[sese ]n sufletul lui. P[turic[, ]ns[, sim\ise furtuna ce se ridica asupra capului s[u =i luase m[suri de asigurare at`t de bune, ]nc`t pe cale legal[ ar fi putut s[ se ]mpotriveasc[ la toate prigonirile ce i-ar fi venit din partea st[p`nului s[u; dar postelnicul era favorit al lui Caragea =i acest din urm[ =tia pe dinafar[ celebrul L état cest moi al lui Ludovic al XIV-lea; n-avea dar dec`t s[ primeasc[ o reclama\ie ]n contra lui P[turic[ =i l-ar fi aruncat ]n ocna p[r[sit[ pe toat[ via\a. De aceea, faimosul nostru ciocoi, cum citi r[va=ul Duduc[i, zise ]n sine cu un fel de aprindere: Caragea fuge! adev[rat s[ fie oare? O! de s-ar adeveri aceasta, a= crede c[ Dumnezeu ]l ]ndeamn[ s[ fug[, numai ca s[ scap de ocn[ =i s[ m[ fac boier mare. Cu starea fanariotului am sf`r=it; m`ine ]i voi lua =i amoreaza =i atunci solia mea ]n casa fanariotului va fi ]mplinit[ cu des[v`r=ire.
186
Nicolae Filimon
Capitolul XXVI O SCEN{ DRAMATIC{
CUPRINS
Principele Caragea, v[z`nd c[ pe\itorii de domnie a\`\aser[ asupr[-i ura regealurilor, ]n=tiin\at iar[=i din coresponden\ele ce \inea cu |arigradul c[ Alesandru vod[ +u\u era aproape s[ ia domnia \[rii, hot[r] a fugi ]n Europa, ]mpreun[ cu familia =i comorile ce adunase din sudorile de s`nge ale neferici\ilor rom`ni. Temerea ]ns[ ce avea de a nu descoperi sultanul fuga sa =i a trimite o=tiri s[-l prind[ ]l f[cea s[ ascund[ acest secret de toat[ lumea; =i, ca s[ am[geasc[ =i mai bine pe inamicii s[i din \ar[, aduna Divanul ]n toate zilele =i dezb[tea proiecte de reforme, ]ntocmai ca un domn suit pe tron de c`teva zile. Cu toate acestea, conferin\ele secrete ce \inea cu consulul rusesc =i austriacesc, neobi=nuita activitate ce se urma ]n serviciul s[u particular, iar mai cu seam[ desele intr[ri =i ie=iri din palat ale celor mai ]nsemna\i capitali=ti ai ora=ului de=teptar[ b[nuielile poporului care, de=i vedea ]n toate acestea apropierea unui eveniment, dar neput`nd s[-l ghiceasc[, se mul\umi a-l comenta fiecare dup[ capacitatea =i interesele sale. Astfel se afla starea lucrurilor cu c`teva zile ]naintea fugii lui Caragea. La 29 septembrie 1818 Caragea pofti la curte pe to\i boierii =i le vorbi cu mult[ gra\ie, iar dup[ s[v`r=irea ceremoniei s[rut[rii de m`n[1 se puse ]n butca sa de c[l[torie =i plec[, f[r[ s[ spuie cuiva unde se duce =i c`nd o s[ se ]ntoarc[. 1
Acest vechi, dar umilitor obicei s-a desfiin\at de principele Alesandru Ghica prin ofisul de mai jos: Noi, Alesandru Dimitrie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domn a toate |[rei Rom`ne=ti. Vechiul obicei a fost consfin\it s[rutarea de m`n[ ca un deosebit semn de cinste =i de supunere c[tre domnul \[rii.
Ciocoii vechi =i noi
187
Patru ore ]n urma acestui eveniment, pe toate zidurile Bucure=tilor era lipit pitacul acesta: Cu mila lui Dumnezeu, io Ioan George Caragea voievod i gospodar zemli vlahscoe1, Dumneavoastr[ veli\ilor boieri ai Divanului domniei mele Cum ve\i primi acest pitac al domniei mele, s[ v[ aduna\i la Mitropolie =i s[ face\i cunoscut tuturor boierilor hale =i mazili2 c[ eu am l[sat scaunul domniei pentru scoposuri ce numai mie mi se cade a le =ti; iar dup[ aceea s[ alc[tui\i c[im[c[mie =i s[ c[uta\i trebile \[rii cu os`rdie =i dreptate; =i pentru o mai bun[ paz[ a lini=tii locuitorilor, s[ face\i mehtup3, c[tre muhafizii4 serhaturilor dup[ marginea Dun[rii, ca s[ v[ dea ajutorul trebuincios. Tolico, pisah, gospod s vami!5 Leat 1818, luna septembrie, 29 L.P. George Caragea Aceast[ ]n=tiin\are, ce da pe fa\[ un secret politic care turmentase c`tva timp pe to\i locuitorii Bucure=tilor, fu citit[ cu mare Socotind domnia mea drept destoinic[ dovad[ de acel cuvenit respect ]ndeplinirea datoriilor din partea fie=tec[ruia, supunerea la pravili =i la poruncile st[p`nirii =i adev[rata dragoste c[tre persoana noastr[, care nu suntem la ]ndoial[ c[ se vor p[zi cu scump[tate de c[tre to\i, Noi desfiin\[m pe viitorime acel obicei al s[rut[rii de m`n[. Sfatul Administrativ este poftit a da aceast[ a noastr[ domneasc[ punere la cale ]n cuno=tin\a ob=tii. (Subscris) Alesandru Ghica vv, Anul 1834, iulie 21, nr. 5, ora=ul Giurgiu. (n. N. F.) 1 +i domn al |[rii Valahiei (slav.) 2 Hale =i mazili se ]n\elege boieri ]n func\ii =i f[r[ func\ii. (n. N. F.) 3 Mehtup raport, ar[tare sau peti\ie. (n. N. F.) 4 Muhafizi guvernatori militari ai fort[re\elor de pe malul Dun[rii. (n. N. F.) 5 Deci, am scris Dumnezeu cu voi (slav.)
188
Nicolae Filimon
l[comie; dar impresiunea ce produse ea fu deosebit[; boierii care nu luaser[ slujbe ]n timpul acestui domn se bucurau, crez`nd c[ succesorul lui se va purta mai bine cu d`n=ii; favori\ii ]=i smulgeau perii din cap de disperare, c[ci prin c[derea protectorului lor pierdeau pentru totdeauna acele huzmeturi grase ce le ]nlesneau o via\[ de satrapi1. Numai negu\[torii =i clasele muncitoare primir[ noutatea fugii lui Caragea cu indiferen\[; =i aveau dreptate, c[ci ei, ca victime seculare ale l[comiei domnilor fanario\i, se interesau foarte pu\in a =ti dac[ asupritorul lor se nume=te Caragea sau +u\u. Din to\i locuitorii ora=ului Bucure=ti numai doi indivizi ]mpingeau sim\[m`ntul ]ntrist[rii =i al bucuriei p`n[ la extremitate. Ace=tia erau postelnicul Andronache Tuzluc =i Dinu P[turic[. Cel dint`i, dup[ o via\[ de sultan ce tr[ise at`ta timp, se de=tepta acum ]ntr-o mizerie complet[. S[rmanul om!... ]n via\a lui sem[nat[ cu at`tea pl[ceri, nu cutezase niciodat[ a se g`ndi c[ fericirea o s[-l p[r[seasc[ vreodat[. Amici adev[ra\i nu avea, c[ci ]n timpul trecutei sale fericiri ]ntinsese m`na =i ]=i deschisese punga numai desfr`na\ilor =i lingu=itorilor, iar pe oamenii cei one=ti ]i tratase cu asprime =i dispre\; ]ncotro dar ]ntorcea privirile, nu vedea dec`t visele sale cele de aur, ce ]ndulcise at`t de mult trecutul vie\ii sale, pref[cute acum ]ntr-o aspr[ mizerie, care-l str`ngea cu t[rie ]n bra\ele ei cele topite de suferin\e. O singur[ speran\[ ]i mai r[m[sese, dar =i aceea nu era dec`t o n[lucire am[gitoare. El ]=i aduse aminte de Duduca =i de P[turic[ =i zise ]n sine cu un z`mbet plin de melancolie: Dumnezeu m-a pedepsit ]n adev[r pentru p[catele mele, dar nu m-a p[r[sit cu totul. Pe P[turic[ l-am crescut ]n casa mea, l-am ]nv[\at carte =i l-am procopsit. Pe Duduca am acoperit-o de d[ruiri =i alte faceri de bine; ei dar se vor sili a m[ face s[ uit pierderea trecutei mele fericiri. 1
Aici cu sensul de: a tr[i ca un satrap, f[r[ nici o grij[.
Ciocoii vechi =i noi
189
}n momentul ]ns[, c`nd bietul fanariot cerca s[ se console de marea sa pierdere prin aceste am[gitoare iluziuni, u=a camerei se deschise =i intr[ un aprod al h[tm[niei, care ]i dete pitacul urm[tor: Marea h[tm[nie Dumnealui postelnicului Andronache Starostea de negu\[tori, prin anafora de la 27 ale curg[toarei luni sept., face cunoscut acestei h[tm[nii, c[ suma ce a prins din v`nzarea mo=iilor dumitale, =i anume Pl`nsurile =i Chinuielile, nu ajunge ca s[ pl[teasc[ ]ntreaga sum[ ce e=ti dator lui Costea bogasierul =i altor ipochimeni, cerere f[c`nd ca s[ se v`nd[ casa ]n care te afli locuind, ca prin tertipul acesta s[ se desp[gubeasc[ to\i datornicii. Ci dar h[tm[nia te pofte=te ca s[ vii a sta ]n fa\[ la Cochii vechi unde este a se face v`nzarea spre a nu-\i r[m`nea cuv`nt de tag[. Vel-hatman procit1 vel-pitar 1818 sept., 30 De=i prin acest pitac se d[dea cea mai din urm[ lovitur[ st[rii fanariotului, el ]ns[ ]l citi cu s`nge rece, apoi b[tu din palme ca s[ vie sluga s[-l ]mbrace, dar nimeni nu se ar[t[; b[tu de al doilea cu mai mult[ violen\[ =i abia dup[ trecerea de c`tva timp se ]nf[\i=[ ]nainte-i un r`nda= de la buc[t[rie. La vederea acestui individ murdar, fanariotul se umplu de m`nie, apoi zise slugii cu un accent brusc: Cine te-a trimis aici, mojicule, =i ce voie=ti? Apoi, de, cucoane, auzii b[t`nd din palme =i de, venii =i eu, c[... Dar unde este arn[utul, jup`neasa, logof[tul Dinu, ai? Unde sunt ei? De ce ai venit tu de la buc[t[rie s[-mi ]neci pieptul cu mirosul t[u de ceap[? 1
De asemenea (slav.)
190
Nicolae Filimon
A=a e, cucoane, ai dreptate, dar de, =tii, ca omul, n-am venit eu de florile m[rului, o fi ceva la mijloc. Spune-mi cur`nd, ce este? Apoi de, cucoane, ce s[ fie? Iaca au fugit toate slugile din curte =i am r[mas numai eu singur-singurel... Cum se poate una ca aceasta? +tiu =i eu, cucoane? Dar bine, cum au fugit ei f[r[ s[-=i primeasc[ simbriile? E, e! cucoane, dumneata s[ tr[ie=ti, =i le-au primit, ba ]nc[ mai cu asupra. Fanariotul, auzind aceste cuvinte, tres[ri ca un leu r[nit f[r[ veste; el ]=i aduse aminte de cele ce-i spusese Gheorghe, v[taful s[u de curte, despre P[turic[ =i de vorbele celor doi condicari din teatru =i oft[ cu amar, dar era foarte t`rziu; voind ]ns[ ca s[ afle p`n[ unde ajunsese la=itatea lui P[turic[, se adres[ iar[=i c[tre slug[: Eu nu pricep numic din c`te ]mi spui; e=ti beat? O fi =-asta, cucoane, dar eu spun adev[rul. Dar bine, cine le-a pl[tit simbria? Logof[tul Dinu. Dar el n-are nici bani, nici porunc[ din parte-mi s[ pl[teasc[. S[ vezi, cucoane, cum merge =iretenia: logof[tul Dinu s-a sculat de la c`ntatul coco=ilor =i ne-a spus c[ dumneata ai molfuzit; apoi ne-a ]ntrebat ce simbrie avem s[ primim =i ne-a pl[tit la to\i, unora ]n bani gata, iar altora le-a dat lucruri de ale casei. Urmeaz[ p`n[ la sf`r=it, zise fanariotul tremur`nd de m`nie =i disperare. Dup[ ce a pl[tit la to\i, a scos arm[sarii =i telegarii din grajd =i, pun`ndu-i la butca dumisale, ce era ]nc[rcat[ cu calabal`curile sale, s-a pus ]ntr-]nsa =i a ie=it pe poart[; iar eu am r[mas s[-mi str`ng mult-pu\in ce am =i o s[ m[ duc =i eu p-aci-ncolo. Destul, destul, ie=i afar[!
Ciocoii vechi =i noi
191
Sluga ie=i; iar postelnicul se ]mbr[c[ singur numaidec`t =i se duse la curtea domneasc[ s[ ]nt`lneasc[ pe sp[tarul, ca s[ se pl`ng[ ]n contra ho\iilor lui P[turic[, dar =i acolo ]l a=tepta o alt[ dezam[gire. Obi=nuit din timpul s[u de m[rire ca to\i s[-l salute =i s[-l lingu=easc[, credea, ]n vanitatea sa, c[ va fi tratat tot cu asemenea onor =i dup[ c[derea lui Caragea; dar se am[gea. Guarzii de la poarta domneasc[, care alt[dat[ ]i f[ceau temenea p`n[ la p[m`nt, acum nici c[ voir[ a-l privi. Ajung`nd ]n anticamera c[im[c[miei, ]nt`lni mai multe grupe de boieri =i amploia\i, dar ei, ]n loc s[-l salute ca ]n trecut =i s[-i fac[ acele lingu=iri umilitoare, puser[ capetele ]n jos =i se pref[cur[ c[ nu-l v[d. }n fine, intr[ ]n odaia sp[tarului, f[cu o mul\ime de temenele de tot felul =i pline de cea mai mare ]njosire; dar sp[tarul, voind s[-=i r[zbune asupr[-i pentru insolen\ele ce s[v`r=ea c`nd se afla la putere, se pref[cu c[ nu-l vede =i ]ncepu a vorbi cu o alt[ persoan[ venit[ de mai nainte. Acest rece dispre\ al sp[tarului ]ncurc[ ]n adev[r pe fanariot, dar nu-l descuraj[; el f[cu pu\in zgomot, ca s[ atrag[ aten\iunea marelui func\ionar, care, voind s[ se desfac[ de d`nsul mai cur`nd, ]i zise cu nep[sare: Ce te aduce la mine, arhon postelnice? O mare nenorocire, efendi-mu. Nenorocire!... +i chiar la dumneata, care e=ti cel mai mare prieten al norocului! Asta nu e de crezut. Fanariotul sim\i toat[ greutatea acestor sarcasme, dar continu[ povestirea nenorocirilor sale. Da, arhon sp[tare, ad[ug[ el, o mare nenorocire, o t`lh[rie nemaiauzit[. +i au cutezat t`lharii s[ calce casa unui... om ca dumneata? Curios lucru! La aceste cuvinte fanariotul ]ng[lbeni, c[ci ]n\elese tot veninul satiric ce con\inea ]ntr-]nsele, dar t[cu. Sp[tarul, ]ns[, v[z`nd c`t
192
Nicolae Filimon
de mult lovise amorul propriu al bietului fanariot =i voind a-i face pozi\iunea mai suferit[, zise: Ia spune-mi, boierule, cuno=ti pe ho\i? Da, arhon sp[tare; este v[taful meu de curte, pe care l-am scos din tren\e =i l-am procopsit. +i cum se nume=te el? Dinu P[turic[. Cunosc un om cu numele acesta, dar el este same= la h[tm[nie. Acela este, nu te ]n=eli. Ei bine, ce voie=ti s[ fac cu d`nsul? S[-l bagi ]n pu=c[rie; s[-i tai urechile nelegiuitului; s[-l pui ]n \eap[! zise fanariotul cu o agita\iune ce-l f[cuse s[-=i piard[ min\ile. Asta este foarte lesne de f[cut pentru un om ca dumneata, dar nu =i pentru mine. Dar de ce, arhonda? Pentru c[ Dinu P[turic[ este boier cu caftan =i se afl[ ]n huzmetul \[rii. Vas[zic[, s[ r[m`n p[guba=? Ba nu, boierule, dar trebuie s[ lu[m lucrurile cu uzul sub\ire =i, c`nd voi dovedi c[ este adev[rat ceea ce-mi spui, atunci ]l voi pedepsi dup[ vin[. At`t deocamdat[, =i las[-m[, c[ci am treab[. Fanariotul ie=i din odaie disperat de cruda ironie cu care fusese tratat de sp[tarul, =i se duse s[ pr`nzeasc[ la unul din amicii s[i; iar dup[ ce ]nnopt[, lu[ drumul ce ducea la chira Duduca, cu scop de a se consola prin gra\ioasele ei m`ng`ieri de ]nsemnatele pierderi ce suferise ]n a=a scurt timp. Ajung`nd la poart[, b[tu de trei ori, dar nimeni nu veni s[-i deschid[. Sup[rat de aceast[ contrarietate, ]mpinse cu t[rie ]n poart[; ea ]ns[ de deschise foarte lesne. Intr[ ]nl[untru tulburat de o mul\ime de cuget[ri triste; privi ferestrele casei, dar ]n locul lumi-
Ciocoii vechi =i noi
193
nei ce alt[dat[ ]i ]nc`nta vederile, de ast[ dat[ nu v[zu dec`t un ]ntuneric foarte gros. Trebuie s[ fie =i aici o tain[, zise el ]n sine, ]ndrept`ndu-se c[tre locuin\a Duduc[i; dar ]n loc s[ fie primit de d`nsa dup[ obicei, ]i ie=i ]nainte o \iganc[ b[tr`n[ \in`nd un sfe=nic ]n m`n[. Unde este cucoana Duduca, bre? ]ntreb[ fanariotul cu m`nie =i impacien\[. S-a mutat d-aicea, cucona=ule. C`nd =i unde s-a mutat? Spune, cioar[, degrab, c[ te omor! Spui, cucona=ule, m`nca-te-a=. Spune cur`nd! Ast[zi a venit boieru Dinu =i a vorbit ca vreun ceas cu dumneaei, apoi s-a dus =i dup[ c`tva timp ne-am pomenit cu v[taful de arabagii c[ vine cu =ase care =i, ]nc[rc`nd tot din cas[, a luat drumul spre Sf`ntul Nicolae din |ig[nie. Adev[rat este ceea ce-mi spui? Foarte adev[rat, cucona=ule. Dar Duduca ce s-a f[cut dup[ plecarea carelor? A mai =ezut p`n[ a venit coconu Dinu cu butca dumitale =i a plecat cu dumnealui. Ei bine, n-ai putut =i tu s-o-ntrebi unde se duce? Am ]ntrebat-o, cucoane! +i ce \i-a r[spuns? Mi-a spus c[ se duce s[ se cunune cu coconu Dinu. C`nd? Ast[zi! Unde? Nu =tiu! Spune, cioar[, nu t[g[dui, c[-\i r[sucesc g`tul! Nu m[ lua iute, cocona=ule, c[ m[ z[p[cesc. Spune-mi cur`nd. La biserica Lucaci. 13
Ciocoii vechi =i noi
194
Nicolae Filimon
La ce ceas? La dou[sprezece din noapte, dar s[ nu-i spui, cucoane, c[-mi pune coarnele. Fanariotul privi orologiul =i, v[z`nd c[ se apropia ora cununiei, ie=i pe poart[ =i alerg[ c`t putu ca s[ ]nt`mpine r[ul. C`nd ajunse la biserica Lucaci, ceremonia cununiilor era pe la temeiul ei, sau pe la Isaia d[n\uie=te, dup[ cum zice proverbul. El intr[ ]n biseric[ numai ]n anteriu =i ]n fermenea, c[ci giubeaua =i-o scosese din cauza marii c[lduri. Fa\a sa, de fel brun[, devenise ]ntocmai ca a unui faur de fier din cauza prafului ce se pusese pe d`nsa ]n grozava alergare; ochii s[i, alt[dat[ negri =i ]ncadra\i cu un alb perfect, acum erau ro=ii ca s`ngele =i exprimau ferocia tigrului iritat p`n[ la cel mai ]nalt grad. Cum intr[ ]n biseric[, se repezi cu fuire asupra lui P[turic[ =i a Duduc[i, care, v[z`ndu-l at`t de mult iritat =i gata a-i sugruma cu m`inile sale cele robuste, intrar[ ]n altar =i se puser[ sub ap[rarea inviolabil[ a religiunii. A! a! t`lharilor, zise el. V-a\i ascuns ]n altar, ca s[ sc[pa\i de furia mea; dar =ti\i voi, netrebnicilor, c[ sunt ]n stare s[ v[ hr[pesc chiar din bra\ele lui Hristos, sau din ghearele Satanei, ca s[-mi sting focul r[zbun[rii ]n s`ngele vostru cel m`r=av?! +i, deodat[ cu vorba, se repezi spre altar ca s[ sf`=ie victimele sale. Opre=te-te, boierule! strigar[ cu uimire preo\ii, oprindu-i intrarea ]n altar. Da\i-mi pe nelegiui\ii care mi-au m`ncat starea =i =i-au b[tut joc de cinstea mea; da\i-mi-i, v[ zic, c[ci ]n starea de apelpisie ]n care m[ aflu, dau foc bisericii de se duce pomina. +i voi ve\i da seama ]naintea lui Dumnezeu. Dar bine, boierule, ce r[u \i-au f[cut ace=ti oameni? spune s[ =tim =i noi! Ce r[u mi-au f[cut, zice\i voi? Ei bine, asculta\i =i ve\i afla: El se nume=te Dinu P[turic[ =i e fecior de opincar. Eu l-am luat de
Ciocoii vechi =i noi
195
mic copil ]n casa mea; l-am crescut =i l-am procopsit, iar el drept mul\umire =i r[spl[tire, mi-a m`ncat starea =i m-a l[sat ]n sap[ de lemn. Pe d`nsa am luat-o de asemenea ]n casa mea, am acoperit-o cu diamanticale, =aluri =i m[t[s[rii ca pe o domni\[; dar ea, nemernica, s-a unit cu acel t`lhar =i, tocmai acum c`nd ]mi pusesem toat[ n[dejdea ]ntr-]n=ii, ei mi-au luat tot din cas[ =i m-au p[r[sit. Acum dar, c`nd cunoa=te\i nelegiuirea lor, da\i-mi-i, sau intru cu sila, trec`nd peste trupurile voastre. O lupt[ grozav[ se a\`\[ ]ntre disperatul fanariot =i preo\i. Aceast[ lupt[ dur[ numai c`teva minute, c[ci fanariotul, sl[bit moralice=te =i fizice=te din cauza moliciunii =i a b[uturilor ce-i d[dea s[ bea vicleana Duduca, nu putu s[ reziste mult timp unei teribile crize morale; el dar ridic[ ochii c[tre cer =i zise: Dumnezeule! m-ai pedepsit de ajuns pentru p[catele mele, nu m[ l[sa ner[zbunat! Apoi c[zu jos, f[r[ sim\ire, de unde nu se ridic[ dec`t ca s[ duc[ ]nainte o via\[ mizerabil[. El era lovit de dambla =i-=i pierduse min\ile. Pu\in ]n urma acestei scene, P[turic[ =i Duduca traversau uli\a B[lt[re\ului ca s[ se duc[ acas[ la d`n=ii unde-i a=tepta cina =i celelalte veselii nun\iale. CUPRINS
Capitolul XXVII BLESTEMUL P{RINTESC Scena ]nt`mplat[ ]n biserica Lucaci produse un mare zgomot ]n societate. C`tva timp nu se vorbi dec`t de ]nnebunirea postelnicului Andronache =i mai cu seam[ de m[rturisirea lui, prin care declara pe P[turic[ de autor al tuturor nenorocirilor sale. Este ]ns[ un proverb rom`nesc vechi care zice: Timpul face =i desface. Societ[\ile umane, acest amalgam compus din fiin\e bune =i rele, ]n\elepte =i nebune, pline de curiozitate =i impasibile, bizare =i n[t`nge, de
196
Nicolae Filimon
multe ori se alarmeaz[ de fuga unui principe, de c[derea unui popor ]n sclavie sau de falimentul unui bancher. }n asemenea cazuri, mul\imea se adun[ ]n grupe pe uli\e =i ]n locurile publice, ra\ioneaz[ asupra evenimentului, vorbe=te cu zgomot, declam[ =i se ]nfuriaz[. Jurnali=tii fac articole fulger[toare =i pline de semnul mir[rii =i al ]ntreb[rii, prin care se silesc a da faptului o importan\[ de o mie de ori mai mare dec`t este ]n realitate; dar pe dat[ ce trece timpul cerut pentru satisfacerea curiozit[\ii publice, o t[cere morm`ntal[ se r[sp`nde=te asupra faptului; principele c[zut r[m`ne cu oasele zdrobite de c[dere, poporul sclav geme cu lan\ul de bra\e, iar creditorii falitului fraudulos se mul\umesc cu zece la sut[ din capete, f[r[ ca societatea s[ se tulbure c`t de pu\in. Iat[ ce este societatea ]n vanitatea ei; de aceea P[turic[, ca om ]n\elept ce era, l[s[ lumea s[ vorbeasc[ ce-i va pl[cea =i c`t ]i va pl[cea, iar el ]=i regul[ casa =i interesele sale c`t putu mai bine. Starea lui se compunea din trei mo=ii, dou[ vii =i o cas[ pe una din cele mai frumoase uli\e ale Bucure=tilor. Dac[ el s-ar fi g`ndit bine la nestatornicia =i tic[lo=ia lucrurilor omene=ti, negre=it c[ s-ar fi oprit aci =i ar fi petrecut o via\[ dulce =i lini=tit[; dar el era ambi\ios =i ambi\iunea nu are margini. De ce folos ar fi fost via\a pentru d`nsul, dac[ i-ar fi lipsit acea pozi\iune social[ care ar fi putut s[-i deschid[ u=ile boierilor celor mari =i s[-l fac[ egal cu d`n=ii? Iat[ ideile ce preocupau pe P[turic[ ]n primele zile ale emancip[rii sale din clasa v[tafilor de curte. }n timpul acela sosi =i cartea vizirului Dervi= Mehemet, prin care se f[cea cunoscut boierilor =i poporului rom`n c[ Alesandru +u\u s-a numit domn al |[rii Rom`ne=ti. P[turic[, voind s[ profite de acest eveniment, mai ]nt`i se inform[ despre starea lucrurilor =i, dup[ ce afl[ numele tuturor persoanelor ce ]nconjurau pe noul domnitor, ]ncepu a se duce des pe la curte =i, prin lingu=iri pline de base\[, dob`ndi cu ]ncetul favoarea tuturor. Casa lui devenise un loc public unde se adunau to\i
Ciocoii vechi =i noi
197
parazi\ii Bucure=tilor, c[ci, din nenorocire, aceast[ lepr[ a societ[\ii exista =i pe atunci, cu deosebire c[ parazi\ii din zilele noastre sunt favoriza\i =i pu=i ]n slujbe. Fanario\ii veni\i din |arigrad cu Alecu vod[ +u\u g[seau ]n aceast[ cas[ un tezaur de toate cele mai ]nc`nt[toare pl[ceri. Vutcile =i cafelele cele mai bune, ciubucele =i narghelelile cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei, jocurile la noroc cele mai despuietoare =i femeile cele cu ochi mai fermec[tori dec`t ai vasiliscului, toate aceste puternice baterii de corup\iune erau adunate ]n casa lui P[turic[. }n fine, oricine intra ]n acest palat fermec[toresc ie=ea ]nc`ntat de pl[cerile ce gusta ]ntr-]nsul, iar mai cu seam[ de buna primire =i de ]ngrijirea cu care erau trata\i de gentila =i mult iscusita fanariot[. P[turic[ =tia tot ce se petrecea ]n casa sa, dar ]n loc se s[ de=tepte ]ntr-]nsul sim\[m`ntul de onoare, din contra, el se bucura c`nd vedea pe fanario\i oft`nd =i f[c`nd ochi dulci femeii sale. Aceste infamii ]l f[cur[ s[ fie foarte bine primit la curte, iar mai ]n urm[ ]i procurar[ rangul de mare stolnic =i func\iunea ispr[vniciei de str[ini, care-l puse ]n rela\iune cu consulul rusesc =i austriacesc, dou[ mine noi de exploatat. }ntr-o zi el d[dea mas[ mare protectorilor =i noilor s[i prieteni. Toate dispozi\iunile se luaser[ ca s[ mul\umeasc[ cu des[v`r=ire pe oaspe\i. Cornul abunden\ei cuprindea mai pu\ine bun[t[\i ]n compara\iune cu cele ce se vedeau pe masa parvenitului. A= dori s[ descriu num[rul oaspe\ilor, ]mpreun[ cu calit[\ile morale =i fizice ale fiec[rui ]n parte, dar asta se atinge de epopee =i mi-e fric[ s[ nu m[ tr`nteasc[ Pegas. M[ m[rginesc dar numai ]n povestirea unui incident care tulbur[ acest osp[\ m[re\ =i umili foarte mult m`ndria lui P[turic[. Pe c`nd mul\imea fanario\ilor m`nca =i bea ]n onoarea lui P[turic[, un zgomot de tr[sur[ se auzi ]n uli\[. Acest zgomot venea de la o c[rucioar[ de \ar[, f[r[ coviltir (neacoperit[). Ea era
198
Nicolae Filimon
tras[ de doi cai slabi ca ni=te iezme =i condu=i de un b[iat ]mbr[cat \[r[ne=te. }nl[untru era a=ternut f`n, peste care era pus[ o scoar\[ (covor) ro=ie cu v[rgi, pe care =edea un boierina= de provincie, ]mbr[cat cu anteriu de dimie verde, cu caravani (n[dragi) de p`nz[ alb[ de cas[, cu t`rlici =i iminei ro=ii ]n picioare, cu libadea de aba ]mpodobit[ cu g[itan negru =i cu un cauc ascu\it ]ndesat pe cap. Dac[ cineva ar fi calculat v`rsta acestui boier de \ar[ dup[ perii s[i cei albi ca z[pada, negre=it c[ i-ar fi dat de la =aptezeci p`n[ la =aptezeci =i cinci de ani, =i nu ar fi gre=it; judecat ]ns[ dup[ falnica \inere a corpului =i dup[ fr[gezimea fe\ei sale =i ochii cei plini de inteligen\[ =i m`ndrie, l-ar fi luat drept om matur, dar nu b[tr`n. Cum ajunse c[ru\a ]n dreptul caselor lui P[turic[, boierina=ul zise vizitiului: Opre=te, Stane! C[ru\a ]ncet[ de a se mai mi=ca, iar boierul se dete jos, intr[ ]n curte =i de aci ]n sala de jos a caselor. Privirea lui se opri mai ]nt`i asupra mul\imii de arn[u\i =i de feciori ce intrau =i ie=eau, \in`nd ]n m`ini farfurii pline de cele mai gustoase bucate; dup[ aceea observ[ celelalte am[nunte ale casei =i r[mase uimit de luxul =i bog[\ia ce cuprindea ]ntr-]nsele. Oare nu m[ voi fi am[git! cuget[ el ]n sine asta este cas[ de boier de protipendad[, e saltanat domnesc. +i ca s[ se ]ncredin\eze dac[ nu era un vis ceea ce vedea, opri pe un arn[ut =i-i zise: Ia spune-mi, dragul meu, ce boier =ade ]n casa aceasta? Arn[utul, lu`nd pe bietul b[tr`n drept cer=etor, ]i zise cu ironie: S[ vii s`mb[t[, mo=icule, c[ ast[zi nu face boierul milostenii. Ia las[ milosteniile la o parte =i r[spunde-mi la ce te-am ]ntrebat, zise boierina=ul cu un glas aspru, ce indica sup[rarea ce-i pricinuise umilitoarele expresiuni ale arn[utului. De ce nu, dac[ voie=ti. Aici locuie=te marele stolnic Dinu P[turic[, hale ispravnic de str[ini.
Ciocoii vechi =i noi
199
Dar saraiurile acestea =i cele ce se cuprind ]ntr-]nsele sunt toate ale lui? Da, ale dumnealui. Apoi dac[ este a=a, spune-i c-am venit s[-l v[d, c[ sunt mul\i ani de c`nd nu l-am v[zut. +i cine s[-i zic c[ e=ti? Spune-i c[ sunt tat[l dumisale =i m[ numesc treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov sud Saac; \ine minte, b[iete, ot Bucov sud Saac. Arn[utul privi pe b[tr`n cu mai mult[ b[gare de seam[, dar s[r[cia ce se vedea ]ntip[rit[ pe ve=mintele cu care era ]mbr[cat ]l opri de a anun\a m`ndrului s[u st[p`n un tat[ at`t de umil =i tren\[ros. B[tr`nul sim\i aceasta =i, ]nfuriindu-se de neb[garea ]n seam[ cu care ]l privea arn[utul, zise: Ascult[, mojicule, du-te numaidec`t de spune st[p`nului t[u c-am venit s[-l v[d sau arat[-mi odaia ]n care se afl[, s[ intru eu de-a dreptul. O=ti d-aci! (fugi d-aci?) Aceste cuvinte ale b[tr`nului, fiind pronun\ate cu voce tare, p[trunser[ p`n[ la auzul lui P[turic[, care, ]n\eleg`nd dup[ accent c[ persoana ce ]ntreb[ de d`nsul era tat[l s[u, ie=i ]n sal[ =i ordon[ arn[utului s[-l goneasc[. Dar bine, cucoane Dinule, cum pot cuteza eu s[ dau afar[ pe un om care se nume=te p[rintele dumitale? r[spunse arn[utul confuziat. Da, fiule, sunt b[tr`nul t[u tat[. Nu m[ cuno=ti? Auzi acolo obr[znicie! un cer=etor de uli\[ s[ se numeasc[ tat[ al meu! Da\i-l afar[ pe br`nci, auzit-a\i voi? Eu nu am tat[. Apoi se retrase ]n camer[, ca s[ nu tulbure petrecerea amicilor s[i. B[tr`nul, auzind pe fiul s[u pronun\`nd aceste omor`toare cuvinte, ]=i pierdu min\ile; fa\a lui deveni teribil[ =i amenin\[toare ca a unei fiare s[lbatice care voie=te a sf`=ia pe cel ce a r[nit-o.
200
Nicolae Filimon
}n paroxismul dar al furiei sale, se repezi ]n camera osp[\ului =i, pun`ndu-se fa\[-n fa\[ cu ingratul s[u fiu, zise: Ce, nu m[ mai cuno=ti, fiule? Acest trup uscat de b[tr`ne\e =i de s[r[cie nu este el care \i-a dat via\a? Aceste m`ini zb`rcite de munc[ nu sunt oare ele care te-au m`ng`iat ]n copil[ria ta =i \i-au pus ]n m`n[ condeiul cu care te-ai procopsit =i ai c`=tigat aceste bog[\ii? Nu te g`nde=ti, nenorocitule, c[ s[v`r=e=ti un p[cat os`ndit de legile firii =i de obiceiurile politice=ti? Iuda a v`ndut pe ]nv[\[torul s[u, dar nu s-a lep[dat de tat[l s[u! R`ul cel m[re\ =i ]nconjurat de verdea\[ t[g[duie=te el oare umilitul izvor din care ]=i are ]nceputul? }nc[ o dat[, te rog, fiule, vino ]n bra\ele mele s[ te s[rut =i s[-\i dau binecuv`ntarea mea cea mai de pe urm[, c[ci sunt b[tr`n =i poate s[ mor f[r[ s[ te mai v[d! P[turic[, care nu vedea ]n acele momente dec`t umilirea sa ]n fa\a celor mai de frunte boieri ai domniei, porunci de-al doilea =i cu mai mult[ asprime ca s[-l scoat[ afar[ din cas[. B[tr`nul, v[z`nd at`ta ]mpietrire de inim[, zise cu un aer profetic: Dumnezeu, care cunoa=te =i vede toate, s[ nu-\i ajute, fiu blestemat ce e=ti! El, care te-a ]n[l\at at`t de mult, te va pogor] mult mai jos dec`t unde te aflai. Aceste bog[\ii c`=tigate prin nelegiuiri, \i le va risipi cum risipe=te v`ntul praful de pe arie. Cum m[ gone=ti tu pe mine, s[ te goneasc[ ]ngerul Domnului ]n toat[ via\a; s[ nu aibi prieteni ]n nenorocire, s[ umbli din cas[ ]n cas[ cer=ind p`ine, ca s[-\i ast`mperi foamea, =i o trean\[, ca s[-\i acoperi goliciunea; s[ lingu=e=ti toate tarafurile =i to\i s[-=i bat[ joc de tine. }n chinurile bolii tale s[ nu aibi pe nimeni care s[ te m`ng`ie =i ]n vedeniile tale s[-\i stea ]nainte toate f[r[delegile tale. Amin! Fie, fie!... Dup[ ce b[tr`nul rosti acest teribil blestem, puse m`inile la ochi =i ie=i din casa fiului s[u cu repeziciune; iar P[turic[ ]=i continu[ osp[\ul, f[r[ s[ se tulbure c`t de pu\in de amarele impreca\iuni ale p[rintelui s[u. El se ocup[ acum de noile sale cuno=tin\e =i de folosul ce putea
Ciocoii vechi =i noi
201
s[ trag[ dintr-]nsele; dar tocmai pe c`nd se ridica cu ambi\iunea p`n[ la cele mai ]nalte demnit[\i ale \[rii, un nour politic veni s[ ]ntunece pu\in soarele speran\elor sale. }nc[ de la anul 1814, Nicolae Scufu, grec din ora=ul Arta (]n Peloponez) =i Riga Palamide formaser[ o societate cu scop de a preg[ti pe greci pentru liberarea patriei lor. Aceast[ societate numit[ Etair¯a tÊn jiliwn1, ]mpreun[ cu cea numit[ Fil¨moudwV ¼tairia2, ce sta\iona ]n Atena, ]=i aveau coresponden\ii =i comitetele lor ]n Odesa, Chi=in[u, Gala\i =i Bucure=ti3. Membrii comitetului din Bucure=ti, cunosc`nd ]nsemnatele servicii ce ar fi putut s[ aduc[ Alecu vod[ +u\u revolu\iunii grece=ti, ]i propuser[ s[ intre =i el ]n societate, dar +u\u refuz[. Prin aceast[ conduit[ nea=teptat[ a principelui secretul societ[\ii putea s[ fie descoperit =i s-ar fi pus ]n pericol via\a celor mai ]nsemna\i b[rba\i ai mi=c[rii. Mijlocul dar cel mai propriu spre a evita aceast[ nenorocire fu ]nveninarea lui vod[ +u\u, la 19 ianuarie 1821, prin doctorul Cristali, medicul s[u particular. Acest eveniment, de=i contraria oarecum planurile ambi\ioase ale lui P[turic[, dar el, ]n loc s[ dispere, a=tept[ cu s`nge rece prefacerea ce putea s[ ia lucrurile; =i fiindc[ nu putea s[ prevad[ cele ce erau s[ se ]nt`mple, lingu=ea pe to\i, f[r[ excep\ie, ca s[-=i fac[ popularitate. Revolu\ia lui Tudor Vladimirescu, ce izbucni a doua zi dup[ moartea lui +u\u, p[rea venit[ ]ntr-adins, ca s[ dea ocaziune lui P[turic[ a ar[ta lumii duplicitatea =i la=itatea caracterului s[u. El se g`ndi foarte mult asupra acestei mi=c[ri, iar mai cu seam[ asupra foloaselor ce ar fi putut trage dintr-]nsa. Astfel dar, pe c`t timp revolu\iunea se compunea din Tudor Vladimirescu, Macedonski =i 1
Societatea prietenilor. (gr.) Societatea literar[. (gr.) 3 Vezi Istoria Principatelor dun[rene de Palauzof =i Istoria revolu\iunii grece=ti de Ioan Filimon. (n. N. F.) 2
202
Nicolae Filimon
c`\iva panduri, el \inea de partidul boierilor =i calomnia ]mpreun[ cu d`n=ii pe acei bravi care ]=i pericolau via\a spre a da \[rii drepturile ei cele vechi; iar dup[ ce revolu\inea triumf[ =i sili pe boieri a o recunoa=te =i a-i jura credin\[, atunci P[turic[ deveni cel mai fierbinte ap[r[tor al ei =i o exploat[ c`t putu mai bine; dar intrarea lui Ipsilant ]n \ar[ =i proclama\iunea lui cea m[rea\[ f[cu pe ciocoi s[-=i schimbe politica. Ipsilant ]n \ar[! zise ciocoiul ]n sine un fecior de domn cu o mul\ime de viteji dup[ d`nsul =i ajutat de muscali! Asta este o minunat[ ]nt`mplare =i caut[ s[ m[ folosesc de d`nsa. O s[ m[ scriu ]ntre mavrofori!... Dar bine, ce va zice Tudor c`nd va afla? Ce vor zice at`\i prieteni ai mei ce se afl[ intra\i ]n o=tirea lui? E! =i ce-mi pas[ mie de d`n=ii? Ei sunt ni=te calici care s-au sculat cu r[zmeri\[ ]mpotriva ]mp[r[\iei; ca m`ine vin turcii =i-i risipesc ca pe puii de pot`rniche, ]n vreme ce Ipsilant, de=i este =i el apostat, dar este sprijinit de prea puternica ]mp[r[\ie a Rusiei. O izb`nd[ s[ fac[ numai =i pare c[-l v[d domn ]n \ar[ =i r[spl[tind cu galantomie pe to\i care l-au ajutat. M[ voi duce dar la d`nsul =i voi p[r[si pe ace=ti calici ce c`nt[ toat[ ziua: Ah! sabia lui Traian ]ntr-o m`n[ de rom`n =i le chior[ie ma\ele de foame! Dup[ ce ciocoiul se ]mp[c[ cu con=tiin\a sa ]n privin\a la=it[\ii ce voia s[ comit[ =i dup[ ce ]=i f[cu toate dresurile cu unul dintre consuli, porunci s[ ]nhame arm[sarii la butc[ =i se duse la Colintina, ca s[ se prezinte ]naintea lui Ipsilant. Trecuser[ dou[ ore de c`nd el a=tepta r`ndul de a intra la prin\ul, dar acest timp nu-l pierdu ]n darn, c[ci leg[ rela\iuni de priete=ug cu c[pitan Iordache, Constantin Duca =i Vasile Caravia. }n momentul ]ns[ c`nd el oferea acelor t`lhari de drumuri zaiafeturile cele mai delicioase ca s[ dob`ndeasc[ favoarea lor =i printr-]nsa pe a lui Ipsilant, u=a camerei de audien\[ se deschise =i ie=i secretarul principelui, care f[cu semn lui P[turic[ s[ intre ]nl[untru. Ciocoiul ]=i scoase cizmele cele de saftian ro=u =i, r[m`n`nd
Ciocoii vechi =i noi
203
numai cu me=ii, ]=i puse o pereche de papuci galbeni de |arigrad, ]=i str`nse giubeaua la piept =i intr[ ]n camera lui Ipsilant, unde, dup[ ce f[cu c`teva complimente pline de lingu=ire, voi s[ s[rute haina principelui; dar fiindc[ principele refuz[ cu delicate\e acest act ]njositor, ciocoiul s[rut[ ciucurii patului pe care =edea fanariotul. S[v`r=indu-se acest[ ceremonie, P[turic[ se trase pu\in de-a-nd[r[telea =i lu`nd o pozi\iune umilitoare zise: S[ tr[ie=ti, m[ria ta, ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Eu sunt stolnicul Dinu P[turic[, hale ispravnic de str[ini, =i am venit s[ m[ ]nchin m[riei tale ca o slug[ plecat[ ce sunt =i s[ primesc str[lucitele porunci ce te vei milostivi a-mi da. Fanariotul, fiind informat foarte bine despre P[turic[, se uit[ drept ]n ochii lui =i, dup[ ce-=i termin[ observa\iunile sale fizionomice, zise cu un z`mbet rece =i ironic: Am auzit, arhon stolnice, c[ e=ti om de=tept =i cu pricepere ]n treburile \[rii. Laude, m[ria ta; fac =i eu ce pot ca un om mic ce sunt. Am mai auzit c[... dar asta nu e treaba mea se zice iar[=i prin lume c[, fiind same= la h[tm[nie, s-ar fi pierdut o piatr[ verde de mare pre\... Dar nici asta nu m[ prive=te. Nu crede, m[ria ta! Astea sunt def[im[ri ce vin din pizm[, c[ci am prea mul\i vr[jma=i. Ai dreptate, arhon stolnice, tot ce e mare e pizmuit. Dar s[ l[s[m la o parte toate acestea =i s[ vorbim ceva despre interesele noastre. Te rog cite=te acest r[va= =i deodat[ ]i dete o bucat[ de h`rtie str`ns[ ]n form[ de r[va=. P[turic[ privi r[va=ul =i recunoscu forma de scriere a unuia dintre consulii puterilor str[ine. Cite=te-l, arhon stolnice, nu te sfii! zise Ipsilant, v[z`nd pe ciocoi ]ncurcat. P[turic[ deschise de-al doilea r[va=ul =i citi frazele acestea:
204
Nicolae Filimon
Ilustre principe, Cunosc`nd greutatea misiunii ce ave\i a ]mplini, cred c[ v[ aduc un mare serviciu recomand`ndu-v[ pe stolnicul Dinu P[turic[, care, prin iscusin\a =i cuno=tin\ele ce are despre trebile \[rii, v[ poate ajuta ]n multe ]mprejur[ri. El trebuie s[ vie ast[zi sau m`ine pe la ]n[l\imea voastr[, c[ci l-am vestit prin osebit bilet din parte-mi. Informa\iunile ce \i-am dat ]n trecutele zile despre acest boier sunt destul de precise; r[m`ne la ]n[l\imea voastr[ s[ profita\i de marile lui talente. Sunt al ]n... N. Acest r[va= r[sp`ndi mult[ lumin[ asupra ne]n\elesei pozi\iuni ]n care pusese Ipsilant pe P[turic[ prin mu=c[toarele sale cuvinte. Ciocoiul ]n\elese imensele foloase ce putea s[ trag[ servind interesele capului Eteriei grece=ti. Str`nse dar r[va=ul =i-l dete cu mult respect ]n m`na prin\ului, care, dup[ ce ]l rupse ]n mici buc[\i, zise: Ei bine, arhon stolnice, eu am s[-\i ]mp[rt[=esc o tain[ care poate s[ te ridice la m[rire =i bog[\ie, dac[ m[ vei sluji cu credin\[, dar care negre=it te va pierde, dac[ m[ vei ]n=ela sau m[ vei vinde; ai auzit? Spune-mi, m[ria ta, ce am de f[cut =i r[spund cu capul c[ nu vei fi nici ]n=elat, nici v`ndut. Ascult[, arhon stolnice. Cuno=ti pe Domnul Tudor? }l cunosc, m[ria ta! }l cuno=ti bine? Foarte bine, m[ria ta. Spune-mi, dar, ce fel de om este? Este viteaz =i drept, m[ria ta! Astea sunt darurile ce poate avea; eu voi s[ aflu cusururile lui. Are =i cusururi. Care sunt acele cusururi, spune-mi? Este m`ndru =i furios la m`nie.
Ciocoii vechi =i noi
205
Astea-mi place; dar ia spune-mi, iube=te banii? Nicidecum, m[ria ta! Dar muierile? Nici pe d`nsele. La aceste cuvinte, prin care P[turic[ f[r[ voia sa f[cea panegiricul omului pe care voia s[-l v`nd[, Ipsilant r[mase uimit. Viteaz! zise fanariotul ]n sine drept. Neiubitor de bani =i de femei! Iat[ calit[\i care poate s[ fac[ dintr-]nsul un Caton, un Brutus. Prin vitejie, el ]=i va face un nume mare ]n toat[ \ara! Prin dreptate, va dob`ndi iubirea norodului; el dar va fi mare =i puternic! iar eu voi fi mic! Eu, Alesandru Ipsilant, fiu de principe =i general de brigad[; eu, care am stat cu capul ridicat ]naintea lui Napoleon; eu, care nu am tremurat ]n fa\a mor\ii ce venea asupr[-mi din milioane de guri v[rs[toare de foc, s[ m[ v[d silit a pleca capul ]naintea lui Tudor? Asta-i cu neputin\[! Ce voi face dar? Voi porni numaidec`t la Cotroceni, ca s[ smulg din pieptul =i inima protivnicului meu acele virtu\i care ast[zi chiar ]l fac mai iubit =i mai respectat dec`t pe mine!... Dar bine, eu am jurat ca s[ m[ lupt ]mpotriva necredincio=ilor, iar nu s[ v[rs s`ngele cre=tinilor!... Dup[ ce trecur[ aceste g`nduri sinistre ce sf`=iau f[r[ mil[ pe fanariot, o lini=te se r[sp`ndi pe fa\a lui =i un z`mbet u=ure se ar[t[ pe buzele sale. P[turic[, care examinase cu mult[ luare-aminte fa\a fanariotului, =tia acum, ca =i d`nsul, care erau pasiunile ce-i sf`=iau inima; cu toate acestea el sta ]n picioare, nemi=cat, \in`nd ]ntr-o m`n[ i=licul =i cu cealalt[ giubeaua str`ns[ la piept, f[r[ s[ lase a se vedea pe fa\a sa dec`t nep[sare =i nevinov[\ie, reproduse cu cea mai mare fine\e. Ei bine, arhon stolnice, exclam[ fanariotul, ]mi spuneai c[ Domnul Tudor este cam furios. Ba furios cumsecade; el socote=te pe om ca pe un pui de vrabie.
206
Nicolae Filimon
Ce spui, arhon stolnice, s[ fie oare adev[rat ceea ce zici? Chiar ieri a sp`nzurat pe unul din cei mai de frunte viteji, numai =i numai pentru c[ s-a dus cu vreo c`\iva neferi =i a spart o c`rcium[ din Dealul Spirii. +i l-a omor`t, ai? Ca pe-un pui de g[in[, m[ria ta. Ei bine, ce zice o=tirea lui despre aceasta? Nemul\umirea se vede zugr[vit[ pe toate fe\ele, dar nu cuteaz[ nimeni s[-i fac[ b[g[ri ]n seam[. De ce? Fiindc[ se pomenesc cu g`zii lui ie=i\i ca din p[m`nt =i totul se ispr[ve=te ]ntr-o clip[. Ipsilant se puse iar[=i pe g`nduri. De ast[ dat[ ]ns[, fa\a lui era acoperit[ de o veselie sinistr[; el se scul[ de pe pat =i, netezindu-=i c`tva must[\ile, zise lui P[turic[: Ascult[, arhon stolnice; dar bag[ de seam[ la ceea ce am s[-\i spun, c[ci de-aci at`rn[ fericirea =i nenorocirea ta. Ascult, m[ria ta. Dou[ s[bii pot s[ intre ]ntr-o teac[? Nu, m[ria ta! Dar o \ar[ poate fi st[p`nit[ de doi domni deodat[? Nici asta nu se poate, m[ria ta! Ei bine! |ara Rom`neasc[ are ast[zi doi domni sau cel pu\in doi pe\itori la domnie: unul este Tudor =i cel[lalt sunt eu. M[ ]n\elegi? Te ]n\eleg, m[ria ta. Unul dar dintre noi trebuie s[ piar[. +i cel care trebuie s[ piar[ este Tudor, m[ria ta?! El ]nsu=i, =i aceasta o cer de la tine. R[va=ul consulului zice curat c[ e=ti cel mai ]ntreprinz[tor =i mai ]ndem`natic dintre boieri; f[-mi dar aceast[ slujb[ =i te voi face cel mai bogat dintre to\i. Gata la porunc[, m[ria ta, dar n-ar fi r[u s[-mi ar[\i =i mijloacele prin care s[ pot s[v`r=i aceast[ mare fapt[.
Ciocoii vechi =i noi
207
Mijloacele, zici?... Dar tu ]nsu\i mi-ai spus c[ el este m`ndru =i nesocotit la m`nie. Str[mo=ul nostru Adam a pierdut raiul numai pentru ner[bdare; de ce dar Tudor s[ nu-=i piard[ capul, c`nd are dou[ din cusururile cele mai de c[petenie? Te ]n\eleg, m[ria ta! Du-te dar ]n lag[rul lui =i ]ndeamn[ pe unii din osta=i la nesupunere, iar pe al\ii la jafuri =i silnicii; apoi f[ ca s[ le afle Tudor pe toate acestea; =i fii sigur c[ cu c`t sp`nzur[torile se vor ]nmul\i ]n lag[rul lui, cu at`t noi vom izbuti mai bine. Cuno=ti puterea mea, =tii c[ sunt ocrotit de marea ]mp[r[\ie; lucreaz[ pentru mine =i norocirea ta e f[cut[. S[ tr[ie=ti, m[ria ta, exclam[ P[turic[ f[c`nd o temenea p`n[ la p[m`nt, dar a= vrea s[ =tiu =i eu, plecatul m[riei tale rob, cu ce o s[ m[ aleg din toate acestea? M[ria ta e=ti luminat =i cu praxis =i =tii mai bine dec`t mine prin c`te primejdii am s[ trec eu, nemernicul, ca s[ s[v`r=esc poruncile m[riei tale. Ipsilant se g`ndi pu\in, apoi lu[ pana ]n m`n[ =i scrise pe o coal[ de h`rtie cuvintele acestea: Eu, Alesandru Ipsilant, principe de na=tere =i general de brigad[ al nebiruitei o=tiri ruse=ti, m[ ]ndatorez a r[spl[ti pe boierul rom`n stolnicul Dinu P[turic[, pentru slujbele s[v`r=ite de d`nsul Eteriei eline=ti, numindu-l deocamdat[ ispravnic peste dou[ jude\e din cele ce se afl[ acum ]n st[p`nirea mea; iar dac[ milostivul Dumnezeu ]mi va ajuta s[ st[p`nesc \ara ]ntreag[, ]l voi face caimacam al Craiovei. A. Ipsilant |ine h`rtia aceasta =i sile=te-te c`t vei putea s[ ]mpline=ti poruncile mele; iar c`nd lucrul va fi sf`r=it, vino cu d`nsa s[-\i iei r[spl[tirea. P[turic[ s[rut[ m`na fanariotului =i se retrase.
208
Nicolae Filimon
Capitolul XXVIII UN SUFLET NOBIL
CUPRINS
La extremitatea dinspre miaz[noapte a mahalalei O\etarilor era pe timpii lui Caragea o uli\[ ]nfundat[, str`mt[ =i ne]ncetat plin[ de noroi. }n acea uli\[ se aflau mai multe c[su\e ]nvelite cu trestie, ]n care locuiau numai sacagii =i c[ru\a=i. }n mijlocul acestor bordeie mizerabile era o cas[ care, prin arhitectura ei de ordin otoman =i prin mica gr[din[ compus[ din arbori roditori =i flori, atr[gea foarte mult b[garea de seam[ a trec[torilor. Curtea acestei case era ]ngr[dit[ cu uluci de stejar ascu\ite la v`rf =i foarte ]nalte; iar ]n partea dinspre fa\ada uli\ei avea parmal`curi cioplite =i a=ezate cu mare gust. }n mijlocul ]ngr[dirii era o poart[ cu dou[ canaturi ]nvelit[ cu strea=in[ de uluci m[run\ele, ca s[ o apere de stric[ciunea ploilor. }n v`rful acelui ]nveli= erau doi c[priori ]n form[ de sceptru, av`nd fiecare la extremitatea de sus c`te un coco= lucrat ]n lemn foarte gros, iar pe fa\ada st`lpilor erau sculpta\i doi =erpi \in`nd c`te un m[r ]n gur[. Casa era de zid, cu un singur etaj =i ]mp[r\it[ ]n dou[ camere =i un pridvor. }nvelitoarea ei era de olane, iar la cele dou[ puncturi unde se unesc doliile, avea c`te o b[=ic[ de p[m`nt sm[n\uit[, cu v`rful ]n form[ de pas[re. U=a principal[, ce conducea ]nl[untrul casei, era compus[ din mai multe buc[\i de lemn lustruite cu r`ndeaua =i legate de c[ptu=eala principal[ prin cuie de fier alb cu capetele rotunde =i lustruite. L`ng[ pridvor era o gr[dini\[ compus[ din c`teva vi\e legate ]n form[ de bolt[, un corcodu=, doi zarz[ri =i c`\iva piersici, printre care erau c`teva brazde desp[r\ite ]ntre d`nsele cu buc[\i mici de c[r[mizi foarte frumos a=ezate. Aceste brazde erau pline de garoafe s[lbatice, ochiul-boului, lemnul-Domnului =i limba-mielu=elului1; 1
Nume de flori ce se cultivau pe atunci =i chiar acum prin gr[dinile meseria=ilor. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
209
iar pe l`ng[ ]ngr[direa de trestie a micii gr[dini =i pe prispa caselor erau a=ezate o mul\ime de oale cu maghirani, indru=aimi =i alte flori scumpe de pe atunci. }n unul din col\urile cur\ii erau un pu\ cu roat[, l`ng[ care se formase un lac de ap[ ce servea de sc[ld[toare c`torva ra\e rom`ne=ti =i le=e=ti. Interiorul caselor era astfel aranjat: una din cele dou[ camere servea drept c[mar[ pentru conservarea proviziunilor; iar cea de-a doua, destinat[ pentru locuin\[, era pardosit[ (pavat[) cu c[r[mizi spoite cu vopsea ro=ie =i avea dou[ paturi turce=ti acoperite cu saltele, perne =i macaturi de cit. Aproape de ferestre era o mas[ de brad, acoperit[ cu o p`nz[ alb[ cu marginile de borangic galben, pe care erau puse c`teva c[r\i una peste alta, h`rtie de scris =i o pereche de c[lim[ri de alam[; iar sub aceast[ mas[ se vedea un i=lic ]nvelit ]n h`rtie groas[, o pereche cizme turce=ti de saftian ro=u =i o strachin[ cu ou[. Pe peretele dinspre r[s[rit erau dou[ icoane a=ezate pe o bucat[ de stof[. L`ng[ d`nsele se afla o sticlu\[ cu agheazm[, un m[nunchi (buchet) de busuioc uscat =i c`teva spice de gr`u; iar ]n fa\a acestor obiecte de devo\iune era sp`nzurat[ o candel[ ce ardea ne]ncetat, d`nd o lumin[ slab[ =i melancolic[. Tavanul acestei camere era de grinzi =i uluci de stejar, frumos lucrate. L`ng[ un alt perete =i cam aproape de tavan era o culme, pe care st[teau at`rnate: un anteriu, o giubea bl[nit[, ni=te ciac=iri de =al ro=u =i c`teva rochii. Osebit de aceste mobile ce indicar[m, mai era ]n aceast[ camer[ o lad[ de Bra=ov, c`teva ulcioare cu ap[ de b[ut =i o sob[ oarb[, deasupra c[reia era pus[ o tav[ cu tac`mul dulce\ii =i al cafelei; iar ]n firidele de jos se vedeau c`teva gheme de l`n[ =i o donicioar[ cu fuse. }n unul din cele dou[ paturi z[cea un om ca de patruzeci =i cinci de ani, dar care, dup[ zb`rciturile fe\ei =i perii capului cei c[run\i, sem[na s[ fie de o etate mult mai ]naintat[. Acest nenorocit avea capul rezemat pe o pern[ =i p[rea ad`ncit ]ntr-un somn foarte greu. 14
Ciocoii vechi =i noi
210
Nicolae Filimon
L`ng[ pat =edea o femeie b[tr`n[, care se ]ndeletnicea f[c`nd col\i=ori =i bibiluri de m[tase la piep\ii =i m`necile unei c[m[=i, a\intind din c`nd ]n c`nd ochii asupra suferindului. Era pe la nou[ ore din noapte. Tristul cadru ce puser[m ]naintea lectorilor no=tri, fiind luminat numai de palida lumin[ a candelei, devenea mult mai ating[tor =i mai interesant. }n momentul ]ns[ c`nd b[tr`na se silea s[ alimenteze slaba lumin[ a candelei, ca s[ poat[ lucra mai cu spor, se auzir[ c`teva loviri ]n poarta cur\ii. B[tr`na se duse s[ deschid[ =i dup[ c`teva momente se ]ntoarse ]mpreun[ cu un june frumos, bine ]mbr[cat =i cu ochii plini de o bun[tate ]ngereasc[. Doarme? zise str[inul adres`ndu-se c[tre b[tr`n[. Abia dete Dumnezeu de adormi, c[ n-a ]nchis ochii de trei nop\i. Din ce pricin[? Apoi de, mam[, =tiu =i eu? +i ce a f[cut ]n acel timp de nedormire? Ce face totdeauna: se posomor[=te, strig[, ]=i rupe hainele de pe d`nsul, apoi pare c[ se lini=te=te, dar deodat[ sare tremur`nd =i ]mi zice: Ascunde-m[, scap[-m[ de ace=ti tic[lo=i ce voiesc s[ m[ omoare! +i de cine se teme el? Ce i se n[luce=te? O mie de bazaconii, mam[, dar aceea ce-l face s[ se ]nfurieze =i mai mult este aducerea-aminte despre un v[taf de curte =i o \iitoare a sa, care i-a m`ncat averea =i l-a l[sat pe drumuri. A= dori s[ =tiu, buna mea b[tr`n[, dac[ vine cineva s[-l vad[ sau s[-l ajute cu ceva. Nimeni, boierule. Dar bine, cine-i pl[te=te chiria casei, m`ncarea, c[utarea =i celelalte? Toate acestea le-am ]nt`mpinat singur[ p`n[ la un timp, dar tocmai c`nd sf`r=isem de cheltuial[ =i m[ duceam ]n t`rg ca s[-mi
Ciocoii vechi =i noi
211
v`nd maloteaua, un boier t`n[r ca dumneata, fie-i umbrele, m[ lu[ la c[tare, apoi apropiindu-se de mine ]mi zise: Nu cumva e=ti dumneata baba Iana spitalagioaica? Eu sunt, boierule, ]i r[spunsei. }n ce mahala locuie=ti? }n O\etari. }n uli\a ]nfundat[, nu este a=a? Este ]ntocmai precum zici, boierule. Vino dar dup[ mine, zise el. Eu ]l urmai p`n[ la o bolt[ de lipsc[nie, unde, intr`nd ]mpreun[ cu mine, zise st[p`nului bol\ii: D[ acestei femei lei una sut[ =i s[ urmezi tot astfel pe fiecare lun[ p`n[ la o alt[ porunc[ a mea; apoi, apropiindu-se de mine, ]mi zise ]ncet: S[ cau\i bine de bolnavul ce-l ai ]n cas[, c[ci o s[ vin c`teodat[ s[-l v[d. Sf`r=ind aceste cuvinte, ie=i repede din bolt[ =i se f[cu nev[zut. Cuno=ti pe acel june boier? Nu-l cunosc, c[ci n-am avut timp ca s[-l privesc bine ]n fa\[; dar, oricum va fi, Dumnezeu s[-i dea bine =i s[-l noroceasc[, c[ci de nu venea el ]n ajutorul s[rmanului bolnav, numai Dumnezeu =tie ce s-ar fi ]nt`mplat. Dar bine, bolnavul era odat[ bogat, ce s-a f[cut starea lui? Am cercetat, mam[, =i am aflat c[ i-au v`ndut-o datornicii la Cochii vechi =i l-au l[sat numai cu hainele de pe d`nsul. Dar casa lui, acea cas[ at`t de ]mbel=ugat[?... Tot s-a v`ndut. +i cine au fost acei nelegiui\i care au cutezat s[ lase pe drumuri pe un om cu min\ile r[t[cite =i str[in ]n ast[ \ar[? Apoi de, mam[, mai =tiu =i eu?... Lumea vorbe=te multe. +i ce zice lumea? Zicea c[ el a avut o \iitoare =i c[ ea s-a unit cu v[taful lui de curte =i i-a m`ncat toat[ averea. Tic[lo=ii =i nemernicii!... Dar am auzit vorbindu-se =i despre un bogasier... lipscan... ceva cam a=a.
212
Nicolae Filimon
}l cunosc =i pe acel tic[los... e bun de pus ]n \eap[. Da de ce? Fiindc[ m-a l[sat pe drumuri. +i cum s-a ]nt`mplat aceasta? Ia, str`nsesem =i eu, ]n tinere\e, c`teva p[r[lu\e, ca s[ le am la b[tr`ne\e, =tii povestea vorbei: Bani albi de zile negre =i el mi i-a m`ncat, m`nca-l-ar co\ofenele! +i cum \i i-a m`ncat? Ia spune-mi. A f[cut mofluzluc mincinos =i m-a l[sat pe drumuri, nu l-ar mai l[sa de la inim[. Dar bine, n-ai dat jalb[ la st[p`nire? Ba am dat, da-l-ar prin t`rg cu nasu t[iat. +i ce-ai ales? Mai nimic, mam[! Din dou[ mii=oare de lei m-am ales numai cu dou[ sute, din care mi-a oprit =i havaietul judec[\ii. Ia spune-mi, cum ]l cheam[ pe acel ho\ de =treang? Costea. O fi Costea Chiorul bogasierul? El este, mam[! T`n[rul c[zu ]ntr-o ad`nc[ ]ntristare, apoi, dup[ ce arunc[ o privire asupra bolnavului, zise ]n sine: Unul zace ]n pat lipsit de minte =i s[rac, cellalt mofluz mincinos =i gata a merge la ocn[ pe toat[ via\a, numai cel de-al treilea =i cel mai r[u din to\i se bucur[ ]nc[ de roadele nelegiuirilor sale; pu\in ]ns[ =i voi auzi =i de numele lui. Pe c`nd str[inul se afla absorbit ]n aceste triste g`nduri, bolnavul ]ncepu a \ipa =i a gesticula din m`ini, strig`nd cu glas r[gu=it =i tremur[tor: L[sa\i-m[, nelegiui\ilor! Nu v[ e de ajuns c[ m-a\i s[r[cit? Voi\i acum s[-mi lua\i =i via\a? Apoi deschiz`nd ochii s[i ]nfl[c[ra\i de m`nie, ]ncepu a lovi cu pumnii pere\ii casei, crez`nd c[ love=te acele umbre imaginare; iar dup[ aceea ]ncepu iar[=i a striga:
Ciocoii vechi =i noi
213
Lua\i de l`ng[ mine pe aceast[ muiere desfr`nat[, c[ci privirile ei m[ ]nghea\[! Nu vede\i voi c[ ea voie=te s[ m[ sugrume cu pref[cutele ei ]mbr[\i=[ri? Lini=te=te-te, boierule, zise str[inul, s[rind de pe scaun =i alerg`nd c[tre bolnav, ca s[-i dea ajutorul necesar ]n cele teribile momente. Da\i-mi un pahar de ap[ s[-mi r[coresc pieptul, zise nenorocitul bolnav cu vocea mai de tot stins[ =i zdrobit[ de oboseala agoniei. Apa cea rece cu care fu ad[pat =i stropit bolnavul produse un mare efect. El deschise ochii =i-i a\inti asupra f[c[torului s[u de bine, apoi, l[s`nd s[ curg[ dintr-]n=ii dou[ =iroaie de lacrimi, zise cu glas lini=tit, dar ]ntrerupt de suspine: Tu aici?! Tu la capul meu?! Dar acesta este locul lui Dinu pe care l-am procopsit, iar nu al t[u, pe care te-am izgonit f[r[ mil[ din curtea mea! T`n[rul lu[ cu transport m`na suferindului =i, ud`nd-o cu lacrimi =i s[rut[ri, zise: Am voit, st[p`ne, s[ te scap din m`na acelor t`lhari, dar Dumnezeu nu mi-a ajutat. Iar eu, tic[losul, drept mul\umire pentru binele ce voiai s[-mi faci, te-am scos cu urgie din curtea mea. C`t \inu aceast[ scen[ ating[toare, b[tr`na stete ]n picioare, privind cu b[gare de seam[ tr[s[turile fe\ei =i glasul str[inului, apoi se apropie de patul bolnavului =i ]i zise cu o privire plin[ de uimire: St[p`ne! Acest june at`t de milostiv =i cu inim[ bun[ este boierul cel necunoscut care de at`ta timp ne d[ mijloace de vie\uire; b[nuielile mele nu m[ am[geau, acum ]l cunosc cu des[v`r=ire; este gr[m[ticul marelui ban C..., este serdarul Gheorghe, zaraful vistieriei. S[ ]ngenunchem ]naintea acestui ]nger =i s[-i mul\umim pentru mila ce a ar[tat c[tre noi. Necunoscutul, v[z`ndu-se descoperit =i nevoind s[ stea fa\[ la
214
Nicolae Filimon
o scen[ ce-i atingea modestia, ie=i din cas[ cu repeziciune =i se duse la ale sale. Buna b[tr`n[ nu se am[gea deloc ]n aprecierile sale. Persoana cea misterioas[ era ]n adev[r Gheorghe serdarul, acel june plin de virtute, care p[r[si casa banului C... =i-=i sacrific[ arz[torul amor ce avea pentru fiica acelui boier, numai ca s[ nu r[spl[teasc[ cu r[u binefacerile ce primise de la d`nsul. El se refugiase ]n Moldova, crez`nd c[ schimbarea aerului, privirea frumo=ilor mun\i din acea \ar[ =i deosebirea obiceiurilor vor stinge cu ]ncetul fl[c[rile amorului ce-i ardeau pieptul =i inima. Ajung`nd dar ]n capitala Moldovei, se ]nf[\i=[ ]naintea lui Mihai vod[ +u\u, care, din pu\inele cuvinte ce schimb[ cu d`nsul, descoperind rarele lui calit[\i =i profunda cuno=tin\[ ce avea despre limba elineasc[, ]i oferi postul de secretar particular al s[u. Junele primi aceast[ cinste domneasc[, sper`nd c[ prin ocupa\iune ]=i va mic=ora suferin\ele, dar se am[gea, c[ci marea ]ncredere ce din zi ]n zi ]i ar[ta principele, onorurile ce primea de la boierimea moldovean[, caftanul de mare comis =i darurile domne=ti cele bogate, ]n loc s[-i mic=oreze suferin\ele, din contra, i le m[rea mai mult. }n fine p[r[si Moldova =i se ]ntoarse iar[=i ]n Bucure=ti, dar aci avea s[ ]nt`mpine noi loviri; Maria, fata banului C..., zdrobit[ =i d`nsa de patima amorului, c[zuse la o boal[ care ]i amenin\a via\a. B[tr`nul ei p[rinte, v[z`nd acest r[u care voia s[-i r[peasc[ comoara fericirii sale, se sf[tui cu cei mai ]nv[\a\i doctori de pe acei timpi =i, dup[ pova\a lor, se str[mut[ cu locuin\a la una din mo=iile sale de munte. Gheorghe, afl`nd despre toate am[nuntele acestei ]mprejur[ri =i necutez`nd s[ se ]nf[\i=eze ]naintea banului, nici s[ vesteasc[ pe Maria despre sosirea sa, c[zu ]ntr-o ad`nc[ melancolie, care negre=it l-ar fi v`r`t ]n morm`nt, dac[ schimbarea epocii nu aducea cu sine o mare schimbare ]n pozi\iunea sa.
Ciocoii vechi =i noi
215
Singura m`ng`iere ce-i mai r[m[sese dup[ at`tea nenorociri era de a contempla din dep[rtare chio=cul din gr[dina banului, acel local ]n care v[zuse pentru prima oar[ r[s[rind soarele trecutei sale fericiri, =i a face bine celor nenoroci\i. El, dar, aflase jalnica stare ]n care adusese P[turic[ pe postelnicul1 Andronache Tuzluc, vechiul s[u st[p`n, =i ]l ajuta ]n secret. CUPRINS
Capitolul XXIX LAG{RUL DE LA COTROCENI +I TR{DAREA Tudor Vladimirescu, lu`nd =tire c[ Ipsilant a intrat ]n \ar[, ]=i ]mp[r\i o=tirea ]n dou[ p[r\i: dintr-una form[ mici garnizoane pentru ap[rarea m[n[stirilor din Valahia Mic[, ]n care ]=i avea depuse proviziunile necesare pentru hrana o=tirii, iar cu o parte compus[ din =ase mii de panduri ale=i =i dou[ mii cinci sute de arn[u\i, comanda\i de Macedonski =i Prodan, lu[ calea c[tre Bucure=ti =i se a=ez[ ]n m[n[stirea Cotroceni =i pe c`mpia dimprejurul ei form`nd din aceast[ localitate un lag[r fortificat, din care observa mi=c[rile lui Ipsilant, pe boieri =i politica turceasc[. Dup[ regulile stabilite de acest c[pitan, intrarea ]n lag[r a oamenilor particulari nu era oprit[ nici ziua, nici noaptea, dac[ ei cuno=teau cuv`ntul de ordin. Dinu P[turic[, profit`nd de aceast[ ne]ngrjire, ]nc[ de la sosirea lui Tudor vizita ne]ncetat lag[rul =i prin manierele lui ins`nuitoare dob`ndi amicia =i ]ncrederea tuturor c[pitanilor armatei =i chiar pe a lui Tudor. Astfel stau lucrurile cu c`teva zile ]naintea ]ntrevederii lui P[turic[ cu Ipsilant, ]n care se stabili v`nzarea liberatorului Rom`niei. A treia zi dup[ ]ncheierea acestui pact infam, pe la dou[ ore 1
}n ed. 1863: comisul.
216
Nicolae Filimon
turce=ti din noapte, P[turic[ ]ncinse iataganul, puse dou[ pistoale la br`u =i alte dou[ la ciochina =elii, apoi ]nc[lec[ pe un arm[sar =i lu[ drumul c[tre Cotroceni, urmat de un arn[ut armat cu o =i=inea bo=negeasc[. Era pe la 20 martie, timpul cel mai nestatornic al climei noastre; un ]ntuneric des acoperea fa\a cerului, v`ntul austral sufla cu repeziciune, glasul p[s[rilor de noapte, unit cu fream[tul sinistru al copacilor, f[ceau o armonie infernal[, iar ploaia ce c[dea ]n torente completa acest cadru fioros. Cei doi c[l[tori, ]nf[=ura\i ]n ipingelele lor, ]=i urmau c[l[toria ]n lini=te, privind acest dezordin al naturii cu nep[sarea =i bucuria ce sim\ir[ demonii c`nd Cel Atotputinte deschise jgheaburile ad`ncului, ca s[ piard[ o lume nedemn[ de amoarea =i inten\iunea sa. Dar c`nd ajunser[ ]n dreptul caselor lui bulucba=a Giafer, P[turic[ zise tovar[=ului s[u de c[l[torie: S[ fie oare adev[rat tot ce mi-ai spus? R[spunde!... Precum m[ vezi =i te v[d, cucoane Dinule. Nu m[ min\i tu oare? }\i jur pe Dumnezeu =i pe sf`ntul Gheorghe, ajut[torul meu. Ciocoiul, mul\umit pe acest jur[m`nt ce totdeauna e sacru pentru ho\i =i bigo\i, ]naint[ conversa\iunea. Ia mai spune-mi ]nc[ o dat[, c`te spargeri de case s-au f[cut? +apte, st[p`ne! }n ce mahalale? La Biserica Alb[ din Post[vari =i la Spirea din Deal. Jaful a fost mare? S-a luat peste tot ca la dou[ sute mii lei, afar[ de argint[rii =i boarfe. C`te femei s-au siluit? Zece, dintre care dou[ au murit, neput`nd suferi p`n[ ]n sf`r=it caznele arn[u\ilor =i ale pandurilor. Dar uciderile cum au mers?
Ciocoii vechi =i noi
217
Trei c`rciumari, doi b[cani =i un boierina=. Le =tie astea Domnul Tudor? Nu numai c[ le =tie, dar a =i sp`nzurat azi-diminea\[ cinci dintre cei ce au s[v`r=it aceste fapte. Spui adev[rul? Adev[rul, st[p`ne; =i dac[ nu m[ crezi po\i s[-i vezi cu ochii, c[ci sunt sp`nzura\i ]n gr[dina Br`ncoveanului =i acea gr[din[ este ]n drumul nostru. S[ mergem dar s[ vedem! P[turic[ ]=i ]ndrept[ calul c[tre gr[dina Br`ncoveanului, urmat de complicele s[u; intr[ ]ntr-]nsa =i merse cu curaj p`n[ dinaintea unei f`nt`ni ocolit[ de s[lcii, apoi se opri ]n loc =i privi cu s`ngele cel mai rece nefericitele victime ale ambi\iunii sale. Acum crezi, cucoane Dinule? zise arn[utul. Da, r[spunse Dinu; a= dori ]ns[ s[ =tiu prin ce mijloace ai s[v`r=it aceast[ mare fapt[? Foarte lesne, cucoane! Cum? M-am strecurat ]n ordia (lag[rul) pandurilor cu me=te=ug; le-am spus c[ sunt dintre mavroforii lui Ipsilant; ei au ]nceput s[ m[ ]ntrebe despre multe, dup[ obiceiul osta=ilor. Atunci am ]nceput =i eu s[ laud pe Ipsilant =i s[-l ridic p`n[ la cer; le-am spus c[ avem c`te treizeci de lei pe lun[ =i tain ]mbel=ugat de carne, p`ine =i vin. Bie\ii olteni, auzind aceste laude, r[maser[ cu gurile c[scate. Le-am mai spus c[ osta=ii lui Ipsilant sparg biserici, necinstesc femei =i Ipsilant se preface c[ nu =tie nimic =i astfel, precum v[ spun, le ziceam eu, nu e nefer ]n o=tirea noastr[ care s[ nu aib[ c`te un pungoi plin cu mahmudele =i dodecari! Dup[ ce le ]n=irai verzi =i uscate, luai vreo dou[sprezece dintre ei =i m[ pusei pe b[utur[, apoi c[tre sear[ mai venir[ al\i dou[zeci =i plecar[m ]mpreun[ dup[ jafuri; iar dup[ ce s-au s[v`r=it toate nelegiuirile, silniciile =i omorurile ce \i le-am povestit, m-am dus la c[pitanul Oarc[ =i i-am
218
Nicolae Filimon
spus tot ce se petrecuse; el a spus lui Domnul Tudor =i celelalte le v[zur[m am`ndoi. Bravo, N[stase, e=ti un mare om. }ntrevorbirea acestor doi t`lhari putea s[ urmeze mai departe, dar fu ]ntrerupt[ de vocea santinelelor ce p[zeau prima raz[ a lag[rului. Stare\i, m[re, strigar[ pandurii olteni, v[z`nd pe P[turic[ =i pe sluga lui. Cuv`ntul, bre! sau v[ chitul la p[m`nt ca pe brabe\i. Suntem oameni buni, voinicilor, zise P[turic[, voind s[ se ]ncredin\eze despre starea moral[ a santinelelor. Cuv`ntul, ]n\elege\i voi, sau d[m foc flintelor!... +i deodat[ cu vorba ]ndreptar[ pu=tile spre d`n=ii. Gorju! r[spunse P[turic[ mul\umit =i nemul\umit de curajul =i statornicia oltenilor. Pe cine c[uta\i ]n ordie? Pe c[pitan Urd[reanu. Aide, intra\i! P[turic[ dete sc[ri calului =i ]naint[ ]n lag[r. P`n[ ce P[turic[ va g[si pe c[pitan Urd[reanu, noi vom atrage b[garea de seam[ a lectorilor no=tri asupra st[rii morale a trupelor lui Tudor Vladimirescu, c[ci de la moralitatea =i disciplina o=tirii depind succesul b[t[liilor =i cele mai str[lucite fapte de arme. O=tirea lui Tudor, ca toate o=tirile de aventurieri, nu avea =i nici nu putea s[ aib[ acea disciplin[ riguroas[ ce o ]nt`mpin[m ]n armatele regulate. Disciplina =i moralitatea nu se pot stabili ]n cinci-=ase luni, =i armata lui Tudor nu avea o vechime mai mare dec`t aceasta. Trebuia dar ca Tudor s[ fie mai pu\in aspru cu ni=te juni ce p[r[siser[ dulce\ile vie\ii lini=tite, ca s[ se lupte pentru liberarea patriei lor, lipsi\i de multe ori chiar de hran[ =i alte nece=it[\i ale vie\ii; el ]ns[ servise ]n armata rus[ =i mo=tenise de la d`nsa acea asprime f[r[ exemplu care fu principala cauz[ a pierderii sale; spargerea unei pr[v[lii, siluirea unei femei =i alte dezordini de felul
Ciocoii vechi =i noi
219
acesta, =i chiar de mai pu\in[ importan\[, asprul c[pitan le pedepsea cu decapitarea sau sp`nzur[toarea; dar aceste cruzimi, ]n loc s[ produc[ efectul dorit, ele aduser[ ura ]ntre c[petenie =i osta=i, iar rezultatul acestei pasiuni deveni funest pentru am`ndou[ p[r\ile1. Suntem ]n lag[r; s[ mergem ]nainte. }ntr-o c[su\[ de sc`nduri, ]nvelit[ cu trestie, erau patru juni c[pitani, lega\i de mult timp printr-un amor de acela ce nu se g[se=te dec`t ]n cadrele militare. Doi dintr-]n=ii fumau, unul citea pe o carte, iar cellalt m`ng`ia un c`ine de v`nat ce =edea ]ncol[cit la picioarele sale. Fe\ele lor erau cuprinse de acea ]ntristare profund[ ce vine din medita\iuni dureroase. T[cerea ce domina ]n acel loca= trist, ]ntocmai ca inimile celor ce locuiau ]ntr-]nsul, se rupse ]n fine; unul din junii osta=i zise celorlal\i: Ei bine, tovar[=i, ce hot[r`re lua\i voi? Dar tu, ce hot[r`re ai luat? Eu, unul, nu isc[lesc ]nscrisul =i ]nt`mple-se orice s-ar ]nt`mpla. Dar bine, nu te temi de m`nia Domnului Tudor? Nu m[ tem deloc, pentru c[ de-oi isc[li sau n-oi isc[li, totuna face. De ce? Fiindc[, isc[lind, pl[tesc cu capul orice neor`nduieli vor face pandurii de sub c[petenia mea; de nu voi isc[li, mai r[u, c[ci Tudor m[ va sp`nzura ca pe un nesupus!... Bine zici tu, m[ Enescule! Auzi acolo! relu[ Urd[reanu, ce t[cuse p`n-aci. Auzi vorb[, s[ r[spundem noi de faptele neferilor no=tri; dar am v[zut o=tirea lui Kutusof, o=tire ]mp[r[teasc[, cu hazna mare de bani, cu zaherele dup[ d`nsa, cu doctori, cu spi\erii; =i cu toate acestea osta=ii sp[rgeau pr[v[lii, furau fete =i nu li se t[ia capul, nici ]i puneau ]n 1
Vezi Cioranu, p. 50 =i Istoria revolu\iunii eline=ti de Tricupi =i Ioan Filimon. (n. N. F.)
220
Nicolae Filimon
sp`nzur[toare, precum pune Tudor pe neferii no=tri, ce nu sunt dec`t ni=te copii aduna\i dup[ cum s-a putut =i f[r[ cea mai mic[ cuno=tin\[ despre datoria ost[=easc[. Urd[reanu are dreptate, zise Enescu, relu`nd vorba. Noi n-am desc[rcat p`n[ acum nici o pu=c[ ]n vr[jma=ii \[rii =i vreo c`teva sute dintr-ai no=tri au c[zut jertf[ m`niei lui Tudor. Asta este o zaver[ tainic[ ]mpotriva vie\ii noastre =i nimic mai mult. Pentru aceasta ne-am p[r[sit noi p[rin\ii =i pa=nicele ]ndeletniciri, ca s[ ne omoare ca pe ni=te vite? Ce trebuie dar s[ facem? rostir[ to\i c[pitanii deodat[, a\intind ochii asupra Enescului =i str`ng`nd m`nerele iataganelor cu convulsiune. S[ nu isc[lim neomenosul ]nscris ce ni se cere. S[ nu-l isc[lim! repetar[ tinerii osta=i. Jura\i? Jur[m! }n momentul c`nd cei patru c[pitani ]ntorceau fe\ele c[tre r[s[rit =i ]ngenuncheau s[ jure, o lovitur[ se auzi ]n u=a casei. Cine este? ]ntreb[ Enescu, pun`nd m`na pe iatagan. Oameni buni, r[spunse o voce de afar[. Numele voastre! C[pitanul Macedonski, bulucba=a Prodan =i stolnicul Dinu P[turic[. Voi sunte\i? ]ntreb[ Enescu deschiz`nd u=a. Da bine, ce face\i voi aci singuri? ]ntrebar[ noii veni\i; m[ tem c[ v[ sf[tui\i ceva ]mpotriva st[p`nirii, adaose Macedonski cu un z`mbet ]ntunecat. Eu nu cred una ca aceasta, zice P[turic[, silindu-se a da fe\ei sale un aer de ]ncredere. Nici eu, adaose bulucba=a Prodan. Ia s[ l[s[m la o parte aceste sec[turi =i s[ venim la lucrul cel de c[petenie, zice Macedonski. Ia spune\i, b[ie\i, cum vi s-au p[rut omorurile de alalt[ieri?
Ciocoii vechi =i noi
221
Care omoruri? ]ntreb[ P[turic[, pref[c`ndu-se c[ nu =tie nimic despre d`nsele. Cei doi c[pitani =i trei panduri sp`nzura\i de Domnul Tudor ]n s[lciile din gr[dina Br`ncoveanului. S[rmanii b[ie\i!... +i pentru ce i-a sp`nzurat? Pentru lucru de nimic, pentru c[ vrea =i poate. +i fiindc[ suntem pro=ti de ne supunem unui g`de, r[spunser[ cei patru juni c[pitani. Ave\i dreptate, copii, zise Macedonski, dar ce o s[ facem? El este st[p`n =i noi slugi; trebuie dar s[ ne supunem. Nu este adev[rat, c[pitane, zise Enescu ]nfuriat. Noi ne-am sculat ca s[ ne lupt[m pentru drepturile \[rii; s[ ne trimit[ dar ]mpotriva turcilor care au intrat ]n \ar[, ca s[ murim ca ni=te viteji, iar nu s[ ne omoare cu moartea cea mai ru=inoas[. C[pitanul Enescu are dreptate, zise P[turic[, v[z`nd intrigile sale reie=ind pe deplin. Ast[ tiranie nu e mai de suferit =i dac[ nu ve\i lua m[suri, s[ =ti\i cu hot[r`re c[ to\i c`\i sunte\i aci ve\i muri ]n sp`nzur[toare. A=a este! Stolnicul P[turic[ are mare dreptate! rosti adunarea ]ntreag[. O=tirea lui Ipsilant, pe oriunde trece, arde =i jefuie=te, =i cu toate acestea Ipsilant n-a sp`nzurat nici un c[pitan, nici m[car un nefer p`n[ acum, adaose P[turic[. A=a este, precum zici; dar ia ]nva\[-ne, arhon stolnice, ce trebuie s[ facem ca s[ sc[p[m de aceast[ fiar[ s[lbatic[? Nimic mai mult, dec`t s[ v[ alege\i alt[ c[petenie. Dar bine, noi am jurat s[-i fim supu=i =i credincio=i, zise adunarea ]ntreag[ a c[pitanilor. A\i jurat, replic[ P[turic[ cu un z`mbet plin de am[r[ciune =i dispre\, dar nu =ti\i voi c[ jur[mintele nu sunt dec`t ni=te marafeturi n[scocite de domnii =i c[peteniile noroadelor, ca s[ despoaie =i s[ omoare pe supu=ii lor mai cu ]nlesniri =i f[r[ temere?
222
Nicolae Filimon
Ce voie=ti, dar, s[ facem? Face\i ce ve\i voi; l[sa\i pe Tudor s[ v[ taie ca pe vite. Aceste din urm[ cuvinte, fiind pronun\ate de P[turic[ cu un mare dispre\ ascuns sub masca nevinov[\iei, produse un efect straniu ]n inimile c[pitanilor; cei mai maturi dintr-]n=ii erau pentru c[lcarea jur[m`ntului =i alegerea altor c[petenii; junii, din contra, \ineau mult la jur[m`nt, dar erau de p[rerea s[ fac[ o revolu\iune, prin care s[ sileasc[ pe Domnul Tudor a le da garan\ii solide pentru ]ncetarea v[rs[rii de s`nge pe viitor. Aceste idei fur[ discutate cu zgomot mare; partidele ]ncepur[ a se incrimina =i a se amenin\a una pe alta =i poate c[ ar fi v[rsat chiar s`nge nevinovat, dac[ nu intervenea P[turic[, care vedea ]n aceast[ atitudine z[d[rnicirea viselor sale celor ambi\ioase. Opri\i-v[, fra\ilor! zise el intr`nd ]n mijlocul ]nfuria\ilor c[pitani. +i unii =i al\ii ave\i dreptate; dar ]n\elepciunea cere s[ alegem un mijloc prin care s[ putem ajunge la luarea m[surilor de asigurare pentru viitor. Mijlocul acesta ]l cunosc numai eu. Arat[-ni-l =i nou[! Bucuros, dac[ f[g[dui\i c[ ve\i urma pove\ele mele. F[g[duim! ziser[ to\i deodat[. S[ a=tepta\i =apte zile =i dac[ p`n[-atunci Tudor nu va mai omor] pe nimeni, s[ ne adun[m iar[=i aici =i s[ chibzuim despre cele ce trebuie s[ facem; iar dac[ ]n cursul acestor =apte zile omorurile vor urma ca ]n trecut, atunci s[ p[r[si\i pe Tudor =i s[ v[ alege\i de c[petenii pe Macedonski =i hagi Prodan. V[ mul\umi\i, fl[c[i, ori ba? Ne mul\umim! Din toat[ inima? Din toat[ inima! Atunci dar, face\i am`ndou[ tarafurile c`te un ]nscris =i, dup[ ce le ve\i isc[li, s[ mi le da\i mie ]n p[strare, ca, dup[ trecerea celor =apte zile, s[ ne adun[m iar[=i aici, ca s[ pedepsim pe cel ce-=i va c[lca cinstea =i isc[litura.
Ciocoii vechi =i noi
223
S[ se fac[ ]nscrisurile! zise Macedonski, silindu-se s[ ascund[ bucuria ce sim\ea ]n inim[. }nscrisurile se f[cur[ =i se deter[ ]n m`na lui P[turic[; iar dup[ aceea chemar[ doi panduri =i-i trimiser[ s[ aduc[ dem`ncare =i b[utur[. Cina dur[ mai mult de dou[ ore =i pot ]ncredin\a pe lectorii no=tri c[ nu avea nici cea mai mic[ asem[nare cu cina celor =apte ]n\elep\i ai Eladei; iar pe la miezul nop\ii, oaspe\ii ]=i luar[ r[mas bun unii de la al\ii =i se duser[ fiecare la locuin\a sa. P[turic[ ]nc[lec[ pe arm[sar =i se ]ndrept[ spre Bucure=ti, urmat de complicele s[u. Bucuria lui era nem[rginit[ din cauza marelui rezultat ce dob`ndise cu at`ta ]nlesnire. Ei, N[stase, zise el arn[utului, arunc`nd c`teva priviri ]n l[turi, ca s[ se asigureze despre vreo curs[ ce i s-ar fi putut ]ntinde de inamicii s[i; ia spune-mi, cum \i-ai petrecut timpul, c`t ai lipsit de l`ng[ mine? B`nd =i m`nc`nd, cucoane, s[ fie cu iert[ciune. +i cu cine ai f[cut toate acestea? Cu arn[u\ii lui bulucba=a Prodan. Ia spune-mi, ce mai zic ei despre mersul treburilor? Omorurile de alalt[ieri i-au tulburat foarte mult, cucoane; unii vor s[ fug[ la Ipsilant, al\ii la bulucba=a Sava =i sunt foarte pu\ini cei care voiesc s[ mai r[m`n[ ]n ordia lui Tudor; apoi unde mai pui =i blestematele de ]nscrisuri ce... Ce ]nscrisuri sunt acelea? Domnul Tudor cere ]nscris[ chez[=ie de la to\i c[pitanii pentru purtarea neferilor de sub ascultarea lor. +i ei o s[ dea? Vai de ei de vor da. Da de ce? Pentru c[ m`ine seara o s[ se calce patru case boiere=ti. De unde =tii tu aceasta?
224
Nicolae Filimon
O =tiu, fiindc[ i-am ]ndemnat eu. Aferim, N[stase! Dar ia spune-mi, o s[ se \ie ei de cuv`nt? Negre=it, fiindc[ o s[ fiu cu d`n=ii =i o s[-i \in de scurt. Sile=te-te, N[stase, c`t vei putea, s-o sco\i la cale cu bine =i vei avea de la mine o sut[ de mahmudele bac=i=. +tii ce, cucoane Dinule? F[-m[ mai bine polcovnic de jude\ =i nu-mi mai da acele mahmudele. Prea iute mergi, dragul meu N[stase. Ba nicidecum, cucoane Dinule. Muruz vod[ a f[cut pe arn[utul s[u ispravnic; de ce oare domnia ta s[ nu m[ faci pe mine polcovnic? Fii cuminte =i te voi face. Conversa\iunea c[l[torilor no=tri trecu de la o cestiune la alta =i numai atunci se ]ntrerupse, c`nd caii se oprir[ ca din instinct la por\ile caselor lui P[turic[. Arn[utul desc[lec[ de pe cal =i deschise poarta st[p`nului s[u, care, s[rind cu iu\eal[ de pe frumosul arm[sar, se duse drept ]n iatacul s[u de dormit, ca s[-=i aline printr-un dulce somn agita\iunea ce-i pricinuise marele s[u succes. Acum vino tu, Morfeu, care ]nchizi cu dulcea\[ ochii plugarului ostenit de munca zilei =i pe ai tinerei mame ce vegheaz[ l`ng[ capul micului ei copila=; veni\i =i voi, vise am[gitoare, care deschide\i avarilor minele de aur ale Americii =i prin ]nchipuiri m[gulitoare u=ura\i suferin\ele sclavilor =i face\i pe devo\i s[ guste din fericirea paradisului! P[r[si\i ]ntunecoasele voastre loca=uri =i veni\i ]n camera acestui infam ca s[-i ]nchide\i ochii prin narcotica voastr[ suflare; da\i-i vise frumoase, face\i s[ dispar[ de pe fruntea lui acele ]ncre\ituri s[pate de infamie =i crim[! Dar m[ tem c[ voi nu ve\i putea s[-l adormi\i, c[ci pasiunea care mu=c[ f[r[ mil[ din r[runchii lui este mult mai mare dec`t magica voastr[ putere. Este setea de m[rire care ]ndeamn[ pe Cesar a trece Rubiconul ]narmat, ca s[ ]nfig[ pumnalul ]n inima republicii romane; este m`ndria =i
Ciocoii vechi =i noi
225
r[zbunarea care sili pe tiranul Hipias a veni ]n patria sa cu per=ii lui Dariu, spre a o face s[ treac[ prin foc =i sabie!... El va fi m`ine st[p`n absolut peste o parte din \ar[ =i dac[ fatalitatea va voi, poate s[ devie biciul \[rii ]ntregi. Ciocoiul avea ]n adev[r mare necesitate de repaos, ca s[-=i restabileze puterile fizice sl[bite de at`tea zguduiri morale; dar somnul nu putea s[ ]nchid[ pleoapele ochilor s[i, cu toat[ silin\a ce ]ntrebuin\a ca s[ poat[ adormi un moment m[car. Orele nop\ii sunt foarte lungi pentru cei ce nu au somn =i mai cu seam[ pentru aceia a c[ror con=tiin\[ este p[tat[ de crim[. P[turic[, v[z`nd neputin\a de a adormi, cerc[ a se distra prin lectur[; lu[ dar o carte de pe mas[ =i deschiz`nd-o citi din ]nt`mplare aceste cuvinte: V[zut-am pe cel f[r[ de lege ]n[l\`ndu-se ca cedrii Libanului; pu\in ]ns[, =i el nu mai era; puterea =i m`ndria lui pierise cu sunet! Acest verset din psalmii regelui-poet, ce f[cea aluzie la d`nsul, ]l f[cu s[ ]nchid[ cartea =i s[ pun[ m`na pe alta; dar deschiz`nd-o =i pe aceea dete peste maxima aceasta: +i ce va folosi omului de va c`=tiga toate avu\iile lumii acesteia =i ]=i va pierde sufletul? Tr`nti cu m`nie =i aceast[ carte =i scul`ndu-se de pe pat ]ncepu a se preumbla prin camer[ cu fa\a descompus[ de nedormire. Noaptea, ]n fine, se preg[tea a p[r[si emisferul nostru. Un zgomot de c[ru\e =i voci omene=ti anun\au de=teptarea poporului =i punerea lui ]n mi=carea obi=nuit[ de toate zilele. Ciocoiul se plimba ne]ncetat, c[ut`nd ]n osteneala corpului somnul ce-l p[r[sise; dar deodat[ urechea lui fu lovit[ de vocea nazal[ =i ascu\it[ a unui precupe\ care c`nta ]ntr-un fel comic c`ntecul acesta: Ipsilanti feldmar=al, Deca pende vin[rar; Ofi\erii cei mai mari, Bragagii =i covrigari. 15
Ciocoii vechi =i noi
226
Nicolae Filimon
Nu =tim care va fi fost adev[rata impresiune ce produse ]n spiritul ciocoiului aceste versuri, care cu mult[ concisiune descria at`t de bine pe capii Eteriei grece=ti; =tim numai c[ un z`mbet de fiar[ s[lbatic[ ap[ru pe buzele sale =i se pierdu cu iu\eala fulgerului. Sunt crime care sp[im`nt[ pe cel mai m`r=av =i mai degradat t`lhar; dar P[turic[ avea o natur[ de fier; el se afla ]n preziua v`nz[rii celui mai mare b[rbat al Rom`niei =i, cu toat[ groz[via acestei crime, con=tiin\a lui nu era ]nc[ tulburat[; =i dac[ ]l v[zur[m nelini=tit, acesta este efectul acelui neast`mp[r ce simte tot omul ambi\ios c`nd reu=e=te ]n planurile sale, iar nu al remu=c[rii. }n fine, dup[ c`teva momente de cuget[ri ad`nci, el se puse pe pat =i adormi. CUPRINS
Capitolul XXX ALESANDRU IPSILANT +I ETERIA GRECEASC{ Revolu\iunea grecilor din Elada =i din celelalte provincii ale Imperiului Otoman, privit[ din adev[ratul ei punct de vedere, este plin[ de severitate =i de o lugubr[ maiestate. C`nd grecii, b[tr`ni =i tineri, femei =i copii, luar[ armele ]n m`ini, nu o f[cur[ acesta pentru desfiin\area unei legi ap[s[toare oarecum, nici pentru gonirea unui tiran ordinar care ]nt`rzie, dar nu distruge cu totul progresul unui popor. Ei se ridicaser[ ca s[ se libereze de s[lbaticele orde otomane, ce de mai multe secole le violau consoartele =i fecioarele, le p`ng[reau religiunea =i ]i omorau dup[ capriciu prin cele mai nesuferite torturi1. Planul acestei revolu\uni era s[ r[scoale toate popoarele din 1 Ca s[ convingem mai bine pe lectorii no=tri despre suferin\ele acestui popor ]n adev[r martir, d[m aici un fragment dintr-o balad[ greceasc[, tras[ din colec\iunea de c`ntece populare tip[rit[ ]n Atena de N. Anghelidi:
WV p¨te pallh¡ria n¡ xÊmen V t¢ sten¢; Mon¡coi, s¢n liont¡ria, V taµV r¡caiV V t¢ boun¢;
Ciocoii vechi =i noi
227
Orient =i, la o zi hot[r`t[, s[ se arunce asupra turcilor =i s[-i zdrobeasc[ deodat[. }ntre comandirii ale=i de comitetul revolu\ionar ca s[ puie ]n lucrare aceast[ mi=care, de la care at`rna liberarea sau des[v`r=ita pieire a Greciei, era =i Alesandru Ipsilant. Consiliul revolu\ionar, bazat pe sentimentele patriotice ale acestui june =i pe experien\a lui ]n arta rezbelului, ]i ]ncredin\ase una din cele mai grele p[r\i ale ]ntinsului plan de revolt[. El dar c[ta s[ treac[ Dun[rea prin Rom`nia, ca s[ revolteze popula\iunile slave din Turcia =i, pus ]n capul lor, s[ str[bat[ Bulgaria, Tracia =i Macedonia spre a se uni cu grecii din Elada, Ipir =i Tesalia =i a combate ]mpreun[ =i cu succes armatele otomane, puse ]n confusiune prin aceast[ general[ insurec\iune. Planul era bine combinat =i poate c[ ar fi reu=it ]n toat[ ]ntinderea sa, dac[ armata lui Ipsilant ar fi avut disciplina =i moralitatea ce s-ar fi pretins de la ni=te oameni care luaser[ armatele ]n m`ini pentru o cauz[ at`t de sacr[. Dar aceste virtu\i lipseau sau cel SphliaµV n¢ atoioÐmen, n¢ blepwmen ladi¡. N¢ jeÌgwmen, t©n ¨smon gi¢ tÓn picrÓ slabi¢; N¢ c¡nwmen patr¯da, ¢deljia a° goneµV, ToÍV j¯loÌV toÍV dioÌV maV i«louV toÍV suggeneµV. KalÒera mi§V ÇraV ¹leÌqerh xwÓ. Par¢ sar¡nta cr¨nouV slabi¢ a° julaÓ. T° sÈjele° n¢ xÒsÖV a° n¡sai V tÒ slabi¢; Stoc¢sou pÊV se y¯noun aq Çra V tÓ jwti¢, AÌqenthV, dragoum¡noV, BexÌrhV £n staqÖV. O tÌannoV ¢diwV s¹ ¡mei n¢ caqÖV. DouleÌeiV ªl Òmera e³V ª, ti ci £n soÐ piÖ, Ki aÎt¬V pasc¯zei p¢lin t¬ a²ma sou na piÖ,... (n. N. F.)
(P`n[ c`nd, voinicilor, s[ tr[im prin str`mtori, singuri ca ni=te lei, pe piscuri, ]n mun\i? P`n[ c`nd s[ locuim prin pe=teri, s[ avem ]naintea ochilor doar desi=uri, s[ fugim de lume din pricina robiei, s[ pierdem patria, fra\ii, p[rin\ii, prietenii =i toate rudele noastre? Mai bine un ceas de via\[ liber[ dec`t patruzeci de ani ]n robie =i ]nchisoare. La ce-\i folose=te s[ tr[ie=ti =i s[ fii ]n robie? G`nde=te-te cum te frig ]n foc ]n fiecare ceas... Domn, dragoman, vizir de-ai fi, tiranul te face s[ piei pe nedrept. Sluje=ti toat[ ziua la ori=ice \i-ar spune, iar el, la r`ndu-i, ]ncearc[ iar[=i =i s`ngele s[-\i bea.)
228
Nicolae Filimon
pu\in erau foarte rare ]n armata lui Ipsilant1. S[ mai ad[ug[m =i dispre\ul ce aveau grecii asupra rom`nilor =i slavilor, plus ideile de panelinism ce Ipsilant =i c[pitanii lui le manifestau cu at`ta u=urin\[ ]n fa\a acestor popoare pe care trebuiau s[-i lingu=easc[ =i ne vom convinge despre tristul rezultat ce avu mi=carea grecilor ]n Principate. La 22 februarie din anul 1821 Ipsilant trecu ]n Moldova =i se 1 Ca s[ nu trecem de calomniator, punem ]n fa\a lectorilor no=tri proclama\ia lui Ipsilant dat[ c[tre armata sa, c`nd s-a v[zut silit a o p[r[si =i a trece ]n Austria. Dintr-acest document necontestabil se poate convinge fiecare c[ armata lui Ipsilant era ]n mare parte compus[ din t`lhari de drumuri, la=i =i tr[d[tori: Proclama\ia principelui Alesandru Ipsilant dat[ la fuga sa din Rom`nia Rezbelnici! Nu, nu mai voiesc a profana acest sacru =i onest nume chem`ndu-v[ pe voi astfel. Turm[ fricoas[ de oameni! Tr[d[rile =i actele voastre sedi\ioase m[ silesc a v[ p[r[si. De aci ]nainte orice leg[tur[ ]ntre voi =i mine este rupt[. At`t numai c[ ]mi va r[m`ne ]n fundul sufletului ru=inea c[ v-am comandat. Voi a\i c[lcat jur[mintele, a\i v`ndut pe Dumnezeu =i patria, m-a\i v`ndut =i pe mine chiar ]n minutul ]n care speram a ]nvinge sau a muri cu voi. Astfel dar v[ p[r[sesc. Adresa\i-v[ turcilor, care singuri sunt demni de ideile =i tendin\ele voastre. P[r[si\i p[durile, cobor`\i-v[ din mun\i, aceste aziluri ale fricii voastre, =i merge\i la turci s[ le s[ruta\i m`inile ]nc[ fumeg`nd de sacrul s`nge al supremilor preo\i, patriarhi, episcopi =i o mie de al\i fra\i de ai vo=tri inocen\i, masacra\i f[r[ mil[. Dar gr[bi\i-v[ a v[ cump[ra sclavagiul cu via\a voastr[, cu pre\ul onorii femeilor =i copiilor vo=tri. Iar voi, umbre ale adev[ra\ilor elini din sacrul batalion, care cu tr[dare a\i c[zut victim[ fericirii patriei voastre, vou[, recuno=tin\a compatrio\ilor vo=tri. Pu\in va trece =i se va ]n[l\a coloana ce va face nemuritoare numele voastre. }n litere aprinse sunt ]nsemnate ]n fundul inimii mele numele amicilor mei care mi-au ar[tat p`n[ ]n sf`r=it ]ncrederea =i sinceritatea lor. Aducerea lor aminte va r[cori totdeauna sufletul meu. Dau dispre\ului general, drept[\ii legilor =i blestemului compatrio\ilor pe c[lc[torul de jur[m`nt =i v`nz[torul c[minar Sava, pe spionii =i pe cei dint`i ce ]nlesnir[ dezert[rile, pe Constantin Duca, Vasile Barla, Gheorghe Manu fanariotul, Grigore +u\u fanariotul =i pe depravatul ton jabl¨bion Nicolae Scufu. Asemenea aridic =i lui Vasile Caravia titlul de camarad de arme, pentru nesupunerea =i necuviincioasa lui purtare. Alesandru Ipsilant R`mnic, 8 iunie 1821". (Vezi Istoria Rom`niei de Palauzof.) (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
229
declar[ liberator al na\iunii grece, iar dup[ aceea dete mai multe proclama\iuni prin care asigura pe moldoveni c[, pe c`t timp va sta armata sa acolo, nu vor suferi nici un r[u de la d`nsa; dar faptele deter[ o aspr[ dezmin\ire acelor frumoase proclama\iuni, c[ci pe dat[ urm[ asasinarea negu\[torilor turci din Ia=i =i Gala\i =i jafurile cele nemaiv[zute. }n fine, armata Eteriei, m[rit[ prin corpul lui Vasile Caravia =i Iordache Olimpie, intr[ ]n |ara Rom`neasc[; iar la 25 mai ajunse la satul Colintina =i form[ acolo cuartirul ei general1. 1
Mili\ia eteri=tilor era compus[ din corpurile =i desp[r\irile acestea: }nt`iul corp, sub comanda lui Nicolae Ipsilanti, se alc[tuia din: Tagmatarhia (corp de armat[ n. ed.) lui Duca ................................................. 1.930 Hiliarhia (comandament n. ed.) lui Orfano ......................................................... 300 Desp[r\irea lui Ghica din escorta lui Al. Ipsilant, alc[tuit[ din slavi ......................... 60 Desp[r\irea lui Manu ............................................................................................... 150 lui Costa Balticos ................................................................................... 60 lui Caloiani ........................................................................................... 100 Cazacii ..................................................................................................................... 200 2.850 Al doilea corp, sub comanda lui George Ipsilant: Tagmatarhia lui Caravia .......................................................................................... 350 Hiliarhia lui Colocotroni .......................................................................................... 275 lui Vasile Tudorov ..................................................................................... 350 Desp[r\irea lui Mihail .............................................................................................. 180 Ulanii lui Tarkovski .................................................................................................. 70 Escorta principelui Cantacuzin .................................................................................. 50 1.275 Al treilea corp, al Olimpianului Iordache: Arn[u\ii ................................................................................................................ 1.500 Al patrulea corp, al lui c[minaru Sava: Arn[u\ii de sub comanda lui Sava ............................................................................ 800 Arn[u\ii de sub comanda lui deli-ba= Mihale ........................................................... 120 Arn[u\ii de sub comanda lui Ghencé ........................................................................ 100 1.020 Ier©V L¨coV sau batalionul sacru ............................................................................ 450 Desp[r\irea moldovenilor ....................................................................................... 300
230
Nicolae Filimon
Ipsilant primi ]nchin[ciunile boierilor, ale clerului =i pe ale tuturor tagmelor ost[=e=ti =i negu\[tore=ti. Lingu=irile ]ns[ ce i se f[ceau ]n toate zilele de c[tre fanario\i =i c`\iva rom`ni corup\i, ce voiau s[ exploateze Eteria ]n interesul lor, ame\ise foarte mult capul acestui c[pitan; dar tocmai c`nd bietul om se obi=nuise cu via\a =i pompa domneasc[, la care ]ncepuse s[ aspire, primi trista =tire c[ turcii au intrat ]n \ar[ prin mai multe p[r\i =i c[ ei se ]ndreapt[ asupr[-i cu for\e considerabile, ca s[-l zdrobeasc[ deodat[. Aceste =tiri nefavorabile ]ndemnar[ pe Ipsilant s[-=i ridice lag[rul de la Colintina =i s[-l a=eze la T`rgovi=te, loc foarte priincios pentru ap[rare =i m`niurea intrigilor sale ]n contra lui Tudor Vladimirescu. Dup[ ce el ]=i a=ez[ o=tirea ]n lag[r fortificat cu =an\uri =i trimise desp[r\iri mici de arn[u\i ca s[ cuprind[ str`mtorile mun\ilor, spre a se putea refugia la caz c`nd o=tirile turce=ti ar fi ]nvins pe ale sale, se dete apoi cu totul la realizarea planurilor sale celor ambi\ioase. }ntr-o zi el se afla singur ]n camera sa, absorbit ]n medita\iuni; dar c`nd se de=tept[ din acea momentanee uimire, v[zu pe P[turic[ st`nd cu m`inile la piept =i smerit ca un c[lug[r. Fanariotul ]l fix[ pu\in, apoi ]i zise f[r[ preambule: Ia spune-mi, arhon stolnice, cum merg treburile noastre? Foarte bine, m[ria ta! T[lm[ce=te-mi ce ]n\elegi dumneata prin acest foarte bine. H`rtiile acestea te vor pliroforisi mai bine dec`t mine, m[ria ta, r[spunse ciocoiul, cu aer triumf[tor =i prezent`nd lui Ipsilant cu m`ndrie ]nscrisurile c[pitanilor. Fanariotul le citi cu mult[ ner[bdare, apoi, dup[ ce privi pe P[turic[ cu un fel de admirare amestecat[ cu dispre\, zise: }ncep a crede, arhon stolnice, c[ elciul care te-a sistisit la mine n-a cunoscut darurile ce ai; dumneata e=ti un om mare, ]ntreci ]n iste\ime chiar pe Nesselrode1 al Rusiei; dar e=ti cam... adaose fanariotul cu aer batjocoritor. 1
Karl Nesselrode (17801862) abil diplomat \arist.
Ciocoii vechi =i noi
231
Ciocoiul suferi aceast[ umilire cu s`nge rece pref[cut, ba ]nc[ f[cu =i c`teva complimente, ca s[ ascund[ =i mai bine tulburarea sa. Dar dac[ omorurile vor ]nceta? adaose Ipsilant, atunci aceste ]nscrisuri vor r[m`ne h`rtie alb[; ai, ce zici? Zic, m[ria ta, c[ omorurile s-au s[v`r=it: doi arn[u\i de ai lui Prodan s-au sp`nzurat la pu\ul de piatr[ dup[ Podul Calicilor, doi ]n Dealul Spirii =i unul dinaintea lag[rului de la Cotroceni. Dar c[pitanii cu ]nscrisurile, ce zic ei despre aceasta? Nimic pe fa\[, dar ]ntr-ascuns au =i ales de c[petenii ale lor pe Macedonski =i Prodan =i acum nu a=teapt[ dec`t vreme cu prilej ca s[ omoare pe Tudor. Foarte bine, dar ei pot s[-=i schimbe g`ndul. Nu, m[ria ta; sunt at`t de bine ]ncredin\at despre aceasta, ]nc`t a= putea chez[=ui cu capul meu c[ de ast[ dat[ ei se vor \ine de cuv`nt. Astea sunt vorbe, arhon stolnice; eu cunosc foarte bine pe rom`ni. Ei ]\i f[g[duiesc ast[zi totul =i m`ine nu-\i dau nimic. Ai dreptate, m[ria ta, s[ te ]ndoie=ti, fiindc[ nu cuno=ti ]nt`mpl[rile din urm[. Care ]nt`mpl[ri? Vorbe=te! Omorurile din urm[. Altele proaspete?... Spune-mi degrab! De la ridicarea lag[rului din Cotroceni =i p`n[ la Gole=ti a sp`nzurat peste treizeci de panduri, tot b[ie\i tineri, unul =i unul. Ce spui, arhon stolnice?... S-au ]nt`mplat toate acestea? Ai r[bdare, m[ria ta, c[ n-am sf`r=it! exclam[ ciocoiul m`ndru de triumful s[u. Vorbe=te, c[ci mor de ner[bdare! Dup[ ce ajunse Tudor la Gole=ti, afl[ prin iscoadele (spionii) sale, c[ patru din cei mai voinici c[pitani1 nu voiesc s[ dea ]nscri1 Ace=ti patru c[pitani se numeau: Ioan Oarc[, Ghi\[ Cu\ui, Ene Enescu =i Ioan Urd[reanu. Doi dintre ei, cunosc`nd g`ndul lui Tudor, sc[par[ prin fug[; iar pe ceilal\i i-a sp`nzurat (vezi Cioranu, p. 83-84). (n. N. F.)
232
Nicolae Filimon
surile cerute =i numaidec`t sp`nzur[ pe doi dintre d`n=ii ]n ni=te s[lcii; ]n sf`r=it, dac[ m[ria ta voie=ti s[ te ]ncredin\ezi =i mai bine c[ m-am \inut de cuv`nt, d[-mi pe c[pitan Iordache cu dou[ sute de arn[u\i =i ]\i jur c[-\i voi aduce pe Tudor legat cot la cot. Bravo, arhon stolnice! acum te ]n\eleg. +i, deschiz`nd u=a, chem[ pe gr[m[ticul s[u =i ]i zise: Spune lui Iordache s[ ia dou[ ortale de arn[u\i ale=i =i s[ se duc[ la Gole=ti cu dumnealui, =i s[ ]mplineasc[ cu str[=nicie orice-i va porunci. Gr[m[ticul plec[ capul p`n[ ]n p[m`nt =i ie=i ]mpreun[ cu P[turic[. CUPRINS
Capitolul XXXI CU ROGOJINA APRINS{-N CAP +I CU JALBA-N PRO|AP Rom`nia, aceast[ \ar[ m[noas[ =i ]mpodobit[ de natur[ cu toate darurile, a fost ursit[ de soart[ s[ sufere toate relele fizice =i morale: cutremurele de p[m`nt, inund[rile r`urilor, epidemiile omor`toare, incursiunile ordelor barbare, jafurile domnilor fanario\i; toate aceste flagele pustiitoare p[reau create de fatalitate numai ca s[ nimiceasc[ aceast[ nenorocit[ \ar[. Dar ea a rezistat cu b[rb[\ie la toate loviturile =i a mers pe calea ]nsemnat[ ei de provedin\[, purt`nd pe umeri crucea martirului ca m`ntuitorul lumii. Au fost ]n adev[r timpi c`nd suferin\ele zdrobise curajul rom`nilor. Inamicii no=tri, crez`nd c[ luxul =i moliciunea introduse de d`n=ii au stins ]n inima poporului rom`n sim\[m`ntul de na\ionalitate =i libertate, s[ltau de bucurie; dar se am[geau, c[ci rom`nul se de=tepta tocmai la timp =i cu armele ]n m`n[ le proba c[ este ]nc[ viu =i gata a se lupta pentru drepturile sale. Revolu\iunea de la 1821, ce este ea oare dac[ nu vocea disper[rii ridicat[ contra ap[s[rii? Oare nu arat[ ea de ajuns pe un popor viu =i hot[r`t a muri sau a tr[i pentru libertate?
Ciocoii vechi =i noi
233
Dar s[ ne oprim aci =i s[ ar[t[m lectorilor no=tri pozi\iunea \[rii ]nainte =i dup[ izbucnirea acestei revolu\iuni sociale. Desele n[v[liri ale o=tirilor lui Pazvantoglu =i ale altor pa=i r[zvr[ti\i ]n contra ]mp[r[\iei turce=ti sp[im`ntase at`t de mult pe locuitorii \[rii, ]nc`t ]i f[cuse s[ devin[ un popor aproape nomad, gata ]n tot momentul a-=i p[r[si locuin\a =i rodul ostenelilor sale, ca s[-=i scape via\a ]n cr[p[turile mun\ilor sau peste hotarele \[rii, unde nu putea s[-i ajung[ iataganul manafului =i l[comia de bani a fanariotului. Rezbelul ruso-turcesc, ]nceput la 1806 =i terminat la 1812, slei \ara =i pe locuitorii ei at`t de mult, ]nc`t comandirii armatelor ruse=ti supuser[ chiar pe preo\i =i diaconi a le da proviant =i care de transport; ba ]nc[, pentru ru=inea omenirii, s-au v[zut ]n acea campanie fapte care indigneaz[ pe tot omul cu inima dreapt[. Comisarii de aprovizionare ru=i, dup[ ce c[ cereau mai multe provizi-uni dec`t le trebuiau, apoi la plecarea lor le vindeau ]napoi s[rmanilor locuitori, stricate =i cu pre\ul ]ntreit mai mult de ceea ce costau. Domnia lui Caragea, de=i pe la ]nceput promitea ceva pentru u=urarea \[rii, dar mai ]n urm[ c[zu =i d`nsa ]n gre=alele domniilor trecute; func\iunile cele mai ]nsemnate se d[deau grecilor veni\i cu domnul din Stambul; iar boierii rom`ni erau dispre\ui\i =i exila\i, dac[ cutezau a-=i ap[ra onoarea. Veniturile \[rii se vindeau ]n total la favori\ii greci, care despoiau f[r[ mil[ pe nenoroci\ii locuitori. Dreptatea se vindea pe bani =i, c`nd se ]nt`mpla vreo judecat[ ]ntre un fanariot =i un rom`n, oric`t de l[murit ar fi fost rom`nul, procesul se c`=tiga de fanariot. Aceste mari =i nemaiauzite nedrept[\i silir[ pe Jianu, Gruia =i al\ii a se face t`lhari de drumuri =i a-=i r[zbuna omor`nd pe fanario\i =i pe ciocoii parveni\i =i ajut`nd pe s[raci. Iat[ jalnica stare ]n care se afla \ara ]naintea revolu\iunii; dar ea deveni mai rea sub revolu\iune, c[ci dac[ sub un guvern legal se
234
Nicolae Filimon
comiteau at`tea abuzuri, oare c`te nu s-ar fi putut comite c`nd o parte din \ar[ se guverna de o c[im[c[mie slab[ =i f[r[ prestigiu, alta de Ipsilant, iar restul de Tudor Vladimirescu? Dinu P[turic[, ca om dibaci ]n jafuri =i m`nc[torii, prev[zuse c`t de mari treburi putea s[ fac[ ]ntr-o asemenea stare de lucruri; prev[zuse, ]n fine, c[ a sosit ]mp[r[\ia ciocoilor =i se preg[tea a se folosi de d`nsa. Astfel dar, dup[ ce acest monstru comise f[r[ cea mai mic[ sfial[ toate crimele, dup[ ce f[cu s[ se verse at`ta s`nge nevinovat pentru realizarea ambi\ioaselor sale planuri, el v`ndu chiar pe Tudor Vladimirescu, omul cel mai mare al Rom`niei, precum ar[tar[m ]n capitolul precedent. }n ziua, dar, c`nd el f[g[dui lui Ipsilant c[-i va aduce pe Tudor legat, se puse ]n fruntea cohortei de asasini =i se ]ndrept[ c[tre satul Gole=ti. Ajung`nd acolo, se sf[tui mai ]nt`i cu Iordache, Ghencea =i Farmache, c[peteniile arn[u\ilor ce-i d[duse Ipsilant pentru executarea tr[d[rii, apoi, dup[ aceea, intr[ ]n lag[r =i a\`\[ revolta. }n fine, Tudor fu prins =i dus ]ntre arn[u\i la C`mpulung, iar de acolo la T`rgovi=te, unde mai ]n urm[ fu asasinat. A doua zi dup[ ]mplinirea acestei grozave tr[d[ri, P[turic[ se ]nf[\i=[ ]naintea lui Ipsilant cu acel aer de impertinen\[ propriu asasinilor pl[ti\i =i, dup[ ce f[cu ]nchin[ciunile obi=nuite fanariotului, ]i zise: S[ tr[ie=ti, m[ria ta! Tudor Vladimirescu nu-\i va mai tulbura lini=tea de acum ]nainte. Da de ce? Fiindc[ el nu mai tr[ie=te. T[lm[ce=te-mi, arhon stolnice. Ast[-noapte eu, ]mpreun[ cu c[pitan Caravia =i c`\iva arn[u\i, l-am luat din temni\[ =i l-am dus pe malul iazului, apoi, dup[ ce l-am t[iat ]n mici buc[\i, l-am aruncat ]n pu\ul de l`ng[ gr[dina lui Geartolu.
Ciocoii vechi =i noi
235
Ipsilant lu[ de pe mas[ o h`rtie ]ndoit[ =i d`nd-o lui P[turic[ ]i zise: Slujb[ pentru slujb[, arhon stolnice. |ine acest pitac: printr-]nsul te or`nduiesc ispravnic la Prahova =i S[cuieni =i dac[ Dumnezeu ]mi va ajuta, precum n[d[jduiesc, te voi face caimacam al Craiovei. Ciocoiul f[cu trei temenele p`n[ la p[m`nt =i s[rut[ m`na lui Ipsilant cu o recuno=tin\[ pref[cut[, apoi ridic`ndu-se ]n sus exclam[ cu voce declamat[: S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria ta; s[-\i ajute Dumnezeu a te pune pe scaunul str[mo=ilor m[riei tale, pentru fericirea noastr[, a nemernicilor m[riei tale slugi. Destul, arhon stolnice, destul; du-mi-te acum cu Dumnezeu =i te sile=te s[ faci fericirea locuitorilor acestor dou[ jude\e ce \i-am ]ncredin\at; dar bag[ bine de seam[, s[ nu-i faci prea ferici\i, m[ ]n\elegi?... c[ci poate s[ \i se ]nt`mple vreun r[u. Oric`t era de pref[cut, P[turic[ tot nu putu s[ reziste acestor cuvinte pline de ironie =i cu dou[ ]n\elesuri; plec[ dar capul ]n jos, ca s[ ascund[ ]ntip[rirea ce-i f[cuse =i, dup[ ce mai f[cu o m[tanie p`n[ la p[m`nt, se duse. Dup[ c`teva zile de ospe\e =i veselii date amicilor s[i pentru ridicarea sa la aceast[ mare =i b[noas[ func\iune, el plec[ s[ ia ]n posesiune jude\ele pe care devenise st[p`n. Pe atunci, ca =i ]n ziua de ast[zi, erau la mod[ proclama\iile =i profesiunile de credin\[, Ipsilant da pe toat[ ziua c`te una, Tudor Vladimirescu asemenea, f[r[ a mai vorbi de pitacele c[im[c[miei lui Calimah vod[, ce se lipeau pe ziduri ]n toate zilele. Ciocoiul, ajung`nd la Bucov, locul na=terii sale, porunci s[ adune pe to\i boierii din am`ndou[ jude\ele, toate isnafurile =i pe opincari; iar c`nd mul\imea celor chema\i umpluse curtea ispr[vniciei, el se ar[t[ ]n pridvor (balconul) =i le citi aceast[ proclama\iune:
236
Nicolae Filimon
Fra\i boieri, negu\[tori =i opincari, Dumnezeiasca pronie, milostivindu-se asupra acestei nenorocite patrii, m-a ridicat la vrednicia de ispravnic al acestor dou[ jude\e. Dumnezeu cel atotputernic =tie mai bine dec`t voi to\i libovul1 cel fierbinte ce arde ]n inima mea pentru fericirea voastr[. S[ =ti\i dar cu hot[r`re, fra\ilor, c[ pe c`t timp voi fi cu voi, nimeni nu va fi asuprit cu o para mai mult peste ceea ce hot[r[=te nezamul. Ludele =i celelalte iraturi ale st[p`nirii de acum ]nainte se vor ]mplini de c[tre oameni cinsti\i =i cu frica lui Dumnezeu; mituielile =i m`nc[toriile vor lipsi cu totul. Cei n[p[stui\i s[ vie la mine =i-=i vor afla dreptatea; c[ci doresc ca razele fericirii s[ str[bat[ p`n[ ]n bordeiul cel tic[los al opincarului. Amin, fie, fie. Cuprinderea acestei proclama\iuni =i mai cu seam[ accentul dramatic =i gesturile ritorice=ti cu care o pronun\ase P[turic[ f[cu o mare ]ntip[rire ]ntre auditori, c[ci ei nu cuno=teau ]nc[ adev[ratul ]n\eles al proclama\iunilor. Primele zile ale administr[rii lui P[turic[ fur[ consacrate ]n scoaterea amploia\ilor celor vechi =i or`nduirea altora care s[ corespund[ cu inten\iunile sale. }ntre ace=ti noi ciocoi, ale=i de P[turic[ dup[ chipul =i asem[narea sa, era =i unul numit Neagu Rupe-Piele, om n[scut s[ fie c[l[u =i care se silea prin cruzimi nemaiauzite a nu-=i strica reputa\iunea prenumelui s[u. Pe acesta ]l alese P[turic[ de ]mplinitor al tuturor jafurilor ce f[cea. A descrie cu de-am[nuntul despoierile =i caznele ce sufereau locuitorii de toate clasele de la acest monstru ar fi o lucrare de care pana noastr[ s-ar indigna. E de ajuns a spune numai c[ birul se ]mplinea de la s[rmanii s[teni de c`te trei =i patru ori pe un trimestru; taxidarii luau ]ntreit[ zeciuial[ pentru oierit, ierb[rit, tutun[rit =i vin[rit =i c`nd s[tenii nu mai aveau cu ce s[ pl[teasc[, ]i ungea 1
Dragostea sau amorul. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
237
cu p[cur[ =i ]i lega de copaci, ca s[-i ]n\epe viespile =i \`n\arii, apoi le vindea dobitoacele =i, dup[ ce-i s[r[cea cu des[v`r=ire, ]i ]nchidea ]n co=are, ca s[ nu poat[ reclama la st[p`nire. }ntr-o zi Dinu P[turic[ sta ]nchis ]ntr-o odaie ]mpreun[ cu Neagu Rupe-Piele =i ]ncheia socotelile trimestriale. Suma adunat[ se ridica la o cifr[ de patru ori mai mare de ce s-ar fi cuvenit dup[ lege. Pu\ini bani, Neagule, foarte pu\ini, zise ciocoiul: eu credeam s[-mi aduci trei mii pungi de bani. E! e! cucoane Dinule, mul\ume=te-te =i pe at`t. +i de ce a=a, c`nd am fi putut s[ str`ngem mai mult? Dar bine, cucoane Dinule, de unde eram s[ adun at`\i bani? De la \[rani, nerodule! S[-i legi cot la cot =i s[ le pr[je=ti piepturile pe l`ng[ foc =i vei vedea cum o s[ scoat[ la bani. Toate acestea le-am f[cut, ba ]nc[ =i mai multe; i-am sp`nzurat cu capul ]n jos, le-am b[tut \epu=i de trestie pe sub unghii, le-am luat chiar vitele =i lucrurile din case =i le-am v`ndut; ce voie=ti s[ mai fac? Ia spune-mi, ce ai f[cut cu cele dou[ sute de vaci care le cere Ipsilant? Am urmat poruncii ce mi-ai dat. Am luat optzeci de slujitori cu mine =i, ]n puterea g`rbaciului =i a tr`ntelilor, am str`ns opt sute de vaci ]n loc de dou[ sute. Bravo, Neagule; =i cu ce pre\ le-ai cump[rat, ia spune-mi? C`te lei trei de vit[. Iar dup[ aceea ce-ai f[cut? Am trimis dou[ sute lui Ipsilant; iar pe celelalte le-am v`ndut iar[=i \[ranilor cu c`te lei cincisprezece una. Adu banii-ncoace! zise P[turic[ cu o l[comie nedescriptibil[. Neagu Rupe-Piele ]ncepu s[ numere banii =i P[turic[ s[-i str`ng[ cu l[comie; dar tocmai pe c`nd se aflau am`ndoi ocupa\i cu lichidarea acestei ]ngrozitoare ho\ii, oarecine b[tu ]n u=a camerei cu mult[ violen\[.
238
Nicolae Filimon
P[turic[ str`nse banii ]n grab[, apoi zise: Cine bate la u=[? Eu, cucoane! +i ce vrei? Spune. }\i aduc o =tafet[ de la Ipsilant. Ad-o-ncoace! Poftim, cucoane, adaose N[stase arn[utul. Ciocoiul deschise u=a =i lu[ =tafeta din m`na lui N[stase arn[utul, care devenise acum polcovnic de jude\, apoi citi =tafeta =i o tr`nti pe mas[. Se vede c[ nu sunt bune mujdelele1 din aceast[ =tafet[, zise Neagu Rupe-Piele. Nicidecum, r[spunse P[turic[ distrat. }mi cere dou[ sute mii de lei. Dar bine, abia sunt trei zile de c`nd i-am trimis bani. }mi mai scrie iar[=i c[ turcii au intrat ]n \ar[ =i asta nu-mi place deloc. +i mie asemenea! Ia spune, Neagule, cum am face noi s[ sc[p[m aceste dou[ sute mii de lei din m`na lui Ipsilant? S[ nu-i trimitem! Ba s[-i trimitem, dar s[ g[sim vreun tertip ca s[-i lu[m ]napoi; ia caut[ tu un marafet, de, s[ te v[d! La aceste cuvinte Neagu deveni palid; el ]n\elesese ]ntunecoasa cugetare a lui P[turic[ =i, cu toat[ fieritatea caracterului s[u, se ]nsp[im`nt[. Ai g[sit mijlocul, Neagule? Da, cucoane Dinule. Ia s[ vedem! Pe de o parte num[r[m banii ]n m`na trimisului =i lu[m 1
Mujdelea =tire, veste.
Ciocoii vechi =i noi
239
te=cherea de primire, iar pe de alta doi fl[c[i ]l a=teapt[ ]n p[dure, ]i d[... =i... +i ne aduce banii ]napoi. Aferim, Neagule! C`t \inu acest regim de terorism ciocoiesc, nenoroci\ii locuitori din aceste dou[ jude\e deter[ jalbe ne]ncetat ]n contra t`lh[riilor lui P[turic[; dar aurul ciocoiului paraliza toate m[surile st[p`nirii. }n fine, revolu\iunea c[zu. Grigore Ghica vod[ se or`ndui domn, iar turcii se retraser[ peste Dun[re. Aceste schimb[ri politice ]ndemnar[ pe \[rani a se scula cu mic =i mare =i a se ]nf[\i=a cu jalb[ la domnie. Era o priveli=te jalnic[ pentru un om cu inim[ a vedea pe nenoroci\ii \[rani ]n num[r de patru-cinci sute, ]mbr[ca\i ]n tren\e, descul\i, ve=tezi la fa\[ =i cu ochii stin=i de s[r[cie =i alte suferin\e; ba ]nc[ unii dintr-]n=ii purtau pe corpul lor chiar semnele torturilor abia cicatrizate, iar cei de tot schilodi\i erau transporta\i ]n care cu boi. Ei intrar[ ]n Bucure=ti pe la opt ore de diminea\[, tocmai pe c`nd domnitorul se afla ]n Divan =i, ca s[ atrag[ mai mult aten\iunea public[, unul dintr-]n=ii f[cu un sul de rogojin[ =i, d`ndu-i foc ]n partea de sus, ]l puse ]n cap; apoi sco\`nd jalba din s`n, o puse ]n v`rful unui pro\ap lung =i intr[ ]n curtea domneasc[. Zgomotul ce produse aceast[ procesiune, m[rit[ foarte mult prin mul\imea norodului atras de curiozitatea lucrului, ajunse p`n[ la auzul domnului, care ie=i ]n pridvorul palatului =i primi jalba din pro\ap, chiar ]n m`na sa. Domnul dete jalba marelui logof[t s[ o citeasc[; =i pe c`nd acesta ar[ta cu voce tare toate nelegiuirile lui P[turic[, el le constata pe figurile =i ]n starea de mizerie ]n care erau ajun=i nenoroci\ii jeluitori. }n fine, m`nia lui ajung`nd p`n[ la indignare, strig[ ca un leu: S[ vie-ncoace sp[tarul! Sp[tarul se prezent[ ]naintea domnitorului. Arhon sp[tare, zise Ghica, s[ trimi\i patruzeci de arn[u\i la
240
Nicolae Filimon
Bucov, ca s[ ridice pe acel nelegiuit ispravnic, s[-l pecetluiasc[ =i s[-l bage ]n ocna p[r[sit[. Iar dumneata, arhon logof[t, s[ vinzi toat[ starea acelui t`lhar =i s[ desp[gube=ti pe ace=ti s[raci. |[ranii, auzind cele poruncite de domn, ridicar[ m`inile spre cer =i ]ncepur[ a striga: S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria ta! Dumnezeu s[-\i r[spl[teasc[ cu bine mila ce ai ar[tat c[tre noi, nenoroci\ii robi ai m[riei tale. Domnitorul arunc[ asupra lor o privire plin[ de amor p[rintesc, =i, dup[ ce ]i ]ncredin\[ ]nc[ o dat[ c[ le va face dreptate, intr[ iar[=i ]n Divan. CUPRINS
Capitolul XXXII OCNA P{R{SIT{ }ntr-o diminea\[ din luna lui mai, doi slujitori de jude\ str[b[teau plaiul ce duce la ocna Telega, c[l[ri pe cai mici de munte. Ace=ti cai, de=i erau mai slabi dec`t caii iezme ai lui Alexandru Dumas, aveau ]ns[ =i ei calit[\ile lor, c[ci suiau f[r[ osteneal[ cele mai repezi dealuri =i conduceau pe c[l[re\i pe marginea celor mai ad`nci pr[p[stii, f[r[ a-i expune la cel mai mic pericol. Unul dintre cei doi slujitori era june =i purta la spate o flint[ haiduceasc[, iar la br`u avea dou[ pistoale mari turce=ti; cel de-al doilea era mai ]naintat ]n v`rst[; tr[s[turile fe\ei sale cele pline de asprime, ochii s[i s`ngero=i =i spr`ncenele sale dese =i zb`rcite ar[tau pe omul crud =i gata a s[v`r=i orice nelegiuire. El avea o geant[ cu scrisori at`rnat[ de g`t =i un cu\it mare arn[u\esc pus la br`u. Era pe la opt ore ale dimine\ii; soarele sta ]nfipt cu m`ndrie pe bolta cea albastr[ a cerului =i arunca de acolo dulcea sa lumin[ asupra mun\ilor plini de z[pad[ =i a c`mpiilor ]nverzite, iar razele lui, str[b[t`nd prin norii de aburi compu=i din roua nop\ii, formau o mul\ime de curcubeie tricolore ce ]nc`ntau privirea.
Ciocoii vechi =i noi
241
Cinteza =i pietru=elul f[ceau s[ r[sune colnicele prin vocea lor ascu\it[, dar plin[ de dulcea\[; cioc`rliile se ]n[l\au ]n aer ]ntocmai ca ni=te mici bombe, apoi se opreau ]n loc =i, b[t`nd din aripi, umpleau aerul de melodioasele lor c`nt[ri. Prepeli\ele, aceste inocente =i fricoase p[s[ri ce se nasc =i mor ]n iarba livezilor =i ]n frunzele dese ale dumbr[vilor, prin vocea lor monoton[, dar ritmic[, p[reau c[ serv[ de regulator al caden\elor acestui concert divin. }n aceste momente, c`nd natura ]ntreag[ p[rea c[ ]nal\[ rugi de mul\umire c[tre creatorul ei, cei doi slujitori, de=i deda\i cu asemenea sublime spectacole, nu r[maser[ nesim\itori la priveli=tea ce-i ]nconjura. Ei se oprir[ pe loc =i privir[ ]n t[cere magnifica panoram[ ce le absorbise sim\irile, iar mai ]n urm[ unul din ei rupse t[cerea: De multe ori am trecut prin plaiul [sta, m[ Badeo, dar niciodat[ nu mi s-a p[rut at`t de m`ndru ca ast[zi. Mun\ii pare c[noat[ ]n par[ de foc, p[s[rile ciripesc cu mai mult[ dulcea\[ dec`t alte d[\i; chiar apele Doftanei parc[ dorm. Ce m`ndre\e!... A=a este, m[i Vlade, toate sunt precum zici, dar eu nu simt nimic; mi-e inima ]nchis[. +i de ce, m[ Badeo? De multe, m[re! |i-o fi m`ncat lupul vreo vit[ sau te-o fi pr[dat zapciul? Nu mi s-a ]nt`mplat nici una din c`te zici. Ce ai dar, de =ezi a=a bosumflat? Ia, m[ g`ndesc la bietul cuconu Dinu, fostul nostru ispravnic, c[ sunt trei luni de c`nd =ade ]nchis la ocna p[r[sit[. Las[ s[ =ad[, c[ prea era nemilostiv =i hr[pitor; \ipa jude\ul ]n m`na lui ca broasca ]n gura =arpelui. A=a este, m[; da de, e p[cat de d`nsul! P[cat? Dar bine, ai uitat cum ardea =i c[znea pe s[raci? Nu =tii zic[toarea rom`neasc[: Dup[ fapt[ =i r[splat[? Ai dreptate, m[i Vlade, a f[cut ]n adev[r multe nelegiuiri; 16
Ciocoii vechi =i noi
242
Nicolae Filimon
dar l-a pedepsit Dumnezeu de ajuns. |i-aduci aminte c`nd pleca cu cercetarea prin jude\? Ce m`ndru era, m[re! +i c`t de bine ]i =edea c[lare pe bidiviul s[u cel roib =i pintenog!1 Parc[ era F[tFrumos din poveste. Ei bine, m[ Vlade, m-a= prinde cu tine pe-o vadr[ de vin c[, s[-l vezi acum, nu l-ai mai cunoa=te. +i de ce, m[i Badeo? L-a m`ncat necazul =i ocna p[r[sit[. Ce spui tu, m[?... Se vede dar c[ este r[u ]n ocna p[r[sit[. Nevoie mare, m[i Vlade! Eu de-a= fi ca vod[, ]n loc de-a os`ndi pe t`lhari la ocna p[r[sit[, le-a= t[ia mai bine capetele. Da de ce, m[ Badeo? Pentru c[ este de o mie de ori mai bine s[ omori pe om dintr-o lovitur[, dec`t s[-l ucizi cu ]ncetul. Am v[zut pe Radu haiducul, pe care l-a b[gat Caragea ]n ocna p[r[sit[; era, =tii colea, voinic din patruzeci, rupea piatra ]n m`n[; dar dup[ ce-a =ezut numai =ase luni ]n ocna p[r[sit[, nu l-am mai cunoscut; ]i crescuse barba de trei co\i, ochii-i luceau ca de strigoi, surzise =i ologise. +i a mai tr[it mult, m[ Badeo? S[ vezi. }ntr-o zi m-am cobor`t ]n ocn[ s[-i duc dem`ncare =i l-am g[sit cu din\ii r`nji\i =i zg`rcit ca un ghem ]n culcu=ul s[u de paie; ]l strigai o dat[, de dou[ ori, de trei ori =i nu-mi r[spunse; ]l mi=cai cu m`na, dar ce s[ vezi? El murise! Murise! Ba ]nc[ negrijit =i nespovedit, ca un c`ine. S[rmanul, ce p[cat! Cei doi slujitori ]=i urmar[ mai mult timp c[l[toria absorbi\i ]n povestirea lor, dar caii deodat[ se opriser[. Atunci ei v[zur[ cu oarecare surpriz[ c[ se aflau dinaintea c[m[r[=iei ocnelor. C[m[ra=ul se plimba ]n acel timp pe prispa caselor, absorbit cu 1 |[ranii numesc bidiviu orice cal frumos =i iute la fug[. Sim\ul ]ns[ cel adev[rat al cuv`ntului ]nsemneaz[ cal pitic de Arabia. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
243
totul ]n fumarea ciubucului s[u. Slujitorii desc[lecar[ de pe cai =i, dup[ ce ]l salutar[, ]i dete poruncile =i se retraser[. Unul ]ns[ dintre d`n=ii f[cu un semn de ]n\elegere c[m[ra=ului, apoi intr[ ]mpreun[ cu d`nsul ]n c[m[r[=ie =i, dup[ ce se a=ezar[ unul pe pat, iar cellalt pe o lavi\[, ]ncepur[ aceast[ ]ntrevorbire: Ei bine, Neagule, zise c[m[ra=ul a=ez`ndu-se pe pat, ce mujdele mi-aduci despre bietul cuconu Dinu? Foarte bune, arhon c[m[ra=; am dou[ scrisori, una de la Con\u, iar cea de a doua de la un boier pe care nu-l cunosc. Eu cred c[ Con\u a izbutit s[ scoat[ porunc[ domneasc[ de iertare; ai, ce zici? Poate, dar eu unul nu cred. +i de ce a=a? Fiindc[ cunosc prea bine pe oamenii cei mari; ei ne lingu=esc pe noi [=tia mici numai c`nd au trebuin\[ de noi, iar c`nd ne v[d c[zu\i ]n nevoi, ne dau cu piciorul ca la ni=te vase netrebnice. Oricum va fi, ]ns[, te rog s[-i dai aceste dou[ scrisori mai ]n grab[ =i eu voi veni m`ine de diminea\[ s[ iau r[spunsul. Acest slujitor, ce se interesa at`t de mult pentru sc[parea lui P[turic[, era Neagu Rupe-Piele, vestitul mumba=ir prin care ciocoiul ]=i s[v`r=ea toate despoierile =i cruzimile sale pe c`nd se afla ispravnic; el sc[pase de urgia domneasc[ numai prin fug[ =i deghizare, iar acum se f[cuse purt[tor al coresponden\ei dintre P[turic[ =i c`teva persoane mari din Bucure=ti ce se ]ncercau a-l sc[pa din ocn[. S[ zicem acum c`teva cuvinte =i despre ocna p[r[sit[ de la Telega. Ocnele de la Telega sunt situate pe o c`mpie ]nconjurat[ de dealuri acoperite cu p[duri =i udat[ de r`ul Doftana, ce o traverseaz[. Pu\urile din care se scoate sarea se ]mpart ]n ocne lucr[toare =i ocne p[r[site. Acestea din urm[ se numesc astfel, c[ci sunt l[sate ]n nelucrare, uneori pentru c[ minerii le cred exploatate de ajuns =i se tem s[ nu se surpe peste d`n=ii, iar c`teodat[ din cauz[ c[ se ivesc izvoarele de ap[ ce ]mpiedic[ lucrarea. }n timpul domnilor fanario\i existau la Telega mai multe guri de
244
Nicolae Filimon
ocne p[r[site, dintre care una servea de ]nchisoare pentru t`lharii cei mai vesti\i prin omoruri =i cruzimi. Aceast[ temni\[ subteran[ avea o intrare p[trat[, sus\inut[ din toate p[r\ile cu ghizduri de lemn, ]ntocmai ca ale pu\urilor din care se scoate ap[. Aceast[ form[ p[trat[ \inea p`n[ la o profunditate de 1012 st`njeni; iar de acolea ]n jos se l[rgea gradat ]n circumferin\[ =i, c`nd ajungea la profunditatea cerut[ de =tiin\a mineralogiei, devenea un haos ]nsp[im`nt[tor1. Pere\ii ei erau umezi =i de multe ori pica ap[ dintr-]n=ii; aerul era iute, infectat de miasme =i omor`tor; o lumin[ palid[ abia str[b[tea c`teodat[ spa\iul nem[suratei ad`ncimi, ca s[ m[reasc[ =i mai mult groz[via acestui morm`nt teribil. T`lharii condamna\i a locui ]n acest iad p[m`ntesc erau tot din cei os`ndi\i de Divan la moarte =i ale c[rora sentin\e le preschimbau domnitorii ]n munc[ perpetu[; dar nici unul din c`\i se ]nchideau acolo nu putea s[ tr[iasc[ mai mult de doi p`n[ la trei ani, c[ci umezeala =i aerul cel ]nec[tor le curmau zilele. }n fine, dac[ faimosul vers al lui Dante: Lasciate ogni speranza voi chentrate2 s-ar fi putut scrie undeva, negre=it c[ acel loc nu ar fi putut s[ fie dec`t pe por\ile ocnei p[r[site, c[ci oricine intra acolo ]=i pierdea speran\a de a mai ie=i viu vreodat[. Iat[ loca=ul ]n care se afla de trei luni Dinu P[turic[, acel om m`ndru =i ambi\ios care comisese toate la=it[\ile =i crimele cele mai ]ngrozitoare, numai ca s[ ajung[ la m[rire. Ar fi crezut el vreodat[ c[ o s[ p[r[seasc[ at`t de cur`nd palatele sale cele lumi1 Oameni speciali ]n mineralogie m-au ]ncredin\at c[ ad`ncimea ocnelor de sistema veche nu se ]ntindea mai mult de 150155 =i maximum 160 metri. (n. N. F.) 2 P[r[si\i orice speran\[ voi, care intra\i aici. (n. ed.) Dante, Infernul, c`ntul III, versul IV. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
245
noase, m`nc[rile cele alese =i acea mul\ime de lingu=itori care se supuneau orbe=te la toate capriciile lui =i se credeau ferici\i c`nd puteau s[ fure c`te un z`mbet de mul\umire de pe fa\a lui cea sever[? Dar averile lui cele nenum[rate? Dar so\ia =i fiii s[i, speran\a b[tr`ne\ilor sale, pentru a c[rora fericire poate c[ s[v`r=ise cea mai mare parte din nelegiuirile sale, ce vor fi devenit toate acestea? Vom vedea! Primele zile ce petrecu ]n ocna p[r[sit[ fur[ prea dureroase pentru d`nsul. }ntunericul cel mare, singur[tatea, patul s[u de paie =i m`ncarea cea pu\in hr[nitoare ]l adusese ]ntr-o stare grozav[ de paroxim =i de furie, ]nc`t urla ocna de vaietele =i t`nguielile lui. }n darn chema somnul ca s[-i aline durerile fizice =i morale, c[ci el fugea de la d`nsul sau, de=i venea c`teodat[ s[ ]nchid[ ochii lui cei sl[bi\i de lacrimi, dar la zgomotul unei pietricele sau a unei pic[turi de ap[ ce c[dea din pere\ii ocnei fugea =i-l l[sa iar[=i ]n prada tulbur[rii =i a disper[rii sale. Dar, dup[ ce trecu c`tva timp, el ]ncepu a se mai obi=nui cu noua sa locuin\[ =i deveni mai lini=tit, ba ]nc[, dup[ scrisorile ce scria pe la protectorii s[i =i r[spunsurile ]ncurajatoare ce primea, ]ncepuse a spera c[ peste pu\in va p[r[si ocna, ca s[ se mute iar[=i ]n palatele sale. Cu toate acestea r[ul ocnei ]ncepuse s[ road[ cu ]ncetul acea organiza\iune robust[; reumatismul ]i cuprinsese tot corpul, ochii i se umflaser[, facultatea auzului i se paralizase =i o tuse violent[ amenin\a din ce ]n ce mai mult existen\a lui. Aceasta era starea fizic[ =i moral[ ]n care se afla P[turic[ ]n ziua c`nd primi cele dou[ scrisori ce i le adusese Neagu. El =edea lungit pe patul s[u de paie =i a=tepta cu ner[bdare ora pr`nzului, ca s[-=i ast`mpere foamea ce ]ncepuse a-l turmenta. De ast[ dat[ ]ns[, c[m[ra=ul ]i trimise por\iunea ]naintea orei fixate. P[turic[, v[z`nd dintr-aceast[ schimbare ceva extraordinar =i poate chiar ]n favoarea sa, se repezi cu furie asupra co=ului cu merinde ce se cobora ]ncet, legat de o sfoar[. C[ut[ ]ntr-]nsul =i g[si dou[
246
Nicolae Filimon
scrisori pe care le lu[ cu ner[bdare nervoas[ =i, apropiindu-se de felinarul ce sta at`rnat deasupra patului s[u, deschise mai ]nt`i pe una dintr-]nsele =i citi cuvintele acestea: Cucoane Dinule, Cu destul[ m`hnire te vestesc c[ cucoana Duduca, so\ia dumitale, a luat tot din cas[ =i a fugit cu un turc peste Dun[re, l[s`nd pe bie\ii copila=i pe drumuri. Mo=iile, viile =i casele dumitale s-au v`ndut la sultan-mezat, iar banii s-au trimis cu om domnesc, ca s[ se ]mpart[ la \[ranii ce se zice c[ i-ai s[r[cit, c`nd erai ispravnic. Vei =ti iar[=i c[ b[tr`nul dumitale tat[ a murit de inim[ rea, pentru afrontul ce i-ai f[cut, c`nd ai pus arn[u\ii de l-au dat afar[ din cas[. Al dumitale de aproape prieten =i frate S... Iat[ =i cuprinderea celei de a doua scrisori: Dinule, M-am dus de mai multe ori la vod[ s[-l rog pentru tine =i l-am g[sit totdeauna ne]nduplecat; iar ]n cele din urm[ mi-a spus-o ritos, c[ o s[ te lase s[ putreze=ti ]n ocna p[r[sit[, ca s[ sluje=ti de pild[ altor ho\omani ca tine. Vod[ a zis aceasta. N... Aceste dou[ scrisori fur[ pentru P[turic[ o lovitur[ de tr[snet. Averile sale, c`=tigate prin nenum[rate crime =i la=it[\i, acum erau risipite ca praful ]n v`nt; so\ia fugit[, copiii l[sa\i ]n voia ]nt`mpl[rii, el chiar condamnat a muri cu ]ncetul ]n fundul ocnei p[r[site, chinuit de durere =i disperare. Ar fi fost o mare fericire pentru d`nsul dac[ aceste =tiri l-ar fi omor`t deodat[ sau i-ar fi paralizat inteligen\a, c[ci ar fi sc[pat de
Ciocoii vechi =i noi
247
toate suferin\ele morale =i fizice; dar provedin\a, ]n decretele sale cele nep[trunse de mintea omeneasc[, voise a-i l[sa neatinse toate facult[\ile, ca s[ guste =i el acel venin amar cu care ad[pase societatea at`ta timp. Dup[ ce se mai alinar[ dureroasele impresiuni ce l[sase ]n inima lui acele fatale scrisori, el c[zu pe patul s[u cel de paie =i ]ncepu a pl`nge cu amar =i a se lovi cu pumnii ]n cap de disperare. Se zice c[ ho\ii =i t`lharii sunt supersti\io=i =i f[r[ curaj la lovirile soartei. Nu =tim p`n[ la ce grad poate fi adev[rat[ aceast[ maxim[; =tim numai c[ P[turic[, acel om de fier care ]n furia ambi\iunii sale dispre\uise mustrarea de con=tiin\[ =i chiar pe Dumnezeu, acum devenise at`t de fricos, ]nc`t cel mai mic zgomot ]l f[cea s[ tremure. Uneori i se p[rea c[ vede umbra tat[lui s[u ie=ind din st`ncile titanice ale ocnei =i zic`ndu-i cu voce morm`ntal[: Fiu nelegiuit! prive=te starea ]n care m-a adus r[utatea =i m`ndria ta! Dumnezeu, pe care l-ai dispre\uit at`ta timp, te veste=te prin mine ca s[-\i m`ntuie=ti sufletul prin c[in\[, c[ci trupul t[u nu va mai ie=i cu via\[ de aici. Alte d[\i iar[=i i se p[rea c[ vede oameni sp`nzura\i, cu limbile ie=ite afar[ din gur[, pline de s`nge, =i femei slabe =i ur`te la fa\[ m`nc`ndu-=i copiii =i d`ndu-i =i lui s[ guste din c[rnurile lor reci =i putrede, ca unui pricinuitor al mor\ii lor. }n momentele unor asemenea oribile halucina\iuni mintea ]l p[r[sea cu totul, capul i se ]nfl[c[ra, ]=i rodea m`inile de disperare =i striga cu o voce r[gu=it[ =i tremur[toare: Stafiile! stafiile! s[ri\i, cre=tini buni! Nu m[ l[sa\i s[ m[ str`ng[ de g`t aceste umbre ale lui Satana; apoi, deschiz`nd ochii s[i ]nfl[c[ra\i =i r[t[ci\i de teroare, se repezea dintr-un loc ]ntr-altul =i ]ncepea iar[=i a striga: Lua\i de l`ng[ mine pe aceste femei schiloade, c[ci m`inile lor cele uscate =i s`ngele ce vars[ din guri m[ ]nghea\[ de fric[!
248
Nicolae Filimon
Dar toate rug[ciunile lui erau ]n darn; nimeni nu-l auzea, nimeni nu venea s[-i r[coreasc[ fruntea sa cea plin[ de sudori sau s[-i sting[ acea sete infernal[ ce-i usca gura =i pieptul. }n fine, dup[ o existen\[ mizerabil[ de =apte luni, ]=i dete sufletul ]n spasmuri =i p[r[sit de toat[ lumea. A doua zi dup[ moartea acestui monstru, popula\iunea Bucure=tilor se afla ]ntr-o mare agita\iune. Cauza ce pusese ]n mi=care pe ace=ti adev[ra\i str[nepo\i ai Grahilor1, venea de la vestea ce se r[sp`ndise c[ ]n acea zi era s[ se dea prin t`rg un falit fraudulos, iar dup[ aceea era s[-l \intuiasc[ dinaintea pr[v[liei lui, ca s[ serve de pild[ poporului. O mul\ime de curio=i de toate et[\ile =i clasele societ[\ii inundau pia\a Sf. George cel Nou; iar o alt[ grup[, destul de numeroas[, intrase ]n curtea sp[t[riei =i, cu toate c[ timpul era ploios ]n acea zi =i v`ntul nordului sufla cu t[rie, ei ]ns[ ]nfruntau cu b[rb[\ie =i ploaia =i frigul, numai ca s[ poat[ vedea acel spectacol barbar, ce-i delecta at`t de mult. }n fine, logof[tul sp[t[riei, v[z`nd ner[bdarea =i curiozitatea gloatelor, se ar[t[ ]naintea mul\imii =i citi cu voce tare hot[r`rea Departamentului de Criminalion, prin care condamna pe mofluzul mincinos a fi b[tut la spete prin toate pie\ele negu\[tore=ti =i a se \intui de urechi ]n fa\a pr[v[liei sale. Dup[ ce se termin[ citirea hot[r`rii, patru arn[u\i sp[t[re=ti intrar[ ]n temni\[ =i scoaser[ pe nefericitul falit cu capul ras, dezbr[cat p`n[ la mijloc =i cu m`inile legate una l`ng[ alta cu o funie lung[; iar dup[ aceea unul dintre arn[u\i apuc[ funia de 1
Tiberiu =i Caiu Grahus erau fii ai lui Semproniu Grahus =i ai Corneliei, fiica lui Scipion. Ace=ti adev[ra\i patrio\i romani, v[z`nd deplorabila stare ]n care ajunsese Roma, patria lor, din cauza rezbelului social, se ]ncercar[ a o ajuta ca s[ scape din pieire, dar am`ndoi c[zur[ victime ale furiei poporului. Mai mul\i scriitori de roman\e s-au servit de numele acestor doi celebri romani, numai ca s[ arate popula\iunea cea fluctuoas[ a Romei cei vechi. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
249
c[p[t`i =i ]ncepu a trage pe pa\ient dup[ sine, pe c`nd al\i, doi, pu=i unul de-a dreapta =i cellalt de-a st`nga pa\ientului, ]l loveau pe spinare cu nuiele de salcie. S`ngele ce s[rea din pielea nefericitului om, rupt[ ne]ncetat de lovituri, =i \ipetele lui de durere produceau diferite impresiuni ]n inima poporului: femeile =i oamenii cei milo=i cereau iertarea lui, iar gloata cea mare, ]n care intrau =i cei s[r[ci\i prin falimentul cel fraudulos, sim\eau o nedescriptibil[ bucurie pentru tot ce suferea pa\ientul =i la orice gemet de durere ei ]l apostrofau cu cuvinte ca acestea: Bine-\i face, t`lharule, c-ai s[r[cit lumea! S[-i dea nuiele p`n[-i va c[dea toat[ carnea de pe spin[ri, f[r[ a mai numi =i pe unii care strigau: S[-l sp`nzure! sau s[-l puie ]n \eap[! Vederea torentelor de s`nge =i pofta de r[zbunare iritase at`t de mult pe popor, ]nc`t dac[ s-ar fi aflat la aceast[ priveli=te barbar[ vreunul din acei filozofi umanitari, negre=it ar fi crezut c[ se afl[ ]n Roma gladiatorilor, ]n Roma martirilor, =i pe rom`ni i-ar fi luat drept acel mizerabil =i degradat popor al Romei imperiale care suferea sclavia =i umilirea f[r[ s[ murmure =i se revolta numai atunci c`nd ]i lipsea p`inea =i circul1. Aceast[ procesiune ]ngrozitoare trecu mai ]nt`i prin pia\a Sf. George cel Nou, de acolo intr[ ]n uli\a +elarilor =i, ie=ind pe la Curtea cea Veche, merse spre Sf. George cel Vechi; iar de aci intr[ ]n uli\a cea str`mt[ din dosul B[r[\iei, unde era s[ se petreac[ partea cea mai ]ngrozitoare a acestei oribile drame. Poporul, ce p[rea s[tul oarecum de ceea ce v[zuse p`n[ aci, pe dat[ ce se ]n=tiin\[ c[ a sosit timpul \intuirii, n[v[li cu furie asupra locului unde era s[ se s[v`r=easc[ aceast[ barbar[ fapt[. Curiozitatea era at`t de mare, ]nc`t unii din mul\ime intrau prin sil[ ]n casele =i pr[v[liile negu\[torilor, ca s[ poat[ privi mai bine 1
Poporul roman din timpul imperiului era a=a de demoralizat, ]nc`t se revolta numai c`nd ]i lipsea p`inea =i spectacolele =i striga: Panem et circenses. (n. N. F.)
250
Nicolae Filimon
execu\iunea; iar al\ii se suiau chiar pe acoperi=ul caselor, cu riscul de a c[dea =i a se zdrobi. }n momentul, ]ns[, c`nd executorul ridicase pe pa\ient ]n v`rful picioarelor =i se preg[tea s[-i \intuiasc[ urechile la st`lp, clopotele de la c`teva biserici ]ncepur[ a suna =i o psalmodie trist[ ajunse p`n[ la auzul mul\imii. Aceste c`nt[ri ie=eau din gurile c`torva preo\i =i c`nt[re\i ce petreceau la morm`nt un cadaver a=ezat ]ntr-un co=ciug modest =i purtat de patru postelnicei pe un pat mortuar, compus din lemn simplu =i c[ptu=it cu chembric[ verde. Poporul, ale c[ruia sentimente se schimbar[ foarte lesne, cum auzi c`nt[rile preo\ilor =i v[zu cortegiul funerar apropiindu-se, ]ncepu s[ se trag[ ]napoi cu respect, ca s[-i ]nlesneasc[ trecerea; dar aceast[ bun[voin\[ fu nefolositoare, c[ci din partea opus[ a uli\ei venea o c[ru\[ de \ar[ cu doi cai, ]n care era asemenea un co=ciug ]nchis =i un preot care citea cadavrului dintr-]nsul rug[ciunile de odihn[. Aceste dou[ procesiuni mortuare, neput`ndu-se vedea una pe alta din cauza poporului ce era adunat ]n centrul uli\ei, ]naintar[ una ]n contra alteia p`n[ la locul execu\iunii =i se oprir[, c[ci uli\a era at`t de str`mt[, ]nc`t era cu neputin\[ a trece una pe l`ng[ alta sau a se ]ntoarce una din ele ]napoi, spre a putea trece cealalt[. }n fine, ba=-bulucba=a al sp[t[riei, ]ns[rcinat cu executarea hot[r`rii, v[z`nd aceast[ ]ncurc[tur[, f[cu semn executorului s[-=i termine lucrarea. Un \ip[t ascu\it =i nervos, repetat de mai multe ori, anun\[ poporului c[ \intuirea s-a terminat. Gloatele disp[rur[ ]ntr-o clip[: totul intr[ ]n t[cere, numai cele dou[ procesiuni st[teau una ]n fa\a celeilalte dinaintea falitului \intuit. Ar fi zis cineva c[ ]ntre mor\ii din cele dou[ co=ciuge =i negu\[torul cel \intuit exista o leg[tur[ fatal[ sau o ur[ ne]mp[cat[. Ei bine, aceast[ leg[tur[ exista ]n adev[r, c[ci cadavrul cel purtat pe pat mortuar =i ]nso\it de preo\i =i c`nt[re\i era al postelnicului
Ciocoii vechi =i noi
251
Andronache Tuzluc; cel de-al doilea cadavru, tras de doi cai de sat ]n acea c[ru\[ mizerabil[, era al lui Dinu P[turic[; iar mofluzul cel \intuit era Costea Chiorul, care, de=i cam t`rziu, lu[ ]ns[ o aspr[ r[spl[tire pentru toate crimele ce s[v`r=ise. Iat[ cum ]=i terminar[ cariera vie\ii ace=ti trei scelera\i. }nt`mplarea voise ca ei s[ se mai ]nt`lneasc[ ]nc[ o dat[ ]nainte de a se prezenta lui Dumnezeu spre a-=i da seama de relele ce s[v`r=iser[ pe acest p[m`nt. C`t despre chera Duduca, am aflat mai ]n urm[ c[ ea, voind s[ fac[ pe cocheta =i ]n casa noului ei b[rbat, fu descoperit[ de d`nsul =i trimis[ ]naintea cadiului, care ordon[ s[ o coas[ ]ntr-un sac =i apoi s[ o arunce ]n valurile Dun[rii, dup[ cuprinderea legilor musulmane.
252
Nicolae Filimon
CUPRINS
EPILOG
DIN OPINCAR MARE SP{TAR La 23 aprilie, anul 1825, locuitorii Bucure=tilor erau cuprin=i de frigurile veseliei =i ale pl[cerii; ei serbau ziua sf`ntului Gheorghe, vechiul patron al Rom`niei. Uli\ele mari =i mici erau m[turate =i stropite cu ap[; pr[v[liile negu\[torilor =i casele boierilor erau ]mpodobite cu ramuri de salcie =i iarb[ verde. Un cer senin =i un soare dulce de prim[var[ veneau s[ completeze acest cadru magnific ce pref[cuse ora=ul ]ntr-o gr[din[ improvizat[. Podul Mogo=oaiei era plin de privitori de am`ndou[ sexele =i din toate clasele societ[\ii, bine ]nve=m`nta\i =i cu fe\ele z`mbitoare. Ei se ]ndreptau c[tre m[n[stirea Mihai vod[, unde era s[ se s[v`r=easc[ ]ntr-acea zi o nunt[ domneasc[. Pe am`ndou[ laturile uli\ei pe de podul D`mbovi\ei ce duce la Mihai vod[ erau brazi ]nfip\i ]n p[m`nt =i ]mpodobi\i cu panglice =i beteal[ de fir. }naintea acestor brazi erau dou[ r`nduri de catane sp[t[re=ti, ]mbr[cate cu mintene, poturi (n[dragi) =i ghebe scurte, ]mpodobite cu g[itane tricolore; iar pe cap purtau c[ciuli cu floace albastre =i drept toat[ arm[tura aveau c`te o pu=c[ pus[ pe umeri =i c`te un pistol la br`u. La spatele acestor osta=i se formase pe am`ndou[ p[r\ile piramide de curio=i, care a=teptau cu ner[bdare trecerea alaiului domnesc. Dar a=teptarea nu fu lung[, c[ci peste pu\in se ar[t[ ]naintea lor spectacolul ce le a\`\ase at`t de mult curiozitatea. Alaiul sosea.
Ciocoii vechi =i noi
253
Acest cortegiu princiar era or`nduit astfel: Avangarda se compunea din brasla agiei, alc[tuit[ din c[l[re\i polcovnice=ti c[l[ri =i arma\i; vel-c[pitan de cazaci cu steagul =i tobo=arul s[u; talpa=ii dorob[n\e=ti pede=tri cu tobele, chiverele =i cimpoaiele lor; vel-c[pitan de doroban\i cu zapciii s[i =i cu c`\iva din brasla armeneasc[, cu steag =i tobe dup[ d`n=ii; podari pede=tri cu topoarele pe umeri; cazacii agie=ti pede=tri, cu cimpoaie =i tobe; v`n[torii, asemenea; c[pitanii de agie ]narma\i; ceau=ul agiesc cu logof[tul agiesc; polcovnicul de poduri cu polcovnicul de ciocli; polcovnicul de v`n[tori cu polcovnicul de T`rgovi=te; apoi marele ag[ cu podoabele lui dup[ obicei. Dup[ ace=tia venea brasla sp[t[reasc[ alc[tuit[ din lefegii cu steagul c[l[ri; marele c[pitan de lefegii cu zapciii, buciucul, tobo=arii =i s`rmaciul1 s[u; seimenii-c[l[ri ]narma\i =i ]mbr[ca\i cu haine ro=ii =i mo\uri galbene, ba=-bulucba=a cu steagul cel mare, cu tobe =i s`rmaci, scutelnicii sp[t[re=ti ]narma\i, apoi marele sp[tar. Dup[ d`n=ii venea brasla marelui portar cu toat[ ecpaiaua (suita) sa; marele arma= cu steagurile \[rii, cu tr`mbi\ele =i cu arm[=eii s[i; apoi venea careta domneasc[ tras[ de =ase arm[sari vine\i cu doi ciohodari pe capr[, doi ]n coad[ =i al\i =ase ]mprejurul caretei, to\i ]mbr[ca\i ]n haine ro=ii cu fir =i cu i=lice rotunde de samur. }n aceast[ caret[ =edeau un june =i o t`n[r[ fat[. El era ]nve=m`ntat cu anteriu de suvai alb cu v[rguli\e de fir brun, avea fermen[ de buhur ca paiul gr`ului =i giubea de zuf albastru-deschis. Peste mijloc era ]ncins cu un br`u de tulpan alb, iar pe cap avea fes ro=iu de |arigrad. Juna fat[ era ]mbr[cat[ cu rochie alb[ de tulpan =i ]ncins[ peste mijloc cu un cordon de panglic[ ro=ie ]ncheiat[ cu o cataram[ ferecat[ cu diamante; pe cap purta o diadem[ de berliante =i beteal[; la g`t avea un ghiordan de rubine, iar 1
S`rmaci se numea un fel de g`rbaci sau bici de s`rm[. (n. N. F.) De fapt surlar, trompetist.
254
Nicolae Filimon
]n urechi cercei de smarand ]nconjura\i de diamante. Am`ndoi ace=ti juni erau de o frumuse\e rar[, =i, dup[ privirile furi=e ce-=i aruncau unul altuia, sem[nau a fi cuprin=i de un amor ]nfl[c[rat. Careta mergea ]n pasul cailor, ocolit[ de ciohodari, iar dup[ d`nsa venea restul alaiului compus din tagmele acestea: calemul arm[=iei cu ftori =i treti-arma= cu ecpaiaua lor, ]n mijlocul c[rora era marele arma= cu haine muiate ]n fir, steagul cel mare al \[rii, l[utarii =i tr`mbi\a=ii domne=ti, uruc-bairam, tuiurile, sacagii domne=ti =i salahorii cu be\ile ]n m`ini; apoi cei doisprezece cai domne=ti ]mpodobi\i cu cioltare (valtrape) de fir =i cu calcane de argint suflate cu aur =i cu pene de stru\ ]n frunte. Ace=ti cai erau condu=i de comi=i domne=ti =i ]nconjura\i de ciohodari. Dup[ ace=tia veneau comi=ii, rahtivanii =i postelniceii c[l[ri, ]mbr[ca\i cu capoturi ro=ii =i purt`nd ]n m`ini semne domne=ti. Apoi veneau treti-logof[t cu treti-vistier, ftori-logof[t cu ftori-vistier, iar ]n mijlocul lor era marele comis cu ciau=ii =i capugiii ]mp[r[te=ti ]nso\i\i de c[l[re\i turci =i rom`ni. Dup[ d`n=ii venea ecpaiaua domneasc[ =i se ]ncheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor =i a sat`ra=ilor, c[pitani agie=ti =i sp[t[re=ti, tufeccii, mataragii-iamac, sarai-iamac, icioglani cu agaua lor, peicii =i hasah`rliii1; iar ]n urm[ de tot venea tagma Divanului, purt`nd topuzul, sangeacul =i semnul domniei, ]nconjurat de copiii din cas[ purt`nd prapurile \[rii. Pe c`nd acest alai defila pe uli\a Mihai vod[ cu acea pomp[ de m[rire cunoscut[ numai la cur\ile orientale, Grigore Vod[ Ghica, ]mpreun[ cu mitropolitul \[rii, doamna cu boierii cei mari =i bini=lii s[i, a=teptau ]n u=a bisericii sosirea mirilor. }n fine ei sosir[ =i intrar[ ]n biseric[, unde se s[v`r=i ceremonia religioas[ a cununiei cu mare magnificien\[; iar dup[ s[v`r=irea cununiei domnitorul zise ginerelui cu glas tare =i majestuos: 1
Peici =i hasah`rlii garda de corp a domnitorului sau a cur\ii domne=ti. (n. N. F.)
Ciocoii vechi =i noi
255
Iat[, te cinstesc cu caftanul de mare sp[tar =i te fac caimacam al Craiovei, ca s[ r[spl[tesc bun[tatea sufletului t[u =i slujbele ce ai f[cut \[rii; fii fericit! Junele f[cu m[tanie =i s[rut[ m`na domnitorului, apoi se retrase plin de bucurie c[-=i ajunsese \inta aspira\iunilor sale, iar[ juna lui so\ie c[zu pe bra\ele p[rintelui ei, obosit[ de nea=teptata fericire, =i-i s[rut[ m`na cu fierbin\eal[. Acest so\ fericit era Gheorghe, fostul v[tav de curte al postelnicului Andronache Tuzluc; era acel june m[rinimos ce l-am v[zut sacrific`ndu-se ca s[ scape pe st[p`nul s[u de s[r[cie =i de ru=ine. El venea s[ arate rom`nilor c[ este de ajuns ca omul s[ fie bun =i ]nzestrat de natur[ cu virtu\i =i inteligen\[ =i, fie condi\iunea sa oric`t de obscur[ la ]nceput, el va ajunge la m[rire. C`t despre juna sa so\ie, ea este frumoasa Maria, fata banului C..., care, de=i iubise pe Gheorghe cu mult[ pasiune, dar preferase mai bine moartea, dec`t o fericire trec[toare =i dob`ndit[ prin c[lcarea ]ndatoririlor sale de bun[ fiic[; suferin\ele =i disperarea ei erau acum r[spl[tite de ajuns. Finele C i o c o i l o r v e c h i
256
Nicolae Filimon
CUPRINS
APRECIERI Dac[ proza noastr[ literar[ ]ncepe la 1840, odat[ cu Alexandru L[pu=neanu al lui Costache Negruzzi, punctul de plecare al romanului trebuie c[utat abia ]n Ciocoii lui N. Filimon: i-a fost, a=adar, dat acestui copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de \`rcovnic, corist ]n trupa Madamei Karl, flautist ]n trupa lui Papa Nicola =i aspirant la preo\ie, i-a fost dat acestui obi=nuit al gr[dinilor Bucure=tilor, tovar[= de chefuri al lui Anton Pann, Unghiurliu, Ciosea =i N[nescu, i-a fost dat acestui m[lai mare, cum ]l numeau prietenii, s[ scrie acum cincizeci de ani primul roman de observa\ie social[. (...) F[r[ a fi un monument estetic, Ciocoii lui Filimon sunt o oper[ viabil[: o fresc[, neispr[vit[, dar ]nc[ destul de vast[, str[b[tut[ de o ac\iune epic[ nu ]n de ajuns de ferit[ de invazia am[nuntelor: o fresc[ ]n care semnificativul ]n[bu=e esteticul, iar cronologicul d[uneaz[ compozi\iei. Puterea de observa\ie este ]ns[ incontestabil[; ]n capitole, inegal interesante =i uneori strict didactice, se desf[=oar[, astfel, ]ntregul tablou al acestei societ[\i de sf`r=it de regim, de la Vod[ Caragea =i p`n[ la indivizii echivoci ce tr[iau din f[r`miturile bogatului praznic fanariot. (...) Romanul nu ne-a dat ]ns[ numai fresca unei epoci, ci ne-a creat =i un erou (Dinu P[turic[ n. red.) reprezentativ epocilor de forma\iune. E. LOVINESCU: Introducere, ]n ed. N. Filimon, Ciocoii vechi =i noi..., Editura Ancora, Bucure=ti, f.a., p. 911. Pe bun[ dreptate scrie dl Iorga despre Filimon, func\ionar ]n ultima parte a vie\ii lui la Arhivele Statului, ca de unul ce =tie s[-=i ]ntrebuin\eze vremea. Calit[\i ce se ]nt`lnesc ]n ambele sale opere: =i ]n Nenorocirile unui slujnicar, publicat ]n 1861, fugitiv episod din via\a unui anticipat Ric[ Venturiano (cum ]l nume=te dl Mihail Dragomirescu pe slujnicarul Mitic[ R`m[torian), =i ]n Ciocoii vechi =i noi, desigur nu roman\, ]n care s[ se desf[=oare peripe\iile unei intrigi, ci mai cur`nd
Ciocoii vechi =i noi
257
o colec\iune de tablori adev[rate =i vii ale obiceiurilor =i moravurilor noastre din epoca de tranzi\iune, cum bine diagnosticheaz[ Ion Ghica. O fresc[ de moravuri, ]n care interesul st[ ]n personalitatea pictorului. Ciocoii vechi =i noi e o astfel de fresc[, =i personalitatea scriitorului r[zbate prin paginile acestei cronici a moravurilor, din vremea lui Caragea =i p`n[ la Grigore Ghica. R[zbate =i rupe unitatea lucr[rii. O personalitate satiric[, ]n care satira trece mai adesea de partea =arjei: deci exagereaz[. Filimon ia atitudine ]n fa\a evenimentelor din chiar pragul operei lui. Dedica\ia c[tre domnii ciocoi, ace=ti str[luci\i luceferi ai vi\iilor, prologul ce accentueaz[ aceast[ pornire, ca o sintetic[ diagram[ a povestirii ce va s[ urmeze, =i-n care e vorba de lepra societ[\ii, de vipere =i alte atribute ale spe\ei ciocoie=ti, deschid =i indic[ drumul cronicii. Povestirea se urmeaz[ ]n aceea=i atmosfer[ de interven\ie nelipsit[ a scriitorului, din prima zi a sosirii lui Dinu P[turic[ la curtea postelnicului Andronache Tuzluc =i p`n[ la cea din urm[, a nun\ii dintre Maria, fiica banului C..., =i t`n[rul Gheorghe, geniul bun =i de antitez[ al povestirii. Ascensiunea lui Dinu P[turic[ nu era opera perfidelor lui calit[\i. Autorul face trup =i suflet cu eroul s[u, ]l cam m`n[ de la spate =i ]l trece, vr`nd-nevr`nd, prin treptele m[ririlor, p`n[ la bolta umed[ a ocnei p[r[site. E un ciudat caz de simbioz[ literar[. Scris[ ]ntr-un stil, ]n cea mai mare parte, de roman-foileton, cu digresiuni v[t[m[toare, cu aparat de informa\ie ]ngreuind mersul povestirii, aceast[ cronic[ are un suflu de via\[ ce vine din alte regiuni dec`t ale operei ]nse=i. Patima pe care scriitorul o pune ]n urm[rirea destinelor, a=a cum el le-a prev[zut eroilor s[i, te fur[ =i ]nlocuie=te jocul estetic, al emo\iilor de art[ pe care ar trebui s[ le provoace un joc critic. D. PANAITESCU PERPESSICIUS, Cuvinte despe Nicolae Filimon, ]n vol. Opere, 2, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 5152. Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini evidente ]n Ciocoii vechi =i noi. Scriitorul are un ideal social =i etic, vrea s[ reformeze societatea, s-o moralizeze. O dedica\ie, un prolog =i numeroase dizerta\ii vorbesc despre onoare =i virtu\ile cet[\ene=ti, despre amorul de patrie, libertate, egalitate =i devotament, despre independen\a presei =i adev[rata civiliza\ie =i alte de acestea cu indignare pentru cine dispre\uie=te atare bunuri sau le ia ]n de=ert. Romancierul are preten\ia de a face roman social, c[ci eroul, Dinu P[turic[, este exponentul categoriei ciocoilor, adic[ a parveni\ilor. Virtutea este r[spl[tit[ =i nelegiuirea sanc\ionat[ =i cititorul are satisfac\ia de a asista la restabilirea drept[\ii. Dinu P[turic[ e o slug[ rea, iar Gheoghe e o slug[ bun[. Temporar, P[turic[ ]nvinge =i Gheorghe e n[p[stuit, dar la sf`r=it situa\iile se r[stoarn[. Scriitorul recunoa=te trei clase: boieri, negu\[tori,
17
Ciocoii vechi =i noi
258
Nicolae Filimon
\[rani =i fiec[reia ]i remarc[ unele cusururi, totu=i (]ngustime de vederi a vremii) de nic[ieri nu rezult[ c[ ar ]ntrevedea putin\a =i necesitatea lichid[rii claselor ap[s[toare. G. C{LINESCU, Nicolae Filimon, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1959, p. 196. Filimon descoperise ciocoiul ]n mediul citadin, ac\ion`nd ]n domeniul socialeconomic, aspir`nd ]ns[ =i la prezumtive veleit[\i politice. (...) Diliu Zamfirescu, mai t`rziu, ]n Via\a la \ar[ (1894) =i ]n T[nase Scatiu (1896), ]l va fixa ]n mediul rural, asimil`ndu-l cu mo=ierul spoliator, grob, cu suflet de vechil, tiran =i insensibil; pentru ca, prin Sf`r=it de veac ]n Bucure=ti (1944) al lui Ion Marin Sadoveanu, tipul s[ se re]ntoarc[ ]n mediul citadin, ref[c`nd ]ntruc`tva cariera lui Dinu P[turic[. Ion Marin Sadoveanu reia, de altfel, ]n romanul s[u problematica roman\ului lui Nicolae Filimon, prezent`nd asaltul sus\inut pe care elemente ale burgheziei aflate ]n rapid[ ascensiune ]l dau ]mpotriva aristocra\iei autohtone ajunse ]n crepuscul: Iancu Urmatecu, arhivat la trebonal, unde baronul Barbu avea numeroase =i complicate procese, ajunge omul de ]ncredere al boierului =i administrator al uria=ei averi funciare a acestuia. Aduc`ndu-l pe Barbu pe marginea ruinei economice, Iancu Urmatecu se ]nal\[ sistematic pe scara social[, devenind el ]nsu=i mare proprietar. Cu un remarcabil sim\ al adev[rului istoric, st[p`n pe arta de a reflecta realitatea ]n datele ei esen\iale, familiarizat cu tehnica balzacian[, Ion Marin Sadoveanu realizeaz[ un ]nchegat roman de observa\ie social[ =i de tipologii, marc`nd, prin replic[, procesul sensibil ]nregistrat, ]ntre timp, de realismul critic, ]n proza rom`neasc[. }n Sf`r=it de veac ]n Bucure=ti nu ne mai ]nt`mpin[ tendin\ele ostentativ moralizatoare, nici parantezele discursive, nici disocierea eronat[ a boierului de ciocoi, nici amestecul nedisimulat al naratorului ]n caracterizarea =i evolu\ia personajului, prin comentarii polemice sau prin pedepsirea exemplar[ a unor eroi ca P[turic[ sau Scatiu, =i nici inexperien\[ ]n folosirea tehnicii narative realiste. }n r[stimpul scurs de la apari\ia Ciocoilor vechi =i noi romanul rom`nesc beneficiase de contribu\iile str[lucite ale unor me=teri ca Ion Slavici, Ion Ag`rbiceanu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, G. C[linescu =i probase posibilit[\ile infinite oferite de metoda realist[. Dar meritul pionieratului ]i apar\ine lui Filimon. AUREL MARTIN, Prefa\[ la ed. N. Filimon, Ciocoii vechi =i noi, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, p. XXXVIIIXXXIX. Primul nostru roman estetice=te notabil poart[ vizibil semnele lipsei de maturitate a acestui gen ]n literatura rom`n[ la acea dat[. Scriitorii no=tri ]nc[ nu =tiu s[ construiasc[ romane. Ei n-au ]nc[ un poten\ial arhitectonic pentru mari
Ciocoii vechi =i noi
259
dimensiuni =i nu =tiu cum s[ ]mbine diferitele p[r\i ale edificiului ]ntr-un corp armonios. Schel[ria e ]nc[ neconsolidat[: ]i lipsesc unele elemente =i are altele de prisos. E ceea ce se constat[ =i la Ciocoii vechi =i noi. Autorul nu st[p`ne=te ]nc[ tehnica compozi\iei; schematic pe alocuri, romanul e prea ]nc[rcat ]n altele =i cu un sf`r=it ratat. Cu toate acestea, el reprezint[ o cotitur[ ]n literatura noastr[. Filimon trateaz[ materialul la modul monografic =i preocuparea lui de a reda epoca este at`t de concret[, ]nc`t nu se sfie=te s[ introduc[ ]n roman capitole cu caracter oarecum independent, precum Teatrul ]n |ara Rom`neasc[ sau Italiana ]n Algir. Acestea sunt un ecou al activit[\ii lui publicistice, dar documenta\ia este elocvent[ =i ea atest[ ]n plus concep\ia realist[ a scriitorului. Critic al societ[\ii rom`ne=ti ]ntr-o epoc[ de transform[ri structurale, Filimon a ]mbr[\i=at cu privirea lui p[trunz[toare prima jum[tate din veacul ]n care poporul rom`n intr[ ]n perioada modern[ a istoriei sale. }ntre momentul ]n care apar pe scena istoriei Dinu P[turic[ =i, respectiv, Mitic[ R`m[torian e o distan\[ de patru decenii. Dar am`ndoi sunt reprezentan\ii tipici ai noii clase ]n ascensiune. Un asemenea proces de devenire istoric[ a unei clase sociale implic[ o infinitate de aspecte economice, politice, morale. Balzac le-a recreat f[r[ a le fi epuizat, ]n zeci de volume. Filimon, ]n cu totul alte condi\ii culturale, av`nd ]n urma lui doar o firav[ tradi\ie realist[, n-a putut cuprinde ]n nuvela =i ]n romanul lui dec`t c`teva momente =i c`teva tipuri din aceast[ infinitate. Dar ceea ce a prins e tipic (...) Scris ]n perioada ]n care autorul lucra la Arhivele Statului =i beneficia de posibilit[\ile oarecum exhaustive de documentare, Ciocoii vechi =i noi este un muzeu viu al istoriei rom`ne=ti de acum un veac. Ca =i nuvela Nenorocirile unui slujnicar, romanul d[ impresia unei piese ]n care ]ntreaga aparatur[ regizoral[ e pe scen[, sub ochii spectatorului, culisele fiind desfiin\ate. Dar tocmai aceasta ]i spore=te autenticitatea. Prologul are tehnica =i stilul unui rechizitoriu dintr-un mare proces social, ]n care acuzarea urmeaz[ apoi a fi sus\inut[ de martori, cu documente, reconstituiri de fapte. Cercet[torii au subliniat caracterul dramatic, scenic al romanului, capacitatea autorului de a da relief =i mi=care nara\iunii epice. Factura realist[ a compozi\iei echivaleaz[ cu un fascicul de lumin[ lucid[, adic[ modern[, asupra unei lumi apuse, dar nu mai pu\in parte component[ din istoria noastr[ social[. Impulsul de a promova ]n ierarhia social[, setea nem[surat[ de avere, energia, ingeniozitatea =i totala lips[ de scrupule ale noii clase sunt concentrate ]n c`teva personaje de prim-plan: Dinu P[turic[, Chera Duduca =i Costea bogasierul. Cel dint`i poten\eaz[ la maximum specificul ciocoiului. Ambi\ia unit[ cu perseveren\a, slug[rnicia ]mbinat[ cu viclenia, l[comia cu rapacitatea =i ]ndr[zneala
260
Nicolae Filimon
cu cinismul acesta e paralelogramul de for\e al lui P[turic[. Seva celui mai nest[vilit egoism impulsioneaz[ o mecanic[ sufleteasc[ nu prea complex[, dar perfect pus[ la punct. GEORGE IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, 1, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 501 =i urm. ... Ciocoii vechi =i noi este un roman de autentic realism, important totodat[ =i prin aceea c[ reprezint[ primul roman rom`nesc realizat la un nivel de art[ superior, dup[ toate regulile moderne ale speciei. Este de fapt =i opera care-l consacr[ pe Nicolae Filimon ]n istoria literaturii rom`ne. TEODOR V~RGOLICI, Retrospective literare, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1970, p. 201. }n ciuda criticilor severe care se pot aduce mijloacelor =i aptitudinilor artistice ale lui Nicolae Filimon, ar fi o gre=eal[ s[-l socotim doar un scriitor norocos. Deoarece opera sa, a=a cum se prezint[, oric`t de imperfect[, neangaj`ndu-ne estetic direct, oblig`ndu-ne s[-i suplinim lipsurile prin propria noastr[ capacitate de crea\ie sensibil[ ]mbog[\it[ de cultur[ =i de experien\[ artistic[ =i critic[, ]nseamn[ ]n literatura rom`n[ un punct de reper, un model pe c`t de imperfect, de contrazis ]n termeni, pe at`t de pregnant. Un caz ]n care, de=i esteticul se afl[ ]n grea suferin\[, istoria literar[ este ]n m[sur[ s[-l considere ca fenomen in nuce, fiindc[ s`mburele estetic,oric`t de m[runt, are uneori valen\e neprev[zut de numeroase =i solide cu alte valori ce \in deopotriv[ de sfera culturii =i artei; =i ]n acel s`mbure estetic bine protejat ]n ansamblul axiologic ce-l ]nconjoar[ \`=nesc =i se dezvolt[, de-a lungul timpului, progeniturile sale majore. I. NEGOI|ESCU, Analize =i sinteze, Editura Albatros, Bucure=ti, 1976, p. 9091. Secolul trecut a dat c[r\i ce au destinul acelei p[s[ri de care vorbe=te Nicolae Filimon, fenicele de=ertului, care, dup[ ce ]mb[tr`ne=te bate din aripi =i se aprinde, apoi iese din cenu=a ei mai forte dup[ cum era ]nt`i. Dintre acestea este Ciocoii vechi =i noi. ADRIANA ILIESCU, Proza realist[ ]n secolul al XIX-lea, Editura Minerva, 1978, p. 91.