Povestirile
din aceasta carte sunt absolut uimitoare
~i lit'
obi~nuite. Cu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice celt mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de fapl o colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care all produs transformari majore ~i semnificative atat In viata tera
cv
lor. Sunt povestiri despre compasiune
"i::
~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament pe care II presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0 carte carl'
-
peutilor cat ~i a clientilor
~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi ~i eroine din terapeu11 (de~i prezinta in multe dintre paginile ei strategiile creative ~I absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari practicieni con temporani). Mai degraba este 0 carte care omagiaza curajul unol oameni care, confruntandu-se cu probleme majore, cu const' cinte ~evastatoare
asupra conditiei lor fizice ~i emotionale, all
reu~it In cele din urma sa Ie depa~eascar prin eforturi sustinute ~i prin Increderea permanenta aratata terapeutilor
cv
C' I'tJ
L:::J
V)
C "CI
I'tJ
V)
Jeffrey A. Kottler • Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
I'tJ
E I'tJ
cv
Cele mai neobi~nuite 32 de cazuri de psihoterapie
"CI
I'tJ
E :::J
lor.
:E
• c: o V>
'eu
U
c:
o
---,
'Q.)
1
1
«>'Q.)
44-
www.edituratrei.1 ()
Q.)
---,
ISBN 973-8291-9
III
911789738
IIII
291911
A TRer
1
Jeffrey A.Kottler Jon Carlson
MUITlia de la
lllasa din sufragerie Terapeuli renurnili dezvaluie cele mai neobi~nuite cazuripe care Ie-au avut ~i ce ne invala ele despre comportarnentul urnan
Traducere din limb a engleza de Adina Avramescu
A TReI
Editori: MARIUS CHIVU SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Cuprins
Redactor: DANIELA ~TEFANESCU
Introd ucere
Coperta colectiei: DlNU DUMBRAVICIAN
Capitolul unu, Jeffrey A. Kottler Omul care voia sa i se taie nasul
Tehnoredactarea computerizata: CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Capitolul doi, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie Capitolul trei, Frank Pittman Fixatia orala a albinei bazaitoare
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei KOTTLER, JEFFREY A. Mumia de Ia masa din sufragerie : Terapeuti renumiti dezvaluie cele mai neobi~nuite cazuri pecare Ie-au avut ~i ce ne invata ele despre comportamentul uman / Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson; trad.: Adina Avramescu. - Bucure~ti : Editura Trei, 2004
9 17 36 ,
,
.51
Capitolul patru, Arnold Lazarus o dilema oedipiana :.................................................•.69 Capitolul dnd, William Glasser Nevoia de a manca din lada de gunoi 82 Capitolul ~ase, Domeena Renshaw Penisul care avea nevoie de permisiunea bisericii ..........................•96 Capitolul ~apte, Violet Oaklander Terapie eu un ~arpe TOzator ~i eu 0 ~oparHi eu corn 107 Capitolul opt, Harville Hendrix Cum sa scapi de veehituri ..................................•...............................120 Capitolul noua, Scott Miller Terminatorul s-a trezit Intr-o sectie de boli menta Ie 135
p. em.
(Psihologie) ISBN 973-8291-91-7 l. Carlson, Jon II Avrameseu, Adina (trad.) 821.111
Capitolul zece, 1nsoo Kim Bag Ei au Invatat sa traiasea cu fantomele ........•.....................................147
Aceasta carte a fost tradusa dupa THE MUMMY AT THE DINING ROOM TABLE, de Jeffrey A. Kottler ~i Jon Carlson, Jossey-Bass, 2004, San Francisco, SUA
Copyright © 2003 by Jeffrey A. Kottler and Jon Carlson. THE MUMMY AT THE DINING ROOM TABLE Copyright © Editura Trei, 2004 pentru ediria in limba mmana c.P. 27-40, Bucure~ti Tel./Fax: +4021 2245526, +4021 2244771
e-mail:
[email protected] www.edituratrei.ro ISBN 973-8291-91-7
lIiiiiiii
Capitolul unsprezece, Michael Yapko Femeia care ar fi trebuitsa fie deprimata Capitolul doisprezeee, Albert Ellis Femeia care ura pe toata lumea
175
Capitolul treisprezeee, Bradford Keeney Vraciul care nu a avut niciodata 0 viziune
188
Capitolul paisprezece, Susan Johnson Femeia care s-a spanzurat pentru a vedea de cat timp are nevoie sotul ei pentm a reactiona
202
Capitolul dndsprezece, Ernest Rossi Doctorul hip-nas gase;;te biletele pentm concertullui Michael Jackson
215
160
6
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Capitolul ~aisprezece, Arthur Freeman Avocatul de co;;mar
226
Capitolul ~aptesprezece, Robert A. Neimeyer Reconstruind puzzle-ul memoriei unui metrolog
241
Capitolul optsprezece, Pat Love de urgenta pentru a rezolva infractiunea de la Burger Joint
258
Capitolul nouasprezece, Frumoasa ;;i bestia
268
o hipnoza
Samuel Gladding
Capitolul douazeci, Gay Hendricks Minciuna care se ascundea in spatele lui Capitolul douazeci ~i unu, Howard Kirschenbaum Clientul care voia ca terapeutullui sa fie altcineva
:
280 292
Capitolul douazeci ~i doi, Joel Bergman Mireasa purta frac, iar mirele trena
.
;..306
Capitolul douazeci ~i trei, David Scharff Revenindu-~i din amintirile regasite
319
Capitolul douazeci~i patm, Howard Rosenthal Atacuri de panid provocate de gratarele canalelor, parcurile de distractie ~i partidele de sex cu mini~tri
333
Capitolul douazeci ~i cinci, Jay Haley Prostituata de optzeci ~i doi de ani ........•...........................................342 Capitolul douazeci ~i ~ase, Stephen Lankton Salvat de 0 stafie
;
350
Capitolul douazeci ~i ~apte, James F.T. Bugental El va ramane intotdeauna un negru
364
Capitolul douazeci ~i opt, Michael Mahoney "Nu m-a~ supara sa fiu tipul acela din oglinda"
368
Capitolul douazeci ~i noua, Laura S. Brown Alcoolica la trei ani ...............•..; ;
383
Capitolul treizeci, Donald Meichenbaum Cel mai negru co~mar al fiecarui parinte
394
Capitolul treizeci ~i unu, Peggy Papp A treia identitate sexuala Capitolul treizeci ~i doi, Len Sperry Colonelul "pasare" care s-a transformat intr-un elefant Autorii ; , ;
;
402 .416 .428
Copiilor no?tri: Cary, Kirstin, Matt, Karin, Ben ~i Kali, fn speranta ca au asimilat Tectia pe care noi am fncercat sa a traim pe viu, ~i anume, sa-ti recuno?ti gre~elile ~i sa fnvefi din de.
Introducere
d\{u
recunoa~te nici unul dintre personajele dinyeti aceasta carte (s-au facut ef.ortUri foar.te mari pentru a Ie ascunde identitatea), dar cu siguranta ca yeti avea ocazia sa remarcati aspecte ale personalitatii voastre reflectate in povestirile lor incredibile. Oamenii care sunt prezentati in aceste cazuri au fost pu~i in fata unor provocari grele ~ineobi~nuite, dar nu foarte diferite de cele pe care poate ca le-ati intampinat voi in~iva in viata. Diferite sunt doar modul in care ei au incercat sa se lupte cu demonii lor, perseverentade care au dat dovada ~i norocul pe care I-au avut de a ajunge in grija unui terapeut extraordinar. Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~i neobi~nuite. eu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice cele mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de fapt 0 colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care au produs transformari majore ~i semnificative at at in viata terapeutilor dH ~ia clientilor lor. Sunt povestiri despre compasiune ~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament pe care il presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0 carte care ~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi~i eroine din terapeuti (de~i prezinta in muIte dintre paginile ei strategiile creative ~i absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari practicieni contemporani). Mai degraba este 0 carte care omagiaza curajul unor oameni care, confruntandu-se eu probleme
10
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
majore, cu consecinte devastatoare asupra conditiei lor fizice ~i emotionale, au reu~it m cele din urma sa Ie depa~easca, prin eforturi sustinute ~i prin mcrederea permanenta aratata terapeutilor lor.
De ce aceste cazuri? In domeniul comportamen~ului uman, am vazut mult mai multe decat ceea ce oferim m aceasta carte m materie de cazuri deosebit de neobi~nuite~i dificile. 0 buna parte dintre acestea au contribuit la dezvoltarea psihoterapiei ~i au reu~it totodata sa capteze atentia publicului. Cazul Annei 0., allui Sigmund Freud, a stat la baza evolutiei ulterioare a psihanalizei. Era yorba de 0 tanara femeie a carei perceptie vizuala era afectata, care avea dificuHati candmghitea, iar bratul ei drept era paralizat. Toate aceste probleme nu aveau msa cauze fiziceoFreud ~i colegul sau, Josef Breuer, s-au gas it nu numai m situatia de a trata primul caz de isterie, dar s-au ~i indragostit de particularitatile conditiei Annei (Breuer s-a indragostit putjn ~i de Anna, dar asta este aHa poveste). In vremurile mai recente, povestea lui Sybil, primul cazdocumentat de tulburare personalitate multipla, a ajuns un best-seller. $i nu numai profesioni~tii au fost interesati sa citeasca despre aceasta femeie care avea ~aisprezece personalitati distincte ~i despre cum a reY:$itterapeutul ei sa faca fata acestei provocari. La fel se poate spune ~i despre alte cai'ti care au urmat in aceasta traditie menita sa prezinte publituluilarg cazuri ciudate. Bifrbatul care a confundat-o pe sofia lui.cu 0 piflifrie a pus m mi~care 0 intreaga industrie de povestiri despre oamenicu ciudate tulburari neurologice, psihologice sau de comportament. Ne-am intrebat adeseori de ce comportamentul straniu exercita 0 fascinatie atat de puternica nu numai asupra pub licului larg, dar ~i asupra membrilorprofesiei noastre. Din anumite motive, ne reamintim unele cazuri chiar ~i dupa douazeci sau treizeci de ani, iar pe altele Ie uitam pur ~i simplu. De
Mumia de la masa din sufragerie
11
asemenea, este semnificativ faptul ca, din miile decazuri pe care Ie-am avut in viata noastra, ale gem sadiscutam despre unul anume. De ce ajungem oare sa consideram ca un pacient este mai neobi~nuit sau mai special decat toti ceilalti? In anumite cazuri, terapeutii au ales sa discute despre pacientul care a fost "primul" mtr-o anumita serie - primul suc~ ces sau primul e~ec, primul cazalunei entitati de diagnostic (tulburari schizofrenice sau de personalitate, de exemplu). Cel mai adesea, cazurile selectate au fost acelea care se distingeau prin gradullor de "noutate", ceea ce inseamna ca ele erau cu totul~i cutotul diferite de toate cazurile pe care terapeutulle avusese inainte sau dupa ele. De asemenea, fiecare caz pe care barn ales spune tot atat de multe lucruri despre noi ca ~i despre oamenii pe care Ii prezentam.
De ce ace17titerapeuli? Trebuie sa avem m vedere ca terapeutii, ca grup profesional, au 0 capacitate de exprimare ~i de comunicare care ii de~ ta~eaza cu muit fata de celelalte grupuri profesionale. In aceasta meserie noi suntem foarte bine pregatiti ~i avem 0 experienta vasta m toate nuantele comunicarii, m problemele legate de conceptualizare, precum ~i cuprivire la relatiile interpersonaIe. Suntem buni vorbitori ~i experti m a explicaideicomplexe m termeni u~or de mteles. Munca noastra propriu-zisa consta in esenta m a-i convinge pe oameni sa fadi ceea ce ei nu vor sa faca ~i sa renunte la credintele sacre (dar autodistructive) pe care Ie-au avut toata viata. Mai departe trebuie sa ne gandim ca in cadrul acestei populatii de profesioni~ti, care sunt cei mai talentati vorbitori din .tume, exista un subgrup - mai putin de unulla suta ~ care este mca ~i mai fluent decat restul grupului. Ace~tia sunt cei care scriu carti ~i manuale ce stau la baza practicii celorlalti terapeuti. Ei sunt terapeutiipe care ii vedeti la emisiunile de la televizor, des pre care cititi in ziare sau reviste sau pe care ii auziti minterviuri laradio. Ei sunt cei mai buni ~i cei mai stra-
12
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
luciti membri ai unei profesii care s-a remarcat deja de mult timp prin inteligenta, receptivitatea,sensibilitatea ~i comunicativitatea celor care activeazain ca+.lrulei. Ace~tia sunt oamenii ale caror voci Ie veti auzi in aceasta carte. Colectia noastra provine de la treizeci dintre cei mai renumiti ~i mai apreciati terapeuti. Ei traiesdn regiuni diferite ale lumii. Sunt specializati in diferite discipline ale psihologiei, psihiatriei, consilierii, terapiei de familie ~i in asistenta sociala. Ei folosesc metode terapeutiee radical diferite: psihanalitice, cognitiv-behavioriste, constructiviste, feministe, umaniste, sistemice ~i a~a maideparte. Despre multi dintre terapeutii prezenti in aceasta carte s-ar putea spune nu atilt ca urmeaza o orientare teoretiea anume, ci mai degraba ca au in'lJentat una. Ei au scris majoritatea cartilor importante din domeniu, dupa care se ghideaza in practica lor toti ceilalti terapeuti. In aceasta carte veti avea ocazia sa-iauziti pe cei mai mari teoreticieni ~i practicieni contemporanidiscutand despre cele mai ciudate cazuri ale lor. In fiecare povestire, veti avea privilegiul de a observa indeaproape modalitatile uniee in care unii oameni au ales sa se adapteze la dificultatile prezente in viata lor ~icum cele mai luminate minti alegeneratiei noastre au reu~it sa abordeze situatiile complexe ale acestora intrcun mod care sa duca la vindecarea lor. Ca niciodatapana.acum,yeti afla despre £elul in care terapeutii lucreaza cu cei mai dificili clienti ~i veti ajunge lao intelegere mai profunda a suferintei umane.
De la neobisnuit la bizar , Pe masura ce adunam aceste cazuri, ne-am dat seama ca nu exista a metoda universala dupa care sa strucmram interviurile sau capitolele care rezultau din ele. Am inceput cu un chestiona,r pentru interviu - chiar am trimis din timp participantilor 0 lista cu intrebarile posibile. Credeam ca intrebarea principala era destul de clara: povestiti-ne cel mai neobi~nuit caz pe care l-ati avut. Ne a~teptam sa auzim relatari de-
Mumia de la masa din sufragerie
13
spre cele mai bizare variatii ale comportamentului uman ~i, desiguri a~a s-a ~i intamplat. Dar unii dintre terapeutiau interpretat aceasta cerinta intr-un mod diferit: in loc sa se concentreze asupra a ceea ce era cu adevarat ciudat la pacientii lor, ei au ales sa discute despre aceste cazuri ~i din punct de vedere al celor maineobi~nuite aspecte ale lor. In alte cazuri, ei au considerat ca ceea ce era memorabilIa ele nu tinea atat de comportamentul bizar al oamenilor, ci mai degraba de circumstantele neobi~nuitein care se aflau ei ~i care le-a cerut sa actioneze in moduri uimitor de inventive. Fiecare dintre conversatiile noastre a fost uniea, luand nu numai directia pe care 0 stabilisem noi initial, dar ~i pe aceea pe care 0 dorea maestrul terapeut cUcare discutam. Avand in vedere faptul ca lucram cu persoane cu 0 vointa puterniea ~i care stapaneau foarte bine arta conversatiei, nu ne-a fost u~or sa pastram disc uti a pelinia previzibila pe care 0 stabilisem initial. Aceasta inseamna ca fiecare capitol este diferit de celelalte, nu numai in ceea ce prive~te varietatea materialului prezen tat, dar ~i in alte aspecte legate de stilul ~i structura luL Unii terapeutii au dat dovada de multa deschidere ~i flexibilitate fiind gata sa accepte oriee directie ar fi putut sa ia discutia noastra. Altii redactasera din timp cazullor ~i au vrut sa ni-l citeasca inainte sa vorbim despre implicatiile luL Jar altii au insist at sa ramanem la planul pe care ni~l facusem cu mult timp inainte. Am fost de asemenea surprin~i de faptul ca terapeutii pe care i-am abordat au conceptualizat subiectul propus de noi in feluri foarte diferite. Initial Ie-am explicat ca noi colectionam povestiri despre cele mai "neobi~nuite" cazuri pe care ei Ie-au avut. Acest cuvant nu a fost retinut de toti cei cu care am vorbit. Uniiau preferat cuvantul memorabil pentru a descrie cazullor; altora le-a pHkutnatura mult mai descriptiva a cuvantului bizar. In sfar~it, alti terapeuti au evitat ace~titermeni, preferandin schimb expresii precum de neuitat, obsedant, interesant sau ciudat. Inqiferent de cuvantul pe care-l foloseam pentru a descrie ceea ce cautam, era aproape sigur ca terapeutul caruia ne adresam il va inlocui cu un altul.
14
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
Toate cazurile au in comun Japtul ca eleau confruntat te~ rapeutul cu probleme clinicepentru care acesta nu era prega~ tit. Prin urmare, ele trebuie privite .nu numai ca ni~te relatari ale evolutiei unor pacienti aflati in suferinta, ci ~i ca experiente seminale pentru viata terapeutilor lor. Unele cazuri au stat la baza elaborarii unor noi teorii in domeniu.
adevarat ca terapeutii vorbesc despre cele mai neobi~nuite cazuri ale lor exact a~a cum instalatorii, contabilii sau chirurgii discuta despre ale lor; este un mijloc important prin care profesioni~tii din orice domeniu i~i imbunatatescperformantele -- invatam din fiecare varia tie care poate aparea ~i ne adaptam metodele pentru ca pe viitor sa se dovedeasca mult mai flexibile ~i mai potrivite. Toate aceste povestiri sunt in intregime adevarate - oricat deincredibile ar putea sa para. De~i in unele cazuri dialogul a fost refacut pe alocuri, esenta cazurilor ~i invatamintele pe care Ie au de transmis au fost pastrate.
Un~le masuri de precaufie Una dintre preocuparile majore legate de aceasta carte a fost pastrarea confidentialitatii ~i a intimitatii persoanelor descrise in aceasta carte. Unii dintre pacientii prezentati nu mai sunt in viata. In alte situatii, terapeutii au primit din partea pacientilor lor perrnisiunea de a vorbi despre cazurile lor. Dar in toate cazurile, pumele ~i trasaturile care ar putea duce la identificarea pacientilor au fost schimbate,la fel ca ~i unele dintre caracteristicile ~i cadrelemcare au avut loc intalnirile cu ei pentru a Ie deghiza identitatea. Ca ~i in cazul medicilor, prima regula a practicii terapeutilor este sa nu se.actioneze in defavoarea pacientuluL Daca ace~ti pacienti descopera t,otu~i o asemanare intre ei ~i cei descri~i in aceasta carte, speram ca se vor simti mandri sa constCj.tecat de important a fostrolul pe care I-au jucat in viata ~i in muncCl terapeutilor. Speram de asemenea ca aceste povestiri au darul de a dezvalui compasiunea ~ipreocuparea intensa pentru pacienti de care au dat dovadaace~ti terapeuti. Daca inunele cazuri vocile celor care au contribuit la Clceastacarte suna cinicsau critic sau chiar par sa rada pe socotealaaltora, neasumam intreaga responsabilitate in a fi impins lucrurile atat de de parte. De fapt, farmecul ~i profunzimea acestor conversatii sunt asigurate tocmai de spiritulliber ~i informal in care am incercat sa Ie conducem. Dumneavoastra, dragi cititori, 0 sa aveti impresia ca asistati la cele mai intime conversatii private intre colegi de nadejde, dar 0 data cuacest privilegiu yeti avea oportunitatea unei mai bune intelegeri a contextului in care ele au avut loc. Este
15
Multumiri , Ii suntem recunosdHori lui Alan Rinzler, al treilea "partener" la aceasta intreprindere, ale carui pricepere terapeutica ~i talente editoriale ne-au ajutat sa facem din aceste relatari adevarate pove~ti despre puterea de transformare a oamenilor. I se cuvin multumiri lui Jean Naggar, agentul nostru. Ii suntem indatorati lui Laurie Johnson, care a transcris toate interviurile ~i s-a ocupat de corespondenta voluminoasa cu participantii no~tri. Le sun tern deosebit de recunoscatori celor care au contribuit la aceasta carte - unii dintre cei mai buni terapeuti ~i teoreticieni din lume - pentru ca au acceptat sa-~i sacrifice 0 parte din timpullor spre a realiza aceste interviuri ~i a revizui dupa aceea povestirile rezultate. In schimbul eforturilor lor, ei nu au primit nimic in schimb, nici macar drepturile de autor. Singura rasp lata a fost placerea de a discuta cu noi despre cele mai inedite aspecte ale muncii lor. Ei au participat la acest proiect pentru ca au avut convingerea ferma . ca ceilalti terapeuti pot invata foarte multe lucruri din cazurile lor atat de neobi~nuite. In cele din urma, suntem datori sa omagiem curajul incredibil ~i devotamentul de care au dat dovada oamenii prezen-
tati m aceasta carte. Ei au cautat ajutor, au perseverat ?i de cele mai multe ori au reu?it samvinga dificultati enormepentru a-?i reveni de pe urma unor traumepe care Ie-au suferit m trecut. Ei nu au Hicut numai dovada bogatiei ?i diversitatii uimitoare a comportamentului uman, dar ?i a flexibilitatii de care este capabil fiecare dintre noi pentru a depa?i limitele noastre prezente. Jeffrey A. Kottler Huntington
Beach, California
CAPITOLUL UNU
Jeffrey A. Kottler
Omul care voia sa i se taie nasul
Jon Carlson Lake Geneva, Wisconsin
une?i a unui birou. Intr-un colt seafla 0 chiuveta, ves-
eabinetul de consultatii cu exceptia doua sca. tigiu al vremurilor in era caregol, aceasta, parte aa spitalului era destinata mai degraba cazurilor medicale decat unei clinici psihiatrice cu tratament ambulatoriu. Eram un doctorand plin , de avant, pregatindu-se sa-?i mceapa prima zi de practica. A?teptand sa-mi mtampin primul pacient, devenisem destul de agitat. Cativa ani lucrasem m calitate de consultant psihiatric, msa majoritatea clienWor mei proveneau din randuriIe copiilor ?i studentilor. Acum eram pe punetul de a mcepe sa lucrez cu adulti ale caror probleme erau mult mai serioase. L-am auzit pe pacientul meu chiar mainte sa-?i faea aparitia, m timp ce era condus catre eabinetul de consultatii. Mergand, fkea un zgomot zornaitor de parca ar fi fost legat cu lanpri. In curand s-a dovedit ca,presupunerea mea nu era departe deadevar: zeci de ?iruri de margele ?i lanpri aHlrnau la gatul ?ila mcheieturile mainilor lui. Am respirat adanc ?i m-am pregatit saascult povestea intaiului meu pacient. Acesta era debutulnoii mele cariere ?i eram hQtarat sa fac tot eeea ce imi statea m putinta. Speram doar
18
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Halatul de medic
Ii
- Ei bine, am mceput eu pe un ton cat se poate de binevoitor, cu ce pot sa-ti fiu de folos? - Pai, dom'le doctor, ziceam ~i eu ca poate ma scapati de mirosul asta! - De miros? I-am intrebat pe acel individ foarte agitat, ne~tiind despre ce vorbe~te. - PM da. Nu-l samtiti? 0 duoare! -Duoare? Am avut grija sa pronunt cuvantul exact cum 11rostise el. - Duoare. Va zic, duhne~te. - Aha, duhoare. Duhoare vrei sa spui? Vocea lmidevenise mai vioaie deoarece intelesesem in cele din urma ce voia sa spuna omul din fata mea. Nu faceam parte din personalul spitalului ~i nici macar nu imi luasem inca licenta in psihologie. Lucram pur ~i simplu ca intern. Cu toate acestea, administratia spitalului ne recomandase sa purtam aceste halate medicale albe care ne confereau un aer de respectabilitate. Pe buzunarul halatului meu era inscris numele unui doctor plecat de multa vreme, dar care fusese destul de cumsecade ca sa-~i lase halatul aici. Trebuie sa recunosc ca lucrul asta ma facea sa ma simt oarecum mult mai familiar cu locul. Totu~i eram destul de agitat, poate chiar mai mult decat pacientul care statea in fata mea. Omul avea tenulmchis ?i purta mai multe randuri diferite de haine, fiecare m contrast evident cu celelalte. Cama~a cu dungi. Pantaloni cadrilati. 0 vesta. $osete desperecheate. $i peste toate astea, binemteles, lanturile ~i margelele. Arata de parca ?i-ar fi ales dintr-o cutie, la intamplare, piesele tinutei sale zilnice. $i poate chiar a?a ?i facuse. De~i infati~area sa era izbitoare, mtr-un fel chiar grandioasa, ceea ce mi-a atras atentiaerau ~uvitele lui de par impletite. Parea sa fie african sau poate jamaican, de~i dupa accent provenea in mod sigur din zona rurala a Virginiei. Acest lucru nu era deloc surprinzator de vreme ce ne aflam chiar la tara, in Virginia. Gudat era faptul ca adulmeca intruna aerul
Ii
~----~
...
--
Mumia de la masa din sufragerie
19
din jur, strambandu-se, ~i apoi tragandu-lin piept cu mult zgomot. Pentru ca era prima mea zi de munca, ma mtrebam cum sa solicit ajutor in caz ca va le~ina. Mi-am adus aminte din emisiunile de la televizor de ceva m legatura cu solicitarea procedurii de urgenta, dar probabil ca aceasta era valabila doar pentru cazurile de stop cardiac. - Spuneai ceva de 0 duoare, a, adica de 0 duhoare. Invatasem bine lectia ... - cand nu ~tii ce sa spui nu trebuie decal sa repeti ceea ce tocmai ai auzit. Omul din fata mea s-a multumit sa dea din cap, balanganindu-~i ~uvitele de par pline de margele. - Ce fel de miros? am sondat eu terenul. Incepusem deja sa-l imit, adulmecand aerul din jur ~i tragandu-l adanc m piept. Tot ceea ce am putut detecta a fost mirosul de antiseptic din spital ~i pe cel al propriei mele transpiratii, caci ma strad uisem pesemne prea tare sa ma descurc onorabil cu primul meu pacient. - Nu samti mirosul de vacadomle? - Vacadomle? Imi spargeam creierii, incercand sa-mi dau seama ce era aia 0 vacadomle, fara sa-mi treaca prin minte di pe elll obseda de fapt mirosul de vaca ~i in acela~i timp mi se adresa mie cu apelativul "dom'le"; acest miros 11preocupa atat de mult mcat nu se mai putea gandi la nimic altceva. Incercand sa adun cat mai multe informatii, am aflat ca Manny traia impreuna cu familia sa la 0 ferma aflata destul de departe de ora~. Nu parasea prea des ferma, dar m ultimul timp se simtise atat de afectat incat nu prea mai reu~ise sa munceasca. - Prin urmare, I-am mtrerupt eu incercand sa aflu ce voia de la mine,la ferma, simti mirosul de la vaci? - 'inteles ca Ie samt mirosulla ferma. Doar acolo sta ele. - Inteleg, am spus nemtelegand de fapt nimic. La ferma sunt vaci. Bine ca supervizorul meu nu era de fata, pentru ca intreaga afacere devenise de-a dreptul penibila. State am de yorba cu pacientul meu de aproape un sfert de ora ~i tot ceea ce afla-
20
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sem era ca el simtea mirosul de vaci de la ferma la care locuia. Faptul ca familia lui detinea la ferma 0 mica cireada de vaci nu parea 0 descoperire deosebit de utila. - Vacile este peste tot, a tinut sa explice Manny. Mirosul lor este peste tot. - $i tu poti sa simti ~i acum mirosul de vaca? Manny m-a privit dezamagit ca ~i cum ar fi vrut sa-mi arate ca ii in~elasem a~teptarile. Sperase tot timpul ca ~i eu simteam mirosullor. Acum era randul meu sa ma simt dezamagit. EI se plangea de faptul ca percepe un miros imaginar cronic ~i suparator de bovina. Aceasta parea sa fie 0 problema care tinea de competenta unui specialist O.R.L. sau cel putin a unui neurolog. Oar se pare ca, din anumite motive, fusese trimis la clinica no astra, probabil pentru ca nu fusese inca detectata nici 0 cauza fizica a afectiunii sale. Am respirat inca 0 data adanc, atat pentru a ma calma cat ~i pentru a ma asigura ca nu exista nici un miros de vaca in camera in care ne aflam. - $i cum a~ putea sa te ajut? I-am intrebat pe Manny, abordand cel mai afectat ~i mai plin de solicitudine ton cu putinta; cel putin la a~a ceva ma pricepeam destul de bine. Manny s-a uitat la mine ca ~i cum a~ fi fost un idiot, iar apoi a cli'itinat din cap, dezamagit de faptul ca intelegeam atat de greu. _ - Pai, dom'le doctor, a spus el rostind cu grija cuvintele pentru a se asigura ca il pot urmari, vreau ca dumneata sa-mi tai nasul. - Vrei ca eu sa-ti tai nasul? Incepusem sa ma simt de-a dreptul exasperat ~i asta nu din cauza a ceea ce discutam, ci pentru ca pur ~i simplu nu-mi dadeam seama ce a~ fi putut sa mai spun sau sa mai fac spre a-I ajuta pe acest biet om aflat in suferinta. Manny s-a uitat la mine placid, dand din cap. Eram hipnotizat de margelele care se leganau la capatul gaitanelor lui lungi. Un timp nu am facut nimic altceva decat sa ne masuram unul pe celalalt. Nu aveam nici cea mai mica idee
Mumia de la mas a din sufragerie
21
in legatura 'cu ceea ce se petrecea in mintea lui, dar incercam sa ma concentrez asupra posibilitatilor pe care Ie aveam pentru urmi'itoarea mi~care. Sa-l programez la chirurgie ca sa-i taie nasul? Sa cer 0 consultatie neurologica? Sau poate 0 evaluare psihiatrica? Mi-am amintit apoi ca eu eram evaluatorul psihiatric. Eu eram cel care ar fi trebuit sa-i evalueze starea mentala ~i sa stabilesc cumva un tratament care sa-i aline simptomele suparatoare ale afectiunii. Erau atatea lucruri pe care eram gata sa Ie fac pentru a-i ajuta pe oameni ~i in special pe primul meu pacient, insa taiatul nasurilor ma depa~ea. In plus, nu aveam voie sa fac acest lucru chiar daca primisem un halat alb cu titlul de doctor inscris pe el. In mod cert, tulburarea cronica a mirosului de care suferea acest om avea 0 cauza psihologica. Daca nu exista nici 0 explicatie medicala pentru conditia sa, atunci inseamna ca ea se datora unor probleme emotionale sau unei traume suferite candva. Atat am putut sa deslu~esc de unul singur. Cum sa dau insa de capatul acestei probleme in cele doar cateva ~edinte care imi erau alocate pentru a-mi consulta pacientul? De~i aceste evenimente au avut loc acum mai bine de douazeci ~i cinci de ani, inainte sa trecem la 0 "terapie scurtal' administram un fel de "bandaj" psihologic, dupa care urma sa-i trimitem pe oameni inapoi la viata de zi cu zi. Taierea nasului unui pacient nu era tocmai acest tip de tratament, ci mai degraba unul radical ~i direct pentru care era nevoie de aprobarea consiliului de medici al spitalului. Oar oricat de atragatoare mi s-a parut in acel moment optiunea in cauza, imi alesesem meseria pentru ca imi placea sa fac pe detectivul ~i sa merg pana la radacina problemei. Pe cand cei asemenea lui Freud aveau la dispozitie luni daca nu chiar ani pentru a rezolva diferite cazuri, eu trebuia sa 0 fac doar in cateva ~edinte. Cel putin acestea din urma erau prevazute ca ;;edinte dubIe, de nouazeci de minute, ;;i prin urmare aveam timp sa explorez ceva mai adanc situatia.
22
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Secretul - Poti sa-mi spui cate ceva despre felul in care iti petred timpul? Aceasta a fost 0 intrebare foarte buna, deschisa. Pentru ca nu ~tiam cum sa procedez in continuare cu Manny, am hotarat sa ma familiarizez cu - sa-i spunem - lumea lui fenomenologica. Era clar ca aveam nevoie de mai muIte informatii pentru a ajunge la sursa problemelor sale legate de mHOS.
- Is de la 0 ferma, a inceput din nou Mam1Y in stilul sau laconic. In urmatoarea jumatate de ora i-am pus 0 serie de intrebari: uncle anume locuie~te, cu cine locuie~te, ce lucreaza ~i cum i~i petrece timpulliber. Am aflat urmatoarele: de~i avea douazeci ~i ceva de ani (m-am uitat pe fi~a lui pentru ca nu-mi dadeam seama ce varsta avea numai dupa infati~are), Manny tot mai locuia cu familia sa la ferma. I~i produceau ei in~i~i hrana de zi cu zi, iar 0 parte din recoIta 0 vindeau. Aveau gaini. ~i, bineinteles, aveau vaci sau, am banuit eu, vite. Deoa'rece eram baiat de ora~, nascut ~i crescut in Detroit, eram mai muIt decat fascinat de viata de la tara, ne~tiind mai nimic despre aceasta, in afara de ceea ce vazusem la televizor, la emisiunea "Pogoanele verzi". Manny i~i petrecuse toata viata la ferma ~i parea a fi fericit acolo, de~i fusese oarecum izolat (cel mai apropiat vecin era la 0 distanta apn:ciabila). Sarcina lui era sa scoata vacile (vitele?) la pascut ~i sa Ie aduca inapoi dupa ce i~i terminau "cina". Intre timp, avea destula vreme sa hoinareasca ~i sa faca ce voia. Era putin cam evaziv in legatura cu acest din urma lucru, a~a ca a trebuit sa-l indemn sa vorbeasca despre el mai in amanunt. - A~adar, Manny, ce aItceva mai faci ca sa te distrezi? Bineinteles in afara de a-ti petrece timpul cu familia ta. Ai 0 prietena sau ceva in genul asta? Manny a ridicat din umeri ~i a privit in pam ant. Apoi a dat din cap ca nu, ~i pret de un minut ~i-a ridicat privirea in di-
Mumia de la masa din sufragerie
23
rectia mea, dupa care ~i-a coborat-o iar. Era acesta un semnal ca puteam sa continuu discutia pe aceasta tema sau ca trebuia sa 0 abandonez? Nu mi-am putut da seama. Cu toate acestea, simteam in atitudinea lui ceva ce nu puteam deslu~i pe moment. De~i era imbracat excentric, Manny nu era un barbat respingMor. De fapt, era chiar bine facut, cu 0 figura interesanta ~i cum era in floarea varstei mi s-a parut rezonabil sa aflu mai muIte lucruri despre viata lui amoroasa. - Prin urmare, nu ai 0 prietena? A clMinat din nou din cap, de data aceasta mai hotarat. Era atat de fascinant sa prive~ti coditele lui impletite leganandu-se muzical inainte ~i inapoi - ma gandeam eu in timp ce ii puneam intrebarea pentru a treia oara doar pentru a mai urmari speetacolul. - Imi ascunzi ceva, Manny? m-am aventurat eu. Pentru prima data de la inceputul conversatiei noastre parea ca se inchide in sine. Pana in acest punet fusese deschis la orice in.trebare i-a~ fi adresat sau la orice cale pe care ne-am fi aventurat, dar acum dadea inapoi. Simteam acest lucru. In urmatorul moment acesta a devenit evident pentru mine: ~i-a incolacit bratele lui lungi in jurul taliei ~i s-a aplecat inainte sprijinindu-se pe genunchi de parca ar fi vrut sa se faca mic ~i sa se ascunda de privirea mea iscoditoare. - Iti zisei ca nu am pretina. Pentru prima data Manny m-a surprins, ridicand tonul. De~i parea destul de calm, m-am uitat precaut catre ie~irea din cabinet. - Am inteles, Manny, am spus bland. Vreau doar sa ~tii ca putem discuta despre orice dore~ti tu. Relatand acum aceste lucruri, ar putea parea ca ele s-au desfa~urat intr-o maniera logica, ordonata, de parca a~ fi urmat 0 procedura sistematica, menita sa scoata la iveala orice secrete. De fapt, fiind un incepator in aceasta meserie, chiar daca unul entuziast, nu faceam decat sa vorbesc vrute ~i nevrute, punand orice intrebare care imi trecea prin minte. Cu putin no roc sau poate din cauza insistentei ~i a zelului meu,
24
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
am reu~it m final sa aud 0 versiune mai eompleta a eeea ee faeea Manny zilnie. Am aflat de asemenea, ehiar mai mult deeM a~ fi vrut, despre motivele pentru care nu avea propriu-zis o prietena. Dar eeea ee am invatat m final din aceasta ~edinta a fost ca 0 data ce deschizi 0 u~a nu poti face alteeva deeM sa intri. Intrueat insistasem sa mergem pana la surse - pana la radacina, ca sa zic a~a - pentru a-i rezolva problemele - nu ne ramasese altceva deeM sa urmam pana la s£ar~it aeeasta linie a cercetarii. Se parea ca Manny incercase 0 vreme sa se mtah1easca cu fete. Facuse curte m eateva randuri unei vecine ~i ehiar se mtamise cu 0 fata de la ora~ pe care 0 cunoseuse cu ocazia drumurilor sale in aeelloc. Insa el gasise ca aceste intalniri erau frustrante, daca nu cumva chiar nesatisfacatoare. Cand i-am cerut sa-mi explice mai pe larg la ce se referea, Manny mi-a raspuns ca m general fetele trebuie tratate foarte atent. Trebuie sa spui cuvinte frumoase, sa Ie oferi cadouri, sa Ie scoti m ora~ ~i sa cheltuie~ti multi bani cu ele. ;;i m ciuda tuturor investitiilor de timp ~i de bani, nu e~ti niciodata sigur ca 0 sa fii tu "norocosul". Nu cred ca a folosit chiar expresia asta, dar cu siguranta ca a fost yorba de 0 alta bizarerie eufemistica pentru sex. De~i eram casatorit de curand, eu ~i Manny eram cam de aceea~i varsta, a~a ca ii intelegeam nemultumirea. Imi aduceam mca aminte de ritualurile lungi ~iplictisitoare de dinaintea fieearei mtalniri pe care trebuia sa Ie suport pentru a reu~i sa ma "apropii" de 0 femeie care imi placea. M-am gandit sa-i spun ca-i mteleg frustrarea. Apoi i-a~ fi putut oferi un discurs motivational despre necesitatea de a fi rabdator, de a-ti asuma riscurile, de a te aventura m afara zonei de confort. Invatasem deja terapia cognitiva ~i, prin urmare, eram gata sa abordez temerile sale irationale legate de e~ec. Aveam totul trasat m minte ~i eram fericit ca in sfar~it descoperisem ca puteam sa fac ceva pentruel. Cu toate acestea, ?timn ca imi scapa ceva. - Manny, spuneai ca acum nu te mai mtame~ti cu nimeni. - Nu, renuntai la asta. - Inteleg.
Mumia de la masa din sufragerie
25
Am tacut amandoi. De data aceasta, eram hotarat sa nu fiu eu cel care rupe primul tacerea. Oricat de mult a~ fi dorit sa ma concentrez asupra refuzului sau de a se intalni eu fete ~i sa-i atac convingerile sale disfunctionale, am decis sa-l ascult m eontinuare. In ciuda lipsei mele de experienta, imi dadeam seama ea Manny are ceva de spus ~i acum era mult mai important pentru mine sa ascult decat sa vorbese. Chiar ~i dupa ahWa ani, inca pastrez convingerea ca de cele mai multe ori aceasta este cea mai mare gre~eala pe care 0 facem noi, terapeutii: ne preeipitam sa rezolvam problemele din cauza propriului nostru sentiment de neputinta.
Scara Dupa 0 perioada de timp care parea sa fi ajuns la cateva minute, dar care in realitate nu depa~ise mai mult de douazeci sau treizeci de secunde, Manny mi-a spus cum i~i petrecea timpulliber ~i de ce nu fusese prea sincer atunei cand declarase ca nu are 0 prietena. De fapt, Manny chiar avea 0 viata sexuala foarte activa, de~i nu cred ca aceasta avea ceva in comun eu ceea ce numim noi "iubire". Dar poate ca asta era doar parerea mea pentru ca aveam de-a face cu 0 situatie care depa~ea cu mult ceea ce imi imaginasem vreodata. Acum mteleg ca aceste situatii nu sunt atM de neobi~nuite la tara. - Spuneai, Manny, ca nu te vezi cu prea multe femei. - A~a-i, a recunoscut el, dand din cap. Era ceva in neregula la capitolul asta. Expresia fetei lui devenise destul de transparenta; mtr-un fel, imi aducea aminte de un copil care fuseseprins cu minciuna. De fapt, el se uita in jos, m timp ee racaia linoleul cu varful ghetei lui eu ~ireturi dezlegate. - ;;i totu~i nu mi-ai spus tot, m-am aventurat eu cu grija; nu voiam sa-l sperii, insistand prea mult. - Da, dom'le doctor. - ;;i nu ai vrea sa-mi poveste~ti? - Nu. N-a~ prea vrea.
26
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nici 0 problema, am incercat eu iar. Manny, mi-ai spus ca vrei ca eu sa-ti tai nasul, dar inainte de a discuta despre asta trebuie sa aflu mai multe lucruri despre ceea ce se intampla. EI m-a privit suspicios, dupa care a continuat sa-~i frece varful ghetei de podea. I-am lasat suficient timp pentru a se decide daca are destula incredere in mine ca sa-mi spuna ce nu era in regula. - Pai, cum sa va spun? E yorba de aceasta vaca cu care ma vad. 0 cheama Mertle. Se vedea cu vaci la ferma? Ce tot vorbea? Tot ceea ce am putut sa fac a fost sa repet ceea ce-mi spusese el. - Oa, dom'le doctor, ii cea mai buna din lot. Avuram ~i noi 0 aventura .. - Ai fost impreuna cu vaca asta, cu ... Mertle e numele ei, nu-i a~a? - A~a-i! a zambit el incantat ca mi-am adus aminte de numele ei. Eram inca intr-o stare de confuzie, ca urmare a celor relatate de el. Apoi, brusc, mi-am dat seama ce voia el sa spuna: Manny facuse sex cu 0 vaca pe nume Mertle. ~i, mai mult decat atat, fusese dragut cu ea. - A~adar, Manny, vrei sa spui ca tu ... a.., tu ... ai... - A~a e. Eu ~i cu Mertle. 0 facem de cate ori simt nevoia. Vedea cum ma luptam cu aceasta situatie ~i, de~i se simtea incurcat el insu~i, pard ii parea ~i mai rau de mine. Totodata el vazuse cat de mult ma straduisem sa-l ajut ~i parea ca apreciaza foarte mult acest lucru. - Inteleg, am spus, ~i din nefericire acum totul imi aparea foarte claro Oar imi veneau de asemenea in minte 0 multime de intrebari. Ma intrebam cum poate cineva sa fad sex cu 0 vaca? La urma urmei, vacile sunt ni~te animale foarte mari in comparatie cu oamenii. ;>ice I-a determinat pe Manny sa 0 aleaga pe Mertle ca partenera a sa? ;>i,mai mult, cum a ajuns el sa se apuce de asemenea lucruri. In adolescenta, Manny a aflat despre sex privind vacile ~i caii in perioada de imperechere. (Nu ~tiusem pana atunci d
Mumia de la masa din sufragerie
27
ele au 0 asemenea perioada.) Se pare ca el statea ~i se uita cum vreun armasar cu 0 erectie nefireasca se urca pe iapa penetrand-o intr-un abandon salbatic. ;>inu putea sa fad altceva decat sa se gandeasca la ziua in care va avea 0 prietena cu care sa faca sex. Cu to ate aces tea, dupa ce a fost respins de mai multe ori de catre doua fete pe care incercase sa Ie curteze, Manny a renuntat ~i ~i-a indreptat eforturile dtre cele pentru care era nevoie de 0 persuasiune bovina. ;>inumai atitudinea mea calma, profesionalismul ~i sensibilitatea mea superioara m-au impiedicat sa nu cad pe jos doborat de ras sau de ~oc. De~i nu prea credeam cele auzite, am ramas stoic la locul meu, iar privirea standard de psihiatru (obi~nuiam sa exersez in fata oglinzii) mi-a inghetat pe figura. Am dat din cap la fel de firesc de parca el tocmai mi-ar fi spus ca ii plac ouale la micul dejun. - A~adar, i-am raspuns lui Manny cu 0 voce care speram sa para cat mai ferma, spui ca tu ~i aceasta vacL. vreau sa spun, Mertle, va intalneati din cand in cand? Manny s-a uitat direct in ochii mei, cercetandu-mi atent reactiile, apoi a incuviintat din cap. Prin urmare, aceasta era sursa mirosului de vaca care 11insotea pretutindeni. Aveam 0 pregatire temeinid in domeniul teoriei psihodinamice a~a ca nu a fost mare lucru sa leg simptomele lui de vina pe care 0 simtea in subcon~tient fata de comportamentul mai degraba neobi~nuit in ce prive~te intalnirile sentimentale. Am considerat ca probabil nu ar fi cel mai intelept lucru sa explorez sentimentele oedipiene pe care el le-ar fi putut avea fata de mama lui, de vreme ce ar fi putut sa se simta ofens at de implicatia ca mama lui semana cu 0 vaca. In primul rand, aveam nevoie sa aflu mai mult despre ce se petrecea de fapt. Ei bine, venise timpul pentru confesiune. Muream de curiozitate in legatura cu aceasta situatie. Cum poate cineva sa fad sex cu 0 vaca? Adica, vreau sa spun, vacile sunt ni~te animale foarte mari. Eram hotarat sa obtin raspunsuri la unele dintre intrebariIe mele. Oescoperisem ca unul dintre cele mai importante lu-
28
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cruri legate de profesia de terapeut era ca ajungeai sa-i intrebi pe oameni tot felul de lucruri foarte personale fara ca ei sa se enerveze. Daca reu~e~ti mai mult timp sa pari indiferent, ca ~i cfmd ai mai fi auzit aceste lucruri de nenumarate ori inainte, oamenii iti vor spune cele mai profunde secrete. Ma bucuram de aceasta putere ~i am decis sa aflu cat de departe puteam sa merg. Ca sa fiu sincer, nu eram prea sigur daca in acest felimi urmaream propria curiozitate sau imi ajutam pacientul. - A~adar, Manny, am spus eu pe un ton firesc, cum xeu~eai sa ajungi pana la Mertle ca sa 0 fad cu ea? - Pai, foloseam 0 scara. Aduceam 0 scara pe care 0 tineam eu. Uneori 0 foloseam pentru a fixa stiUpii in gard ~i alte chestii de astea. - Bine, am raspuns. Nu aveam nid cea mai mica idee ce sa fac mai departe. A~adar, te urcai pe scara ... - Exact, a raspw1s Manny zambind timid. Parea ca se simtea mai bine povestindu-mi despre acest rendez-vous secret. Inca nu puteam sa-mi dau seama exact cum se petrecea acest lucru. Cum 0 facea el pe nenorodta aia de vaca sa stea nem~~cata? Trebuia oare sa-~i mute tot timpul scara in jurul ei? Vadi ii place a acest lucru? Ma gilndeam chiar daca nu cumva trebuie sa raportez activitatea lui Manny vreunei agentii guvernamentale care activa impotriva cruzimii fata de animale. $tiam ca eram obligat sa rap ortez cazuri suspecte sau confirmate de abuz sexualla adresa copiilor, dar cazul de fata facea parte din cu totul ~i cu totul alta categorie pe care nu 0 intalnisem niciodata in timpul specializarii mele. Mi-am dat seama ca in momentul acela depa~isem punctulin care informatia pe care mi-o furniza Manny era utila pentru cazul sau. Dar mai aveam totu~i inca 0 intrebare pentru el: Cum 0 alesese el pe Mertle drept vaca lui favorita? Ce anume il atragea la ea? Ei bine, poate ca acest lucru este cu mult peste ceea ce doriti sa aflati despre aceasta poveste. Pentru mine, era ca ~i cum a~ fi trecut pe langa un accident de ma~ina sau m-a~ fi uitat la un film de groaza. 0 parte din mine voia pur ~i simplu sa-mi acopar ochii ca sa nu mai vad toata grozavia aceea, ~i cu toa-
Mumia de la masa din sufragerie
29
te aces tea, ceva aproape irezistibil ma impingea sa trag cu ochiul printre degetele care-mi acopereau privirea. De9i voiam foarte mult sa schimb subiectul ~i sa merg mai departe, nu ma puteam abtine sa nu-mi pun in continuare 0 multime de intrebari legate de mecanica imperecherii cu 0 vaca. Nu puteam sa cred ceea ce aflasem. Relatilnd despre comportamentullui sexual, Manny oferise 0 ratiune destul de plauzibila pentru faptul ca optiunile lui in materie de "intalniri amoroase" erau preferabile altora. El a explicat ca in felul acesta nu avea nevoie sa ca~tige afectiunea vacilor sau sa cheltuiasca bani cu ele. Ele nu I-au respins niciodata. Aveam totu~i cateva probleme legate de acest lucru, cad ma intrebam daca ele ii acceptau, ca sa zicem a~a, compania ~i atunci cand nu erau in perioada de imperechere, dar mi-am dat seama CEl deja mersesem mult mai departe cu aceasta chestiune decat intentionasem. De fapt, in acel moment ma intrebam cum naiba 0 sa scriu vreodata despre aceste lucruri in insemnarile mele de cabinet. Ce aveam sa-i spun supervizorului meu? Ei bine, cel putin am gasit 0 explicatie plauzibila pentru lucrurile de care se plangea Manny. Se parea ca in cele din urma nu era nevoie sa-i taiem nasul daca reugeam sa-l ajut sa se impace cu comportamentullui. Intrucat timpul alocat ~edintei expirase, i-am multumit lui Manny pentru ca fusese atftt de deschis in privinta situatiei lui ~i i-am promis ca yom continua in saptamana urmatoare. In acest fel am incheiat prima noastra intalnire. Eu, bineinteles, am ie~it imediat din cabinet pentru a Ie spune colegilor mei interni despre acea stranie prima ~edinta prin care abia trecusem.
Parfumul In urmatoarea saptamana, Manny m-a intihnpinat foarte calduros, cu un zambet largo La ~edinta anterioara nu observasem dH de mult aur avea in gura. Acum puteam sa vad al-
30
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
bul din centrul fied'irui dinte care era imbn'icat in aur. Am observat de asemenea d'i era imbracat ceva mai potrivit decat data trecuta -lucru pe care l-a~ fi considerat in mod optimist drept un semn al progresului daca nu a~ fi simtit mirosul intens de colonie ieftina. Abia puteam sa respir in duhoarea aceea dulceaga ~i bolnavicioasa de English Leather sau de altceva foarte comun. Nu cred ca acest produs a fost creat pentru a fi folosit in asemenea cantitati, iar dupa mirosul insuportabil parea ca Manny i~i turnase toata sticla pe el. Cu toate acestea, parea foarte multumit de el. La inceput, am crezut ca talentele clinice superioare de care dadusem dovada la ~edinta anterioara i-au adus lui Manny ace I nou zfunbet aurit. Trebuia sa fie yorba de ace a legatura empatica pe care reu~isem sa 0 stabilesc cu noul meu pacient. Sau poate ca era yorba de maniera profesionista in care ma infati~asem, imbracat atat de corect in halatul meu de medic. - Vad d te simti mai bine, am inceput eu conversatia. Asta ii permitea sa constate ca eram un observator perspicace al conditiei sale interne. Manny nu a £acut decat sa zambeasca ~i mai incantat. Luminile fluorescente din tavan se reflectau in dintii lui auriti. In acele vremuri, Ientile Ie de contact "permeabile la gaz" pe care Ie purtam faceau ca ochii mei sa fie foarte sensibili la lumina, motiv pentru care clipeam foarte des. Mi-era teama ca dad inchid ochii mai mult timp a~ putea sa pierd ceva foarte important. -- Observ de asemenea ca azi te-ai dat cu foarte mult parfum. - Este colonie. - Exact. Colonie. E ceva destul de tare. Spunand aceasta, am dat din umeri in semn de aparare ~i mi-am mutat scaunul ceva mai departe ca sa pot respira. Ma simteam putin ametit. - La naiba, ai dreptate, a recunoscut Manny. Am folosit-o pe toata pe care 0 aveam.
Mumia de la masa din sufragerie
31
-Uuuh! A~teptam ca Manny sa-mi explice de ce se daduse cu atat de multa colonie, dar el parea ca avea mult mai multa rabdare decM mine. $i apoi, el nu trebuia sa dea socoteala unui supervizor care dorise sa ~tie de ce nu stabilisem un diagnostic pentru acel caz ~i cu atat mai putin un plan pentru tratament. Pledasem pentru faptul ca aveam nevoie de mai mult timp spre a "aduna informatie". $tiam ca daca a~ fi recomandat amputarea nasului, acest lucru nu ar fi fost bine primit de catre psihiatrii ~i psihologii cu barbi a la Van Dyke, imbracati in haine de tweed ~i fumatori de pipa care stateau in jurul mesei la conferintele noastre dedicate discutarii cazurilor pe care Ie aveam. - Spuneai ca ai folosit tot parfumul pe care l-ai avut, I-am indemnat eu din nou. - E colonie. T'am spus asta. Acum zambeam ~i eu, dar proste~te. Aceasta situatie nu ducea nicaieri. Am incercat din nou. - Poate ca ai putea sa-mi explici de ce te-ai dat azi cu atat de multa colonie. - Mirosul ast' de vaca. Acum nu mai e. Manny parea foarte mandru de el. - Vrei sa spui ca acum nu mai miro~i a vaca? incuviintare din cap. - Asta inseamna ca dupa ultima no astra conversatie ai decis sa, uf, sa nu mai continui cu ... cu scara ta? Pur ~i simplu nu puteam sa pomenesc cu voce tare de problema sexului cu vaca. Dar se parea ca primul meu contact terapeutic fusese atat de puternic ca Manny nu mai prezenta simptomele lui suparatoare. Doamne, eram a~a de bun sau ce? Cand Manny s-a uitat la mine cu oarecare disconfort, mi-am dat seama ca presupunerea mea era incorecta. De fapt, Manny continuase sa faca sex cu vaca in saptamana care trecuse de la ultima noastra ~edinta. Nu se schimbase nimic in aceasta privinta. Singurullucru diferit era ca Manny gasise 0 modalitate de a camufla mirosul care 11deranja de atata timp. EI i~i rezolva-
o
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
se singur problema Hira sa aiba nevoie de interventie chirurgicala. Acum el i~i putea continua multumit afacerea lui bovina far a sa mai simta vreo vina suparatoare sau mirosul de vaca.
Acesta era un grup competitiv, a~a ca membrii ei au desfa~urat dezbateri cu privire la cea mai avantajoasa medicatie pentru pacient ca ~i despre cazurile pe care Ie intalnisera in practica 10l~cu mult mai interesante decM cel pe care il analizam. Am incercat sa Ie spun ca Manny nu se va intoarce, ca in loc de Clozaril, Prolixin, Fluanxol sau unul dintre medicamentele lor favorite antihalucinogene, el preferase parfumul, dar ei erau prea cufundati in discutia lor ca sa ma poata auzi. Pareau dezamagiti, daca nu cumva chiar intrigati, de faptul ca nu ma gandisem sa-l invit pe unul dintre ei sa cunoasca acest caz curios pe care il avusesem.
32
- A mai buna parte, doctore, mi-a spus el inainte sa-mi stranga solemn mana ~i sa iasa pe u~a pentru ultima oara, este ca, la urma urmei, nu trebuie ca tu sa-mi mai tai nasul. $i pot sa-ti spun ca de fapt nici nu ai vrut sa faci asta.
InvaH'imintele , De~i au trecut multi ani de cand I-am vazut ultima data pe Manny, inca mai sper ca in cele din urma el a reu~it sa faca tranzitia la 0 relatie cu unul dintre semenii lui. Imi place sa cred cat intr-o masura oarecare, faptul ca a vorbit cu mine ~i ~i-a dezvaluit secretull-a ajutat sa progreseze catre un nivel mai potrivit al interacFunii umane. Cu to ate acestea, pot sa spun ca am fost sigur de un singur lucru, ~i anume ca nu-~i putea permite in nici un caz cantitatea de colonie necesara pentru a se da in fiecare zi acoperind astfel mirosul persistent. Dupa cea de a doua ~edinta, Manny nu s-a mai intors niciodata la clinic a, cel putin in perioada in care am lucrat eu aco10. Aceasta este povara meseriei me Ie de terapeut - foarte adesea nu aflu finalul pove~tii. Clientii pleaca pur ~i simplu. Pleaca ~i nu se mai intorc niciodata. Ei nu raspund la scrisori sau la telefoane. $i in felul acesta suntem lasati sa ne imaginam singuri ce s-a intamplat, uneori cu ajutorul teoriilor inventive ale supervizorilor no~tri. Cand am prezentat cazullui Manny grupului de psihiatri ~i psihologi de la conferintele noastre saptamanale destinate discutarii cazurilor, bineinteles ca au avut 0 zi plina de discutii· Era adunarea distinsa a un or membri proeminenti ai FacuItatii de Medicina, multi dintre ei imbracaF identic, nu in halate medicale ci in costume cu vesta de parca ar fi fost clonele lui Sigmund Freud. Chiar ~i singura psihiatra prezenta purta un costum cu vesta (de~i nu avea ~ibarba necesara).
33
Lenjeria intima Ma intreb azi ce mo~tenire mi-a lasat Manny. In primul rand, a~ vrea sa-mi alung din memorie imaginea prea vie a lui Manny apropiindu-se de 0 vaca aratoasa cu 0 scara sub brat. Cu siguranta ca am invatat ~i chiar ma pricep sa-mi tin judecatile sub control. De fapt, cazul imediat urmator ce mi s-a repartizat a fost acela al unui cadru universitar care avea ~i el un secret de marturisit. Supravietuisem deja primului meu pacient in incercarile mele de a-mi pastra calmul, a~a ca nu mi s-a parut foarte dificil sa raman netulburat in timp ce instructorul marturisea di se imbraca cu lenjeria soFei lui dupa care simte apoi 0 nevoie incontrolabila de a da fuga in strada. In naivitatea mea, ~i pentru ca nu m-am putut gandi la un alt lucru pe care sa i-I spun, i-am raspuns impulsiv. -Inteleg. A~adar, spuneti-mi in ce problema ati dori sa va ajut? - Pardon? a spus el, sincer incurcat. - Ei bine, am raspuns eu atent, dandu-mi seama acum ca ar fi fost foarte bine sa gasesc 0 explicatie buna pentru raspunsul meu neglijent. Spuneati ca aveti ni~te preferinte sexuale bizare. La fel au foarte multi oameni. va place sa va imbracati cu lenjerie de dama. $i ce-i cu asta? Pur ~i simplu ma intrebam ce este in neregula cu acest comportament ~ipe care doriti sa-l modificati?
34
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Nu era yorba, bineinteles, de ce am spus ci de cum am spus care i-a indicat tanarului profesor ea nu eram deloc oripilat de confesiunea lui. Desigur, comportamentul era un pic cam neobi~nuit, in special in ce privea fantasmele lui obsesive legate de fuga prin vecini imbracat cu sutien ~i chiloti, dar, la naiba, auzisem 0 gramada de lucruri mult mai ciudate stand intr-un bar. Profesorul m-a examinat foarte, foarte atent, cautand un semn al dezgustului sau chiar al vreunei judecati critice. Dar deja petrecusem ceva vreme cu Manny. Nu doar pretindeam ca sunt neutru, dar chiar a~a ma simteam in sinea mea. Dobandisem deja unul dintre cele mai importante talente ale terapeutilor: cum sa incetezi sa-i judeci pe ceilalti. Dupa tot ceea ce auzisem pana atunci, oamenii puteau sa-mi spuna orice fara sa obtina vreo reactie puternica din partea mea. Cind I-am intalnit din nou pe acest instructor, in saptamana urmatoare, mi-a spus ca fantasmele lui recurente ll,cetasera. Teoria lui era ca faptul ca eu il acceptasem I-a facut sa se simta atat de minunat incat ru~inea pe care 0 avusese initial s-a diminuat substantial. $i chiar m saptamana care a Ufmat primei noastre ~edinte el a dezvaluit unui prieten secretullui, iar acesta a reaqionat aproape m acela~i fel ca ~i mine. De fapt, individul i-a imparta~it la randullui propriile sale preferinte sexuale ciudate. Cfmd ne-am mUilnit pentru ultima data, doua saptamani mai tarziu, instructorul mi-a spus aproape cu regret ca nu mai simtea nevoia sa se imbrace cu lenjeria sotiei lui. Intr-un fel, acest lucru parea sa fie 0 pierdere pentru el, ca ~i dind ar fi fost nevoit sa lase un anumit lucru m urma, de;:;iprobabil unul nesanatos, pe care 11considera mea placut. El fusese "vindecat" de problema sa in primul rand de catre puterea de acceptare din partea oamenilor. Pentru ca nu-l judecasem la modul critic ~i nu reactionasem negativ fata de dezvaluirile lui, el a mceput sa se accepte pe sine ca un om caruia uneori ii place sa se imbrace cu lenjerie de dama, a;:;acum fac ;:;ialti barbati. In acest caz, "vindecarea" nu a constat atat de mult in stoparea comportamentului - de;:;ifrecventa lui s-a diminuat sub-
Mumia de la mas a din sufragerie
35
stantial - dit in acceptarea faptului ea el nu era 0 persoana rea, dementa, doar pentru ca prefera 0 placere stimulativa care nu dauna nimanui. Nu am uitat niciodata aceasta lectie, cel putin atunci cand e yorba de munca mea. Totu~i ceea ce ma macina m continuare este faptul ciiadeseori m viata mea personala nu practic ceea ce fac cu clientii mei, cel putin m ce prive~te aceasta dimensiune. De indata ce 0 persoana intra m cabinetul meu, pot sa ascult orice imi spune tara sa am aproape nici 0 reactie negativa. La naiba, am intervievat criminali in serie ;:;iam ascultat marturisirile lor criminale fara sa am nici 0 reactie vizibila (~i nid chiar interna) fata de ceea ce auzeam. Dar 0 data ce ies din arena profesionala, pot sa fiu la fel de critic, de rautacios ;:;ide ironic ca ~i cei mai buni dintre ei. Dacii observ ca cineva nu traie~te conform standardelor me Ie neobi~nuit de ridicate, dau din cap dezaprobator. Daca cineva se mi~ea mai mcet dedH cred eu ca trebuie sa se mi~te, atunci devin extrem de nerabdator. Adevarul pe care eu nu vreau sa-l recunosc este cii (mea) nu am invatat sa transfer total a mea aeceptare ~ijudeeata necritiea fata de cei care vin la mine la cabinet asupra celor din viata mea personaM care conteaza eel mai multo Dupa cum sigur v-ati dat seama din aceasta confesiune, sunt la fel de neiertator eu propriile mele slabiciuni ea ;:;ieu scaparile celorlalti - cel putin ale celor care nu sunt clientii mei. Dar unul dintre luerurile minunate legate de munca mea este ca m permanenta reflectez la ceea ee fac, la cum fae ;:;ila felul m care pot sa-mi traiesc viata mult mai functional. Totul a ineeput eu Manny.
Mumia de la masa din sufragerie CAPITOLUL DOl
Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie A
£In
aceasta carte, am incercat sa calculez cate ~edinte de timp ce ma pregiiteam scriu contributia la terapie facusem in viata sa mea. Cred ca suma mea totala se ridica la aproape cincizeci de mii de ore, de-a lungul a peste treizeci de ani, pe care Ie-am petrecut cu familii, cupluri ~i persoane individuale. A fost destul de greu sa aleg doar unul sau doua din toate aceste cazuri, cele mai neobi~nuite sau mai bizare, dar Ul cele din urma a trebuit sa admit ca uneIe dintre ele ie~eau cu adevarat in evidenta. 0 sa incep cu cateva cazuri mai scurte, dupa care am sa trec la evenimentul principal.
Omu! care purta scutece Gandindu-ma la cazurile me Ie cele mai remarcabile, imi vine in minte un individ care era cu adevarat ie~it din comun. Chiar a~a. Li'l Ricky era un barbat la patruzeci ~i unu de ani care, dupa propria sa declaratie, avea 0 dorinta compulsiva de a ie~i in public imbracat in scutece. Nu trebuie sa se illteleaga ca Ie purta pe sub haine. Pur ~i simplu eli~i dadea jos toate haineIe ca sa se plimbe pe strada imbracat doar in scutece. Acest lu-
37
cru nu era prea u~or, avand in vedere di greutatea lui se ridica la mai bine de vreo doua sute de kilograme. Cum era de a~teptat, familia lui era foarte alarmata de aceasta situatie. Parintii erau muncitori intr-o fabrica. Erau ni~te oameni simpli, care nu avusesera niciodata 0 casa a lor. Li'l Ricky era singura lor ruda. Erau foarte ingrijorati in ce prive~te viitorullor ~i se gandeau ca nu aveau cui sa-l lase in grija pe fiullor. Li'l Ricky a venit pe lume cand cei doi soti trecusera de patruzeci de ani ~i se consolasera deja cu ideea ca nu vor avea niciodata un copil. Au fost incantati de aparitia copilului, de~i ar fi preferat sa aiM 0 fetita. Parintii lui Li'l Ricky erau de-a dreptul innebuniti de felul in care ajunsese fiullor ciudat. Ei facusera tot ce Ie statuse in putinta pentru a impiedica ie~irile lui ill scutece, dar se pare ca nimic nu mergea. In final, s-au decis sa-l inchida pur ~isimplu in camera lui pe timpul noptii ca sa nu-i mai faca de ras defiland pe strazi cu burta lui rotunda care se revarsa peste scutece. Pe masura ce discutam cu Li'l Ricky, devenea tot mai evident ca ceea ce i~i dorea cu adevarat era sa fie femeie. El construia in secret 0 mica ghilotina cu care intentiona sa-~i taie penisululdeplinindu-~i astfel visul. 9i cum incepuse sa capete incredere ill mine, mi-a marturisit ca spera sa faca aceasta in biroul meu. Singurullucru care mi-a trecut prin cap pentru a-I face sa renunte la aceasta idee a fost sa-i atrag atentia ca secretara mea va refuza sa curete mizeria care ar rezulta ill urma acestei operatiuni. In cele din urma s-a aratat dispus sa accepte scuza ~i sa-~i amane planul cel putin pana in momentulul care i~i va putea permite 0 operatie propriu-zisa de schimbare a sexului. In s~mn de buna-credinta el mi-a adus ghilotina lui pentru penis care era inca neterminata. Nu sunt specialist ill asemenea probleme, dar mi s-a parut ca aparatul cu pricina ar fi putut fi foarte operativ la astfel de treburi. In mod cert, Li'l Ricky avea nevoie sa fie adus pe calea cea buna. El trebuia sa fie ajutat sa depa~easca acest rol infantil ~i sa-~i asume responsabilitatile unui om matur. Pentru a putea face acest lucru, avea nevoie de ceva illdemanare ~i de 0 sluj-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ba. Intrucat parea sa aiba 0 inclinatie artistic a deosebita, dovedita de mica ghilotina pe care 0 construia, i-am sugerat sa incerce sa caute un loc de munca unde sa-9i val orifice acest talent. El a acceptat sfatul meu 9i in cele din urma a gasit sa lucreze ca grafician. Mai mult dedH atat, a reu9it sa se duca in fiecare zi la lucru fara sa poarte scutece - sau eel putin fara ca acestea sa se vada. C'lnd I-am vazut ultima oara, locuia inca cu parintii. Penisullui ramasese insa intact. Dar nu acesta a fost cel mai ciudat caz pe care I-am avut.
Un non mod de a trimite pe cineva la medic Cu cativa ani in urma am primit un telefon cam ciudat. - Dr Carlson? a intrebat 0 voce impersonala. Pentru un moment am crezut ca persoana respectiva pusese telefonul pe speaker. - Da. Cu ce va pot fi de folos? - Sun de la sediul asociatiei de stat OZN. Era vorba de 0 fraternitate sau de cine 9tie ce organizatie profesionala la care ma asociasem uitand intre timp sa platesc cotizatia? Fac parte din atat de multe asociatii indH imi este greu sa tin evidenta fiecareia. -OZN? - Da, a raspuns'vocea cu 0 aroganta de parca a9 fi fost un idiot care nu era in stare sa-~i dea seama cu cine vorbe9te. $titi, OZN, obiecte zburatoare neidentificate. Noi monitorizam aceste activiHiti in cadrul statului, tinem evidenta aparitiilor 9i oferim sprijin celor care au fost rapiti. - Rapiti? - Da. De fapt, v-am telefonat pentru ca ma intrebam daca nu cumva lucrati cu oameni care au avut asemenea intalniri. - In talniri? - Da, intalniri. Ne intrebam daca ati ajutat vreodata pe oamenii care au vazut extratere9tri sau care au fost rapiti de ei. - Ah, nu, am spus eu. Nu am prea multa experienta in acest domeniu.
Mumia de la masa din sufragerie
39
- E in regula. Presupun ca nu sunt prea multi profesioni9ti care au a9a ceva. Aceasta este 0 specialitate destul de noua. Dar sunt sigur ca, pe masura ce aceste intalniri se vor inmulti, yeti intalni tot mai des asemenea persoane. $i, domnule doctor, credeti-ma, ele se vat inmulti. - Banuiesc ca nu pot decat sa contez pe cuvantul dumneavoastra in aceasta privinta. - A, hm. In fine, ne int~ebam daca nu vreti sa acordati consultatii in acest domeniu. - Bineinteles, am raspuns bucuros. La naiba, voi consulta aproape orice persoana care imi trece pragul - in ce ma prive9te, cu cat este cineva mai ciudat cu atat mai bine. Acesta este unul dintre aspectele care imi place eel mai mult la munca mea. La putin timp dupa aceasta convorbire, 9i-a facut aparitia in biroul meu 0 femeie cu 0 infati~are destul de comlma. Nu 9tiu la ce ma a9teptam din partea cuiva care s-a aflat pentru un timp pe alte planete 9i de asemenea a cruatorit de la una la alta, dar aceasta persoana era pU'lcuta 9i, spre surprinderea mea, foarte inteligenta. Ea i9i petrecuse aproape 9apte ani la colegiu, adunand un credit de peste doua sute de ore, dar fara sa reugeasca sa opteze pentru 0 specialitate principala sau sa absolve. Cred ca problema ei era ca nu putea sa se concentreze. Dar motivul pentru care venise sa ma vada nu era nici pe departe acesta. Femeia avea doi copii, un baiat 9i 0 fata. Fiul spargea u~iIe din casa. Ea 11trimitea in camera lui, iar el se enerva ~i dobora u9ile. Inainte sa aflu mai multe despre acest c'omportament ciudat, femeia m-a mai informat ca fata ei a paras it de curand ora9ul in care tocmai se instalase circui. Se pare ca se indragostise de un baiat care lucra la circ. Acesta i-a spus di era trapezist de9i mai degraba arata ca unul dintre baietii care montau instalatiile 9i aveau grija de ele. E cum nu se poate mai bine, ma gandeam eu, incercand sa dau de cap at tuturor aces tor lucruri. Aceasta femeie se intaJne9te cu extratere9tri. Unul dintre copiii ei tocmai s-a alaturat circului, iar celalalt adora sa puna u~ile la pamant. Dar era mai mult decat atat.
40
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Se pare ca faptul ca locuia cu sotul ei ?i cu un fiu furios nu o impiedicase sa-?i invite iubitul sa se mute cu ei. Astfel, martea, miercurea ?i sambata urma sa-?i petreaca noaptea cu sotul ei, iar in zilele de luni, miercuri ?i vineri, cu prietenul ei. Duminica ei ar fi procedat prin rotatie. - Pare un aranjament echitabil, am observat eu, ne?tiind ce altceva sa zic. - A?a credem ?i noi, a raspuns ea. Dar nu ma aflu aici pentru a discuta despre asta. Am venit pentru ca ei mi-au spus ca trebuie sa discut cu cineva des pre extratere?tri. - Bine. Haide sa vedem despre ce este yorba. $i astfel a inceput relatia noastra terapeutica. La ?edinte am avut intr-adevar parte de descrieri foarte vii ale rapirilor ei. Cu toate aces tea, tratamentul s-a axat pe preocuparile ei mult mai pamante?ti. In cele din urma ea a fost in stare sa puna ordine in familie. In primul rand a pus capat aventurii ei obligandu-l pe prieten sa se mute de la ea. Apoi a hotarat ca fiul ei sa urmeze un tratament medical. Cat despre fiica sa, nu i-a permis sa revina acasa decat cu conditia sa-?i plateasca chiria sau sa se intoarca la Hceu. Eram destul de multumit de progresul ce-l il facusem. Singurullucru pe care se parea ca nu puteam sa-l rezolv erau pretinsele ei contacte cu extratere?trii. Grice a? fi spus, ea insista asupra faptului di nu putea controla aceste relatii extraterestre. In cele din urma mi-am dat seama ca, in comparatie cu celelalte probleme pe care Ie avea, aceasta era de-a dreptul minora. Dar nu acesta este exact cazul despre care doream sa va povestesc. Mai am unul, mult mai bun, care se refera la 0 familie pe care cu siguranta nu 0 veti uita.
Piatra Primullucru pe care I-am remarcat la Trina a fost nervozitatea ei accentuata. Masura camera de la un capat la celalalt, uitandu-se cand in dreapta cand in stanga ca ?i cum ar
Mumia de la masa din sufragerie
41
fi cautat pe cine va care s-ar fi ascuns acolo. In afara de aceasta nelini?te evident a - ?i, de altfel, trebuie sa recunoa?tem ca majoritatea oamenilor care vin la mine sunt un pic tematori - mi-a facut impresia unei persoane bine facute ?i atragatoare, poate putin cam plinuta. Singurullucru in legatura cu ea, care mi s-a parut cam nelalocullui, era tendinta de a-?i legana intruna piciorul atunci cand vorbea. Intr-un fel, era ca ?i cum mi?carile piciorului erau conectate la activitatea creierului, reflecHind ceea ce gandea sau vorbea in acel moment. Se pare ca nervozitatea Trinei se extindea ?i asupra felului in care incerca sa-?i organizeze viata. Era deosebit de atenta in ce prive?te punctualitatea. La ?edinte, venea intotdeauna mai devreme. Indiferent de ora la care erau programate intalnirile noastre, 0 auzeam intrand in camera de a?teptare cu zece, cincisprezece minute, uneori chiar cu 0 jumatate de ora inainte de ora fixata. Astfel, am fost foarte surprins cand, intr-o zi, nu a aparut la ora stabilita. Tocmai incepusem sa ma uit pe 0 lucrare, cand Trina ?i-a facut aparitia, cu aproape 0 jumatate de ora intarziere. - Imi pare foarte rau, s-a scuzat ea. Imi pare foarte, foarte rau. - Ei, nu-i nimic, am spus eu. Despre ce ai vrea sa vorbim astazi? - Pur ?i simplu nu am putut, a continuat sa se scuze in legatura cu intarzierea ei neprevazuta. Am observat ca in timp ce vorbea piciorul ei facea mi?cari circulare foarte largi. - Nu e nici 0 problema, am asigurat-o eu din nou. - Am vazut 0 piatra in mijlocul drumului. Am trecut pe langa ea cu ma?ina. - A! am exclamat eu neavand nici cea mai mica idee despre ce ar putea sa insemne asta. - Pur ?i simplu nu am putut sa-mi scot din minte imaginea acelei pietre a?ezate acolo. Aproape ca ajunsesem aici eram la cativa kilometri - cand mi-am dat seama ca trebuie sa ma intorc ?i sa iau piatra.
42
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ai faeut tot drumul inapoi pana aeasa daar ea sa eulegi o piatra? Speram ea intrigarea mea s~ nu razbata in tonul eu care ii pusesem intrebarea. Nu voiam sa-I ranese sentimentele. A dat din cap trista, dupa care a ineeput sa se eaute in buzunar pentru a-mi arata dovada. Era 0 piatra pur ;>isimplu obi;>nuita, eu diametrul de cativa eentimetri.
Fotografii de familie
o
data ee am reu;>it sa treeem de piatra, pe care am a;>ezat-o eu grija pe biroul meu, a ineeput sa-mi povesteasea despre familia ei. Era u;>or sa te pierzi in toata multimea aeeea de detalii. Trina eredea ca mama ei era lesbiana. Iar tatal ei era un alcoolie agresiv. Mi-a mai spus ea fratele ei era homosexual, iar sora sa loeuia singura la a ferma izolata - eel mai apropiat veein se afla la vreo zeee kilometri. Apoi, in mijlocuI tuturor aeestor relatari despre familia, mi-a marturisit ca daea ar slabi cateva kilograme s-ar putea intelege mai bme eu sotul ei. La ;>edinta urmatoare, Trina a venit impreuna eu sotul ei. Era un individ inalt, matahalos, eu 0 tunsoare dezordonata;>i care parea ;>imai nervos deeat sotia lui. Pe tot pareursul intalnirii ;>i-aframantat ineontinuu palmele, ea ;>icum s-ar fi spalat. La un moment dat am simtit nevoia irezistibila de a-I oferi un sapun. - Ei bine, a ineeput el sa ma informeze, familia sotiei mele este destul de ciudata, poate ehiar mai mult deeat a mea, de;>i trebuie sa reeunose ca avem ;>inoi in;>ineciudateniile noastre. - Nu prea inteleg ee vrei sa spui, I-am ineurajat eu. Dupa mi;>earea mainilor lui la care era aeompaniat de pieiorul saltaret al Trinei, mi.-am dat seama ea avea sa urmeze 0 poveste foarte interesanta. - Vedeti, sora mea ... a ... - Vedeti, ea are fata asta.
-A,
Mumia de la masa din sufragerie
43
- Adica nepoata ta, i-am venit eu in ajutor. - Cored. Nepoata mea. In orice eaz, fata toemai s-a logodit eu baiatul asta. - Spune-i numele ei, Jake, a intervenit Trina. $i apoi, intorcfmdu-se eatre mine: Numele ei este Melba, ea ;>ibiscuitii. A ras nervos seuturandu-;>i piciorul. Cu un nume ea asta, la ee te poti a;>tepta. - Tu vorbe;>ti, s-a rastit Jake la sotia lui, eu familia aia a tal - Spuneai ca ai 0 nepoata care toemai s-a logodit, am spus eu ineereand sa-l fae sa revina la povestea initiala. - Cored, a raspuns Jake, spalandu-;>i mainile eu ;>imai multa ravna. Eram eu totii in easa surorii mele cand ne-a anuntat aeest lueru. Toata lumea a ramas surprinsa ;>i... - Sigur ca da, I-a intrerupt Trina, pentru ca nimeni nu se a;>tepta ea aeeasta fata sa se marite vreodata. - Spuneam ..., a eontinuat Jake, aruncandu-i sotiei 0 privire plina de repro;>. Am fost de acord eu el, trebuia sa-l lase sa vorbeasea. In ee ma prive;>te, voiam sa aflu unde dueeau toate aeeste lueruri. $i de asemenea trebuia sa revin la istoria familiei Trinei. - Unde ramasesem? a intrebat Jake. - Toemai ii spuneai eeva despre biseuitele ala nebun de Melba. - Cored. Prin urmare, eram eu totii aeolo. Sora mea ne-a intrebat daca vrem sa vedem 0 fotografie a prietenului. Bineinteles ea voiam, eu atat mai mult eu cat vedeam cat de ineantata era de faptul ea fiiea ei urma sa se marite. A seos imediat poza din geanta. Se pare ca purta aiureala aia tot timpulla ea, in eaz ea eineva ar fi vrut sa-l vada pe proaspatullogodnic al Melbei. - Spune-i odata, a sarit Trina nerabdatoare. S-a uitat la mine eu un zambet larg pentru a ma asigura ca urma eeva tare. - Bine. BUle.Potole;>te-te. A;>a,deci m-am uitat la fotografie ;>i,trebuie sa reeunose, nu era un tip urat. Nu arata ea un maneehin sau eeva de genul asta, dar avea 0 fata draguta. - Spune-i ;>irestul, a zis Trina lovind eu pieiorul in aer.
44
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei bine, domnule, in fotografia aceea individul era eu pantalonii in vine. ~i avea 0 erectie uria~a. - 0 erectie? am intrebat eu nefiind sigur ca am auzit bine. - Da, avea 0 scula imensa care statea in erectie. ~i nebuna de sora-mea era a~a de mandra ca fata ei se marita eu tipul asta. Ea purta peste tot pe unde se ducea poza asta eu el ~i eu eoco~elullui. Probabil ca 0 seotea din geanta cand se ducea la piata ca sa 0 arate vanzatorului sau oricui era prin preajma. - Ei bine, nimic nu se compara cu 0 soacra mandril, am observat eu ne~tiind ce sa mai spun.
Matu~a de mult pierduta - Jake, a spus sotia lui, de ce nu-i poveste~ti doctorului ~i alte lucruri despre familia ta trasnita? Lui Jake insa nu-i place a sa fie in centrul atentiei ~i ar fi vrut ca eu sa ma intorc la Trina, de vreme ce ea era persoana pe care trebuia sa 0 ajut. Desigur, aproape in toate cazurile, sotia e cea care este considerata drept pacient, ea este eea care aduce euplulla terapie. Oar chiar daca in aceste probleme sunt implicati de regula atM sotul cat ~i sotia, am invatat sa nu pun aceasta chestiune prea repede pe tapet, pentru ca sotul ar fi evitat sa mai vina. - Bine, Trina, am incurajat-o eu, spuneai ca, la randul tau, provii dintr-o familie cu multe probleme. - Nu uita sa-i spui doctorului despre fratele tau, despre matu~a ta ~i despre toti ceilalti, a inghiontit-o Jake. - El se refera la fratele meu care este un fel de homosexual ~i la matu~a mea, 0 persoana timida in felul ei, a spus Trina. - Matu~a ta nu se simte foarte confortabil in prezenta altora? Trina a ras nervos. Piciorul ei a inceput sa se legene atat de tare inainte ~iinapoi incat am crezut ca i~i va pierde pan.toful. - Da, s-ar putea spune ~i a~a. ~i a ras din nou nervos. Ea ~i cei din famila ei traiesc cam izolati. ~i apoi trebuie sa recunosc ca ma vad foarte rar cu familia mea.
Mumia de la masa din sufragerie
45
Marturisirea asta parea sa 0 intristeze. - Vrei sa spui ca ei nu prea ies? am grabit eu lucrurile. Nu eram prea sigur unde vrea sa ajunga dar, daca era sa ma iau dupa barometrul piciorului ei, povestea aceasta avea sa 0 depa~easca cu siguranta pe cea despre nepoata lui Jake ~i logodnicul ei. - Da, ei stau mai mult in casa. A~ putea spune ca toti din familia asta sunt cam excentrici. Spunand aceasta, Trina s-a oprit brusc ca ~i cand nu ar mai fi vrut sa mearga mai departe. L-a privit intrebator pe sotul ei care de data aceasta nu a mai provocat-o in nici un fel. Dupa acest incident, terapia a mers destul de bine. I-am ajutat sa invete sa se asculte ~i sa nu se mai intrerupa unul pe celalalt, astfel incat au ajuns sa aiba 0 comunicare mai buna. Am observat ca ticurile lor nervoase pareau ca se diminueaza in timp. Oar lucrul cel mai suparator pentru Trina era ca nu reu~ea sa slabeasca indeajuns. In plus, am ajuns amandoi la concluzia ca traia cam izolata. Avea doar cativa prieteni, iar cu cei din familia ei se vedea foarte rar. Cu timpul, Trina a ajuns sa inteleaga ca nu va face progrese daca nu va reu~i sa comunice cu rudele ei ~i sa Ie inteleaga mai bine. In primul rand, Trina a incercat sa vorbeasca cu fratele ei homosexual. Acesta nu mai avea nici un fel de relatii cu familia. Nu se simtise niciodata acceptat cu adevarat de membrii acesteia. De~i s-a bucurat sa 0 vada, el nu prea a avut ce sa-i comunice despre restul familiei. Apoi Trina a sunat-o pe sora ei, care i-a dat 0 multime de informatii, dar care nu erau nici recente ~i nici utile la ceva. In cele din urma ea s-a gandit ca ar fi bine sa incerce la singura ruda care mai era in viata in afara lor, matu~a ei, cea despre care imi spusese ca este timida. Trina nu 0 vazuse ~i nici nu auzise nimic despre ea de foarte mult timp. A sunat-o de mai multe ori acasa, dar nu a primit vreun raspuns. In putinele ocazii cand cineva a ridicat receptorul, unul dintre copiii ei probabil, i-a spus ca aceasta este ocupata ~i ca nu poate veni la telefon. Se parea ca matu~a disparuse, nefiind niciodata in preajma sotului sau a eopiilor ei. Era foarte eiudat.
II
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson In final, Trina a decis ci'iar trebui sa-i faci'imatu?ii sale 0 vizita neanuntata. A luat legatura cu fratele ei pentru a 0 ajuta ?i, impreuna, au plecat cu ma?ina acasa la ruda lor pentru a vedea cum stau lucrurile. Ajun?i acolo, au ciocanit la u?a. Intr-un final le-a deschis unchiullor care le-a spus pe un ton ferm ca matu?a nu poate veni la u?a. Ei au continuat sa strige, dar de fiecare data unchiul ii alunga spunandu-Ie ci'imatu?a efectiv nu era disponibila.
Misterul Exasperata ?i ingrijorata, Trina a persistat in eforturile ei de a intra in legatura cu matu?a de mult pierduta pentru ea. - A~a ci'ine-am mai dus de cateva ori acolo, mi-a spus Trina la 0 ~edinta la care eram numai noi doi. De obicei, dlnd Jake nu era prezent, nu mai era atat de nervoasa ~i se arata mult mai cooperanta. De data aceasta insa, observand felul in care i~i agita piciorul, mi-am dat seama ca era cu mult mai nelini~tita decat 0 vazusem pana atunci. - In cele din urma am sunat la politie pentru a verifica cum stau lucrurile. - Asta inseamna ca erati foarte ingrijorati. - Dumneavoastra nu ati fi fost? Vreau sa va spun ca nu 0 mai vazusem de ani de zile. $i pe masura ce ma gandeam la acest lucrul, mi-am dat seama ca nici macar nu vorbisem cu ea la telefon in tot timpul asta. Noi doua fuseseram foarte apropiate candva, dupa care, dintr-o data, ea a lncetat sa mai tina legatura cu mine ~i cu toti ceilalti. - Spuneai ca ati sunat la poliFe. - Da, ?i politi?tii s-au dus acolo ca sa vada ce se intampla. Au batut la u~a, dar unchiul meu nu le-a permis sa intre in casa. Ei I-au avertizat ca vor reveni cu un mandat de perchezitie, dar acesta le-a raspuns ca nu au decat sa faca ce vor. Unchiul meu statea impreuna cu copiii lui la u?a ?i pur ?i simplu nu lasau pe nimeni sa intre in casa. Cand politi~tii au intrebat de matu?a mea, ei Ie-au raspuns ca era in baie, ~i asta a fost
Mumia de la mas a din sufragerie
47
tot. Dupa care au trantit u?a, iar politi?tii au fost nevoiti sa pIece. -- In situatia asta, am spus eu, presupun ci'inu mai aveti ce sa faceti. -- La naiba, sigur ci'i0 sa facem ceva! In casa aia se petrece ceva ciudat ?i eu vreau sa aflu eu orice pret. Astea fiind zise, ?edinta no astra a luat sfar?it.
Mumia La urmatoarea ?edinta, Trina a venit din nou singura. Parea putin mai agitata decat de obicei. Eram intr-o dispozitie buna a~a ca am intrebat-o: - 0 alta piatra pe drum?
-A?
- Se pare ca ceva te-a suparat in mod deosebit azi. Ma intrebam daca nu cumva ai gasit 0 alta piatra pe drum. - Nu, nu e yorba de pietre. Parea foarte trista. - Atunci, ce se intampla? - Ei bine, nu 0 sa-F vina sa crezi, dar au gasit-o pe matu~a mea. - Asta e grozav! - Nu, vreau sa spun ca politia a gasit-o. - Ce vrei sa spui? Matu?a ta se ratacise? - Nu, de fapt este moarta. -Moarta? - Da, politia a obtinut un mandat, a reu~it sa intre in casa ?i in cele din urma a gasit-o. Era moarta. Fata Trinei se umpluse de lacrimi. Era atat de suparata incat pana ?i piciorul ei ineetase sa se mai mi?te. Am taeut 0 vreme, lasand-o sa se lini?teasca, dupa care am intrebat-o ce se intamplase de fapt. - Este moarta de mai multa vreme, a raspuns Trina printre lacrimi. -- Vrei sa spui ca a murit eu cateva zile in urma.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Piciorul ei a inceput din nou sa se legene. - Nu, vreau sa spun demult. - Ce inseamna demult? -. Ei bine, acum ~apte ani. - Stai putin. Da-mi voie sa inteleg. Din cauza aceasta nu te-ai vazut cu matu~a ta in toti ace~ti ani? Pentru ca era moart"a.? Trina s-a multumit sa dea din cap. - Era ingropata in casa sau ceva de genul asta? De fapt, ce s-a intamplat? Un cadavru emana un miros ingrozitor. Vecinii nu au suspectat nimic? Voiam sa-i pun 0 muljime de alte intrebari, dar apoi mi-am dat seama ca eram mult mai interesat sa-mi satisfac curiozitatea decat sa 0 fac sa se simta mai bine. - Ei bine, ce s-a intamplat de fapt a fost ca unchiul meu ~i un stomatolog ciudat au transformat-o intr-o mumie. Nu ~tiam dad sa-i cer explicatii despre mumie sau despre stomatolog. - Continua. - Intr-adevar, era 0 mumie exact cum vezi la televizor, umpluta ~i infa~urata intr-un fel de material. Arata ca in filmele de groaza, cu pielea atarnandu-i, galbena ~i zbarcita. Avea chiar ~i par pe cap. Se pare ca matu~a ei avusese 0 serie de probleme cu sanatatea, care nu raspundeau la tratamentele traditionale, astfel ca in cele din urma ea a apelat la un dentist care pradica medicina alternativa. El a tratat-o cu 0 serie de lojiuni pentru spalaturi intestinale facute din suc de lamaie ~i alte substante care se pare ca deveneau toxice in urma administrarii prelungite. In cele din urma matu~a a murit din cauza acestor tratamente. Devastat de durere, sotul a decis sa-~i imbalsameze consoarta ~i sa 0 transforme intr-o mumie. In felul acesta, el ~icopiii lui i-ar fi simtit prezenta in continuare ~i nu ar mai fi fost atat de indurerati. $i iata cum, in toti ace~ti ani, matu~a a fost tinuta in casa. De multe ori, cand luau masa, ei 0 puneau in capul mesei din sufragerie. In felul acesta ea putea sa vegheze intalnirile de familie, a;;a cum facuse in tot timpul vietii.
Mumia de la masa din sufragerie
49
No,:ptea, sotul i~i ducea sotia mumificata in pat cu el, a;;a ca puteau dormi in continuare impreuna. Dimineata, intreaga familie ajuta la imbracarea ei. Ei ii pieptanau parul - cu mare atentie, pentru ca incepuse sa-i cada in smocuri. Apoi 0 instalau in fotoliul ei favorit din fat a televizorului pentru a se putea uita la telenovele ~i la jocuri in timp ce ei erau plecati la ~coala ~i la munca. - Ce s-a intamplat in cele din urma? am intrebat-o pe Trina. - Ce vreji sa spuneti? - $tii tu, am indemnat-o eu, cu familia matu~ii tale. $tia atat de multe pove;;ti ciudate despre familia ei, incat uneori uita sa Ie spuna pana la capat. - A, da. Ei bine, autoritajile au ingropat-o pe matu~a mea, iar copiii au fost dati in grija serviciilor sociale. Am aflat insa ca dupa cateva zile, ei s-au fitors sa locuiasca cu tatallor ~i cu dentistul. - Vrei sa spui, cu cel care i-a omorat sotia? - Chiar cu el.
Descifrarea cazurilor ciudate Cu toate ciudateniile pe care Ie spunea, client a mea era 0 persoana foarte simpatica. Imi placea foarte mult ~i abia a~teptam sa 0 intalnesc la ~edinte. In ciuda excentricitajilor ei ~i ale familiei, avea destul de mult succes in afaceri: cumpara case impreuna cu sotu1 ei, Ie amenaja, dupa care Ie vindea in profit. Facuse acela~i lucru cu iahturi, apoi cu ma~ini. I~i petrecea mai tot timpul cumparand ~i vanzand lucruri, fapt care afecta intr-o oarecare masura stabilitatea viejii ei de zi cu zi. In perioada in care am lucrat cu ea s-a mutat de vreo zece ori dintr-o casa in alta. Chiar ~i dupa ce Trina ~i sotu1 ei au renuntat la tratament, am continuat sa ma gandesc la ei. Ma intrebam de asemenea ce s-a intamplat cu mumia familiei. Oar, a~a cum a menjionat ~i Jeffrey in povestirea lui, acesta este cel mai frustrant lucru
50
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
care se poate mtampla intr-o terapie - oamenii renunta uneori mainte de a fi pregMiti sa faca acest lucru. De cate ori am de-a face cu cazuri de-a dreptul stranii, cum a fost acesta din urma, ma mtreb care este scopul unui asemenea comportament? Cum functioneaza el pentru persoana m cauza? Cazul mumiei a fost unul foarte dificil de mteles. Aparent, familiei i-a fost foarte greu sa se desparta de mama. Ea era cea care, prin prezenta ei, reu\3ea sa uneasca familia. Un alt lucru straniu legat de acest caz a fost ca atunci cand fiecare membru al familiei a fost supus unor evaluari psihologice, s-a dovedit ca toti erau normali.
CAPITOLUL TREI
Frank Pittman
Fixatia , oraUi a albinei bazaitoare
Ie impunatoare ale autoritafii morale. In articolele sale grank Pittman este,Today fn domeniul sau, una dintre voci~i Psychotherapy Networdin Psychology ker, ca ~i fn carfile sale dedicate problemei devotamentului fn cadrul relafiilor, Pittman f~i exprimii fntr-un mod destul de fndriiznef opiniile cu privire la ceea ce crede el ca este bine pentru oameni (a~a cum se va vedea ?i fn acest capitol). In calitatea sa de psihiatru, Pittman a f11lbrafi~at fnca de la fnceputul carierei sale a abordare bazata pe sistemele familiale. EI a depus de asemenea un efort considerabil pentru a fncerca sa fnfeleaga felul fn care tinerii ?i barbafii adulfi sunt socializafi fn rolurile lor sexuale. De nenumarate ori, fn scrierile ?i discursurile lui despre problemele fidelitafii ~i intimitafii, Pittman subliniaza importanfa asumarii de clitre fiecare individ a responsabilitiifii morale pentru opfiunile ?i comportamentul sau. La prima vedere, cititorul ~i-ar putea imagina ca accentul pus pe asumarea de catre individ a responsabilitiipii pentru comportamentul sau fine fn bunii masura de 0 abordare behaviorista. eu toate acestea, Pittman este mai degrabii un ana list al istoriei precum ?i un admirator al sistemelor familiale mai mari. De fapt, fn recenziile sale cinematografice, el examineaza de obicei filmele contemporane fn contextul originilor lor istorice ~i modul fn care ele reflecta cuUura noastra.
52
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Printre ce/e mai cunoscute carfi ale sale se numara: Turning Points: Treating Families in Transition and Crisis (La rascruce de drumuri: cum sa tratezi familiile care trec prin perioade de criza sau de tranzitie); Private Ries: Infidelity and the Betrayal of Intimacy (Minciuni private: infidelitatea ~i tradarea intimitatii); Man Enough: Fathers, Sons, and the Search for Masculinity (Destul de barbat: tati, fii ~i cautarea masculinitatii) pi Grow Up! How Taking Responsability Can Make You a Happy Adult (Maturizeaza-te! Despre modul in care asumarea responsabilitatii te poate transforma intr-un adult fericit). Pe langa abilitiifile lui de comunicare, spirit glumef pi provocator, motiz) pentru la emisiunile TV, atunci cand este nevoie a unei autoritiifi 'in probleme de siinatate
Pittman dii dovada de un care este invitat adeseori de vocea matura pi lucidii mentalii.
* *
*
Pittman ne-a marturisit ca cel mai memorabil dintre cazurile sale a avut loe eu patruzeei de ani in urma, la inceputul anilor '60, pe cand era psihiatru rezident. A~a cum se obi~nuia in aeea perioada, el urma 0 pregatire intensiva pentru a deveni psihanalist specializat in tratamentele individuale de lunga durata. - Nu pot sa-mi scot Albina Bi'lzaitoare din minte, a ineeput Frank conversatia. - Ce bazaitoare? - Nu ceoCine. Albina Bazaitoare era numele sau. Astfel 11 numea el pe unul dintre pacientii sai pe care, mai mult decat pe oricare altul, nu putea sa-l uite sub nici 0 forma. - Prima data am lucrat cu Bi'lzaitorul timp de doi ani. Apoi am pleeat la Denver, unde am faeut un fel de terapie preventiva de familie. ~ase ani mai tarziu, eand m-am intors in Atlanta, ea director al serviciilor psihiatriee de la spitalul unde I-am inti'llnit pentru prima data pe Bazaitor, aeesta ~i-a faeut din nou aparitia ~i in eele din urma am ajuns sa luerez eu el timp de douazeei de ani.
Mumia de la masa din sufragerie
53
- Asta a fost 0 terapie scurta, a comentat Jeffrey. Unui terapeut obi~nuit i-ar fi luat cel putin patruzeci de ani pentru a-I vindeca pe acest individ. Pittman a ras aprobativ. - Ei bine, a continuat el plin de modestie, nu ~tiu daca el s-a ales sau nu cu ceva din aceasta terapie, dar cu siguranta ca eu am invatat foarte multe. - Pai, poveste~te-ne ceva despre acest caz, am spus noi nerabdatori. Frank Pittman nu este omul pe care sa-l faci sa se grabeasca. Cu accentul sau u~or sudic ~i cu manierele sale alese, este nascut sa fie povestitor. Ne-a cerut sa-llasam sa-~i spuna povestea in ritmul ~i in felul sau propriu. - Sunt de-a dreptul dezamagit atunci cand intalnesc persoane ale carol' probleme imi sunt atat de familiare incat pot sa trec pe pilot automat. Daca nu este yorba de ceva nou pentru mine sau care sa ma provoace, mi-e teama nu numai di 0 sa-mi pierd timpul meu dar ~i pe allor. Pur ~i simplu nu ma stimuleaza astfel de probleme, oricat de inedite li s-ar parea lor la acea data. Inainte sa treaca la povestea lui, Pittman a tinut sa expliee cum comportamentul, in special cel sexual, este modelat de catre experientele noastre cele mai timpurii, legate de ceea ce ne apare atractiv. Chiar daca este un terapeut specializat in sistemele familiale, radacinile sale psihanalitice sunt adanc Infipte in gandirea sa. - Imi aduc aminte de un tip a carui sotie se plangea de faptul ca 0 in~ela tot tirnpul. Era cea de a cincea lui nevasta. El a venit la mine ~i mi-a explicat ca avea relatii sexuale cu foarte multe persoane. Se culcase bineinteles cu toate sotiile lui, dar ~i eu cateva mii de alte femei, vreo doua sute de barbati ~i chiar cu cateva persoane care treceau prin operatii de schimbare de sex. De~i noi am izbuenit in ras, Pittman nu parea deloc amuzat de acest gen de probleme. Devotamentul ~i fidelitatea SW1t teme importante in munea sa cu cuplurile.
54
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Pe Hlnga toti ace~ti parteneri sexuali, tipul mi-a spus ca prima sa experienta sexuala 0 avusese la doisprezece ani, cu magarul vecinului sau. Mi-a marturisit ca, m ciuda faptului ca a avut relatii sexuale cu un numar mare de persoane, mca mai are erectii cand vede un magar dragut. Astfel am descoperit ca primele experiente sexuale ale indivizilor ii marcheaza ?i Ie semnaleaza lucrurile de care vor fi atra?i de acum mcolo. De dUe ori imi aduc aminte de Bazaitor, meditez la acest lucru.
Lucrurile sunt diferite atund cand ai crescut la tara , - Albina Bazaitoare era un analfabet care terminase ~ase clase, venit de undeva de la tara din Alabama, a continuat Pittman. Am crescut ~i eu acolo, intr-o familie diferita de cea a Bazaitorului dar probabilla fel de nebuna. Este un loc ideal pentru a face pe nebunul - nimeni nu te observa. In fine, tatal Bazaitorului plecase cu 0 alta femeie ~ide atunci nu se mai ~tia nimic despre el. Mama sa era retardata ?i trclia din ajutorul social. Ei locuiau intr-o mica coliba cu podeaua plina de murdarie. Mama nu fusese la film niciodata. $i cu siguranta ca nu citise in viata ei 0 carte. Nu aveau televizor sau ceva de genul asta. In schimb aveau un bunic care era un predicator Holy Roller obsedat sexual. Era un batran poruncitor ~i autoritar, capricios ~i imprevizibil ~i care inspira teama familiei sale. Avea obiceiul sa se duca acasa la ei ~isa Ie predice despre orarile sexului dupa care se apuca sa-i batao Culmea ironiei a fost ca toate aceste discursuri despre sex i-au stimulat pe Bazaitor ~i pe sora lui mai mare. Trebuie sa tinem cont ca avem de-a face cu regiunile rurale ale Alabamei, unde kilometri mtregi nu mai intalne~ti alti copii ~i unde nu preet ai parte de prea multe distractii. Astfet cei doi frati au mceput sa aiba contacte sexuale unul cu celalalt. Foarte multe. Dupa ce am discutat despre relatiile sexuale cu magari ~i apoi despre incest, Pittman a facut referiri la 0 carte pe care el o recenza ?i care trata problema sexualitatii.
Mumia de la masa din sufragerie
55
- Tocmai am realizat cat de diferit sunt percepute relatiiIe sexuale de catre cei care vin de la tara, din Sud, a observat Pithnan. Trebuie sa mtelegeti ceva: atunci cand locuie?ti la tara nu sunt prea multi oameni m jurul tau ~i din cauza aceasta lucrurile stau foarte diferit acolo. Am ras din nou ~i de data aceasta Pittman ni s-a alaturat, dar dincolo de comicul celor spuse de el se simtea ~i altceva. - A~adar, Bazaitorul a avut la noua ani 0 relatie incestuoasa cu sora lui mai mare. La zece ani facea sex oral cu colegii lui pentru bani. A fost dat afara din ?coala pentru ca cei de acolo nu au reu~it sa-l faca sa renunte la acest obicei. Se pare ca acesta a fost singurullucru din viata lui pentru care a fost apreciat. Prin urmare, el a parasit ?coala ~i s-a intretinut din practicarea prostitutiei masculine, de la varsta de doisprezece pana la ~aisprezece ani cand a dat serios de necazuri. - Vrei sa spui ca nu daduse mca de necazuri? - Ei bine, trebuie sa avem in vedere ca acesta era un mic ora~el din Alabama unde oamenii nu se plimba pur ?i simplu de colo-colo oferind sex oralIa cerere. Bazaitorul trebuia sa mearga din u?a in u~a ?i sa intrebe daca i~i putea oferi serviciile. Era singurul talent pe care ?i-l cultivase pana la acea data. In cele din urma, Bazaitorul a parasit ora~ul ~i s-a stabilit in Atlanta, unde a intalnit-o pe Sue, care la acea data avea cincisprezece ani. De~i avea ?i el doar ?aisprezece ani, a lasat-o insarcinata, dupa care s-a casatorit cu ea ~i s-a mutat la parintii ci. S-a intamplat ca in ajunul Craciunului Bazaitorul, neavand bani pentru cadouri, sa-i ofere socrului sau 0 partida de sex oral. Astfel, a ajuns sa aiba 0 aventura cu tatal sotiei lui care a durat cativa ani. - Stai putin, Frank. Ia-o mai incet, I-am avertizat noi, incercand sa asimilam toate lucrurile pe care ni Ie spunea. Singurullucru la care se pricepea Bazaitorul era sa faca sex oral cu alti barbati. S-a casatorit, dar in cele din urma a ajuns sa aiba 0 relatie eu socrul sau. Incercam sa facem ordine m toate aceste lucruri, m vreme ce Pittman ne bombarda cu tot mai multe informatii.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson La vremea la care Bazaitorulimplinise optsprezece ani avea deja un al doilea copil, dar ramasese la fel de incapabil sa-~i gaseasca un serviciu pentru ca era analfabet ~inu avea alte talente ill afara de fixatia sa orala. Tot atunci, mama lui Sue a descoperit ca ginerele sau se culca cu sotul ei ~i eu fata ei. Lucrurile nu puteau continua ill felul acesta, a9a ca I-a dat afara din casa pe Bazaitor. Sue nu s-a opus, gandindu-se ca oricum nu avea ce sa mai faca cu acest individ ciudat care nu 9tia sa scrie ?i sa citeasca, nu avea un serviciu 9i, cu siguranta, nu inspira incredere. Parintii lui Sue au divortat. Bazaitorul era acum ~omer ~i in plus nu mai avea locuinta 9i nici nu putea sa-~i vada copilul. Toate acestea i-au provocat un atac de anxietate. Primul simptom a fost 0 insuficienta respiratorie despre care a crezut ca este infarct. In cele din urma a ajuns la spital, unde Pittman I-a vazut pentru prima data.
Pacientul ~i supervizorul Sa ne aducem aminte ca.,in prima faza a terapiei Bazaitorului, Pittman i~i facea rezidentiatulin psihanaliza. Aceasta inseamna ca la acea vreme avea 0 puternica inclinatie sa abordeze cazurile dintr-o perspectiva freudiana ~i care fara indoiala I-a dus la concluzia ca.ill cazul Bazaitorului are de-a face cu 0 fixatie orala severa. - Parea cel mai dulce, eel mai agreabil 9i cel mai tembel copil din cati cunoscusem pana atunci, ne-a descris Pittman prima impresie pe care i-a facut-o Bazaitorul. Dar ill realitate avea optsprezece ani 9i era tatal unui copil de doi ani. Am rnceput sa lucrez cu el ~i i-am prescris pentru inceput Sinequan, un antidepresiv triciclic. L-am sfatuit sa foloseasca mijloace contraceptive. De asemenea, am illcercat sa-l indrum ~i ill ce prive~te perceptia lui cu privire la eeea ce este 9i ceeace nu este social acceptabil. Cu alte cuvinte, el i-a spus Bazaitorului ca nu era 0 idee prea buna sa continue sa ofere sex oral barbatilor. Oamenii ar putea sa-~i faca 0 idee gre9ita des pre el.
Mumia de la mas a din sufragerie
57
- A fost ingrozit sa afle ca. oamenii ar putea sa creada despre el di este homosexual. Doar pentru ca ofere a aces tor oameni sex oral nu insemna ca este homosexual. Era convins de heterosexualitatea sa, lucru pe care il sustinea cu tarie. Pentru el, aceasta era 0 chestiune care tinea de mandrie. - Supervizorul meu nu credea cu adevarat ca acesta era un caz tratabil, dar incerca sa ma invete totu?i tehnica psihanalitici'i. In aceasta situatie, nu aveam decat sa pretind ca aplic tehnica supervizorului meu in vreme ce faceam ceva despre care nu voiam ca el sa ~tie. Ii ofere am Bazaitorului tot felul de teste legate de perceptia asupra a ceea ce este social acceptabil precum ~i de reparentare. Incercam sa ma port cu el ca un tata, sa-i ofer ceea ce i-ar fi dat un tata. La acea data, Pittman nu ~i-a dat seama de acest lucru, dar mai tarziu, reflectand asupra cazului, el a realizat ca de fapt incercase sa elimine influenta acelui bunic neb un, obsedat sexual. - L-am vazut de cateva ori pe Bazaitor impreuna cu sotia lui, lucru la care supervizorul meu s-ar fi opus cu inver~unareoL-am ajutat chiar sa se angajeze ca ~ofer pe un camion cu lapte. In felul acesta a reu~it sa se puna din nou pe picioare. - In momentul in care el ~i Sue s-au impacat au inceput sa apara dificultati serioase. Mama lui Sue era atat de furioasa din cauza ca sotul ei avusese 0 relatie cu ginerele, incat s-a opus violent reeoncilierii dintre Sue ~i Bazaitor. Sue a fost 9antajata de mama ei: trebuia sa puna cap at relatiei ei cu Bazaitorul, altfel aceasta ar fi rupt orice relatie cu ea. Era un serios mijloc de constrangere de vreme ce mama lui Sue se ocupa de cre9terea fetitei ei. - Nu m-a ajutat aproape deloc faptul ca urmaIl;l tehnica supervizorului meu psihanalist, a adaugat Pittman, 0 data ce era clar ca acest caz nu se incadra in parametrii ei. - Incerc sa-mi imaginez care ar putea fi parametrii in care acest eaz s-ar fi incadrat, a spus Jon. - Am incercat sa fac terapie cu cateva cupluri. Dar ill cele din urma mi-a fost teamasa ii chern pe mama lui Sue, pe tatal sau, pe mama retardata din Alabama sau pe psihoticul bu-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson nic Holy Roller. M-am gandit 0 vreme la acesta din urma, dar apoi m-am temut ca-mi va intinde 0 cursa. Pittman se referea la practica de acum acceptata de a invita la 0 ~edinta diti mai multi membri ai sistemului familial. Acest lucru permite producerea unor schimbari care merg de la 0 persoana individuala la intreaga structura de baza a familiei. El ajuta de asemenea la u~urarea situatiei unei persoane, concentrandu-se asupra contribuFei fiecarui membru al sistemului la problemele imparta~ite. Pe langa ~edintele comune cu Bazaitorul ~i Sue, Pittman a petrecut foarte mult timp incercand sa combata vina obsesiva a Bazaitorului legata de posibila lui homosexualitate. Aceste ganduri 11tulburau intr-o asemenea masura, incat au inceput sa-i controleze intreaga existenta. Auzea voci care-l acuzau ca este homosexual. - Este interesant ca acum cand ma gandesc la toate aceste lucruri imi dau seama ca atat pacientul, cat ~i supervizorul meu erau amandoi obsedati de problemele legate de identitatea sexuala ~i de inclinatiile sexuale. Nici unul dintre ei nu parea sa aiba in vedere faptul ca Bazaitorul trebuia sa fie ajutat sa functioneze in mod responsabil ~i matur. Pentru amandoi, marea problema era sa afle daca Bazaitorul era un fel de homosexual innascut. Poate ca el avea un creier diform care 11 predispunea la acest tip de comportament sau poate ca acesta era rezultatul faptului di in copilarie fusese molestat de sora lui mai mare. 0 alta posibilitate era ca el sa aiba un anumit tip de psihopatie. Pittman ne-a atras atentia ca aceasta se intampla acum patruzeci de ani, cand astfel de lucruri erau privite intr-un mod cu totul ~i cu totul diferit. - Inca nu exista propriu-zis conceptia potrivit careia sexul este ceva care se invata. Atractia sexuala - fie ca era vorba de barbati sau femei, de blonde inalte sau de brunete mignone, de magari sau de gaini - era considerata mai degraba ca fiind innascuta decat ca rezultat al experientelor de viata. In final, intreaga noastra mund s-a concentrat asupra acestei probleme. Bazaitorul credea ca Ounmezeu 11va pedepsi pen-
Mumia de la masa din sufragerie
59
tru toate gandurile ~i inc1inatiile pe care Ie avea ~i care erau diferite de cele pe care se presupunea ca trebuie sa Ie aiba. - Era de-a dreptul fascinant cat de mult se asemana supervizorul meu psihanalist cu bunicul Bazaitorului. Amandoi erau obsedati de sentimentele pe care Ie au oamenii, de faptul d sufletul acestora "nu trebuie sa fie dominat de desfrau". Potrivit lor, eforturile trebuiau indreptate in directia corectarii sentimentelor, in timp ce comportamentul ca atare era considerat ca fiind in afara controlului nostru. Lui Pittman i-a placut foarte mult sa lucreze cu Bazaitorul. II atrageau noutatea cazului pre cum ~i provocarile la care il supunea. In munca de supervizare, au loc dezbateri indelungi cu privire la diagnostic, incercand sa se stabileasca dad este yorba de un caz de schizofrenie paranoida, retardare mentala, sociopatie sau de alte asemenea tulburari. - Am invatat foarte multe, a marturisit Pittman, apoi a adaugat sec, la urma urmei acesta a fost rezidentiatul meu. Pittman era destul de multumit de progresele pe care Ie facuse. - II recuperasem pe Bazaitor de pe strada. Acesta a renuntat sa se mai prostitueze ~i s-a apucat sa livreze lapte. Am facut, de asemenea, terapie de cuplu reu~ind sa-i aduc impreuna pe el, sotia ~i copilullor. L-am ajutat sa devina un barbat matur, in stare sa gaseasca ~i altceva valoros la elm afara de sex. 0 data ce a trecut pe medicatie, a incetat sa mai aiba msuficienta respiratorie. In conc1uzie, m-am gandit ca facusem o treaba buna.
Ce treeusem eu vederea L-am felicitat pe Pittman pentru reu~itele pe care le-a avut atat de devreme in cariera lui ~i in legatura cu un caz foarte complicat. Pittman era insa destul de retinut, considerand ca a fost yorba de un succes limitat. - Oa, cred ca a~a au stat lucrurile. Oar am pierdut foarte mult pentru ca I-am facut sa se concentreze asupra ganduri-
60
Ilil
mil;
61
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
lor ~i sentimentelor lui in loc sa-i indrept atentia catre lumea din jur in vederea unei educatii sociale. Pittman a oferit explicatii despre natura acestui domeniu la inceputul anilor '60. Toata atentia era indreptata asupra psihologiei, biologiei ~i comportamentului individual, in. timp ce sociologia precum ~i contextul mai larg in care se desfa~ura comportamentul erau considerate mai putin interesante. In cazul de fata, contextul avea un rol major - atat din cauza 10cului in care crescuse Bazaitorul precum ~i a particularitatilor familiei sale. ~ Mi se pare atat de ciudat, acum cand privesc inapoi, ca am petrecut atatea ore cu el incercand sa-mi dau seama de cine se simte atras ~i de cine nu. Era aHit de ru~inat de ceea ce se petrecea in mintea lui. Toate acestea nu erau decat ni~te tampenii care nu aveau nimic de-a face cu problema reala. Erau la fel de departe de subiect ca ~i povestea cu omul ~'imagarul. Pittman se referea la individul dubios care avusese sute de relatii sexuale, incercand prin aceasta sa se distanteze de mariajul ~i de familia sa. Comportamentul sau nu era manat de dorinta de a avea contacte sexuale, ci mai degraba de aceeade a fugi de intimitate, precum ~i de a evita responsabilitatile ~i procesul de maturizare. - Individul cu magarul nu facea de fapt nimic pentru a-~i ajuta copiii. EI nu s-a considerat niciodata adult ~i prin urmare a ramas tot timpulla stadiul pubertatii. Pur ~i simplu s-a trezit peste noapte ca i-a crescut parul pubian fara sa-~i dea seama in ce directie indica aceasta. Terapia care era practicata indeob~te in anii '60 presupunea ca oamenii au 0 doza solida de sanatate mentala, ca ei au asimilat intregul stoc mondial de intelepciune ~i contact cu realitatea sociala ~i ca ~tiau mult mai mult decat dadeau sa se inteleaga despre cum merg lucrurile in viata. Aparent, totul se afla in noi in~ine ~i era treaba terapeutului sa ne elibereze de orice perversitate, de tot ce ne impiedica sa folosim toata aceasta intelepciune. Pittman a facut 0 mica pauza dupa care a adaugat: Indivizi ca Bazaitorul sau omul cu magarul pot sa aiba cele mai bune intentii,
dar Ie lipse~te un manual bun de indrumare. Ei au creiere, corpuri, organe genitale, dar nici 0 idee despre felul in care trebuie sa Ie utilizeze ca oameni maturi. Omul cu magarul avea nevoie de acela~i lucru ca ~i Bazaitorul ~i ca alti indivizi imaturi - un tata care sa-i invete cum sa se poarte ca barbati adevarati. Gandindu-se la munca sa din trecut, cu Bazaitorul sau Cll multi aW oameni, Pittman regreta ca nu a avut totu~i intelegerea ~i curajul sa Ie spuna pacientilor ce ~tia el ~i sa se bazeze pe intelepciunea lui. In schimb, el a constatat ca abordarea psihanalitica se dove de a tot mai refractara ~i mai enigmatica. - Nici in ziua de azi nu ~tiu daca Bazaitorul era schizofrenic. Tot ce pot sa spun este ca avea 0 personalitate inadecvata. Nu ~tiu daca acest lucru era innascut sau daca suferea de tulburari severe ale atentiei. Cred ca aceasta din urma este cea mai probabila explicatie. Oar lucrul de care avea el nevoie eel mai mult era ca cineva sa-i spuna cum sa se poarte ~i ce sa faca.
Sase , ani mai tarziu Bazaitorul a ie~it in lume, s-a impacat cu sotia lui, ~i-a mentinut slujba bunicica de ?ofer pe ma?ina de lapte ~i s-a abtinut sa dea curs fixatiei sale orale. Pittman a plecat la 0 noua slujba in Colorado ~i vreme de ~ase ani a pierdut contactul cu Bazaitorul, pana in momentul in care s-a intors in Atlanta pentru a-~i lua in primire un post administrativ la spital. - Bazaitorul a reaparut. EI ~i Sue pusesera capat definitiv relatiei lor. De cate ori ii aparea sotia lui in fata, Bazmtorul avea impresia ca 11vede pe tatal ei, astfel ca vechile lui obsesii legate de acea aventura au reaparut. EI ~i-a dat seama ca relatia sexuala cu Sue il fikea sa se simta mai degraba homosexual decat heterosexual, din cauza di ii tot aducea aminte de tatal el.
In perioada cat fusese plecat, Pittman 11recomandase Bazaitor unui alt terapeut.
pe
62
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Acesta a incercat sa vada daca Bazaitorul era cu adevarat homosexual sau nu. El a incercat sa-l impinga inapoi, eatre 0 identitate homosexuala, lucru care I-a speriat de moarte pe Bazaitor. Din cauza aceasta el a intrerupt terapia 9i a ramas de capul sau. Pittman crede ea fiintele umane nu sunt numai bisexuale ci ~i ornnisexuale. - Putem foarte bine sa facem sex cu barbati, femei, copii, ma9ini, animale 9i cu anumite tipuri de plante. Chiar 9i cu magari. Nu prea conteaza de ce suntem atra9i. Sfar~im prin a fi atra~i de oricine sau de orice ne-a oferit cel mai recent placere sexuala. Cred ea incercarea de a gasi acestei probleme un inteles mai adanc nu duce in cele din urma decat la accentuarea confuziei. Ea ii lasa pe oameni mai degraba prada impulsurilor lor decat sa-i faca apti sa aleaga singuri. Acest punct de vedere este foarte important pentru a putea intelege urmatoarea afirmatie a lui Pittman. Bazaitorul a renuntat la tratamentul oferit de noul sau terapeut pentru di ~i-a dat seama incotro se indreptau lucrurile. In mod inevitabil, avea sa fie etichetat intr-un fel de care se temea cel mai multo La randullui, Pittman regreta ca a eazut in capcana acestei dihotomii in loc sa-9i dea seama ca aceste categorii, homosexual-heterosexual, erau irelevante. Pentru a-~i afirma masculinitatea ~iheterosexualitatea, Bazaitorul a inceput 0 relatie cu 0 alta femeie (maritata). Aceasta relatie s-a dovedit mult mai U90r de intretinut intrucat, de data aceasta, el nu a mai avut raporturi sexuale cu tatal femeii. La acea data inea mai locuia cu Sue 9i conducea 0 ma~ina de lapte. Intr-o zi, in timp ce descarca laptele, Bazaitorul a fost ealcat de un alt camion. Lovitura a fost atat de putemiea, incat acesta nu a mai fost de atunci in stare sa ridice lucruri grele. Era intemat in spital cu pelvisul 9i umarul fracturate, cand I-a contactat din nou pe Pittman pentru a-i cere ajutorul. - Dorcas, ultima sa partenera sexuala, era pe cale sa nasea un copil. SoFa lui, Sue, nu 9tia nimic despre asta, a9a ea el se aHa intr-o situaFe destul de delicata.
Mumia de la mas a din sufragerie - Am scos la iveala toata aceasta poveste. Am ajutat-o pe Sue sa faea fata acestei situaFi. M-am intalnit cu Bazaitorul 9i cu sora lui pentru a rezolva vechea problema a relatiei lor incestuoase. L-am dus la un centru de reabilitare prin munca, iar cei de acolo I-au trimis la 0 9coala de barbieri. Cativa ani am lucrat cu el 9i cu Sue, astfel incat aceasta a ajuns sa accepte copilullui cu Dorcas ~i chiar I-a ajutat sa aiba grija de el. Pe atunci era inca la ~coala de barbieri a~a ea nu prea avea bani. Lucrurile au inceput sa mearga aiurea pentru ca el era inca prada emotiilor sale, iar din cand in cand pendula intre Sue 9i Dorcas. Draga de Sue, intotdeauna fidela 9i toleranta, plina de intelepciune ~i de spirit de sacrificiu, i-a supravietuit lui Dorcas, care s-a intors la sotul ei acceptand totu9i ca Bazaitorul sa o ajute la cre9terea fetitei lor. Nici Bazaitorul ~i nici eu nu am putut sa 0 facem pe Sue sa renunte la el.
De la barbier la hair stylist Bazaitorul a absolvit 9coala de barbieri. A inceput sa faea terapie de grup pentru a se putea restabili. A inceput de asemenea sa practice noua sa meserie, iar lucrurile au mers destul de bine in urmatorii cativa ani. Fiica sa a absolvit liceul, prima persoana din familie care a reu~it sa faea lucrul acesta, ceea ce a fost 0 sursa de nesfar~ita mandrie pentru el. Lui Pittman i s-a parut incredibil 9i foarte imbucurator faptul ca Bazaitorul a fost in stare sa ajute la cre9terea copiilor, avand in vedere ca el insu9i era un copil ~i continua sa se comporteca atare. Dupa ce relatia lui cu Dorcas a luat sfar~it, a inceput sa iasa cu Penny, 0 coafeza cu care lucra. Bazaitorul i9i pusese mari sperante in aceasta prietena despre care credea di va reu~i sa-l tinape calea cea dreapta. - Bazaitorul a renuntat complet ~i definitiv la inclinatia sa homosexuala, dar cu toate acestea nu reu~ea sa se inteleaga cu Sue. Atunci cand nu se simtea destul de barbat cu Sue, incepea sa se incurce cu tot felul de femei pentru a-9i reafirma masculinitatea. In acest timp, am incercat sa-l fac
If 'I'
!
65
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
sa inteleaga d dad voia sa fie barbat trebuia sa-?i afirme masculinitatea actionfmd responsabil ?i nu prin intermediul sexului. A fi tata ?i sot inseamna a-ti asuma responsabilitatile pe care Ie presupun aceste calitati. Am incercat sa-l fac sa gandeasca in acest fel, dar s-a dovedit foarte dificil avand in vedere ca el insu~i fusese lipsit de un taU'!.Oamenii care nu sunt prea inteligenti tind sa-~i aduca aminte de primul lucru pe care I-au invatat despre orice domeniu ?i uita ce urmeaza. Lucrurile au mers destul de bine cu Penny. Aceasta nu numai ca I-a invatat cat de cat sa scrie ~i sa citeasca, dar I-a ajutat ?i cu alte probleme. Bazaitorul se descurca destul de bine in meseria lui, dar in cele din urma afacerea nu a mai mers. Acest lucru se intampla in anii '70, cand barbierii au inceput sa nu mai fie la moda ~i lumea prefera in schimb hair styli~tii. - Dar Bazaitorul, a spus Pittman chicotind, nu voia sa devina hair stylist pentru simplul motiv ca acest lucru i se parea ca ar avea ceva in comun cu homosexualitatea. Era hotarat sa ramana barbier pentru ca aceasta era 0 ocupatie barbateasca. $i-a biHut capul destul de mult timp cu aceasta problema, dar, in ciuda tuturor eforturilor noastre - care au durat ani buni -, nu a reu?it sa-?i dezvolte a perceptie de sine. A parasit grupul de terapie ?i nu s-a mai intors pentru un timp. Nu a mai fast in stare sa-?i achite notele de plata. Afacerea cu barbieritul a inceput sa mearga ~i mai prost. Ii era ru~ine ca nu reu?ea sa ca?tige destui bani ?i in cele din urma a fugit ?i de Penny. In urmatorii zece ani, Bazaitorul a aparut doar ocazional, atunci cand se aHa in mijlocul unei crize de vreun fel sau altul. Rareori reu~ea sa-?i plateasca ?edintele de terapie, insa Pittman nu i-a repro~at acest lucru. - Nu I-am putut convinge sa ramana cu grupul pentru ca se simtea foarte vinovat di nu era in stare sa-?i plilteasca terapia. In fiecare dimineata cand veneam la birou gaseam a cutie cu discuri cu muzica clasica veche pe care elle cumpara de la targul de vechituri ?i mi Ie ofere a drept plata pentru ~edin-
te. Aproape in fiecare an ma a?tepta ceva de genul acesta. Uneori ma suna ca sa-mi dea ve~ti despre fetele lui ~i sa ma asigure ca se comporta ca un tata bun. Alteori ma suna in momente de criza, iar eu 11invitam la cabinet. - Sue nu s-a mai casatorit niciodata, dar a avut succes ca tehnician radiolog (ea putea sa vada prin oricine). Trecea cu u?urinta peste aventurile sexuale ale Bazaitorului ~i nici un terapeut nu a putut sa a convinga sa renunte la el. De cate ori ajungea in incurcaturi'i acesta fugea inapoi la ea. Ea 11primea ~i 11ajuta de fiecare data. Uneori ea ma suna ca sa-mi spun a di Bazaitorul se muta din frizerie in frizerie ?i trecea de la a femeie la alta. Apoi, in ultimul an - avea atunci aproape ?aizeci de ani - am primit un telefon de la Sue, care mi-a spus ca Bazaitorul a murit in urma unui infarct. Fiind pe moarte, el a rug at-o sa ma sune ?i sa-mi spuna ca nu m-a uitat niciodata ~i ca nu s-a mai intors niciodata la vechile obiceiuri, ca a fost un tata bun pentru cele doua fete ale sale. Voia doar ca eu sa ?tiu aceste lucruri.
Privind in urma Pittman a petrecut peste patruzeci de ani eu Albina Bazaitoare, aproape toata viata lor de adulti. Frank inca mai are regrete legate de ceea ce nu ~tia sau nu putea intelege la vremea aceea. Se gande?te la modalitatile in care ar putea sa abordeze intr-un alt mod un asemenea caz astazi. - Ar fi trebuit sa fiu mai ferm in convingerea mea ca orientarea lui sexuala nu conta in nici un fel ?i nu insemna mmic. Sexul are loc in testicule, iar acest lucru lasa urme in creier. Nu invers. Era remarcabil, am observat noi, ca 0 persoana atat de simpIa ca Bazaitorul a prezentat un caz in mod cert atat de complex. El nu ~tia cum sa se comporte ca un adevarat schizofrenic. - El nu ?tia cum sa se comporte ca un neschizofrenic, a spus Pittman, intorcandu-se la tema pe care a abordase mai
66
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
devreme, legata de rolul pe care il au terapeutii in a-i invata pe oameni cum sa se comporte. El auzea voci ~i avea ideea asta paranoida ca oamenii 11de clara homosexual numai dupa 0 simpla privire. Gind I-am inti'Unit prima data era un copil frumos, dar care se temea ca pe masura ce va cre~te i~i va pierde aceasta infati~are. Era terorizat de idee a ca oamenii cred despre el ca arata ca un homosexual. $i-a lasat barba ca sa-~i scoata in evidenta masculinitatea. Obsesia asta I-a insotit toata viata. La fel ca ~i cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut, ~i care sufereau de schizofrenie, cu cat ajungi sa-i cuno~ti mai bine, cu atat bariera dintre normal ~i anormal incepe sa fie mai putin vizibila. Daca nu te invata nimeni cum sa te porti ca un barbat adevarat, daca nu ai nici un modet ajungi sa improvizezi tot timpul. Te afli in permanenta intr-un fel de stare paranoida in care poti fi luat foarte u~or drept nebun. In dezvoltarea profesionala a lui Frank Pittman, cazul acesta a fost pe buna dreptate deschizator de drumuri. Bazaitorul a fost cu siguranta cel mai memorabil dintre pacientii pe care i-a avut, nu numai din cauza comportamentului lui ciudat, a obsesiilor sale sau a perioadei considerabile de timp pe care I-au petrecut impreuna, ci mai degraba a tot ceea ce Pittman a invatat despre conduce rea unei terapii. - In momentul de fat a ma apropii mult mai u~or de pacienF. Nu-mi mai este at at de teama sa-i adopt. Consider ca oamenii fac lucrurile pe care Ie fac pentru ca ei nu cunosc diferenta - ei au cele mai bune intentii dar dispun de o carte de instructiuni plina de gre~eli. Sunt total dezinformati in ce prive~te modul in care trebuie sa se comporte in viata. Meseria mea este sa invat de la toti ceilalti pacienti ai mei cum poti sa ratezi in viata ~i cum poti sa te reabilitezi, iar apoi sa fac pe oricine vine la mine sa devina mult mai con~tient de posibilitatile existente. Oricare dintre pacientii mei care au avut probleme legate de identitatea sexuala a auzit de Bazaitor, a auzit de individul cu magarul ~i, intre cei doi, acele doua povestiri aduna totulla un loc.
Nu intreba In momentul in care Pittman a ajuns cu povestea la final s-a lasat 0 tacere deplina. Experimentam cu totii un soi de reverenta in fata acestui caz. Cople~iti de complexitatea incredibila, intorsaturile ~i rasturnarile de situatie ale acestui caz, nu mai ~tiam ce sa spunem. Frank a fost cel care a rupt primul tacerea. - Daca ai facut vreodata sex cu un barbat sau cu 0 femeie, cu un copil sau cu un magar, cu siguranta ca nu vei uita niciodata acest lucru; el i~i va pune amprenta asupra comportamentului tau sexual ulterior. Am intalnit candva un individ care nu putea sa faca sex dedH cu femei care aveau un singur picior. El spunea ca daca ai facut vreodata sex cu 0 femeie cu un singur picior nu vei putea fi niciodata satisfacut de una cu doua picioare. - Din ce cauza? Pittman a ras. - Nu intreba. Intorcandu-ne la subiectul anterior, Frank a remarcat ce tip minunat era Bazaitorut in ciuda excentricitatilor sale. Oamenii 11iubeau pe acest individ. Era intotdeauna gata sa ofere tot ce avea celor care erau draguti cu el. Sue mi-a spus ca Dorcas, Penny, sora Bazaitorului ~i cele doua fete ale sale au fost la inmormantarea luL Toate aceste persoane i-au acordat 0 mare libertate de mi~care. Ele nu se a~teptau ca el sa se comporte ca un om normal. Nu te poti a~tep.ta de la oameni sa fie normali daca, in copilaria lor, nu au cunoscut pe nimeni care sa fie ca atare. - Am cunoscut un individ la care ma gandesc de asemenea adesea, ca ~i la Bazaitor ~i la omul cu magarul, ~i care la fel ca ~i ace~tia a crescut intr-o familie ciudata. Tatal sau se culca cu fiica. Mama lui organiza pentru acest individ ~i pentru fratii sai spectacole de striptease in vreme ce ace~tia trei stateau pe podea ~i se masturbau. Se pare ca in cele din urma persoana in cauza ajunsese sa fadi sex cu toti membrii fami-
68
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
liei, cu exceptia surorii sale, a~a ca In noaptea de dinaintea disatoriei acesteia s-a culcat ~i cu ea. Tatallui era de asemenea un predicator Holy Roller obsedat sexual, dar care, spre deosebire de bunicul Bazaitorului, credea ca cea mai buna cale de a controla asemenea impulsuri este sa te la~i in voia lor. $i chiar era convins ca aceasta este cea mai buna cale spre a scapa de asemenea tentatii. Pittman nu ar fi fost deloc surprins daca, odata ajuns doctor, acest individ s-ar fi apucat sa Ie ceara pacientilor, asistentelor ~i studentilor de la medicina, de ambele sexe, sa faca sex cu el. - Asta 0 supara foarte mult pe sotia lui, a~a ca am lucrat un timp cu acest tip pana cand a Incetat sa mai faca astfel de lucruri. In loc sa cercetez cauza comportamentului sau ori ce fel de sentimente il impingeau catre acesta, m-am multumit sa-i explic ca a fost informat gre~it. Oamenii nu traiesc in felul acesta. Acest comportament nu este social acceptabil ~i,mai mult decat atat, In curand ii va aduce numai necazuri. Se pare ca el a fost mult mai receptiv la modul acesta de a pune lucrurile decM la toate terapiile anterioare care se concentrau asupra sentimentelor sale ~i a traumelor care ar fi putut conduce la acest tip de sentimente. Nimeni nu i-a dat peste mana spunandu-i sa se opreasca. Jar acesta este unul dintre lucrurile care trebuie facute In asemenea cazuri.
--------
CAPITOLUL
PATRU
Arnold Lazarus
o dilema
oedipiana
menul de terapie behaviorista, 9i-a dedicat 0 buna
parte aLazarus, distinsei primul sale cariere largiriicare sistemului sau dfrnold teoretician a lansat ter-
de gandire in scopul de a incorpora ~ialte abordari ale modijicarilor comportamentului uman. Terapia sa Multil1lodala a fost unul dintre primele sisteme terapeutice integrative. 1n cadrul procesului de evaluare, Terapia Multimodala se concentreaza asupra cOl1lportamentului urmarind totodata trasaturile cognitive, el1lofionale, senzoriale, interpersonale, imaginare ~ifiziologice. Lazarus a elaborat pentru prima data metoda sa in anii '60, perioada in care a inccput sa lucrezc ca psiholog in Africa de Sud. Dupa 0 practica de zece ani, el a publicat ideilc sale despre 0 abordare mult mai cclcctica in Behavior Therapy and Beyond (Terapia behaviorista ~i dincolo de ea, 1971). Dupa 0 perioada petrecuta la universitafile Stanford, Yale 9i Temple, el s-a stabilit la Universitatea Rutgers unde s-a desfa~urat cea mai mare parte a carierei sale. Lazarus a publicat optsprezece carfi ~i peste 250 de lucrari profesionale acoperind 0 varietate de subiecte de interes clinic. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara: The Practice of Mul-
timodal Therapy (Practica Terapiei Multimodale) 9i Brief But Comprehensive Psychotherapy: The Multimodal (Psihoterapia scurta dar comprehensiva: Metoda Multimodala). Lazarus a scris de asemenea cateva carfi adresate publicului larg, cum ar fi:
-~_.--------
70
71
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
I Can If I Want To (Dad vreau, pot); Marital Myths Revisited: A Fresh Look at Two Dozen Mistaken Beliefs About Marriage (Revizuirea miturilor maritale: noua abordare a douazeci de credinte eronate despre mariaj) pi The 60 Second Shrink: 101 Strategies for Staying Sane in a Crazy World (Psihiatrul de 60 de secunde: 101 strategii pentru a ramane normal intr-o lume neb una) (aceasta din urma a scris-o 'impreuna cu fiul sau, Clifford N. Lazarus).
Bineinteles ca in felul asta reu;;ise sa ne atate curiozitatea. $tiind cat de mult i~i practicase Lazarus meseria ~i cate cazuri dificile ii fusesera adresate de terapeuti mai putin experimentati ~i profesionali~ti, aveam certitudinea d mintea lui reprezinta 0 adevarata mina de aur. - Da-i drumul, I-a incurajat Jon. Amandoi ne-am tinut respiratia timp de cateva secunde care ni s-au parut interminabile, pana cand Lazarus s-a decis sa inceapa. - Intotdeauna sunt pus in dificultate cand mi se cere sa ma concentrez asupra unui lucru in conditiile in care imi vin in minte 0 multime. De-a lungul anilor am vazut mii de oameni, insa pe c:eimai multi dintre ei i-am uitat complet din cauza ca dementa mea senila este intr-un stadiu foarte avansat. Am ras cu totii cu pofta. Memoria lui Arnie, ca ~i controlul sau asupra limbajului erau impecabile.
a
Cu paml sau grizonant ~i linuta atletica, maiestuoasa, Lazarus se remarca printr-o atitudine distinsa. Spiritualitatea debordanta ~i accentul sau sud-african te fac sa te concentrezi ceva mai mult decat 'in mod obi~nuit la ceea ce spune, altfel, daca nu e~ti atent, cu siguranfa ca vei pierde ceva amuzant sau important. Cand I-am 'intrebat pe Lazarus ce parere are despre intenfia noastra de a-I include 'intr-o antologie a celor mai memorabile cazuri ale terapeufilor faimopi, el ne-a raspuns cu umorullui obi~nuit: - Dupa cum ptifi, 'intre experienla pi profesionalis11l este 0 diferenla uria~a. Cu tolii cunoa~tem terapeufi cu experienfa - vreau sa spun colegi care au practicat 0 vreme 'indelungata - ~i cu toate acestea putem sa spllnem despre unii dintre ei ca'in cel mai bun caz sunt mediocri. Dupa parerea mea, terapeufii cu adevarat eficien/i sunt cei care dau dovada de caldura, 'incredere, grija, 'inlelegere, preocupare sincel'a ~i care sunt inteligenfi, 'inlelepfi, plini de tactica ~i persuasiune. Aceasta este 0 desC1'iereexacta a lui Arnold Lazarus, de~i el este prea modest pentru avorbi despre sine 'in tennenii ace~tia. Ceea ce ne-a surprins totu~i a fost ca, 'in ciuda faptului ca era renumit pentm contribufiile sale la terapiile behavioristii ~i cognitiva, el aparea la acea data mai degrabii ca un terapeut al relafiilor - ceea ce la llrma urmei suntem cu tolii.
Reuniunea - Ei, bine, a inceput Lazarus, apoi a respirat adanc. Nu ~tia daca sa ne vorbeasca sau nu despre acest caz. Noi nu voiam sa-l presam, dar nici sa-llasam sa ne scape in caz ca s-ar fi aratat dornie sa-~i dea drumul ~i sa ne vorbeasd despre acest caz ciudat. - E yorba de 0 femeie care a venit la mine, a inceput el din nou. Avea aproape cincizeci de ani, iar povestea spune ca tatal ei ~i-a abandonat familia cand ea avea abia vreo doua Iuni. Pe masura ce cre~tea, mama ii tot repeta cat de ticalos fusese tatal, dar odata ajunsa I-a maturitate ea s-a decis sa-l caute. In cele din urma I-a gasit. La acea data el avea vreo ~aptezeci de ani ~i se afla la a patra casatorie. De fapt, ea dorea inainte de toate sa afle de ce 0 parasise tatal sau ~i alte detalii prozaice legate de acest eveniment. Dintr-una intr-alta eel doi au ajuns sa se reguleze. Lazarus i~i continua relatarea, dar nici unul dintre noi nu-l mai urmarea. Povestea totul intr-o maniera atat de directa m-
* *
*
- Dad vreti sa vorbim despre ceva ciudat, a inceput Lazarus, exista un caz care imi vine acum in minte, dar parca ezit sa vi-l spun.
n
~
_
72
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cat ne intrebam daca I-am auzit bine. Ne spusese oare ca pacienta lui a inceput 0 relatie sexuala cu tatal ei? - Vorbesc despre schmedipus oedipian, I-am auzit pe Lazarus dupa ce am revenit la povestire. A;;;adar, ea venise la mine pentru terapie deoarece se simtea foarte vinovata de faptul ca intretinea relatii sexuale cu tatal ei.Mai mult decat atat, mi-a marturisit ca niciodata nu avusese parte de partide de sex atilt de bune, de atat de multe orgasme ;;;ica individul se regula ca un ;;;arpecu clopotei. Am mceput sa radem pe de 0 parte ca urmare a ;;;ocului(;;;i in momentul acela credeam ca am au zit totul!), pe de alta parte pentru ca nu ne puteam imagina cum arata un ;;;arpecu clopotei care se reguleaza. - Ea se afla intr-o situatie foarte, foarte conflictuala, a ad au gat Lazarus - cu toate ca nu era necesar. Cu siguranta ca era foarte nefericita din cauza asta, dar exista ;;;i0 parte buna a intregii afaceri: doamna aceasta era maritata cu un individ care abia i;;;iducea traiul de pe 0 zi pe alta. Tatal sau avea o multime de bani \,i incepuse sa-i cumpere bijuterii \,i haine. Ii plate a 0 buna parte din chirie. La un moment dat i-a facut cadou 0 ma~ina. Sotul sau ;;;itoti ceilalti credeau ca acestea sunt gesturile unui tata care se caie;;;te.In acest context parea foarte normal ca el sa-;;;iasalteze cu bani ;;;icadouri fiica pe care nu 0 mai vazuse de atat de mult timp. Lazarus a facut 0 pauza pentru un moment dupa care a intrebat: - Sa continuu? - Bineinteles, a raspuns Jon pe un ton agitat, temandu-se ca Lazarus ar fi putut sa ne lase cu ochii m soare. - lata ce s-a intamplat dupa aceea, a continuat Lazarus cu o voce din ce in ce mai insufletita; ne tachina ;;;tiindcat de mult ne doream sa auzim intreaga poveste. In continuare am aflat ca tatal planuise ca el \,i fiica sa sa-;;;iparaseasca sotii ;;;isa se mute impreuna - tatal de ;;;aptezeci de ani;;;i fiica/iubita de patruzeci \,i ;;;aptede ani. - In acest punct, a spus Lazarus, ea a inceput sa se gandeasca daca nu cumva lucrurile ajunsesera prea departe.
Mumia de la masa din sufragerie
73
Lazarus a mtrerupt un minut povestirea pentru a face referire la ceea ce el considera a fi punctul crucial al intregii afaceri. El a subliniat ca in vreme ce asculta aceasta poveste incredibila se mtreba cum sa procedeze cu pacienta. - Ce trebuie sa-i spun? Ce ar spune cei mai multi dintre colegii mei? Sa fac referire la moralitate? Sa invoc Biblia? Ce sa fac? La randul nostru, ne puneam acelea;;;i intrebari. Ne gande am la ce i-am spune unui client care ne-ar pune intr-o asemenea incurcatura. Pe de alta parte ne simteam u;;;urati ca acesta fusese cazullui Arnie ;;;inu al nostru. $i muream de nerabdare sa aflam cum se descurcase cu ea. De data aceasta nu ne-a lasat sa a\'teptam prea multo "Uite", i-a spus Lazarus clientei sale, "haide sa examinam aceasta situatie mai mdeaproape. Fapt este ca din punct de vedere psihologic, acesta nu este tatal tau. El este tatal tau numai din perspectiva biologica. De;;;isituatia ar putea sa-i ;;;0cheze pe unii oameni, am putea spune totu;;;i ca mtr-un sens ea nu are loc in contextul unei relatii propriu-zise mtre tata ;;;i fiica." Aceasta era 0 reinterpretare creativa a unei situatii, la care cu siguranta ca nu s-ar fi gandit nici unul dintre noi. Lazarus a avansat ideea ca deoarece ea nu-l cunoscuse pe acel barbat pana atunci, deoarece I-a mtalnit cand era deja 0 femeie matura, nu s-a gandit niciodata la el ca la un tata ;;;inici el nu s-a gandit la ea ca la 0 fiica. Cei doi erau ca doi straini care s-au intalnit, au avut 0 scurta relatia dupa care s-au hotarat sa-i puna capat. lar daca tatal dorea sa-i cumpere cadouri nu avea nici un motiv sa se simta vinovata. Aceasta interventie a dat roade, iar femeia a inceput imediat sa se simta u~urata. Nu la fel s-a simtit msa ;;;icutezatorul nostru terapeut care se gandea cu ingrijorare la faptul ca poate mersese prea de parte ;;;ica neutralitatea sa moral a ar fi putut face obiectul unor critici. Chiar \,i in timpul conversatiei noastre, Arnie a simtit ca are unele ezitari, ne;;;tiind daca este bine sa ne povesteasca despre acest caz \,im special despre rolul pe care I-a avut in absolvirea pacientei. Foarte multi tera-
75
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
peuti ar fi crezut, ~i ar fi avut motive intemeiate sa faca acest lucru, ca batranul i~i exploata ~i i~i abuza fiica, ~i asta dupa ce o abandonase la putin timp dupa ce se nascuse. Cu toate ca ea era matura ~i, in plus, consimtise la aceasta relatie, era grell sa admiti ca avea aceea~i putere de influenta ca ~i tatal ei.
m-am intalnit 0 vreme cu amandoi. Cand am vazut-o din nou singura, ea mi-a adus aminte de aceasta poveste de parca a~ fi.putut sa 0 uit. A recunoscut di nu poate sa fie foarte aspra cu iubitul ei din moment ce a avut una dintre cele mai teribiIe aventuri. Cu toate acestea era foarte suparata din cauza lipsei de fidelitate a sotului ei. Lazarus era inca intrigat de intrebarea pe care i-o puseseram in legafura cu ce ar fi putut ea spune care sa difere de versiunea pe care ne-o prezentase. EI a admis totu~i ca era posibil ca ea sa fi inteles lucrurile intr-un mod oarecum diferit de cel pe care-l intentionase el. - De exemplu, am subliniat noi, ca terapeutul meu a spus di este in regula sa am 0 aventura cu tatal meu ... - ...pentru ca, dintr-o perspectiva psihologica, el nu era cu adevarat tatal meu, a incheiat Lazarus. - EI mi-a scris chiar un bilet in care spunea ca este in regula, in cazul in care cineva ar fi intrebat. - Autentificat, a glumit Lazarus. - Nu ti s-a parut oarecum surprinzator ca ea s-a intors sa te vada? I-a intrebat Jon pe Arnie. - Ea ~tia ca Arnie va uita in cele din urma cazul ei, a intervenit Jeffrey. In loc sa se amuze, Arnie a devenit cat se poate de serios. Era clar ca avea sa ne spuna ceva foarte important. - Nu, nu am fost surprins de faptul di ea s-a intors. Din cand in cand ma intersectam cu ea ~i intotdeauna ma saluta calduros, bucuroasa ca ma vede. Avea incredere in mine. $tia ca 0 respect, ca nu 0 dispretuiesc ~i ca, in orice caz, nu 0 judec. Simtea ca eu 0 accept intr-un fel in care nu fusese niciodata acceptata de cafre tatal ei ~i de cei mai multi dintre cunoscutii. Bineinteles, respectul pe care Lazarus 11avea fata de pacienta sa nu era singura problema, dupa cum ea nu era singura care savar~ise un pacat pentru care merita sa fie blamata. Chiar daca ea ~i-ar fi propus sa-l seduca pe biltran, in scopul de a-I pedepsi, tatal ramanea acela care purta cea mai mare parte a vinei.
74
Sa asculti fara sa judeci De~i Lazarus era cunoscut pretutindeni ca unul dintre principalii teoreticieni ai terapiei interventioniste, el a recunoscut ca in acest caz s-a comportat mai degraba asemenea lui Carl Rogers, inventatorul terapiei orientata spre relatie, umanista. Lazarus ~i-a ascultat pacienta fara sa 0 judece. 0 data ce ea ~i-a marturisit teribilul secret, el a reactionat acceptand-o ca persoana ~i iertand-o pentru comportamentul ei pe care I-a etichetat nu ca pe un pacat ci mai degraba ca pe 0 gre~eala care poate fi inteleasa. Tinand cont de circumstantele in care tatal ajunsese sa 0 exploateze, reactia ei era de inteles. L-am intrebat pe Lazarus daca nu cumva pacienta lui ar putea sa spuna 0 aHa versiune a povestirii decat aceea pe care el tocmai ne-o relatase. Ce ar spune ea care sa fie diferit? Lazarus s-a gandit un timp, dupa care ne-a raspuns: - Nimic la care sa ma pot gandi acum. - Nimic? Eram surprin~i de acest raspuns. In vremurile aces tea, cand a~a-zi~ii terapeuti constructivi~ti (cei care ii ajuta pe oameni sa arunce 0 privire critica asupra vietilor lor) sunt din ce in ce mai populari, este un lucru obi~nuit sa vorbe~ti despre realitati multiple ~i despre perceptii diferite ale aceillia~i eveniment. In plus, dupa toti ace~ti ani, cum ar mai putea sa ~tie ce ar gandi ea? Am fost surprin~i sa aflam ca el 0 vazuse recent cu ocazia reintoarcerii ei la tratament. - Am avut ocazia sa 0 revad din cauza problemelor pe care Ie avea cu sotul ei. Ea descoperise ca el avea 0 aventura, iar acest lucru a creat tensiuni in mariajullor. In consecinta,
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Modalihl~i diferite de interpretare Avand In vedere implicatiile morale ale acestui caz deosebit de dificil, I-am intrebat pe Lazarus ce ar face acum diferit in caz ca ace a femeie ar veni azi la el ~i i-ar cere ajutorul. Am aflat ca de-a lungul anilor el a discutat despre acest caz cu unii dintre colegii sai de incredere, fiind curios sa afle ce ar fi facut ei in circumstantele respective. A~a cum probabil era de a~teptat, reactiile lor au fost extrem de variate, pornind de la 0 acceptare deplina a strategiei lui pana la dezgustul plin de oroare fata de ideea ca el ar fi procedat intr-un asemenea mod, ineat praetic a aprobat comportamentul ei. Unii se intrebau de ce el s-a concentrat exdusiv asupra comportamentului ei ~inu al tatalui. Desigur, astfel de lucruri se intfunpla frecvent atunci eand ne consultam cu colegii no~tri - ~i nu numai in ce prive~te cazurile neobi~nuite, dar ~i in cele mai banale. Intrebati o duzina de terapeuti cum ar proceda ei In aproape orice situatie ~i, cu siguranta, yeti primi 0 gama foarte variata de raspunsuri. Lazarus putea sa inteleaga de ce unii terapeuti nu pot fi de acord cu abordarea sa, dar, in acela~i timp, se arata surprins de faptul ca 0 serie de a~a-zi~i profesioni~ti erau atat de critici la adresa altora. - Oare ei cred ca ar fi fost mult mai bine pentru ea daca a~ fi mustrat-o? Daca acest lucru ar fi devenit repetitiv, cu alte cuvinte daca ea ar fi fost in cautare de rude cu care sa aiba relatii sexuale, atunci, intr-adevar, am fi avut 0 problema. Dar este absolut dar ca aceasta a fost 0 aventura unica pentru ea. A~a ca, de ce sa 0 patologizam? Intr-adevar, privind inapoi la felul in care a procedat, el nu-~i putea imagina ce altceva ar fi putut face. Pentru Lazarus, problema majora care se punea, era daca cineva fusese afectat de ceea ce se intamplase. De asemenea, el a tras conduzia ca in spatele acestei relatii nu se ascundea 0 patologie. Din pura curiozitate, pentru ca noi in~ine nu pre a ~tiam cum am fi procedat in acest caz, I-am intrebat pe Lazarus care au fost abordarile alternative pe care i Ie-au oferit colegii sai.
77
Intotdeauna este foarte interesant sa compari relatarile despre felulln care ceilalti ar proceda in anumite situatii terapeutice dificile. - Cred ca majoritatea celor cu care am discutat i-ar fi semnalat pacientei mele ca a procedat intr-un mod foarte nepotrivit. Trebuia oare sa mearga atat de departe, ajungand sa se reguleze cu acest individ, in loc sa se poarte a~a cum era de a~teptat din partea unei fiice? De asemenea, ei ar fi cercetat mult mai atent daca ceea ce a facut este caracteristic pentru ea ca fiinta sexuala. Putea sa fie aceasta 0 parte a unui pattern aflat in plina desfa~urare? alta cale de abordare era aceea care pornea de la semnalarea inegalitatii de putere ce caracteriza aceasta relatie. Despre tata cu greu se putea spune ca fusese inocent, un receptor pasiv al avansurilor sexuale. $i de fapt ~u s-a ~tiut niciodata cu exactitate cine a initiat aceste avansuri. In orice caz, pentru fiica, tatal a reprezentat intotdeauna obiectul idealizat al a~teptarilor sale, cineva la care ea s-a gandit mereu ~i pe care il cautase o viata intreaga pentru a afla de ce fusese abandonata. In mod dar, ea era nevoia~a, vulnerabila ~i tanjea dupa atentie. Se poate spune ca pur ~i simplu el i-a tras-o de doua ori. Lazarus a observat ca sunt multi "morali~ti" in domeniu care sunt interesati nu numai in a-~i ajuta propriii lor dienti ci ~i in a ne instrui pe noi ceilaltipentru a se asigura ca traim in conformitate cu conceptiile lor specifice despre ceea ce este bine pentru oameni. Ajunsa aici, discutia s-a intors in directia noastra. Lazarus I-a intrebat pe Jon cum ar fi procedat in cazul acestei femei. - M-a~ fi simtit ca un iepure surprins de lumina farurilor, a marturisit Jon. Ce pot sa spun acum? Din punet de vedere al impactului pe care I-a avut asupra comportamentului pacientei, mi-a placut cum ai procedat, Arnie. La urma urmei cui i-a facut rau aceasta aventura? Cred ca a~ fi curios sa aflu care au fost motivele care i-au determinat pe cei doi sa se imp lice Intr-o astfel de relatie. Jeffrey a recunoscut ca, probabil, el nu s-ar fi gandit sa reinterpreteze lucrurile in felul in care a facut-o Lazarus. Desi-
o
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson gur, in acele vremuri, strategia reinterpretarii nu fusese inca inventata formal. - Lucrul care m-ar fi surprins cel mai mult, a continuat Jeffrey, ar fi fost furia pe care ea trebuie sa 0 fi resimtit fata de tatal ei. Nu ~tiu daca ea I-a sedus pe tatal ei sau daca acesta a sedus-o pe ea, dar a~ fi interesat sa aflu ce semnificatie a avut aceasta relatie pentru ambii. Amandoi am fost de acord ca nu am fi ajuns niciodata in punctul in care a ajuns Lazarus.
Ce este de Invatat? , Cu siguranta ca un caz atat de memorabil trebuie sa fi avut in perioada care a urmat un oarecare impact asupra terapeutului. L-am rugat pe Lazarus sa ne vorbeasca despre efectele de durata pe care acest caz Ie-a avut asupra lui precum ~i a modului sau de lucru. - Sper ca ceea ce vor invata unii din acest caz este sa se abtina de la orice judecata critica, moralizatoare sau peiorativa pe care la un moment dat simt nevoia sa 0 adreseze celorlalti. Primul ~i cel mai important principiu care trebuie sa-i ghideze este daca acea situaFe pe care 0 abordeaza are consecinte nocive. Daca raspunsulla aceasta intrebare este afirmativ atunci avem de-a face cu 0 situatie foarte diferita de aceea pe care am prezentat-o. Dar daca raspunst1] este negativ, atunci nu are rost sa facem 0 problema dli Ajuns in acest punct, Lazarus ~i-a adus aminte de un alt caz. De fapt, atunci cand practici meseria asta de la fel de mult timp ca ~i el, orice iti aduce aminte de un caz. In cazul respectiv era yorba de 0 femeie foarte dezorientata care a venit sa-l consulte. Aceasta, copil fiind, fusese implicata in tot felul de jocuri sexuale. Ei ii placusera aceste jocuri ~i Ie a?teptase de fiecare data cu nerabdare. - Apoi, a spus Lazarus, cand a ajuns la colegiu a aflat ca ceea ce i se intamplase fusese un lucru ingrozitor. Din acel moment a inceputsa se simta extrem de vinovata. In cele din
Mumia de la masa din sufragerie
79
urma ea a venit la terapie spunand ca nu-?i da seama de ce se simte at at de vinovata din moment ce ea nu s-a simtit astfel pana nu a aflat ca ar trebui sa se simta vinovata. Intr-o maniera similara cu cea din cazul de dinainte, Lazarus a considerat ca intrucat nimeni nu fusese afectat de pe urma acestei situaFi, existau putine motive pentru ca pacienta lui sa aiba remu~cari fata de ceea ce se intamplase. ~ Am incercat sa 0 eliberez de orice vina ?i i-am recomandat sa se uite la ceea ce se intamplase ca la un lucru inocent, un fel de preludiu al sexualitatii sale latente. Aceasta nu insemna ca era un om rau. Intotdeauna, lumina calauzitoare trebuie sa porneasca de la idee a daca victima a suferit sau nu de pe urma situatiei respective.
Versiuni multiple ale povestirii Ne-am intors la intrebarea pe care am pus-o mai devreme referitoare la versiunea diferita pe care clienta sa ar fi putut sa o aiba in minte. Adeseori, suntem mandri de felul in care concepem ceva sau interpretam 0 situatie sau de modul creativ in care ne confruntam cu cineva ?i ii criticam convingerile. Cu to ate acestea, atunci cand auzim versiunea clientului nostru despre ce s-a intamplat in cadrul terapiei, suntem surprin?i de ceea ce i?i aduce aminte acesta. De multe ori, ceea ce spune el seaman a foarte putin cu propria noastra varianta. - Ai intru totul dreptate, a fost de acord Lazarus. Acest lucru imi aduce aminte de un alt caz. E legat de perioada pe care am petrecut-o in America de Sud. Aveam atunci un pacient foarte agitat. "Dite", i-a spus individullui Lazarus, "am sa-ti povestesc ceva, de?i ?tiu foarte bine ce va urma. 0 sa ma iei la ?uturi sau o sa apuci 0 matura ?i 0 sa-mi dai cu ea in cap spunandu-mi sa plec naibii de aici". Lazarus s-a pregatit pentru teribilul secret pe care avea sa-l auda. In general, el se considera un tip foarte deschis ~i, daca ar fi sa-l raportam la intreaga populatie a terapeutilor, a?a cum
80
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
de altfel am putut constata, el se afla pe primele locuri in ce prive~te gradul de acceptare a celuilalt. Cu toate acestea, el ~tia ca era pe cale sa auda 0 minciuna gogonata ~i voia sa se asigure ca fata sa nu trada nici 0 urma de surprindere sau dezgust care ar fi putut sa-l intimideze pe c1ientul sau. Era aproape sigur ca acesta din urma va marturisi ca a strangulat pe cineva. "Ei bine", I-a indemnat Lazarus pe un ton ales cu grija, despre ce ai dori sa-mi vorbe~ti?" Dupa bolboroseli ~i eschivari, individului i-a scapat in cele din urma ca a facut sex cu 0 negresa. "Continua", I-a incurajat Lazarus. "Asta e tot", a spus individul, dupa care a privit in jos ru~inat. Lazarus ne-a reamintit ca acest lucru se intampla in America de Sud, in perioada apartheidului, cand relatiile sexuale interrasiale erau considerate imorale. - I-am spus individului ca aceasta era 0 decizie arbitrara a acelei lumi nebune in care traiam. Lucrasem un timp la Londra, iar la sfar~itul saptamanii mergeam la Paris. Oriunde ma duceam vedeam foarte multe persoane albe ~i negre impreuna. Africa de Sud nu era decal 0 anomalie culturala din acest punct de vedere. De ce sa fi pus acest lucru la inima? Ei bine, asta I-a reconfortat vizibil pe ace 1individ. Era 0 si~uatie similara cazului femeii de care v-am povestit mai devreme. Cred ca el se a~tepta sa fie castrat, ca urmare a celor povestite. Din contra, eeea ce a obtinut de la mine a fost sa-l asigur in repetate randuri ca nu era nimic in neregula eu el ~i ca, de fapt, societatea in care traia era bolnava. De~i am fost de aeord eu 0 bun a parte din ce spunea Lazarus, am recunoscut ca in domeniul nostru exista multe persoane care cred ca terapeutii trebuie sa se puna pe 0 pozitie morala mult mai ferma pentru ca societatea sa nu se duca de rapa. Ele ii critica desehis pe acei profesioni~ti care i~i aecepta ~i i~i sprijina c1ientii ehiar ~i atunci cand aee~tia fac lucruri care contrazic normele eulturale. Iar in primul caz prezentat, este foarte probabil ca cineva sa fi fost afectat, mai exact, fiica
Mumia de la mas a din sufragerie
81
sa fi fost prejudiciata de eatre tatal ei, care mai intai a abandonat-o iar apoi a regulat-o. Pur ~i simplu. Lazarus a fost intru totul de aeord ca oamenilor nu trebuie sa Ii se permita sa-\,i faca rau lor in~i\,i sau sa faca altora. El a facut referire la maltratarea copiilor, comercializarea drogurilor ~i alte eomportamente similare. In aceste situatii ca ~iin altele asemanatoare, terapeutii pot \,i trebuie sa ia 0 atitudine ferma pentru a-~i impiedica c1ientii sa continue sa se poarte intr-un mod distructiv. Insa el a facut 0 distinctie clara intre eomportamentul descris in cazurile despre care ne-a vorbit ~i aeela pe care el il considera cel mai daunator. Felul in care Lazarus a procedat cu clienta sa care intretinea relatii sexuale cu tatal ei, ~i care a avut efeete terapeutice evidente, tinea mai putin de metodele sale profesionale obi~nuite ~imai mult de atitudinea sa binevoitoare, grijulie pe care o adoptase in cazul ei. A facut-o sa se simta in siguranta. El i-a asigurat pe cei doi pacienti ai sai ca nu puteau fi ni~te fiinte umane oribile doar pentru ca se eomportasera intr-un mod pe care cei mai multi dintre semenii lor I-ar dezaproba. Mai mult dedH atat, el a asigurat-o pe client a sa ca, in ciuda faptului ca avusese cea mai teribila aventura posibila, ea a ramas totu~i 0 persoana buna.
Mumia de la masa din sufragerie litatii (1990), el ~i-a extins "teoria alegerii" pentru a proiecta sisteCAPITOLUL CINCI
William Glasser
N evoia de a manca din lada de gunoi
!b
afast unul dintre cei mai influenfi instructori ~i teraespre William putem spune, '60,pur el ~i s-asimplu, numaratca peufi din difi Glasser au existat. 1n anii printre primii teoreticieni care au dezvoltat 0 metoda relativ simpla pentru a-i ajuta pe oameni sa faca fafa unei game largi de probleme personale, de la depresie pana la dependenfa ~i probleme legate de stilul de viafa. Concentrandu-se asupra consecinfelor comportamentului individului ~i a alegerilor pc care acesta Ieface, Glasser a oferit un cadru teoretic pentru a-i ajuta pe oameni sa ia 0 atitadine mult mai constructiva In ce prive~te viafa lor. Carfile sale clasice, Reality The-
rapy (Terapia Realitatii, 1965), Positive Addiction (Dependenta pozitiva, 1976), Reality Therapy in Action (Terapia Realitatii in actiune, 2000) ~i Counseling with Choice Theory (Consiliere cu teoria alegerii, 2001), au instruit dUe'Vagenerafii de adepfi ai teoriei sale. De atunci, Terapia Realitafii a devenit atat de populara Indit Institutele Glasser s-au raspandit peste tot In lume, din Australia ~i Hong Kong, pana In Rusia ~i Orientul Apropiat. 1n acest moment, practic fiecare terapeut folose~te cate'Va dintre aspectele metodei sale .. Influenfa lui Glasser s-a facut resimfita nu numai In domeniul practicii terapeutice, ci ~i In cel al educafiei. Prin intermediul carfilor sale, $coli la care succesul este asigurat (1969) ~i $coala Ca-
me educafionale ~i strategii disciplinare care, pe de 0 parte ofera copiilor mai muIta putere de decizie iar, pe de aWl parte, Ii fac muIt mai responsabili pentru comportamentullor. EI a Inregistrat succese similare prin dezvoItarea "comunitafilor teoriei alegerii" In care cuIturile civice ~i corporatiste sunt restructurate Intr-un asemenea fellncat sa puna un accent mai mare pe acfiunile cooperante~i autonome. De~i are la baza 0 pregatire psihiatrica, Glasser ~i-a petrecut cea mai mare parte a activitafii sale profesionale lucrand In domeniile educafiei, consilierii, dependenfei, comportamentului organizafional ~i al saniitafii publice. Recent el ~i-a concentrat eforturile In direcfia Imbuniitafirii relafiilor maritale, lucru care se poate observa ~i In carfile sale What Is This Thing Called Love? (Ce este acest lu-
cru numit dragoste?, 2000) ~i Getting Together and Staying Together (Cum sa intemeiezi 0 relatie de durata, 2000). De~i se apropie de optzeci de ani, Glasser este Inca activ In viafa publica. El continua sa-~i perfecfioneze ideile ~i sa aplice teoria alegerii In domenii noi. *
*
*
Bill Glasser are 0 atitudine binevoitoare ;:;iglumeata -lucru la care nu te-ai a;:;tepta avand in vedere varsta inaintata ;:;i pozitia sa profesionala. De;:;ieste cunoscut indeob;:;te pentru metodele sale practice, intemeiate pe realitate, atunci cand vorbe;:;te despre cei pe care i-a ajutat in viata lui da dovada de multa afectiune. Pentru el, ace;:;tia nu sunt doar pacientii sai, ci ;:;imembrii familiei sale extinse.
Ultimul padent Glasser a inceput conversatia precizand ca intentioneaza sa ne vorbeasca despre ultimul pacient pe care I-a vazut inainte sa-;:;iin.chida cabinetul.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson - De fapt, a spus el enigmatic, gedintele pe care Ie-am avut cu aceasta pacienta nu s-au desfa9urat in cabinetul meu. Era yorba de 0 H\nara femeie de douazeci 9i unu de ani, provenind dintr-o familie pe care Glasser 0 cuno9tea foarte bine. El ii consultase inainte atat pe tatal cat 9i pe sora ei. - Jucam tenis cu pediatrul ei, a spus Glasser. Familia a preferat sa 0 duca mai degraba la el decat la mine. Acest lucru il deranja pe Glasser nu numai pentru ca alegerea lor era nepotrivita, dar 9i pentru ca acest medic nu vedea cu ochi buni practica psihiatrica. Totu9i, cum nu fusese in stare sa faca ceva pentru pacienta sa, pediatrul a cerut familiei sa-l contacteze pe Glasser in vederea unei consultatii. - Femeia aceasta avea ceea ce azi este catalogat drept probleme cu alimentatia. Am zambit cand am auzit acest lucru, pentru ca 9tiam ceea ce avea sa urmeze. Glasser era notoriu pentru atacurile sale indarjite la adresa etichetarilor psihiatrice traditionale. Nici nu ne-a dezamagit. - Eu nu cataloghez nici un fel de tulburare psihica. Pentru mine, singura suferinta psihica este nefericirea, iar atunci cand e9ti nefericit Dumnezeu 9tie de ce e9ti in stare. Apoi, dupa 0 pauza dramatica, a ad au gat: Problema ei era ca manca din lazile de gunoi. - Manca din lazile de gunoi? - Scormonea in lazile de gunoi in timp ce mergea pe stra-
da.
Acest lueru nu ni se parea din cale afara de neobi9nuit. Multi oameni ai strazii scormonesc dupa mancare pe unde apuca. - E adevarat, numai ca acest lucru se intampla in partea vestica a Los Angeles-ului intr-un cartier foarte bun. Treptat ne-a venit in minte ca era yorba de un comportament alimentational electiv. Se pare ca aceasta tanara femeie lua laziIe de gunoi de pe strada sa drept un fel de bufet suedez. Glasser voia sa ne spuna cum a tratat acest eaz, dar noi I-am intrerupt pentru ca doream sa obtinem 0 imagine mai clara a situatiei cu care el se confruntase.
Mumia de la masa din sufragerie
85
- Ea iegea din casa 9i scormonea in gunoi pana cand gasea ceva care i se parea bun de mancat. - Avea anumite preferinte culinare? - Da, a raspuns Glasser. Ii placeau dulciurile. A continuat explicandu-ne ca de9i avea un mod de a se alimenta cam ciudat, tanara femeie era intr-un fel atragatoare. Principala ei problema era ca se considera lipsita de orice merit. Se simtea pierduta 9i nesigura in legatura cu ceea ce avea sa faca in viitor. Inainte ca el sa apuce sa-9icontinue relatarea despre sentimenteleei de inadaptare, Jeffrey I-a intrerupt din nou. Era ceva in ceea ce ne povestise pana in acel moment care nu se prea potrivea. - Bill, cum explica ea faptul ca atunci cand i se facea pofta de dulciuri nu se ducea pur 9i simplu sa-9i cumpere un Snickers? Din cate reu9ise sa afle, Glasser a ajuns la concluzia ca tinerei femei ii placea sa mana.nce din lada de gunoi pentru ca acest lucru 0 scotea din minti pe mama ei. Aha.
Din birou in strada Aceasta intamplare avea loc in anii '70, perioada in care Glasser a scris un nou best-seller care a avut un impact puternic asupra tratarii problemelor legate de sanatatea mentala. Adictia Pozitiva avansa ideea ca oamenii pot sa se elibereze ei in9i9i de obiceiurile daunatoare, substituindu-le cu alternative mult mai sanatoase. In timpul celor cateva gedinte pe care le-a avut cu tanara la cabinetul sau, Glasser a putut sa afle cate ceva despre cat de nefericita era 9i despre viata mizerabila a familiei ei. "Nu pot sa fac nimic in privinta familiei tale", i-a spus Glasser. "Dar pot sa te ajut sa faci ceva pentru tine. Ce ai de gand sa faci in privinta asta?" Mama ei era 0 persoana meticuloasa ~i perfectionista. Pentru ea, pe lista prioritatilor, euratenia se afla cu siguranta dupa
86
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
eueernieie. A~a di imaginea fiieei mandind din gunoi era eu eertitudine eel mai diu lueru pe care ~i-l putea inehipui. Evident, aveam de-a face eu 0 fata care ~tia exact unde sa 0 10veasea pe mama ei. Spre deosebire de alti terapeuti care ar fi cautat ca paeienta sa eon~tientizeze ea aceasta era 0 forma nepotrivita de exprimare a resentimentului sau care ar fi determinat-o sa-~i examineze convingerile negative sau sa inteleaga rolul treeutului sau in dezvoltarea acestor comportamente, Glasser a avut intotdeauna 0 incredere ferma in actiune. El nu este interesat sa-i ajute pe oameni numai sa inteleaga ceea ee au gre~it ei ~i sa-~i schimbe comportamentul scindat. Glasser s-a dovedit intelegator eu situatia grea a paeientei sale 9i a fost intru totul de acord eu ea ea traia intr-o familie disfunctionala. Totu~i el considera ca aeesta nu poate fi un motiv sufieient pentru ea ca sa-~i faea viata mizerabila, mancand din gunoi. "Nu ai 0 parere buna despre tine", i-a spus Glasser. "Te uiti la tine ~i iti dai seama ea nu faei nimic cu viata ta, in afara de faptul ea 0 exasperezi pe mama ta." Glasser s-a intrerupt pentru un moment apoi a adaugat: "Nu cred ea aeeasta poate fi 0 vocatie pentru 0 femeie matura." Tanara a fost intru totul de acord cu aeeasta apreeiere, dar apoi a inceput sa intrebe ce putea sa faea in legatura cu situatia ei dificila. Timp de un minut, terapeutul ei a cantarit situatia. "Pur ~i simplu nu vad cum ai putea sa-ti faei vreun bine stand aiei la birou;:;i diseutand despre aceste lucruri." Dupa cum vedeti, Glasser era (~i fusese intotdeauna) sceptic in legatura cu faptul ca discutiile terapeutice pot sa aiM singure un efect de durata. "Bine, atunci",l-a indemnat femeia, "ce credeti ca va merge?" Intr-un fel, Glasser a convins-o ea era timpul sa treaca la un alt stadiu al vietii ei ;:;isa depageasea episodul cu lazile de gunoi. Dupa ee i-a explicat natura dependentei pozitive, Glasser a sfatuit-o sa faea in mod regulat exereitii, cum ar fi alergatul,
ca 0 alternativa legitima la vechile ei obiceiuri legate de alimentatie, denotand un deficit de adaptare. "Cata vreme ai tendinta sa fii dependenta de ceva", i-a spus Glasser, "poti foarte bine sa alegi un obiect al dependentei care sa-ti fie benefic." Glasser a explicat ca de-a lungul anilor a primit foarte multe serisori de la oameni care, luand contact cu aeeasta teorie referitoare la dependenta pozitiva, au inceput sa alerge ~i sa faea exercitii in mod regulat. Ne-am dat seama cu totii de influenta de care se bucura in randul oamenilor. Acum douazeei de ani nici maear nu visam ea ne yom arata prieteno;:;i fata de un om care ne-a facut dependenti de alergat.
Terapie pe fuga In acele vremuri, Glasser, care treeuse de eineizeci de ani, obi;:;nuia sa alerge in mod regulat, practicand el insu9i ceea ee reeomanda celorlalti. Avea 0 eonvingere ferma in puterea obieeiurilor sanatoase, astfel ea punea multa pasiune in a-i determina pe paeientii sai sa faea exereitii. Dar in acest din urma eaz, tratamentul sau s-a dovedit un pic eam neconventional, desi&ur, dupa standardele acelor timpuri. "In loe ea tu sa vii la mine la birou", i-a spus Glasser paeientei sale, "voi veni eu sa te vad de doua ori pe saptamana. Ne yom intalni la interseetia San Maeeni eu Brentwood. Aeeasta este 0 strada pe care se poate alerga. Multa lume alearga aeolo iar eu loeuiese in apropiere." "Lasa-ti ma;:;inain parearea supermarketului ;:;ine intalnim chiar acolo. Putem diseuta in timp ce alergam. Singura diferenta va fi ea tu vei alerga ;:;apte zile pe saptamana, iar eu te voi in.soti doar doua zile. Nu pot sa te oblig sa alergi, dar ered ea aeest lueru te poate ajuta eu adevarat." Glasser 9i paeienta sa au alergat impreuna de doua ori pe saptamana eate treizeei de minute. Au faeut aeest lueru timp de mai multe luni. Dupa ee i~i terminau traseul, obi9nuiau sa stea in ma~ina ;:;isa discute despre planurile ei de viitor. Ea a
88
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
marturisit ca era interesata sa lucreze cu copiii ~i ca i~i dorea sa devina educatoare. La scurta vreme, a declarat ca intenfioneaza sa se mute din casa parintilor ei ~i sa se intretina singura, ceea ce curand dupa aceea a ~i reu~it sa faca. $i - probabil nu e de mirare - aincetat sa mai manance din gunoi. - Ati alergat vreodata in ziua in care se colectau gunoaieIe? a intrebat Jon. - Nu. Cand alergam, nu era niciodata tentata de lazile de gunoi. Dupa ce a inceput sa alerge, problema cu gunoaiele a disparut complet. - $i cum iti explici acest lucru? I-a intrebat Jeffrey. - Acum ea facea ceva din viata ei, ceva pe care il putea controla. La fel cum putuse sa controleze alimentarea din tomberon, acum reu~ea sa controleze alergarea. Glasser s-a oprit un moment gandindu-se la aceasta pacienta la care tinuse atat de mult incat devenise instructorul ei personal. - Pana nu de mult, primeam ve~ti de la ea in fiecare an, de Craciun. Mai intai am aflat ca s-a casatorit, apoi mi-a trimis poze cu primul sau copil, apoi cu cel de al doilea copil ~i cu sotul ei. - Pana ~ipediatrul a recunoscut, cand ne-am mai intalnit dupa aceea, ca am reu~it sa 0 ajut pe aceasta femeie. La acea vreme, Glasser i~i inchisese biroul, a~a ca i~i permite a sa petreaca mai mult timp tinand cursuri ~i scriind. El ~i-a ad us aminte de acest caz, in parte pentru ca aceasta tanara fusese ultimul pacient pe care I-a avut inainte sa abandoneze practica psihiatrica.
Fetele lui Ventura Nu am fost surprin~i sa aflam ca 0 serie de medici i-au trimis lui Glasser cei mai ciudati ~i mai dificili pacienti. La acea vreme el reu~ise sa-i ofenseze pe multi dintre colegii sai punand sub semnul intrebarii metodele traditionale de care se foloseau ei in terapie. Glasser refuza sa foloseasca metoda tra-
Mumia de la mas a din sufragerie ditionala de diagnostic are. El nu sapa adanc in trecutul pacientilor sai ~i nu acorda 0 atentie prea mare intuitiilor psihologice. $i mai ales nu avea nici 0 retinere in a Ie spune colegilor sai ca gre~eau atunci cand se incapatanau sa aplice vechiIe lor metode favorite. El credea ca acesta era unul dintre motivele pentru care ii era atat de greu sa-~i atraga pacienti ~i in cele din urma a decis sa lucreze intr-o maniera netraditionala. Noi credeam ca acest lucru s-a intamplat pentru dOi lui i-a placut intotdeauna sa actioneze intr-un mod nonconformist. Dupa atat de multi ani, lui Glasser ii este greu sa-~i aduca aminte de multe din cazurile sale, chiar ~i de a~a-numitele cazuri speciale. Oar avea cele mai dragi amintiri despre anii cand lucrase la 0 inchisoare juvenila pentru fete din Ventura, California. - Trebuie sa fi avut vreo cateva fete ciudate pe acolo, I-am imboldit noi. - Mda. A~ spune di Ventura a fost ultimul bastion pentru tinerele delincvente. - Atunci, poveste~te-ne cate ceva din vremurile de atunci. Glasser parea sa aiba nevoie sa fie impins de la spate. - Ce ar fi de spus? Fetele emu inchise. Era 0 inchisoare juvenila. Existau un psihiatru ~i vreo ~ase consilieri. Era 0 situatie buna. Tot ce imi aduc aminte este ca imi placea sa lucrez acolo. Fetele acelea ar fi ucis pentru mine. Glasser nu glumea. - Ma iubeau foarte multo Niciodata nu am avut parte de atata afectiune. Fetele astea au reu~it la ~coala noastra. Experientele lui Glasser de la Ventura au stat la baza ideilor sale des pre ,,~coliin care succesul este asigurat" in care copiii urmau sa fie tratati cu respect cerandu-li-se in acela~i timp sa actioneze responsabil. - Oar unele dintre fetele acelea comisesera infractiuni grave. - Citeva erau condamnate pentru omucidere. Lucrul acesta era cat se poate de serios. ~ E yorba de acele indience din California de Nord. E adevarat ca ele savar~isera crime, dar acest lucru s-a intamplat in
90
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
urma abuzurilor la care au fost sup use incepand de la varsta de ~ase sau ~apte ani. Glasser le-a spus fetelor di el intelegea de ce au comis faptele pe care Ie-au comis. Unii dintre oamenii aceia trebuiau omorati. Era singura cale prin care fetele puteau scapa de ceea ce Ii se facea. - Nu Ie-am Uisat pe fetele acelea sa se mtoarca in rezervatie. Ele trebuiau sa stea cu noi timp de trei ani. Au fost cele mai bune fete pe care Ie-am avut vreodata la acea ~coala. Am aranjat ca ele sa locuiasca in comunitate ~i sa mearga sa munceasca, lucru de care s-au achitat foarte bine. Nu erau in nici un caz delincvente. Ele doar omorasera pe cineva, asta e tot, de multe ori 0 persoana care cred ca merita sa fie omorata. Nu ne-am putut da seama daca Glasser glume~te sau nu, dar banuiam ca era un avocat atat de bun pentru pacientele sale incat chiar ajunsese sa inteleaga de ce savar~isera acele infractiuni. El nu considera ca ace~ti copii cu care lucra sunt din cale afara de neobi~nuiti; comportamentullor fusese complet rezonabil avand in vedere circumstantele in care traisera. • Aceasta discutie i-a adus aminte de unul dintre pacientii pe care ii tratasera la inceputul carierei sale.
Adop!ia Glasser, trecut acum de ~aizeci de ani, I-a vazut pentru prima data pe acest client cand era student la universitate. Constatarea aceasta I-a facut sa zambeasci'i pentru ca individul este acum la pensie, in vreme ce Glasser continua sa munceasca. La vremea aceea, aparuse cartea lui Glasser Terapia RealitaIii, un best-seller nu numai pentru profesioni~ti, dar ~i pentru pubIicullarg. Oamenii il cautau aidoma unui pelerinaj la Lourdes - 0 ultima ~ansa inainte de a se da batuti. - Thnarul auzise de mine. Mi-a marturisit ca era decis sa se sinucida. Avea de gand sa mearga sa se arunce in prapastie. Nu mai putea indura. Dar mi-a spus ca daca cumva aveam sa-l vad ~i sa-l conving sa nu 0 faca, poate ca r,enunta.
Mumia de la masa din sufragerie
91
Glasser ~i-a dat seama ca, in ciuda depresiei ~i deznadejdii sale, el nu voia cu adevarat sa se sinucida. Voia doar sa fie ajutat. - Locuia cu mama lui care era earn inapoiata ~i cu tatal vitrego Tatal sau adevarat I-a renegat cand era mic, iar de atunci nu I-a mai vazut niciodata. Avea un frate vitreg pe care tatal vitreg il iubea ca pe ochii din cap. Toate acestea erau lucruri standard de tipul respingere. Pe Glasser I-a intristat foarte mult situatia tanarului student pentru ca ~i-a dat seama ca, de~i era un individ foarte capabil, viata lui era foarte searbada. Ce a facut el, in aceasta situatie? Ei bine, cei mai multi psihiatri ar prescrie medicamente pentru depresie, iar 0 buna parte a terapeutilor ar face apella sentimentele baiatului referitoare la propria lui valoare sau ar face sapaturi in trecutullui pentru a gasi cauzele suferintei. In schimb, Glasser a preferat sa se duca acasa ~i sa vorbeasca cu sotia lui despre acest baiat. "Uite care e treaba", i-a spus el sotiei, "pu~tiul asta are nevoie de 0 mama ~i de un tata. Este un baiat de treaba ~i cred ca va trebui sa fim parintii lui. Sunt ingrijorat ca ar putea sa se sinucida". Dupa foarte multi ani de convietuire cu Glasser, sotia nu mai era atat de surprinsa de metodele lui destul de neortodoxe de tratament. Ea a acceptat acest aranjament. - A~a ca I-am adoptat, a spus Glasser simplu. El a devenit un membru al familiei noastre, fratele mai mare al baiatului meu ~i a~a mai departe. Acum are peste ~aizeci de ani ~i a ie~it la pensie. A avut foarte mult succes ~i a facut 0 multime de bani. Glasser spunea aceste lucruri cu mandrie, ca ~i cand ar fi fast yorba de fiul sau adevarat. - $tiu ca in calitate de psihiatru nu ai voie sa faci astfel de lucruri. Dar eu nu am nici un fel de reguli sau regulamente. Fac doar ceea ce cred di este bine. A~a ci'iam continuat sa fiu psihiatrullui. El nu s-a mutat niciodata la noi. Avea propria sa locuinta.
92
93
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
De;>ieram foarte uimiti de faptul ca. Glasser a mers pana acolo incat a "adoptat" simbolic un pacient care avea nevoie de parinti afectuo;>i, asta ne-a adus aminte de modul in care oamenii fac terapie in alte parti ale lumii. In anumite regiuni ale Africii, de exemplu, cei care au probleme de sanatate mentala se muta in casa celui care ii trateaza pana la vindecarea lor completa. (Acest luau l-ar motiva foarte mult pe un psihiatru sa lucreze din greu pentru a ajuta pacientii; in caz contrar ar trebui sa locuiasca cu ei in permanenta.) In cele din urma clientul/ fiul s-a casatorit ~i ~i-a intemeiat propria familie. - Dar venea intotdeauna cu familia la noi de Ziua Recuno~tintei, pentru ca, spunea el, trebuia sa-~i arate recuno~tinta , fata, de cei din casa. Glasser a mention at in treacat acest lucru, dar ne-am dat seama cat de mult insemna pentru el. La urma urmei, acesta fusese un caz la care tinuse atat de mult incat ani de zile a depus eforturi pentru rezolvarea lui, implicandu-i pana ~ipe cei din familia sa in aceasta intreprindere. Elnotarase ca acest baiat avea nevoie, mai mult ca de orice, de parinti stabili ~i de 0 familie sanatoasa. Prin urmare, trebuia sa-i ofere exact aceste lucruri. - Cel mai ciudat aspect al acestui caz, i-am spus noi lui Glasser, nu a fost comportamentul baiatului, ci reactia ta atipica fata de intreaga situatie. - Mda, a fost cam ciudata, nu-i a;>a? ~tiam ca Glasser il adoptase pe ace1baiat in mod simbolic ~i nu legal, dar ne intrebam totu~i cum i-a propus baiatului acest lucru. Cum sa spui cuiva a~a ceva? - I-am spus pur ~i simplu ca are nevoie de un tata ;>ide 0 mama, a;>aca nu are decat sa vina cu mine. A cunoscut-o pe sotia mea. I-a cunoscut pe copiii mei. Venea la noi la cina. Nu cniar in fiecare seara. Astfel am devenit familia lui. Totul pare incredibil de ironic daca ne gandim la faptul ca Glasser este cunoscut in primul rand pentru metoda sa terapeutica behaviorista orientata catre atingerea unui scop. Profesorii, consilierii, terapeutii ~i liderii din intreaga lume
aplica tehnicile Teoriei RealiH'itii urmand cativa pa~i foarte simpli. ~i cu toate acestea, in cazurile despre care Glasser a discutat cu noi - femeia care manca din gunoi, fetele din Ventura ;>itanarul care voia sa se arunce in prapastie - ceea ce a contat cel mai mult au fost dragostea ;>idevotamentul sau. Glasser a fost gata sa treaca dincolo de obligatiile profesiei sale pentru a Ie adta acestor oameni cat de mult ii pasa de ei.
Cum sa stabilesti , 0 relatie , Glasser era intru totul de acord ca cel mai important lucru intr-o relatie in care iti propui sa-l ajuti pe celalalt este gradul de implicare. In acest sens el a facut referire la un capitol din cartea sa in care discuta despre Rebecca, 0 pacienta care fusese diagnosticata cu schizofrenie. El putea sa 0 vada la spital numai ca vizitator deoarece ii fuses era refuzate orice privilegii medicale. De~i administratia Spitalului UCLA se schimbase de mai multe ori de cind i;>iincepuse rezidentiatul, prezenta lui Glasser nu era deloc apreciata. - Ce ai putut oare sa Ie faci acelor oameni de nu suportau sa te vada pe acolo? Ne intrebam daca nu cumva a dat foc spitalului sau a agresat pe cineva de acolo. - Cand eram rezident, a explicat simplu Glasser, Ie-am spus ca psihanaliza nu ajuta pe nimeni. Glasser era modest. E adevarat ca elle spusese celor de aco10 ca principala forma de tratament pe care 0 aplicau la acea vreme e inutila, dar ceea ce a con tat a fost felul in care a facut aceasta remarca, astfel ca nu ;>i-amai lasat loc de buna ziua. - Nu cred in intuitia psihologica, Ie-am spus supervizorilor mei. Toata lumea are intuitie; intuitia nu face doi bani. ~i apoi, oamenii ;>tiuce trebuie sa faca in viata. Daca aleg sa nu urmeze calea cea buna, cu siguranta ca au 0 multime de motive pentru aceasta. Principalul motiv este ca ei sunt deconectati de la viata reala ;>inimanui nu-i pasa de ei.
94
Jeffrey A. KottJel~Jon Carlson
Prin urmare, aceasta era ratiunea pentru care el a pus atat de mult suflet in a Ie arata oamenilor ca ii pasa de ce se intampla cu ei. Desigur, se poate spune ca el este renumit pentru pa;;ii foarte simpli pe care ii urmeaza in abordarea pacientilor, intrebandu-i ce i;;i doresc, ce fac in acest sens ;;i evaluand daca acest lucru este eficient, insa esenta metodei sale de abordare a constat intotdeauna in grija cu care i-a tratat pe cei din jur. Referindu-se din nou la Rebecca, Glasser ne-a spus ca ea a reu;;it sa-;;i depa;;easca schizofrenia dupa ce au stat de yorba un timp ;;i au stabilit 0 relatie solida. - Nu am avut niciodata prea multe dificultati eu cazurile de acest fel, chiar ;;i pe vremea cand eram rezident. Am avut foarte multi pacienti care au reu;;it sa-;;i depa;;easca schizofrenia ;;i sa devina din nou functionali. Glasser nu a crezut niciodata ca stari precum sehizofrenia exista cu adevarat. Din acest motiv, el prescria foarte rar medicamente pentru aceste probleme. Ell-a indicat pe John Nash din filmul 0 minte striilucitii ca fiind un exemplu bun de persoana care inca are manii ;;i halucinatii, dar care intelege de unde provin ;;i alege sa nu cada in capcana lor. Alegerea este de altfel elementul principal al teoriei lui Glasser. Intorcandu-ne la cazul Rebeccai, I-am intrebat pe Glasser cum au de curs vizitele pe care i Ie facea la spital. Cum a reu;;it sa vorbeasca eu ea avand in vedere ca era sau eel putin se comporta ca 0 sehizofrenica? - Nu am facut altceva decat sa discut ;;i sa stabilesc 0 relatie eu ea. - Despre asta era yorba? Asta este secretul tau? - Ei bine, eu nu cred ca exista schizofrenie. Desigur, exista simptome psihotice. Dar, in multe cazuri, este rezultatul stradaniilor acestor oameni de a trai potrivit unor a;;teptari excesive fie din partea lor, fie din partea eelorlalti. - Rebecca era 0 studenta stralucita. Apoi, la un moment dat, ea nu a mai vrut sa fie a;;a. Nu-;;i dorea decM sa joace bridge ;;i ;;ah ;;i sa dea meditatii doar pentru a se intretine. Toti membrii familiei aveau studii superioare.
Mumia de la masa din sufragerie
95
Glasser ;;i-a dat imediat seama ca problema ei majora parea sa fie legata de faptul ca i;;i dezamagise familia din cauza alegerilor pe care Ie facea. - Ce face acum? - Este profesoara la un colegiu ;;i se descurdi foarte bine. A;;a cum prezenta Glasser lucrurile, totul parea foarte simplu. El ia pacientii care nu raspund la medica tie, la tratamentul de ;;oc sau la cea mai buna terapie pe care 0 poate oferi aceasta profesie ;;i "stabile;;te relatii cu ei". Desigur, asta este eeea ce spune el ca face cu pacientii. De fapt el face mult mai multe. El ii provoaca. Ii incurajeaza sa faca diferite alegeri care sa fie mult mai in aeord cu dorintele lor adevarate. 9i, de asemenea, el da dovada de muM grija ;;i devotament fata de binele lor. In cazul Rebeecai a existat un moment-cheie pe care Glasser ;;i-l aminte;;te ca fiind deosebit de semnificativ. "Domnule doctor Glasser", I-a intrebat ea, "poti sa auzi voci ;;i totu;;i sa nu fi nebun?" "Absolut", a asigurat-o el. "Poti sa creezi orice in mintea ta abita vreme cat ;;tii de unde provine. Nu e nici 0 nebunie in asta. Lui Beethoven i s-a spus ca este nebun pentru ca auzea muzica de;;i era surd. Daca Einstein s-ar fi nascut putin mai devreme ar fi sfar;;it intr-un spital de nebuni din cauza iluziei sale referitoare la faptul ca lumea fizica functioneaza intr-un mod diferit fata de eel descris de Newton. La fel s-a intamplat ;;i cu Galileo - I-au pus pe rug ;;i I-au amenintat ca il vor tine la frigare pana cand va spune ca pamantul este centrul universului. 9i el a fost de acord in cele dinurma. Nebunie este atunci cand lncepi sa auzi lucruri care sunt atat de rupte de realitate incat lncep sa-ti distruga viata." Glasser a incheiat seria remarcelor sale observand ca exista o multime de oameni, acolo, afara, care cred ca el este nebun. - Iluziile sunt un lucru foarte obi;;nuit. Ele apar atunci cand te abati de la norma intr-o asemenea masura ineat devii incomod pentru cei din jur. In ee ma prive;;te, psihanaliza este o iluzie majora. Oamenii cred ca ma in;;el cand spun acest lucrlt, a;;a ca iata-ne ajun~i din nou de unde am pleeat.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL
,
SASE
Domeena Renshaw
care vorbe~te despre cele mai explicite aspecte ale comportamentului sexual, ea este fara indoiala 0 prezenta unica in domeniul psihiatriei ~i al terapiei cuplurilor.
* *
Penisul care avea nevoie de permisiunea bisericii
A shaw a lucrat ca chirurg intr-o mica misiune medicala din
£/nainte sa vina in Statele in anii Domeena RenZululand, Africa. Ea s-a Unite, specializat in '60, urologie, ginecolo-
gie ~i neuropsihiatrie, ajungand astfel sa aiM 0 pregatire medicala solida care i-a permis 0 mai buna intelegere a legaturilor dintre factorii psihologici ~ifizici implicafi in tulburarile psihice. Dupa ce ~i-a incheiat rezidentiatul in psihiatrie la Universitatea Loyola din Chicago, a ramas in cadrul acestei facultati iar apoi a intemeiat 0 clinica particulara pentru terapia sexuala. In ultimii treizeci de ani, Renshaw a tratat mii de cupluri cu diferite disfunctionalitafi sexuale ~i afacut cunoscute metodele sale de terapie sexuala de scurta durata la mii de psihiatri. Programul sau original consUi din ~apte ~edinte care combina educafia sexuala cu terapia individuala ~i de grup. Renshaw ~i-a publicat ideile sale intr-un best-seller, Seven
Weeks to Better Sex (Cum sa-ti imbunatate~ti performantele sexuale doar in ~apte saptamani), care i-a adus notorietate in intreaga hllne pentru abordarea ei sistematica, integratoare ~i eficienta. La inceputul carierei, inainte de a incepe sa se specializeze in terapia sexuala, a scris 0 serie de carti despre copiii hiperactivi ~i despre tratare a victimelor incestului. Ceea ce te frapeaza la Domeena Renshaw este energia debordanta. Cu accentul sau sud african, statura mica ~i maniera degajata in
97
*
Avand in vedere faptul ca Renshaw are 0 practica medicala indelungata ~i ca specialitatea pe care ~i-a ales-o este terapia sexuala, un domeniu in care se intalnesc cele mai multe comportamente bizare, nu este de mirare ca ea a avut cu prisosinta de unde sa selecteze cazuri interesante. Cu toate acestea, ea considera ca pacientul despre care are cea mai vie amintire este interesant nu pentru preferintele sale sexuale ciudate ci pentru lectia importanta pe care i-a oferit-o despre respectul care trebuie acordat sistemului de valori al fiecarui pacient. Ea ne-a prezentat principalele trasaturi ale acestui caz in maniera concisa in care se adreseaza medicilor rezidenti·
Penisul era obosit si , avea nevoie sa doarma - Intamplarea a facut ca el sa fie un diabetic dependent de insulina, a inceput Renshaw, evidentiind faptul ca in ceea ce prive~te impotenta de care se plangea acest pacient erau implicati atat factori psihologici cat ~i fizici. A venit la noi cu aproape zece ani in urma. E important momentul pentru ca e yorba deci de 0 perioada in care Viagra nu aparuse inca. Cu trei ani in urma, se casatorise pentru a doua oara. Avea copii mari din prima casatorie. Cea de a doua soFe, care I-a adus la tratament, era din ce in ce mai frustrata ~i mai impacientata din cauza ca mariajul lor nu se consumase inca din cauza problemelor pe care elle avea cu erectia. La incepul relatiei lor el i-a explicat ca nu poate sa faca sex cu ea inainte de casatorie deoarece este catolic practicant.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson De atunci trecusedi cativa ani, iar el sau cel puFn penisul lui se dovedea in eontinuare necooperant. In afara de problemele lor sexuale - sau mai degraba de lipsa lor de activitate sexuala - pareau sa aiba 0 relatie tandra. Certurile lor aveau ca unic motiv viata sexuala. Cand erau in pat sotia se arata foarte interesata de barbatul ei, dar de fiecare data acesta se eschiva ~i in cele din urma adOl'mea.
Penisul avea nevoie de injecfii Renshaw a inceput prin a stabili dimensiunile medicale ale cazului barbatului, supunandu-l in acest scop unui examen fizic complet. Ea a descoperit ca dimineata el avea erectie, ceea ce insemna ca era foarte probabil ca problemele lui sa fie de natura psihologica. Totu~i,din cauza problemelor cu diabetul ~i a dependentei de insulina, ea I-a trimis la un urolog pentru a verifica circulatia sanguina din penis, care poate fi afectata de aceasta boala. Medicul urolog a gasit intr-adevar 0 oarecare ingustare a vaselor mici de sange. Din fericire, existau injectii pe care sotulle putea folosi pentru a-~i induce chimic erectia. $i putea sa fie invatat cum sa ~i Ie administreze atunci cand dorea sa faca sex. In timp ce Renshaw ne povestea aceste lucruri, nu ne puteam scoate din minte imaginea acului imens al seringii deasupra bietului penis mititel, obosit ~i necooperant. Ne intrebam unde trebuia infipt ace I ac ~i cat de mult trebuie sa doara. Ea ne-a asigurat ca acul este de fapt foarte mic, iar procedura, chiar daca nu este exact ceea ce am numi un preludiu sexual placut, dadea intr-adevar "rezultate" consistente. Abia acum am realizat cat de miraculoasa trebuie sa fie Viagra pentru acele cupluri care au astfel de probleme. Dupa 0 sap taman a, sotul a venit pentru a i se testa injeeFa, iar rezultatul care s-a produs in cabinetul doctorului a fost de-a dreptul spectaculos. Cu toate acestea, in loc sa alerge acasa la nerabdatoarea lui saFe, bi'irbatul s-a decis in mod inex-
Mumia de la masa din sufragerie
99
plicabil sa se opreasca in drumul catre casa, la un restaurant, pentru a lua cina. Parca ni-l imaginam stand la 0 masa, ignorandu-~i penisul neastamparat care-i zvacnea in pantaloni in favoarea unui cocteil de erevete. - Cand a ajuns acasa, a spus Renshaw, erecFa ii disparuse. Sotia a fost foarte furioasa ~i a insistat ca el sa-~i faca 0 alta programare la doctor. De data aceasta, a spus ea, va merge cu el ~i va invata ea insa~i cum sa-i faca injectia. Eram gata sa 0 intrebam pe Domeena cum poate sa fie invatat cineva sa faca acest lucru? Exista un penis de jucarie pe care se putea exersa sau sotia trebuia sa experimenteze pe barbatul ei? $i, din nou, imaginatia no astra a inceput sa lucreze fara voie. Pardi vedeam penisul individului expus pe masa de operatie, aeoperit cu acele halate ehirurgicale din care doar capul este lasat la vedere. Doctorul ~i sotia stau deasupra micului pacient cu un ac imens. Mana femeii tremura, a~a di doctorul este nevoit sa 0 ajute sa indrepte acul eatre Fnta.
Penisul este hartuit , Renshaw a intrerupt aeeasta fantezie. - EI intarzia sa apara. Programul nostru se intinde doar pe durata a ~apte saptamani, iar noi ne aflam atunci in cea de a ~aptea ~i ultima saptamana de terapie. In cele din urma a venit, dar era teribil de suparat. Sotia lui, care-l insotea, era foarte furioasa. Renshaw i-a convins pe cei doi sa se calmeze, apoi i-a intrebat ce se intamplase. Era evident ca avusese loc 0 ruptura majora intre ei. Chiar ~iin toti ace~ti ani in care avusesera conf1icte din eauza lipsei de activitate sexuala, ei reu~isera sa ramana respectuo~i ~i plini de afeetiune unul fata de celalalt. - Ceea ee se intamplase, ne-a explicat Renshaw, a fost ea sotul s-a trezit intr-o dimineata la ora doua ~i a gasit-o pe soFa lui cu penisullui in mana stanga ~i cu seringa incarcata in mana dreapta. Intre dinti, tinea 0 lanterna pentru a ilumina zona de operare.
100
101
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
Cred ca nu mai e nevoie sa spunem ca barbatul a fost de-a dreptul ~ocat sa-~i vada consoarta pe punctul de a-i administra 0 injectie in penis, in toiul noptii. Se pare ca ea planuise sa-i provoace chimic 0 erectie far a consimtamantullui ~i sa faca sex cu el in timp ce dormea. Sotul era terifiat de comportamentul sotiei lui. Ea era la randul ei indignata pentru ca el sabotase eforturile lor de a avea 0 viata sexuala normala - de a avea vreo viata sexuala. - Cand am auzit aceasta poveste, mi-a fost foarte greu sa ma abtin sa nu rad, a recunoscut Renshaw. Dar eram hotarata sa aflu ce se intampla.
Fara sa mai a~tepte indemnul nostru, Renshaw a inceput Sa ne vorbeasca despre ceea ce a invatat din acest caz referitor la terapia de cuplu. - Avem de invatat atat de multe lucruri din acest caz, despre ceea ce inseamna sa fii impins de la spate, sa fii cons trans, sa spui cu gura ta "Da, vreau terapie sexuala" in timp ce penisul, in limbajul sau propriu, spune "Nu! Nu sunt gata pentru asta!". Renshaw s-a intrerupt un moment gandindu-se cat de inutil este sa impingi pe cineva sa faca un anumit lucru pentru care el nu este pregatit. - A fost inutil ~i fara nici un rezultat acest efort al sotiei lui de a incerca sa-~i forteze sotul ~i sa injecteze bietullui penis in speranta eEl el nu se va trezi din somn.
Penisul se apara singur Acest incident critic i-a oferit lui Renshaw ocazia sa cerceteze mult mai in amanunt ce se intampla cu sotul ~i sa afle de ce acesta, in ciuda intentiilor sale decla~ate, se opunea cu atata fermitate ca actul sexual sa aiba loco Impingand lucrurile cat mai delicat cu putinta, ea a clarificat in cele din urma situatia. Barbatul era catolic practicant. De~i divortase legal cu ani in urma, biserica nu recunoscuse inca anularea primei casatorii. - Procesul de anulare dura mult timp pentru ca oamenii bisericii trebuiau sa-i investigheze pe cei doi soti. EI avea convingerea ca numai atunci cand biserica il va absolvi de primul sau mariaj ~iil va anula, va fi liber chiar ~i numai pentru a se gandi sa faca sex. A recurs la programul respectiv. Executa mangaierile ~ipreludiul, dar cand ajungea la momentul penetrarii nimic nu-l convingea sa 0 faca. Prin urmare, acesta era un caz clar de autoaparare morala. Penisul refuza sa coopereze cu programul pentru ca nu primise inca permisiunea bisericii de a-~i consuma noul mariaj. - Dupa incheierea programului, cu opt sau noua saptamani mai tarziu, sotul a primit actul de anulare a primei casatorii. Curand dupa aceea el ~i-a consumat mariajul.
Penisul prefera sa navigheze In ciuda faptului ca am avansat destul de mult in ce prive~te procedurile chimice de inducere a erectiei, Renshaw sustine ca decizia de a Ie administra trebuie luata tinand cont de sentimentele ~i nevoile reale ale oamenilor. - Chiar daca-ti administrezi injectii sau pas tile de Viagra, erectia nu se va produce daca nu e~ti cooperant. Pastilele au aparut pe piata la 16 aprilie 1998. Am primit atunci un telefon de la un cuplu - de fapt de la 0 femeie - care fusese la clinic a pentru terapie sexuala cu noua ani in urma. Era 0 doamna foarte galagioasa. Vorbea intruna. Sotul ei nu manifesta nici un fel de interes sexual. Cu toate aces tea 0 iubea~i nu se gandea sa divorteze. Pentru a face sex ea trebuia sa traga de el. De fiecare data el era prea obosit pentru asta. Spunea ca a doua zi 0 sa mearga cu iahtul a~a ca va trebui sa se scoale devreme. In cele din urma ea I-a tarat pana la clinica. - Cu toate ca avea ~aizeci ~i doi de ani, sotul arata mult mai tanar. Avea erectii normale ~i i~i satisfacea nevoile sexuale masturbandu-se, lucru pe care nu-l putea divulga sotiei
102
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lui. Cel mai bun ajutor pe care I-am putut oferi acestui cuplu a fost sa 0 invat pe sotie sa se masturbeze ~i sa 0 incurajez sa-~i ia un vibrator cu care sa-~i satisfaca propriile dorintele sexuale. Nu m-am mai gandit la ea ani de zile, pana in momentul in care m-a sunat ~i m-a intrebat daca imi mai aduc aminte de ea. "Cum a~ fi putut sa te liit?" i-a spus Renshaw sotiei. De fapt, singurullucru de care i~i aducea aminte era ca sotul ei obi~nuia sa navigheze pe lacul Michigan pentru a scapa de plangerile ~i sacaielile ei permanente. "Credeti ca ati putea sa-i prescrieti Viagra sotului meu?" a intrebat-o femeia intr-un final, dezvaluind astfel motivul pentru care 0 sunase. "Cu siguranta", i-a raspuns ea pacientei, dar trebuie sa vina la cabinet. "Ei, vedeti. Ma intrebam daca ati putea sa-mi dati mie reteta." "Imi pare rau", a raspuns Renshaw, dandu-~i seama ce punea femeia la cale, "dar trebuie sa-i iau tensiunea ~i sa vad daca este in regula din punct de vedere medical." "Inteleg", a spus femeia, gandindu-se la un alt mod de a-~i pune planul in aplicare. "Ei bine, daca obtin aceste pastile, credeti ca a~ putea sa-i strecor seara cate una in cana lui cu ciocolata fierbinte." "Nu, nu puteti sa faceti asta. Nu este etic ~i in plus nimeni nu 0 sa va dea aceste pastile. Trebuie sa-i fie date pacientului." Ceea ce nu ~tia Renshaw era di pastilele de Viagra se puteau obtine prin Internet. Nu trebuie decat sa raspunzi la cateva intrebari ~i sa plate~ti 50 de dolari, iar compania iti va trimite 0 reteta. Femeia a tacut un moment dupa care a intrebat: "Credeti ca Medicare va pUHi aceste pas tile pentru ca sotul meu are ~aizeci ~i noua de ani?" Renshaw i-a raspuns ca nu ~tie. - Nu am mai ~tiut nimic despre ea de atunci, dar sunt sigma di sotul ei inca mai navigheaza in loc sa ia Viagra.
Mumia de la mas a dirl. sufragerie
103
Variatiuni pe aceea~i tema -
Cazul care m-a uimit cel mai mult a fost acela al unui
cuplu de peste patruzeci de ani. Ea era profesoara ~i avea patruzeci ~i patru de ani ~i el era inginer ~i avea patruzeci ~i ~ap'te de ani. Mariajullor incepuse cu douazeci ~i trei de ani in urma ~i ramasese neconsumat. $tim cu totii ca acest fenomen al cuplurilor care se casatoresc dar nu au viata sexuala este pus in discutie insuficient. $tim de asemenea ca Renshaw ~i angajatii ei vad sute de asemenea cupluri de-a lungul anilar. Cu toate acestea, parea destul de neobi~nuit ca acest cuplu nu reu~ise sa aiba relatii se"male vreme de peste doua decenii. Cand cuplul cu pricina a venit la clinic a, Renshaw a fost curioasa sa aile inainte de orice un anumit lucru. "De ce acum?" i-a intrebat ea pe cei dol.. "De ce abia dupa douazeci ~i trei de ani v-ati gandit sa va rezolvati problema? De ce nu v-ati obi~nuit pur ~i simplu cu situatia asta?" Sotia a privit in jos dupa care a spus foarte incet: "Nu am ~tiut ca exista un loc ca acesta unde putem fi ajutaW' Cand ne-a spus aceasta poveste Renshaw suna trist. Sunt atat de multe cupluri care au nevoie de ajutor, iar cele mai multe dintre ele nu au nici cea mai mica idee ca pot fi ajutate. Pentru mai bine de 80 la suta dintre cuplurile pe care Ie vede, tratamentul oferit de Renshaw are rezultate bune. Chiar ~i cei care nu se vindedi complet constata 0 imbunatatire semnifi;cativa a relatiei lor sexuale. Cu toate acestea, bugetul ei este atat de saracacios incat cu greu i~i poate intretine clinica. Multe din companiile de asigurari nu platesc tratamentul. Listele sale de a~teptare sunt lungi, dar cei mai multi dintre clienti nu-~i pot permite decat costuri minimale. - Inainte sa ajunga la mine, acest cuplu fusese la mai multi doctori ~i facuse terapie de cuplu, dar nimeni nu a putut sa-i ajute pentru ca problema lor nu era de natura sexuala. Nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i intrebe macar de ce nu
104
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
fac sex. In cazul acesta, ceea ce-i impiedica pe cei doi sa aiba o relatie sexuala era faptul ca soFei ii era teama de durerea pe care ar putea-o avea in momentul penetrarii. Ca urmare a unor discutii lini~titoare, a dHorva saptamani de tranchilizante ~i a unei creme anestezice locale pentru deschiderea vaginului, cei doi ~i-au putut consuma in cele din urma mariajul. Ambii ~i-au exprimat regretul pentru anii de placeri pe care ii pierdusera.
Confesiuni Trecand in revista cazurile de acest gen pe care Ie-am auzit pana acum, ne-am pus intrebarea de ce exista atat de multe variatii ale comportamentului sexual. In cazullui Jeffrey, de exemplu, aveam de-a face cu un individ care se ata~ase foarte mult de 0 vaca. Un alt terapeut pe care il cunoa~tem, auzind de cartea aceasta la care lucram, ne-a relatat cazul unui pacient de al sau caruia ii placea sa faca sex cu pisicile. Cfmd a fost intrebat daca prefera pisicile sau motanii, el a replicat indignat: "Ma luati drept homosexual?" Pentru Renshaw, faptul ca asemenea cazuri neobi~nuite sunt foarte numeroase se explica, dincolo de tabuurile evidente asociate cu sexul, prin modalitatile deosebit de variate in care oamenii cauta sa se elibereze. Cu 0 seara inainte de conversatia noastra, ea fusese consultata de un alt terapeut, care trata un cuplu in care sotul avea fantezii sadomasochiste care o deranjau pe sotie. Cei doi nu dadusera curs nici unuia dintre delirurile batau~e ale sotului, asHel ca problema lor provenea din vina pe care ace~tia 0 resimteau doar gandindu-se la aceste lucruri. - De atat de multe ori terapeuFi vin in intampinarea nevoii de confesiune a oamenilor. Adeseori glumesc cu pacientii mei spunandu-le ca am un guler de preot in sedarul de jos al biroului pe care am sa mi-l pun in momentul in care vor incepe sa se confeseze. Tinand in tine secretele nu faci decat sa-ti spore~ti anxietatea. Oamenii au nevoie sa vorbeasca cu cine-
Mumia de la mas a din sufragerie
105
va despre problemele lor, iar terapeutul poate sa indeplineasca un asemenea rol. Renshaw a ilustrat acest punct de vedere relatandu-ne un caz pe care ea il tratase cu douazeci ~i cinci de ani in urma. - E vorba de doi parinti care au venit la mine impreuna cu fiica lor de ~aisprezece ani - 0 fata inalta ~i tot atat de sociopata pe cat putuse sa faca Dumnezeu pe cineva. Era la liceu, iar in timpulliber lucra pe undeva. La un moment dat a inceput sa se plictiseasca de munca ei, a~a ca intr-o buna zi a sarit intr-un autobuz care mergea la aeroportul O'Hare. Era in toiul iernii. Ajunsa acolo s-a dus pana la poarta pentru United Airlines ~i a luat un tichet de imbarcare. Acest lucru se intampla pe vremea cand securitatea aeroportului nu era ceea ce este astazi. Renshaw parea intrucatva amuzata de aceasta intamplare. Chiar daca imoralitatea comportamentului fetei 0 indigna, gasea totodata ceva nostim in indrazneala de care aceasta daduse dovada. In cele din urma, fata a ajuns la Honolulu unde, cu ultimii ei dolari, a luat autobuzul catre plaja. Acolo a furat portofelele de sub prosoapele celor care stateau la plaja, dupa care s-a dus la cumparaturi folosind cartile de credit pe care Ie gasise in portofele. In cele din urma tanara fata s-a plictisit de Hawaii, a~a ca ~i-a pus in gand sa faca 0 escapada in California. In timp ce incerca sa faca uz de cartile de credit furate pentru a cumpara un bilet de avion, a fost prinsa de autoritati ~i bagata la 1:nchisoare. Afland despre cele intamplate, tatal ei a luat avionul pana in Hawaii, a scos-o pe fiica sa din inchisoare ~i a adus-o acasa. Aici, a decis sa-~i duca odrasla la Clinica Loyola pentru a vedea ce se petrecea cu ea. - Mama era cu aproape 0 palma mai inalta decat tatal. Acesta era un om foarte dragut ~i pa~nic in vreme ce soFa lui era 0 femeie au tori tara, aroganta ~i ve~nic furioasa. Venisera impreuna la clinica. Am fost supervizorul rezidentului pe care I-au consultat. Intamplarea a facut ca acesta sa fie un preot care se specializa in psihiatrie. Atunci cand a consultat-o pe fata era imbracat in haine civile. In opinia lui fata era sociopata. El
106
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
le-a spus pEirintilor di fata lor nu avea nevoie de spitalizare. Ea avea nevoie doar de terapie. $i inainte de toate, avea nevoie de limite. Auzind acestea, mama s-a ridicat in picioare ~i a spus foarte furiaasa: "Fata mea nu are nevoie de psihiatru ci de un preat catolic!", dupa care cei hei au ie~it ca a furtuna din birou. Dupa aceea, Renshaw I-a supervizat pe terapeut ~i I-a intrebat de ce nu s-a a~ezat pur ~i simplu jos, punandu-~i gulerul ~i spunand acelei familii ca el era preot. Ce-i drept, avusese de-a face cu 0 situatie la care cu siguranta ca nu s-ar fi a~teptat niciodata. El a explicat ca a fast atat de ~ocat de plecarea rapida a mamei ineat a uitat cine era ~i cu ce se ocupa in timpul cat nu era la clinica.
,
CAPITOLUL SAPTE
Violet Oaklander
Terapie cu un ~arpe rozator ~i en 0 !70parla cu corn
. domeniul terapiei copiilor. Ea este cunoscutii in
* *
*
Oaklander nu ~tia despre acest baiat deeat ca este periculos. In noaptea din ajun mama lui sunase innebunita pentru ca fiui ei de paisprezece ani a alergase prin toata casa cu un cutit in mana. Ii fusese teama ca a s-o omoare.
108
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- A mai facut ceva de genul acesta inainte? a intrebat Violet, temandu-se pentru propria ei siguranta ~i in acela~i timp intrebandu-se daca era intr-adevar persoana potrivita pentru a discuta cu acest baiat. - Nu, a recunoscut mama lui, niciodata nu s-a mai intamplat a~a ceva. E adevarat ca uneori se infurie foade tare pe sotul meu, tatallui vitreg. Cand ati putea sa-l vedeti?
Prima impresie Cei de la clinic a i-au programat chiar in urmatoarea zi. Odata ajun~i, Oaklander a ie~it sa-i intampine pe Hlnar ~i pe mama lui, oarecum tematoare fata de adolescentul despre care aflase ca manuia cutitul ~i ca era un potential violent. In sala de a~teptare se afla un baiat subtirel, care zambea. Avea un ~arpe uria~ infa~urat in jurul gatului. La vederea lui Violet a scos un tipat de spaima. "Doarnne, Dumnezeule!" a strigat ea, "ce mai e ~i asta?" "Este un ~arpe", a spus baiatul cu mandrie, dupa care i-a apucat capul ~i I-a indreptat in directia ei. $arpele ~i-a scos limba lunga ~i sub tire cu care a inceput sa plesneasca aerul. "Vreti sa-l tineti?" "Nu, multulnesc." $arpele era imens - avea peste un metru lungime, 0 culoare maro murdar ~ipete pe tot corpul. Sigur nu 0 fi fost otravitor? Oare l-ar fi lasat mama lui sa mearga peste tot cu un 9arpe otravitor? AP?i i~i aduse aminte ca el 0 a111enintase pe aceasta cu un cutit. In acel moment ~i-a dat seama ca mama lui era acolo; a facut cuno9tinta cu ea 9i ~i-au strans mainile. Aceasta zambea amabil fara sa para catu9i de putin deranjata de prezenta ~arpelui. Oaklander a facut tot posibilul sa para cat mai lini~tita, dupa care i-a condus in biroul ei. Dupa ce s-au a~ezat confortabil sau cel putin pe cat de confortabil se putea avand in vedere faptul ca 0 reptila care arata periculos se tara pe umerii clientului sau, ea I-a intrebat pe baiat cum 11cheama.
Mumia de la masa din sufragerie
109
"Gregory", a raspuns el vesel. ,,$i pe prietenul tau de acolo?" a spus ea aratand in directia chestiei de culoare maro care ii incolacea trupul firav. ,,0, el este doar $arpele. Nu are un nume." "Inteleg." "Vreti sa-l tineti?" a intrebat-o el din nou. "Nu, nu, e in regula." Aratarea aceea nenorocita avea 0 limba enorma. Parea destul de lunga ca sa ajunga pana la ea in caz ca i-ar fi trecut prin cap a~a ceva. "In plus", a adaugat ea, "nu ~tiu cum se tine un ~arpe." ,,0", a asigurat-o Gregory, "nu aveti de ce sa va fie frica. Nu va face nimic. Este doar un ~arpe rozator." "Asta insearnna ca nu este otravitor?" I-a intrebat ea, apoi s-a uitat la mama lui pentru a-i confirma acest lucru. Mama lui Gregory a zambit ~i a dat din cap in semn de aprobare. "Nuu, el mananca doar iepuri, popandai 9i alte animale de genul asta. Le stoarce de sange pana ce mor." Ultima remarca nu prea a avut darul sa 0 lini~teasca pe Violet. Cu toate acestea, era mandra de priceperea - ca ~i de bunavointa - de care dadea dovada in a se apropia de copii indiferent de situatia lor. Despre acest baiat cu greu se putea spune ca este violent - parea mai degraba pa~nic ~i lipsit de aparare - dar niciodata nu poti sa ~tii ce se ascunde in spatele unor astfel de impresii. Violet nu avea fobie de gerpi, dar nici nu-i placeau. In ciuda a ceea ce ii spunea ratiunea, ea s-a intins catre ~arpe 9i I-a atins, ferindu-se cat putea de gura lui. Era mai neted decat crezuse ea. Gregory era incantat. "Ii place sa fie atins", spuse el.
Un tratament silentios , Oaklander a incercat sa-l angajeze pe Gregory intr-o discutie, dar acesta nu raspundea la intrebari 9i in general nu prea avea chef sa vorbeasca. Nu facea decat sa stea acolo, cu un zambet pe fata, tinandu-~i 9arpele pe care din cand in cand il ageza ba pe umeri, ba in bratele sale.
110
Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
"Gregory, tu ~tii de ce te afli aici?" I-a mtrebat Oaklander. El ~i-a ferit privirea. Violet s-a mtors catre mama lui. "Ati putea sa-mi spuneti ce v-a determinat sa-l aduceti pe Gregory aici? In felul acesta 0 sa afle ~i el ca eu ~tiu ce s-aintamplat." "Ei bine", a inceput ea timid, "ieri Gregory a fugit dupa mine cu un cutit, iar acest lucru m-a speriat. Dar nu cred ca intention a sa ma raneasca", a adaugat ea vehement. Gregory s-a uitat zambind la mama lui. . "Gregory", i-a spus Violet, "te superi daca iti pun cateva intrebari?" A dat din umeri. "Ma intreb daca dormi bine noaptea. Ai cumva co~maruri?" Gregory a privit-o zambind in timp ce i~i mangaia ~arpeIe.
"Ce poti sa-mi spui despre pofta ta de mancare? Ce iti place sa mananci?" ,,$erpilor Ie place sa manance ~oareci. $i pasari." "Dragut. Dar ce poti sa-mi spui despre tine. Tie ce iti place sa mananci?" A dat din umeri. Lucrul acesta era foarte ciudat. Intr-un anume fel, Gregory se comporta aproape ca un autist - imobil ~i fara sa reactioneze. Singurullucru care parea sa-i starneasca interesul era orice fel de conversatie care avea legiitura cu ~arpele. Oak lander ~i-a examinat foarte atent clientul. De~i avea paisprezece ani, era foarte firav. Avea un par blond dirliontat. ~i cu toate ca nu vorbea, multumindu-se sa dea din cap ~i din umeri, el a ramas zambitor pe parcursul intregii ~edinte. In aceasta situatie, Oaklander i-a adresat mamei lui mtrebarile care se pun de obicei la prima ~edinta. Daca avea frati sau surori (nu), despre ~coala (0 ura), daca avea prieteni (nu avea nici unul), despre tatal sau adevarat (i-a parasit cand Gregory avea trei ani, iar de atunci nu a mai avut nici un semn de la el), despre relatia cu tatal sau vitreg (il ura) ~i despre evo-
Mumia de la masa din sufragerie
III
lutia lui din copilarie (normala pana la varsta de patru ani). Mama lui Gregory a raspuns pe scurt ?i raspicat la fiecare mtrebare cu exceptia eelor referitoare la relatia dintre sotul ei ~i Gregory unde raspunsurile ei au fost ceva mai elaborate. Ea a recunoscut ca sotul ei era extrem de intolerant cu baiatul ?i d il agresa verbal iar uneori era chiar nevoita sa intervina pentru ca acesta sa nu-Iloveasca. Pe parcursul acestei conversatii, Gregory nu a reactionat in vreun fel deosebit; stiitea pe scaun ~i i~i mangaia ~arpele. Oaklander s-a gandit cum ar fi daca s-ar intalni doar cu el- ma rog, asta daca nu includem 9i 9arpele. La urmatoarea gedinta, programata doar cu Gregory, acesta a venit din nou cu tovara?ullui. Oaklander s-a gandit sa-i ceara sa-9i lase 9arpele acasa, dar instinctul ii spunea ca acesta nu ar fi eel mai potrivit mod pentru a incepe 0 relatie buna eu el; mai degraba m felul asta il va obliga sa se desparta de singura persoana ... ma rog, reptila - de care se simtea apropiat. Gregory stiHea pe scaun alintandu-9i ca de obicei ?arpele, dar altfel era complet rupt de lume. Nu se uita la Violet ?i nici nu era atent la ce spunea ea. Se comporta de parca ar fi fost singur in camera. "Mama ta mi-a spus ca nu te simteai prea bine la ~coala ?i ma intrebam dad ai putea sa-mi zici cate ceva despre acest lucru." Nici un raspuns. Nici 0 reactie. Parea ca nu 0 auzise. Nimic altceva decat mangaiatul ritmic al ?arpelui. "Vad ca e9ti foarte preocupat de 9arpele tau." De fiecare data cand Violet mentiona 9arpele, Gregory revenea cu picioarele pe pamant. Oaklander ~i-a dat seama ca singurul subiect care l-ar interesa ?i l-ar pune in contact cu ea ar fi fost sa discute despre ?arpe. EI ignora complet toate celelalte subiecte sau incercari din partea ei de a vorbi cu el. Nu manifesta nici un fel de interes fata de lucrurile din camera: jocurile de pe rafturi, lucrarile de arta, un co? cu instrumente pentru percutie, tobe, papu9i, tava cu nisip. Pana in aceI moment el nici macar nu aruncase 0 privire in directia lor.
112
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumip de la masa din sufragerie
,,~i unde l-ai inHUnit pe prietenul tau?" "In de~ert, in spatele casei noastre." "A~a deci. ~i unde 11tii pe ~arpe?" "I-am luat 0 cu~ca. Acolo sta el." Atiita vreme cat Oaklander se rezuma sa discute despre ~arpe, Gregory se arata cooperant chiar daca raspunsurile lui erau laconice. In momentulin care ea incerca sa discute despre orice altceva, Gregory disparea pur ~i simplu din peisaj. Astfel, Violet a aflat 0 multime de lucruri in timpul celei de a doua ~edinte - dar toate se refereau la ~arpe. Ea a aflat ca acestuia ii placea cel mai mult sa manfmce ~oareci ~i ca Gregory trebuia sa depuna eforturi considerabile ca sa-i prinda pentru el. In fond a fost impresionata de dH de multe lucruri ~tia el despre ~erpi.
EI insista ca Violet sa scrie numele aces tea in dreptul fiecarei fotografii, iar dedesubt sa adauge "Proprietatea lui Grego-
Jocul1n nisip Exact in momentul in care Oaklander se gandea ca facuse oarecare progrese, Gregory ~i-a facut aparitia la cea de a treia ~edinta eu 0 geanta plina eu ~erpi. Asta nu era bine deloc. In acea saptamana, mama lui Gregory ii daduse telefon pentru a-i aduce la cuno~tinta ca ni~te copii il batusera la ~coala. EI a refuzat sa se mai duca acolo pentru ca profesoara nu i-ar fi dat voie sa vina cu ~erpii. Oaklander a realizat astfel cat de important fusese faptul ca ea ii permisese lui Gregory sa vina cu ei la ~edinte, chiar ~i cu geanta aceea plina ochi eu ereaturi ~erpuitoare care incepusera sa fo~neasca pe podea. Mai mult decat atat, Oaklander a scos un aparat Polaroid ~i s-a oferit sa-i faca poze lui Gregory impreuna eu ~erpii lui. Dupa aceea le-a pus pe un panou pe care il atarna pe perete inainte de fiecare ~edinta. De fiecare data cand venea, el se ducea imediat sa se uite la pozele facute la ~edinta anterioara. "Aici este Lady", arata el. "Ea este regina ~erpilor mei. Iar aici este Tyrone, celalalt ~arpe rozator. Cred ca este varul ~arpelui."
113
ry". Gregory era atras de fotografiat ~i se impliea foarte multo Cand Oaklander i-a adus aminte de ineidentul cu bataia, energia lui s-a dizolvat iar el a "disparut" pur ~i simplu. Ea s-a inOrs imediat la discutia despre fotografiile cu ~erpi, iar el a ineput sa devina iara~i ceva mai vioi. La cea de a patra ~edina, Gregory a venit cu un ~arpe nou, de un fel pe care Oaklaner nu-l mai vazuse niciodata. "Pot sa-l pun in cutia cu nisip?" a intrebat-o el. Ji place niipul pentru ca vine din de~ert." "Nu, Gregory, ma tern ca nu poti sa faci asta. Nu este 0 cuie cu nisip adevarata. Se nume~te tava de nisip." Era 0 cutie e lemn de aproximativ jumiitate de metru pe un metru, a~eata pe 0 masuta. Era umpluta cu nisip alb, pur, iar pe un raft deasupra ei se aflau tot felul de obiecte in miniatura: copaci, case, oameni, lucruri simbolice precum stele, cruci, mon~tri, imale, figurine, scoici, pietre ~i alte asemenea. "La ce folose~te?" "Ei bine, copiii ca ~i adultii construiesc tot felul de scene e nisip folosind oricare dintre obiectele de pe rafturi. Ei poestesc despre aceste scene iar uneori eu Ie cer sa pretinda ca unt unele dintre acele figurine ~i sa-mi spuna cum se simt. au ei reprezinta un vis pe care I-au avut sau un loc sigur pe are ei ~i l-ar dori sa-l aiba, ~i tot a~a." Pentru prima data, Gregory a manifestat un real interes erttru alteeva decat ~erpii sai. El s-a a~ezat pe un scaun, in ata tavii, ~i a ineepuAtsa aranjeze 0 gramada de soldati, un anc ~i 0 piatra mare. In acea zi adusese eu el 0 broseuta raioaa, Myra, ~i bineinteles un ~arpe nou. A intrebat-o pe Violet claca poate sa puna macar broseuta in varful pietrei. "Nu am sa pun ~arpele pe ea, dar broasea nu va mi~ca piatra. 0 sa am grija ea ea sa nu faca asta", a spus el. Parea ceva inofensiv, a~a ea Oaklander i-a dat voie lui Gregory sa 0 puna pe piatra. Lucrul acesta parea sa aiba 0 importanta deosebita pentru el. Pe rafturi se mai gasea un ~arpe de '"
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
jucarie, pe care Hlnarull-a introdus bineinteles imediat in scena. Cat timp a aranjat aceste obiecte el nu a vorbit deloe fiind foarte absorbit de ceea ce facea. Jocul acesta parea sa-i placa foarte mult. Broasca se uita foarte atent dar, a~a cum promisese el, nu ~i-a paras it loeul. "Vrei sa-mi poveste~ti despre seena ta de pe nisip?" Gregory a ignorat-o continuand sa-~i aranjeze lucrurile dupa placul sau. El a pus caFva soldati, morti, sa stea cu fata in sus. De~i era uimita de scena de razboi ~i de broasca ee statea pe piatra, Violet nu-~i putea imagina ce insemnau ele. "Broasca ta este pusa bine la adapost pe piatra, departe de violenta. Ma intreb daca Myra se simte in siguranta." "Uuuh!" "Pariez ca ~i tu vrei sa te poti simti in siguranta uneori." Acesta a fost singurul comentariu pe care I-a facut. Cand timpul a expirat, el ~i-a luat ~arpele, a pus-o pe Myra in buzunar ~i a ie~it din birou fara maear sa-~i ia la revedere.
fel ca acum putea sa tin a un ~arpe in mana, far a sa se mai teama. De fapt, in timpul unei ~edinte, ei au construit 0 cursa cu obstacole in jurul camerei folosind jucarii ~i euburi, dupa care fiecare a luat cate un ~arpe ~i i-au pus la intreeere de la un capat la altul al incaperii. Violet nu era sigura daca baiatul era ceva mai bine acum, dar in schimb avea certitudinea ca ei incepusera sa-i placa intalnirile lor mai degraba neobi~~:LUite. Uneori stateau amandoi pe podea privind la ~erpii care .se tarau prin camera prin tunelele pe care Gregory Ie construise din cuburi. Intr-o buna zi, ei i-a venit in minte 0 idee. In loc sa vorl;peasea cu Gregory, lueru care se dovedise extrem de dificil, ea ~i-a dat seama ca ajunsese sa aiba relatii destul de bune ~eu ~arpele, cu Lady sau cu Tyrone pentru a putea sa Ii se ~adreseze lor direct. S-a uitat mai intai la Gregory, apoi a ~Spus: ~.• "A~ vrea sa-ti imaginezi ca poti vorbi pentru prietenii tai !.~ica ei la randullor pot vorbi ~i pot spune unele lucruri pe \care tu ai vrea sa Ie spui. Poti sa faei asta? Vreau foarte mult (sa vorbesc cu ei!" Gregory a dat prudent din cap nefiind insa prea sigur 1a (ceea ce se angaja. "Bine", a spus ea pe un ton prin care voia sa-i arate ca toc!imai incheiasera un fel de intelegere. Apoi s-a uitat la ~arpele .rozator care se tara pe podea; numele lui era Unu. "Hei, ~arpeUnu, ce faei azi?" "Bine", a raspuns Gregory pentru prietenul sau, faeandu-~i astfe1 intrarea in joe. "Ai prieteni, domnule ~arpe?" "Sigur. multime", a raspuns Gregory concentrandu-se serios asupra a ceea ce avea sa spuna. ,,~i ce faceti voi impreuna?" ,,0, prindem ~oareei, starn la soare, tot felul de lucruri din astea." ~i astfel ~edintele au 1uat 0 turnura noua. "Hei, ~arpe", spunea Violet, "te simti singur uneori? Cred ca este foarte trist sa stai singur intr-o eu~ca."
114
Terapia ~arpelui In urmatoarea saptamana, Oaklander a facut cuno~tinta cu un nou prieten, Bert. Era un popandau, 0 creatura care arata inspaimantator ~ieareia Ii crescusera coarne pe cap, ehiar deasupra ochilor. Parea un animal periculos, cu ~iruri de tepi pe spate ca 0 armura ~i care se uita in jur suspieios ca ~i cand nu prea ar fi vrut sa stea pe acolo. Oaklander ~i-a facut datoria ~i i-a fotografiat pe Bert ~iGregory impreuna, a~a ca de fieeare data. Pe spatele ei, baiatul a scris cu grija "Bert, proprietatea lui Gregory". Trecuse destul de mult timp de cand se intalneau, dar Gregory continua sa nu vorbeasca eu Oaklander despre problemele pe care Ie avea in familie ~i la ~cola. Ei nu puteau sa discute decat despre ~erpi sau despre Bert, caz in care el oferea raspunsuri scurte referitoare la locul unde i-a gasit sau la mancarea lor preferata. Cel putin, Violet reu~ise sa-~i depa~easca intr-o oarecare masura aversiunea fata de reptile, ast-
°
I
115
116
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Da", raspundea Gregory m numele ~arpelui, "chiar ca ma simt singur. In timpul zilei dilld Gregory este la ~coala nu prea am ce sa fac. Nu am prieteni cu care sa ma joc." "Dar tu, Gregory? Te simti ~i tu la fel de singur?" incuviintare din cap. 0 mi~care abia schitata dar care fusese totu~i prezenta. "A~adar, $arpe, nu simti uneori ca 0 iei razna?" "Mda, 0 multime de lucruri ma fac sa 0 iau razna." Lucrurile mergeau foarte mcet. Din cand in cfmd, aparea dUe un mic progreso Cu foarte multa rabdare ~i dupa nesfar~ite conversatii cu ~erpii, popandaii ~i uneori chiar cu broasca raioasa, Gregory a devenit interesat ~i de alte lucruri m afara de reptilele sale. Pe Hl.ngafotografiile sale de pe pereti, a mceput sa observe ~i alte lucruri din birou. Oaklander adusese la un moment dat 0 galeata de acasa pe care a umplut-o cu nisip; m felul acesta, Gregory avea un loc m care sa-~i puna prietenii a~a ca el ~iOaklander puteau sa vorbeasca lini~titL Se jucau cu tava cu nisip. De cateva ori au facut figurine din plastilina. Au jucat 0 serie de jocuri. Uneori el devenea agitat ~ipunea capat preocuparilor lor, dupa care mergea direct la galeata cu ~erpi. "Banuiesc ca s-a intamplat ceva care te-a suparat, dar ~tiu ca nu vrei sa vorbe~ti despre asta. E in regula dadi nu vrei sa-mi spuL" Oaklander zise asta pe un ton impaciuitor, lasandu-l sa mteleaga ca ea ii mtelege retinerea. Apoi au inceput sa comunice din nou prin intermediul ~erpi1or. "Ai familie?" a intrebat ea ~arpele.
o
"Da.u
"Frati, surori?"
"Nu." "Mama?"
"Nu." "Tata?"
"Nu." "Dar tata vitreg?" Acesta fusese mentionat destul de rar m conversatiile lor. Ea trebuia sa il introduca msa ~i pe el.
Mumia de la masa din sufragerie
117
Gregory a ezitat un moment, dupa care a incuviintat din cap. "A~adar, ai un tata vitreg?" I-a mtrebat ea pe ~arpe. u~oara mcuviintare din cap. "Ei bine, cum te mtelegi cu el?" "II urasc. II urasc." "Doarnne, trebuie sa-ti fie foarte greu sa stai cu cineva de care nu-ti prea place." In cele din urma, Gregory a mceput sa vorbeasca despre tatallui vitreg, dar de fiecare data cand face a acest lucru, se multumea sa spuna cat de mult il dispretuie~te. Oaklander era curioasa sa afle de ce il ura~te Gregory atilt de mult, a~a ca a hwitat-o din nou pe mama lui la cabinet. Se pare ca sotul ei nu suporta sa stea m preajma acestui copil ciudat care umbla mereu drapat m ~erpi ~i popandai. Odata, Gregory i-a spus lui Violet: "Intotdeauna ai mcercat sa ma faci sa desenez a~a ca acum am sa desenez ceva. Dar nu ai voie sa te uiti pana ce nu-ti spun eu." Oaklander a fost mcantata sa auda asta. Un timp, el a desenat, dupa care i-a spus: "E m regula, acum poti sa te uiW' A pus 0 foaie de hartie peste desenullui astfel mcat sa nu se vada decat jumatate din acesta, apoi a mtrebat-o daca i~i da seama despre ce e yorba. ,,$tiu eu ce sa zic, pare a fi un catellatos cu urechi foarte marL" Gregory a luat foaia de hartie de pe desen. Acum se putea vedea clar ca desenul reprezenta 0 femeie dezbracata. Era foarte incantat de desenullui ~i i-a marturisit lui Violet ca un baiat din vecini 11invatase cum sa-l faca. Acesta fiind singurullucru mai apropiat de varsta lui pe care-l facuse de cand incepusera sa se intalneasca, Violet a considerat ca desenul reprezinta un progres uria~. Au discutat un timp d~ spre acest "true" ~i, ca din intamplare, Violet I-a intrebat daca are 0 prietena.
o
u8
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Pai, la ~coala este 0 fata care imi place. Este draguta cu mine. Dar banuiesc ca nu se poate spune ca este prietena mea." A zambit timid.
Disparut din senin Trecuse aproape un an ~ijumatate, timp in care ei s-au mtalnit saptamanal. Dupa fiecare patru pana la ~ase inta.lniri, mama Ii se alatura la 0 ~edinta, dar de fiecare data cand venea Gregory refuza sa stea langa ele pe scaun. I~i punea ni~te perne una peste alta ~i se ascundea m spatele lor. "Ei bine, cum mai merg lucrurile?" a mtrebat-o Oaklander pe mama la una din ~edintele lor comune. Aceasta a mceput sa planga apoi s-a repezit la geanta pentru a-~i scoate 0 batista. "Ce se mtampla? E ceva in neregula?" Oaklander a inceput sa se alarmeze gandindu-se ca cine ~tie ce lucruri groaznice se mtamplasera - poate avusese loc mca 0 vanatoare cu cutitul. "Nu, nimic", a raspuns mama m timp ce-~i ~tergea nasul. In ace 1moment Violet I-a vazut pe Gregory ie9ind dintre perne ~i uitandu-se mgrijorat la mama lui. "Vad ca plangeti", a spus Oaklander. "E doar ... e ca ... aseara s-a mtamplat un lucru minunat." Dintr-o data un zambet victorios i-a luminat fata. Violet a rasuflat u~urata. "Cum adica?" "Ei bine, asta-noapte, Greg a venit la mine ~i m-a imbrati~at. Mi-a spus ca ma iube~te. Nu a mai facut niciodata a~a ceva." Dintre perne s-a ivit capullui Gregory, iar Oaklander a putut sa observe un zambet larg care-l inunda. El mcerca sa-l ascunda, dar zambetullui era pur ~i simplu prea mare. Acesta este punctul in care s-ar putea spune ca povestea ajunsese la acel final satisfacator, dupa care fiecare din protagoni~ti a trait fericit. Mama lui Gregory s-a hotarat sa divor-
Mumia de la masa din sufragerie
119
teze. Acest lucru i-a creat dificultati financiare care au fortat-o sa se mute mtr-un alt stat pentru a locui cu familia ei. Din aceI rnoment, ea a disparut impreuna cu fiul ei. Gregory ~i terapeutullui au avut 0 ultima ~edinta. La aceasta intalnire, el s-a concentrat in cea mai mare parte a timpului asupra ~arpelui pe care 11adusese cu el, eel pe care Oaklander I-a recunoscut ca fiind primul din seria celor pe care-i cunoscuse. Emotionata, ea ~i-a luat la revedere de la Gregory ~i de la 9arpele sau, spunandu-le cat de dragi ii erau ~i ca 0 sa-i fie dor de ei. De data aceasta msa nici unul dintre ei nu i-a raspuns. - Pentru mine, aceasta a fost 0 experienta bizara, a marturisit Oaklander. Am lucrat din greu impreuna 9i pentru 0 perioada foarte lunga de timp. Cu to ate acestea nu am aflat niciodata cum s-a mcheiat aceasta poveste. Pur 9i simplu s-a tenninat brusc. Nici macar nu am aflat cum a ajuns Gregory sa se mfurie atat de tare meat sa 0 alerge pe mama lui cu cutitul. Presupun ca era terorizat fizic 9i emotional de catre tatal lui vitreg, dar nu am reu~it sa verific lucrul acesta. Au fost atatea lucruri pe care nu am reu~it sa Ie discut cu e19i mult mai multe de care nu am aflat niciodata. Daca acest lucru vi se pare frustrant, imaginati-va cat de greu trebuie sa fi fost pentru Violet care investise m aceasta relatie atat de mult timp 9i energie ~i chiar a invatat sa tina ~erpi fara sa se tearna. Violet mea mai are fotografiile Polaroid cu Gregory stand mandru in picioare langa ;Jarpe, Lady, Unu, Tyrone ~i toti ceilalti. Ea poate citi cuvintele pe care acesta le-a scris pe margiflea alba a fiecareia: "Proprietatea lui Gregory". Din cand in cand, ea scoate fotografiile 9i Ie prive~te atent, mtrebandu-se ce face oare Gregory. Ii place sa i~i inchipuie ca in cele din urma ~i-a gasit propria lui voce 9i ca nu mai trebuie sa comunice prin intermediul reptilelor lui. Violet spera ca mtr-o buna zi sa aiba ve9ti de la ei sau eel putin sa primeasca un telefon de la un alt terapeut aflat m cautare de informatii despre acest caz, dar telefonul se lasa a9teptat. Jar Violet a ramas cu nedumeririle ei.
Mumia de la mas a din sufragerie
CAPITOLUL
OPT
Harville Hendrix
Cum sa scapi de vechituri
121
lor. Se numea Cum sa obpii dragostea pe care pi-a dorepti ~i a fost prezentata ~i sustinuta de catre Oprah Winfrey, care i-a facut de asemenea reclama ~i in cadrul show-ului ei. Ca urmare, aceasta emisiune a avut 0 audienta foarte mare, multi dintre telespectatori contactandu-l apoi pe Hendrix pentru a-i cere sfatul in legatura cu problemele pe care Ie aveau in casnicie. Printre ace~tia s-au numarat Fred ~i Greta, care i-au solicitat lui Hendrix 0 consultatie de urgenta. Aceasta este povestea a ceea ce s-a intamplat.
Show-ullui Oprah afie, a abordare a lucru/ui cu cuplurile care combiHendrixsaeste fondatom/ Terapiei de Renii pregiitirea spiritua/o-religioasii dinImago tinerefe cu elementele care contribuie la dezvoltarea relafiilor pi a comuniciirii. Aceasta metoda unicii afast prezentata Intr-o serie de carpi: Getting
cJ+rVille
the Love You Want: A Guide for Couples (Cum sa obtii dragostea pe care ti-o dore~ti: Un ghid pentru cupluri); Giving the Love That Heals: A Guide for Parents (Cum sa oferi dragostea care vindeca: Un ghid pentru parinti);Keeping the Love You Find: A Guide for Singles (Cum sa pastrezi dragostea pe care ai gasit-o: Un ghid pentru cei singuri) pi The Couples' Companion (Indrumar pentru cupluri), care confin a serie de exercifii pi activitiiji ce fac parte din programullui pentru a "casnicie angajata". Hendrix spune despre sine ca este un newyorkez care doarme In New Jersey. El pi sofia lui, Helen LaKelly Hunt, nu nwnai ca au colaborat In cadru/ Institutu/ui Imago precum pi la scrierea unoI' carfi, ci au fiicutpi pase copii.
* *
*
Cu cativa ani in urma, Hendrix ~i sotia lui au facut 0 emisiune pentru televiziunea publica bazata pe best-seller-urile
Fred ~i sotia lui, Greta, stau in sufragerie ~i se uita la Oprah Winfrey Show.
- II vezi pe tipul ala? a intrebat-o Fred pe sotia luL - Mda, a raspuns ea, ~i ce-i cu asta? Greta provenea din Ungaria, dintr-o familie de tarani ~ivorbea cu un accent puternic. Se certa tot timpul, mai ales cu sotul ei. Cei doi se cunoscusera pe vremea cand Fred se aHa la 0 conferinta care se tinea intr-un loc foarte aproape de casa ei. Era profesor la 0 ~coala particulara de elita. De~i era american, Fred adoptase felul de a vorbi ~imanierele britanice. Greta, care avea aceea~i profesie, ilintalnise pe viitorul ei sot la conferinta. De la casatoria lor trecusera mai bine de treizeci de ani. - Ei bine, a raspuns Fred, ma gandeam dad tipul asta nu ne-ar putea ajuta. - Uita-te la ell Uita-te la el! Ce naiba crezi ca ar putea sa faca? Nu este decat unul dintre ~arlatanii aia. Avem ~i noi indivizi din a~tia in Ungaria. Poti sa spui ce vrei despre eei de la guvernare, dar ei nu ar permite niciodata ca asemenea ~arlatani sa apara la televizor. In Ungaria, unul ea el ar sfar~i-o in inchisoare. Ar... - Uite ce e, Greta, nu am vrut sa spun dedt ca el este expert in probleme maritale. Nu vezi? Este la Oprah, pentru Dumnezeu! Ea nu ar aduce pe oricine la show-ul ei. Poate ca ar putea sa ne ajute. Pana aeum nimie altceva nu a mers.
122
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
-Ha! - Ce inseamna asta, Greta? - Am spus, ha! Fred s-a multumit sa dea din cap. Era un domn cu 0 infati~are distinsa, foarte potrivit pentru meseria de profesor ~i foarte obi~nuit cu toanele sotiei sale. Pe parcursul celor doua ore, cat a durat show-ul, cei doi nu au mai vorbit aproape deloc. Hendrix a prezentat diferite metode pe care cuplurile pot sa. Ie invete pentru a reu~i sa comunice mult mai eficient ~i sa dea dovada de mai mult respect ~i afectiune. Cei doi soti au fost foarte atenti in special cand Hendrix a vorbit despre manie, acesta fiind un sentiment atat de'evident in relatia lor. - Uite, a incercat din nou Fred, poate ar trebui sa-l vedem pe acest tip. Spunea aceste lucruri cu vocea din ce in ce mai sfar~ita a unui om care este convins ca nu mai exista nici 0 speranta. - Ha,a spus Greta pentru a treia oara, dar de data aceasta cu mai putina vehementa. Gteta era 0 femeie micuta dar plina de energie. Avea parul negru, carliontat, prins mtr-un coc. Purta ochelari cu rame metal ice, subtiri care ii incadrau fata plina 'de riduri. Era foarte subtirica, neaducand deloc cu 0 taranca unguroaica tipica. - Ei, a continuat Greta dupa 0 pauza lunga, urmarindu-l pe Hendrix cum lucra cu un cuplu. Parea sa fie un tip amabil. Avea 0 voce minunata, cu 0 rezonanta aparte. Nu ~tiu daca exista ceva care ar putea sa ne ajute, in special pe tine. Dar sunt de acord ca trebuie sa facem ceva. Era acela~i gen de conversatie pe care il aveau de cand se casi'itorisera. Cel putin amEll1doi erau de acord cu un lucru, ~i anume ca mariajullor era jalnic ?i ca a~a fusese intotdeauna. Cu toate acestea, exista ceva de natura emotionala care ii tinea impreuna. ~i mai era de asemenea respectul pe care ?i-l purtau reciproc pentru capacitatile lor profesionale. - Bine atunci, a spus Fred fara a-~i mai continua gandul pana la capat.
Mumia dela masa din sufragerie
123
Nu prea ~tia cum sa continue aceasta conversatie fara ca sa se ajunga la 0 noua cearta. Cea mai mare parte a carierei sale, Fred fusese profesor ~i pentru el un comportament adecvat valora mai mult decM mice altceva. EI se imbraca chiar ~i acasa in costumele lui de lana ~ifonate, cama~i albe ?i cravate cu dungi. In vreme ce Greta era uneori agresiva ~i certareata, stilul lui Fred era mai degraba pasiv-agresiv, el rezista sotiei lui fara sa i se opuna direct adoptand 0 tactica mai ocolita. Dupa ani de lupte, fiecare dintre ei se adaptase la stilul celuilalt in a~a fel incat puteau sa-~i continue conflictulla nesfar~it.
Invazia germana Greta a crescut intr-un sat mic din Ungaria, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ea avea amintiri foarte vii despre trupele germane care mar?aluiau prin sate - ea ?i familia ei fiind nevoiti sa se ascunda in pivnita pentru a evita sa dea ochii cu ele. Saptamani de zile au trebuit sa se descurce cu foarte putina mancare ?i apa. Era atat de frig incat au trebuit sa puna pe foc balegar de cal pentru a se incalzi. In cele din urma, au fost nevoiti sa manance calul, pierzandu-~i asHel ?i singura sursa de combustibil pentru incalzire. Mama Greteia fost cea care a reu~it sa tina familia unita ?i insiguranta. De cate ori apareau soldati inamici, ea i~i aduna familia ?i se ascundeau la subsol unde rodeau cartofi putreziti ~i beau apa pe care 0 gaseau in jgheaburi. Dupa ce nemtii se retrageau din zona, membrii familiei se puteau intoarce la viata lor grea, incercand sa 0 duca de azi pe maine intr-o tara devastata de razboi. La un moment dat, au venit trupele aliate ?i i-au pus pe fuga pe germani. Din pacate ?i aces tea s-au dovedit la fel de periculoase ~i de imprevizibile ca ?icele inamice. Aceasta viata, traita in teroare, a durat ani de zile. In parte ea explica de ce Greta era atM de irascibila ~i de patima~a.
124
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Terapia incepe Cand Fred ~i Greta ~i-au Hkutaparitia in biraullui Hendrix, cei doi aveau foarte putine sperante in ce prive~te imbunatatirea situatiei lor. Fred a fost cel care a intrat primul, distins ~i bland ca intotdeauna. Greta se impingea in spatele lui sa intre. Avea 0 privire sup arata, sfidatoare. - Unde sa ma a~ez? a latrat ea la Hendrix inainte ca acesta sa apuce sa se prezinte. - Va las pe amandoi sa va decideti unde vreti sa va a~ezati, a raSplU1SHendrix, curios sa vada unde ~i cum se VOl' a~eza. Eu am sa stau pe acest scaun, iar voi puteti'sa luafi orice scaun doriti. - Tu stai acolo, i-a poruncit ea sotului ei, iar eu am sa iau acest scaun. Ei se a~ezasera exact cum stateau acasa: Greta in stanga, iar Fred in dreapta. - A\,adar, i-a intrebat Hendrix pe cei doi, cu ce va pot fi de ajutor? Greta ~i-a incruci~at bratele ~i I-a privit pe sotul ei ca ~i cand ar fi vrut sa-i spuna: "Tu ne-ai tarat in mizeria asta, a\,a ca nu ai decat sa explici singur de ce suntem aiei." - Noi nu putem sa comunicam unul cu celalalt, a raspuns Fred simplu ~i la obiect. Se pare ca nu suntem m stare sa discutam fara sa ne certam. - Ce-oi fi vrand sa spui? I-a apostrofat ea, demonstrand exact ce el tocmai declarase. Eu vorbesc foarte frumos. Tu e\,ti cel care nu vorbe\,te niciodata. Hendrix s-a uitat la Fred, a\'teptand un raspuns. - E adevarat, a recunoscut el. Eu nu vorbesc prea mult. - Bine, a admis Hendrix. Cum credeti ca a\, putea sa va ajut? - Te-am vazut la televizor, a spus timid Fred.
-Da.
- Am vazut cum ai procedat cu cuplul acela, ajutandu-i sa comunice mai bine. - Ha, a mormait in barba Greta.
Mumia de la mas a din sufragerie
125
- Ai spus ceva? a intrebat-o Hendrix. Greta s-a incruntat ~i ~i-a incruci~at bratele. Aveam de-a face cu 0 doamna foarte furioasa. - Prin urmare, a raspuns Hendrix uitandu-se atent la fiecare, amandoi sperati ca a\, putea sa fac ceva pentru a va ajuta sa comunicati mai bine. Eforturile voastre m aceasta directie nu au avut prea mult succes a~a ca ati venit la mine pentru ajutor. Greta i-a aruncat lui Hendrix 0 privire peste ramele ochelarilor ei de sarma. - Ma rag, a spus ea dand din umeri. Hendrix nu \,i-a dat seama daca prin aceasta i\,i exprimase acordul sau simpia indiferenta. - A~ vrea, daca se poate, ca fiecare dintre voi sa spuna ce a\'teapta de la aceste \,edinte. $i a~ dori sa vorbiti mai degraba unul cu ceialait decat cu mine. Fred a mceput primul, 0 alegere u~oara avand m vedere ca Greta parea hotanlta sa ramana muta ~i necooperanta. - Tot ce vreau eu este sa fim m stare sa vorbim fara sa tipam tot timpul. - Uita-te la sotia ta cand spui lucrurile astea, i-a indicat Hendrix. Fred a incuviintat din cap, dar a continuat sa se uite mai degraba la terapeut decat la sotia lui. - Dar tu, Greta? a sondat Hendrix terenul. Tu ce ai vrea? - Nu ~tiu, a spus ea. Nu \,tiu ce vreau. Pentru prima data atitudinea ei trada 0 oarecare vulnerabilitate - cu siguranta ca nu era at~Hde puternica pe cat mcerca sa para. - Bine, a mcuviintat Hendrix. Spune-i lucrul asta sotului tau. Spune-i ca nu \,tii ce vrei de la el. Greta ~i-a mtors putin scaunulm directia lui Fred, dar privirea ei s-a atintit mai degraba asupra spatiului dintre scaunele lor decat asupra lui. - Nu ~tiu ce poate Fred sa ... - Fred sta chiar langa tine, a intrerupt-o Hendrix, spune-i lui, nu mie.
126
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Ignorandu-i indicatiile, Greta a continuat sa i se adreseze lui Hendrix, ca ~i cum Fred nu ar fi fost in acea camera. - Pur ~i simplu nu cred di el poate sa reu~easca ceva in privinta asta. El nu este capabil sa aiba emotii. Nu vorbe~te. Asta e! dupa care ~i-a incruci~at din nou mainile. In timpul care a mai dimas pana la s£ar~itul ~edintei, Hendrix i-a incurajat sa vorbeasca despre principalele dificultati pe care Ie intampina in relatia lor. El a observat ca Greta vorbea fara nici un fel de retinere despre dezamagirile ~i insatisfactiile pe care Ie avea din partea sotului ei, in timp ce despre ea nu avea nimic de spus. Pe de alta parte, Fred se judeca foarte aspru pe sine, dar aceasta parea mai degraba 0 modalitate de a se ascunde ~i de a evita sa vorbeasca despre orice altceva rezonabil.
o camera
pUna cu cutii
Singurullucru pe care Fred a tinut sa-l sublinieze cand a venit yorba de soFa lui a fost faptul ca aceasta se dovedise 0 gospodina jah1ica.Aveau 0 casa foarte murdara pentru ca Gretei nu-i placea sa faca curat. Ea refuza sa mature, sa ~tearga sau sa frece podelele. Probabil ca dupa standardele rurale ungure~ti casa lor arata perfect normal. Pentru Fred, care aspira sa devina un gentleman englez impecabil ~i care i~imentinea tinuta imaculata, performantele jalnice ale Gretei in ce prive~te gospodarirea casei erau de-a dreptul frustrante. - Spune-i ei asta, Fred, I-a indernnat Hendrix. Spune-i sotiei tale ce ai dori sa se schimbe in casnicia voastra. - I-am spus, a protestat Fred. Ii spun ~i acum, dar nu 0 sa aiba nici un efect. - Nu-mi spune mie, Fred. Spune-i sotiei tale. ~i uita.-te la ea cind vorbe~ti. - Ea ~tie. Crede-ma ca ea ~tie. - Bineinteles ca ~tiu, I-a apostrofat ea. Cum sa nu ~tiu? Imi spui tot timpullucrul asta. Pentru mine casa e in regula. Tu e~ti eel care are probleme.
Mumia de la masa din sufragerie
127
Intr-un fel ea avea dreptate. Mizeria din casa era problema lui, dar cu toate acestea ea devenise 0 sursa permanenta de discutii aprinse intre ei doi. Pe Fred il deranja in mod special faptul ca Greta umpluse 0 camera intreaga cu teancuri de cutii care nu contineau decat vechituri - reviste vechi, haine pe care nu Ie mai purtau ~i alte lucruri inutile. Teancurile de cutii ajungeau pana in tavan. - Ea nu arunca nimic, a acuzat-o Fred pe soFa lui. A strans atatea cutii in nenorocita aia de camera ca nici macar nu poti sa intri acolo. Se pare ca sotul ei nu avea intru totul dreptate pentru ca Greta sustinea ca lasase un spatiu, ce-i drept destul de stramt, dar care-i permitea sa aiba acces la cutiile stranse acolo ~i sa adauge altele la colectie. - Aceste cutii, a spus Fred, aratand pentru prima data emotie, sunt pline toate cu mizerii. Nu e nimic de valoare in ele. Sunt ca ~i relatia noastra. Relatia noastra este plina de mizerii ~i de alte chestii care s-au acumulat. Nimic nu se mi~ca in viata noastra. Nimic nu se clarifica. Nimic nu se schimba. Hendrix a fost foarte impresionat de aceasta observatie, dar ~i deosebit de frustrat de directia in care 0 luasera lucrurile. I se parea imposibil sa-i faca sa comunice pe ace~ti doi oameni furio~i ~i plini de resentimente. Era ca ~i cum ar fi incercat sa stapaneasca doua animale salbatice. Greta era la fel de narava~a precum un cal salbatic. Fred se comporta ca un miel bland, exceptand momentele in care, in mod nea~teptat, incepea sa dea din picioare exact cand sotia lui se potolea. Intrebata de ce pastra aceste cutii, Greta a raspuns ca ele erau pline de amintiri. - Nu mi-a ramas nimic din copilarie. Fiecare lucru cat de mic pe care-l aveam folosea la ceva. Nimic nu era risipit. Nimic nu a fost aruncat. M-am gandit pur ~i simplu ca intr-o zi s-ar putea sa avem nevoie de unele obiecte din aceste cutii. Daca Ie arunc la gunoi s-ar putea sa ne para rau. Aceasta era intr-adevar numai una dintre sursele permanente de conflict intre ei, dar cu siguranta era cea mai dramatica. Hendrix a incercat sa-i faca sa se gandeasca atent la sem-
128
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
nificatia simbolica a cutiilor ~i la certurile pe care Ie aveau in legMura cu ele. In cele din urma ei au ajuns la un acord: in fiecare saptamana, Gretaurma sa sorteze continutul cutiilor ~i sa arunce la gunoi lucrurile pe care nu aveau sa Ie mai folosease a vreodata. Cu siguranta ca aceasta nu a fost cea mai interesanta terapie ~i nici eel mai dramatic progres, dar era tot ceea ce putusera sa faca pe moment.
Dialog In curand a devenit evident ca atat Greta cat ~i Fred aveau 0 mentalitate de supravietuitori. Aveau putini bani ~i trillau la limita saraciei. Ca profesor la 0 ~coala particulara, Fred era platit foarte prost ~i,in plus, locuiau intr-o zona foarte scumpa. Gretei Ii era in permanenta teama ca ei ar putea sa piarda totul, ca in orice moment Fred ar putea sa ramana fara slujba, lucru care i-ar fi adus la sapa de lemn. Frica ei nu avea nici un temei rational, din moment ce Fred lucra de foarte multi ani la acea ~coala. In orice caz, frica fusese 0 prezenta permanenta in viata ei. Intre timp ei munceau la sortarea lucrurilor din cutii. Avansau foarte incet, dar in cele din urma au reu~it sa se debaraseze de 0 parte din gunoaiele care Ie invadasera vietile. Hendrix a aflat ca mai exista un lucru pozitiv in viata lor: amandoi iubeau muzica clasica. Concertele ~i discurile pe care Ie as cultau impreuna reprezentau pentru ei 0 sursa de placere divina pe care 0 impartageau uneori in locul durerii obi9nuite. 0 expresie de incantare s-a intiparit pe fata Gretei in timp ce descria ultima simfonie pe care 0 ascultasera impreuna. In timp ce ea vorbea despre aceasta experienta, lui Harville i-a venit in minte un gand. - Spune-mi, a intrebat-o el, va tineti de mana in timp ce ascultati muzica? - Sa-l tin de mana? De ce a~ face asta? A9adar cei doi i~i refuzau pana 9i cele mai elementare gesturi de tandrete. Aceasta constatare i-a sugerat lui Hendrix 0 noua idee.
Mumia de la mas a din sufragerie
129
- Ma intreb daca ati putea sa discutati intre voi despre ce inseamna sa fiF mai apropiati unul de celalalt. Greta s-a gandit un moment la aceasta sugestie, dar in cele din urma a refuzat sa raspunda. Ea s-a multumit sa priveasd,\ timid in directia sotului ei. - Sigur, a raspuns Fred fara sa ezite. Mi-ar placea sa fiu mai intim cu ea. Cred ca au trecut cinci sau poate chiar 9ase ani de cand nu am mai facut sex. - Ai fost norocos ca ai avut parte de el chiar 9i atunci, a susurat Greta. Fred s-a uitat la Hendrix rugMor, ca 9i cand ar fi vrut sa-i spuna, te rog, fa-o sa inteleaga pe femeia asta. - In plus, a adaugat Greta, ce motiv a9 avea ca sa fac sex cu tine? - Pai, a inceput sa se bRlbRie Fred, pai, este pur 9i simplu un lucru pe care sotii 9i sotiile il fac. Se simtea foarte stanjenit de directia pe care 0 luase conversatia. Incet-incet ei i-au oferit lui Hendrix 0 imagine destul de aproximativa a vietii lor sexuale, in masura in care i~i mai puteau aduce bine aminte de ea. Relatia lor sexuala fusese nesatisfacatoare pentru amandoi. De cand se casatorisera, ei facusera sex numai pe intuneric, iar Greta era intotdeauna imbrikata. Nu existasera nici un fel de preludiu, nici pasiune, doar un fel de hihjoneala penibila ~istang ace in intuneric, cu hainele pe ei. Simplul fapt ca reu~isera sa-~i consume mariajul era un miracol. Hendrix era uimit d'Ltde primitivi erau din punct de vedere emotional. In conditiile in care din punct de vedere intelectual erau ni9te persoane sofisticate. In felul acesta, se ivise ocazia perfecta pentru ca Hendrix sa initieze un exercitiu la care cei doi se puteau angaja reciproc la un nivel mult mai intim.
Tema pentru acasa Hendrix a conceput 0 serie de situatii in care cei doi se puteau angaja intr-un dialog despre sentimentele pe care Ie aveau
130
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
unul fata de celalalt. In decursul interactiunilor lor, el a observat un fenomen straniu pe care nu-l mai intalnise pana atunci: nici unul dintre ei nu se uita in ochii celuilalt. Ei traiau impreuna de peste treizeci de ani. Dormeau in acela~i pat. Mancau la aceea~i masa. Discutau despre ce facusera Ill. timpul zilei, despre visele lor, despre temerile lor, dar nu se uitau niciodata unulla celalalt in timp ce faceau toate lucrurile astea. data ce a observat acest pattern, Hendrix le-a cerut celor doi sa se uite unulla celalalt atunci cand i~i vorbesc. - Cand ii spui ceva lui Fred, a instruit-o el pe Greta, vreau sa te uiti in ochii lui. Jar tu, Fred, vreau sa faci acela~i lucru atunci cand ii raspunzi sotiei tale. De fiecare data cand el repeta aceste instructiuni, atat Fred cat ~i Greta se uitau fiecare ill directia celuilalt, dar niciodata nu se priveau direct in ochi. Aceasta sarcina parea atilt de dificila pentru ei d pard ei nascocisera un mod de a privi fix la fruntea sau la gum celuilalt sau cel mai adesea ill centrul pieptului, dar niciodata ill ochii lui. - Observ ca atunci cand vorbiti unul cu celalalt, le-a repetat Hendrix, nu va priviti niciodata in ochi. - Pot sa ma uit la el, a sustinut Greta, dar nu vreau. - Poate ai vrea sa incerci sa faci lucrul asta acum, a sugerat bland Hendrix.
o
Oricat de mult s-a straduit, ea nu a reu~it sa-~i ridice privirea mai sus de nasullui. - Dar tu, Fred? a illcercat mai departe Hendrix. - Imi este foarte greu sa ma uit la ea, a admis el. Ea are illtotdeauna 0 privire atat de furioasa ca-mi piere cheful sa mai privesc in ochii ei. Hendrix i-a lini~tit pe amandoi ~i le-a spus ca este evident ca ei nu sunt ill stare sa faca ceea ce Ie ceruse el. A privi direct in ochii cuiva este un gest care presupune un gen de intimitate care cu siguranta era mai mult decat puteau da ei. - Acum, ceea ce a~ vrea sa incercati, ~i puteti sa va opriti oricand doriti, este sa faceti 0 experienta. Haideti sa vedem ce seintampla. Vreau sa va concentrati asupra respiratiei voastre. Relaxati-va. Bine. Acum vreau sa va uitati unulla celalalt.
Mumia de la mas a din sufragerie
131
Uitati-va direct in ochii celuilalt doar pentru cateva secunde. Apoi vreau sa-mi spuneti cum a fost. Hendrix a cronometrat timpulill care cei doi s-au privit ill ochi. Au fost exact cinci secunde. - Pur ~i simplu nu suport a~a ceva! a oftat Greta. La randullui, Fred a illcuviintat din cap. - $i pentru mine a fost foarte, foarte nepHicut! - Este de inteles, a admis Hendrix. Acesta este un lucru pe care 0 sa-l exersati de acum inainte. Ceea ce vreau sa faceti ca tema pentru acasa este sa petreceti ceva timp practicand acest exercitiu pana ill momentul in care, de la cinci secunde, yeti ajunge la doua minute. Amandoi au ramas uluiti de ceea ce auzisera. Era ca ~i cand Harville le-ar fi cerut sa faca cel mai illgrozitor lucru cu putinta. Cu toate acestea, au fost de acord sa lncerce. Cand au revenit in urmatoarea saptamana, Fred ~i Greta au raportat ca au avut cea mai teribila cearta din casnicia lor. Era de-a drepul imoral. Era scandalos. $i era de asemenea urat. Prima data a explodat Greta. Apoi, in mod nea~teptat, Fred a izbucnit ~i el. El s-a apucat sa tipe la ea, dupa care s-a ridicat ~i s-a incuiat ill birou. Greta a inceput sa ciocane la u~a lui, dar el nu i-a dat drumul. In cele din urma, aceasta femeie micuta s-a illfuriat atilt de tare illdH a luat un scaun ~i I-a rupt ill bucati. Acest exercitiu al privirii s-a dovedit a fi peste puterile lor.
Hendrix a poftit-o pe Greta sa spuna ce se intilmplase cu ea. Acest exercitiu declan~ase un anumit lucru ~i el se intreba despre ce ar putea fi yorba. Se pare ca frica, teroarea erau ni~te sentimente atat de adanc illradacinate in ea lncat evitase sa vorbeasca pana acum despre ele ~i chiar sa Ie recunoasd fata de ea insa~i. Greta s-a in tors la amintirile ei din copilarie cand satul in care locuia fusese ocupat de germani. In cele din urma, Hen-
133
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
drix a aflat ca de fapt ea nu reu~ise sa fuga din calea lor. Greta ~i cei din familia ei au fost gasiti de soldati. Aceasta se mtampla la sfar~itul razboiului eand ei se retrageau sub presiunea armatelor eliberatoare. Erau disperati ~inu mai aveau nimic de pierdut de vreme ce rezultatul razboiului fusese deja decis. Pe masura ce se retrageau spretara lor, soldatii Hiceau ravagii printre civilii pe care ii gaseau. Greta impreuna cu mama ~i sora ei au fost violate de nenumarate ori de catre soldati. Printre lacrimi, Greta a povestit de ce a ajuns sa fie atat de suspicioasa in privinta barbatilor, de ce simpla idee a intimitatii cu un barbat, oricare ar fi el, 0 mspaimanta atat de mult incat aproape ca nu putea sa vorbeasca despre acest lucru. Hendrix I-a vazut pe Fred'lacrimand ~i s-a gandit ca el plangea impresionat de durerea pe care 0 resimtea sotia lui. Cand I-a intrebat insa ce se intampHi, acesta a mceput sa dezvaluie propriul sau secret pe care nu-l mai spusese nimanui pana atunci. Chiar la mceputul pubertatii sale, Fred a fost molestat de mama lui, relatia lor sexuala continuand pe parcursuI mtregii lui adolescente. Simtindu-se ingrozitor de vinovat ~i de ru~inat, el nu a spus nimanui despre aceasta experienta, evitand chiar sa se mai gandeasca el msu~i la ea. La fel ca ~i sotia lui, el a mgropat trecutul ~i a cautat sa se casatoreasca cu cineva care sa nu-i forteze intimitatea ~icare sa se multumeasca cu 0 relatie in care implicarea emotionala era minimala. Greta ~i Fred au mceput sa manifeste empatie unul fata de celalalt. Ei erau cu adevarat ni~te supravietuitori ai abuzurilor care ii ranisera atat de mult ~iii facusera vulnerabili. Acum eand secretele lor ie~isera la iveala ei s-au simtit mai apropiati unul fata de celalalt decat erau inainte. Un alt lucru remarcabil in privinta celor doi a fost ca ei au mceput sa se priveasca in ochi atunci cand i~i vorbeau - nu pentru mult timp dar important era ca ochii lor se intalneau. Cum ~edinta se apropia de sfar~it, cei doi au fost de acord sa incerce din nou exercitiul care Ie fusese recomandat ca tema pentru acasa. Voiau sa vada cat de mult se puteau uita unul la celalalt atunci eand i?i vorbeau.
Acesta nu era totu~i un film de fictiune in care in urma unui moment de revelatie se produce 0 vindecare instantanee. Celor doi soti Ie-au trebuit mai multe saptamani de exercitiu pentru a ajunge sa se priveasca m ochi timp de cincisprezece secunde. $i mca 0 luna pentru a ajunge la 0 jumatate de minut. Progresul era mcet dar ferm.
132
Au facut-o! Intr-o zi, eand Greta ?i Fred au venit la ~edinta, Hendrix a remarcat ca ei aveau 0 expresie a fetei cam ciudata. Aceasta urma sa fie ultima lor mtalnire mainte de vacanta de vara care dura ?ase saptamani. - Ei bine, a inceput Harville ?edinta, ce se petrece cu voi doi? Parca s-a schimbat ceva. Greta a afi?at 0 mina superioara, inabu~indu-?i un chicotit, apoi a privit in directia sotului ei care zambea cu satisfactie. - Am facut-o! a anuntat Greta. - E fantastic! a spus Hendrix cu mandrie. Probabil se straduisera atat de mult meat acum puteau sa se uite unul in ochii celuilalt timp de doua minute, tara sa intoarca privirea. - Nu, a spus Greta, n-ati ll'lteles. Am facut-o! - Ati facut-o? - Da! Da! Am facut-o. Ne-am regulat! Pentru prima data dupa ~ase ani! Stupe fiat, Hendrix s-a uitat la Fred care a ll'lcuviintat din cap. - E adevarat! Am facut-o. $i a fost atat de minunat sa simt langa mine un trup cald. - Un trup cald? a repetat Hendrix. Vrei sa spui ca ai dezbracat-o? Ignorand mtrebarea, Greta s-a uitat direct in ochii sotului ei 9i i-a spus: - E9ti un tip tare!
134
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Felicitarea de Craciun CAPITOLUL
Primavara a luat sHir~it ~i vacanta de vara a inceput. In toamna, cand Hendrix a revenit la birou, a fost anuntat ca Fred ~i Greta au decis ca nu mai au nevoie de terapie. In timpul verii ei nu s-au certat niciodata. Faceau sex 0 data pe saptamana, dezbracati ~icu lumina aprinsa. In plus, ei se puteau privi in ochi fara sa se mai simta stingheriti. Mai bine decM atat nici ca se putea spera. VOl' suna daca VOl' mai avea nevoie de ajutor. $ase luni mai hlrziu, Hendrix a primit 0 felicitare de Craciun. Fred ~i Greta voiau ca el sa ~tie ca sunt bine. Totodata i-au spus ca in cele din urma au reu~it sa fadi curat in camera ~i sa se descotoroseasca de toate vechiturile. Nu mai aveau nevoie sa ramana agatati de trecut.
NouA
Scott Miller
Terminatorul s-a trezit intr-o sectie , de boli mintale
resant cercetarea e11lpiricacu terapia orientatil spre recott reu~e~te sa Imbine mod foarte in.telatie.Miller 1mpreuna cu colegii sai, Intr-un Bany Duncan ~i Mark Hubble, el a facut eercetari cu privire la ceea ce conduce la modificari de durata In terapie ~i a ajuns la eoncluzia ca tehnicile pe care Iefolosesc azi terapeufii se dovedese relativ neimportante atunci cand sunt comparate cu alfi factori. Ultima cercetare, spre exe11lplu, a de11l0nstrat cii metoda folosita eontribuie eu celmult 8 procente succesul unei terapii. eu mult mai importante sunt a~teptarile pozitive ale clientilor ~i terapeutilor, ealitatea relatiei, precu11l ~i propriile resurse ~i I1wti11atiiale clientlilui -ultimele doua contand cel11lai mult In modijiearile survenite In terapia de succes. Potrizlit lui Miller, aceasta Inseamna ea cea 11laibuna terapie este aceea care stabile~te 0 relatie ce exploateaza propriile idei ale clientului, puterea lui de refacere, sistemele de sprijin preeum ~i resursele interioare. 1ntr-o serie de carfi care all la baza 0 eercetare desfa~urata eu multa atenfie, Miller, Il11preUnaeu Duncan ~i Hubble, eombina abordarile umaniste, orientate spre relafie, eu eficienta unei terapii de scurta durata. Printre cele mai eunoscute llicrari ale lor se nll1nara: ~
The Handbook of Solution - Focused Brief Therapy (Manualul terapiei de scurta durata axata pe solutie); Escape from Babel; Psychotherapy with Impossible Cases (Ie~irea din Babel; Psihoterapia in cazurile imposibile) ~iThe Heart and Soul
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson of Change (Inima ;;i sufletul schimbarii), care trec zn revistii ultimele cercetiiri cu privire la cele mai bune metode folosite in practica de clinicii. In ultima sa carte, The Heroic Client (Clientul erou), Scott Miller ~i Duncan continuii cercetarea lor ~i elaboreazii teorii cu privire la puterea de refacere a pacientului. Pe langii 111uncasa dedicatii descoperiri ingredientelor esentiale pentru schimbarea tempeutieii, Miller a luemt multii zmmze eu persoane provenind din stmturile defavorizate ale societiitii (cum ar fi eei saraci sau care nu au loeuintii). In cadrullnstitutului pentru Studierea Sehimbiirii Tempel/tiee, Miller face temp ie, conduce workshop-uri ~i, bineznteles, z~i continua investigatii1e.
* *
*
In primii ani ai carierei sale, Miller a lucrat intr-un spital care trata persoane considerate psihotice. Pacientii pe care i-a mtalnit aici se luptau m mod tipic cu iluzii, halucinatii, comportamente nocive pentru cei din jur ;;i pentru societate in general. In prezent Miller se gande;;te ei sunt sursa unoI' pove;;ti care ar putea fi calificate drept extraordinare de9i la momentul respectiv el nu Ie considera m acest fel. Intr-o zi, nepoata lui i s-a adresat in gluma: - Asculta, Scott, cum e sa vorbe9ti toata ziua cu bolnavii a;;tia ciudati? La mceput, intrebarea ei I-a pus m mcurcatura. Dupa ce s-a gandit un moment, i-a oferit fetei urmatoarea explicatie: - Asta este meseria mea. Te pot asigura ca nu e nimic magic sau misterios in legatura cu ea. De fapt, oamenii a;;tia nu sunt atat de ciudati. Ei arata la fel ca cei mai multi dintre oameni. S-ar putea spune ca problemele lor sunt similare. Bineinteles, pentru oricine altcineva, oamenii pe care Miller i-a tratat ar fi aparut dreptfoarte neobi9nuiti. Ei aveau obiceiul sa vorbeasca singuri ;;i, mai mult decat atat, auzeau in mintea lor voci care Ie raspundeau de acolo. Comportamen-
d
Mumia de la masa din sufragerie
137
tulloI' era mai degraba capricios 9i imprevizibil, in ciuda medicatiei care Ie era administrata. A;;a cum se intampla cu toti cei care i;;i petree 0 gram ada de timp cu oamenii deranjati mental, Miller se obi9nuise cu munca sa ;;i cu comportamentele pe care Ie intalnea. Apropo, ar trebui mentionat faptul ca lui nu-i place ca oamenii cu care ellucreaza sa fie considerati deranjati. In acest sens, el ne-a relatat 0 povestioara, pe care nu mai ;;tia unde a auzit-o, cu un surd care, aflandu-se intr-o seara 1a plimbare, a ajuns in dreptul unei case unde avea loc 0 petrecere. Era muzica iar oamenii dansau. Urmarind pe fereastra lumea care se mi;;ca in feluri care mai de care mai ciudate ;;i mai extravagante 9i nefiind capabil sa auda muzica, omul a tras concluzia ca cei dinauntru erau nebuni. El a fugit sa-i avertizeze pe cei din sat. Ajuns la finalul povestioarei, Miller ne-a spus: ~ Noi ii numim pe unii oameni ciudati sau - ca sa respectam uzantele - deranjati. S-ar putea ca noi pur ;;i simplu sa nu auzim muzica lor. In ce ma prive9te, nu fac deeM sa mcere sa dansez pe muzica pe care clientii mei 0 aud.
Terminatorul
in Tara Bibliei
La inceputul carierei sale profesionale, Miller a lucrat intr-un spital dintr-o camunitate religioasa conservatoare. Pen,tru cei care nu inteleg semnificatia ;;i originile ei, cultura 9i obi,ceiurile practicate ar putea sa para foarte ciudate. Acela;;i lueru se poate spune insa 9i despre practicile 9i atmosfera dintr-o clinica psihiatrica obi;;nuita. - Aceasta era inima Tarii Bibliei, ne-a explicat Miller, a9a nu era de mirare ca m-am trezit cu un pu;;ti de nouasprezece ani care era pe punctul de a pleca mtr-o misiune religioa,Sa dintr-un tinut indepartat. Pregatindu-se pentru aceasta sarcina, el invatase 0 limba straina la un centru special pentru mvatarea limbilar strihne. Domne;;te 0 atmosfera foarte tensionata acola unde misionarii au de invatat 0 limba strain a m nu-
d
e
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson mai opt saptamani, urmand ca apoi sa fie supu9i unui examen de competenta lingvistidi. Se pare ca aeeasta presiune s-a dovedit de nesuportat pentru tanarul in cauza, care a fost primit la spital cu diagnosticuI de psihoza reactiva pe termen scurt. In concluzie, era maniac, paranoid, avea halueinatii 9i parea foarte torturat. Statura sa inalta, musculoasa 9i infati9area dezordonata te faceau sa simti cum te tree fiorii atunci cand 11intalneai pe holurile clinicii. Pentru a-I face mai cooperant 9i mai u90r de controlat, is-au administrat imediat medicamente puternice. Cand Miller I-a intalnit pentru prima data pe noul sau client, aeesta, imbnkat numai in chiloti, era inehis intr-o camera pentru izolare. Aceasta este un loe special, cu peretii ci'iptU9iti 9i cu podelele de eauciuc unde sunt tinuti izolati eei care sunt considerati pericul09i pentru ei In9i9i sau pentru ceilalti. Nu exista decat 0 fereastri'i mica, undeva sus deasupra u9ii. Apropiindu-se de U9a, Miller a putut sa vada cre9tetul flacaului aparand la fereastri'i 9i apoi disparand din nou. Din cauza ca fereastra era situata foarte sus, pacientul incerca sa ajunga la ea folosind podeaua de cauciuc drept trambulina. Miller 9i-a dat seama ci'itanarul suferea de asemenea 9i de akathaisia, efecte secundare ale medicamentelor neuroleptice care se manifesta prin agitatie, leganare 9i ridicarea picioarelor. Cand Insotitorul a deschis u9a, tanarul statea pe podea in stil indian, cu picioarele incruci9ate, mi9candu-9i nein.cetat talpa piciorului. "Salut", a spus Miller prezentandu-se, "numele meu este Scott. Al tau care este?" Dupa aceea, el s-a agezat pe podea imitand pozitia clientului sau. "Eu sunt Terminatorul", a spus individul cu aplomb, satul parci'i. sa tot repete oamenilor ceea ce era evident de la sine. ,,$tii, trebuie sa-l salvez pe John Connor." "Zau? E uimitor! Ma bucur sa te cunosc." Miller a a9teptat un moment sa vada daci'i tanarul acela de nouasprezece ani 0 sa-i explice mai multe despre cum a ajuns la clinici'i. Personalul spitalului 11informase deja despre cazullui. Potrivit acestora, din momentul in care a ajuns la
Mumia de la masa din sufragerie
139
clinica, baiatul a inceput sa sustina ci'i.este Terminatorul, personajul interpretat de Arnold Sehwarzenegger in cele doua filme faimoase ale lui James Cameron. Mai mult decat atat, acum credea ci'idU9manii lui 11tin in inchisoare. Din aceasta cauza el incerease de cateva ori sa fuga din sectie, luand cativa "prizonieri" cu el. Totodata asistentele medicale au primit in cateva randuri telefoane de la cineva de la sectia de obstetric a spunandu-Ie ca a observat un grup de pacienti tarandu-se in stilul "Thorazine" catre ie9irea din spital. (Cand e9ti dopat cu aceste medicamente puternice nu e9ti in stare sa mergi normal. Tot ceea ce poti face este sa-ti tara9ti picioarele.) Este inutil sa mai spunem ca personalul de la sectia de psihiatrie era din ce in ce mai exasperat de escapadele "Terminatorului". Oricat de bine 11supravegheau, el reugea intotdeauna sa gaseasci'i noi modalitati de a fugi. In acela9i timp, seriiIe de evadari 9i capturari nu faceau decat sa-i intareasca con.vingerea tanarului ci'i.el eracu adevarat un luptator neinfricat care se confrunta cu dU9manii care-l tine au inchis impotriva vointei lui.
Terminatorul este interogat Miller a observat ca baiatul nu vorbea cu un puternic accent austriac, a9a cum era de a9teptat din partea cuiva care $ustinea ca este Terminatorul, ci avea mai degraba 0 exprimaresacadata 9i extrem de rapida, motiv pentru care se facea Joarte greu inteles. Miller s-a gandit ca el ajunsese sa vorbeasCain acest fel pentru ci'inu putuse gasi pe nimeni care sa aiba rabdare sa-l asculte. Inainte ca el sa apuce sa Ie adreseze un cuvant ei 11incuiau intr-o camera 9i ii dadeau 9i mai multe medicamente. "Pot sa-ti spun Terminatorul?" I-a intrebat Miller pe bi'iiat pe. un ton foarte mieras. "Sigur", a raspuns el repede, intinzandu-se pentru ada mana cu el.
140
Jeffrey A. Kottle1~ Jon Carlson
"Mie poti sa-mi spui Scott", a zis Miller, aratand spre el. "Mi-au spus ?i mai rau decat atat." ,,$i mie la fel", a replicat imediat tanarul. ,,$i m-au interogat de nenumarate orL" "De cate ori?" "N-a? putea sa spun cand ?i de dUe ori." "Aceea?i persoana?" "Ei, un tip. tred ca este comandant sau ceva de genul asta. lar ceilalti vin ?i pleaca cand nu te a?tepti." "Ingenioasa strategie", a spus Miller. Jntotdeauna te lasa sa ghice?ti urmatorul pas." "Mda, ufo Ei vor sa ma otraveasca. $i incearca sa-mi corupa software-ul cu un virus." Bine spus, a remarcat Miller in sinea lui. De fapt misionarul nu era departe de adevar cand spunea ca cei care I-au capturat il otravesc. La urma urmei, ei ii dadusera medicamente care il faceau sa fie dezorientat ?i agitat ?i din cauza carora corpullui reactiona atat de ciudat. "Se pare ca ei incearca sa-ti puna tot felul de opreli?ti", a spus Miller dupa un moment de reflectie. "Mda", a spus tanarul privind in podea ?i incuviintand u?or din cap.
o deghizare Miller ?tia di sarcina lui era sa-l convinga pe baiat ca el nu este Terminatorul. In mod normal, in acest caz el trebuia sa urmeze abordarea psihiatrica traditionala care interzicea orice fel de implicare in "fantasmele" pacientului. Nu trebuia insa sa fii Sigmund Freud ca sa-ti dai seama ca metoda folosita la clinic a, ?i care consta in a confrunta ?i a elimina fantasmele, nu ar fi mers in aceasta situatie. In cel mai bun caz, en nu ar fi facut decEit sa alimenteze convingerile tanarului. Folosindu-se de experienta sa destul de limitata la acea data, Miller a inceput sa caute 0 modalitate de a intra in relatie cu clientul sau. EI ?i-a amintit de faimosul hipnotician Mil-
Mumia
de la masa din sufragerie
141
ton Erickson. Acesta avusese un pacient care sustinea ca este Isus Cristos. $i din cate ?tia Miller, psihiatrul neortodox nu ?i-a contrazis clientul ci a acceptat pur?i simplu afirmatiile sale. Fara sa se mai gandeasdi unde ar putea duce aceasta conversa tie ?i la posibila cenzura din partea supervizorilor sai, Miller a respirat adanc ?i a continuat pe aceea?i linie. Cei doi au petrecut un timp discutand despre aventurile ?i faptele glorioase ale Tenninatorului pana in ace I moment. Discutia s-a axat nu numai pe evadarile recente din spital, dar ?i pe anumite scene din filmele Terminator. De?i nu era nicidecum expert in a?a ceva, Miller ?i-a adus aminte de suficient din aceste filme incat sa poata urmari relatarile clientului lui despre tot felul de lupte ?i urmariri ?i chiar sa faca unele comentarii menite sa-l stimuleze pe acesta din urma. In aceast fel reu?isera cel putin sa aiM 0 conversatie. La un moment dat, lui Scott a inceput sa-i incolteasca in minte 0 ic!ee. $i din nou, aceasta se baza pe cazullui Milton Erickson. In ace a situatie, Erickson nu numai ca acceptase realitatea clientului sau, dar a utilizat-o intr-un mod care avea in cele din urma sa-i fie de folos acestuia. "E?ti tu Isus? il intrebase el, tamplarul?" $i pentru ca omul a confirmat acest lucru, Erickson I-a pus sa faca rafturi de carti pentru spital. Punand la lucru ideea misionarului, Miller I-a intrebat pe adolescentul care statea in continuare cu picioarele incruci?ate: "Ma intreb daca tu e?ti cu adevarat Terminatorul." Baiatul i-a aruncat 0 privire plina de suspiciune ?i de furie. lata ca i se intampla din nou acela?i lucru: inca unul dintre rapitorii rai era pe punctul de a-i spune ca el nu este cine se pretinde a fi. Cum pot sa fie ace?ti oameni atat de pro~ti ?i de incapatanati, se intreba el. Chiar nu puteau sa-~i dea seama cine era el? De cate ori trebuia sa Ie explice? "Stai putin", a intervenit Miller rapid, dandu-?i seama ca era pe punctul sa-~i piarda clientul. ,,$tii, in timp ce te ascultam, am avut vaga impresie ca tu nu e~ti de fapt Terminatorul." Apoi, dupa 0 clipa, a adaugat: "Nu cumva e~ti Arnold Schwarzenegger?"
142
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Se pare ea aceasta ultima afirmatie I-a luat prin surprindere pe tanarul cu pricina. Treptat, expresia de surprindere de pe fata lui s-a transformat intr-un soi de amuzament. "Cum de ai ~tiut?" a spus baiatul uimit de-a binelea. "Cum de ai ~tiut cine sunt eu cu adevarat?" Cum statea in fata acestui individ uria~, doar cu chilotii pe el ~i care zambea satisfacut, Miller ~i-a spus in sinea lui: "Doar afurisitul de noroc m-a indrumat". "Prin urmare", a zis el, "cum sa-ti spun? Preferi sa ti se spuna Terminatorul sau Arnold Schwarzenegger?" "Prietenii mei imi spun Arnold", a ranjit din nou baiatul, apoi ~i-a lins buzele. Are buzele uscate, s-a gandit Scott, un alt efect secundar al medicamentelor. "Bine, e in regula Arnold, iti multumesc. Pai nu e~ti easatorit cu Maria Shriver?" "Mda, nu-i a~a ca este minunata?" Chiar in fata lui Scott se produsese 0 transformare majora. Acum el vorbea cu Arnold Schwarzenegger ~i incerca sa-~i aduca aminte cat mai multe lucruri despre filmele actorului. In timp ce discutau despre ce a insemnat pentru Arnold sa faea filmele Terminator, Miller incerca sa se gandeasea la urmatoarea mi~care. Initial i se paruse 0 idee buna sa-l faca pe acest individ sa creada ea este Arnold Schwarzenegger, dar acum nu mai era sigur de asta.
Un rol diferit Intr-un fel, Miller a trebuit sa foloseasca parghia pe care 0 descoperise pentru a-I ajuta pe baiat sa faca un pas inainte catre 0 realitate diferita, care semana ceva mai mult cu lumea in care traiesc cei mai multi dintre noi. "Arnold, tu e~ti un actor foarte, foarte bun." "Multumesc." Cu toate ca aceasta ar fi putut foarte bine sa fie replica lui Schwarzenegger, baiatul nu-~i batuse deloc capul sa imite vo-
Mumia de la masa din sufragerie
143
cea inceata a lui Schwarzenegger sau accentul sau austriac. Din contra, el pronuntase foarte rapid cuvintele de parca vocea sa ar fi fost 0 mitraliera. "Ma intreb daea ai fi dispus sa interpretezi un rol de-a dreptul inedit pentru tine." lICe vrei sa spui?" a intrebat baiatul, curios sa afle unde voia sa ajunga Scott. "Ma gandesc la un 1'01 pentru tine care este foarte diferit de cele pe care le-ai jucat pana acum. Acesta nu presupune sa fii un luptator precum Terminatorul. Este ceva mult, mult mai, ei bine, provocator." "Eu pot sa joc orice rol. Doar ea a~tia de la Hollywood ... ei "bine, am fost stereo-nu~tiuce." "Stereotipizat?" "A~a. Dar a~ putea sa fac mult mai mult." "Te cred", a raspuns Miller. "De asta m-am gandit ea ai fi perfect pentru acest rol." "Bine, bine, a~adarceaipentrumine?" Era atat de surescitat incat nu reu~ea sa faea pauza intre cuvinte. Picioarele lui loveau cu putere in podeaua de cauciuc de parea ~i-ar fi pus in minte sa 0 desprinda. Miller ~i-a adus aminte din nou de momentulin care il zarise prima oara pe acest individ, cand cre~tetul sau aparea ~i disparea ritmic in spatele ferestrei inalte a camerei. "Nu este yorba de un persoana calma, puternica, ca ~i Terminatorul", l-a pregiitit Miller. ,,$tiu~tiuasta e'nregulae'nregula." "De fapt el nu este deloc un erou de actiune." Baiatul a dat din cap energic. "Bineaminteles, atunci, desprece'ivorba?" "Vreau sa joci rolul unui boh1av mintal." lICe inseamna asta?" Era foarte incurcat, se a~tepase la cu totul ~i cu totul altceva. "Asta inseamna ea eu vreau ca tu sa joci rolul unui pacient dintr-o sectie de boli mintale. Ceea ce presupune ca vei lua parte la toate activitatile din aceasta sectie impreuna cu ceilalti pa-
144
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cienti. Te vei alatura grupului lor ?i vei vorbi despre problemeIe tale. Te vei duce de asemenea la ?edintele de terapie." "Asta inseamna ca va trebui sa ma due la programul de arte ~i meserii?" El se referea la 0 serie de activitati de-a dreptul ridicole pe care cei de la spital Ie organizasera pentru pacienti in scopul de a-i tine ocupati cu confec}ionarea unor lucruri utile din punct de vedere social, cum ar fi vase de lut ?i picturi cu degetul. "Mda", a spus Miller, abordand un aer de regizor de film. "Acesta 0 sa fie un rol foarte, foarte provocator pentru tine." "Ah", a spus Arnold. "Dar cred ca e~ti pregatit pentru aceasta provocare." "Da", a raspuns tanarul cu un aer ganditor. Acum vorbea ceva mai lent. "Nimeni nu trebuie sa ~tie ca este doar un rol. Trebuie sa fii foarte convingator." Baiatul a incuviintat din cap. ,,$i inca ceva", a adaugat Miller. "Ce?" "Fara evadari."
Inapoi la misiune
o
data ce au cazut de acord asupra urmatorilor pa~i, Miller I-a asigurat pe clientul sau di 0 sa vorbeasca cu personalul spitalului pentru a-i da drumul din camera de cauciuc, astfel ca el sa-~i poata incepe noul sau rol de pacient bolnav mintal. - Cand Ie-am relatat celor de la spital ce am facut, ne-a spus Miller, au fost ?oca}i ?i intriga}i. Ganditi-va, sec}ia asta de psihiatrie foarte traditionalista era situata la randul ei intr-o zona conservatoare. A?a ca oamenii l?i doreau sa ramana ancorati in realitate ?i sa nu incerce nimic prea in afara ei. In acela~i timp insa erau deosebit de pragmatici. Ei ?tiau foarte bine ca nimic din ceea ce fusese incercat pana acum in acest caz nu daduse nici un rezultat. Chiar ?i a?a, din cate mi-am putut da seama, opinia generala era ca entuziasmul meu naiv
Mumia de la mas a din sufragerie
145
a fost inspirat dar nu avea cum sa fie eficient pe termen lung. tn orice caz, in urmatoarele zile am continuat sa ma intalnesc eu acest tanar. Ma gandeam de fiecare data daca va veni la ine sa-mi spuna ea face acest lucru - ca joaca rolul pacien,tului bolnav mintal. $i ce credeti? Dupa trei sau patru zile ba'rlerele au inceput sa se estompeze. Nu puteai sa-}i dai seama aca era Terminatorul sau Arnold Schwarzenegger sau celaalt individ - misionarul-, cel pe care 11?tia toata lumea. in ce in ce mai mult devenea el insu~i. Chiar ?i acum, eand reflecta la acest caz, Miller nu era siur daca baiatul i~i revenise ca urmare a felului in care proceased el sau asistentele ~i celalalt personal medical sau pur i simplu a medica}iei care ii fusese administrata. - E foarte probabil sa fi fost yorba de 0 combina}ie a tuturor acestor lucruri. Insa ceea ce m-a impresionat eel mai mult la acest caz a fost cat de plastica ~i cat de flexibila se dovedise realitatea - nu numai pentru acel pacient dar ~i pentru toata lumea. In plus, cazul acesta mi-a demonstrat ca este mult mai important sa incerci sa-i intelegi pe cei pe care vrei sa-i ajuti decat sa-i contrazici. Am fost nevoit ca in loc sa incerc sa-l onving pe acest tanar ca se in~ala, sa gasesc 0 modalitate de a-limplica in acest demers. Curand dupa asta, baiatul a fost externat ~i a Inceput din :nou sa se pregateasca pentru misiunea lui - binemteles nu era yorba de 0 misiune de tipul Terminator, ci de una religioaa. Mai tarziu Miller a aflat ca biserica hotanlse sa-l tina mai aproape de casa ~i sa nu-l mai trimita in strainatate. Exista totu?i teama ca nu era yorba doar de un scurt episod psihotic, ei mai degraba de debutul unei schizofrenii cronice.
Descifrand intentiile , Cu toate ca dupa standardele de azi, abordarea lui Miller este oarecum obi~nuita, in vremurile acelea comportamentul lui a fost considerat ciudat, daca nu cumva chiar neprofesional. Deoarece era la inceputul carierei sale, Miller s-a aratat
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson dispus sa accepte 0 serie de riscuri la care supervizorii sai mult mai conventionali nici nu s-ar fi gandit. Ne intrebam ce ar putea invata alFi din acest caz. Miller a explicat ca terapia sau relatia pe care 0 stabile~ti in general cu cineva presupun intr-o buna masura a se identifica perceptia pe care celalalt 0 are asupra realitatii ~ia se imparta~i apoi acel punct de vedere. Aceasta observatie i-a adus aminte de un alt caz, mult mai recent. Persoana in cauza era un barbat de peste patruzeci de ani diagnosticat cu schizofrenie ~i care mai era ~i dependent de alcoo!. Asta insemna ca, pe langa medicamentele antipsihotice pe care Ie lua, el se trata de asemenea ~i cu alcool, ceea ce fi'icuse adevarate ravagii asupra corpului ~i a mintii sale deja fragile. El urma un tratament la centrullocal pentru sanatate mentala unde Scott a fost chemat spre a fi consultat in legatura cu cazul acestui pacient. Personalul medical care se ocupase de el vreme de patru ani se simtea acum pus in incurcatura. Procedura lor consta in a-I ajuta pe pacient sa "internalizeze ceea ce fusese lnvatat la terapie." - Prin urmare, a spus Miller, m-am dus sa vorbesc cu acest tip. El mi-a dat de inteles ca ii lipsea orice fel de motivatie interioara pentru a renunta la bautura. Singurele motive pentru care ar fi incetat sa mai bea erau de ordin extern - el ar fi facut acest lucru doar pentru a-i multumi pe terapeutii lui sau pentru a arata ca este un sup us umil allui Dumnezeu. La s£ar~itul ~edintei, Ie-am sugerat celor care 11tratau sa fie mai putin preocupati sa-l ajute sa internalizeze ceea ce il invatasera ~i sa gaseasca in schimb 0 modalitate prin care acest pacient sa se fad util celorlalti renuntand la bautura. Recomandarea lui suna foarte simplu, dar implicatiile ei erau deosebit de profunde. Una dintre cele mai importante sarcini pe care ~i Ie propunea in munca sa era sa descifreze intentiile clientilor sai, sa auda muzica lor. - Este u~or sa-i intelegi pe cei care gandesc sau simt ca noi. Trebuie sa intelegem insa actinnile ~icomportamentul din perspectiva celor care Ie exercita pentru a ajnnge sa avem nn dialog util cu ei. Fara acest lucru, schimbarea nu este posibila.
CAPITOLUL ZECE
Insoo Kim Berg
Ei au invatat , sa traiasea eu fantomele
e
terapiei de scurtii duratii cu filosofia orientalii, lnsoo Berg ~i strategiile aombinand colaborat 11letodele la a serie ~tiintifice de proiecteoccidentale foarte influente pentru a impune practica terapiei centratii pe solutie. Contribuind la dezZJoltareaunui model de terapie care pune accentul pe solutiile suc.,inte, instructive ~i creative la problemele prezentate, Berg s-a do~Jeditde un real folos Tn a-i ajuta pe terapeufi sii lucreze mult 11lai 4icient ~i cu rezultate mutt mai bune. Mai degrabii decat sii urmeze practicile traditionale care constau Tnabordarea trecutului, ciiutarea unor probleme subiacente ~i tratarea simptomelor ca simple semne ale lmor probleme mult mai profunde, Berg a pus Tn evidenii i11lportanta riimanerii pe cat posibil Tn prezent ~i a tratiirii prolemelor curente. Pe langii 11luncasa de la clinicii ~i pozitia de director executiv Tn terapia familialii de scurtii durata, din Milwaukee, Berg a scris 0 serie de carti printre care se numiirii: Interviewing for Solutions
(Stand de yorba cu pacientul pentru gasirea unor solutii); Tales of Solutions (Pove~ti despre solutii); The Miracle Method: A Radically New Approach to Problem Drinking (Metoda mi,taculoasa: 0 noua abordare radicala a problemei alcoolismudui) ~i Solutions Step by Step: A Substance Abuse Treatment Manual (Solutii pas cu pas: Manual pentru tratarea abuzului de substante).
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson * *
*
Berg s-a gandit la doi clienti care se incadrau perfect in categoria celor mai memorabile cazuri din cariera ei. Ambii puteau fi considerati schizofrenici avand halucinatii auditive ?i vizuale. Pentru ca, in mod obi~nuit, Berg nu folosea metodeIe traditionale de diagnosticare, ea a considerat ca cei doi pacienti au perceptii neobi~nuite asupra realita-tH~i a inceput sa se gandeasdi cum ar putea mai degraba sa utilizeze decat sa corecteze perceptiile lor.
E1 traia In mintea ei - Vreau sa-mi gasesc un loc de munca, a spus Tanya, de exemplu, intr-un magazin de aparatura electronica. - Bine, a fost de acord Berg, ~i care este problema? - Sunt divortata de aproape patru ani. -Inteleg, a spus Berg, nemtelegand deloc ce legatura avea asta cu slujba de la magazinul de aparatura electronica. Ea a observat ca femeia avea un fel de tic nervos. - Ei imi dau tot felul de medicamente, a incercat sa explice ea din nou, dar eu nu vreau sa mai iau a~a ceva. Ma simt ciudat dupa ce Ie iau ~i nu ma ajuta deloc. Prin urmare, erau trei directii pe care Berg incerca sa Ie ur~ mareasca: ceva legat de medicatia femeii, de divortul ei ~i de slujba de la magazinul de aparatura electron.ica pe care ?i-o dorea. - A~adar, de ce ai nevoie ca sa obtii slujba de la magazinul de aparatura electronic a? Berg voia sa inceapa cu 0 problema in legatura cu care puteau face ceva. - Fostul meu sot. Ma necaje~te mereu. Pur ~i simplu nu ma lasa in pace, sta. tot timpul pe capul meu ?i-mi spune ca nu pot sa fac asta sau aia. - Sotul tau te tot neca.je~te?
Mumia de la mas a din sufragerie
149
- Of, ~i inca cum! Dandu-~i seama ca era mult mai folositor sa 0 intrebe pe Tanya de momentele in care ii era bine decat de celelalte, Berg a incercat sa afle ce se intampla cand sotul ei 0 lasa in pace. - Ei bine, uneori ma lasa in pace, a recunoscut ea. - Cum se face ca uneori te lasa in pace? - Nu ~tiu, cred ca i se face mila de mine. Atunci aspir praful din casa, scot cainele la plimbare, ~i alte lucruri de genul asta. - Bine, a spus Berg, incercand sa caute 0 ie~ire din confuzia care domnea de cand incepuse ~edinta. $i cand te necaje~te sotul tau? - Chiar acum. - El te necaje~te chiar acum? In timp ce noi vorbim? - Exact. El imi spune tot timpul ce sa fac. - De unde ~tii asta? a intrebat-o Berg. Cum poti sa spui ca el te necaje~te? - Pentru ca il aud mereu cum vorbe~te cu mine, exact ca in momentul asta. - Vrei sa spui ca el vorbe?te acum cu tine? Tanya a incuviintat din cap cu toata seriozitatea. - Ei bine ..., pentru un moment, Berg a ramas blocata neputand sa-~i dea seama ce se petrecea ... Pot sa teintreb unde este el acum? Poate ca intrase in birou in timp ce vorbeau ~i ea nu observase. Oricum situatia era cam stranie. - El este chiar aici, in capul meu, a spus Tanya aratand cu degetul in directia fruntii sale. Berg a observat de asemenea ca pe masura ce Tanya vorbea de fostul ei sot, ticul ei devenea din ce in ce mai frecvent. Acum, la fiecare cateva secunde, partea dreapta a fetei i se contracta iar capul i se da.dea pe spate. Tanya sustinea ca fostul ei sot traie?te in capul ei ~iii directioneaza toate mi~carile la fel cum facea atunci cand erau casatoriti. El merge cu e!l-pretutindeni, spunandu-i mereu ce poate sa faca ?i ce nu. In ultima vreme ii spusese ca ar trebui sa stea cat mai mult in casa.
150
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nu trebuie sa aspiri praful din casa? - Exact. Lui nu-i place zgomotul. - ~i ai mai spus ca el nu te lasa sa ie9i prea mult din casa. - Of, fostului meu sot nu-i place sa ies la plimbare. Uneori ma gandesc sa ies, dar pentru ca el este m capul meu, 9tie la ce ma gandesc chiar inainte sa fac ceva. In felul asta el poate sa ma opreasca. Berg s-a oprit pentru un moment ca sa-9i adune gandurile 9i sa vada ce 0 sa faca mai departe. Ea 9i-a dat seam a ca existau mai multe variante, dintre care una parea deosebit de potrivita 9i de ingenioasa.
o conversatie
dirijata
Pentru ca Tanya sustinea di sotul ei 0 insote9te pretutindeni 9i 9tie tot ceea ce face ea, Berg s-a hotarat sa urmeze rationamentul ei. - Crezi ca el poate sa ma auda cand vorbesc cu tine? a mtrebat ea.
- 0, da, el aude tot ceea ce spui 9i nu-i place deloc. - Vrei sa spui ca el nu numai ca aude ceea ce spun dar 9i mtelege? Tanya a incuviintat din cap. - Din moment ce tu poti sa auzi ce spune el iar eu nu pot, crezi ca ai putea sa-mi transmiti 9i mie ce spune el? - Nu 9tiu, a dat Tanya din umeri. Dar pot sa incerc. - Bine, atunci spune-mi care este numele lui? - Michael. - Michael, a confirmat Berg. Bine, Michael, a9 vrea sa discut ceva cu tine. ei. ii' 1,1
-
El spune ca te aude, a raspuns Tanya m numele sotului
- Bine, a spus Berg. Michael, sunt foarte curioasa in legatura cu situatia ta actuala. Dupa divort, cei mai multi barbati pleaca 9i i9i refac viata. Am inteles de la Tanya ca te-ai recasatorit 9i di ai un copil mic.
Mumia de la masa din sufragerie
151
- Spune ca da, a raspwls Tanya. - Cu siguranta ca inca 0 mai iube9ti foarte mult pe Tanya de vreme ce stai tot timpul pe langa ea 9i 0 pui sa faca acele lucruri care crezi tu ca sunt benefice pentru ea 9i sa Ie evite pe cele care i-ar face rau. - Cum ar fi sa dea cu aspiratorul. -Exact. - A9adar, ma intrebam cum de nu ai plecat pana acum ca sa-ti vezi de viata ta? De ce continui sa 10cuie9ti m capul Taniei cand ar trebui sa ai propria ta viata? - El spune di nu este treaba ta. Berg a continuat sa vorbeasca cu Michael sperand sa ajunga la 0 conversatie mai politicoasa. Ea a observat totodata ca ticul Taniei nu mai era atat de pronuntat. - Michael, sunt inca destul de nedumerita de relatia pe care 0 ai tu cu Tanya. Dupa cum am mai spus, cred ca mca 0 mai iube9ti foarte mult pe Tanya 9i ca iti este greu sa renunti la trecutul pe care l-ati avut impreuna. Ce ar trebui sa faca pentru ca tu sa te poti desparti de ea 9i sa-ti vezi de viata ta? - El spune di nu este treaba ta 9i ca nu 0 sa mai vorbeasca cu tine. Ticaloaso! Dupa cateva incercari nereu9ite de a-I face pe Michael sa vorbeasca, Berg a inceput sa se enerveze. - Cum indrazne9ti sa-mi vorbe9ti in felul asta? Nu-mi place deloc limbajul tau agresiv. $i la urma urmei ce fel de om e9ti tu? Unul care nu are curajul sa traiasca pe propriile picioare preferand sa stea ascuns mtr-o biata femeie. Berg s-a mtors catre Tanya 9i i-a spus: - Nu este un tip prea politicos, nu-i a9a? -Michael, a incercat Berg din nou, e9ti foarte nepoliticos. - Ti-am spus ca nu am nevoie sa vorbesc cu tine. Ticaloaso. Ultimul cuvant a fost spus pe un ton foarte rastit, lasand sa se mteleaga foarte clar ca nu mai avea de gand sa coopereze. Complet dezgustata, Berg s-a intors catre Tanya. - Nu numai ca este nepoliticos dar nici macar nu este in stare sa vorbeasca pentru el insu9i.
iii
iii i..I .. il·ii
II
,
152
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson -
Da, a fost de acord Tanya, e ca un ~oricel, nu-i a~a?
III
Nu e~ti tu, ci el
IIII!j
Iii
II""
In timpul care a mai ram as pana la sfar~itul ~edintei, Tanya i-a explicat ca a cheltuit banii pe care i-a obtinut prin intelegerea incheiata la divort. Acum trebuia sa-~i gaseasca 0 slujba. Intotdeauna i~i dorise sa lucreze ca vanzatoare la un magazin de aparatura electronica din ora~. Problema era ca de cate ori incercase sa pIece de acasa ca sa-9i gaseasca 0 slujba, Michael, cel din capul ei, 0 oprea. Berg nu 9i-o putea imagina pe Tanya lucrand undeva ca vanzatoare. Cu siguranta ca ticurile ei frecvente ar fi atras atentia ~i ar fi deranjat pe aproape toti elientii. Dupa 0 pauza de cateva minute in care s-a gandit la conversatia pe care a avut-o cu Tanya, Berg a alcatuit 0 lista cu complimente pe care urma sa i Ie aduca Taniei: curajul de a-I infrunta pe Michael din capul ei 9i intelepciunea de care dadea dovada recunoscand ca are nevoie de 0 slujba. Berg a laudat-o de asemenea pentru curajul ei de a-I sfida pe Michael venind la ~edinta. In continuare, Berg i-a explicat ca Michael era 0 persoana foarte dificila care avea la riindullui foarte multe probleme. In orice caz nu era omul pe care sa vrei sa-l asculti foarte mult timp. - Data viitoare cand vii, i-a spus Berg, vreau sa faci tot posibilul sa-l aduci 9i pe Michael. Se vede elar ca este foarte tulburat ~i cred ca are nevoie de ajutor. Reformuliind astfel situatia, Berg a reu~it sa abata atentia de la excentricitatile Taniei stabilind ca adevarata problema era vocea din capul ei. Michael era nebunul, nu ea.
Ignorand vocea Trei zile mai tarziu, ciind s-a intors pentru cea de a doua ~edinta, Tanya parea mult mai calma ~i mai relaxata. De altfel
Mumia de la masa din sufragerie
153
ea insa~i a deelarat ca se simte mult mai bine. Ticul ei aproape ca disparuse. - Ei bine, a intrebat Berg, ce ti s-a intamplat? Arati mult mai bine. ~ Data trecuta, ciind am plecat de aici, in loc sa ma duc direct acasa am fost sa fac 0 vizita fratelui meu 9i sotiei lui care locuiesc nu departe de aici. Mi-au spus mereu sa trec pe la ei, dar eu nu am facut lucrul asta pentru ca Michael nu ma lasa. Cu toate acestea, in loc sa 0 iau spre casa, m-am dus la ei. Am petrecut sfar~itul de saptamana impreuna cu ei ~i m-am jucat cu nepotul meu, ceea ce m-a distrat grozav. Pe masura ce povestea era din ce in ce mai vesela. Ticul ei aproape ca nu se mai observa. - Ma intreb ce ai putea face ca sa fii sigura ca Michael nu te mai controleaza. In felul asta vei putea sa vizitezi pe cine vrei ~i chiar sa dai cu aspiratorul prin casa fara ca el sa mai intervina. - Ca sa fiu sincera, a spus Tanya, el a fost intotdeauna foarte autoritar. Chiar ~i cand eram casatoriti. 0 compatimesc pe noua lui sotie. Tratamentul Taniei a durat destul de mult, cu sui9uri ~i cobora~uri. In cele din urma, Berg a aflat ca Tanya consuma 0 mare cantitate de alcool, lucru care trebuia adus sub control. Treptat insa starea ei s-a imbuni'itatit ~i in cele din urma ~i-a gas it 0 slujba unde ticul ei facial nupunea probleme. Ea a ajuns sa lucreze ca ingrijitor medicalla domiciliu. Aceasta munca presupunea sa ajute persoanele in varsta sa se descurce la treburile zilnice. Dupa trei ani, Berg a aflat ca Tanya reugea sa se intretina singura, iar bi'itranul de care avea grija ~i familia lui 0 indrageau foarte multo Din cand in cand ea lua legatura cu elinica de psihiatrie doar pentru a anunta ca se simte bine. Nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca Michael a ie~it vreodata din capul ei. Din cand in cand el continua sa 0 necajeasca ~i sa-i dea ordine. Oar ea era hotarata sa-l ignore. La urma urmei ei nu mai erau casatoriti. $i in plus, Berg 0 convinsese dl, de fapt, el era acela care avea probleme serioase.
154
Jeffrey A. Kottle1~Jon Carlson
Finl vine in vizWi Un alt caz allui Berg, care seamana uimitor de mult cu cel de dinainte, este legat de 0 feme ie, Jackie, care sustinea ca in fiecare zi este vizitata de fantoma fiului ei mort. Aceasta nu numai ca se arata foarte clar dar ~i vorbea cu ea. Cu trei ani in urma, tanarul fusese omorat intr-un accident de ma~ina. Cand se produsese accidentul, el se afla in drum spre ~coala. Sprijinindu-se cu 0 mana intr-un baston, iar in cealalta tinand 0 cea?ca de cafea Styrofoam, lui Jackie i-a luat ceva vreme ca sa se deplaseze din sala de a~teptare in biroul terapeutului. Ea a refuzat orice ajutor preferand sa-~i tarasca singura picioarele de-a lungul holului. Ajunsa in birou, ea s-a prelins incet intr-un scaun de parca drumul pana aici ii consumase toata energia. Era 0 femeie de origine africana, care avea in jur de patruzeci de ani, dar care arata mult mai in varsta, ca ~i cand ar fi avut 0 viata foarte grea. Fata sa aproape ca nu lasa sa se intrevada nici 0 emotie iar voce a ii era inflexibila. Arata de parca ar fi fost moarta pe dinauntru. Initial, Berg a crezut ca femeia lua medicamente, dar atunci cand a intrebat-o, aceasta a negat cu hotarare. Ea a explicat ca a venit la terapeut pentru ca ii era foarte frica de fiul ei care 0 vizita din cand in cand ~i s-a gandit ca ar putea fi ajutata in legatura cu acest lucru. Vocea sa abia putea fi auzita a~a ca Berg a fost nevoita,pe masura ce vorbeau, sa-~i traga scaunul din ce in ce mai aproape de ea. Mirata de aceasta informatie initiala, ea a rugat-o pe Jackie sa-i explice mai in amanunt. Jackie nu a putut sa indeplineasca aceasta cerinta, a~a ca Berg a fost nevoita sa 0 reformuleze intr-o maniera mult mai detaliata ~i mai punctuala, adresandu-i pacientei 0 multime de mtrebari despre cine, ce, cum ~i cando - Cand vine sa va vada fiul dumneavoastra? a intrebat Berg. - Vine tot timpul, a raspuns Jackie. - In ce parte a casei 11 gasiti de obicei? - EI sta de obicei la capatul patului meu, dar uneori 11 vad stand intr-un colt, in sufragerie.
Mumia de la mas a din sufragerie
155
- Ce spune cand va vede? a intrebat Berg. -Nu~tiu. Ea a spus acest lucru pe acela~i ton cu care vorbea de obicei - fara nici 0 expresie pe chip ~i fara ca in voce sa se simta vreo schimbare. Aveai impresia ca este plecata de pe lumea asta. - Nu ~tii ce iti spune? Cum a~a? - Nu, nu ~tiu, pentru ca dau televizorul foarte tare. In felul asta nu sunt nevoita sa-l mai aud. Ma sperie de moarte. Berg i-a adresat lui Jackie intrebari mai amanuntite, in urma carora insa nu a aflat decat ca el "mormaia" in timpul vizitelor sale care erau imprevizibile. Venea ~i pleca m cele mai nea~teptate momente.
Ce spnne fantoma Pentru a descifra misterullegat de fantoma, lui Berg i se parea esential sa afle ce incerca fiul sa-i spuna mamei lui. Dar Jackie sustinea ca nu ~tie acest lucru. Cat a durat interviul, vocea femeii a ramas neschimbata, cu exceptia momentelor in care cobora atat de mult incat se transforma pur ~i simplu in ~oapta, motiv pentru care Berg a trebuit sa-~i mute scaunul ~i mai aproape de pacienta sa pentru a reu~i sa auda ceva. Pentru Berg, acesta era un semn ca Jackie ii permitea sa reduca distanta dintre ele. Ajungand sa stea chiar sub nasullui Jackie, Berg a observat ca aceasta avea unghii foarte lungi, vopsite in nuante multicolore. ~i pentru ca voia sa 0 implice mai mult in discutie, ea a intrebat-o cine i-a facut un!?hiile ~i cum a ajuns sa aleaga modelul ~i culorile respective. In timpul acesta Berg ii tinea mainile intr-ale ei, lucru la care Jackie nu s-a opus. Jackie a mceput sa vorbeasca mcet dar mult mai articulat. Ea a spus ca sora ei i-a facut unghiile. Pornind de aici, ele au ajuns sa vorbeasca despre ceilalti membri ai familiei. Astfel Berg a aflat ca, pe langa fantomaticul ei fiu, care murise la nouasprezece ani, Jackie mai avea ?i 0 fiica, Angela, de ~apte-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson sprezece ani, care era la liceu. Ea era foarte mandra de faptul ca fata ei era 0 eleva foarte buna. ~tia oare Angela ca fratele ei vine sa 0 viziteze pe mama ei? -. Nu, pentru ca nu am spus nimanui despre el. - Fiul tau 0 viziteaza ?i pe Angela? a intrebat Berg -- Nu cred, a raspuns Jackie, aHHde incet ca Berg a trebuit sa se apIece catre ea pentru a auzi ce spune. Cel putin ea nu mi-a pomenit nimic. - A~adar, in momentul de fata e~ti singura persoana pe care 0 viziteaza fiul tau? - Ei bine, el se ducea uneori sa 0 vada pe prietena lui. Ea mi-a spus lucrul asta. Dar acum nu se mai duce pe acolo. - Prin urmare, el vine sa te vada numai pe tine pentru ca ii place sa stea de yorba cu tine. In tine are cea mai mare mcredere. - Poate ca a~a e, a admis ea. Am fost foarte apropiati. Era un baiat bun. - Ma intreb, oare ce mcearca fiul tau sa-ti spuna? a intrebat Berg, apoi a raspuns ea msa?i la mtrebare. Eu cred ca el te iube~te foarte mult ?i ii este tare dor de tine. - A?a sper?i eu, a mcuviintat ea. Fata lui Jackie era m continuare inexpresiva, dar lacrimile mcepusera sa i se prelinga pe obraji. - Ma mtreb, a spus Berg, daca fiul tau vine sa te vada ~i m alte locuri, m afara de dormitor ~i sufragerie. Dadi fantoma aparea numai in incaperile respective, se gandea ea, atunci Jackie ar fi putut sa-?i gaseasca adapost in alta parte. - Nu, el vine numai In acele camere, a raspuns Jackie. - Dar dormitorullui? Se duce vreodata acolo? - Nu ?tiu. Nu ma duc niciodata acolo. - Cum a?a? s-a minunat Berg. - Sunt prea speriata. Jackie a explicat in ?oapta ca, de cand i-a murit fiul, ea nu a mai intrat niciodata in camera lui. A lasat-o exact cum era mainte de moartea lui. De atunci nu s-a mai atins de nici un lucru din acea mcapere.
Mumia de la masa din sufragerie
157
Gandindu-se ca poate un ritual de despartire s-ar dovedi de folos m aceasta situatie, Berg a illtrebat-o m continuare: - Dar la cimitir? Te duci vreodata sa-ti vizitezi fiul acolo? - Nu, sunt prea speriata ca sa ma duc acolo. ~i nici llu-mi place sa ma duc illtr-un asHel de loc. A?adar, Jackie era terorizata de ideea ca fantoma fiului ei ova urmari peste tot unde se va duce. Ceea ce 0 punea cel mai mult in incurcatura pe Berg era faptul ca fiul fusese un baiat foarte bun ?i ca cei doi fusesera foarte afectuo?i ?i apropiati unul fata de celalalt. Cum se facea oare ca ea ajunsese sa se teama de propriul ei fiu? Berg era foarte nedumerita cu privire la urmatorul pas pe care trebuia sa-l faca.
Vorbind printre lacrimi Berg a facut 0 scurta pauza pentru a-?i aduna gandurile. Ea a mceput sa reflecteze cu atentie la lucrurile pe care Ie aflase in timpul interviului incercand sa formuleze acel gen de feedback care i-ar fi putut fi de folos lui Jackie. In cele din urma, Berg a facut urmatoarea observatie: - Jackie, ma bucurca te-ai hotarat sa vii ?i sa stai de vorba cu mine pentru a gasi 0 modalitate de a rezolva problema vizitelor nedorite ale fiului tau. Asta dovede?te ca e?ti 0 femeie foarte puternica ?i hotarata sa-?i controleze singura existenta. Pe masura ce aflu mai multe lucruri despre tine ?i despre fiul tau, imi dau seama cat de greu ti-a fos,tsa te descurci in ace?ti ultimi trei ani. Nu pot sa-mi imaginez cat de ill.grozitor trebuie sa fi fost pentru tine sa-ti pierzi copilul in felul acesta. - E adevarat, a spus incet Jackie. Avea in continuare ochii plini de lacrimi. - Pe maSUfa ce te ascult imi dau seama ca poate fiul tau incearca sa-ti spuna ceva foarte important. Cred ca va trebui sa aflam ce vrea el sa-ti spulla. - Cred ca este 0 idee buna. - Poate ca ar fi bine, a sugerat Berg, sa te intalne~ti cu fiul tau in camera lui. Nu in alta parte. Daca i?i face aparitia m dor-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
jl""""ll
mitor sau m sufragerie, spune-i ca vrei sa te mtiUne~ti cu elm dormitorullui. Acolo este locullui ~i prin urmare acolo trebuie sa va intalniti. Jackie a admis ca aceasta ar putea sa fie 0 idee buna ~iprin urmare s-a decis sa mcerce. Eo,a revenit in urmatoarea saptamana ~i a marturisit ca mca ii era frica de faptul d'i fiul ei voia sa-i vorbeasca. Era evident ca nu voia co,fiul ei sa 0 viziteze, indiferent de ce avea sa-i spuna. Eo,~i Berg au avut cam acela~i gen de conversatie co,~i 10, prima ~edinta, singura diferenta a fost ca izbucnea mult mai u~or m lacrimi de Hecare data cand se pomenea de vizita fiului ei. Berg i-a explicat ca vizitele nedorite ale fiului ei reprezinta probabil modullui de a-I arata cat de mult ii lipse~te ~i ca dore~te sa-i spuna ceva intim ~i personal. - Nu am apucat niciodata sa-mi iau ramas-bun de 10, baiatul meu, a spus Jackie ~i, pentru prima data, fata ei trada 0 emotie reala. De data aceasto,nu mcerca sa-~i mai ascunda 10,crimile. Nu i-am spus niciodata cat de mandra am fost de el. Imi este atat de dor de el, dar a~ vrea sa mceteze sa mai vina 10, mine. In timpul ~edintei, Berg a asigurat-o pe Jackie, de cate ori a avut oca,zia, ca fiul ei dore~te co,eo,sa fie fericita ~i sa aiba 0 viata lini~tita. Mai mult dedit atat, spunea eo" avand m vedere ca acest tanar a fost un fiuiubitor ~i atent, cu siguranta ca el se uW'iin fiecare zi din ceruri 10, mama lui urandu-i sa aiba o viata buna. Jackie a incuviintat din cap. Cople~ita de lacrimi, eo,nu a reu~it sa spuna ceva. Cand Berg i-a oferit ~ervetele co, sa-~i ~tearga fata, Jackie Ie-a luat dar nu a facut altceva decat sa Ie tina in mana ca ~icand s-ar fi temut sa atinga lacrimile. Pe parcursul urmatoarelor ~ase ~edinte, Jackie a continuat sa-~i exprime durerea legata de pierderea fiului ei. Plangea mtruna tamponandu-~i din cand m cand obrajii cu ~ervetelele oferite de Berg. In cele din urma ea a ajuns 10, concluzia ca fiul ei nu voia sa-i faca nici un rau ~i ca doar incerca sa-~i ia ramas-bun: pentru ca Jackie chiar avea nevoie de aceasta despartire. Cu toate aceasta, eo,se temea inca sa-l asculte deoare-
Mumia de
10,
masa din sufragerie
159
ce, credea eo" el ar fi plecat dupa aceea ~i ea nu l-ar mai fi vazut niciodata. La sfar~itul celor 9ase gedinte, Jackie a spus ca nu mai are nevoie sa vina 10, clinic a, pentru ca simtea ca nu ii mai este atat de frica de fiul ei, chiar dad 0 va mai vizita din cand in cando $i 10, urma urmei, spunea eo" 0 sa invete sa traiasca cu vizitele lui. De 10, aceasta ultima intalnire au trecut doi ani, iar Berg nu amai vazut-o de atunci pe Jackie.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL
UNSPREZECE
Michael Yapko
Femeia care ar fi trebuit sa fie deprimata
rea depYapko resieifolosind a precum combinatie dedespre metode care includ hipnoza clinica !li terapiile cogni~ ichael a scris peste zece carfi tratative !li strategice . Trei dintre cartile sale recente, Breaking the Patterns of Depression (Deconstruind patternurile depresiei);
Hand Me Down Blues: How to Stop Depression in Families (lnsote9te-ma in abisuri: Cum sa pui capat depresiei in famiIii) !li Psychological 911:Depression (Urgenta psihiatrica: Depresia), Stint surse practice de informare !li de fndrumare pentru cei care sufera de depresie. Celelalte lucrari ale ei, printre care se numara, When Living Hurts (Glnd viata te doare) !li Treating De-
pression with Hypnosis (Tratareadepresiei cu ajutorul hipnozei), ofera terapeufilor indicatii referitoare la utilizarea unor interventii de scurta durata atunci cand lucreaza cu pacien{i care sufera de depresie. Pe langa aces tea, eI a mai scris ciiteva lucrari de specialitate, cum ar fi cartea sa devenita clasica Trancework (Despre transa), care se refera la metodele hipnozei clinice.
* *
*
Yapko este psiholog, locuie9te aproape de San Diego 9i lucreaza cu persoane individuale, cupluri sau familii cu pro-
bleme. Interesul aproape unic pe care I-a manifestat pentru studierea modului in care oamenii reugesc in viata a dus la aplicatii inovatoare ale muncii sale; spre exemplu, pentru 0 vreme el a ocupat postul de consultant in problemele legate de cre9terea elefantilor captivi, la Gradina Zoologica din San Diego. Sarcina sa era sa-i invete pe dresori metode mult mai eficiente de a comunica cu elefantii in speranta ca acest lucru va asigura intr-o masura 9i mai mare succesul in cre9terea elefantilor. Avand in vedere ca 9i-a petrecut trei ani lucrand cu elefantii 9i cu dresorii lor, ne a~teptam ca Yapko sa aiba un sac plin cu cazuri neobi~;nuitedin care sa aleaga cu u~urinta pe eel mai memorabil. Cazulla care s-a oprit in final este foarte diferit de celelalte prezentate in aceasta carte. Yapko nu a parut interesat sa scoata in evidenta trasaturile ciudate ale cazului sau simptomele neobi~nuite pe care Ie prezenta padenta sa; ceea ce I-a impresionat mai degraba la acest caz au fost curajul 9i rabdarea de care a dat dovada aceasta femeie in conditiile in care a fost in mod repetat victima unor erori medicale. La fel ca multi dintre cei care au contribuit la aceasta carte, Yapko a intiUnit acest caz la inceputul carierei sale. Pacienta i-a fost recomandata de catre un alt terapeut, intr-o perioada in care programul sau era foarte incarcat. La vremea aceea el se afla in plina activitate didactic a desfa9urand un program de pregatire in domeniul hipnozei intensive care se adresa medicilor. Apoi a plecat sa predea in strainatate. Singura modalitate de a ca~tiga timp pentru noua sa pacienta recomandata in regim de urgenta a fost ca aceasta din urma sa accepte sa lucreze cu el in cadrul unui program de demonstratii clinice ca parte din workshop. Aceasta insemna ca ea trebuia sa vorbeasca despre problemele ei in fata unor persoane straine - situatie care de obicei ar descuraja pe cineva sa-~i deschida sufletul inca de la prima ~edinta. Dupa cum s-a dovedit, aceasta era de departe cea mai insignifianta dintre problemele ei.
]62
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Negru ~i albastru pe dinauntru Vicki a fost trimisa la Yapko pentru a invata sa-;>icontroleze durerea cu ajutorul hipnozei. Doar cu doua saptamani inainte ea fusese diagnosticata cu cancer. Boala facuse metastaza in tot corpul ei, cuprinzand glandele suprarenale, oasele, plamanii ~i creierul. In aceasta situatie nu numai ca mai avea putin de trait, dar trecea prin ni~te dureri atroce pe care spera ca va reu~i sa Ie controleze cu ajutorul hipnozei. Vicki a venit la ora programata pentru consultatie. Era prima data cand Yapko 0 vedea. ~tia doar ca avea 0 singura ~ansa s-o ajute pe aceasta femeie sa-~i controleze cum va durerea. Nu avea nici cea mai mica idee despre ce avea sa urmeze. Femeia abia trecuse de patruzeci de ani, dar boala care ii macina corpul pe dinauntru i~i pusese amprenta ~i asupra infati~arii sale exterioare facand-o sa arate mult mai in varsta. Avea o constitutie firava ~i un par ~aten lung pana la mijlocul spatelui. Se mi;;ca greu ~i era evident d'i sufera cumplit. ,,~tiu ca nu mai am mult de trait", a inceput Vicki conversatia, ,,;;i lucrul acesta ma preocupa foarte mult. N-a~ vrea sa-mi petrec timpul care mi-a mai ram as intr-o stare incon;;tienta indusa de medicamente." Yapko a fost surprins ;;i totodata incantat de franchetea ei. El ;;tia ca aceasta era 0 situatie foarte dificila pentru pacienta lui care trebuia sa marturiseasca in fata unei sali pline cu straini ca este pe moarte. Trebuia sa-i u~ureze cum va situatia ;;i sa-i ca~tige increderea. "M-am obi;;nuit cu ideea ca am sa mor", a continuat Vicki. "Dar nu asta este partea cea mai grea. Partea cea mai grea este sa reu;;esc ca in timpul care mi-a mai ramas sa fac ce mi-am propus." In timp ce vorbea, Vicki se tot mi~ca in scaun incercand sa-;;i gaseasca 0 pozitie cat mai comoda. Din cauza tumorilor care se inmultisera in tot corpul, ea avea dureri de picioare, iar unul dintre brate era aproape imobilizat astfel incat nu putea sa stea prea mult timp lini;;tita intr-un loc. Pentru a se putea concentra mai bine asupra activWitii sale hipnoti-
Mumia de la masa din sufragerie ee, Yapko i-a cerut lui Vicki dHeva informatii despre natura durerilor ei. "Ma doare foarte tare umarul", a spus Vicki. "E ca ;;i cum 1fl~ avea ceva imens inauntrul articulatiei, ceea ce de altfel cofrespunde cu situatia reala. ~i preseaza, preseaza, preseaza atM [,detare de parca oasele stau gata sa explodeze. E 0 durere care ::cre~teincontinuu pana in punctul in care ajunge la maxim, ~i lparca mai mult de atat nu se mai poate. Din cauza aceasta nu fpotsa-mi mi~c sau sa-mi ridic bratul." . Pentru a demonstra acest lucru, Vicki a incercat fara suc~ces ~ sa-~i mi~te umarul stang. Cand vorbea, gesticula doar cu l;mana dreapta. "Ma simt de parca cineva m-ar fi lovit in umar cu 0 bata lide baseball", a spus ea, ,,;;i mi-ar fi facut 0 vanataie oribila. j'Numai ca eu nu am vaniltaie, dar daca te-ai uita inauntru, nu lai vedea decat negru;;i albastru." ..
!
~..Falsa inchisoare ,
Yapko a observat ca Vicki vorbea despre simptomele ~i du-
t rerile ei intr-un mod care nu invita la compasiune. Avea 0 ati,tudine directa ~i oarecum deta~ata fata de necazurile prirt care 'trecea. Nu la fel s-a intfunplat cand a venit yorba de furia pe care 0 resimtea fata de numero~ii doctori pe care ii consultase de-a lungul anilor. De foarte mult timp, Vicki suspectase ca ceva nu este in regula. Cu toate acestea, toti doctorii refuzasera sa 0 asculte fiind convin~i ca este neb una ~i ipohondra. Ca urmare, cancerul ei nu a fost diagnosticat la timp pentru a putea fi tratat efident. Avea sa moara pentru ca nimeni nu 0 crezuse ca era bolnava sau ca avea dureri. Yapko i-a cerut lui Vicki sa-i spuna mai multe lucruri despre ea. Astfel el a aflat ca in urma cu peste douazeci de ani, Vicki a nascut-o pe fetita ei. La scurta vreme dupa aceea sotul, cu care de altfel avea relatii destul de reci, a internat-o intr-un spital de boli mentale cu ceea ce Yapko suspecta a fi fost
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
o depresie postpartum, dar care la acea data a fost luata drept altceva.
~tiam di all putea
"Sotul meu m-a internat intr-un spital de psihiatrie", a spus ea, "unde am fost diagnosticata cu schizofrenie catatonica. Am fost astfel inclusa in randul pacientilor care nu mai aveau nici o ~ansa sa paraseasca spitalul. Iar asta a fost 0 etichetare ingrozitor de greu de suportat." Intr-adevar, de cand a fost inchisa din gre~eala, ca sa zicem a~a, faima de neb una a urmat-o peste tot. Chiar ~i cu cateva luni mai inainte de a se intalni cu Yapko, ea a trecut prin aceea~i situatie stanjenitoare cand a incercat sa consulte un terapeut pentru a se alatura unui grup de sprijinire. "I-am povestit acestei femei 0 parte din trecutul meu", a spus Vicki, vizibil enervatii de modul nefericit in care 0 tratasera doctorii. "De fapt mi-am petrecut aproape toata viata prin spitale. Ea mi-a spus ca nu poate sa ma primeasca in grupul ei pentru ca sunt prea bolnava -asta dupa ce a stat de yorba cu mine 0 ora, luandu-mi apoi bani pentru ~edinta, ceea ce cred ca a fost un lucru meschin din partea ei." Yapko ne-a explicat ca, in ciuda tuturor eforturilor, Vicki nu a reu~it sa scape de acest diagnostic ~i sa-i convinga pe oameni ca nu este nebuna. 0 data ce oamenii ajung la 0 concluzie, este foarte dificil sa Ie zdruncini increderea in ea. "In spital a continuat Vicki, "mi-au dat foarte multe medicamente psihotropice care au avut ni~te efecte secundare oribile. Am incercat sa Ie explic oamenilor ... dar nimeni nu ma asculta. Ei imi spuneau: «Ai nevoie de mai multa Torazin.» Cu cat imi administrau mai multe medicamente cu aHHma simteam mai rau. Am tot incercat sa vorbesc cu cineva, dar nimeni nu m-a ascultat." Acesta a de venit laitmotivul vietii lui Vicki: nici doctorii, nici sotul ei, nici macaI' ceilalti membri ai familiei ei sau prietenii nu au putut sa creada sau sa inteleaga prin ce trecea ea. data ce a fost calificata drept "nebuna" de catre doctori ~i in ciuda reu~itelor ei din viata, nimeni nu a mai luat-o in serios nici mikar atunci cand incerca sa Ie explice ce se intampIa cu corpul ei.
La randullui, cand ne-a relatat povestea lui Vicki, Yapko era foarte mahnit ~i furios. Era indignat de faptul ca ea fusese tratata atat de mizerabil. $i de asemenea era impresionat de puterea ~i de resursele ei interne. - Relatia cu sotul ei a fost dureroasa. A avut parte de un mariaj foarte violent, a explicat Yapko, oferindu-ne mai multedetalii despre viata ei. In. cele din urma ea ~i-a parasit sotul, dar neavand unde sa se duca a ajuns in strada. 0 vreme a fost nevoWi sa doarma pe la u~ile oamenilor. In final s-a decis sa puna cumva ordine in viata ei. Astfel a ajuns la un terapeut competent care a ajutat-o foarte multo S-a dus ~i sa studieze pentru a-~i lua diploma de licenta. In momentul in care am cunoscut-o era inscrisa la masterat. Multe din schimbarile pe care reu~ise sa Ie faca in viata ei erau pur ~i simplu uimitoare. Yapko ne-a spus toate lucrurile acestea cu 0 voce aproape tremuranda. Chiar ~i acum, dupa atatia ani, inca mai era cutremurat de puterea de care daduse dovada aceasta femeie. - Atunci cfmd trebuie sa Ie spui unor oameni, "Imi pare rau dar mai ai doar trei sau patru luni de trait", acest lucru ii deprima aproape instantaneu pe cei mai multi dintre ei. Aveam in fata mea 0 femeie care avea toate motivele sa fie deprimata ~i probabil ell. trebuie sa fi fost deprimata, dar care refuza sa se lase invinsa. Yapko a fost foarte curios sa afle cum reu~ise Vicki sa-~i pastreze demnitatea, optimismul ~i speranta in fata atator ~i atator obstacole. El ne-a spus ca acest caz a fost pentru el un moment crucial in intelegerea naturii depresiei ~i a puterii pe care cineva trebuie sa 0 aiba pentru a-i face fata. A fost pur ~i simplu uimit de atitudinea acestei femei in fata vietii pe care o avusese ~i a mortii care 0 a~tepta. "La inceput", i-a spus Vicki lui Yapko, "am fost devastata de faptul ca nu voi obtine licenta. Reu~isem sa obtin media 4.0, ceea ce era perfect. Apoi mi-am dat seama ca lectia este ca
o
166
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
nu trebuie sa obtin licenta. Este la fel de important faptul ca ~tiam ca a~ putea sa fac acest lucru."
Mai mult decat povestea vietii tale Atilt Yapko cat ~i terapeutii care asistau au fost foarte mi~cati de povestea lui Vicki. - Nu cred ca era cineva in saUl caruia sa nu-i fi dat lacrimile, ~i-a amintit Yapko. Ea voia sa preia controlul asupra vietH ~i a corpului ei. Acesta era motivul pentru care era acolo - ca sa invete hipnoza pentru controlarea durerii. Era ceva foarte special sa vezi aceasta schimbare uimitoare la cineva care fusese internat intr-o clinica de psihiatrie, cu diagnosticul de schizofrenie catatonica, cineva care dintr-un mariaj violent ajunsese in strada ~i care in final devenise un student bun. Vicki a pus in lumina dUeva dintre cele mai import ante lectii pe care cred ca ar trebui sa Ie invatam in viata. In opinia lui Yapko terapeutii ar trebui sa renunte la convingerea complet eronata ca viitorul unei persoane este automat dictat de trecutul ei. - Partea cea mai dificila a muncii mele a fost sa reu~esc sa comunic cu fiecare dintre pacientii mei, in special cu cei cu depresii severe, sa-i fac sa inteleaga ca viata lor nu se reduce la trecutul pe care I-au avut. Trecutul pe care l-ai avut nu-ti dic~ teaza destinul. Poti sa schimbi aproape orice aspect al vietii tale daca reu~e~ti sa ai 0 atitudine receptiva potrivita ~i sa te concentrezi asupra lucrurilor care merita. Vicki a invatat aceasta lectie la modul cel mai dur cu putinta. Ea a dovedit fara nici 0 urma de indoiala ca poate sa depa~easca toate calificarile care is-au facut: de femeie fara adapost, schizofrenica, ipohondra, catatonica ~i cu tulburari de personalitate. - Vicki ne-a descris atilt de elocvent ca 0 data ce ai fost categorisit drept neb un, oamenii te trateaza ca atare. $i chiar incepi sa crezi tu insuti ca e~ti nebun. Apoi incepi sa
Mumia de la masa din sufragerie te porti ca un nebun. Ajungi sa tdiie~ti conform a~teptarilor lor. Probabil ca acest caz, mai mult decat oricare altul, I-a invatat pe Yapko ca terapia trebuie folosita in primul rand pentru .aintari puterile oamenilor ~i apoi pentru a reduce patologia lor.
'In cele din urma, a fost auzita _ Pana la urma, a explicat Yapko, faptul di ~edintele noastre se desfa~urau in fata unei sali pline cu terapeuti s-a dovedit a fi un lucru foarte valoros. A~a cum a recunoscut ~i ea, Vicki era 0 persoana cu un trecut psihiatric foarte bogat. Memoria sa avea gauri consistente ca urmare a supradozarii cu medicamente ~i a altor lucruri care i se facusera in numele "tratamentului". Din cauza aceasta era foarte suspicioasa cand venea yorba de psihiatri. $i iata ca lui Vicki i se facea acum terapie in fata unei audiente aldHuite din exact acele tipuri de oameni care 0 igno,rasera ~i 0 tratasera atat de rau inainte. Acum ei ascultau. Jar ,ea era auzita. Timp de peste doua ore neintrerupte, avea posibilitatea sa Ie spuna multe din lucrurile pe care ea ar fi vrut ca ei sa Ie auda cu ani in urma. _ Ea mi-a cerut un lucru foarte clar, a zis Yapko. In esenta, ea mi-a spus: "Daca vrei sa nu fi ca ceilalti doctori atunci ai face bine sa ma asculti". La exact doua minute dupa ce Vicki a ajuns ~chiopatand la un scaun ~i s-a a~ezat, Yapko ~i-a dat seama ce se petrece. _ lmediat ce a spus ca mai are putin de trait ~i ca nu vrea sa-~i petreaca timpul care i-a mai ramas sedata ~i ametita de medicamente, am ~tiut exact ce am de facut. Ea folosea expresii precum ,,0 parte din mine spune asta ...", ,,0 parte din mine spune altceva ...". Era foarte cIar ca ea gandea in termeni disociativi sau compartimentati. Astfel am ~tiut ca tinta noastra era anestezia hipnotica, iar mecanismul trebuia sa constea intr-un fel de disociere.
168
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Yapko vorbea despre metoda sa hipnotica in care el adapta acest proces la limbajul, metaforele, gfmdirea, personalitatea ;;i nevoile specifice fiedirui pacient. - A;; fi putut sa fac ;;edinta exact in cinci minute dupa intah1irea cu ea, dar era evident ca ea avea nevoie sa vorbeasdi. A;;a ca am lasat-o sa vorbeasca. Simpatizam cu situatia ei ;;i 0 compatimeam ;;i i-am reintarit fortele. In ciuda faptului ca fusese atat de prost tratata de catre medici, ea reu;;ise sa treaca peste atitudinea lor ;;i sa-;;i construiasca 0 viata proprie. Cat de puternid trebuie sa fi fost dadi a putut sa faca lucrul acestal Cata clarviziune trebuie sa fi avut pentru a fi in stare sa fad lucrul acesta! In tot timpul cat a durat interviul, nu am facut altceva decat sa-i dau dreptate ;;i s-o apreciez pentru ceea ce spunea.
Transa Dupa prima ora in care Vicki ;;i-a spus povestea, Yapko a reu;;it sa stranga toate informatiile de care avea nevoie, despre trecutul ei, stilul, imaginile favorite ;;i pattern-urile limbajului ei, astfel d a putut sa organizeze 0 ~edinta de hipnoza care a corespuns perfect situatiei ei. "Respira adanc de cateva ori ca sa te relaxezi", a indrumat-o el. "Cand simti ca e;;ti gata, Vicki, lasa-ti ochii sa se inchida. Un timp nu trebuie decat sa te cufunzi in tine." La inceput, Yapko s-a comportat cat mai ingaduitor cu putinta, invitand-o cu blandete sa se relaxeze, sa-l asculte fara sa se teama ;;i sa aiba incredere atat in metodele lui cat ~iin propriile ei resurse interne. "Nu trebuie decat sa-ti ingadui luxul special de a-ti lasa mintea sa calatoreasca sau sa se relaxeze ... Poate sa se intampIe 0 multime de lucruri sau poate sa nu se intample nimic ... Poate sa te asculte sau poate sa nu te asculte ..." In loc sa aplice metoda hipnozei traditionale, care presupune instructiuni directe ;;i foarte simplu de urmat, Yapko a preferat sa-i dea lui Vicki posibilitatea sa aleaga, sa 0 imputer-
nieeasca, sa 0 lase sa detina controlul asupra procesului ei de autodescoperire. De asemenea, el a facut ceva unie in cadrul acestui tip de hipnoza u;;oara, ill sensul ca a accentuat anumite cuvinte cu scopul de a induce unele sugestii care sunt incriptate in ele. Este vorba despre un anumit fel de sugestii hipnotice de care in general nu avem cuno;;tinta pentru ca ele ocolesc con;;tientul ;;i miqoreaza toto data rezistenta. "Pentru ca mintea este atat de complex a, a continuat Yapko pe un ton bland, lini;;titor, este foarte avantajos ;;i reconfortant sa ;;tim ca in timp ce con;;tientul tinde sa se centreze asupra a ceea ce ii capteaza atentia pe moment, exista ill noi 0 parte muIt 111aiprofunda care poate cu adevarat sa ajunga la un nivel surprinzator
de relaxare ?i confort."
Yapko accentua cuvintele confort, profund ;;i relaxare, cu scopul de a se folosi de ele mai tarziu in incercarea de a facilita ;;i mai mult integrarea lui Vicki in acest proces. - Am facut 0 ;;edinta de hipnoza destul de lunga, ne-a spus Yapko. A durat aproape patruzeci ;;i cinci de minute, adica peste 0 ;;edinta obi;;nuita. $tiam ca aceasta avea sa fie singura ei ;;edinta cu mine. Nu eram terapeutul ei. Aveam rolul de consultant care trebuia sa 0 invete 0 anumita deprindere. Erau atatea lucruri pe care a;; fi vrut sa pot sa Ie fac direct ;;i indirect pentru a 0 ajuta in rolul meu de consultant. Yapko a explicat d hipnoza este 0 metoda cu ajutorul careia poti sa-i ajuti pe oameni sa-;;i schimbe experientele lor subiective, perceptiile pe care Ie au asupra realitatii, indicandu-Ie anumite puncte focale asupra carora sa se concentreze. - Depinde de lucrul asupra caruia indrepti atentia oamehilor ;;i de modulill care Ie focalizezi atentia asupra lui ca sa reu;;e;;ti sa generezi diferite tipuri de experiente. El ne-a oferit un exemplu in acest sens. Daca asculti 0 melodie in timp ce prive;;ti apusul soarelui ;;i asta in opozitie cu in timp ce incerci sa cite;;ti, vei tinde sa te concentrezi asupra unor lucruri diferite ;;i sa auzi lucruri diferite. - In acest caz anume, voiam sa 0 fac pe Vicki sa se lase absorb ita de experienta sa interioara. I-am dezvaluit 0 serie de metode de a-;;i percepe corpul intr-un mod foarte diferit.
170
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Pentru a sustine acest punet de vedere, Yapko a amintit 0 serie de cercetari care demonstrau ca.hipnoza este una dintre cele mai bune metode de a controla durerea in special atunci dlnd oamenii sunt invatati sa se disocieze de ceea ce se petrece in corpullor. - Prin disociere inteleg ca oamenii abordeaza experienteIe lor globale ~i Ie desfac in parFle lor componente. Dupa aceea, poti sa amplifici un element al experientei unei persoane prul. sunplul fapt de a-I aduce in centrul atentiei, ceea ce reduce intensitatea celorlaIte elemente. Cu alte cuvul.te, aducand pe cineva in situatia de a se concentra total asupra identificarii gandurilor sale, 11determini astfel in mod indirect sa inceteze sa se mai concentreze asupra a ceea ce se petrece in corpul lui in ace1moment. Cand te concentrezi asupra unui aspect al experientei, simuItan scade atentia ta asupra celorlalte aspecte. In cazullui Vicki, Yapko a ajutat-o sa se deta~eze de corpul ei pana in punetul in care ea putea sa-l resimta ca pe un loc muIt mai confortabil in care sa poata trai. El a ajutat-o sa sUnta amorteala in acele partiale corpului care de regula erau cele mai dureroase, in special in picioare ~i umar. Cel mai important lucru a fost ca ea a putut sa invete sa faca singura aceste lucruri ~i sa se foloseasca dupa termUl.area ~edintei de deprinderea pe care 0 dobandise dupa cum credea de cuviinta.
Deschide ochii "Fara sa ie~i din aceasta stare de relaxare", i-a spus Yapko lui Vicki in momentul in care a inceput sa 0 chestioneze despre calitatea experientei hipnotice din care nu ie~ise inca, "ai putea sa constati un lucru deosebit de interesant, ~i anume ca gatul ~i vocea ta sunt atat de confortabile ~i relaxate ineat poti sa-mi descrii ceea ce simti." "Senzatia de arsura la inima a disparut." "Bun. Corpul tau este confortabil." Jl simt u~or."
Mumia de la masa din sufragerie
171
Yapko prUnea acum feedback de la Vicki referitor la faptul ca durerile ei, chiar ~i acelea mal superficiale, cum ar fi senzatia de arsura la inima, se disipasera. "Este 0 experienta interesanta, nu-i a~a? Sa ai corpul in transa ... Sa ai mintea confortabila .... $i cat de departe este corpul tau de locul in care e~ti acum?" "Nu este prea departe." "Suficient de aproape pentru cand ai nevoie de el. $i destul de departe pentru ca sa te sUnti cu adevarat confortabil." Vicki a continuat sa-i raporteze cum se simtea, ce senzatii experimenta ~i in ce masura durerea ei se diminuase. Yapko a pus inca 0 data in evidenta ceea ce reu~ise ea sa faca ~i totodata a asigurat-o ca va putea sa repete aceasta experienta de cate ori va avea nevoie. Apoi a trezit-o incet din transa aducand-o inapoi in camera unde se aflau. "Cand simti nevoia ... cand e~ti gata ... poti sa deschizi bchii."
Ochii lui Vicki s-au zbatut ca ~i cand ar fi fost lipiti. Ea incerca sa-i deschida, dar lumina era prea tare iar ea se simtea in continuare atat de confortabil, atat de lini~tita. Nu avea nici o tragere de inima sa rupa vraja ~i sa deschida din nou ochii. "A~teapta un moment", a incurajat-o Yapko. "Nu trebuie sa te reorientezi complet... nu inca." Vicki a a~teptat cateva secunde, a clip it, dupa care a deschis ochii ~i ~i-a potrivit pozitia. "Cum te simW" a intrebat-o Yapko zambind. "Mi-a placut foarte muIt! Am ajuns atat de u~or acolo. Sper sa nu uit." Yapko a asigurat-o ca va primi 0 caseta cu inregistrarea ~edintei pe care va putea sa 0 revada de cate ori dore~te. "Ei bine", a spus Vicki, "afost 0 experienta foarte placuta." "Asta e bine a replicat Yapko. "Ai vrea sa ... " "Da!" a raspuns Vicki inainte ca el sa termine ce avea de spus. Yapko a fost foarte surprins sa constate ca cineva care pana atunci nu avusese deloc incredere in medici era gata sa accepte orice i-ar fi cerut el, chiar inainte de a ~tidespre ce este vor-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ba. Era foarte mandru de faptul ca reu~ise sa stabileasca 0 relatie atat de solid a cu ea ~i intr-un timp atat de scurt. "Voiam sa te intreb daca ai fi de acord sa raspunzi la ni~te intrebari din partea publicului." Vicki a acceptat imediat ~i chiars-a bucurat ca a avut ocazia sa vorbeasca despre experienta ei unor doctori care in cele din urma ajunsesera sa 0 asculte ~i sa 0 considere ca fiind persoana cea mai avizata sa vorbeasca despre experienta ei. Se produsese 0 adevarata rasturnare a situatiei cu care fusese obi~nuita.
Epilog La cateva zile dupa ~edinta, Yapko a primit un bilet de multumire din partea lui Vicki in care ea ii marturisea cat era de recunoscatoare pentru acea experienta. Cand a primit biletul, el era deja plecat din tara. In primele cateva saptamani dupa consultatie, Vicki a fost in stare sa se uite la caseta video pe care era inregistrata ~edinta ~i sa practice tehnicile de controlare a durerii pe care Ie invatase. In ciuda tratamentului cu radiatii ~i a chimioterapiei, tumorile au continuat sa-i macine corpul ~i ea nu a mai putut sa se urmareasca pe film, mai ales dupa ce frumosul ei par lung i-a cazut. In schimb, ea a folosit 0 caseta audio cu ~edinta respectiva pentru a-~i dirija singura ~edintele de controlare a durerii. Cand cancerul de la creier s-a extins ~i mai mult, Vicki a inceput sa aiba crize, iar capacitatea ei de a se concentra s-a diminuat foarte mult. A murit la mai putin de opt saptamani dupa ~edinta cu Michael.
Leetii , de luvatat , Yapko considera ca acest caz poate sa ofere un numar de lectii importante nu numai terapeutilor dar ~i celorlalti oameni.
Mumia de la mas a din sufragerie
173
- Oamenii sunt uneori atat de intimidati de doctori incat ajung sa accepte pasiv situatiile in care ace~tia nu Ie acorda atentia cuvenita. In loc sa pretinda 0 ingrijire de calitate, Vicki s-a lasat sa devina victima. Ea ~i-a asumat intreaga responsabilitate pentru acest lucru. In mod cert ea a vrut sa comunice oamenilor mesajul ca doctorii nu sunt ni~te zei. Doctorii fac gre~eli. Doctorii sunt orbiti de propriile lor convingeri, prejudecati ~i a~teptari. Daca nu ai incredere in tine, daca nu lupti pentru convingerile tale, poti deveni foarte u~or 0 victima uneori cu consecinte fatale, a~a cum a fost cazul cu Vicki. Cei mai multi dintre oameni nu vor trece niciodata prin acele experiente oribile de care a avut parte aceasta femeie. Ei nu vor fi aruncati intr-un spital psihiatric, diagnosticati cu schizofrenie catatonica ~i dopati cu medicamente pana ajung in coma. Majoritatea nu vor fi victime ale violentei fizice in casniciile lor ~inu vor sfar~i prin a ajunge in strada. Dar simplul fapt ca Vicki a fost in stare sa rastoarne atat de dramatic aceasta situatie trebuie sa convinga pe oricine ca trecutul nu poate sa ne dicteze viitorul. Erau atata tristete ~i frustrare - ~i totodata 0 furie nestapanita - in vocea lui Yapko cand discuta despre acest caz. El avusese loc cu doi ani in urma, dar Yapko inca se mai gandea foarte mult la Vicki ~i folosea in continuare acest caz pentm a-i invata pe terapeuti cat de important este sa asculti fara prejudecati, sa gase~ti ~i sa amplifici puterile fiecarei persoane in loc sa te concentrezi asupra aspectelor patologice. Yapko este convins ca aceste perspective Ie sunt mult mai folositoare oamenilor decat orice alta tehnica utilizata de terapeuti· - Din pacate, lucrurile nu s-au schimbat, a spus Yapko. Ma uit ce se petrece in domeniul nostru. Tara asta este atat de fascinata de medicamente incat a ajuns sa cC5nsume 75 la suta din productia mondiala de Prozac ~i 90 la suta din cea de Ri. talin. Companiile de medicamente i~i folosesc incredibila lor influenta pentru a-i convinge pe oameni ca dificultatile pe care Ie au in viata se datoreaza mai degraba unui dezechilibru neurochimic ~i nu circumstantelor in care traiesc.
174
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Pe masura ce vorbea despre acest subiect, vocea lui Yapko devenea din ce in ce mai aprinsa. - Pana ~i psihologii, a spus el cu dezgust, care ar trebui sa se opuna consumului masiv de medicamente, cer ei in~i~i privilegii pentru prescrierea acestora. $i mcet-incet, ei Ie obtin. A~adar, in IDesa arate ca pot aborda tulburarile psihice ~i malt mod dedit 0 fac doctorii care apeleaza doar la medicamente, au trecut ei in~i~i de partea celor care militeaza pentru aceasta solutie. Mo?tenirea lasata de Vicki lui Yapko ?i, spera el, multora dintre aceia pe care i-a instruit, este ca a-i asculta pe oameni este mult mai important decat a-i eticheta ~i este eel putin la fel de important ca orice alt mijloc de tratament. In cazul acesta era yorba de 0 femeie care avea toate motivele sa fie deprimata. Ea era pe moarte. Avea adesea dureri cumplite. in cele din urma a reu?it sa-~i ia viata in maini ?i asta mtr-un moment in care mai avea foarte putin timp la dispozitie. Era mdreptatita sa se simta dezgustata, sa fie furioasa ~i evident, deprimata - ?i, cu toate acestea, pana la ultima suflare ea a refuzat sa devina victima disperarii ?i a durerii.
CAPITOLUL DOISPREZECE
Albert Ellis
Femeia care ura pe toata lumea
tului Rational-Emotil'
(REBT - TCRE), este unul
dintreEllis, cei mai influenti teoreticieni istoria psic::Iflbert eel care a elaborat Tempia din Comportamenhoterapiei. In anii '50, cand aceasta disciplina era dominata in principal de psihanali~ti, Ellis a dezl'oltat 0 forma comprehensiva de terapie care ii ajuta pe oameni sa examineze felul in care gandurile ~i convingerile lor interioare Ie determina sentimentele ~i comportamentele. Aceasta s-a numarat printre primele terapii de scurta duraJa ramanand una dintre cele mai populare abordari din practica tempeutica actuala. In ultimele decenii, Al a activat la Institutul Albert Ellis din New York. De aici el a desfa~urat numeroase calatorll prin toata hllnea, ocazie cu care a contribuit la promovarea metodelor cognitive. Contributiile sale academice sunt de-a dreptul uimitoare, elfiind autorul a peste ~ase sute de articole ~i aproape ~aizeci de carti. Prima sa car-
te, How to Live with a Neurotic (Cum sa traie?ti cu un nevrotic), a scris-o acum cincizeci de ani. De atunci, el a publicat 11ll1neroase carfi pentru profesioni~ti, cum ar fi: Reason and Emotion in Psychotherapy (Ratiune ~i emotie in psihoterapie) ~i Growth Through Reason (Ratiune ~i educatie), doua lucrari foarte cunoscute care au lansat rel'olutia terapiei cognitive. Totodata el a scris zeci de carfi destinate publicului larg despre cum sa aplici strategiile C011lportamentului rational-emotil' pentru a contracara pattern-urile de gandire irationale ~i de auto17pamre, Printn' cele mai populare lucrari
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ale sale se numiirii: A Guide to Rational Living (Ghid pentru
traiul rational), Sex Without Guilt (Sex tara vina); How to Control Your Anger Befor It Controls You (Cum sa ajungi sa-ti controlezi mania inainte de ate controla ea pe tine) ~iHow to Stubbornly Refuse to Make Yourself Miserable About Anything Yes, Anything (Cum sa refuzi cu inci'ipatanare sa te simti mizerabilin orice ocazie - da, in orice ocazie). De~i se apropie de varsta de nouazeci de ani,Ellis nu ~i-a pierdut prea mult din fntelepciunea sa acerbii ~i din dorinta puternica de a descoperi dit mai rapid posibil esenta comportamentului disfunctional.
* *
*
In acest capitol, ne-am dat toata silinta sa pastram pe cat posibil vocea teoreticianului in situatia in care Ellis are un limbaj propriu, adeseori presarat cu abrevieri pe care le-a inventat pentru a descrie fenomenele pe care Ie observa. El este, de asemenea, cunoscut pentru modul sau de a vorbi foarte direct ~i taios ... Totodata se poate spune ci'iin cei ~aizeci de ani de practici'i, Ellis nu a mai intalnit pe altcineva - coleg, student sau client - care sa fi incercat atat de mult, precum pacientul din acest caz, sa-i intre sub piele. A trebuit sa dea dovada de multa hotarare ~i autocontrol pentru a ramane calm in fata singurei persoane care I-a invatat cele mai multe lucruri despre ce inseamna sa ai rabdare.
ASN, ANC si , ANV Descriind cel mai memorabil caz pe care I-a avut ~i care a aparut intr-un grup de terapie pe care il conducea, Ellis ne-a familiarizat rapid cu limbajul unic de diagnosticare pe care il utiliza pentru a califica diferitele modalitati in care oamenii ajung sa se supere pe ei in~i~i.
Mumia de la mas a din sufragerie
177
- Dorothy avea practic tot ce exista sub soare in materie de simptome pe care eu incerc sa Ie modific prin terapie. In primul rand, ea avea un grad scazut de ASN - adica acceptare de sine neconditionata. Ea se desconsidera masiv :;;inu contenea sa se pedepseasca pentru felul in care credea ea ca este. In al doilea rand, era foarte ostila fata de multi oameni din jurul ei ~i practic nu avea ANC (acceptarea neconditionata a celorlalti). Ellis ne-a spus ca Dorothy avea un simt critic deosebit de acut fata de ea insa~i ~i in special fata de ceilalti. Ea ii supara foarte mult pe cei care faceau parte din grupul ei de terapie ~i din viata ei in general, acuzand ~i blamand din plin pe fiecare in parte pentru ci'inu se ridica la nivelul a~teptarilor ei. 0 buna parte din furia ei s-a rasfrant asupra lui Ellis. Ca ~i cand aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns, lui Dorothy ii lipsea cu desavar~ire ceea ce Ellis nume~te ANV - acceptarea neconditionata a vietii. In loc sa incerce 0 oarecare deta~are, ea se impiedica de orice lucru ii aparea in viata. Era in permanenta furioasa ~i extrem de intoleranta, motiv pentru care a reu~it sa-i indeparteze pe aproape toti cei cu care venise in contact. - 0 buna parte a ostilitatii ei, a spus Ellis, era adresata marnei ei pe care 0 considera cea mai mare ticaloasa din lume. La serviciu, toata lumea era "de-a dreptul insuportabila". Cand era in grupul de terapie se certa tot timpul cu ceilalti. De multe ori urla chiar ~i la mine:;;i ma acuza de tot felul de in~ela torii. Ellis a vazut-o pe Dorothy timp de doi ani atat in cadrul terapiei de grup cat :;;ial celei individuale. Chiar ~i a~a, ea simtea ca nu are destule oportunitati pentru a-~i elibera mania, astfel ca a inceput sa mearga in paralel ~i la aU terapeut doar pentru a putea lua in bataie doua tinte dintr-o data. - Nu am vazut niciodata pe cineva atat de inver~unat irnpotriva oamenilor. Nu trebuia decat sa pomene~ti pe cineva ~i imediat i~i dezlantuia furia impotriva lui. Poti sa spui ca era un geniu in privinta asta.
.1
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Furia controlaHi si , dezUintuita , In timpul unei ~edinje de grup, Ellis a spus ceva care a scos-o din minji pe Dorothy. El i-a atras atenjia di fiind tot timpul nervoasa ~icu capsa pusa nu va objine niciodata ce dore~te. Din contra! - Nu am auzit niciodata ceva care sa semene cu tirada care a urmat, ~i-a amintit Ellis. Ea s-a dezlanjuit impotriva mea, a institujiei noastre, a lumii intregi ~i a tot ceea ce-i trecea prin minte in acel moment. A inceput sa urle la mine ~i sa ma ameninje ca ma va da in judecata ~i ma va pedepsi. Mi-a spus ca nu sunt bun de nimic ~i ca nu 0 ajut deloc. Ceilalti membri ai grupului au incremenit. Ei ~tiau ca daca se apuca sa vorbeasca cu Dorothy cand era intr-una din fazeIe astea, ea 0 sa-~i direcjioneze furia asupra lor. Prin urmare, ei 0 evitau iar lucrul acesta nu 0 ajuta deloc ci 0 starnea ~imai mult impotriva lor. Din punctul ei de vedere, nu aveau decEit sa se duca cu toji la dracu' pentru ca nu erau in stare sa 0 ajute cu nirnic. In privinja relajiilor sale interpersonale exista un aspect de-a dreptul straniu. La locul de munca - lucra ca secretara - era foarte eficienta. Intr-un fel ea reu~ea sa se abjina sa vorbeasca in timpul orelor de lucru, evitand astfel sa intre in contact cu colegii ei atat de straini de eeea ce 0 framanta pe ea. Asta nu insernna ca ei ii placea cineva de la serviciu - de fapt ea avea un disprej universal faja de ei - dar, intr-un fel, gasise 0 cale de a-~i jine sub control voce a sa critica cel pujin pana ie;;ea de la munca.
Cum a ajuns ea a~a L-am intrebat pe Ellis cum poate cineva sa ajunga sa-i urasca ataJ de muIt pe ceilalji semeni ~i sa fie atat de critic la adresa lor. Pentru cei care sunt familiari eu teoria lui despre puterea gandirii in formarea comportamentului, raspunsullui constituie 0 excepjie de la regula obi~nuita.
Mumia de la masa din. sufragerie
179
- Cazullui Dorothy este similar Cll muIte alte cazuri de tulburari foarte severe de personalitate, a explicat Ellis. Aproape intotdeauna atat ereditatea cat ~i mediul ambiant duc la aceste tulburari. Din cate mi-am dat seama, mama ~i toate rudele ei pe linie materna au avut tulburari de personalitate foarte severe. Cred ca Dorothy ar fi putut sa fie diagnosticata cu o tulburare asemanatoare. Cazul ei era totu~i mult mai complicat deoarece prezenta numeroase ~i variate sirnptome. De lavarsta de doi sau trei ani, ea suferea de 0 depresie puternica ;;i adeseori avea ganduri sau dorinje sinuciga~e. Bineinjeles, aceste simp tome se datorau in buna masura unor factori ambientali importanji cum ar fi faptul ca mama ei era extrem de intoleranta ~i 0 critica foarte aspru. - Dorothy nu se aecepta pe sine decEitocazional d\.nd performanjele ei erau exeesiv de bune. Dar daca facea cea mai mica gre~eala - sau daca altcineva din jurul ei se face a vinovat de 0 eroare, oricat de mica - ea declan~a un adevarat potop de acuzajii la adresa ei. $i vreau sa spun potop cu P mare! Ellis s-a straduit foarte mult pentru a 0 face pe Dorothy sa injeleaga conceptul de acceptare de sine neeondijionata. Acesta presupune ea, indiferent de ceea ce faci ~i de cat de lamentabil te porji, sa te aecepF totu~i ~i sa te apreciezi ca persoana in continuare. Accepji pacaiosul, a subliniat el, dar nu pacatul. Pur ~i simplu recuno~ti ca ai facut mai pujin decat ji-ai propus ;;i apoi sa treci mai departe. Trebuie sa inveji din gre~eli1etale, nu sa-ji pierzi timpul gandindu-te obsesiv la ele ~i blamandu-te la nesfar~it. In repetate randuri, Ellis a pus in discujie aceste lucruri. De asemenea, elle-a cerut celorlalji membri ai grupului sa argumenteze ~i sa intareasca aceste idei, iar lui Dorothy i-a fixat anumite teme pentru acasa. Cu toate acestea ea a refuzat sa se supuna ?i a continuat sa fie extrem de critic a ~i de negativista. Ellis a subliniat in repetate randuri ca Dorothy ca persoana nu era aceea;;i cu eeea ce jacea sau nu jacea. "Nu e cu putinja ca tu sa te define~ti prin ceea ce faci" i-a spus Ellis, "pentru ca dad te porji bine ~i prin urmare e~ti 0 persoana buna, in viitor va trebui sa te porti mereu
180
181
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
in acest fel. Daca., din anumite motive, te porti rau atunci vei deveni din nou 0 persoana rea. Mai mult, daca devii 0 persoana rea asta inseamna ca de aici inainte te vei purta intotdeauna rau." Uneori, Dorothy parea ca intelegea ~ica accepta aceasta 10gica a iertarii, dar nu a reu~it sa 0 aplice niciodata in mod consecvent. De fiecare data eand e~ua intr-un fel sau altul sau eand constata ca cei din jurul ei nu actioneaza perfect, ea lua acest lucru drept un pacat ingrozitor, de neiertat ~i care nu putea fi rectificat.
Cand Ellis ~i ceilalti membri ai grupului i-au sugerat ca "oroarea" de a sta un timp in picioare intr-un metrou cu greu poate sa justifice mania ei extrema, Dorothy nici macar nu a vrut sa admita ca era posibil sa fi reactionat oarecum exagerat. De fapt, ea credea ca toti ceilalti membri ai grupului sunt ni~te ticalo~i, la fel de nedemni de luat in seama ca ~i cei din metrou.
Toleranh'i , extrem de scazuta. fata, de frustrare De~i Ellis este specialist in tratarea clientilor cu 0 toleranta scazuta a frustrarii, el a marturisit ca nu a mai inUUnit niciodata pe cineva care sa aiba aceasta problema intr-un mod atat de serios cum era cazul cu Dorothy. Un exemplu tipic: ca sa ajunga la serviciu din Brooklyn unde locuia, ea lua intotdeauna autobuzul pentru ca metroul era prea aglomerat ~i ar fi putut sa nu gaseasca nici un loc liber. Se trezea cu 0 ora mai devreme decat era necesar, ca sa fie absolut sigura ca va sta pe scaun pana va ajunge la destinatie. Dorothy se intorcea de la serviciu la 0 ora de maxima aglomeratie astfel ca era imposibil sa gaseasca un loc liber ~i era nevoita sa stea in picioare. Ce credeti ca facea? Ea incepea sa planga pentru ca era foarte furioasa pe toti acei oameni care stateau pe scaune ~i care "nu aveau absolut nici un drept sa ma lipseasca de un loc pe care eram complet indreptatita sa-l am!" Prin urmare, aproape in fiecare seara din cursul saptamanii, de indata ce intra intr-un metrou aglomerat ea izbucnea intr-o cascada de lacrimi ~i de bocete aprinse. Ceilalti calatori incepeau imediat sa se alarmeze gandindu-se ca este bolnava ~i, in mod inevitabil, cineva renunta la locul sau in favoarea femeii innebunite. Dar nici asta nu 0 lini~tea: inca vreo douazeci de minute continua sa planga ~i sa tipe, urandu-i de moarte pe toti cei care se aflau in tren, inclusiv pe cel care-i oferise locul.
Fata care mesteca gum a Pentru orice terapeut, unul dintre cele mai placute momente apare atunci cand intalne~te un caz care este atat de provocator, atat de de parte de orice situatie cu care a avut de a face pana atunci, ineat il obliga sa gaseasca 0 noua modalitate de a-I aborda. Ellis a intalnit exact 0 asemenea situatie in momentul in care tehnicile lui cele mai simple ~i mai eficiente, testate de-a lungul timpului, s-au dovedit incapabile de a strapunge armura defensiva a lui Dorothy ~i de a pune capat furiei ei. Intr-o seara, ea a ajuns la ~edinta de terapie de grup intr-o stare de furie salbatica. (Dad Dorothy era suparata, tot mapamondul era la curent cu ce se intamplase.) La ora 7.30 dimineata, in drumul ei catre serviciu, ea s-a trezit (statea jos!) intr-un metrou foarte aglomerat in care aproape d nu putea sa respire. In vagon se afla 0 fetita de vreo zece ani care mesteca guma ~i facea baloane pe care Ie spargea cu muIt zgomot. Din cauza aglomeratiei Dorothy nu putuse sa scape de ea. Douasprezece ore mai tarziu, cand povestea grupului despre acest incident, Dorothy era inca extrem de furioasa din cauza "lipsei incredibile de respect ~i a egoismului ingrozitor" de care dad use dovada fetita. "Am simtit nevoia acuta sa 0 omor pe fata aceea care mesteca guma!" a strigat ea in fata grupului. "A~ omori-o chiar acum, a~ taia-o intr-un milion de bucati ~ia~ distruge-o complet! Nu! A~ taia-o in dOlll'i milioane de bucati ~i i-a~ arata ce jigodie a fost pentru ca m-a tinut cu cruzime in trenul acela aglomerat. Mi-ar placea atat de muIt sa 0 spintec in bucati! Merita asta!"
182
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Ellis a vazut 0 gramada de lucruri la viata lui, dar explozia asta intrecea orice. Oare Dorothy exagera cand spunea ca i~i dore~te cu disperare sa 0 omoare pe fetita de zece ani? Dorothy a confirmat cele mai negre temeri ale grupului continuand in acela~i stil: "Chiar daca a~ fi arestata ~i condamnata pentru uciderea fetei tot ar merita! Fiarele egoiste ca ea ar trebui exterminate _ ~i a~ fi extrem de fericita sa fiu trimisa pe scaunul electric pentru di am spintecat-o in bucati mici ~i am scuipat apoi pe €Ie!" "Nu inteleg ce a fost atat de ingrozitor, a abordat-o precaut 0 membra a grupului, ca a trebuit sa cedezi in fata unui plescait de gum a din metrou. Am vazut lucruri ..." "Tu nu ai fost acolo!", a tip at Dorothy la ea. "Nu ~tii cat de tare se auzea! A fost unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri pe care Ie-am auzit vreodata. Nu numai pu~toaica aia ingrozitoare ~inepoliticoasa ar trebui sa fie trimisa intr-un lagar de concentrare, dar ~i parintii ei ar trebui bagati la inchisoare ~i pedepsiti aspru pentru ca au educat-o in felul acesta. Da, inchi~i ~i pedepsiti!" "Stai putin", a intrerupt-o Ellis. "Uita-te la tine ~i la lucrurile pe care Ie spui." Intorcandu-se cafre membrii grupului, el a intrebat: "Poate cineva sa 0 ajute pe Dorothy sa-~i dea seama ca lucrurile pe care Ie spune cu atata convingere sunt irationale, de-a dreptul nebune~ti? Am discutat de ati'Heaori despre asHel de situatii incat ~titi foarte bine ca de fapt fetita aceea nu are nimic de-a face cu furia lui Dorothy. De fiecare data, ea ~i-o provoaca singura iar voi puteti sa-i ariHati cum sa inceteze sa mai reactioneze asHe!." "Dorothy are probleme serioase cu folosirea verbului «a trebui»", a strigat 0 femeie din grup, apoi s-a li'isat cat mai in jos pe scaunul ei. Altul a sugerat: "Ea i~i spune ca fetita nu ar trebui sa se poarte a~a - ca trebuie sa fie mai atenta." "Asta a~a e", a incuviintat Ellis. "Dorothy, tu «trebuie~ti» peste tot. Pretinzi ~i ordoni ca aceasta fetita sa fie altfel de cum este doar pentru ca te deranjeaza mestecatul ei de guma."
Mumia de la masa din sufragerie Ellis s-a uitat din nou la cei din grup ~i a intrebat: ,,$i ce altceva credeti ca.mai face Dorothy?" "Ea «ingrozitore~te»", a strigat Dan, un alt membru al grupului, iar cc'l.tivaau inceput sa ritda aprobator. Celor din grup Ie placea sa 0 infrunte pe Dorothy pentru ca aceasta obi~nuia sa se amestece in problemele tuturor. "Bine", I-a incurajat Ellis. "Dan, explica-i lui Dorothy ce ai vrut sa spui. Noi am discutat despre lucrurile astea de nenumarate ori, dar lui Dorothy i-a fost foarte greu sa inteleaga ca, de~i unele lucruri pot fi incomode, numindu-le ingrozitoare, noi nu Ie schimbam ci mai degraba Ie facem sa apara ~i mai rele decat sunt in realitate." "Doar prin faptul ca i~i spune incontinuu ca zgomotul baloanelor sparte de catre fetita este catastrofal ~i de nesuportat, Dorothy nu face decat sa se supuna unei forme cumplite de tortura. Ea sustine ca acesta este cel mai rau lucru care i s-a intamplat vreodata ~i ca nimic nu poate fi mai rau." "Dan, spune-i asta lui Dorothy", I-a indemnat Ellis in momentul in care a observat ca acesta se uita la el atunci cand vorbea. "Eu ~tiu destul de bine lucrurile astea." Membrii grupului au ras nervos, nu atat din cauza glumei ci pentru ca a~teptau din moment in moment ca Dorothy sa explodeze din nou. Dan a incercat sa se uite la Dorothy. Se vedea ca ii era teama sa 0 infrunte. "Spuneam ca ea ... Adica, spuneam ca tu, Dorothy, exagerezi ~i faci din incidentul acesta mic 0 adevarata catastrofa. Ai fi putut mai degraba sa-ti spui: «Da, zgomotul pe care il face copilul asta mestecand guma este suparator dar in nici un caz nu este ingrozitor sau terifiant»" A urmat tacere deplina. Inainte sa continue discutia, cei din grup voiau sa vada daca cele spuse de Dan ~i-au atins tinta. Dorothy nu scotea nid un cuvant. Ellis nu-~i dadea seama daca ea se gandea la cele ce i se spusesera acolo sau daca era pur ~i simplu bosumflata. - Pentru un timp, ~i-a amintit Ellis, am continuat dialogul, iar Dorothy ne-a uimit prin calmul de care a dat dovada. Ea da-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ~ea din cap in semn ca injelegea ceea ce Ii spuneau cei din grnp. In cele din urma, ~i-a dat seama ca ceea ce se petrecuse in metrou nu era deloc ingrozitor. Oar tot a ramas furioasa.
Tema pentru acasa Ellis i-a dat lui Dorothy 0 tema pentru acasa - ea trebuia sa-~i combata cu multa forja ~i hotarare convingerea ei irajionala ca fetija din metrou gre~ise ~i ca trebuia sa fie pedepsita ~i incartirnita pentru ca fusese "ingrozitor de egoista.". Dorothy a acceptat aceasta sarcina ~i a fost de acord sa se intoarca saptamana urmatoare ~i sa spuna ce a facut. "Ti-ai facut tema?" a fost intrebata Dorothy la urmatoarea ~edinja. "Mda", a raspuns ea sfidi'itor. ,,~i ce?" "Ei bine", a incurajat-o Ellis sa continue, "cum te simji acum?" "Cum ma simt?" a tipat Dorothy, "vrei sa ~tii cum ma simt acum?" Pe masura ce se ambala vocea ei devenea din ce in ce mai ascutita. "A~ vrea sa 0 strang de gat pe fetija aia pana se ineaca cu gum a ei de mestecat cu tot. Merita sa lloara pentru comportamentul ei necioplit." Ceilalti membri ai grupului erau din ce in ce mai ingrijorati ~i mai speriati. ~tiau ca Dorothy nu 0 va urmari pe fetita ca sa 0 omoare, dar nu mai vazusera niciodata pe cineva care sa fie ata! de suparat pentru un lucru de-a dreptul insignifianl:. Ellis a insistat ca ea sa-~i termine tema pe care i-o dad use cu o saptamana in urma. Dorothy s-a intors saptamana urmatoare ~i a dec1arat ca a continuat sa se gandeasca la fetita ~i la faptul di voia sa se razbune pe ea. Perseverent ca intotdeauna, Ellis i-a cernt pentru a treia oara lui Dorothy sa-~i puna in discutie pretentiile ei irationale fata de ceilalji pana in momentul in care va inceta sa mai fie furioasa. Se pare ca a treia oara cerinja lui a fost indeplinita. In cele din urma, Dorothy a spus ca a incetat sa mai fie furioasa din
Mumia de la mas a din sufragerie
185
cauza fetijei. Ea a admis (de~i nu-i facea pHicere) ca fetija avea tot dreptul sa mestece guma~i sa sparga baloanele pe care Ie facea ~i, cu toate ca acest comportament este nepoliticos, nu reprezinta sH\r~itullumii. Dar inainte ca Ellis sa apuce sa 0 felicite pentru acest pas, Dorothy a inceput sa peroreze pe 0 alta tema, indreptandu-~i de data aceasta mania impotriva lui pentru ca,spunea ea, ii luase al naibii de mult sa 0 ajute. "Dite", i s-a adresat Ellis, "chiar acum; in momentul acesta, cand e~ti ata! de pomita impotriva mea, ce iti spui in sinea ta care te face atat de furioasa?" "Ca e~ti un idiot", a ripostat Dorothy. "Ce zici de asta pentru inceput?" "Bine", a raspuns calm Ellis. 0 ~tia pe Dorothy de atMa vreme inca! acum era mai degraba amuzat de stilul ei. "Asta e tot ce poW" "Ma intreb daca ai reu~it vreodata sa ajuti pe cineva cu rahatul asta. REBT are cu siguranta partile ei bune dar nu in felul in care 0 faci tu. ~i chestia asta pe care tu 0 nume~ti institut. .. nu-mi vine sa cred ca cineva e in stare sa lucreze aid pentru mai mult timp. Eo tampenie ce ne inveti tu aici! Tu nume~ti asta terapie?" "Sa presupunem ca tot ce spui tu este adevarat", a acceptat Ellis. "Sa presupunem ca mi-am facut absolut ingrozitor treaba cu tine ~i ca toata lumea este de acord ca sunt al naibii de prost ca terapeut. Sa presupunem ca terapia pe care 0 facern noi aici la institut este cea mai rea din cate au existat vreodata. La ce bun sa te infurii pe mine? In felul asta nu-ti faci decat rau ~i cu siguranja ca furia ta nu te va ajuta sa ma schimbi." Oridit de ciudat ar parea, Dorothy a continuat sa vina la terapie, de~i sustinea ca lucrul asta 0 ajuta foarte putin. Ce-i drept, nu prea avea de ales. Avea treizeci ~i cinci de ani ~i 0 buna parte din viata ei ~i-o petrecuse la ~edinjele de terapie. In momentele in care renunja sa mai ceara ajutor, anxietatea ~i depresia ei se accentuau. Mai tarziu, Dorothy a inceput sa aiba probleme medicale serioase. Ea a consultat mai multi doctori, dar pentru ca era 0
186
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
persoana atat de dificila ;:;ide refractara la recomandarile doctorilor, ea nu a reu;:;itsa se ingrijeasca de sanatatea ei mai mult decat de celelalte aspecte ale vietii ei.I s-a spus ca are 0 forma serioasa de cancer ;:;ica trebuie sa se opereze urgent pentru ea altfel risca sa moara. In cele din urma s-a dus sa se programeze pentru operatie, dar boala ei avansase deja foarte mult ;:;i nu mai putea fi controlata. Dorothy a murit singura, fara rude sau prieteni. Dar in ultimele sale zile ea s-a impacat cu gandul ca va muri ;:;ia folosit ceea ce a invatat la terapie pentru a ajunge la pace cu ea insa;:;i;:;icu lumea.
Ce a invatat , Ellis La fel ca in cele mai multe din cazurile memorabile relatate in aceasta carte, acem:;tapacienta neobi;:;nuita a avut un impact semnificativ asupra a ceea ce Ellis a avut de invatat atM despre terapie cat ;:;idespre el insu;:;i ;:;idespre limitele metodei sale. Eli;:;i aminte;:;te ca in anii '50, cand a inceput sa dezvolte REBT, oamenii despre care se spune astazi ca au tulburari de personalitate erau diagnosticati la ace a data ca fiind la limita psihotici. - De fapt, ei pot fi considerati un fel de psihotici la limita, a spus Ellis, pentru ca, pe langa sentimentele ;:;iconvingerile lor distructive, ei au deficiente cognitive, emotionale ;:;i comportamentale grave sau handicapuri biosociale. Atat factorii genetici cat ;:;icei ambientali joaca un rol important in formarea acestor personalWlti toxice ;:;iIi fac ingrozitor de dificili pentru cei din jur. Chiar ;:;icei mai buni terapeuti au probleme serioase in a-i aborda. Ellis crede ca, intr-un fel, ace;:;tiindivizi sunt ;:;imai greu de tratat decat psihoticii propriu~zi;:;ipentru ca ei au mari dificultati ill acceptarea neconditionata a lor in;:;i;:;i;:;ia celor care au acela;:;itip de disfunetii. Ellis a eontinuat: - In vreme ce "nevroticii normali" pot sa invete destul de u~>orin cursul terapiei acceptarea neconditionata, pacientii cu
Mumia de la masa din sufragerie tulburari grave de personalitate sunt aproape alergici la acest fel de iertare profunda ;:;icel mai adesea raman illtepeniti la un nivella care nu contenesc sa se condamne pe ei in;:;i;:;i;:;ipe cei din jur. Din nefericire, ei sunt nascuti ;:;icrescuti in spiritul prejudicierii oamenilor, inclusiv a lor in;:;i;:;i.Lor Ie place sa fie implicatiin relatii terapeutice de lunga durata, dar cel mai .adesea nu iau in seama indicatiile terapeutilor. La randullor, iterapeutii au adesea dificultati in a ajunge la 0 acceptare neiconditionata a lor in;:;i;:;i;:;ia clientilor lor. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand au de-a face cu clientii neobi;:;nuit .de dificili cum era de exemplu Dorothy; adeseori ei sunt tentati sa-i condamne pentru "rezistenta" lor - ;:;i,bineinteles, ei se condamna frecvent ;:;ipe ei in;:;i;:;i pentru ea nu au fost in sta. re sa obtina rezultate deosebite in tratarea aeestor "rezistori". ..Prin urmare, daca 0 tehnica de terapie se dovede;:;te a nu fi prea eficienta, ei pot sa incerce ;:;ialte metode, sperand ea in , cele din urma una dintre ele va avea, in mod miraeulos, sucees. Ei refuza sa admita ca, in multe cazuri, nu exista nici 0 tehnica de terapie care sa fie foarte efieienta in tratarea indivizilor care sunt complet intepeniti in comportamentele lor mareate de tulburarile de personalitate. Cand totul a luat sfar;:;it,Ellis ;:;i-adat seama ca Dorothy fusese 0 pacienta deosebit de interesanta. Cazul ei I-a supus unor incercari eare-i fusesera complet straine pana atunci. In felul aeesta, el a fost stimulat sa dezvolte noi modalitati de a intra lneontact eu oamenii la care terapia cognitiva traditionala nu putea sa ajunga. - Dorothy era 0 adevarata paeoste, a constatat Ellis ell simpatie, dar m-a ajutat foarte multo Daca am putut sa lucrez eu ea inseamna ca pot sa lucrez eu oricine.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL
TREISPREZECE
Bradford Keeney
Vraci ul care nu a avut niciodaHi 0 viziune
In ultimul timp, Keeney a studiat pi a scris despre practicile de vindecare din Japonia (Ikuko Osumi, maestru japonez in Seiki Jutsu), Africa (Vracii bo~imani din Kalahari), America de Nord (Gary Taurul Stant, Omul Lakota Yuwipi), Insulele Caraibe (Shakerii din St. Vincent) pi din multe alte regiuni ale lumii. Brad este viceprepedinte al Funda!iei Pietrele Rasunatoare, din Philadelphia, organiza!ie a carei men ire este sa faca cunoscute practicile alternative de vindecare din diverse culturi. De asemenea, el este profesor de consiliere psihologica la Fullerton, Universitatea de Stat din California, pi antropolog culturalla Institutul de cercetare a proceselor mentale din Palo Alto, California. Locuiepte In Tucson, Arizona. *
cea mai eclectica colec!ie de carli semnate pi de preocuradford Keeney artrebui sa primeasca premiul pentru pi tepari in domeniul cercetarii. Profesor universitar rapeut in trecut, iar arum antropolog cultural pi critic social - cariera lui Keeney se imparte astfel in etape diferite, fiecare dintre ele cautand sa integreze munca sa de dinainte. EI a scris carpi clasice In domeniul terapiei, cum ar fi: Improvi-
*
*
~
sational Therapy (Terapie improvizata), Aesthetics of Change (Estetica schimbarii) pi Mind in Therapy (Procesele mentale in terapie). De asemenea este autorul unor lucrari populare despre fenomenele culturale: Crazy Wisdom Tales for Dead Heads: A Shamanic Companion to the Grateful Dead (Pove~ti de intelepciune nebuna pentru capete moarte: Un ghid ~amanic despre mortul recunoscator) pi The Lunatic Guide to the David Letterman Show (Ghidullunatic al spectacolului lui David Letterman). ;>inu in ultimul rand el a oferit publicului larg 0 serie de carpi printre care se numara: Everyday Soul: Awakening the Spirit in Everyday Life (Sufletul de zi cu zi: Mobilizarea spiritului in viata de zi cu zi) pi The Energy Break (Upsa de energie). In Shaking Out the Spirits (Izgonirea spiritelor), Keeney povestepte cum a ajuns sa renun!e la cercetarea universitara clasica pentru a investiga metodele de 'oindecare indigene pi pamanice.
Inainte de a trece la relatarea cazului sau, Keeney a tinut sa ne precizeze ca inca de la inceputul carierei a avut 0 atitudine sceptica fata de diversele ~coli de psihoterapie care existau la acea data. In opinia lui, cele mai reu~ite terapii la care a asistat sau la care a participat au fost acelea in care se lucra independent de sistemele terapeutice formale ~i in care oamenii intrau pur ~i simplu in contact unii cu altii intr-un mod creativ. - Am fost un cinic. radical, a spus Keeney, foarte impresionat de mi~carea antipsihiatrica precum ~i de abordarile mai exotice. Am pastrat intotdeauna acest spirit ~i el m-a facut sa fortez limitele in munca mea. Cred ca propria mea evolutie ca antipsiholog are prea putin de-a face cu vreo tehnica terapeutica sau cu vreo ~coala de gandire. In timp, am devenit din ce in ce mai interesat sa Ie ofer oamenilor 0 serie de sugestii care sa Ie fie utile in viata. Este bine sa aveti in minte aceste remarce introductive ale lui Brad atunci cand yeti urmari povestea unui caz foarte neobi~nuit condus de un terapeut foarte neobi~nuit.
190
Mumia de la mas a din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Primele impresii Nate era un individ cu 0 infati~are izbitoare. Greutatile prin care trecuse I:ilasasera 0 serie de cicatrice pe nas ~i pe frw1te. Inca mai pastra alura specifica meseriei de carmaci pe care 0 avusese candva: corpolent, musculos ~i nemi~cat ca 0 stanca. Parull:i era prins intr-o coada care-i atarna mult pe spate. Nate avea 0 voce blanda, expresiva, care contrasta puternic cu prezenta lui impunZitoare. Nu vorbea prea mult, dar atunci cand 0 facea, cuvintele lui erau calde, profunde. In trecut, fusese un fel de vraci al poporului sioux, iar acum ajunsese conducatorul acestor oameni. Cu mult timp in urma I:nsa, Nate facuse 0 serie de gre~eli din cauza carora a avut probleme serioase. - Avea mersul unui american original care a trecut prin viata cu bautura, relatiile ~i cu tot soiul de lucruri care te debarca in cele din urma in inchisoarea federala, ne-a spus Keeney. Acum, Nate avea ca unic tel in viata sa-i ajute pe cei care erau dependenti de droguri. Nate I-a contactat pe Keeney la sugestia unui membru al tribului care auzise ca Brad lucrase cu americanii ~i cu alte populatii indigene. I se spusese ca, spre deosebire de ceilalti albi, Keeney era 0 persoana care avea rabdare sa te asculte. Nate s-a dus sa-l intalneasca pe Keeney la el acasa. A venit insotit de un barbat ~i 0 femeie. Aceasta din urma era sotia lui, Melanie. Era 0 femeie a~ezata ~i foarte serioasa. Arareori zambea. Keeney a putut observa ca avea un respect deosebit fata de traditiile indigene. Avea ni~te ochi iscoditori carora nu Ie scapa nimic. Omul care venise cu Nate era Ken, prietenullui, care arata mai degraba a om de afaceri decat a indian. Avea un par tuns foarte scurt ~i purta pantaloni kaki ~i 0 cama$a albastra. Aceasta era intr-un contrast evident cu Nate, care purta blugi, cizme de cowboy ~i un tricou care avea imprimat un slogan activist american. Ken era administratorul centrului de tratament din rezervatie.
191
Traditii , Brad i-a primit pe cei trei I:nsufragerie. Nate statea la mijloc, intre soFa sa Melanie ~i prietenul sau Ken. Ei au palavragit 0 vreme despre cuno~tintele lor comune ~i despre locurile in care fusesera I:mpreuna. Keeney a a~teptat rabdator fara sa aduca yorba vreodata de motivul vizitei lor. Cei trei nu aveau decat sa abordeze acest subiect I:nmomentull:n care se simteau pregatiti. "E adevarat ca acest lucru nu prea este luat in serios", a inceput Nate povestea sa, "dar trebuie sa spun ca sunt un maestru al practicilor traditionale. Eu I:iajut pe oameni sa faca lucrurile care sunt cu adevarat importante in cultura noastra. Ii ajut sa I:nvete cum sa aiba grija de ei. Ii I:ndrum catre acele sweat lodges unde ne rugam ~i comunicam cu Creatorul. Ii ajut sa se pregZiteasca sa mearga sa stea singuri pe un deal pentru a posti ~i a avea viziuni." Dupa fiecare dintre aceste declaratii, Melanie dadea solemn din cap, pentru a confirma ca ceea ce spunea sotul ei nu numai ca era adevarat dar reprezenta in acela~i timp Adevarata Natura a Lucrurilor. Spre deosebire de sotia Iui Nate, Ken parea cam plictisit de toata aceasta poveste, ca ~i cum batuse un drum prea lung doar ca sa auda a~a Ceva. "Potrivit traditiei mele", a spus Nate cu vocea lui blanda, "pentru a afla adevarata cale a vietii noastre trebuie sa stam 0 vreme izolati de ceilalti, postind ~i spunand rugaciuni. A~teptam in acest fel 0 viziune care va da vieW noastre 0 semnificatie aparte ~i ne va indica totodata ce trebuie sa facem." "Da", I-a incurajat Keeney. ,,$tiu lucrurile acestea." Nate a tacut cateva momente ca 9i cum ar fi incercat sa se decida cat de departe sa mearga cu toata povestea asta. El s-a uitat la sotia lui cautand incurajare, dar Keeney nu a observat nici 0 reactie vizibila din partea acesteia. Melanie statea pur ~i simplu nemi~cata, uitandu-se la sotul ei cu 0 expresie de devotament total. "A?adar, Nate", I-a indernnat Keeney, "care e problema?"
192
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Hm", a ezitat el, "mi-e ru~ine sa va spun de ce am venit. Nu vreau ca oamenii mei sa afle despre asta." "Inteleg." "Dupa cum ~titi, eu ii ajut pe oameni sa aiba viziuni m legatura cu viata lor. Ma supun tuturor ritualurilor ~i actionez potrivit culturii mele, iar oamenii ma ~tiu drept 0 persoana spirituala. Dar ..." Nate s-a intrerupt din nou, gandindu-se, a~teptand, straduindu-se poate sa ia 0 hotarare. Era un lucru extrem de neobi~nuit ca un vraci de statura lui sa se decida sa aiba mcredere mtr-un alb ~imai ales sa vorbeasca cu el despre chestiuni legate de cele mai sacre ceremonii ale poporului sau. "Dar", a repetat Nate, cu capul m pamant, "eu nu am avut niciodata 0 viziune ... eu personal nu am avut niciodata 0 viziune ... nu ~tiu de ceoAm vorbit cu cei mai m varsta. Ei m-au dus pe deal sa tin post ~i sa ma rog. Am facut toate aceste lucruri, ~i Ie-am facut cu sinceritate, dar nu am avut niciodata 0 viziune." Nate ~i-a ridicat apoi capul, s-a uitat drept m ochii lui Keeney ~i i-a spus: "Vreau sa ma ajutati sa am 0 viziune."
Camera intunecata. Este important sa ~tim ca la acea data Keeney era pe punctul de a renunta la tot ceea ce invatase despre psihoterapie. Cu cativa ani mainte el caHitorise in regiuni indepartate ale lumii - ajungand pana la bo~imanii din Africa ~i la aborigenii din Australia - 9i lucrase cu triburile de americani indigeni, msu~indu-~i 0 buna parte din metodele de vindecare indigene. Aceste experiente I-au mzestrat cu 0 cunoa9tere care are foarte putin de-a face cu ceea ce noi numim terapie traditionala. Daca ar fi tratat cazullui Nate a~a cum ar fi facut-o un terapeut, reactia lui ar fi fost foarte diferita de cea care a urmat. "Hai sa mergem jos, Nate", a spus Keeney, ,,9i sa facem ceea ce 9tii tu ca trebuie facut in asemenea situatii: hai sa ne rugam impreuna."
Mumia de la mas a din sufragerie
193
Brad 9i Nate i-au lasat singuri pe Melanie ~i pe Ken ~i au coborat scarile la subsol. Keeney avea acolo 0 dimaruta m care fostul proprietar obi9nuia sa depoziteze vinul. Era solid construita, aproape izolata din punct de vedere fonic ~i complet mtunecata. Ei au intrat in camaruta, au stins lumina ~i s-au a~ezat pe podea fata in fata ~i cu pieioarele ineruci~ate. De altfel, trebuie sa mentionam ca eele mai multe ritualuri ale amerieanilor indigeni se desfa~oara pe mtuneric. Keeney intentionase sa arate respect fata de cuItura lui Nate, mergand mtr-un loe special care era separat de spatiul destinat preocuparilor de zi eu zi. Vechea pivnita de vinuri era loeul perfect pentru aeest seop. "Nate", a meeput Keeney de indata ee s-au a~ezat, "mcearca sa-ti la~i mintea libera. Lasa-te purtat oriunde simti ca iti va face placere. Haide sa stam lini~titi." "Ho", a raspuns Nate, euvantul sioux pentru afirmatie. "S-ar putea sa simti nevoia sa vorbe~ti, sa canti, sa te rogi sau sa faci alteeva." Pentru diteva minute au stat intr-o taeere deplina, dupa care Nate a meeput sa cante un cantee traditional sioux pe care Keeney nu-l ~tia. La ineeput a cantat incet, iar dupa aeeea din ce m ee mai tare ~i eu mai muIta pasiune. 0 data ee Keeney a prins ritmul ~i sunetele, i s-a alaturat lui Nate ~i amandoi au cantat 0 vreme impreuna. Cantau eu insufletire. Cantau eu un devotament absolut fata de sunete. Keeney nu avea nici eea mai mica idee ce insemnau aeestea, cu toate aces tea il pe aeompania pe Nate. Dupa cateva minute, Keeney s-a simlit transportat mtr-o aIta stare. Cei doi stateau m spatiul acela mie, mtr-un mtunerie desavar~it, 9i eantau din rasputeri. La un moment dat, in mintea lui Keeney a meoltit 0 idee. Nu ~tia de unde a aparut sau cu ee seop, dar ideea a meeput sa se dezvolte ~i sa eapete 0 forma.
Tratamentul celor douasprezece
crengi
"Nate, mi-a venit 0 idee ~i a~ vrea sa ti-o imparta~esc."
194
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"DaN, a raspuns el incerd\nd sa-~i ascunda nerabdarea. Era disperat sa gaseasca 0 ie~ire din situatia stanjenitoare in care se aHa. Nu putea fi nimic mai ru~inos ~i mai umilitor pentru un vraci decM sa admita ca.nu a avut niciodata 0 viziune. Se simtea ca un impostor, indrumand oamenii catre 0 ca.latorie spirituala in care el nu fusese niciodata. Aceasta era cea mai teribila criza existentiala prin care putea sa treaca cineva aHat in pozitia lui. "Te vad ducandu-te intr-o padure", a continuat Keeney. "Aceasta este aproape de rezervatia in care locuie~ti tu. ~i uite ce vreau sa faci. Odata ajuns in ace a padure culege douasprezece crengi. Ramurile astea nu trebuie sa fie mai lungi de jumatate de metru. Taie 0 ramura care este indreptata spre sud, cea catre care te conduce Spiritul. Apoi 0 alta, din nord. Culege apoi una din est ~i alta din vest. Celelalte trebuie sa provina din diferite puncte cuprinse in spatiul desemnat de punctele cardinale." Lui Keeney i s-a parut ca.-Ivede pe Nate incuviintand din cap in intuneric. "Insemneaza cu atentie fiecare creanga astfel indit sa ~tii de unde provine fiecare." "Ce trebuie sa fac cu ele?" a intrebat Nate. "Vreau ca in timp ce aduni aceste ramuri sa te gfll1de~tidi e~ti in ca.utarea unei viziuni. Trebuie sa-i marturise~ti Mamei Natura dorinta ta sincera ~i ca e~ti decis sa 0 aduci la indeplinire. Arata-i ca nu te abtii in vreun fel." "Cum sa fac asta?" a intrebat Nate. "Te vei duce in padure ~i vei cere permisiunea sa fii condus la fiecare dintre crengile astea ... Fiecare creanga trebuie sa fie speciala." "Am inteles." "Apoi te vei duce cu crengile acasa ~i Ie vei a~eza sub patul tau in forma de cerc. Fiecare creanga trebuie sa fie indreptata in directia sa initiala, cea care a fost luata din sud trebuie sa fie indreptata inspre sud ~i a~a mai departe. Ai inteles?" "Ho."
Mumia de la masa din sufragerie
195
"Vreau ca ramurile sa fie a~ezate astfel incat, atund cand stai intins in pat, centrul cercului sa se aHe chiar in dreptul inimii tale. Chiar in centrul cercului trebuie sa pui 0 ofranda, ni~te tutun de exemplu." Cei doi barbati s-au ridicat, s-au imbrati~at ~i au inceput sa urce scarile inapoi in sufragerie. Jnainte sa ne intoarcem", I-a instruit Keeney, "a~ vrea ca toate aces tea sa ramana doar intre noi doi. Nu trebuie sa spui nimanui ce fad ~i din ce motiv." "Nici lui Melanie?" "Nu, asta este doar intre tine ~i Creator." Justificarea aceasta i s-a parut perfecta lui Nate, pentru ca. la urma urmei a~a se face au lucrurile intre membrii tribului lui. Cand au ajuns sus, Melanie ~i Ken discutau despre excursiile in care mergeau pentru a aduna pietre din care se faceau pipe pentru tineri. Ei erau curio~i sa afle ceea ce se petrecuse jos, dar ~i-au dat seama di e mai bine sa nu intrebe. In cele din urma, ~i-au strans lucrurile ~i au plecat. Keeney a ramas in pridvor intrebandu-se ce va face Nate. Dar era inca ~i mai curios sa afle de unde venise propria lui viziune referitoare la tratamentul cu cele douasprezece crengi. In timp ce se indreptau catre ma~ina, Keeney I-a auzit pe Nate spunandu-i sotiei lui: "A fost bine acolo, jos."
o sapHimana
mai tarziu
"Brad, sunt Nate." "Nate! Ce mai faci?" Keeney fusese ingrijorat 0 vreme pentru ca.Nate nu dadea nici un semn. La un moment dat insa s-a gandit ca. lucrurile i~i urmau cursullor firesc ~i ca trebuia sa aiM rabdare. "Omule, simt ca explodez. Nu ~tiu ce ai facut sau despre ce a fost yorba, dar eu am facut ce mi-ai spus." "Uuuh!"
197
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
"M-am dus m padure exact cum mi-ai spus. Am gasit crengile pe care Spiritul mi le-a aratat. Le-am pus sub pat a;;a cum m-ai mvatat." "Cu tutunul drept ofrand a?" "Binemteles. ~i dupa aceea m-am dus ;;i m-am culcat. Am avut un vis. Oar dnd m-am trezit visam m continuare." Keeney ;;i-a dat seama ca Nate vorbea despre ceea ce noi numim vis lucid sau treaz. Oar pentru Nate el fusese 0 viziune, 0 adevarata viziune. "Imi luasem zborul din corpul meu", a spus Nate cu emotie ;;i teama in glas. "Am zburat mapoi in timp, la vremea cand eram un baietel ;;i mi-am vazut tatal ;;i intreaga mea familie. Apoi mi-am dat seama ca zburam ;;i ca eram complet treaz, iar acest lucru mi-a dat fiori. In cele din urma, m-am trezit." "Ei bine, cred ca de data aceasta ai avut tu ins uti 0 viziu-
Cateva luni mai tarziu, Keeney a aflat intr-adevar ce se intamplase cu Nate. Pornind de la viziunea pe care a avut-o, in care i;;i lua zborul din corp ;;i se vedea pe el insu;;i copil, Nate a pornit intr-o cautare vizionara incerdnd sa rezolve 0 serie de probleme din copilaria lui, lucru care, credea el, l-ar fi ajutat sa devina un vraci mai bun. El ;;i Melanie au calatorit pe continent in locuri unde puteau sa continue sa munceasca lmpreuna. Keeney a fost incantat sa auda cu dta emotie vorbea Nate despre ceea ce invatase ;;i despre lucrurile la care lucra. ~i totul incepuse cu prima lui viziune.
ne.u
"Brad, omule, a fost prea mult pentru mine. Sunt inspaiman tat. Nu sunt sigur daca mai vreau sa pun din nou crengiIe alea sub pat." "Fugi de aici! Ia zi, cat tutun ai pus sub pat?" Au izbucnit amandoi in ras. Keeney a fost surprins de ceea ce auzise, dar el nu mai gandea ca un terapeut ;;i prin urmare nu a incercat sa determine ;;i sa analizeze cauzele acelei experiente. "Nate, este de-a dreptul uimitor cat de u;;or poti sa obtii ceea ce-ti dore;;ti dnd te arati sincer ;;i hotarat in fata Creatorului." "Cred di ;;tiu ce trebuie sa fac acum", a spus Nate. In vreme ce un terapeut ar fi incercat sa afle despre ce era yorba, Keeney a preferat sa nu se amestece; era suficient ca clientul sau avea raspunsurile pe care Ie cautase. - Oar nu erai curios? I-am intrebat noi pe Keeney. Pusese la cale acel minunat ritual terapeutic, iar acum nici macar nu era prea sigur de ce se intamplase. - Mai degraba a;; fi aruncat inca un lemn pe foc, a explicat Keeney, decat sa scot unul de acolo, sa-l examinez ;;i sa-l privesc cum se race~te.
Capitolul doi La scurta vreme dupa ce s-au intors din calatoria lor, Melanie a sunat pentru a-;;i face a programare. "Am fast pur ;;i simplu uluiti de felul in care l-ai tratat pe Nate ;;i de impactul pe care I-a avut asupra lui. Vreau sa te vad." "Foarte bine", i-a spus Keeney. "Vina pana aici." De data aceasta au sosit patru persaane: Melanie ;;i Nate, Ken ;;i sotia lui. Ei au venit din rezervatie in jurul pranzului a;;a ca au luat masa impreuna ;;i au sporovait despre vietile lor. La un moment dat, Melanie a anuntat ca vrea sa stea de yorba cu Keeney in camaruta de la subsol. Ea i-a marturisit ca un prieten de al ei murise de curand ;;i ca de atunci ea nu mai putuse sa doarma. Pur ;;i simplu nu intelegea ce se intampla. Ii aparuse ;;i 0 iritatie foarte urata pe piele pe care i-a aratat-o lui Keeney pentru a 0 examina. Dupa ce s-au instalat in camera intunecata ~i au inceput sa cante impreuna, a;;a cum facuse el ;;icu soted ei, Melanie a scos un Fpat. Oe;;i era intuneric bezna, ea sustinea ca vede un paianjen uria;; ;;i luminos in camera. "Asta e bine", a raspuns Keeney cu blandete. "Paianjenii \ au substante tamaduitoare." Melanie s-a calmat imediat. Printre ai ei, paianjenii erau consideraF 0 sursa sacra pentru leacuri.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson "Baide sa ramanem lini~titi aici." ~i din nou, Ke~ney a fost strafulgerat de 0 idee venita nu se ~tie de unde. In afara de momentul in care Melanie I-a anuntat brusc ca a vazut un paianjen, ei nu au mai avut aIta conversatie. "Melanie, nu ~tiu despre ce este yorba ~i daca ce am sa-ti spun eu poate sa aiba vreo semnificatie pentru tine. Oar acest tip, despre care ai zis ca a murit, prietenul tau ... il vad cum incearca sa iti dea un inel." lmediat Keeney a auzit-o pe Melanie cum incepe sa planga. "Ce se intampla?" a intrebat-o el cu blandete. "Era bijutier", a raspuns ea printre sughituri. "lnelul de care vorbe~ti este probabil eel despre care imi spunea mereu ca ar vrea sa mi-l daruiasca. Eu tot ii spuneam ca vreau acel inel iar el imi raspundea ca 0 sa mi-l ofere intr-o buna zi. Era un fel de joc intre noi doi." "Cei din familia lui ~tiu ceva despre lucrul asta? ~tiu ca inelul iti era destinat?" "Nu", a spus ea. "Nu am vrut sa Ie pomenesc despre asta." "Nu ~tiu exact de ce, dar cred ca ar trebui sa vorbe~ti cu ei. Poate ca ei a~teapta ca tu sa Ie spui ceva." In cele din urma, Melanie s-a dus sa vorbeasca cu familia prietenului ei ~i le-a povestit despre inel. Cuprin~i de emotie, ei au fost absolut incantati sa-i ofere inelul care insemna atilt de muH pentru ea. Curand dupa aceea iritatia i-a disparut ~i a putut din nou sa doarma.
Confirmarea Cand Brad ~i Melanie au ie~it din pivnita, amandoi erau infiorati de ceea ce se petrecuse acolo. Cu siguranta ca acesta nu era stilul obi~nuit de lucru allui Keeney. - Eram acolo, ne-a spus el, intr-un intuneric desavar~it ~i dintr-o data am simtit ca ma inalt de pe locul in care stateam. Ceva care nu are nimic de-a face cu psil10terapia a pus la cale
Mumia de la masa din sufragerie
199
acea interaqiune care m-a schimbat atilt de radical. Ea mi-a permis sa arunc pe fereastra tot ceea invatasem, ~tiind ca daca zabovesc un timp in intunericul de acolo pot sa accesez ceva din imaginatie. A fost 0 metafora incredibila. Dupa ce Melanie ~i Brad s-au alaturat celorlalti, cu totii au simtit ca ceva profund se intamplase. "Vreau sa va spun ceva", a sarit Ken cuprins de entuziasm. "Mi-am tot batut capul daca sa ma intorc la vechile traditii ~i sa ma duc ~i eu in lodge, dar educatia mea catolica ma imp iedica in continuare. M-am tot gandit la asta. Am aflat ce s-a intamplat cu Nate, iar acum vad ce ai facut cu Melanie." Keeney a zambit cu modestie. El ar fi vrut sa Ie explice ca de fapt nu a facut prea muIte, dar ~i-a dat seama imediat ca era mai bine sa-~i tina gura. "Dupa ce am aflat despre vreascurile de sub pat", a continuat Ken, "am avut cea mai ciudata experienta din viata mea. Nu am idee ce poate sa insemne." "Poveste~te mai departe, omule", I-a incurajat Nate. "Spune-i ~i lui." Ken s-a uitat la sotia lui care state a pe marginea eanapelei. Era 0 femeie lini~tita care nu vorbea prea mult. Ea a incuviintat din cap, dandu-i voie sa-~i continue povestea. "Ei bine, am visat ca eram in lodge. Coliba era facuta din pari ~i impletitura de crengi. Erau acolo vraci ~i un foe mare ~i piei care acopereau crengile. Era 0 coliba indiana imensa. Cum stateam eu acolo, I-am vazut pe bunicul meu. Avea cu el o scoica ~i vopsea ro~ie. El ~i-a bagat degetul aratator in vopsea ~i mi-a trasat 0 linie pe frunte. M-am inspaimantat pentru ca atunci cand m~am intors am vazut ca toti oamenii de aco10 aveau capete de animale. Nu ~tiu daca erau ma~ti, dar oricum pareau foarte reale." Ken s-a oprit ~i s-a uitat la cei din jur ca ~i cand ar fi vrut sa se asigure ca erau pregi'ititi pentru ce avea sa urmeze. A privit din nou spre sotia lui care a incuviintat din nou din cap. "Cand m-am trezit eram complet inmarmurit. Transpirasem ~i strigasem in somn reu~ind astfel sa 0 scol pe sotia mea." In timp ce spunea aceste lucruri, soFa lui a cascat adanc, ca ~i
200
201
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
dind ar fi vrut sa-~i umple plamanii cu aer inainte de a se scufunda in apa. "Ea a sarit din pat ~i a aprins lumina. Apoi a inceput sa tipe." Toti s-au uitat la sotia lui Ken care arata foarte speriata. "Ceea ce a vazut sotia mea era 0 dunga ro~ie pe fruntea mea."
Privind inapoi la acea experienta, Keeney este convins ca exact acest lucru s-a intamplat - Nate, Melanie ~i indirect Ken au fost invitati sa ceara ceea ce ei i~i doreau cu adevarat, dar eu 0 voce atat de pasionata incat facea imposibil refuzul. Keeney spune ca orice terapeut a trecut prin momente asemanatoare celor de care a avut el parte in intuneric. Singura intrebare este daca ei iau in seama aceste viziuni ~iinvata ceva din ele.
Keeney ne-a precizat ca ace~tia nu erau genul de oameni care sa fie inclinati sa inventeze lucruri. Oaca ei au spus ca a~a s-au petrecut lucrurile, atunci inseamna ca a~a a ~i fost.
Punctul de cotitura Acesta a fost un punet de cotitura in viata ~i in cariera lui Keeney. EI a decis ca e timpul sa acorde ~amanilor mai multa atentie. Era timpul sa se dezbare de terapie ~i sa inceapa propria sa calatorie in scopul de a invata cat mai multe despre vindecare. - Fiecare traditie, a spus Keeney, sustine ca undeva in oricare dintre noi se aHa raspunsurile la toate intrebarile noastre. Fie ca este yorba de 0 solutie la 0 anumita problema sau de intregul sens al existentei noastre, ele sunt cu siguranta acolo, in adancul nostru. De multe ori lucrul acesta nu ne este prea clar, motiv pentru care uneori simtim nevoia sa ape lam la altcineva pentru a-I pune in lumina. - Felul in care se roaga oamenii pe care i-am vazut in calatoriile mele prin lume este foarte diferit de simpla impreunare a mainilor la mas a pentru a spune rugaciunea de multumire. EI presupune transformarea cuvintelor in emotie pura. EI inseamna sa dai voie sunetelor sa iasa, iar apoi acestea se transforma de la sine in cantec ~imuzica ce vin direct din inima. Intreaga putere se aHa in felul in care cerem lucrurile pe care ni Ie dorim. Acesta este un lucru pe care cred ca cultura noastra I-a pierdut. Noi ne limitam sa solicitam plini de umilinta ajutorul.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL
PAISPREZECE
Johnson este profesor de psihologie la Universitatea Ottawa din Canada. Ea este de asemenea directorul Institutului pentru Familii ~i Cupluri din Ottawa.
Susan Johnson
* *
Femeia care s-a spanzurat pentru a vedea de cat timp are nevoie so~ul ei pentru a reac~iona
due
Centrate pe Elllotie (EFT-TCE), 0 abordare care dintre~i teoreticienii Terapiei puneJohnson accentuleste pe unul ata~ame11t care este destinata celor care lucreazif cu cuplurile. Acest gen de tempie are un caractel' ~tiintific ~i umanist In acela~i timp, prin i111portanta pe care o acorda expri11larii e11lotionale constructive. Scopul ei este sa ajute partenerii sii-~i acceseze senti11lentele lor profil11de, Indeobste nerecunoscute, ,si sa L~aaseasca diferite I ) 1 11l0dalitiiti I de cO/nunicare care sa contribuie la sporirea inti11litiitii ~i a Intelegerii reciproce. Ointre car/ill' scrise de Sue Johnson 0 buna parte sunt dedicate TCE: Emotionally Focused Therapy for Couples (Tera-
pia centratc'i. pe emotie destinata cuplurilor); The Practice of Emotionally Focused Marital Therapy (Practica terapiei maritale centrate pe emotie); Heart of the Matter: Perspectives on Emotion in Marital Therapy (Centrul problemei: Perspective asupra emotiei in terapia maritala) ~i Emotionally Focused Couple Therapy for Trauma Survivors (Terapia de cuplu centrata pe emotie pentru supravietuitorii traumelor).
203
*
AscuWind-o pe Sue Johnson, inca mai poti deslu~i urmele accentului ei Cockney, in ciuda eforturilor serioase depuse de mama ei pentru a ~terge orice dovada a originii sale modeste. Sue ~i familia ei au crescut deasupra unei carciumi - locul perfect spre a i se trezi interesul pentru oameni ~i pentru felul in care ei intra in relatii unii cu altii. Tredind in revista cele mai ciudate cazuri pe care le-a intiUnit in cariera ei, Johnson a ajuns repede la concluzia ca cei mai interesanti clienti pe care i-a avut au fost ni~te colegi de ai sai, terapeuti. Jar dintre ace?tia, unul i-a atras atentia in mod deosebit.
Terapeutii sunt cei mai ciudati c1ienti Florence a intrat in birou trasa de mana de sotul ei. Tinea in brate 0 carte mare. Johnson a observat ca era yorba de Manualul statistic pi de diagnostic al boli/or mintale sau MSO (=OSM), care este folosit de toti profesioni~tii din domeniu ca o lucrare standard de referinta ?i sursa pentru diagnosticarea problemelor de sanatate mentala. - Am citit toate cartile dumneavoastra, a inceput Florence, a~a ca ?tiu exact ce?i cum 0 sa faceti. Nu-mi ramane decat sa sper ca sunteti la fel de buna pe cat pretindeti. Inainte ca Johnson sa aiba vreo ~ansa sa reactione~e la acest debut cam neobi?nuit al relatiei lor, Florence a continuat sa vorbeasca aducandu-i la cuno~tinta pretentiile ei cu privire la munca pe care urman sa 0 faca. impreuna. Ea a cerut punctualitate absoluta. A enuntat cerintele ei specifice de plata. Apoi a enumerat calificarile ~i specializarile pe care Ie avea ca tera-
204
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
peut. Pe tot parcursul acestei IHanii, sotul ei, Ted, s-a uitat rugator la Johnson, cu 0 privire care pardi ii spunea "Ajuta-ma, ajuta-ma!". - Vad ca ai adus cu tine un MSO, a remarcat Johnson, in timp ce Florence rasfoia in graba paginile acestuia ca ?i cand ar fi diu tat 0 chestiune anume. - 1hi, a adaugat Florence fara sa se intrerupa din treaba ei. Aha, aici este! Ea a indicat cu degetul pasajul pe care-l cautase. - Pot sa te intreb ce faci? a abordat-o mai direct Sue. - Ei bine, a spus Florence, cum am putea sa discutam despre problema sotului meu fara sa facem referire la MSO? -- Crezi ca sotul tau are 0 "problema"? - Oa, bineinteles. E clar ca are tulburari de personalitate, de?i nu sunt prea sigUl'a daca este schizoid sau un dependent mai pasiv. Ar putea fi yorba eventual de ni?te trasaturi de tip Avis I? In timpul acestei discutii Ted se uita cand la una cand la cealalta, ca la un meci de ping-pong. Johnson parea cople?ita. - Hm, s-a aventurat ea cu prudenta, poate ca inainte sa trecem la diagnosticul sotului tau ar fi bine sa discutam despre problemele care v-au adus aici pe voi doi ?i cum a? putea sa va ajut. - SoFa mea crede ... Inainte ca el sa termine ce avea de zis, Florence I-a intrerupt precizand ca va vorbi ea pentru amandoi. - L-am trimis deja la un analist pentru terapie, a spus Florence aratand catre sotul ei. $i ii merge destul de bine. Ted a incuviintat viguros din cap. La acea vreme el nu numai ca se adancise in psihanaliza cu un terapeut pe care i-I gasise sotia lui; dar i se "ceruse" sa consulte ?i un specialist in terapia sexuala. Pentru un moment Johnson s-a uitat nedumerita in jur intrebandu-se daca nu cumva era victima unei glume. Se simtea de parca juca intr-o satira umoristica, a?teptand ca din moment in moment sa sara cinev3 din spatele canapelei cu un
Mumia de la mas a din sufragerie
205
aparat de filmat in mana. Oar nu a fost a?a. Florence ?i-a continuat monologul, punand in evidenta trasaturile patologice pe care ea Ie identificase la sotul ei. Vorbea cu Johnson ca ?i cum ele ar fi fost doua colege care consultau un pacient pe care urmau sa-l trateze impreuna. Sue a respirat adanc. - Pana acum ai vorbit foarte mult despre felul in care il vezi pe sotul tau ?i despre ce crezi tu ca este in neregula cu el. Jar el a spus doua sau trei cuvinte despre cum considera el ca stau lucrurile. Acum a? vrea sa aflu care crezi ca este rolul tau in aceasta relatie ?i cum au evoluat lucrurile intre voi doi. - Ce Dumnezeu vrei sa spui? - Ti-am pus aceasta intrebare pentru ca am constat at ca te-ai gandit foartemult la aceasta situatie ?i ai depus multa energie pentru a 0 analiza. Este evident ca e?ti, la randul tau, o experta in materie. Prin urmare m-ar interesa sa aflu de la tine ce rol crezi ca ai in aceste probleme care au aparut in relatia dintre voi doi. - 0, a exclamat Florence, nu sunt aici ca sa vorbesc despre mine. Nu e nevoie; nu trebuie sa vorbim deloc des pre mIne. -Nu? - Nu. Cu siguranta ca nu. La urma urmei, nu eu sunt problema. In aceasta casnicie eu am avut un comportament absolut splendid. Am fost calda, incantatoare, sexy, blanda, ferma ?i pretentioasa, dar ?i intelegatoare. $i, dupa cum vedeti, am foarte multa grija de sotu1 meu. In acest moment Ted ?i-a inchis pur ~i simplu ochii. Lui Johnson i-a venit sa rada, dar apoi a simtit cum i se incle?teaza maxilarele pe masura ce Florence facea enumerarea celor mai elevate calitati ale ei - dintre care, bineinteles, multe nu erau apreciate. Intr-un final, Johnson a intrerupt-o. - Imi pare nespus de rau. $tiu ca tu crezi ca ai muncit din greu pentru aceasta relatie ~i ca te-ai purtat aproape perfect, ~i poate ca a~a a fost, dar eu nu am nici cea mai mica idee despre cum sa fac terapie de cuplu in conditiile in care intregul
206
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
proces este centrat asupra unei singure persoane iar cealalUi face dedit sa asiste. Daca mi-ai citit cartile, inseamna ca ~tii dit de importante sunt pentm mine discutiile despre rolurile pe care ambii parteneri Ie au in dansul pe care-l desfa~oara impreuna. - Vrei sa spui di este vina mea, d am avut vreo vina pentm toata mizeria din casnicia asta? - Nu, Florence, nu vreau sa spun acest lucru. - $i auzisem atatea lucmri bune despre tine. Se vede ciar ca nu sunt toate adevarate. Florence se uita sfidator la Johnson a~teptand sa vada cum raspunde la aceasta provocare. - Vite ce e, Florence, eu nu vreau sa te supar. Pur ~i simplu nu ~tiu sa fac terapie in felul in care vrei tu. Dupa cum ai spus, l-ai "pus" deja la terapie pe sotul tau. Jar tu, Ted, ai fost de acord sa te duci la terapie. $i amandoi ati deciarat ca merge destul de bine. Auzind aces tea, Ted ~i-a deschis ochii ~i a incuviintat din cap de mai multe ori. Parea ca vrea sa spuna ceva, dar s-a razgandit ~i ~i-a inchis din nou ochii. Johnson a incercat sa-l incurajeze sa vorbeasca, dar el s-a abtinut in continuare. - A~adar, a continuat Johnson, nu prea inteleg de ce ai nevoie de mine - mai ales dad nu vrei sa vorbe~ti decat despre rolul pe care 11are Ted in relatia voastra. Constatarea aceasta nu a facut decat sa 0 infurie ~imai tare pe Florence. - Ce ... am ... sperat, a spus ea pronuntand apasat cuvintele ~i cu pauza intre ele, este di l-ai putea invata cum sa se mai invioreze. Dupa cum vezi, are un drum lung de parcurs pana acolo. - Dar nu-l ajuta terapeutul pe care-l are? a intrebat Johnson. Apoi, intorcandu-de catre Ted: Crezi ca ai nevoie sa vii la mine la terapie? El a scuturat din cap. Chiar daca acest terapeut nou parea ca simpatizeaza cu situatia lui grea, el se abtinea sa-i raspunda pentru ca nu voia sa ri~te inca 0 admonestare din partea sotiei lui.
TIU
Mumia de la masa din sufragerie
207
Florence a insistat sa Ii se faca 0 noua programare. Sue a acceptat, dar s-a hotarat sa-i cherne separat, sperand ca in acest fel va putea sa ajunga la 0 comunicare mai buna cu fiecare dintre ei. Cel putin va putea sa afle punctul de vedere allui Ted. Din pac ate, aceasta strategie s-a dovedit pur ~i simplu ineficienta. Florence era in continuare refractara ~i furioasa din cauza ca Johnson nu urma planul de tratament pe care ea il indicase - bineinteles, era yorba de un tratament care il avea in vedere exclusiv pe Ted. Dintre toti clientii sai, acesta a fost primul pe care Johnson a refuzat sa-l mai vada in continuare. Facuse at at de putine progrese ~i era atat de frustrata ineat a simtit nevoia sa-i spuna lui Florence: _ Imi pare foarte rau, dar nu pot sa fac terapie in termenii pe care mi i-ai indicat. Nu ~tiu cum sa fac acest lucru ~i ma simt foarte inconfortabil sa vorbesc despre Ted ca ~i cum nu ar fi prezent. Florence a acceptat cu greu sa puna capat terapiei, sustinand in continuare ca nu e deloc nevoie sa vorbeasca despre atitudinea ~i reactiile ei ~i ca terapia de cuplu l-ar putea ajuta in schimb pe Ted. Cateva luni mai tarziu, cand Johnson facea 0 prezentare publica a terapiei de cuplu centrata pe emotie, ea a,constatat cu stupoare ca Florence se afla in randul din fata. In pauza, Johnson a intrebat-o cum se mai simte ..Florence a ~optit pe un ton conspirativ ca era mai bine. Se hotarase sa-~i paraseasca sotul care era ,,0 cauza pierduta", iar acum i~i punea mari sperante intr-o noua relatie. Johnson s-a tot gandit daca. ar fi putut totu~i sa fadi ceva pentru a-i ajuta pe Ted ~i Florence. In cele din urma ea a recunoscut ca, in ce 0 prive~te, procesul de terapie trebuie sa fie ~i sa-i ramana un teren familiar, dar termenii lui Florence ~i DSM-ul folosit in felul acela negativ au facut ca terapia sa-i apara ca un proces strain, ciudat ~i prin urmare nefunctional. Acest caz i-a reamintit cat de greu este sa fii un terapeut care ,,~tie" ~i sa-ti scoti palaria terapeutica ~i sa fie pur ~i simplu 0 persoana care uneori se mai "pierde" in propria sa existenta.
208
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
E1 nu era in ape1e 1ui Acest eaz al terapeutei autoritare care a incercat sa-~i trateze propriul sot i-a real11intit lui Johnson de un pattern similar care a avut 0 eonfiguratie relational a ~i mai neobi~nuita. In prineipiu, Johnson evita sa foloseasca termenii MSD pentru a ineadra pacientii in diferite eategorii, dar uneori se intampla sa intalneasea situatii atat de eiudate ineat este nevoita sa se abata de la propriile reguli. In aeest caz, ea nu a avut ee sa faea deeat sa apliee termenii standard de etichetare psihiatriea. Femeia care a intrat era extrem de agitata - striga ~i gestieula teatral folosind expresii de nereprodus. Helga practic a explodat in mOl11entulin care a ineeput sa-~i spuna povestea. La un moment dat ea s-a apueat sa bata eu pumnul in l11asa lui Johnson, zdrobind obiectele care se aflau acolo. Spre deosebire de ea, sotul ei, Adam, semana foarte mult eu sotul din euplul mentionat mai inainte. El statea lini~tit pe un seaun, iar din dind in eand i~i frangea mainile. Parea foarte necajit insa nu a scos nici 0 yorba pana dind nu i s-a cerut aeest lueru. Cei doi se apropiau de ~aizeei de ani. Se eunoseusera pe un vas de eroaziera. El fusese un celibatar convins, eoleetionar de timbre ~i petreearet. Dupa dite se parea, cu Helga nu se simtea in apele lui. - E~ti al optulea terapeut pe care-l vedem, a anuntat Helga. Pana acum nici unul nu a fost bun de nimic. - Vreti sa spuneti ea terapia nu v-a ajutat eu nimie pana acum? a intrebat eu precautie Jolmson. Era cam ingrijorata. Daca femeia asta ar fi explodat din nou, risea sa ramana fara fotografiile de pe birou. - Da, a~a e. Ei nu au Hkut alteeva deeat sa-mi preserie medicamente. Pe moment, Johnson a incuviintat din cap, simpatizand cu plfmgerea lor, dar apoi s-a gandit ca era posibil ea tratamentul medieamentos sa fie mai potrivit in cazul Helgai. Nu treeusera nici zece minute de eand discuta eu femeia aeeasta ~i
Mumia de la mas a din sufragerie
209
deja se intreba cum ar putea sa ajute 0 persoana care parea atat de capricioasa. Helga a meeput apoi sa relateze urmatoarea poveste.
Helga a trait in Europa de Est, undeva in Balcani. Dupa ee I-a cunoseut pe Adam pe vasul de croaziera, ea s-a mutat in America de Nord, a~a ineat sa se poata easatori. Ea sustinea ca anumite lueruri nu mergeau intre ei ~i ca sotul ei se dovedise a nu fi cel care eredea ea ea este. - Ce vrei sa spui eu asta? a mtrebat Johnson. _ Am sacrificat totul pentru aeest om, s-a smioreait ea teatral. Mi-am parasit tara, familia, prietenii. Am lasat totul in urma doar ca sa fiu eu el. ~i el nu mi-a oferit nimie in sehimb. Nimic! Spunand aeestea ea i~i tinea mana in dreptul fruntii intr-o atitudine seoasa parea direct dintr-un film veehi. _ Nu ai putea sa-i spui lui aeest lueru? i-a indicat Johnson. Ajuta-l sa inteleaga. Ineerea sa-i faea pe eei doi sa eomunice intr-un mod mai direct renuntand doar sa se planga terapeutului. _ I-am spus luerurile acestea de osuta de ori, a zis Helga, eontinuand sa se adreseze lui Johnson. Apoi s-a mtors manioasa catre Adam. ~i tu! Nu e~ti un sot adevarat! E~ti... e~ti.. e~ti un papa-Iapte! Daea a~ fi pe moarte sunt sigura ca nu ai ridiea nid un deget ea sa ma salvezi .. Adam parea ca sufera cu adevarat, dar nu a faeut alteeva decat sa continue sa-~i franga mi'linile. _ Vrei sa spui ea simti ca el nu este alaturi de tine? s-a aventurat din nou Helga cu grija. _ Pur ~i simplu nu-i pasa de mine, s-a tanguit Helga. Nu-i pasa daca traiese sau mol'. Avand in vedere ca Helga i~i dovedise deja inclinatia eatre exagerare, Johnson nu a luat in serios ultima ei afirmatie. Pur ~i simplu nu putea sa fie adevarata.
210
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mai departe, Johnson a aflat ca la inceputul acelei saptamanii, Helga se hohirase sa puna la incercare devotamentul sotului ei. Ea i-a spus lui Adam di avea de gand sa se sinucida. Nu mai suporta sa vada ca lui nu-i rasa de ea, cu atat mai mult cu cat ea renuntase la tot pentm el. De fapt, I-a anuntat ea, 0 sa se duca in pivnita chiar in acel moment?i 0 sa se spi'mzure. Adam a rihnas nemi?cat, fara sa spuna un cuvant. Helga a trecut la fapte. Ea s-a dus ?i a luat 0 franghie din garaj ?i, in mod intention at, a trecut pe langa sotul ei cu franghia in mana. S-a oprit in fata lui ?i a inceput sa-l acuze ca este totallipsit de omenie pentm ca nu facea nimic ca sa 0 opreasca. Apoi a coborat la subsol ?i a trantit u?a in urma ei. Adam s-a uitat nervos in direcFa u?ii, dar nu prea ?tia ce sa faea sau macar ce voia soFa lui de la el. De fapt, el nu pricepuse niciodata ce voiau femeile ?i in special aceasta femeie vulcaniea din Estul Europei. Intre timp, Helga reu?ise sa se urce pe un scaun pentm a prinde franghia de una dintre grinzi. Apoi a inceput sa faea zgomot, ca?i cum s-ar fi spanzurat. Inrealitate ea nu facea decat sa-?i priveasea ceasul in lumina slaM din pivnita. - $ase minute, a spus Helga. Iti vine sa crezi? Ticalosului i-a luat ?ase minute ca sa coboare ?i sa vada ce fac. Puteam sa fiu moarta ?i el abia se mi?ca. - Am incercat..., a inceput Adam, dar Helga i-a taiat-o imediat. - Te-am ascult"t destul pana acum, a spus Helga. - Stati putin, i-a oprit Johnson ca un arbitru. Dati-mi voie sa inteleg. Vrei sa spui ea te-ai dus in pivnita pretinzand ca te vei spanzura, cand de fapt nu voiai decat sa cronometrezi cat timp ii ia sotului tau pentru a incerca sa te salveze? - Exact! A? fi putut sa fiu moarta! a repetat Helga, ?i el nu a ridicat un deget ca sa ma salveze. Cum sa triliesc cu un asemeneaom?
Mumia de la mas a din sufragerie
211
Gin si , 0 baie calda Dupa toate cele auzite, Johnson nu ?tia pur ?i simplu urn sa procedeze cu acest cuplu. In ziua aceea, ea a condus tot dmmul pana acasa vorbind de una singura. Incerca sa-?i aduca aminte cine i-a trimis la ea pe cei doi, pentru a se putea rilzbuna intr-o buna zi. Femeia aceasta avea de gand sa o innebuneasca, cu atat mai mult cu cat Johnson nu intelegea nimic din ce se petrecea. In mintea ei se apucase sa deshida MSD-ul, incercand sa vada ce diagnostic i s-ar potrivi elgai. ~ M-am dus acasa, ne-a spus Johnson, ?i am facut un lueru pe care m-a? abtine sa-l menFonez in cartile mele sau in workshop-uri. Dar am deseoperit ea este cel mai potrivit luem in astfel de situaFi. Am stat in cada ?i am baut 0 gura sau !loua de gin. Nimic alteeva. Mi se pare de-a dreptul uimitor, dar trebuie sa reeunosc ea merge. Nu ?tiu exact de ee, dar merge. Cred ea in astfel de situatii iese la iveala 0 alta parte din mine, 0 parte pe care 0 pot aeeesa numai in aeest fel. Cum state a in baie, Johnson a ineeput sa vorbeasea de una singura: liCe naiba faei? Credeam ea e?ti un terapeut experimental. Terapeutii experimentali iau oamenii a?a cum sunt. Ei pornese de la ideea ea oamenii au motive foarte intemeiate pentm a fi eeea ce sunt. Ei incearca sa nu aplice etiehete ?i l?i folosese imaginaFa pentm a se pune in locul celorlalti, simpatizand eu situatia lor. lar in eazul de fataeste yorba de un ata~flment dramatic - care seamana intotdeauna eu 0 problema deviata?i de moarte -, prin urmare ee pot sa insemne toate aeestea?" Printre sorbiturile de gin, Johnson a eontinuat sa monologheze ajungand ineet-ineet sa faea progrese. - Luerurile au ineeput sa-mi apara diferit. Ma simteam ea ~i eum a? fi ajuns intr-un loc nou, in eare puteam sa eomunie cu Helga ?i sa 0 inteleg. La urmatoarea ?edinta Johnson a abordat 0 atitudine diferita fata de Helga.
212
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Imi pare atat de rau, s-a scuzat ea fata de Helga, dar la ultima noastra ~edinta eram foarte obosita. Tu erai suparata ~i mi-am dat seama dupa aceea ca eu nici macar nu am fost 'in stare sa te ascult cu mai multa atentie. Helga a fost foarte surprinsa de aceasta marturisire care a avut darul sa 0 lini~teasca aproape instantaneu. Din momentul acela a 'inceput sa 0 ascuIte pe Johnson cu mai multa atentie. - La prima noastra ~edinta, a continuat Johnson, tu mi-ai relatat 0 poveste care la acea data m-a surprins. Mi s-a parut cam ciudata. Dar gandindu-ma mai bine mi-am dat seama ea de fapt tu ai facut un lucru uimitor ~i curajos totodata. De fapt, tu crezi ca omul acesta, sotul tau, nu este m stare sa aiba grija de tine a~a cum ti-ai dori. Tu simti ea nu te poti baza pe el - ~i cel mai bun exemplu este ca daca ai fi pe moarte e foarte probabil ca el sa nu fie langa tine a~a cum ar trebui sa fie un adevarat sot. Ai mari 'indoieli 'in privinta asta, care te macina necontenit. Gare, daca ai muri, el ar fi acolo ca sa te tina 'in brate? Fie ca recunoa~tem sau nu acest lucru, toti avem acest tip de fantezie, 'in care ne imaginam ca persoana iubita va fi 'intotdeauna langa noi 'in momentele grele. In cele din urma tu nu ai facut decM sa pui la 'incercare aceasta convingere a ta. Eu nu a~ avea niciodata curajul sa fac acest lucru. Helga aizbucnit 'in lacrimi ~i timp de vreo douazeci de minute a plans 'inceti~or. In tot timpul acesta, Johnson a simtit ea, pe langa satisfactia oferita de aceasta noua abordare a cazului, se simtea totodata ru~inata de faptul ca la mceput o judecase pe aceasta femeie, atribuindu-i tot felul de etichete. Incercase sa 0 includa 'intr-o anumita patologie 'in loc sa faea eforturi pentru a 'intelege prin ce trecea Helga - acesta fiind de altfel unul dintre cele mai importante principii ale metodei sale. In continuare Helga a povestit despre traumele pe care le-a suferit cu ceva timp m urma ~i despre pierderea teribila ~istresullegat de imigrarea 'in Canada. rar acest lucru a facut-o pe Johnson sa se 'incline ~i mai mult in fata acestei femei.
Mumia de la masa din sufragerie
213
- Toata lumea spune ca sunt nebuna, a suspinat Helga rintre lacrimi. Johnson a respirat adanc pentru ca la randul ei fusese pe unctul de a face acela~i lucru. - Toti ceilalti doctori m-au considerat sarita de pe fix. Am evoie de cineva care sa-mi spuna ca nu sunt nebuna, ca nu ste drept sa fiu numita a~a. ~tiu ca sotul meu nu este un om au. EI pur ~i simplu nu poate sa fie langa mine in felul'in care i doresc eu. In buna masura este vina mea pentru ca a~tept ela ellucruri pe care nu este m stare sa Ie faca. Johnson a fost complet luata prin surprindere de profun:timea de care dadea dovada Helga. Se pare ca 0 data ce simtea ca este acceptata ~i ca i se da dreptate, ea putea sa discute incer despre situatia ei, dand dovada de 0 maturitate deoseita. Nu mai era nici urma de manierisme histrionice ~i de exagerari dramatice. Parca era 0 aIta persoana. La urmatoarea ~edinta, Helga a depH1.nssfar~itul mariajului ei, dar tara sa dea vina pe sotul ei sau pe ea insa~i pentru acest lucru. Ei hotarasera sa se separe declarandu-~i m acela~i timp intentia de a ramane in continuare prieteni apropiati· Cand Helga a 'incercat sa-i multumeasea lui Johnson pentru ajutor, aceasta s-a simtit jenata sa-i accepte gratitudinea. - Dar tu ai facut totul, a protestat Johnson. S-a abtinut insa sa admita ca la mceput fusese pe punctul de a 0 abandona. - Nu, a insistat Helga, ceea ce ai facut tu a fost foarte important pentru mine. Tu ai acceptat ceea ce am spus eu. Mi-ai spus ca nu sunt nebuna. M-ai facut sa inteleg singura anumite lucruri. Nimeni nu a mai facut a~a ceva pentru mine. Acest caz, probabil mai mult decat oricare altul, i-a confirmat mea 0 data lui Johnson cat de important este sa-i accepti pe oameni a~a cum se prezinta ei cand vin sa-ti ceara ajutorul. De obicei, la prima mtah1ire, oamenii sunt foarte disperati ~i vulnerabili. In aceasta situatie de multe ori este greu sa intrezare$ti potentialullor de a se corecta ~i maturiza. Atunci cand
214
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
accepF felulill care ei vad lucrurile ~i Ie dai impresia ca sunt illtele~i, acest potenFal iese la iveala, a~a cum s-a intamplat in acest dramatic caz. Johnson ne-a intrebat daca ne putem imagina cum s-a simtit Helga stand pe scaun in pivnita ~i a~teptand sa vada daca sotul ei va veni sa 0 salveze. Aceasta este imaginea pe care a avut-o despre ea cand statea in baie sorbind din paharul cu gin. $i acest lucru i-a venit in minte cand a pus capat vocii terapeutului care ii sugera un diagnostic ~i a illcercat sa-~i imagineze ce ar simF daca ar fi ill situatia ei. Iat-o pe aceasta micuta femeie, disperata, stand pe scaun ~i facand zgomote ca ~i cum ar fi pe moarte, vrand sa verifice cat timp ii va lua sotului ei pentru a ajunge la ea. Cateodata alegem moduri ciudate, disperate chial~ de a vedea daca cineva tine la noi, ill felul acela foarte special. Iar uneori terapeuFi invata sa intrezareasca dorintele ~i temerile noastre comune in aceste reacFi foarte aparte .
CAPITOLUL
CINCISPREZECE
Ernest Rossi
Doctorul hip-nas gase~te biletele pentru concertullui Michael Jackson
.-£
carfi despre hipnoza, care cuprind studii de caz, I1mnuaall.')!iculegeri inceputul carierei sale, Rossi dedicat scrierii unoI' 1.'1 a elade articole. In aniis-acare au ur11lat borat 0 abordare terapeutica ce se axa pI.'interactiunile dintre procesell.'mentale )!icell.'corporalI.'in procesul de vindecare. In acest sens el a publicat: The Psychobiology of Mind-Body Healing (Psi-
hobiologia vindecarii psihosomatice); Mind-Body Therapy (Terapia psiho-somatica); The February Man: Ideodynamic Healing in Hypnotherapy (Omullunii februarie: 0 vindecare ideodinamica in hipnoterapie); Ultradian Rhythms in Life Processes (Ritmuri ultradiene ill procesele vitale); The Symptom Path to Enlightenment (Calea simptomatologiei ci:'itreiluminare); Dream, Consciousness, and Spirit (Visele, con~tiinta ~i spiritul) )!i cea mai recenta, The Psychobiology of Gene Expression (Psihobiologia expresiei genetice). In aceastii ultima lucrare, Rossi descrie cercetarea pI.'care a intreprins-o )!i teoria aferenta referitoare la optimizarea creati7.litafii )!i a dezvoltarii mentale printr-o aborda1'1.' integrativa care combina hipnoza, medicina alternativa ?i psihoimunologia. Aceasta prezentare a ideilor sale reprezinta punctul culminant almuncii sale de a viafa dedicata cercetarii conexiunilor psiho-somatice a)!acwn apar ell.'in experienta omnenilor.
2]6
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Rossi activeaza Intr-o clinica privata din Los 0505, California.
* *
*
Inainte de a se lansa in deserierea unuia dintre eele mai eontroversate cazuri pe care le-a avut in eariera sa ~i despre care nu a pomenit prea muIte lueruri pana aeum, Rossi a tinut sa faea precizarea ea respectiva clienta avea un mod de exprimare stereotip pe care se va stradui sa-l redea cat mai exact eu putinta. Aeeasta deoarece dialectul specific al acestei c1iente a dat na~tere la numeroase neintelegeri.
Fundalul contextual In primul rand, pentru a intelege semnifieatia pe care a avut-o aeest eaz pentru viata ~i munea lui Rossi, este important sa eunoa~tem eateva lucruri despre istoria lui personala. Tatallui Rossi a imigrat din Italia ajungand intr-un cartier sarac de muncitori din Bridgeport, Connecticut. Nici un membru al familiei lui Rossi nu a reu~it sa faea mai muIt de opt c1ase. Cartierul in care a creseut Rossi, predominant italian, a inceput la un moment dat sa se populeze eu afro-amerieani ~i eu aIte grupari etniee. Muneitorii italieni se temeau foarte mult de negri. De fapt, parintii din eartierullui obi~nuiau sa-~i sperie eopiii spunandu-le "Daca nu e~ti cuminte, vine Omul Negru ~i te ia". Negrii erau porediti in felul aeesta. Rossi a devenit eea mai educata persoana din familia sa. El era deosebit de mandru ca reu~ise sa depa~easea prejudeeatiIe ~i rasismul care erau parte integranta a eulturii familiei ~i a eartierului in care fusese creseut. Cu toate acestea, 0 buna parte din eonvingerile sale "revolutionare" - eel putin dupa standardele eartierului sau - erau in mare masura teoretiee, intrue at el nu prea avea contacte cu eei din afara euIturii sale.
Mumia de la masa din sufragerie
217
De~i era foarte domie sa cunoasea ~i alt fel de persoane deeat eele pe care Ie intalnise in copilaria sa, acest lueru nu s-a intamplat practie deeat in momentul in care ~i-a parasit eartierul aventurandu-se in lumea larga.
Doctorul hip-nas Rossi faeea terapie de foarte mult timp, eand intr-o zi a primit un telefon la birou. - E~ti doctorul hip-nas? a intrebat femeia. Dupa voce, parea sa fie yorba de 0 persoana de euloare, eeva mai in varsta. - Poftim? - Ziceam, e~ti doetorul hip-nas? E~ti doctorul de memorie? Rossi a taeut un moment ineereand sa-~i dea seama ee spunea femeia aeeea. Apoi s-a luminat. - Ma intrebi daea fae hipnoza? - A~a e. Am nevoie de un doctor hip-nas pentru memoria mea. Tu faei asta? Brusc, Rossi a devenit interesat. La vremea aeeea era extrem de nerabdator sa-~i Hirgeasca experienta destul de limitata de altfel ~i sa luereze cu oameni din eele mai diverse medii. Femeia aeeasta ar fi putut sa fie prima persoana de culoare din eariera sa - daca reu~ea sa 0 eonvinga sa vina la el. Rossi nu prea a inteles ee spunea femeia aeeea, dar i-a facut totu~i 0 programare ~i i-a explieat cum sa ajunga la biroul lui. Vorbirea ei era atat de nec1ara ~i de greu de inteles ineat era aproape sigurea avea de a face eu 0 persoana al earei ereier er.a serios afectat. Poate aeesta era cauza lipsei ei de memorie, s-a gandit el. Abia dupa ce a inchis telefonul, ~i-a dat seama ea din eauza vorbirii ei inealcite nu a putut sa-i ia eorect numele sau numarul de telefon. Dar asta nu eonta prea mult, s-a gandit el, de vreme ee ea urma sa vina la birou.
218
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Spre marea lui uimire, Marya ajuns la birou la ora fixata. Era bine imbracata ~i atragatoare. Singurullucru cam ciudat in infati~area ei era parul care arata cam dezordonat. - A)ladar, a mceput Rossi, spuneai la telefon ca ai probleme cu memoria ~i ca ai avea nevoie de hipnoza. Marya incuviintat din cap cu hotarare, lucru care a facut sa-i cada parul pe pod ea. Era de fapt 0 peruca. In acel moment Rossi a vazut ca femeia avea 0 cicatrice lunga ce pornea dintr-o parte a capului pana spre frunte. Fara sa se simta catu~i de putin stanjenita, ea )li-a ridicat de jos peruca )li )li-a pus-o inapoi pe cap. Apoi i-a explicat lui Rossi ca avusese un accident de ma~ina in urma caruia memoria ei a avut de suferit. $i tot de atunci nu a mai fost in stare sa vorbeasca claro Rossi era incantat ~i fascinat de aceasta femeie de)li nu mtelegea aproape nimic din ceea ce spunea ea. Acest lucru se datora nu numai vorbirii ei deformate de la accident ci )lifaptului ca el nu era obi)lnuit cu cadenta ~i ritmullimbajului negrilor.
Biletele la concert Cazul acesta a avut loc in anii '70, cand Michael Jackson era in culmea gloriei. In mtreaga lume concedele sale se desfa)lurau cu casa mchisa. Era aproape imposibil sa faci rost de un bilet la vreunul din spectacolele lui. eu toate acestea, cu 0 luna inainte, un individ a venit acasa la Mary )lii-a dat un pachet de bilete pentru concertullui Michael Jackson care urma sa aiba loc in curand. Erau locuri dintre cele mai bune, foarte scumpe )liexclusive, pretullor msumand sute de dolari. Rossi a incercat sa afle de ce barbatul acela i-a dat biletele )lide ce i-a cerut sa Ie pastreze, dar nu a inteles nimic din ce-i spunea ea. In cele din urma el a trebuit sa se multumeasca pur )lisimplu cu ideea ca biletele ii fusesera date ei dintr-un anumit motiv )lica ea avea responsabilitatea sa Ie tina pana la data
Mumia de la masa din sufragerie
219
sfabilita. Se pare ca intreaga familie ar fi putut sa foloseasdi aceste bilete pentru a merge la concert - cu conditia ca biletele sa fie recuperate intr-un fel sau altul. Rossi era foarte impresionat de aceasta femeie ~i de situaFa ei care emanau ceva exotic ~i misterios, motiv pentru care a acceptat sa se multumeasca cu acea descriere confuza a situatiei. La urma urmei problema ei era foarte clara: ea ascunsese biletele intr-un loc sigur, iar acum nU-)limai putea aduce aminte unde este acelloc. Din aceasta cauza, ea voia ca Rossi sa 0 hipnotizeze pentru a-)li aminti unde Ie pusese. Pentru inceput, Rossi a intrebat-o ce s-a intamplat dupa ce individul i-a dat biletele. - Era cineva in casa cand a venit acel barbat? - Nu. Doa' eu. - $i iti aduci aminte m ce camera te aflai cand ai vazut ultima data biletele? - Nu. Nu po' sa mi-amintesc. Au continuat sa incerce sa refadi pa)lii ei, dar era clar ca amintirile ei despre ceea ce se intamplase erau foarte vagi. Era sup arata, fiind convinsa, a)la cum erau de fapt ~i toti ceilalti din familia ei, ca pierduse una dintre cele mai valoroase ocazii din viata ei. Intreaga familie dedicase ore intregi cautarii comorii, intorcand practic casa cu fundul in sus. A merge la concertullui Michael Jackson era unul dintre cele mai bune lucruri care ti se putea intampla intr-un an, a~a ca toata lurnea era mai mult decat suparata. De fapt, Rossi nu putea decat sa fie de acord cu clienta sa. EI insu~i era un fan Michael Jackson ~i credea sincer ca pierderea biletelor este 0 tragediecumplita. Era hotarat sa 0 ajute sa Ie gaseasca.
Timpul zboara Cel mai semnificativ lucru care a reie~it din aceasta prima conversatie a fost ca Mary era foarte convinsa ca ascunsese biletele intr-un loc unde nimeni nu putea sa Ie gaseasdi.
220
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Rossi a deyenit atat de interesat de povestea ei ;;i, incantat sa lucreze cu cineva care era foarte diferit de toti ceilalti cu care venise in contact pana atunci, nu a simtit cum zboara timpul. Rossi era foarte multumit de sine. Era un tanar terapeut, foarte educat ;;i care lucra intr-o clad ire de peste un milion de dolari. Nu veneau prea multi negri in aceasta parte a ora;;ului iar in afara de aceasta clienta nu-;;i aducea aminte sa se mai fi aratat vreunulla u;;a biroului sau. Se petreceau in el contratransferuri uria;;e - era atat de bucuros sa lucreze cu cineva ca Marya carei origine modesta se asemana atat de mult cu a lui. A sfar;;it prin a se identifica foarte mult cu ea. Rossi se straduia atat de mult sa rezolve situatia cat mai bine cu putinta incat a pierdut notiunea timpului. Asaltata de o multime de intrebari despre familia ;;i despre viata ei, la un moment dat Mary s-a lasat pe spate ;;ia inceput sa dea din cap cu tristete. - Tu nu doctor hip-nas? a intrebat ea plina de suspiciune. - Ba da. Bineinteles. Eu fac hipnoza, a raspuns Rossi intrigat de faptul ca ea devenise brusc ingrijorata. Marry I-a cercetat cu atentie. - Tunu aoctor hip-nas adevarat? Rossi s-a uitat la ceas ;;i a vazut ca mai ramasesera zece minute pana la sfar;;itul ;;edintei. Fusese atat de prins de povestea lui Mary incat uitase sa treaca la hipnoza pe care aceasta o solicitase. Rossi i-a explicat ca inainte ca ei sa poata trece la hipnoza este necesar sa fie lamurite 0 serie de informatii de baza. Apoi a intrebat-o daca este gata sa inceapa.
Maini magnetice La acea data, cu toate ca se aHa la inceputul carierei sale, Rossi incepuse sa experimenteze 0 serie de metode alternative de inducere a hipnozei terapeutice. Faptulca foarte putine
221
persoane pot sa intre intr-o stare de transa adanca reprezinta o provocare pentru majoritatea terapeutilor. Unii profesioni;;ti sustin ca numai 10 la suta dintre oameni sunt cu adevarat hipnotizabili. Dar Rossi voia sa aiba succes cu ceilaIti 90 la suta, ceea ce insemna ca el trebuia sa inventeze 0 metoda care sa invinga rezistenta lor obi;;nuita. procedura standard pentru a verifica susceptibilitatea oamenilor la hipnoza consta in a Ie cere sa-;;i tina mainile la 0 distanta de opt inch una fata de cealalta. Apoi terapeutii Ie sugereaza ca mainile se magnetizeaza, apropiindu-se singure una de cealalta. Aproape toata lumea shnte 0 oarecare mi;;care, motiv pentru care acest test nu este foarte apreciat de cercetatori deoarece nu distinge foarte bine intre subiectii potriviti ;;i cei nepotriviti. Cu toate acestea, Rossi s-a gandit ca succesul obtinut atat de u;;or cu aceasta experienta neobi;;nuita a mi;;carii aparent involuntare a mainilor unei persoane poate fi folosit ca 0 noua metoda pentru facilitarea starilor de transa. Pentru ca aceasta tehnica reu;;e;;te cu aproape oricine, ea ar incuraja ;;i ar intari convingerea oamenilor ca pot sa aiba succes cu orice tip de experienta pe care 0 presupune inductia hipnotica. Rossi a dezvoltat mai multe variante ale acestei abordari inovatoare care reprezinta un fel de placebo terapeutic pentru a centra atentia oamenilor asupra descoperirii unor solutii creative la probl.emele lor intr-un mod care Ie este propriu ;;i prin activarea puterilor ;;i resurselor lor interioare ascunse de care cel mai adesea nu sunt con;;tienti. Rossi i-a cerut lui Mary sa-;;i ridice mainile, cu palmele fata in fata. EI i-a sugerat ca in curand s-ar putea sa observe ca una dintre mainile ei este mai rece sau mai calda decat cealalta. Sau ca 0 mana este mai grea decat cealalta, ceea ce inseamna ca 0 parte din ea ;;tie unde sunt ascunse biletele. Incet-incet ;;i cu ezitari, una dintre mainile ei a inceput sa se lase in jos. - Da, Mary, in timp ce mana ta continua sa se mi;;te in jos, mai mult sau mai putin de una singura, a;; vrea sa observi cat de multe lucruri incepi sa-ti aminte;;ti. In timp cecontinua sa faca observatii de incurajare, Rossi aconstatat ca Mary era foarte concentrata asupra ei. Ochii i se
o
222
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
lnchisesera spontan fara sa fie nevoie de nici 0 sugestie m acest sens. Zambea ca ~i cand ar fi fost multumitade calatoria pe care 0 facea. in timp ce mana ei cobora foarte meet, el a observat ca ochii ei se mi~cau in spatele orbitelor ~i ca expresia fetei a mceput sa i se schimbe - semn ca era pe drumul cel bun in ce prive~te recuperarea memoriei. In timp ce se petreceau aceste lucruri, Rossi a sustinut-o pe Mary in cautarile ei, in~tiintand-o ca pe masura ce mana ei cobora ea devenea din ce in ce mai capabila sa-~i aminteasca. Exact in momentul in care mana ajunsese la jumatatea drumului spre poala ei, Marya intepenit. Gura ei s-a deschis ca ~i cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar parea ca se afla in conflict cu ea insa~i, luptandu-se sa-~i Fna buzele stranse de parca nu ar fi vrut sa tulbure concentrarea ~i atenFa ei interioara. - Ti-ai amintit deja ce trebuie, nu-i a~a? a intrebat-o Rossi. Marya incuviintat din cap cu 0 mi~care abia perceptibila, nevrand sa tulbure nirnie din ceea ce se petrecea cu ea. sa continui sa-ti aminte~ti, nu-i a~a? a indemnat-o Rossi apoi. Marya mcuviintat din nou din cap. - Acum poti sa vezi exact unde ai pus biletele acelea. alta incuviitare din cap. - Bine. Asta e minunat. Ce se va mtampla peste cateva minute, dupa ce vei fi absolut sigura ca ~tii unde sunt biletele ~i imi vei spune ~i mie? Gtteva dipe Rossi nu a spus nirnie, lasand mtrebarea m aer. Tehniea lui obi~nuita era sa nu solicite ~i sa nu directioneze ceva in acest proces, lasandu-~i dientul sa decida singur ce vrea sa faca. EI sugereaza intotdeauna mai multe 0pFuni, astfel ineat orice alege dientul sa faca va merge la fel de bine, iar procesul se va desfa~ura fara sa apari'i vreo rezistenta din partea acestuia.
matatea drumului. Era inca intr-o transa adanea. Ea s-a uitat fix inoehii lui Rossi. - Acum e~ti pregatita sa-mi spui ~i mie unde sunt bileteIe? Marya incuviintat din cap. - Bine, a spus Rossi, tinandu-~i respiratia in a~teptarea momentului adevarului. Unde sunt biletele?
- a
a
- Ochii tai se vor deschide sau vor ramfme inchi~i atunci eand imi vei spune ~i mie ce ai vazut? Marya inceput sa-~i deschida incet ochii. Aveau 0 expresie fixa. Corpul nu s-a mi\,cat. Mana se afla m eontinuare la ju-
223
Misterul este rezolvat In acel moment Rossi s-a uitat la ceas ~i a observat ca timpul alocat ~edintei expirase. II a~tepta un alt client ~i nu voia sa intarzie. Intotdeauna fusese punctual. Trebuia sa intheie imediat ~edinta pentru ca avea nevoie de eel putin eateva minute pentru a 0 scoate pe Mary din transa. De indata ce Ernie a ineeput sa dea mapoi procesul, a auzit-o pe Mary ~optind ceva. - Duuap, a murmurat ea indistinct. - Ce ? Ce ai spus? a mtrebat Rossi ineereand sa-~i controleze nerabdarea. lata ca ea ii ofere a raspunsul dar el nu intelegea. Chiar ~i in conditii optime ii era foarte greu sa inteleaga ce spunea ea, iar sub hipnoza era )iimai dificil pentru ca vorbea in )ioapta. - Duuap, a repetat ea eeva mai tare ca inainte. Este in duuapul de le~erie. - Duuapul de le~erie? Rossi nu putea decat sa repete sunetelepe care Ie auzise. - Da, bine'nteles, sunt in acel duuap. Duuap, s-a gandit Rossi. Duuap de le~erie. Dintr-o data s-a luminat. Acum intelegea ee voia ea sa spuna: biletele erau in dulapul cu lenjerie! Biletele nu au putut fi gasite pana atunci pentru ca nici unul dintre membrii familiei nu avea acees la dulapul eu lenjerie. In aeest dulap erau pastrate lucrurile eele mai de pret ~i numai bunica Mary putea sa umble in el. Nimeni nu ar fi indri'iznit sa se apropie de acest loc saeru chiar daca ar fi avut
224
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cheile. Rudele lui Mary intorsesera toata casa pe dos, dar nici uneia dintre ele nu-i dad use prin cap sa caute in dulapul cu lenjerie al bunicii. Era ca ~i cum locul interzis ar fi fost invizibil. Mary avea un zambet enorm pe chipul ei. Acum ~tia unde pusese biletele. Rossi era ~i el multumit pentru ca misterul fusese rezolvat in cele din urma. In momentul urmator insa, el a inceput sa se ingrijoreze gandindu-se ca, din cauza leziunilor pe care Mary Ie avea pe creier, era posibil ca ea sa nu-;:;imai aduca aminte ceea ce tocmai descoperise. La acea vreme, exista convingerea ca hipnoza efectuata in scopul recuperarii memoriei nu era eficienta in conditiile in care existau leziuni pe creier. In consecinta, Rossi a decis sa scrie pe una din cartile lui de vizita: IICauta in dulapul cu lenjerie!" El intention a sa-i dea lui Mary aceasta carte de vizita. Cu siguranta ca ea ar fi aratat-o familiei ;:;iastfel biletele ajungeau sa fie recuperate. La sfar;:;itul ~edintei Rossi era foarte grabit a~a ca cei doi ;:;i-au spus repede la revedere. Dupa ce Marya plecat, el ~i-a adus aminte ca uitase sa-i ceara numele, adresa ;:;inumarul de telefon. A doua zi, Rossi a gasit pe robotul telefonului un mesaj de la una din rudele lui Mary care ii adresa mii de multumiri pentru ca 0 ajutase pe bunica lor sa-~i aduca aminte unde pusese biletele. Din pacate nici aceasta persoana nu lasase vreun numar de telefon sau vreo adresa la care Rossi ar fi putut sa trimita nota de plata pentru ~edintele bunicii. Oar asta conta foarte putin pentru ca Rossi se simtea rasplatit din plin prin simplul fapt ca avusese ocazia sa ia parte la un tratament atat de neobi;:;nuit ~i care fusese incununat de succes.
Postscriptum Cativa ani mai tarziu, Rossi era pe punctul de a se muta intr-un birou nou. In timp ce i~i desfacea in bucati biroul sau modular, el a observat un cartona;; prins intr-una din laturile
Mumia de la masa din sufragerie
225
acestuia. L-a luat ;:;ia vazut ca pe spatele lui era scris ceva de mana: IICauta in dulapul cu lenjerie!". Uimit, el 9i-a dat seama ca la gedinta cu Mary fusese atat de grabit incat uitase sa-i mai dea cartea de vizita pe care notase acele cuvinte. Se pare ca, in ciuda afectiunilor sale craniene, ea reu9ise cumva sa-;:;iaduca aminte de ceea ce descoperise in timpul hipnozei. Abia acum, dupa treizeci de ani, cercetarile neurologice au stabilit ca creierul se poate vindeca chiar 9i la 0 varsta adulta. Ca urmare a unor anumite exercitii ;;i a unor experiente noi ;:;i complexe, pot sa apara noi neuroni. ;>ipoate ca a;;a functioneaza hipnoza terapeutica - reprezentand 0 experienta de viata complet noua ;:;icomplexa care ne antreneaza cele mai creative facultati pentru a facilita vindecarea.
Mumia de la mas a din sufragerie
CAPITOLUL
,
SAISPREZECE
Freeman este ~eful departamentului de psihologie de la Colegiul Philadelphia pentru Medicina Osteopata. *
Arthur Freeman
Avocatul de cosmar ,
dltt
rapiei cognitive a avut un impact semnificativ asupra publicului general ~i de specialitate. ll11Cadesfif~urat£'fde Art Freeman in domeniul EIte-a scris 0 serie de carli de specialitate care aplica met odele cognitive - care i~i propll11 sif l1wd!fice procesele interne de gandire ale oammi/or in scopul de a schimba percepliile pi comportamentullor - la persoanele ce sufera de tulburari severe. EI ~i-a petrecut 0 lnma parte din cariera lucrand Cl/ pacienfi foarte dificili de care cei mai mulfi dintre tempel/Ii fug inspifil11antali - cei care au tullntrari de personalitate cronice ~i netratabile ~i care ii fac sa fie foarte manipulanfi pi vic1cni, punand in perl1ul11enlala incercare rabdarea ce10rlalPi. Printre cele mai cunoscute carfi de specialitate ale lui Freeman se numifra: Cognitive Therapy of Personality Disorders (Tera-
pia cognitiva a tulburarilor de personalitate), Clinical Applications of Cognitive Therapy (Aplicatii clinice ale terapiei cognitive) ~iThe Comprehensive Casebook of Cognitive Therapy (Repertoarul terapiei cognitive). De asemenea, el a popula1'izat aceste concepte intr-o serie de carPiprecum Woulda, Coulda, 5houlda: Overcoming Mistakes and Missed Opportunities (Mintea de pe urma: Cum sa eviti sa faci gre?eli ?i sa ratezi ocaziile care ti se ivesc) ~i The Ten Dumbest Mistakes That People Make and How to Overcome Them (Cele mai proste?ti zece gre?eli pe care Ie fac oamenii ?i cum pot fi ele evitate).
227
*
*
Cand Percival ?i-a facut aparitia pentru prima data In birou, lui Freeman nu i-a venit sa-?i creada ochilor. In fata lui statea, intr-o atitudine impecabila, un barbat imbracat cu un stralucitor costum tartan din stofa ro?ie. Tesatura era de genul celei care poate fi observata la cei care frecventeaza cluburile folclorice - numai ca la ace?tia din urma pantalonii sunt asortati la un jerseu albastru. Oar acest individ purta un costum din trei piese care iti sarea in ochi. Cu greu te puteai uita la el tara sa-ti fere?ti imediat privirea. Primullucru pe care i I-a adus la cuno~tinta lui Freeman a fost educatia lui excelenta. Absolvent al Colegiului Yale. Facultatea de Drept, la Universitatea Harvard. Apoi un an la Oxford. De?i petrecuse doar un an studiind in Anglia, el adaptase expresiile ?i accentul unui avocat britanic, adica exact ceea ce l?i imagina el ca este. - Ei bine, onorate domn, s-a adresat el noului sau terapeut de parca ar fi fost in fata instantei, haideti sa incepem.
Istoria familiei Freeman a descoperit in curand ca pacientul sau cu accent britanic fals ~i cu costum din stofa ro?ie, de?i avea 0 educatie de prima mana, nu parea totu?i sa aiba vreo slujba permanenta. El i~i schimbase in repetate randuri locul de munca. Pur ~i simplu nu era in stare sa stea mai mult de cateva luni intr-un serviciu. Inainte sa cerceteze situatia curenta a clientului sau, Freeman a vrut sa afle dHeva lucruri despre familia sa. Astfet el a aflat ca in copilarie Percival a avut parte de 0 serie de evenimente traumatizante. Intr-o zi, cand a venit de la ~coala, I-a
228
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
gasit pe tatal sau zadmd in dulap. El a vazut 0 balta de sange care se scurgea pe sub u~a dulapului. Tatal sau se sinucisese taindu-~i carotida. Din anumite motive, el a vrut ca fiullui sa descopere aceasta scena. Mama lui Percival a murit in urma unei supradoze de medicamente; nu s-a putut stabili daea a fast yorba de un accident sau de 0 sinucidere. Intr-o zi foarte geroasa, unul dintre fratii mai mici ai lui Percival s-a dus pana la un lac inghetat. Acolo ~i-a dat jos toate hainele de pe el ~i s-a a~ezat in zapada. In dimineata urmatoare a fost gasit mort. Aceste evenimente ingrozitoare nu puteau sa explice pe deplin infati~area ciudata a lui Percival ~i istoria pendularilor lui intre diferite locuri de mundi. Cu toate aces tea, ele furnizau un oarecare context al excentricitatii lui.
Percival face fost de primul sau client
IIIII 1]1
'I'I
'111,111,'1
Iii
,I,'i "i'I'I,"'1
'I"
II
1"11
H
In continuare, Freeman I-a indemnat pe Percival sa povesteasca mai amanuntit despre slujbele pe care le-a avut ~i despre modulin care a reu~it sa Ie piarda. Art era extrem de curios sa afle cum un judecator educat la Ivy League a putut sa e~ueze atat de lamentabil in cele mai multe din lucrurile pe care incercase sa Ie faea. Percival a relatat istoria angajarilor sale, trecand in revista o serie de ghinioane pe care le-a avut, unele dupa altele. Apoi a inceput sa povesteasca despre incidentul care I-a infuriat cel mai mult. La vremea aceea el tocmai lucrase ca judecMor de stat reu~ind performanta rar intalnita de a fi eliberat involuntar din serviciul civil. De~i lucrul acesta il facea sa se simta ingrozitor, el a decis sa depuna 0 cerere pentru ajutor de ~omaj. Ajuns la biroul de ~omaj, el a constatat nu numai ca era singura persoana alba dintre cele prezente acolo dar cu siguranta ~i singura imbracata intr-un costum din trei piese ~i care purta 0 valiza diplomat din piele. S-a a~ezat la rand cu sute de alti oameni ca sa
Mumia de la masa din sufragerie
229
constate dupa cateva ore de a~teptare ca completase ni~te hartii gre~ite. - Completeaza Formularul 99-7, i-a spus functionarul cu o voce plictisita, ~i apoi treci inapoi la rand. - Cum indrazne~ti sa tratezi in felul acesta pe cineva de valoarea mea! a spus Percival cu un accent britanic plin de aroganta. Trebuie sa-ti aduc la cuno~tinta ca sunt membru al baroului din acest stat. Pot ocupa postul tau. Functionarul ~i-a ridicat nasul din hartiile de pe birou ~i fara sa scoata un cuvant i-a aruncat 0 privire plina de ura. Oamenii din spatele lui Percival au inceput sa faca glume pe seama lui, dar el a continuat sa-l fixeze pe functionar fara sa-i bage in seama. - Vreau sa vorbesc imediat cu ~eful tau, a spus el uitandu-se la ceas ca ~icand ar fi fost prea ocupat ca sa-~i bata capul cu asemenea oameni de rand. - Nu am ~ef, i-a spus functionarul cu 0 voce de-a dreptul amenintatoare. Daca te dai mare ca e~ti un avocat atat de grozav, cum se face ea nu ~tii ce formular trebuie sa completezi? $i acum du-te ~i stai din nou la coada. Cei de la rand au ras plini de satisfactie. Dupa atatea ore de a~teptare in care se plictisisera, incidentul acesta Ii se parea un divertisment placut. Percival a ramas pe loc ne~tiind ce sa faca. Suferise deja destule umilinte pe ziua aceea, dar in nici un caz nu avea de gand sa dea inapoi in fata amaratului acela de functionar idiot. El a cercetat cu atentie in jur ~i a vazut 0 u~a pe care scria Intrarea interzisa, numai pentru angajati. Prin urmare, aici se ascundea supervizorul. Percival ~i-a strans formularele pe care le-a facut ghemotoc intr-o mana, dupa care ~i-a luat servieta 9i s-a indreptat catre acea u~a. Ca unnare a agitatiei provocate de schimbul de replici cu functionarul, paza era in alert a astfel ca ea I-a imobilizat imediat pe Percival care ll,cerca sa intre cu forta in zona i.nterzisa. - Cum indrazne~ti! a strigat Percival spre deliciul audientei. Da-mi drumul imediat. Asta e brutalitate politieneasca! Ati
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
vazut, oameni buni, cum ma agreseaza acest om din Neanderthal? in cele din urma a fost chemata politia pentru a pune capat disputei. in felul acesta Percival a fost acuzat de infractiunea de intrare intr-o zona interzisa ~i de alte mcalcari ale legii referitoare la amenintarile la adresa ill1gajatilor de stat. Percival incercase 0 vreme sa practice avocatura in particular, dar nu a gasit pe nimeni pe care sa-l reprezinte. Acum, vestea buna era ca avea primul sau caz: trebuia sa se apere pe sine in instill1ta de acuzatiile care ii fusesera aduse.
Percival a fost imediat escortat afara din birou de catre cei care asigurau paza. Nu i s-a dat voie nici macar sa-~i recupereze geanta diplomat care i-a fost inmanata numai dupa ce a ajuns afara din cladire.
230
Sugestii pentru partenerul managerial Lucrurile s-au calmat. AcuzaFile au fost retrase, de~i acest lucru nu a fost nici pe departe rezultatul apararii judiciare prezentate de Percival. in cele din urma, un prieten I-a ajutat sa se angajeze la 0 firma mare unde trebuia sa presteze 0 munca mai degraba potrivita pentru un student m anul doi la Drept. Ei I-au instalat intr-un birou unde se aflau mormane peste monnane de cazuri neterminate care mai aveau nevoie de 0 simpla hartie sau de un telefon inainte de a fi clasate. Constatand ce sarcina marunta i se repartizase, Percival a fost cuprins de indignare. Cum indrazneau sa-l trateze cu atata lipsa de respect! $i s-a hotarat sa-i dea de indata 0 lectie partenerului managerial. Trecand ca 0 furtuna pe langa secretara, el a intrat in cabinet unde a inceput sa tipe la un domn mai in varsta care a ramas foarte uimit. - Cu siguranta ca nu-p dai seama ca sarcinile acestea umiIe care mi-au fost repartizate sunt total necorespunzatoare cu educatia ~i statutul meu profesional, a proclamat Percival. in loc sa fac munca asta stupida de scrib ar trebui sa ma ocup de cele mai dificile cazuri pe care Ie ai. La Harvard ni se spunea mereu ca lipsa de apreciere a talentelor este una dintre cele mai frecvente erori care se fac in astfel de locuri. De fapt, tocmai v-am pregatit 0 lista cu ceea ce ar trebui sa faceti pentru ca lucrurile sa mearga mai bine in firma asta de doi bani.
231
eu permisiunea cardinalului Freeman ~i-a dat seama ca intreaga existenta a lui Percival fusese marcata de asemenea crize care se succedau permanent. Acest lucru se intampla fie pentru ca nu era apreciat de catre ceilalti, fie pentru ca oamenii nu realizau pe deplin de ce capacitati dispunea el. Lucrul acesta era valabil nu numai in cazullocurilor de munca pe care Ie pierduse, dar ~i in alte domenii ale vietii lui. - Haide sa facern un program pentru astazi, i-a propus Freeman lui Percivalla inceputul ~edintei. Ti s-a intamplat ceva in ultima saptamana despre care crezi ca ar trebui sa ~tiu ~i eu? Freeman nu a putut sa nu observe ca Percival avea fata umflata ~i ochii invinetiti. Ramele ochelarilor sai erau prinse cu banda adeziva. - Ei, m-am simtit earn demolat in ultimul timp. - Vad. Dar ce s-a intamplat cu fata tal Percival a spus ca in timp ce se plimba pe strada gandindu-se la ale sale a fost abordat de 0 persoana fara adapost. - Hei, amice, i-a spus individul, poti sa-mi dai 0 tigara? - in primul rand, creatura demna de dispret ce e~ti, i-a raspuns Percival intorcandu-se catre el, eu nu sunt amicul tau. in al doilea rand, dupa cate vad, ai nevoie mai degraba de 0 slujba bine platita decat de 0 Fgara. Freeman s-a mirat gandindu-se ca Percival insu~i nu avea oslujba mai buna decat acest om al strazii ~i totu~i avea tupeul sa se ia de ceilalti. - $i ce s-a intamplat dupa aceea? I-a intrebat Freeman pe Percival.
232
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei, creatura m-a lovit. Mi-a dat un pumn in fata fara nici un motiv. Am incercat sa dau de un politist, dar nu era nici unul prin preajma. - Dar bine, Percival, de ce Dumnezeu nu ti-a trecut pur ~i simplu prin minte sa-i dai tipului 0 tigara sau sa-l ignori? - De ce sa fi facut asta? - Ca sa eviti sa prime~ti un pumn in fata. - Ei bine, dUa vreme asemenea creaturi populeaza urbea noastra cinstita, este de datoria mea sa Ie aduc la cuno~tinta ca viata lor nu are nici un rost daca nu-~i gasesc 0 slujba bine platita. Freeman a facut tot posibilul sa-i explice ca exista ~i alte modalitati cu mult mai practice ~i mai avantajoase de a intra in contact cu oamenii, dar Percival sustinea ca nu a fost inteles. Acest incident i-a adus aminte de 0 alta poveste sau mai bine zis de 0 alta criza din care abia scapase. De curand fusese la 0 biblioteca de drept de la 0 universitate locala cu intentia de a se documenta in vederea procesului pe care il deschisese impotriva statului pentru felul in care fusese tratat la oficiul de ~omaj. Spre surprinderea lui, de data aceasta el a avut putin noroc ~i a dat peste 0 bibliotecara care I-a ajutat foarte multo Cei doi au inceput sa se intalneasca ~i au infiripat 0 relatie, prima de care Percival se bucura dupa 0 perioada foarte lunga de timp. Noua iubita a lui Percival era 0 catolica foarte credincioasa. Cum trecuse atat de multa vreme de la ultima sa relatie sexuala ca aproape nu-~i mai aducea aminte de ea, Percival a devenit foarte insistent in timpul imbrati~arilor lor. Dar, cu toate ca ii placea foarte muIt Percival, femeia sustinea ca nu va avea relatii sexuale pana dupa casatorie. Putea doar sa 0 mangaie fara ca sa-~i dea jos hainele de pe ea. Percival a pledat cazullui inaintea femeii - sustinand ca ei se plac unul pe ceUllalt, ca amandoi VOl'sa faca sex -, dar ea a ramas ferma in privinta limite lor pe care Ie stabilise. Era de-a dreptul impotriva convingerilor sale religioase sa faca sex in afara casaioriei ~i fara binecuvantarea bisericii.
Mumia de la mas a din sufragerie
233
Chiar in acea saptamfma, Percival a sunat la arhidioceza pentru a face 0 programare la cardinal. Acesta nu era un cardinal oarecare ci un biHran foarte conservator care ar fi putut sta foarte bine la dreapta lui Attila, capetenia hunilor. Monseniorull-a invitat la el ~i i-a explicat ca din pacate cardinalul era foarte ocupat, dar ar fi bucuros dadi ar putea sa preia el mesajullui. - De fapt, a spus Percival, ceea ce aveam in minte era un dialog rational intre doi oameni inteligenti. Am 0 problema cu biserica ~i cred ca dumnealui ar putea sa 0 Iamureasea. - Ei bine, a spus monseniorul, cred ca ati putea sa-mi spuneti mie despre ce este yorba. - Desigur, domnul meu. Vedeti, eu ma intalnesc eu 0 tanara femeie care este membra a organizatiei dumneavoastra sau, a~ putea spune, a confesiunii dunuleavoastra. - Inteleg. - $i tinem foarte mult unulla eelalalt. - Foarte bine. - Ei bine, e simplu, ~i-a dat el drumulla gura, noi vrem sa facem sex, dar ea sustine ea nu poate pentru ca este catolica. Nu am auzit in viata mea eeva mai ridieol! Monseniorul a taeut pentru un moment, foarte ineurcat de situatia respeetiva. - Sunteti casatoriti? a intrebat el. -- eu siguranta ca nul - Ei bine, sunteti logoditi? - Nu. Dar ee legatura au toate aeestea eu problema mea? - Atunci, imi pare rau, dar potrivit obiceiurilor noastre, un asemenea comportament este inaeeeptabii. - Prin urmare, vreti sa spuneti ea sexul este in afara oricarei discutii? - Da, domnule, exact asta vreau sa spun. Cardinalul nu poat~ fi deranjat eu asemenea probleme. - Ei bine, atunci, s-a inver~Ullat Percival, ce spuneti despre sanii ei? - Despre ee?
234
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
-- Oespre sanii ei. Sanii ei! $titi, chestiile acelea pe care doamnele Ie au pe piept. - Ce-i cu ei? a spus monseniorul, din ce in ce mai tulburat de turnura pe care 0 luase conversatia. - Ei bine, voiam sa ~tiu daca am voie sa-i ating sau trebuie sa cer permisiunea cardinalului ~i pentru asta? - Ceea ce va sugerez, a spus monseniorul cu 0 voce incordata, este sa-i spuneti prietenei dumneavoastra sa mearga cat mai curand posibilla biserica ~i sa se confeseze. - Prin urmare, raspunsul este nul
Vorbind pe limba lui Cu cativa ani inainte de a ajunge la Freeman, Percival trecuse printr-o terapie de lunga durata, incercand sa asimileze trecutul sau traumatic, sa-~i stabilizeze situatia profesionala ~i de asemenea sa se refaca dupa mariajullui cu 0 avocata care absolvise 0 ~coala "mai putin importanta" decM a lui. Ei aveau un fiu linpreuna, dar linpotriva lui Percival fusese emis un ordin de restrictie care 11linpiedica sa se apropie de fosta lui sotie ~i de copil. Se pare ea in trecut elii agresase verbal pe cei doi. $tiind ca toate eforturile terapeutice anterioare se dovedisera ineficiente, Freeman ~i-a propus sa porneasca cu 0 agenda modesta. Priori tate a sa majora era sa-l ajute pe Percival sa identifice acele aspecte ale vietii sale pe care ar trebui sa Ie reajusteze. Acest lucru presupunea, de exemplu, anumite modificari ale stilului sau interpersonal ~i, bineinteles, renuntarea la a~teptarile sale nerealiste pe care Ie avea fata de ceilalti. Din cauza depresiilor pe care le-a avut in trecut ~i a istoriei sinuciderilor din familia sa, Freeman i-a administrat ~i un test pentru masurarea stabilitatii sale emotionale curente. TestuJ presupunea ca Percival sa evalueze fiecate item pe 0 scara de la Ila 5. Oar cand Freeman s-a uitat la rezultate, a observat ca Percival notase anumiti itemi cu 2.5 sau chiar cu 3.65, refuzand sa se rezume la variantele oferite cu intentia de a fi mult mai precis in raspunsurile sale.
Mumia de la mas a din sufragerie
235
AHa data, Freeman i-a cerut lui Percival sa completeze un chestionar care Ii cerea sa faca 0 lista cu cele mai disfunctionale ganduri ale sale, cum ar fi "Nu e sfar~itullumii doar pentru ca oamenii nu se comporta a~a cum a~ dori eu" sau "Nu e deloc realist din partea mea sa ma a~tept sa primesc permisiunea cardinalului pentru a ma culca cu una dintre enoria~ele sale". Asemenea teme pentru acasa ocupa un loc important in metoda pe care 0 folose~te Freeman. In felul acesta oamenii sunt ajutati sa-~i identifice diferitele maniere in care ei exagereaza ~i distorsioneaza lucrurile care se intampla in viata lor, exacerbandu-~i astfel propria lor suferinta. Cand chestionarul i-a fost returnat, Freeman a observat ca raspunsurile nu erau scrise in engleza. - Percival, imi pare rau, dar nu pot sa fac altceva decat sa observ ca ai scris tema pentru acasa in franceza. - Mais alii! a spus Percival. - ~i pot sa te intreb de ce? - Oa, bineinteles! Pentru ca limba franceza mi s-a parut mult mai expresiva. - Frumos. Oar cum crezi tu ca a~ putea sa citesc asta? - Vrei sa spui ca lU1om ca tine, despre care se presuplU1e ca este educat, nu poate sa citeasca in franceza? Quelle dOl11mage! - Vite ce e, Percival, nu sunt decM un biet evreu din Bronx. In cartierul meu nimeni nu ~i-a pus vreodata problema sa invete franceza. ~i poate ca presupunerea ta di sunt sau ca ar trebui sa fiu in stare sa vorbesc limba ta nu este decM un exemplu al felului in care te raportezi la cei din jurul tau.
Percival ameninta ca da in judecata Percival avea atat trasaturi narcisiste cat ~ihistrionice, a explicat Freeman. Manifesta frecvent tendinte suicidale ~i, avand in vedere istoria familiei lui, acest lucru 11ingrijora foarte multo Lua medicamente pentru somn, pentru ca, spune el, nu reu~ea sa se relaxeze in pat, gandindu-se mai tot timpulla diverse lucruri.
236
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
In timpul perioadelor de stres, care erau din ce 'in ce mai frecvente 'in momentele de criza, Percival 11 suna pe Freeman pentru a-i cere ajutorul. In cursul unei asemenea convorbiri telefonice care a avut loc la 0 ora tarzie din noapte, Art a simFt ca situatia 'incepuse sa-i scape de sub control. Oe;;i era foarte preocupat de pacientullui, el a considerat ca e cazul sa introduca ni;;te limite mai stricte 'in relaFa cu acesta. - Percival, ti-am atras atentia de nenumarate ori ca noi doi am stabilit 0 mtelegere. - Sunt foarte con;;tient de acest lucru, doctore. La urma urmei, sunt membru al baroului ;;i un expert 'in contracte. Nu trebuie sa fii condescendent. - Oaca a?a stau lucrurile, a spus Freelnan rabdator, atunci poate 1ti vei aminti ca noi ne-am inteles sa ma suni doar m caz de urgenta. - Binemteles ca 'imi aduc aminte de acest lucru. Oar aceasta este 0 urgenta. Am ajuns sa fumez trei pachete de tigari pe zi. Nivelul meu de stres este atat de ridicat ca abia reu;;esc sa mai fac fata. - Percival, putem sa vorbim despre toate acestea la ?edintele pe care unneaza sa Ie avem. - Oar, doctore, ceea ce vreau sa spun este ca tu nu ma ajuti. - IF multumesc ca 'imparta;;e;;ti aceasta parere. $i iti promit ca vom vorbi data viitoare despre acest lucru, dar acum nu este cazul. Acum am sa inchid. - Ooctore, daca mchizi, sunt aproape sigur ca am sa ma sinucid. - Oaca a;;a stau lucrurile, atwl.ci trebuie sa te ducem la urgenta. Am sa sun politia chiar acum 9i ei VOL .. Percival a 'inchis. Treizeci de minute mai tarziu, telefonul a sunat din nou. - Ooctore, vreau doar sa-ti spun ca slmt atat de suparat din cauza felului in care mi-ai vorbit mai devreme ca am luat un vas foarte preFos ?i I-am aruncat pe podea. Era 0 piesa chinezeasca foarte valoroasa, iar acum zace 'impra;;tiata pe po-
Mumia de la masa din sufragerie
237
dea. S-a spart din cauza lipsei tale de atentie. Ma a9tept sa 0 plate;;ti pentru ca a fost vina ta. - Percival, a spus Freeman cu 0 voce controlata nevrand sa mu;;te momeala, dupa cum ti-am mai spus, putem vorbi despre asta la urmatoarea noastra ;;edinta. La revedere. La urmatoarea lor intalnire, Freeman a constatat ca 0 alta criza se declan;;ase 'intre timp. - M-ai ad us m pragul sinuciderii, a inceput Percival conversatia. - Ce am facut? - M-ai auzit bine. Prima data m-ai facut sa sparg vasul, iar apoi m-ai enervat atilt de mult ca am avut un alt incident. Freeman s-a straduit din greu sa nu se mcrunte indignat. El a invatat din experienta pe care a avut-o cu Percival ;;i cu altH ca el care manifest a asemenea tendinte manipulative ;;i egocentriste ca este esential sa ramai cat mai calm posibil. - A;;adal~cum se face ca te-ai simtit atat de neajutorat saptaman a asta? De fapt, Freeman nu-l mai vazuse niciodata pe Percival atat de agitat. - Am crezut ca totul va fi mai bine, a mceput Percival. Am au zit de slujba asta nemaipomenita. - Inteleg. - Ei cauta un partener senior la aceasta firma mare. - Continua, I-a 'indemnat Freeman, stapanindu-se sa nu dea din cap m semn de nemcredere. Freeman banuia ca 0 sa urmeze 0 aHa poveste amuzanta ;;i nu s-a in;;elat. Percival fusese la un centru de copiat din cartierul sau pentru a-9i imp rima CV-ulm vederea cererii pe care urma sa 0 faca pentru postul de partener senior. Cel care lucra la copiator a mdoit una din paginile lui in timp ce 0 introducea in ma9ina. - Uite ce ai facut, i-a spus Percival individului. Mi-ai distrus complet documentul. Este pur ;;i simplu inacceptabil. - Lini;;te;;te-te, i-a spus individul, nu este decat 0 pagina. Oaca te deranjeaza, 0 pot introduce din nou m copiator fara nici 0 problema.
238
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Daea ma deranjeaza? Dadf mii deranjeazii? Cred d'i glume~ti. In felul asta mi-ai ruinat orice ~ansa de a mai obtine 0 slujba importanta. Trebuie sa-ti SPW1 ea sunt avocat. Iar acum sunt atat de suparat ea nu am sa mai fiu in stare nici macar sa ma duc la interviu. Percival a smuls apoi hartiile mototolindu-le ~i mai multo Foarte nervos, el ~i-a pus geanta diplomat pe tejghea, a deschis-o ~i a pus CV-ul inauntru. - Iti aduc la cuno~tinta in calitate de avocat di imi va face o deosebita placere sa va dau in judecata pe tine ~i pe aceasta institutie mizerabila. - A, da? a spus individul de la tejghea. Ei bine, atunci afla ca sunt student in anul trei la Drept. Am 0 copie a CV-ului tau. Cu adresa ~i cu numarul tau de telefon. ;;tiu unde locuie~ti. ;;i mai ~tiu ea nu poti sa ameninti oamenii ca ii dai in judecata pentru lucruri frivole. Am de gand sa te reclam la Asociatia Baroului de Stat. Acum Percival credea ea i~i va pierde licenta de practicare a avocaturii. - Ei bine, I-a intrebat Freeman, pur ~i simplu nu inteleg de ce iti este atat de greu sa-ti tii gura? Percival s-a multumit sa raspunda ca din nou a fost inteles gre~it ~i ea in nici un caz nu era vina lui. Lumea era plina de idioti, cretini ~i de aIte asemenea creaturi. Pur ~i simplu avusese din nou ghinion.
Spitalul In cele din urma situatia lui Percival s-a inrautatit pana in punctul in care a devenit extrem de depresiv ~i cu tendinte suicidale. Freeman i-a sugerat ca ar fi timpul sa ia in considerare posibilitatea internarii intr-un spital pentru un timp ~i, spre surprinderea lui, Percival a acceptat imediat. Din nefericire, camera lui Percival era dotata cu telefon. Nu se ~tie cum, a reu~it sa convinga pe cineva din personalul spitalului sa-i aduca 0 copie a listei cu numerele de telefon ale
Mumia de la mas a din sufragerie
239
membrilor ~colii medicale care administra spitalul in care el se aHa. Avand langa el impresionantul sau diplomat ~i 0 gramada de foi impra~tiate in tot patul, Percival a inceput sa-i sune pe cei care se aflau pe lista. Ell-a sunat pe decanul ~colii medicale. L-a sunat pe ~eful departamentului de psihiatrie. I-a sunat chiar ~i pe pre~edintele universitatii ~i pe membrii consiliului administrativ. De fiecare data, el ii ameninta ea ii da in judecata pentru malpraxis, ca urmare a tratamentului incompetent care ii fusese administrat. Au fost organizate diverse comisii pentru a investiga aceste acuzatii. Percival aleatuise un dosar uria~ in care relata despre tratamentul inadecvat care i se acordase, iar una sau doua pagini erau dedicate modului in care Freeman se ocupase de el. Art a observat ca pe langa alte revendieari pe care Ie formulase in proces, Percival voia ca el sa-i plateasea vasul spart. Cand a fost chemat sa se apere, Freeman a venit inarmat cu teancul de insemnari. Comisiei de investigatie nu i-a luat prea mult timp sa renunte la acuzatiile impotriva lui ~i a celorlalti membri ai personalului care figurau in pH\ngere. La urma urmei, Percival i~i petrecuse 0 buna parte din viata amenintandu-i ca-i da in judecata pe toti cei care nu se ridicau la inaltimea pretentiilor lui. Cateva Ilmi mai tarziu, Percival I-a sunat din nou pe Freeman pentru a reincepe ~edintele. Art s-a gandit insa ea cel mai bine ar fi ca ei doi sa nu mai continue aceste intalniri ~i I-a recomandat unui psihiatru care era mai in masura sa-i administreze un tratament medicamentos. In felul acesta Percival a ajuns sa fie tratat cu diferite medicamente care insa nu au reu~it sa aiba vreo influenta decisiva asupra comportamentului lui. El a ramas in continuare avocatul de co~mar cu inclinatii autodistructive ~i incapabil de a avea 0 comunicare buna cu cei din jur.
Ce a invatat , Freeman Freeman este renumit pentru faptul ca a lucrat cu oameni care manifestau tulburari grave de personalitate. De~i este ex-
240
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
pert in narcisismul terapeutic, el a avut dificuWtti foarte serioase cu pacientullui incercand sa modifice un pattern intratabil, cronic, aflat in plina desfa~urare ~i foarte rezistent la schimbare. - Problemele lui Percival erau intr-adevar netratabile, ne-a explicat Freeman, in buna masura pentru ca el nu ~i-a dat seama niciodata de ce are nevoie. Grandomania sa era incredibila. Instabilitatea sa in ce prive~te autocontrolul era cea mai rea din dHe am intalnit. El ~i-a petre cut intreaga viata scriind dosare ~i dandu-i in judecata pe cei care il suparau sau 11dezamageau. Tehnologia noastra terapeutica nu este suficient de sofisticata pentru a asigura reu~ita tratamentului lui. Probabil ca exista factori biogenetici pe care nici nu poti macar sa-i abordezi. Incercarea de a fi rezonabil nu a fost rezonabila in acest caz. In cazullui Percival, eel mai bine a functionat magia. Ii place a magia gene rata de medicamente. Probabil ca ar fi reactionat foarte bine la acupunctura sau la ceva similar. Dar ideea unei abordari mult mai directe a comportamentului, de natura cognitiva, nu a mers prea bine. El voia magie, iar Freeman nu i-a oferit-o. De~i multe din cazurile relatate in aceasta carte vorbesc despre progrese dramatice ale tratamentului sau chiar despre vindecari complete, Percival este un exemplu graitor in ce prive~te limitele terapiei. Medicatia, la randul ei, nu ajuta intotdeauna in cazul unor tulburari de personalitate severe de genul celei descrise in cazullui Freeman. In situatii de acest fel, scopul urmarit nu consta numai in eliminarea completa a pattem-urilor de autoaparare, ci mai ales in a ajuta persoana respectiva sa devina mai adaptabila ~i mai eficienta in satisfacerea nevoilor sale, far a ca prin aceasta sa fie 0 sursa de iritare permanenta pentru cei din jurul sau.
CAPITOLUL
IjiAPTESPREZECE
Robert A. Neimeyer
Reconstruind puzzle-ul memoriei unui metrolog
c:R
cieni ai terapiei constructiviste,
0 abordare care
pune In euidenlaeste manierele unice In care oamenii obert Neimeyer llnul dintre principalii teoreticreeaza senSUrl In situaliile problematice ~i In general In uiala lor de zi cu zi. El s-a specializat In a utiliza aceasta abordare pentru a-i ajuta pe cei care au necazuri ~i sunt dezorientali. Neimeyer a publicat ~aptesprezece carli In acest domeniu, printre care se numara:
Constructivism in Psychotherapy (Constructivism in psihoterapie); Advances in Personal Construct Theory (Progrese in teoria constructiei personale); Meaning Reconstruction and the Experience of Loss (Reconstructia sensului ~i experienta dezorientarii) ?i Lessons of Loss: A Guide to Coping (Lectiile dezorientarii: Un ghid pentru a face fata unar astfel de situatii). El este de ase111eneaeditor al publicaliilor Death Studies (Studii despre moarte) ~i Journal of Constructivist Psychology (Revista psihologiei constructiviste). Neimeyer este profesor de psihologie la Universitatea Memphis. *
*
*
Din cauza caracterului dramatic al acestei povestiri, relatarea ei este un pic diferita de a celorlalte din aceasta carte. Pa-
242
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cientul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de catre un medic, ca urmare a faptului ca nici psihologii, nici medicii care au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-)'i refad viata dupa 0 experienta traumatizanta.
Cizmele de cowboy Bill era in intarziere, a)'a d a grabit pasul in timp ce se indrepta dHre una din aleile casei. Din fericire se aHa intr-un cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite cam in acela)'i timp, astfel d nu trebuia sa piarda tim pul dutand contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi)'urile care crescusera peste aparate. Era pe autopilot, verificand contoarele a)'a cum facuse de sute de ori pana atunci. El inregistra cu gl'ija numel'ele, dupa care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o tot a)'a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai devreme. - Hei, io-te ce avem aici! Un metrolog. Ei, maestre metrolog. Care-i treaba? Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in ceea ce parea a fi uniforma unei bande locale - tricouri rupte, blugi, cizme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline. - Te intrebai, maestl'e, ce invarti p'acilea! Ai ni)'te parale? - Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa ei dtre urmatoarea casa. La naiba, se gandea el, iar pierd timpul. - Te intrebai dad ai ni)'te bani. Acuma, tine-ti labele din calea mea )'i da portofelul. Bill s-a uitat uimit la individ. Pur )'i simplu nu )'tia de ce i se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-)'i termine traseul )'i sa se intoarca acasa. In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant )'i cu un pistol care-i impungea obrazul pana la durere. Tot ceea ce a
Mumia de la masa din sufragerie
243
putut vedea cu singurul ochi pe care-l putea tine deschis era cizma de cowboy a individului care avea arma. - 0 singura mi)'care, jigodie, ~i e)'ti un om mort. Ai auzit jigodie de metrolog? Bill se simtea ametit ~i dezorientat. Nu-i era prea clar ce se intamplase. Cu 0 secunda inainte el mergea pe alee, iar acum era trantit la pamant. Sprijinindu-se intr-o mana, a incercat sa se ridice. - Am spus, a tipat individul cu cizme, sa stai naibii jos! In timp ce-i vorbea illovea cu cizma in stomac vrand sa se fad astfel inteles. Bill a simtit din nou arma impinsa eu putel'e in ceafa lui pana cand fata i-a devenit una cu asfaltul. - La naiba, ai face bine sa asculti cand iti spun ce sa facio Ai au zit? $i din nou el ~i-a intarit spusele lovindu-l cu piciorul. Bill a simtit cum ii pocnesc coastele. Lovitura asta brusca in coaste I-a Hisat fara l'espiratie. S-a chinuit din nou sa se l'idice incercand sa ia 0 gura de ael', cand, din senin, cei patru indivizi s-au pornit sa-Iloveasca salbatic eu picioarele. Unul dintre ei a inceput sa-l calce cu cizmele peste maini, rupandu-i degetele. Altul illovea cu sete in stomac ~i in coaste. In eele din urma, oasele fracturate i-au intepat pHimanii care s-au umplut cu lichid. Cel mai violent a fost individul cu cizmele de cowboy, La un moment dat, el s-a dat un pas inapoi pentru a-)'i lua avant .~i a inceput sa dea cu piciorul in capullui Bill ca intr-o minge de fotbal. In timpul acestui asalt nemilos, Bill a incercat in repetate randuri sa se ridice. I)'i spunea in sinea lui ca. ar merit a daca ar reu)'i sa riposteze macar 0 data. Nu i-a trecut deloc prin minte ca in starea in care era nu avea nici 0 )'al1Sasa-~i love asca atacatorii chiar daca reu)'ea sa se ridice in picioare. MainiIe lui erau complet strivite, iar ochii ii inotau in sange. Cu toate acestea, a continuat sa incerce sa se l'idice in timp ce indivizii il dlcau in picioare. Daca ar putea cumva sa se ridice, se gandea el, totul ar fi sub control.
242
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
dentul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de ditre un medic, ca urmare a faptului ca nid psihologii, nici medicii care au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-~i refaca viata dupa 0 experienta traumatizanta.
putut vedea cu singurul ochi pe care-l putea tine deschis era cizma de cowboy a individului care avea arma. - 0 singura mi~care, jigodie, ~i e~ti un om mort. Ai auzit jigodie de metrolog? Bill se simtea ametit ~i dezorientat. Nu-i era prea clar ce se intamplase. Cu 0 secunda inainte el mergea pe alee, iar acum era trantit la pamant. Sprijinindu-se intr-o mana, a incercat sa se rid ice.
Cizmele de cowboy Bill era in int<'irziere, a~a ca a grabit pasul in timp ce se indrepta catre una din aleile casel.. Din feridre se aHa intr-un cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite cam in acela~i timp, asHel ca nu trebuia sa piarda timpul cauHind contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi~urile care crescusera peste aparate. Era pe autopilot, verificand contoarele a~a cum facuse de sute de ori pmla atunci. El inregistra ell grija numerele, dupa care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o tot a~a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai devrenle. - Hei, io-te ce avem aid! Un metrolog. Ei, maestre metrolog. Care-i treaba? Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in ceea ce parea a fi uniform a unei bande locale - tricouri rupte, blugi, dzme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline. - Te intrebai, maestre, ce invarti p'adlea! Ai ni~te parale? - Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa ei catre urmatoarea casa. La naiba, se gandea el, iar pierd timpul. - Te intrebai daca ai ni~te bani. Acuma, tine-ti labele din calea mea ~i da portofelul. Bill s-a uitat uimit la individ. Pur ~i simplu nu ~tia de ce i se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-~i termine traseul ~i sa se intoarca acasa. In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant ~i cu un pistol care-i impungea obrdzul pana la durere. Tot ceea ce a
243
- Am spus, a tipat individul cu cizme, sa stai naibii jos! In timp ce-i vorbea illovea cu cizma in stomac vrand sa se faca asHel inteles. Bill a simtit din nou ann a impinsa cu putere in ceafa lui pana cand fata i-a devenit una cu asfaltul. - La naiba, ai face bine sa asculti cand iti spun ce sa facio Ai auzit? $i din nou el ~i-a intarit spusele lovindu-l cu pidorul. Bill a simtit cum ii pocnesc coastele. Lovitura asta brusca in coaste I-a lasat fara respiratie. S-a chinuit din nou sa se ridice incercand sa ia 0 gura de aer, cand, din senin, cei patru indivizi s-au pomit sa-lloveasca salbatic cu pidoarele. Unul dintre ei a inceput sa-l calce cu <;izmele peste maini, rupandu-i degetele. Altul illovea cu sete in stomac ~i in coaste. In cele din urma, oasele fracturate i-au intepat plamanii care s-au umplut cu lichid. Cel 1l,'laiviolent a fost individul cu cizmele de cowboy. La un moment dat, el s-a dat un pas inapoi pentru a-~i lua avant ~i a inceput sa dea cu piciorul in capullui Bill ca intr-o minge de fotbal. In timpul acestui asalt nemilos, Bill a incercat in repetate randuri sa se ridice. I~i spunea in sinea lui ca ar merita daca ar reu~i sa riposteze macar 0 data. Nu i-a trecut deloc prin minte ca in starea in care era nu avea nici 0 ~ansa sa-~i loveasca atacatorii chiar daca reu~ea sa se ridice in picioare. MainiIe lui erau complet strivite, iar ochii ii inotau in sange. Cu to ate acestea, a continuat sa incerce sa se ridice in timp ce indivizii il calcau in picioare. Daca ar putea cumva sa se ridice, se gandea el, totul ar fi sub control.
244
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
In timp ce tovara~ii lui lucrau la extremita}i, Cizme de Cowboy continua sa loveasca cu putere fata lui Bill, spargandu-i nasul, maxilarul ~i toti dintii cu exceptia molarilor. El i-a fracturat oasele facia Ie din jurul ochilor ~i cele din obraji. El ~i prietenii lui I-au batut pe Bill pana aproape di I-au omorat. Ultimul gand care i-a venit in minte lui Bill inainte sa le~ine a fost ca nu va uita dH 0 sa traiasca imagine a atat de pregnanta a acelor cizme de cowboy.
Un an mai tarziu Cand I-a vazut prima data pe noul sau client, Neimeyer ~i-a dat seama ca acesta fusese supus unor operatii de chirurgie plastica. Mai tarziu el a aflat di a fost nevoie de ~apte interven}ii chirurgicale pentru a reface fata lui Bill. Avea cicatrice vizibile pe frunte, pe obraji ~i la buze, iar dintii lui erau nefiresc de albi. Nu era resping
Mumia de la mas a din sufragerie
245
care nu reu~ise sa termine liceul. Ce-i drept, era yorba de acea inteligenta care se na~te mai degraba din experienta de viata decat din invatatura. Bill fusese diagnostic at cu tulburari de stres posttraumaticel precum ~i cu 0 serie de deficiente cognitive care interferau cu memoria sa ~i cu controlul actiunilor impulsive. Din cauza ca era vazut ca 0 autoritate in ce prive~te tratarea pacientilor care suferisera pierderi traumatizantel Neimeyer a fost rugat sa-l consulte ~i sa-l trateze pe Bilt in speranta ca acest om distrus din punct de vedere fizic ~i emotional va ajunge in stare sa func}ioneze mai bine. Fe langa teama pe care 0 avea ca ceilalti 11pandesc ca sa-i faca rau - ~i Neimeyer se intreba daca acest lucru putea fi numit paranoia intrucat experienta ii demonstrase lui Bill ca oamenii il urmaresc ca sa-l inhate - Bill era foarte deprimat ~i avea inclina}ii sinuciga~e. Statea toata ziua inchis in casal singur ~i izolat, fara un loc de munca ~i aparent dependent de 0 serie de "programe despre realitatea vietii de zi cu zi" care nu faceau altceva decat sa-l traumatizeze din nou. In cea mai mare parte a timpului el se simtea neajutorat ~i disperat. $i cel mai rau lucru era ca nu avea 0 memorie coerenta a ceea ce se intamplase cu el; in permanenta ii veneau in minte fragmente izolate de imagini care 11torturau. Cea mai vie dintre acestea era imaginea cizmei de cowboy care ii strivea fata.
Construind sensuri din nimic Neimeyer ~i-a dat seama ca Bill avea nevoie de ajutor nu numai in ce prive~te memoria lui dar ~i pentru a gasi un sens nou, care sa faca suportabila viata sa de acum radical diferita. In cadrul abordarii constructiviste pe care 0 aplical Neimeyer se straduia sa-i ajute pe oameni sa inteleaga contextul experientelor lor traumatice, sa gaseasca un nou sens ~i sa capete control asupra vietii lor dezagregate. In cazul lui Bill, Neimeyer avea de-a face cu 0 situatie care a dus la distrugerea nu numai a fetei ~i a corpului dientului sau, dar
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ~i a identitaFi lui personale. Cu siguranta ca infati~area lui era profund schimbata, dar la fel stateau lucrurile ~i cu sensuI identitatii, cu istoria ~i cu capacitatea lui de a-~i reconstrui viata pe care 0 avusese inainte. Era foarte trist ca Bill nu era in stare nici macar sa spuna 0 poveste coerenta a ceea ce i se intamplase, a~a de descompusa ~i de fragmentata era memoria lui. - Dom'le doctor, a spus el cu 0 voce disperata, nici macar nu ma mai recunosc. E ca ~icum m-a~ uita dimineata in oglinda ~i a~ constata ca individul care ma prive~te de acolo nu aduce deloc cu cel care eram dmdva. $i bineinteles ca el se comporta cu totul ~i cu totul altfel decM ma comportam eu. Intr-adevar, de~i inainte se lasa foarte rar prada agresivitatii sau maniei, Bill devenise atat de capricios ~i de imprevizibil incat, dupa ~aptesprezece ani de casnicie, sotia lui "nu a mai suportat" ~i I-a paras it. De curand el fusese la un aprozar unde facuse cumparaturi in stilullui obi~nuit - stand mereu cu spatele cat mai aproape de 0 suprafata solida astfel ca nimeni sa nu se poata furi~a in spatele lui. In felul acesta a putut sa ajunga destul de u~or la legumele dintr-un capat al magazinului ~i la produsele lactate din celalalt capat, dar rafturile cu conserve din mijloc s-au dovedit inaccesibiIe pentru el. El a trebuit sa a~tepte cateva minute pana cand culoarul de trecere dintre rafturile din mijloc s-a eliberat complet, pentru ca apoi sa se aventureze intr-acolo, sa apuce cateva conserve ~i sa se retraga in siguranta catre peretele cu alimente congelate. Se comporta de pard ar fi fost in jungla, vanat mereu de inamic. In timp ce incerca sa se strecoare catre coada de la casa de marcat, Bill a surprins 0 conversatie purtata cu voce tare. - Cum adica, nu aveti branza Brie? striga un client la casier. Am nevoie de branza asta ~i vreau sa 0 cum par chiar acum. - Imi pare rau, domnule, a spus tanarul, daca doriti putern sa sunam la manager ~i sa-l intrebam cand ... - Las-o balta, a sarit clientul. N-am mai pomenit a~a ceva ...
Mumia de la masa din sufragerie
247
lndividul nu a mai apucat sa-~i termine peroratia, pentru ca, in secunda aceea, Bill s-a repezit la gMullui. A fost nevoie de trei oameni ca sa-l desparta de el. - Chiar ca nu ~tiu ce se intampla cu mine uneori, i-a explicat Bill terapeutului. Nu mai am nici un fel de control. E ca ~i cum a~ lua foc pe dinauntru ~i pur ~i simplu explodez. Nici macar nu-mi dau seama de ce am sarit la individul acela de la magazin. Nu pot sa spun decM d am simtit ci'ieram in pericol. Sarcina lui Neimeyer era sa-l ajute pe Bill sa-~i refaca memoria ~i sa construiasca 0 semnificatie pentru acel incident sub a ci'irui stapanire inca se mai afIa. Acesta era un lucru foarte dificil pentru ca Bill nu era in stare sa-~i aminteasci'i ce s-a intamplat ~i cu atat mai putin sa ordoneze intreaga intamplare intr-o povestire coerenta. Pornind de la acest prim pas, scopul sau era sa depa~easca trecutul, pentru a se concentra asupra prezentului ~i mai departe, asupra unui vii tor mai optimist.
Franturi de memorie - Nu ~tiu de ce sunt tot timpul atM de nervos, a spus Bill. Inainte nu eram a~a. - Spui "inainte", a observat Neimeyer. Poveste~te-mi despre cum era "inainte", despre ce s-a intamplat cu tine ~i care a schimbat totul. - Pur ~i simplu nu ~tiu! Nici mikar nu pot sa-mi aduc aminte de tot ce s-a intamplat. Ce ~tiu este ca indivizii aceia au incercat sa ma jefuiasca ~im-au bi'itut atM de rau ci'ima mir ci'iinca mai sunt in viata. Dar mai mult nu pot sa-mi amintesc. E ca ~i cum mintea mea ar fi complet invaluita in ceata. Pur ~i simplu nu mai fac fata. Spunand aces tea, Bill a inceput sa planga. Pentru ca pacientul sau nu era in stare sa povesteasca tot ce i se intamplase, Neimeyer a decis sa aplice 0 tehnica ce ar fi putut sa-i fie de ajutor.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson - Bill, ~tiu ca mi-ai spus 0 serie de lucruri despre atacul ingrozitor prin care ai trecut. Ma intreb ins a daca nu cumva ne-ar fi de folos acum sa incercam doar sa revizuim mai in amanunt aceasta experienta. Poate ca asta te-ar ajuta sa-mi spui unele dintre lucrurile pe care tu ai grija sa Ie omiti atunci dlnd poveste~ti altora ce ti s-a intamplat. - Ti-am spus ca nu-mi aduc aminte nimic. Pur ~i simplu nu pot sa-mi aduc aminte. - Uneori, cand incepem sa povestim ceva, constatam ca ne vin in minte din ce in ce mai multe detalii. Prin urmare, ceea ce vreau eu sa facem este sa incepem eu acele parti care in momentul acesta iti sunt cu adevarat clare ~i vii in minte, iar apoi, pe masura ce iti vin ~i altele in minte, presupunand ca se intampla a~a, sa facem 0 lista cu ele. - Vrei sa spui, ea ~i cum am alcMui un puzzle? - Exact. E ca ~i cum am pune impreuna piesele unui puzzle. De cele mai multe ori, experientele nefericite din viata noastra pe care Ie suportam cu greu sunt asemenea pieselor unui puzzle care ne-au scapat pe podea. Lipsindu-ne 0 parte din piese, nu mai putem sa intelegem nimic. $i astfel, daca reu~im sa punem din nou impreuna piesele, ajungem sa refacem intreaga imagine a vietii tale. - Cand eram copil imi placea sa ma joc cu puzzle-ul. - Atunci sa incercam sa facem acest lucru acum. A~ vrea sa scrii pe aceste cartona~e tot ce iti aduci aminte in legatura cu atacul. Spunand aces tea, el i-a inmanat lui Bill un teanc cu vreo trei, patru sau cinci cartona~e. -Acum? - Da, daca te simti in stare, haide sa completam cateva dintre ele acum, doar ca sa-ti arM des pre ee este yorba. Pe celelalte poti sa Ie completezi mai incolo, de fiecare data cand W aduci aminte de ceva. Nu trebuie sa te preocupe sa scrii aceste lucruri in ordinea in care au avut loc - Ie yom aranja dupa aceea. A~adar, incepe cu primullucru care iti vine in minte despre acea intamplare.
Mumia de la mas a din sufragerie
249
Pentru a-I ajuta sa inceapa, Neimeyer i-a spus sa inchida ochii un moment ~i sa se concentreze asupra uneia dintre prime Ie imagini vizuale pe care poate sa Ie acceseze ~i care are legatura cu atacul. Dupa un minut, Bill a deschis ochii ~i a scris cu litere stangace, ca cineva care nu este obi~nuit sa scrie prea mult: La Se1'viciu. Sunt abordat de patm oameni. Apoi a ~ters cuvantul oameni ~i I-a inlocuit cu hoJj. Sernnificativ, dintre instrumentele de scris care i-au fost oferite, Bill a ales un stilou care era incarcat cu 0 cerneala de un ro~u aprins. Dupa ce a terminat, el i-a inmanat lui Neimeyer cartona~ul. Acesta I-a eitit, s-a uitat sa vada daca Bill este dispus sa continue ~i apoi I-a incurajat sa mai scrie unul. Bill s-a gandit un moment. Limba i se itea din gura lui tara dinti. Apoi, fara sa se lase indemnat prea mult, el a inceput sa completeze cartona~ele, unul dupa altul, noti'md fiecare senzatie vie, fiecare sentiment sau imagine a~a cum ii veneau in minte fara nici a ordine anume - imaginea fulger a eizmei care ii lovea fata, scanteierea armei, furia lui -, to ate se iveau haotic din spasmele aducerii aminte. Cand Bill a ajuns la vreo zece eartona~e, Neimeyer i-a spus: - Ma intreb daca ai putea sa faei acest lucru in continuare; sa pui pe hartie in zilele care urmeaza. pana la viitoarea noastra intalnire tot ce iti vine in minte in legatura cu ceea ce ti s-a intamplat. Memoria ta in legatura cu asaltul este asemenea unui joc de puzzle iar acum tu vii cu piesele, astfel di yom putea sa incepem sa Ie punem impreuna ~i sa vedem cum se potrivesc in povestea mai larga a vietii tale. Bill era intrigat ~i tulburat de toata aceasta poveste. Se vedea clar ca era foarte vulnerabil ~i ca avea nevoie sa-~i ia masuri de protectie atunci cand situatia il depa~ea. Lucrand cu el, Neimeyer a aflat ca Bill putea sa fadi fata stresului intr-un mod creativ, ascultand muzica clasica, plimbandu-se sau facand bai prelungite. Neimeyer i-a recomandat sa continue sa facii aceste lucruri ca parte a terapiei lui in vederea eliberarii de trecutul traumatizant.
250
Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
Cand Bill a venit la urmatoarea ?edinta cu mai multe cartona?e, Neimeyer I-a indemnat sa Ie aranjeze in ordinea in care s-au petrecut evenimentele ?i sa construiasca legaturi intre aceIe fragmente. Continuand prima parte a povestirii mentionata mai devreme, in final intreaga naratiune suna in felul urmator: 01nd am ajuns la stalp, ei au venit in fuga spre mine ~i m-au inconjurat astfe] ca nu aveam cum sa scap. Mi-au pus in ceafa un pistol automat Ruger de 9 milimetri. Au spus: Ce ai la tine? Am ridicat mi'Hnile. Au spus: la-I. Dupa ce au luat ce au vrut, m-au lovit in cap cu arma ~i am cazut la pamfmt. Inainte sa ma loveasca el a spus, tu, nenorocitule. Imi aduc aminte flashuri de lumina stralucitoare. Erau atilt de stralucitoare. Nu puteam sa vad nimic. Toti indivizii a~tia ma loveau cu picioarele in cap. Unul dintre ei care avea cizme de cowboy ;;i-a luat avant ~i a sarit pe fata mea. Imi aduc aminte ca am simtit 0 furie imensa in special fata de eel care sarea cu picioarele pe mine. Ma gandeam ca a~ putea sa-l lovesc foarte u;;or daca a;; fi putut sa ma ridic. Am decis ca ar merita sa fiu lovit numai ca sa reu~esc sa-i dau un dos de palma in nas. M-am hotarat sa fac asta indiferent de urmari. De cate ori ma ridicam, \oviturile ma puneau din nou la pamanto Am incercat de mai multe ori - cred ca de vreo douazeci de ori.
Aceasta metoda a "franturilor de memorie" se dovedise utila celor care sufereau de dezorientare ?i de pierderi grave ale identitatii ca urmare a uno I' traume. Neimeyer spera sa-l ajute pe Bill sa recreeze 0 anumita ordine din acest haos, sa lege amintirile traumei pe care 0 suferise intr-un fel de stl'llctura care sa dea obscurului incident 0 anumita semnificatie. Cercetarile lui Neimeyer ?i experienta pe care 0 avea cu multi alti pacienti care se luptau cu pierderea identitatii il invatasera ca 0 asemenea procedura reprezenta un prim pas in a intelege trecutul, a-I control a ?i a trece mai departe catre un prezent mult mai echilibrat ?i un viitor plin de speranta.
Mumia de la masa din sufragerie
Reconstruind trecutul - Asta ma face sa ma simt ceva mai bine, i-a spus Billlui Neimeyer la a treia lor ?edinta. Vreau sa spun, sa fiu ajutat sa inteleg lucrurile ?i nu doar sa fiu calmat ?i sa mi se dea pastiIe pentru somn. Dar nu vreau numai sa reu?esc sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. A? vrea sa inteleg de ce mi s-au intamplat mie toate astea. A?a cum s-a dovedit, nu era prima data cand Bill fusese victima hartuielilor sau pe punctul de a fi agresat. In viata lui exista un pattern recurent pe care el voia sa-l inteleaga. Neimeyer ?i-a dat seama ca era timpul sa extinda discutia ?i sa se concentreze nu numai asupra traumei care dura de un an ci?i asupra pove?tii uneivieti care dura de patl'llzeci ?i doi de ani, ?i din care aceasta facea parte. Alcatuind un fel de biografie a lui Bill, cei doi au identificat cateva capitole importante din viata trecuta a acestuia. Pentru fiecare dintre aceste perioade, Bill avea amintiri foarte clare. De exemplu, el i?i amintea ca intr-o zi, pe eand avea trei ani, venea aeasa eu tricicleta de la 0 balta din apropiere. Parintii lui erau foarte speriati pentru ca. il cautasera peste tot. Dar Bill i?i adueea de asemenea aminte ci'i, dincolo de asta, s-a simtit foarte mandl'll de curajul ?i de independenta de care daduse dovada. AHa data, cand Bill avea ?apte ani, tatallui a fost electroeutat intr-un accident de munca. Fiind inca inviata, el a fost dus undeva departe pentru a fi tratat iar sotia lui I-a insotit. Pentl'll ca parintii lui urmau sa lipseasca aproape un an, Bill a fost dat in custodia unui unehi ?i a unei mEitu?i pe care abia ii euno?tea. I?i adueea aminte ca in perioada aceea s-a simtit !oarte singur. Nu intelegea de ee parintii lui il abandonasera. Ii era foarte teama pentl'll ca nu ?tia ce se va intampla eu el. Neimeyer ?i Bill au trecut mai departe inapoi in timp ajungand la perioada cand aeesta din urma era in clasa a ?asea. Pe atunci Bill era un tinta? musculos ?i talentat care juca in Liga Mica. "Dand banda inainte" din nou, ei au ajuns sa discute despre anii tumuHuo?i de liceu. Bill i?i aducea aminte ca fu-
252
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sese un licean foarte rebel. Era ingrozitor de timid. Majoritatea colegilor 11considerau un nebun singuratic. - Ripostam impotriva tuturor celor care imi stateau in cale, a spus Bill. Nu conta cu cine ma puneam. Incercam sa dau pe masura a ceea ce primeam. Dupa un timp oamenii au preferat sa ma lase in pace. Bill era foarte mandru de inver~unarea lui, de felul in care se impotrivea la tot ce-i statea in cale. Initial, el nu ~i-a amintit ca in timpul bataii incercase in permanenta sa se ridice. Abia dupa ce a completat cartona~ele el ~i-a ad us aminte ca incercase sa riposteze chiar ~i atunci cand se aHa complet imobilizat sub ploaia de lovituri. Aceasta descoperire a fost extrem de importanta pentru el: avusese curajul ~i indrazneala sa se opuna chiar ~i intr-o situatie fara scapare. Trecand in revista episoadele semnificative ale vietii sale, Bill a descoperit curand un pattern - multe din aspectele vietii lui din trecut se repetau in prezent - e yorba de faptul de a fi victimizat ~i de sentimentul abandonului. Neimeyer a descris situatia in termeni constructivi~ti: - Bill a incorporat experienta atacului intr-un sistem comprehensiv pe care el a inceput sa-l construiasca de la varsta de ~apte ani. Experientele victimizarii sale pe care le-a avut in timpulliceului au contribuit maideparte la dezvoltarea acestui sistem. Acesta a fost scenariul predominant al vietii sale, "partea intunecata a Fortei" care s-a reactualizat in momentul in care a fost atacat. Dar acesta nuacopera intreaga poveste a identitatii lui Bill. Sa ne uitam la felul in care el ~i-a organizat episoadele viepi in functie de 0 serie de teme importante. Ceea ce yom constata este ca el avea tendinta sa-~iimparta evenimentele existentiale potrivit unei dihotomii alb-negru, foarte stricte: fiecare lucru era complet bun sau complet rau. Acest fapt era asociat cu alte cateva teme care se impuneau la un moment dat cum ar fi: a avea 0 parere buna despre sine in opozitie cu a avea o parere proasta, a fi relaxat versus a fi agitat, a pierde controlul versus a avea control, a putea sa-ti pastrezi integritatea versus a fi atacat, a fi in stare sa rationezi versus a te lasa prada furiei, a avea incredere versus a nu avea incredere in ceilalti.
Mumia de la masa din sufragerie
253
Ca urmare a traumei suferite, Bill a ajuns sa asimileze evenimentul respectiv ~i sentimentul identitatii sale din acel moment cu imaginea baietelului de ~apte ani, abandonat, speriat ~ifuries. Dupa ce a descoperit acest lucru, Bill a inceput sa inteleaga ca nu era singura modalitate de a raspunde situatiei critice generate de atac. . Aceste conversatii au avut darul sa-l determine pe Bill sa abandoneze imaginea pe care 0 avea des pre viata sa ca fiind una a complotului general in care el juca rolul de victima, in favoarea unei imagini mult mai cuprinzatoare in care temele majore ale existentei sale erau mult mai complexe ~i mai variate. In cele din urma, el a inteles ca atacul traumatizant nu reflecta decat 0 singura tema recurenta, chiar daca era yorba de cea mai intunecata.
Finalul pove~tii - Doctore, azi ma simt tare. Am dat lovitura. - A~a? Ce vrei sa spui? a intrebat Neimeyer curios, observand zambetul subtil allui Bill ~i buna dispozitie din vocea sa. _ Ei bine, am jucat primul meu meci de baseball dupa aproape cincisprezece ani. Pur ~i simplu m-am dus ~i m-am alaturat unor tipi care jucau pe un teren din apropiere. Neimeyer a fost de-a dreptul uluit de aceasta marturisire nea~teptata. Experienta asta reprezenta 0 exceptie semnificativa in viata de pana atunci a lui Bill; in termenii terapiei narative aceasta reprezenta un "rezultat unic". Era un moment inaltator in existenta sa, care reactualiza perioada in care, copil fiind, el juca baseball in Liga Mica, aproape singura in care el se simtise cu adevarat bun la ceva. Fusese intotdeauna un jucator exceptional. Neimeyer a avut grija sa-i atraga atentia asupra faptului ca acesta era un pas important in a restabili legatura cu cei din jur ~i a pune capat exilului de la speda umana pe care Bill ~i-l impusese. Pentru a face acest lucru el nu s-a multumit sa-i ofere lui Bill interpretarea evenimentu-
254
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lui, ci i-a solicitat acestuia detalii despre felul in care gasise curajul necesar pentru a se expune in public, permitand celui care prinde mingea sa stea in spatele lui ~i in general sa se puna intr-o situape m care trebuia sa alerge, sa strige ~i sa faca efort fizic. El se intreba cu voce tare ceanume putea sa indice acest eveniment cu privire la viitorul posibil allui Bill: acum, dat fiind ca ajunsese la "prima pozitie" in meciul sau cu paranoia, era oare posibil "sa smulga 0 aWl.pozitie" ~i sa mearga mai departe? Cine din "echipa" era cel mai convins ca este m stare sa "ajunga acasa"? Punand 1ntr-o maniera metaforica problema continuarii acestor progrese, Neimeyer a reu~it sa-l coopteze pe Billmtr-o discupe pe cat de amuzanta pe atat de serioasa despre istoria dominanta a vietii acestuia, legata de frica, izolare ~i slabiciune, punand-o in balanta cu alternativa unei istorii a sperantei, reintegrarii ~i alegerii. Curand dupa aceea, Bill a mceput sa se intalneasca la 0 cafea cu ni~te indivizi din cartier. Neimeyer a observat de asemenea un alt indiciu semnificativ al progresului lui continuu: in timpul ~edintei Billi~i tragea scaunul din ce m ce mai departe de perete ~i mai aproape de terapeut. In felul acesta, nu numai ca reducea distanta dintre ei, dar, a~a cum spunea el, simtea ca nu mai are nevoie sa-~i pazeasca spatele. Totu?i Neimeyer nu a fost atat de mult impresionat de aceste progrese pe cat a fost de faptul ca la a unsprezecea ~edinta Bill I-a anuntat ca 0 sa lipseasca un timp. - Nu 0 sa crezi, doctore, dar m-am impacat cu tatal meu. Nu-l mai vazusem de douazeci de ani. - Oh, dar asta e ceva! Spune-mi mai multe despre acest lucru. Bill a zambit mfmdru, adl.tandu-?i dantura pe care acum 0 purta fara sa-i mai pese. - Mda, a spus Bill, m-am intalnit cu el de cateva ori. Am mcercat sa reparam amandoi vechea mea motocicleta Harley. Nu am mai mers cu ea de vreo douazeci ~i cinci de ani. Poate chiar de mai mult timp. Metafora motocicletei parea profund semnificativa. Neimeyer ~i-a dat seama di Billl~i reconstruia viata impreuna cu
255
tatiH lui, folosind motocicleta ca pe un mod de a se aventura din nou m lume. _ M-am gandit, a continuat Bill, sa iau nenorocita asta de motocicleHl. ~i sa ma duc sa vizitez cat mai mUlte locuri din tara. Bill nu citise cartea Zen ~i arta fntretinerii spirituale eu ajutaml matacidetei, dar cu siguranta ca acesta era exact genul de calatorie spirituala la care se angajase. El a umblat prin tara, dintr-un loc in altul, infruntand multe dificultati ~i avand 0 serie de aventuri inainte de a se intoarce acasa cu un sentiment reinnoit almcrederii ?i sperantei. Nu numai ca a inceput sa se cunoasca dar ~i-a dat seama ca ii placea noul sau mod de a fi. In cele cateva lungi ~edinte pe care Ie-au avut dupa mtoarcerea sa, Bill i-a vorbit lui Neimeyer despre cat de mult ii place sa se ocupe de motocicleta sa. I~i dorea chiar sa lucreze ca mecanic. De?i a continuat sa lucreze cu tati:Hsau, el a considerat ca pentru ceea ce voia el sa faca in. vii tor avea nevoie de mai multa pregatire, a?a ca s-a inscris la un program de instruire profesionala pentru mecanici de locomotiva.
Concluzii Rezultatele terapiei lui Bill au fost amestecate, a?a cum se intampla de cele mai multe ori in cazul unor traume severe de o asemenea amploare. In cele din urma, cei patruindivizi care I-au atacat au fost adu?i m fata instantei, iar Bill a fost obligat sa depuna marturie. A?a cum era de a?teptat, trebuind sa-?i infrunte atacatorii, 0 buna parte din furia lui a fost reactivata. Totodata, avocatul apaxarii a incercat sa-l atace, punand la mdoiala credibilitatea sa ca martor, dar, cu ajutorul a doi prieteni, Bill a reu~it sa fad fata acestei acuzatii. Liderul bandei, individul cu cizme de cowboy ?i singurul pe care Bill apucase sa-l vada bine la fata, a fost condamnat la treizeci de ani de il1chisoare, din care a executat doar zece. Cei1a1tiindivizi s-au ales cu "lovituri peste degete".
257
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
Bill a fost foarte indignat de decizia tribunalului care nu facea dedit sa puna inca 0 data in evidenta nedreptatea din lume.
- Ei, a spus Bill scuturand din cap. Adevarul este ca eu cred ca merit cancerul pentru ca nu am reu~it sa duc 0 viata mai buna. Nu Durnnezeu m-a adus in situatia asta, ci el doar a permis sa mi se intample pentru a-mi indrepta atentia catre el. La fel a fost ~i cand m-a lasat sa fiu bi'itut de acei indivizi. Iar acum, cancerul. Acesta este un mod de a ma readuce in sanul bisericii ~i de a acorda atentie lucrurilor care sunt cu adevarat importante. Ma simt de parca intr-un fel a~ fi atras raul asupra mea. Povestea asta cu cancerul este de fapt cea care m-a facut sa gandesc in felul acesta. Noi nu ne aflam pe acest pamant doar ca sa murim, iar universul mtreg nu a fost creat doar pentru a fi aruncat in aer ~i a fi transformat asHel intr-o gramada de pietre. Trebuie sa existe un scop in. toate acestea pe care simt nevoia sa-l aflu. Neimeyer a fost cuprins de 0 mare admiratie fata de acest om care nu-~i terminase studiile liceale ~i care nici nu citise prea mult la viata lui. Pus m fata unor situatii de-a dreptul mgrozitoare, el a reu~it sa Ie infrunte dand dovada de 0 demnitate rar intalnita. Bill nu a putut sa schimbe ceea ce i se intamplase, dar, cu ajutorullui Neimeyel~ el a rescris textul istoriei sale, astfel incat in cele din urms. s-a comportat ca un erou luptator aflat intr-o misiune nobila ~i nu ca 0 victima pasiva a carui soarta a fost hotarata de altii.
- Sunt atat de exasperat, i-a spus Billlui Neimeyer intr-una dintre ultimele lor ~edinte, de toata lumea asta nebuna. Nimeni nu mai are nici un fel de respect pentru viata umana. Pur ~i simplu nu reu~esc sa-mi potolesc furia care m-a cuprins. De parca nu ar fi trecut prin destule nenorociri in viata, Bill a fost diagnostic at la putin timp dupa aceea cu melanom malign, cea mai grava forma de cancer de piele. A fost nevoie de dl.teva interventii chirurgicale pentru a indeparta tesutul canceros, iar acest lucru i-a readus in memorie cele mai negre amintiri despre durerea ~isuferinta la care fusese supus doar cu d'itiva ani in urma dind trebuise sa-~i opereze fata ~i mainile. - Eu ~tiu ci'imelanomul 0 sa reapara, a spus Bill. Trei dintre prietenii ~i rudele mele au murit din cauza acestei boli ~i nici unul dintre ei nu a avut vreo ~ansa. - $i asta te sperie pe tine? I-a intrebat Neimeyer. Perspectiva ca ai putea muri de cancer? - Ei bine, doctore, nu ar fi prima data cand trebuie sa infrunt ceva care ma sperie. Moartea nu este un lucru pe care 11 a~tept, dar nu este nici ceva inspaimantator. - Ce crezi ca se intampla dupa moarte? - Sufletul tau se duce intr-unul din cele doua locuri posibile. Candva ma gandeam ca 0 sa ajung in rai, dar acum nu mai sunt atat de sigur. Am ura asta in mine care a revenit ~i nu 0 sa mai pIece. Incerc sa ma duc la biserica de dUe ori pot ~i am oarecare sperante ca asta va schimba putin situatia, dar ... ~i voeea lui Bill a meeput sa se piarda. - Dar nu e~ti sigur daca asta este de ajuns, a dus Neimeyer pana la capat gandullui Bill. - A~a e. Vezi, exista atatea religii diferite. Cine ar putea sa spuna care este cea buna, eea pe care trebuie sa 0 urmezi? - A~adar, s-a aventurat Neimeyer, e~ti furios pe Durnnezeu pentru ca te-a supus la atata durere in viata ~i chiar in momentul in care ai mceput sa-ti revii ~i sa-ti recapeti controlul ai fost lovit de cancer. Pare nedrept.
Mumia de la masa din sufragerie CAPITOLUL
OPTSPREZECE
Pat Love
o hipnoza
de urgenta pentru a rezolva infractiunea de la Burger Joint
i
Ie, acesta este Pat Love. Ea se prezintil drept consilier aca exista cineva camia se potrivepte pelfeet numein proble11le de cuplu susfinfind ca pi-a pierdut de l1lult rabdarea pentru terapia continua. Love este autoarea pi coautoarea unoI' carfi foarte populare, CU11l ar fi: The Truth About Love (Adevarul despre iubire), a carte in care ea discuta despre faptele pi ficpiunile pe care Ie presupun re/afiile stabile, fericite pi de lunga durata; Hot Monogamy (Monogamia pasionala), un program pentru menfinerea pasiunii in relafiile de lunga durata; Emotional ~
Incest Syndrome: What to Do When a Parent' Love Rules Your Life (Sindromul incestului emotional: Ce sa faci d\.nd dragostea unui parinte iti domina viata), 0 carte care ii ajuti'i pe oameni si'i-?i aline suferinfa provocati'i de dominafia afeetiva a unui pi'irinte
How to Ruin a Perfectly Good Relationship (Cum sa ruinezi o relatie perfecta), al ci'irei titlu vorbe?te de la sine. Love este renupi
miti'i I1UnU11laipentru carfile sale ci pi pentru prezenfa ei carismatica din media pi conferinfele in circuit. Ea este nonconformisM, provocatoare ?i creativa. ,.
*
*
259
Doamna doctor Love?
-Da.
- Doamna doctor Pat Love? - Da. Cu ce va pot fi de folos? - va sun de la Centrul de Consiliere al universitatii. Avem un caz urgent de hipnoza ~i ma gfutdeam daca ati putea sa ne ajutati· - Hipnoza de urgenta? a intrebat Love. lmaginatia ei 0 lua razna. Fusese cineva introdus in transa iar acum nu mai putea sa iasa? Sau poate ca i se spusese unei persoane extrem de sugestionabile ca se aHa intr-un loc friguros iar acum era inghetat bocna. Oare ei se a~teptau ca ea sa-l dezghete? - Da, aveam un caz care necesita atentie imediata. Dumneavoastra va ocupati de asemenea lucruri, nu-i a~a? a intrebat innebunita vocea. Mi s-a spus ca faceti hipnoza. Pat era membra a departamentului de consiliere al facultatii care ofere a studentilor dHeva cursuri de hipnoza elinica. De cm·and ea urmase un program de pregatire avansata in domeniul hipnozei util pentru practica de elinica dar ~i pentru activitatea didactica. - Mda, fir-ar sa fie, sigur ca da, a spus Love cuprinsa de entuziasm. Era incfuttata ca i se ofere a ocazia sa aplice ceea ce invatase. $i, mai ales, era foarte curio as a sa afle despre ce era yorba. Cand ar vrea persoana respectiva sa se programeze? - Ne intrebam dadi nu am putea sa-l trimitem chiar acum. - Acum? a zis Love. Mda, sigur, avfutd in vedere ca este yorba de 0 urgenta puteti sa-l trimiteti. - Este deja pe drum. Love era nenl.bdatoare sa vada despre cine era vorba. Un eaz urgent de hipnoza. Ce putea sa insemne asta? Ce putea fi atat de presant? De ce ar fi avut nevoie cineva sa inh·e imediat in transa? Din fericire nu a avut de a~teptat prea mult. Cinci minute mai tarziu in biroul ei a intrat un tfmar insotit de doua femei. Barbatul era mie de statura, eu 0 constitutie firava ~i imbracat cu eeea ce pihea fi un fel de uniforma - pantaloni kaki
260
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
~i 0 cama~a galbuie cu maneci scurte. Era foarte nerabdator ~i agitat, ca ~i cand s-ar fi aflat pe punctul de a exploda. Spre deosebire de el, cele doua femei erau deosebit de calme iar mi~carile lor erau foarte lente. Una dintre ele era bine facuta ~i purta 0 bluza de stofulita, fusta lunga ~ipantofi de tenis. De~i era mai in varsta arata de parca ar fi fost la ~coala parohiala. Cealalta femeie era mai plinuta ~i foarte inalta. II domina pe tanar cu statura ei impunatoare. Cele doua femei nu au scos nici 0 yorba lasandu-l pe tanar sa vorbeasca in numele tuturor. - Probabil va intrebati de ce sunt aici, a inceput el. - De fapt, a spus bland Love, ma intreb de ce sunteti cu totii aici. - Vedeti, a spus el nervos, numele meu este Carl ~i lucrez la un restaurant din ora~. Imi place munca asta. Sau, mai bine zis, imi placea. - Ah, a spus Love, nu mai lucrezi acolo? El a dat din cap cu tristete. Cele doua femei s-au uitat la el ingrijorate. Erau iubitele lui, surorile sau, poate, garzile lui de corp? Pareau foarte protectoare. De fiecare data cand el vorbea, ele incuviintau din cap la unison. - Vedeti, in timp ce eram de serviciu au fost furati ni~te bani. - Au fost furati ni~te bani? a repetat Love. - Mda. Dar nu i-am luat eu. - Bine, ~i cu ce a~ putea sa te ajut eu? Love se intreba ce avea asta de a face cu hipnoza de urgenta. ~i ce cautau femeile acelea acolo? - Compania are 0 anumita politica, a spus ellasand sa se inteleaga cat de stupida i se parea lui acea politica: atunci dnd se constata di lipsesc bani, sunt concediati toti cei care au lucrat in tura respectiva.
-ToW - Exact. Toti. Nu conteaza cine a facut acest lucru. Daca lipsesc bani, toti sunt considerati responsabili. Ei nici macar nu incearca sa afle cine este vinovatul. - A~adar, te-au concediat?
Mumia de la masa din sufragerie
261
- Mda. ~i eu ~tiu ca nu am luat banii. Carl era pe punctul de a izbucni in lacrimi. Femeia mai chipe~a a intins mana catre el ~i I-a apucat u~or peste brat, dar el nu a parut sa 0 remarce. - Nu ai luat banii ~i cu to ate astea te-au concediat. - Va vine sa credeti a~a ceva? Nu mi-au dat nici macar 0 ~ansa. Pur ~i simplu ne-au spus sa plecam. Zicand acestea, el s-a intors catre insotitoarele lui care se incruntasera in semn de simpatie. - Cand au sunat cei de la Centrul de Consiliere, a spus Love incerdl.nd sa treaca la subiect, mi-au spus ceva despre 0 hipnoza urgenta. Despre ce este vorba? - Ei; a spus el, cu 0 figura de-a dreptul nefericita, probabil ca e prea tarziu pentru a-mi recapata slujba, dar trei dintre noi au avut 0 idee. - Spune mai departe. - Chiar daca nu am sa ma mai intorc acolo, vreau sa-mi restabilesc reputatia. Nu a~ lua niciodata bani in felul acesta. Chiar daca abia il intalnise, Love il credea pe acel tanar. Durerea lui era atat de reala ca nu era nici un chip sa se prefaca. Pe fata lui nu se intrezarea nici 0 umbra de vinovatie sau regrete. Era ceva in infati~area lui care il facea sa apara foarte inocent ~i vulnerabil. Nu era de mirare ca cele doua femei 11 urmau de parca el ar fi fost in custodia lor. - Erai pe punctul de a-mi spune cum crezi ca a~ putea sa te ajut, i-a reamintit Love. - Dupa cum v-am mai spus, nu eu sunt cel care a luat banii. ~i daca nu sunt eu acela atunci trebuie sa fie vorba de unul dintre colegii mei pentru ca numai angajatii au acces la casa de marcat. - Pare logic, a fost de acord Love. - Banii erau acolo. Apoi au disparut. -Exact. - Problema este ca eu am fost la casa tot timpul. Eu sunt cel care raspunde de bani pe tura mea, a~a ca nu aveau cum sa dispara banii aceia. Pur ~i simplu nu-mi amintesc ce s-a intamplat sau cine ar fi putut sa-i ia.
262
Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
- Bine, a spus Love. Cu ce crezi dl a~ putea sa te ajut? Nu se adresase tuturor celor prezenti, dar s-a gandit apoi Cel poate unul dintre ei ii va raspunde in cele din urma. - Ma intrebam daca ati putea sa ma hipnotizati - ~titi dumneavoastra, sa ma duceti inapoi la fiecare moment al turei mele de la inceput pana la sfar~it. Poate ca in felul acesta mi-a~ aduce aminte de ceva, un indiciu, un incident care ar putea sa ma ajute sa aflu cine a facut asta. Ma supara foarte mult faptul ca cineva ar putea sa creada despre mine ca am furat. N-a~ face niciodata una ca asta. Cele doua femei au incuviintat solemn din cap. Erau alibiurile lui sau poate ca se aflau acolo pentru a garanta probitatea lui morala? De~i parea cam ciudat, cererea lui i se parea intemeiata. Poate ca ea ar fi reu~it sa-l introduca intr-o stare de transa care sa-l ajute sa-~i aminteasca un mic detaliu sau un indiciu care ar fi putut sa rezolve misterul. Cu putin timp in urma ea hipnotizase 0 femeie pentru a 0 ajuta sa-~i aduca aminte unde pusese un inel foarte pretios, mo~tenire de familie. De ce nu ar fi putut sa-l ajute ~i pe acest individ sa afle cine ar fi fost in stare sa ia banii? - Poate ca a~ putea sa te ajut cu acest lucru, a sugerat Love. Love trata foarte serios ~edintele de hipnoza c1inica ~i nu suporta sa Ie transforme intr-un fel de spectacol; tara un motiv c1ar nu avea nici un rost sa ingaduie prezenta a doi observatori. In plus, prezenta lor ar fi putut sa puna in pericol capacitatea clientului de a se concentra ~i relaxa. Inainte de a se ocupa de hipnoza, trebuia sa lamureasca problema celor doua insotitoare. - Ei bine, cu ce a~ putea sa va ajut pe voi? a intrebat Love dand din cap inspre cele doua femei. - A, ele au venit aici ca sa ma ajute, a intervenit Carl. Problema e ca de cate ori intru in transa, parasesc lumea asta. - Parase~ti lumea asta? Aceasta afirmatie a surprins-o aUHde mult inca! nu a fost in stare decal sa repete ceea ce spusese el.
Mumia de la masa din sufragerie _ Oh! Parasesc pamfmtul ~i intru in proiectie astrala. $titi ce inseamna asta? Pat a incuviintat din cap uluita. Ea ~i-a adus aminte de 0 prezentare pe care 0 facuse cu putin timp in urma, in estul indepartat al Texasului, acolo unde se incheie Bible Belt. La aceasta prezentare ea folosise tehnica imaginatiei dirijate. Doi dintre spectatorii prezenti s-au ridicat mormaind indignati in timp ce se indreptau spre ie~ire: "Probabil ca in continuare 0 sa 0 vedeti cum fumeaza marihuana ~i face ~edinte de spiritism." Pat putea sa-~i imagineze care ar fi fost reactia locala dad s-ar fi aflat ca ea lua parte la proiectii astrale. Oamenii din acea regiune nu-i priveau cu ochi buni pe cei din afara comunitatii lor care veneau cu obiceiuri straine. De fapt, intr-o noapte, unul dintre studentii ei doctorali interni a fost trezit de ni~te bubuituri puternice in u~a ei de la intrare. Individul furios de la u~a nu era nimeni altul decat ~eriful din comitatul vecin care venise sa 0 ameninte: "Daca vrei sa nu ai probleme, ar fi bine sa pui capat ~edintelor alara de consiliere cu sotia mea!" $tiind care sunt obiceiurile locale, Pat s-a hotarat sa 0 lase mai moale ~i sa actioneze cu mai multa precautie. _ A~adar, cand intri in trans a, parase~ti pamantul ~i intri in proiectie astrala. Corect? I-a intrebat Love pe Carl. _ A~a e, a admis el. Iar Martha ~i Mary sunt aici ca sa ma ghideze. El ~i-a in tins mainile ~i Ie-a luat pe amfmdoua de dupa umeri. _ Ele sunt ghizii tai? a intrebat Love din ce in ce mai curioasa. _ Exact, a spus el, incantat ca ea parea sa-l inteleaga. Ele sunt aici pentru a ma aduce inapoi pe pamant. Love s-a uitat la cele doua femei ~i a observat ca amandoua dadeau din cap in semn de incuviintare. Ele pareau sa fie nerabdatoare sa-~i indeplineasca misiunea. Aveau 0 privire foarte increzatoare, care parca spunea: "Da. Asta facem noi. Sarcina noastraeste sa-l aducem inapoi pe pamant." Mda, s-a gandit Love, pot sa lucrez chiar ~i a~a. De fapt, unnl dintre principiile care stau la baza unei hipnoze solide
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson este utilizarea - cu alte cuvinte, sa folose~ti tot ceea ce iti ofera clientul. In cazul acesta, pacientul venea cu 0 conceptie foarte aparte despre ceea ce l-ar putea ajuta sa se simta m siguranta pe pal'cursul acestei calatorii. Daca el credea ca are nevoie de doi ghizi pentru a-I aduce inapoi pe pam ant, cine era ea sa-l contrazidi? - Foarte bine, a spus Love. Haideti sa mcepem. Ea le-a cerut tuturor sa se relaxeze ~i sa mchida ochii chiar dad in continuare urma sa se concentreze mai mult asupra lui Carl. Pentru di nu era sigura cum aveau sa evolueze lucrurile, Love s-a hotarat sa foloseasca 0 inductie generala care era posibil sa functioneze pentru toti trei. Dupa ce Carl a intrat intr-o trans a adanca, Love i-a cerut sa se intoarca in timp, la clipa m care mcepuse tura lui. Ea I-a purtat in fiecare moment al acelei dupa-amieze intrebandu-l unde era, ce vedea, ce facea, cine era prin prejma, ce comenzi a luat. A fost uimita de cat de detaliate erau relatarile lui. El a putut sa-~i aminteasca tot ce s-a mtamplat pana la cel mai mic amanunt. De asemenea, Carl a fost m stare sa indice locul pe care-l ocupase fiecare persoana din restaurant. - E m regula acum, I-a lini~tit ea indemnandu-l sa continue relatarea. In momentul acesta serve~ti un client. - Oh. Numarul cinci. Ketchup ~imuraturi. Fara salata verde. 0 portie mare de cartofi prajiti. Coca-Cola fara gheata. - Foarte bine. Altceva? - Uite-l pe Elvis. - Spune-mi despre Elvis, a zis Love pe un ton neutru. Era yorba despre 0 alta expozitie cu Elvis? In momentul acela nimic nu putea sa 0 mai surprinda. Dar lucrurile mersesera bine pana atunci, a;>aca s-a straduit sa nu-;>ipiarda calmul. - Nu, nu e adevaratul Elvis. Seamana cu el. Par negru. Haina de mu;>ama. Blugi stramti. Marvin II serve;>te pentru ca eu trebuie sa incalzesc ni;>techifle. - Cine este Marvin? a mtrebat Pat. Lucreaza cu tine? - Mda, este unul dintre baietii din tura. Elll ajuta pe Elvis. Imi aduc aminte ca dupa aceea am facut tot felul de glume despre asta.
Mumia de la mas a din sufragerie Pat ;>iCarl au mers pas cu pas de-a lungul acelei dupa-amieze, iar el a continuat sa descrie tura, aducandu-;>i aminte de fiecare client ;>ide fiecare comanda pe care 0 luase. De-a lungul acestei relatari, cele doua femei au stat fara sa scoata nici un cuvant, incuviintand din cap de fiecare data cand erau de acord cu el. - Haide sa ne intoarcem la Elvis pentru un moment, a sugerat Pat. I se parea ca acest incident trebuia exploatat m detaliu. Poveste;>te-mi mea 0 data ce se intampla. - Gunoiul este dus afara. - Cine duce afara gunoiul? - Eu duc afara gunoiul. - Spune-mi exact ce se mtampla. - Ies afara, a continuat Carl, cu trei, nu, patru saci foarte grei. Dintr-unul picura, 0 bautura, Coca-Cola - nu, Dr. Pepper - se scurge ;>i... El a clipit din ochi ca ;>icum ar fi vrut sa vada mai bine. - Em regula. Este foarte bine. Nu te grabi. Ie~i afara cu patru saci, iar dintr-unul se scurge Dr. Pepper. Descrie ce faci afara. - Pun sacii m tomberon. Dr. Pepper a facut multa mizerie. Trebuie sa cUI'at... - E minunat. Te descurci foarte bine. Acum, de la tomberon, vreau sa te uiti catre restaurant ~i sa-mi spui ee vezi. - Suzette luereaza la ghi;>eul pentru servit clientii la ma;>ina.Ea are probleme eu d'i;>tile. - Bine. Ce alteeva mai vezi? - Doar pe Marvin. - Bine, Ce face Marvin? - Sta langa casa de marcat. Pur ~i simplu sta acolo. Dintr-o data Carl ;>i-asehimbat atitudinea. Acum arata inspaimantat. - Ce se intampla acum? I-a mtrebat Love. Era surprinsa sa eons tate d el nu era deloc incantat de revelatia pe care 0 avusese m legatura cu rezolvarea misterului. In mod evident, Marvin fusese vinovatul, fiind singurul care avusese aeces la
266
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cas a de marcat in timp ce Carl fusese plecat. Oar in loc sa arate u~urat el era foarte speriat. - Incep sa plutesc, a spus el incet, iar vocea lui parea sa se estompeze. Parasesc acest pamant. Acum sunt in spatiu. Sunt una cu universul. Love a inceput sa se impacienteze dar ~i-a adus aminte ea el 0 avertizase ca se va intampla lucrul aeesta. Doar din cauza asta el venise insotit de ghizi. - E timpul sa vina ghizii tai? I-a intrebat ea. El a incuviintat din cap. Acum era degajat ~i chiar zambea. - Nu trebuie deeM sa te relaxezi ~i sa te simti confortabil ~i in siguranta; ghizii tai.sunt in apropiere. Apoi s-a adresat celor doua femei: - Am sa va rog, in calitate de ghizi interstelari ai lui Carl, sa puneti fiecare cate 0 mana pe umerii lui ... u~or dar ferm. Foarte bine ... Acum vreau sa-l ghidati inapoi catre pamant. Nu trebuie deeM sa dati din cap in momentul in care va yeti afla toti trei inapoi pe pamant, in camera eu doctorul Love. Dupa aproape patruzeci ~i cinci de seeunde Carl ~i cele doua femei au dat din cap unul dupa aItul. - A~ vrea sa-mi indici printr-o seuturare de cap, i-a spus Love lui Carl, eand e~ti sigur ca te-ai llLtors eu adevarat pe pamanto Zeee seeunde. Cincisprezece. Douazeci. Apoi 0 u~oara scuturare din cap. Love a respirat adanc. Aceasta calatorie in spatiu fusese extenuanta. Cei trei au fost seo?i din transa. Ea a executat 0 sugestie posthipnotica pentru ca el sa-?i aduea aminte de tot ce au vorbit, in special de faptul ca I-a identificat pe Marvin ca fiind potentialul hot. Toti trei au pIe cat extrem de multumiti de rezultat, iar mai Hhziu, Love a auzit din surse neoficiale ca eei din conducerea restaurantului au reu~it sa-l identifice pe fapta~ eu ajutorullui Carl. Ea nu a aflat insa dadi tanarul proaspat intors din spatiu ~i-a reluat munca. Love a avut multe de invatat din acest caz, ?i nu in ultimul rand cat de important a fost pentru ea sa se increada in inte-
Mumia de la masa din sufragerie lepciunea clientilor sai. De fapt aceasta a fost una dintre regulile sale terapeutiee principale. Atunci dind porne?ti de la ideea ca doar tu ~tii ee este mai bine pentru cei care vin sa-ti ceara ajutorul, intampini dificultati sau eel putin nu reu?e~ti sa-ti fad bine treaba. Ceea ee ii place eel mai muIt in munca de terapeut, spunea Love, este ea e~ti ?i student ?i profesor totodata. E-adevarat ca unii ar putea sa sustina ca acest individ avea halucinatii, dar la urma urmei el venise la ea pentru a-i cere un lueru simplu pe care ea putuse sa-l faca. Atunei cand cineva vine la ea, incearca sa fie foarte atenta la eeea ee-i solicita ~i sa trateze aeest lueru cu maxima seriozitate. Cand tipul acesta a venit la ea, nu a facut caz de ceea ce-i cerea. A respectat modul in care el vedea lucrurile. $i I-a admirat pentru ca ~tia ce voia ~i de ce avea nevoie. A fost foarte atenta sa actioneze intocmai cum dorea el.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL NouAsPREZECE
Samuel Gladding
Frumoasa si , bestia
d .
scris 11lanualein domeniul consilierii psihologice. Mula11luelGladding este destinate unul dintre pri11lii autori care au te dintre ele au fost cursurilor de pregatire universitarii, cum ar fi: Community and Agency Counseling
(Consiliere comunitara ~i privata); Becoming a Counselor: The Light, the Bright, and the Serious (Cum sa ajungi consilier: u~or, interesant ~i serios); Counseling: A Comprehensive Profession (Consilierea: 0 meserie complexa); Family Therapy: History, Theory and Practice (Terapia de familie: lstorie, teorie ~i practica); Group Work: A Counseling Specialty (Terapia de grup: 0 specialitate a consilierii) ~i Ethical, Legal, Professional Issues in the Practice of Marriage and Family Therapy (Probleme €lice, juridice ~iprofesionale in practica terapiei maritale ~i de familie). Sam este de ase11leneaspecialist In utilizarea strategiilor creative In 11lunca de consi/iere. 1n acest sens, el a scris o carte destinatii profesioni~tilor, Consilierea ca arta. Gladding este profesor de consiliere la Universitatea Wake Forest. *
*
*
Era vorba de un cuplu care arata nemaipomenit ~i in care cei doi protagoni~ti abia depa~isera treizeci de ani. Prin urma-
re, Gladding a presupus ca nu putea fi vorba decat de ni~te probleme conjugale minore, cum ar fi, cine are prioritate la folosirea aparatelor de aerobic sau a gelului de par. Privindu-i doar, nu i-ar fi dat niciodata prin cap ca se afla in fata a ceea ce avea sa fie cel mai memorabil caz al sau. Acum, cand au trecut atatia ani, Gladding inca Ie mai poarta 0 vie amintire. E ca ~i cu cuplurile fictive din romane care, chiar ~i dupa ce ai terminat de citit cartea, continua sa-ti ramana muIt timp in minte. Sam i-a salutat pe cei doi care se aflau la u~a biroului sau. Ce-i drept, stateau impreuna dar la 0 distanta suficienta pentru a permite unei camionete sa treaca printre ei. Nu era prima data cand observa acest pattern de pozitionare, dar nu se a~teptase sa-l intiUneasca la un cuplu care putea sa aiba dificuItati minore de acomodare. In acel moment ~i-a dat seama ca dincolo de frumusetea acelor chipuri care se aflau inaintea lui ar fi putut sa se ascunda 0 bestie de problema. Pentru a-~i testa noua ipoteza, Gladding a lansat 0 intrebare deschisa ~i benigna, ~tiind ca ea va atrage dupa sine un raspuns in masura sa-l informeze cu privire la gravitate a situatiei. - A~adar, ce va aduce aici? i-a chestionat el. Aproape instantaneu, Joe, sotul, un fan al golfului ~iun impatimit al sportului, a raspuns cu 0 voce putemica ce I-a facut pe Sam sa tresara ~i care trebuie sa fi speriat pe oricine se afla pe 0 raza de cativa zeci de metri: - Ea nu se poarta cum trebuie, a mugit el. - Nu se poarta cum trebuie? a intrebat Gladding cat mai bland cu putinta. Spune-mi mai exact despre ce este vorba. Joe, fost sergent de instructie, rumen, cu parul blond tuns regulamentar, se uita la Sam de parca acesta nu ar fi fost in toate mintile. Joe era obi~nuit ca el sa dea ordine iar ceilalti sa-l ascuIte; la fel cum fusese cazul cu noii recruti pe care ii instruise candva sau cu jucatorii de golf pe care ii antrena acum la unul din cIuburile regionale din apropiere. - Nu se poarta cum trebuie, a repetat el cu sarcasm, aruncandu-i 0 privire incruntata. Adica sa faca ce i se spune. Acum ai inteles?
270
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Inainte de a raspunde, Gladding s-a uitat la Mona, sotia lui Joe. Aceasta ?i-a ferit privirea. Parea speriata. Oar chiar ?i intr-un asemenea moment tension at era imposibil sa nu observi ca Mona era 0 femeie foarte frumoasa. Avea un par blond care-i cadea cu multa grajie pe umeri, de parca Hecare ?uvita in parte ar fi fost aranjata. Ochii alba?tri ?i corpul ei zvelt erau absolut remarcabili. Oar ea prezenta imaginea perfecjiunii ?i dincolo de calitatiIe fizice cu care 0 inzestrase natura. Machiajul ei era fara nici un cusur iar hainele pe care Ie purta pareau alese de un expert dintr-un magazin de lux din New York in vederea unei prezentari de moda. - A?adar, Mona, a spus Gladding, crezi ca motivul pentru ati venit la terapie este faptul ca nu te porti cum trebuie? Inainte ca ea sa apuce sa raspunda, Joe a intervenit. El s-a mi?cat amenintator in direcjia lui Sam?i a latrat vizibil nemultumit: - Ce faci? Eu sunt cel care te-a sunat. Eu sunt sursa de informatii aid. Nu mai pot sa ajung pana la ea. Pur ?i simplu nu asculta. E cIar ca nu-i mai pasa. Uita-te la ea. Nu e nevoie sa o intrebi ceva. Se vede cIaI' totulla fel ca nasul de pe fata mea. Gladding s-a abtinut sa nu se zgaiasca la nasul lui Joe, de?i era tentat sa faca a?a. Joe il invitase sa examineze aceasta papu?a de porte Ian numita Mona, urmand ca apoi sa se intoarca la Joe cu revelatia ca a inteles ceea ce acesta incerca sa-i spuna. Oar in timp ce se uita la Mona, care arata ca 0 jucarie preferata pastrata in dulap ?i scoasa numai la ocazii speciale, s-a simjit mcurcat pentru ca nu reu?ea sa-?i dea seama m ce consta problema pe care Joe 0 invocase ?i care ar putea fi rolul Monei in aceasta relatie. - Nu cred ca am inteles prea bine ce ai spus, i-a spus el prudent lui Joe. - E nevoie sa-ji spun pe litere? s-a rastit Joe. Avea 0 voce autoritara care ii aducea aminte lui Gladding de vremea cand i~i facea armata la Fort Bragg, m Carolina de Nord, unde a avut parte de 0 astfel de atmosfera tensionata?i inhibatoare.
Mumia de la mas a din sufragerie
271
- Uite ce e, cand am cunoscut-o pe Mona era saraca, slaba ?i sfioasa. Nu avea cIasa. Nu era in nid un caz 0 femeie sofisticata. Era un fel de Eliza Oolittle, dar tara accent britanic. Eu am facut-o ceea ce este azi. Am scos-o din mizeria aia pe care ea 0 nu~ea familie ?i am invatat-o sa se poarte ca 0 femeie stilata. In timp ce Joe spunea aceste lucruri, Mona ?i-a incrud?at bratele ?i a scos limba la sotul ei, 0 dovada graitoare, se gandea Gladding, a maturitatii cuplului ?i a respectului pe care Mona il avea fata de Joe. Oar de indata ce sotul ei a privit-o mtr-un anume fel, ea s-a imbato?at precum un soldat care ia pozijie de drepti, incetand sa se mai comporte ca 0 papu?a. - Ma mtreb, Mona, daca tu ... Inainte ca Gladding sa apuce sa 0 invite pe Mona sa vorbeasca, Joe I-a mtrerupt din nou. - Nu am terminat, a spus Joe. Vreau sa-ti mai spun ceva. Uite care sunt principalele mele plangeri. Noi nu mai facem sex! Ei nu-i place sa iasa in ora? sau sa faca ceva. Nici macar nu mai este preocupata de felul cum arata! Mie imi place ca sojia mea sa arate bine atunci cand ies in lume cu ea, iar ea trebuie sa vrea la randul ei acest lucru atat pentru mine cat ?i pentru ea msa?i. Am relatii cu 0 serie de oameni importanji din acest ora?, iar sojia mea trebuie sa arate bine cand e cu mine. - Bine, multumesc, Joe, a incercat Gladding sa-l tempereze. Apreciez faptul ca ai venit sa ceri ajutor in problemele legate de casnicia ta ?i ca ti-ai expus punctul de vedere in leg atura cu ceea ce se petrece intre voi. Oar trebuie neaparat sa aud lucrurile astea ?i de la sotia ta. Mona, poti sa-mi spui ce crezi tu ca se intampl<\ in mariajul vostru? In tacerea care s-a lasat, Mona a mceput sa vorbeasca mcet dar ferm: - El vrea pur ?i simplu totul dar nu oferi!.nimic m schimb. Stau toata ziua singura acasa. Nici macaI' nu ma lasa sa-mi iau o pisica sau un caine. Sunt 0 persoana, nu un obiect! - lubito, a intervenit Joe, neluand in seama ultima ei afirmajie, ;>tiica animalele fac mizerie. Oaca ne luam 0 pisica sau un caine 0 sa se umple casa se par, mai ales daca ...
272
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Imi cer scuze Joe, I-a intrerupt Gladding, dar cred ca Mona spunea ceva important, ~i acest lucru nu avea legatura cu creaturile cu blana. - Vezi, a izbucnit Mona intrezarind in discutia eu Sam 0 oportunitate de a-~i ca~tiga un aliat. Vezi cum ma trateaza? - Continua, a indemnat-o Sam. Nu voia sa-i ia parte a ci doar sa 0 asigure ca este ascultata. Spuneai ca te simti singura ~i ca e~ti apreciata doar pentru felul in care arati ~i te porti in anumite ocazii. - Da! aproape ca a strigat ea, facand ca discutia sa devina ~i mai aprinsa. Ai auzit ce vrea el. Ei bine, da-mi voie sa-ti spun dupa el, nu numai eu trebuie sa fiu frumoasa ~i stralucitoare ca 0 moneda nou-nouta ci ~i casa in care loeuim. Joe inspecteaza casa in fiecare zi, daca poti sa crezi a~a ceva. I~i pune manu~i albe la fel ca cei din armata ~i verifica daca este praf pe rafturi ~i prin alte locuri. Se duee sa vada daca paturile sunt facute cum trebuie. Ma trateaza ea pe un reerut pe care crede ca trebuie sa-l tina la respect pentru ca este mai mare in grad. El e convins ca are dreptul sa faca asta pentru ca, printre altele, m-a transformat in ceea ce el nume~te 0 "fiinta admirabila". - Iubito, iubito, a spus Joe, ~tii ca fac asta doar pentru ca tin la tine. Vreau sa arati cat se poate de bine. Vreau ca locuinta noastra sa fie ... - Inteleg ca iti este greu sL., a inceput Gladding. - Stai putin, a spus Mona. Asta nu este tot. Mai mult decat orice altceva, trebuie sa-i pregatesc manearurile lui dupa planul pe care il afi~eaza in fiecare saptamana: 0 portie de carne, doua de legume (nu numai una), paine, desert - ~i toate astea trebuie sa fie pe masa in fiecare seara la ora 6.35. Nu la 6.30. Nu la 6.40. Exact la 6.35. ~i mancarea trebuie sa fie fierbinte ~i gustoasa. Ai idee cata mancare am aruncat la gunoi numai pentru ca nu era pe placul acestui sergent? Mona a continuat sa enumere cu inver~unare ordinele pe care trebuia sa Ie execute. $i cu fiecare plangere pe care ea 0 avansa, Joe se agita din ce in ce mai nervos pe scaun. Fata lui rotofeie devenea din ce in ce mai ro~iatica. La un moment dat
Mumia de la masa din sufragerie
273
Gladding a crezut ca 0 sa explodeze. Dar in cele din urma Joe a reu~it sa se mentina in limite rezonabile, cu exceptia momentelor in care mormaielile lui dezaprobatoare se auzeau precum rafalele de gloante menite sa reduca la tacere forta ce se dezli'mtuise impotriva lui. - Nu ai terminat inca? s-a adresat el vehement Monei, dand de inteles ca acum era randullui. Mona ~i-a ineruci~at bratele, s-a uitat fix inainte, dupa care, asigurandu-se ca Joe 0 vede, a scos din nou limba la el. - Nu mai am nimic de spus, a replicat ea bosumflata. - Nu e deloc drept, a zis Joe dand din cap dezgustat, ca 0 femeie sa se poarte in felul acesta. Este sotia mea. M-am casatorit cu ea. Este proprietatea mea. Imi apartine. Fiecare parte a fiintei ei este a mea, iar ea trebuie sa inteleaga acest lucru ~i sa se supuna. Am salvat-o din eel mai ingrozitor loc pe care ti-1 poti imagina ~i am facut din ea 0 fiinta adorabila. Am mvatat-o cum sa tina casa curata ?i sa gi'iteasca bine. Femeia asta ar trebui sa fie recunoscatoare pentru tot ce am facut pentru ea. Dar crezi ca imi multume?te? Nu! Ea doar ... - Ar trebui sa fiu recunoscatoare? Ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca m-ai tratat ca pe un obiect? Ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru faptul ca imi alegi pana ?i hainele cu care ma imbrac ~i imi verifici machiajul in fiecare zi? Pentru felul in care ma urmare?ti ?i te uiti la mine in fiecare secunda? Pentru modul in care mi-ai organizat viata pana la cel mai mic detaliu? Nu cred, soldatule! Mona se dezlantuise. Joe a dat din cap dezamagit, dupa care s-a uitat la Gladding cu 0 figura aproape disperata. - Acum intelegi despre ce vorbeam?
Spiritele se infierbanta In primele ?edinte, Gladding a strans mai multe informatii despre relatia lor. El a aflat ca Joe ~i Mona erau casatoriti de ~ase ani ~i ca, in ultimul timp, certurile dintre ei erau din ce in ce mai aprinse. Mona nu mai voia sa fie supusa. Ea era deci-
274
275
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
sa sa-~i infrunte sotul. Avea convingerea ca merita mai multa libertate ~i respect, iar acest lucru il scotea din minti pe Joe. El sustinea ca ea a devenit indisciplinata ~i ca nu-i mai recunoa~te superioritatea in rang. Aceste probleme se adanceau pe zi ce trecea. Viata lui Joe fusese intotdeauna animata de dorinta de a ca~tiga. De-a lungul carierei sale militare obtinuse 0 serie de distinctii ~i, de cateva ori, chiar fusese citat ca cel mai bun sergent de instructie din batalion. Acum, cand era suporter de golf, nu se multumea doar sa-i invete pe altii acest joc; la sfar~itul saptamanii pleca in turneu. Era manat de dorinta de a acumula cat mai multe victorii. Acasa, pe ~emineu, se aflau expuse trofeele pe care Ie obtinuse, dovezi ale talentului sau de jucator. Pentru el barbatia consta in a fi cel mai bun in tot ceea ce facioAceasta presupunea printre altele sa te casatore~ti cu cea mai frumoasa femeie. Mona era cel mai valoros dintre trofeele sale. El 0 etala de cate ori avea ocazia. Frumusetea ~i ~armul ei il faceau sa se simta important. Originea lui modesta il facuse sa aiba probleme cu respectul de sine, motiv pentru care avea nevoie de Mona a~a cum un alcoolic are nevoie de bautura. Ea nu era numai proprietatea dar ~i obsesia lui. Primii ani de casnicie i-a dedicat infati~arii Monei, care trebuia sa atinga perfectiunea imaginata de el. Apoi Joe a inceput sa-~i petreaca ore intregi pentru a se asigura ca 9i casa pe care 0 intretinea ea ~imancarurile pe care Ie gatea erau tot atat de perfecte ca ~i ea. Era extrem de preocupat de hainele pe care ea trebuia sa Ie poarte. Inspecta casa inainte sa pIece, iar 0 data pe saptamana i~i cantarea sotia pentru a se asigura ca-~i men tine greutatea ideala. Pentru Gladding, Mona era acum ca un vulcan care tocmai a erupt. Pur ~i simplu ea nu mai voia sa accepte aceasta situatie ~i, intr-un fel, Gladding 0 admira pentru faptul ca se hotarase sa-l infrunte pe acest individ extrem de pretentios ~i de autoritar. Pe de alta parte, el i~i dadea seama ca Joe ~i Mona aveau 0 viata impreuna care merita sa fie salvata. Aceasta numai dadi Joe ar fi ajuns sa admita ca acum era tot atat de neajutorat pe cat fusese ~i Mona in momentul in care 0 cunoscu-
se. La randul ei, Mona avea un rol important in acest proces. Ea putea sa-~i directioneze constructiv furia care 0 cup rinsese sau sa 0 lase sa erupa pur ~i simplu, generand un sfar~it exploziv al mariajului ei.
Hartuiala , Raspunsulla aceasta dilema a venit brusc ~iintr-un mod nea~teptat in intervalul dintre cea de a ~asea ~i cea de-a ~aptea ~edinta. Intr-o sambiHa dimineata. Mona i-a dat telefon lui Gladding. Deoarece ii sfatuise pe cei doi soti sa-l sune numai in caz de urgenta, el s-a gandit imediat ca se intamplase ceva gray. Oare Joe iti pierduse cumpatul ~i i~i biituse sotia neascultatoare? Oare Mona pusese otrava pentru ~oareci in mancarea lui Joe? Dar in timp ce 0 asculta pe Mona, el a constatat ca nu era nimic din toate acestea. Mona nu facea decat sa sporovaiasca despre tot felul de lucruri banale, aparent fara nici un scop. - ~i totu~i, de ce m-ai sunat acasa? a intrebat-o in cele din urma Gladding dupa ce 0 ascultase vreo zece minute. Te intreb asta pentru ca mi-ai vorbit despre 0 gramada de lucruri dar nu ~i despre motivul telefonului tau. - Ah, imi eer scuze pentru asta. Pur ~i simplu am simtit nevoia sa. vorbesc cu cineva ~i eram sigura ca tu 0 sa ma asculti. Oricum, ne vedem spre sfar~itul saptamanii. Dupa asta Mona a inchis brusc. Despre ce naiba putea sa fie yorba? s-a intrebat Gladding; Gestul ei fusese complet neobi~nuit. Nu avea nici un sens. Sa fi fost vreun motiv ascuns? In timp ce se intorcea la treburile lui de sfar~it de saptamana, Gladding era din ce in ce mai nelamurit. In curand avea sa descopre ca telefonul Monei fusese de fapt 0 IIchemare la arme" . Revelatia s-a ivit la urmatoarea ~edinta, imediat ce Mona ~i Joe s-au instalat in biroullui Gladding. De obicei Gladding era cel care dadea tonul ~edintelor cu cei doi, punand 0 intrebare sau facand un comentariu. De data aceasta insa, Mona a inceput imediat sa vorbeasca.
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson -In primul rand, a zis ea, vreau sa-ti multumesc, domnuIe doctor Gladding, pentru ca ai acceptat sa disc uti cu mine despre Joe. "Am discutat despre Joe? La ce se referea?" s-a gandit Gladding. Tot ce a putut sa-\,i aduca aminte a fost ca ea se lansase la telefon intr-o tirada nesfar\,ita despre cat de mult trebuia sa munceasca pentru a pune casa la punct in vederea urmatoarei inspectii. - L-ai sunat fara sa-mi ceri voie? a interagat-o Joe pe sotia lui. - Exact! L-am sunat! a replicat ea. t,)iel a fost de acord cu mine ca e\'ti 0 persoana foarte autoritara, nesigura \,i demna de mila. La fel ca \,i mine, a ajuns foarte repede sa-\,i dea seama ce Jel de persoana e\'ti. Se pare ca toate astea au legatura cu sentimentele tale de inferioritate. - Despre ce vorbe?ti? a urlat el. Apoi s-a intors acuzator catre Gladding. Tu ai pus-o sa faca asta? Tu m-ai tradat in feIul asta? Ai facut un lucru imoraI, ilegaI, dezonorant, lipsit de respect ?i de-a dreptul dezgustator! - Nu, nu, a incercat Sam sa explice pentru a pune capat ace lei situatii. E adevarat ca am vorbit cu Mona. Apoi, intorcandu-se catre Mona: Noi doi am vorbit saptamana trecuta, dar, daca iti mai aminte?ti, eu nu am facut altceva decat sa te as cult. De fapt tu nu ai spus nimic. Am avut impresia ca nu vrei decat sa reciti plangerile pe care de altfelle-ai mentionat la ?edintele trecute. In cele din urma am pus capat con versatiei cu tine pentru ca nu era nimic urgent. - Of, domnule doctor, a spus ea pe un ton mieras, e?ti prea modest. Sincer, m-ai ajutat mai mult decat orieine. In privinta asta, a spus ea uitandu-se cu inteles catre sotul ei. t,)iin plus, a continuat ea adresandu-se de data aceasta direct sotului ei, el a fost de acord cu mine ca tu e\,ti eel care are probleme. Daca nu te-ai simti atat de nelalocul tau ca om, daca ... - Ce? a mugit Joe. E ridieol! Mona, ai innebunit? Ei bine, Mona chiar ca era nebuna, iar acum nebunia ei se transformase in ticalo\,ie de vreme ce i?i hartuia atat sotul cat ?i terapeutul. Era 0 experienta foarte dureraasa, mai ales ca to-
277
tul se intamplase atat de repede ?i cu atata inver\,unare. Gladding incepuse sa se intrebe serios daca nu cumva Joe 0 sa se intoarca fizic impotriva lui, a?a cum procedase ?i Mona, dar la modul verbal. Joe parea sa nu dea nici un semn ca ar avea o asemenea intentie ?i, mai mult decat orice, se aHa intr-o stare de stupoare absoluta. Cu toate acestea, Gladding s-a uitat precaut in jur pentru a gasi 0 cale de a ajunge mai repede la telefon sau la u?a. - t,)imai vrei sa ?tii ceva? a tipat Mona Ia Joe. Ieri am mancat 0 cutie intreaga de eiocolata ?i m-am ingra?at cu un kilogram! Cand 0 sa ajung acasa azi, am de gand sa mananc inca 0 cutie de ciocolata. t,)inu 0 sa poti sa ma impiediei in niei un fel! - Cum indrazne?ti! a izbucnit Joe, simtindu-se ca \,i cum ar fi pierdut controlul asupra Monei ?i a lui insu\,i. Era inmarmurit \,i speriat, precum eineva care se retragea din mijlocul unei batalii pentru care nu era pregatit. Hartuiala lui Mona reu\,ise. Autoritatea lui Joe fusese atacata \,i Invin-
sa. Mona a simtit gustul dulce al victoriei pe care 0 ca~tigase in urma atacului sau prin surprindere. Fara prea multa valva, ea s-a ridicat de pe scaun, ~i-a netezit cutele fustei ~ifonate \,i s-a Indreptat incet dar ferm catre u\,a. In felul acesta ea ~i-a luat ramas-bun de la cei doi. Joe \,i Sam au ramas amandoi cu gura cascata. - Cum ai putut sa-mi faei una ca asta? I-a acuzat Joe pe Sam. Cum ai putut sa 0 intorei in halul asta impotriva mea? Inainte sa raspunda, Sam ~i-a dat seama ca Mona I-a tras pe sfoara. Ea i~i obtinuse independenta transformand conversatia inocenta pe care ei doi 0 avusesera la telefon intr-un adevarat atac. Inainte ca el sa poata replica, ea a acaparat intreaga scena ~i ~i-a declarat victoria parasind campul de lupta. Frumoasa s-a transformat intr-o bestie, dand in vileag mariajullor a\,a cum era: 0 capcana cu peretii exteriori bine conturati \,i care nu lasau sa se vada ce se af1a inauntru. Revenindu-~i cu greu dupa aceasta agresiune verbala, Gladding a fost nevoit sa-l asculte pe Joe care se lansase intr-o serie de amenintari ~i injuraturi care mai de care mai picante,
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson pe care Ie adunase probabil de-a lungul carierei lui de sergent de instructie. In timp ce injura de mama focului, venele de pe gat ?i frunte i se mgro?asera ?i pulsau cu rapiditate. Dar cuvintele erau in van. La un moment dat, Joe a ramas cu gura deschisa, fara sa mai spuna nimic, de parca se scursese din el toata energia. EI s-a ridicat ?i s-a indreptat catre aceea?i u?a pe care ie?ise satia lui cu cateva minute mai devreme. Mobilizandu-?i ultimele rama?ite de energie, Joe a ie?it trantind cu atata putere u?a in urma lui incat peretii au mceput sa vibreze.
Dupa cearHi Gladding nu a mai revazut niciadata acel cuplu, cel putin nu in biroullui. Mai tarziu el a aflat ca mca mainte de ultima ?edinta de terapie, Mona i?i dusese toate hainele de acasa. Astfel a putut sa cons tate inca 0 data ce strateg talentat se dovedise acea femeie. Ea reu?ise sa faca minuni din acea convorbire telefonica /Ide nimic". Sub pretextul ca avea nevoie de ajutor, ea a inceput un nou stil de viata, parasindu-l pe Joe iar mai tarziu divortand. In timp, Mona s-a recasatorit. Gladding a intalnit-o cativa ani mai tarziu, intr-un magazin. Era cu baietelul ei de varsta pre?colara caruia tocmai ii cumpara 0 jucarie GI Joe. Gladding a fost foarte surprins de cat de mult se schimbase. Inca mai era 0 femeie atragatoare, dar era nemachiata iar imbracamintea ei era obi~nuita. ~i se ingra?ase destul de multo Cu toate aces tea, parea fericita. De?i nu ?i-au spus nid un cuvant, Mona a zambit cand I-a vazut pe Gladding. Cat despre Joe, el s-a apucat sa colectioneze neveste la fel cum procedase cu trofeele de golf. Ultima data cand a facut numaratoarea, Gladding a constatat ca Joe se casatorise de trei ori ~i divortase de tot atatea. Fiecare persoana recrutata pentru mariaj era tfmara ?i draguta dar nesofisticata. ~i toate proveneau dintr-o zona rurala ?i nu aveau prea multa ?coala. Recordul divorturilor lui Joe dovedea ca ii era destul de greu sa-?i pastreze recrutii 0 data ce ace?tia dobandeau un anumit
Mumia de la masa din sufragerie
279
grad de sofisticare. De fapt, s-ar putea spune ca, a?a cum se mtamplase ?i in cazul Monei, Joe reu?ea sa scoata bestia din fiecare dintre frumusetile lui. Gladding a aflat de asemenea ca Joe nu s-a mai dus niciodata la consiliere maritala ?i nici una din sotiile lui nu ?i-a reca?tigat libertatea in urma vreunei hartuieli terapeutice. Batranul sold at Joe nu a mvatat niciodata sa foloseasca noi modalitati de a-?i controla consoartele ?i pe sine insu?i. Se pare ca in timp el a devenit ceva mai tolerant ?i chiar a renuntat la pattern-urile lui de interactiune. El spunea ca golful a de venit pentru ella fel de important ca ?i femeile. De?i a continuat sa-?i etaleze cu mandrie realizarile lui, el nu a mers niciodata pana la radacina pattern-urilor lui de interactiune. In ce-l prive?te pe Gladding, se pare ca 0 singura hartuiala i-a fost de ajuns. El a avut grija sa intareasca regula telefoanelar de urgenta. De asemenea, ofere a cuplurilor pe care Ie avea la terapie numerele de telefon de la cateva linii de urgenta. In plus, a devenit un cititor pasionat al istoriei Razboiului Civil. Lectura aceasta I-a ajutat sa inteleaga mai bine strategiile implicate in razboiul purtat impotriva unui opresor real sau care este doarperceput in acest fel. Se pare ca acest lucru i-a imbogatit strategiile ?i perceptiile terapeutice intr-un mod nea?teptat.
Mumia de la masa din sufragerie
281
* CAPITOLUL DouAzECI
Gay Hendricks
Minciuna care se ascundea in spatele lui
§
rado, consilier asociat, practica terapia re/afii/or de cuay Hendricks este profesor la Uni1'ersitatea din Coloplu ?i este autorul unor best-seller-uri despre dragoste pi relaliile de cuplu. In 11lunca sa terapeuticii el combinii concentrarea spiritualii, aptitudinile comunicalionale ?i utilizarea con?tiinlei corporale, a respiraliei ?i a mi?carii. Aceastii inseamnii ca e/ ii ajutii pe oameni sii-?i conecteze experienla somaticii la dezvoltarea personalitiilii ?i a relaliilor cu ceilalli. De asemenea, el practicii terapia intensivil, care presupune douii panii la trei ?edinle pe saptiimanii in loc de obisnuita sedintii siiptiimanalii. In carlile sale,' Concious Loving (Dragostea con~tienHi)pi The Conscious Heart (Inima con~tienta), el ajutii cuplurile sii-?i dezvolte re/aliile intime, indiciindu-le sii ia in considerare 0 serie de probleme, cum arfi: Care sunt calitiilile pe care Ie ad11lircell11ai inuit la partenerulmeu? Cum a? putea sii apreciez mai bine aceste calitiili? Ce pot sii fac ca sa fiu apreciat mai mult ?i ca relalia mea sii prospere? Hendricks lucreaza impreuna cu solia lui, Kathlyn. Ei ciiliitoresc foarte mult organiziind workshop-uri despre ceea ce trebuie sa facem pentru a triii intr-un mod mult mai responsabil. De fapt, Gay este aproape tot timpul in mipcare, astfel cii acest interviu i-a fost luat prin telefonulmobil, in timp ce traversa l11unlii spre Santa Barbara.
*
*
Hendricks a dorit sa vorbeasca despre doua cazuri, ambeIe fiind axate pe problemele increderii ~i fidelitatii in casnicie. EI ~i sotia lui lucreaza adesea cu cupluri care din dind in cand iau avionul pana la ei pentru a experimenta vreme de cateva zile terapia intensiva oferita de cei doi soti. Ei prefera acest mod de lucru pentru ca.,pe de 0 parte se intampIa foarte rar ca ei sa stea in ora~ 0 perioada mai lunga de timp, iar pe de aHa parte, au constatat ca aceste ~edinte concentrate sunt eficiente. Gay a descoperit ca in doar cateva zile poate sa faca mai multe progrese decat pot sa faca altii intr-un an. Uneori, cand timpul este limitat sau cand se ive~te vreo criza, ei pot sa lucreze impreuna chiar ~idouazeci ~i patru de ore neintrerupte, terminand de multe ori spre dimineata. Care este acea minciuna pe care ai pastrat-o in corpu! tau? Primul dintre cazuri a aparut cand un barbat care facea parte dintr-un grup de oameni de afaceri a venit sa lucreze cateva zile cu Hendricks la alcatuirea unei echipe. Tommy era casatorit de douazeci de ani cu cea de a doua sotie a sa, care 11insotea in acea excursie. Era un antreprenor plin de succes ~ifoarte bogat, a~aca cei doi soti stateau foarte bine din pund de vedere financiar; de fapt, erau pe cale de a-~iconstrui casa visurilor lor. - La prima vedere, a spus Hendricks, se parea ca lucruriIe merg bine intre ei. Dar in cursul interviului pe care I-a avut cu acel domn, a reie~itfoarte limpede ca acesta era nefericit, avand unele probleme atat la serviciu cat ~i cu sanatatea. Avea dureri cronice de spat~ care se agravasera atat de mult incat i se recomandase sa se opereze.
282
Jeffrey A. Kottler,Jon Carlson
Gay ~i Kathlyn obi~nuiau sa lucreze eu cuplurile intr-o maniera foarte simpla. Dupa ce i-au poftit in birou pe Tommy ~i pe sotia lui, Caitlan, pentru 0 ~edinta mai lunga, ei au inceput cu 0 intrebare pe care obi~nuiau sa 0 puna pentru a afla gradul de angajare al pacientului: "E~ti hotarat sa-ti tratezi durerea de spate?" "Ei", a raspuns lent Tommy, "de fapt, nu pentru asta am venit aici, dar, la naiba, mda, am sa fac tot ce trebuie pentru a scapa de nenorocita asta de durere. Abia pot sa ma mai mi~c." - Aveam in fata un om care era obi~nuit sa aiba un control absolut asupra afacerilor ~i a vietii sale, iar acum era pur ~i simplu exasperat ca trupul sau il trada in felul acesta. Era intr-o agonie ingrozitoare, atilt din pund de vedere fizic dH ~i psihic. Hendricks era convins ca intre problemele psihologice ~i simptomele fizice exista 0 conexiune foarte stransa. Totodata, credea ca 0 singura intrebare importanta ar fi fost suficienta pentru a dezvalui originile durerii de spate a lui Tommy. Exista totu~i riscul ca aceasta chestionare sa fie luata drept inoportuna ~i amenintatoare. "Ma intrebam", a inceput Hendricks cu grija, "ce minciuna ai tinut in tine in ultimii ani din moment ce ai ineeput sa simti durerea de spate?" "Cum?" a spus Tommy, luat prin surprindere. Incepuse sa se inro~easca u~or la fata. "Vrei sa spui ca sunt un mincinos?" "Nici vorba", a zis Hendricks. E! i-a explicat apoi ipoteza lul. Potrivit aeesteia, Tommy ar fi putut "sa fi dat ceva la spate" candva, iar acest lucru sala~luia de atunci in spatele lui. Hendricks crede di a~a cum pisicilor ~icainilor li se ridica blana de pe spate atunci cand sunt intaratati, ~i oamenii, la randullor, pot sa resimta durerea psihica in spate. Deocamdata, Hendricks nu sea~tepta ea Tommy sa raspunda. - Cand pui 0 intrebare dura ca aceasta, nouazeci ~i noua la suta din cei intrebati refuzasa-~i deschida sufletul ~i sa raspunda la ea. Oar felul in care reactioneaza ei este de-a drep-
Mumia de la mas a din sufragerie tul revelator, spunand foarte multe despre personalitatea lor. Cu alte cuvinte, oarnenii vor raspunde la aceasta intrebare prin acela~i mecanism pe care I-au folosit de-a lungul vietii lor pentru a-~i satisface nevoile ~i pentru a se apara de durere. In cazul acesta, Tommy s-a infuriat pentru ca Hendricks indraznise sa-i aduca 0 asemenea acuzatie. - Aceasta reactie mi-a dat de ~tire imediat di ma aflu pe drumul cel bun, a spus Hendricks. Daca putem sa obtinem 0 reactie aUit de puternica punand 0 intrebare de genul acesta, atunci ~tim ca ne aflam pe calea cea buna. Eu Ie spun mereu studentilor mei ea acesta este momentul pentru care terapeutii i~i primesc plata. Intr-un fel situatia este asemanatoare cu aceea a vanzatorilor care sunt platiti pentru momentul in care cumparatorul spune: "Nu, nu vreau sa cum par asta!" Ei bine, in terapie momentul pentru care suntem platiti este atunci cand clientul se incapataneaza sa spuna: "Nu, aici te afli pe un drum gre~it". Acesta este un moment pe care il savurez pentru ca ~tiu ca tocmai mi s-a ivit 0 cale de acces.
Confesiunea In urmatoarea ora, Hendricks a continuat sa-l preseze pe Tommy pe aceasta tema. I-a explicat ca ceea ce facea el, orice ar fi fost aceasta, nu numai ca nu ducea la nimic bun dar parea chiar sa inrautateasca Iucrurile. In cele din urma, clientul sau a inceput sa cedeze ~i a marturisit - ce-i drept, fara tragere de inima - ca minciuna pe care 0 purta cu sine era ca avea 0 relatie cu 0 aHa femeie. Interesant era ca el a inceput sa aiba dureride spate din momentul in care a debutat aceasta aventura. - 0 data ce a fost dispus sa admita ca minte ~i sa-i marturiseasca sotiei lui adevarul, a explicat Hendricks, probleme ca a lui puteau fi rezolvate in nu mai mult de zece secunde. Bineinteles, cu conditia ca in acest interval sa fie deschis ~i sa comunice ceea ce este esential. Oar, cu toate ca marturisise ca avea 0 relatie cu 0 aHa femeie, lui i-a fost frica sa vorbeasca despre aeest lucru pentru ca ~tia ca sotia lui se va supa.ra. ~i,
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson binemteles, ea s-a suparat. Au urmat cateva ore m care ne-am straduit din rasputeri sa-i ajutam pe cei doi soti sa depa;;easca aceasta situatie. Cuplul a parasit ~edinta decis sa mcerce m continuare sa-;;i refaca relatia. Tommy a fost de acord sa fie mult mai sincer, iar Caitlan sa mcerce sa-l ierte. Durerea lui de spate a inceput sa se diminueze. In cele din urma, Tommy nu a mai fost nevoit sa se opereze, simtindu-se mai bine ca oricand. Ca ;;icum acest aspect al pove~tii nu ar fi fost un exemplu destul de graitor al modalitatilor m care corpul poate sa IIpastreze" durerea psihica, Caitlan a mceput sa observe, dupa ce cuplul s-a mtors acasa, ca se petreceau ni;;te schimbari dramatice m corpul ei. Una dintre problemele constante ale relatiei lor era legata de faptul ea ea era supraponderala. In anii In care sotul ei avusese acea aventura, ea mcercase, fara nici un rezultat, sa scape de cele aproape cincisprezece kilograme pe care Ie avea m plus. - Cateva luni mai tarziu, Caitlan mi-a trimis 0 scrisoare, ne-a spus Hendricks. Ea spunea ca slabea vazand cu ochii. Nici macar nu a fost nevoie sa faea 0 cura de slabire - kilogramele m plus disparusera de la sine. Ceva se schimbase in ea, ~i ca rezultat al acestui moment al adevarului, ea avea acum 0 relatie mult mai sanatoasa cu corpul ei. Ceea ce I-a surprins cel mai mult pe Hendricks a fost rapiditatea acestor reactii. El mai vazuse pana ahmci ;;i alte cazuri m care oamenii faceau aceste tipuri de legaturi, dar nu mai intalnise niciodata 0 situatie m care reactiile sa fie atat de dramatice ;;i instantanee. Tommy s-a simtit in stare sa infrunte repro;;urile ;;i furia sotiei lui numai in momentul in care s-a decis sa se elibereze de durerea lui de spate. La randul ei, Caitlan a seapat de kilogramele in plus numai m momentul in care suspiciunile ei s-au eonfirmat ~i ea s-a aratat dispusa sa-;;i ierte sotul.
Uisand furia sa vorbeasca Hendricks ne-a relatat un alt caz care, ea ~i cel de mai mainte, trata problema mcrederii ~ia fidelitatii in easnicie. In plus,
Mumia de la masa din sufragerie acesta of ere a un exemplu mai degraba neobi;muit de pattern-uri ereditare recurente - 0 situatie in care istoria familiei trece de la 0 generatie la alta, adesea fara ca participantii sa aiba cuno~tinta despre scenariile repetitive ;;i mo~tenite pe care ei Ie interpreteaza. Era yorba de un cuplu care venise pentru trei zile de ~edinte intensive cu scopul de a-;;i rezolva 0 serie de dificultati pe care Ie aveau In casnicie. Erau casatoriti de cincisprezece ani. Cu un an m urma, intre ei a intervenit 0 problema peste care nu au putut sa treaca. Acum ajunsesera m punctulm care se gandeau serios la divort· - Trent era un individ masiv, I-a descris Hendricks pe sot· Avea 1,83 metri maltime ;;i cantarea peste 0 suta de kilograme. Era un barbat foarte musculos, cu 0 voce puterniea ;;i rasunatoare -In facultate fusese fotbalist ;;i atlet. Spre deosebire de el, sotia lui, Jane, era ehiar subtirica. Era 0 femeie cu picioarele pe pamant, foarte directa ~i cu 0 fata care plesnea de sanatate - parea sa fi trait toata viata la 0 ferma sau ceva de genul asta. Pe Trent ti-l imaginai mai degraba la Clubul Kiwanis tinand cuvantari. Cei doi soti trecusera de patruzeci de ani ;;i nu aveau copii, a;;a mcat pentru ei, profesia era principala preocupare din viata lor. $i amandoi erau foarte realizati In domeniile lor de activitate. Lui Hendricks nu i-a trebuit prea mult pentru a afla ce anume Ii adusese pe cei doi Intr-o asemenea situatie nefericita: Jane avusese 0 relatie sexuala cu un alt barbat. - Era vorba de 0 relatie eareia Jane Ii pusese capat la putin timp dupa ce debutase. Cu toate acestea, ea a marturisit ca a fost yorba de 0 pasiune nebuneasca, spontana, plina de intensitate ;;i care s-a stins la fel de rapid precum incepuse. Chiar dad\. aceasta aventura se sfar;;ise cu mult timp in urma, Trent era obsedat de ea. Pur ~isimplu nu era m stare sa se deta~eze de ea ;;i sa a dea uitarii. $i nici nu era dispus sa-;;i ierte sotia. De;;i Jane I;;i ceruse in repetate randuri iertare, sustinand ca Ii pare rau ;;i ea nu 0 sa mai faea a;;a ceva, Trent era din ce in ce mai nervos ;;i mai agresiv. Jane se temea foarte mult de aceasta violenta emotionala pe care nu 0 mai observase pana atunci la sotul ei.
286
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
- Oeoarece Trent nu voia sa 0 ierte, iar furia lui se ad ancea pe zi ce trecea, Jane a simtit ca nu mai poate indura aceasta situatie. Mai incercasera ~i inainte sa faca terapie. Fusesera la biserica sa se roage. Oar nimic nu a putut sa-i ajute sa depa~easca aceasta situatie dificila in care ramasesera blocati. - In familia lui Jane, daca fikeai ceva rau iti cereai iertare ~i se depa~ea momentul. Oar, de~i a incercat in repetate randuri sa procedeze astfel cu Trent, nu a mers; din contra, pocainta ei parea sa-l infurie ~i mai multo Aceasta era situatia lor in momentul in care au venit la mine.
se teme sa nu-~i piarda sotia ~i ca se simte profund ranit oricum, va face altceva decat sa se lase in continuare prada furiei. Oar in acest caz, nu s-a intamplat nimic din toate acestea. Nu s-a intamplat nici 0 minune. Nici 0 catharsis. Nici 0 schimbare de situatie. Fe masura ce trecea timpul, Trent nu facea decat sa devina din ce in ce mai furios. Apoi el ~i-a indreptat mania impotriva terapeutilor.
Gay ~i Kathlyn au incercat absolut orice pentru a-i ajuta pe cei doi sa depa~easca acest impas. Ei au incercat sa-i invete a procedura numita ascultareactiva, prin care fiecare partener este obligat sa-l asculte atent pe celalalt ~i sa raspunda intr-o maniera care dovedea ca celalalt a fast auzit ~i inteles. "Ei bine, Trent", a inceput Gay, "vreau sa-i spui sotiei tale cum te simti in momentul de fata. Stai. A~teapta a clipa inainte sa incepi. Jane, a~ vrea sa asculti cat mai neutru cu putinta ce are Trent sa-ti spuna." Amfmdoi au dat din cap in sensul ca au inteles instructiunile, numai ca Ie era greu sa leurmeze. "E limpede de data aceasta?" i-a intrebat din nou Gay, pentru a se asigura ca nu vor e~ua la fel de dezastruos ca data trecuta, cand lucrurile au seapat de sub control. "Sunt foarte furios", a inceput Trent pe un ton masurat. "Uita-te la Jane in timp ce-i vorbe~ti", I-a atentionat Gay. "Am spus ca sunt foarte, foarte furios." De data aceasta el a ridicat putinvocea. "Bine, Trent. Acum e randul tau, Jane." "E in regulLAm auzit asta. Am auzit ca e~ti furios." Inainte ca Gay sa poata sa intervina, Trent a sarit nervos. "La naiba, ai dreptate, sigur ca sunt furios. $i tu ~tii al naibii de bine ca am tot dreptul sa fiu a~a!" Hendricksne-a explicat ca din experienta pe care 0 avea ~tia ca, dupa cateva runde ca acestea, oamenii se inmoaie, nu mai sunt atat de sensibili ~i devin mult mai intelegi'itori. EI era sigur ca Trent va ajunge intr-un punct in care va recunoa~te ca
Mi-e frica de tine "Vrei sa spui", i-a zis Trent lui Hendricks pe un ton ameninti'itor, "ca de~i am batut atata drum pana aici ~i am cheltuit al dracului de multi bani asta e tot ce puteti sa faceti pentru noi?" "Lini?te?te-te", a incercat Hendricks sa-l calmeze. "Nu-mi spune mie sa ma lini~tesc! Nu eu sunt acela care ?i-a facut de cap in spatele altcuiva. $i de ce naiba ii tineti mereu partea?" Spunand aceasta, el a aratat-o cu degetul pe sotia lui a?a cum fac martorii la proces ca sa identifice fapta~ii pentru cei din juriu. "Noi nu tinem partea nimanui. Nu facem decat sa va ajutam pe fiecare dintre voi sa va spuneti punctul de vedere. Va ajutam sa va ascultati reciproc." Trent ~i-a incruci~at bratele ~i s-a incruntat. Hendricks ?i-a dat seam a ca pacientullui era pe punctul de a a zbughi din camera. Gay ?i Kathlyn erau acum siguri ca exercitiul de ascultare activae?uase complet. De Hecare data cand incercau sa aplice a procedura u?or diferita pentru a aduce lucrurile la un nivel mai profund, se loveau de rezistenta celor doi ca de un zid de piatra. - Unul dintre principiile filosofiei noastre, pentru care suntem cunoscuti, este ca noi Ie cerem oamenilor sa-~i asume responsabilitatea totala pentru ceea ce Ii se intampla in viata lor. Chiar daca uneori pare ca ar fi vina altcuiva, noi insistam ca ei sa-~i asume in intregimeresponsabilitatea.
288
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Gay ~i Kathlyn s-au uitat unulla ceUilalt fadlndu-~i un sernn discret cum il pot avea numai terapeutii care lucreaza ~i traiesc impreuna de foarte mult timp. Kathlyn a pus la bataie urmatoarea interventie, calmfmdu-l pe Trent ~i indemnand-o pe Jane sa-~i continue eforturile. Apoi i-a dat lui Gay sernnalul sa inceapa. "Tocmai ma intrebam ceva", i s-a adresat Hendricks lui Trent. "Despre ce este vorba?" a spus el suspicios. Avea in continuare aceea~i atitudine, cu bratele incruci~ate la piept, refuzand sa se uite la oricare dintre cei prezenti. "Ma intrebam: De ce crezi ca a fost absolut necesar sa dai na~tere unui asemenea eveniment in viata ta?" Pe obrajii ~ifruntea lui Trent au inceput sa apara pete trandafirii. Incheieturile degetelor de la mana dreapta, cea care se aHa incruci~ata pe piept peste cealalta mana, s-au albit. Arata de parca era gata sa explodeze. "Cum indrazne~ti sa-mi vorbe~ti in felul acesta? Vrei sa spui ca eu am facut-o pe Jane sa aiba aventura asta? Vrei sa spui ca eu am facut-o sa se duca ~i sa agate cine ~tie ce individ ... " "Dar nu a fost a~a", a protestat Jane. ,,~i tu ~tii. Nu am ... " "Nu ai decat sa spui asta cui ii pasa", a mormait Trent fara sa se uite la ea. Era iara~i foarte suparat. "VedeW" a spus Jane, bucuroasa ca reu~ise sa puna in evidenta cateva lucruri. "A~a face ~i acasa. Ma sperie." Hendricks a fost nevoit sa admita ca Trent era infrico~ator in acele momente. Dar a refuzat sa dea inapoi. "Vezi", i s-a adresat Hendricks cu 0 voce afectata,,,daca te porti in felul asta, ridicand vocea ~iluand 0 atitudine amenintatoare, ma sperii. Simt cum imi intepene~te gatul ~i mi se strange stomacul iar inima incepe sa bata mai repede. In momentul asta chiar ca imi este frica de tine." lmediat dupa asta, Trent a inceput sa dea inapoi. A inceput sa se inmoaie. - Nu cred ca i-a mai vorbit cineva in felul asta pana la mine, ne spuse Hendricks. Jane reactiona fie luand-o la fuga,
Mumia de la mas a din sufragerie fie incepand sa tipe ~i ea; nici una din aceste strategii nu servise la ceva. Faptul ca am fost in stare sa ma uitcalm in ochii lui ~i sa-i spun ca imi este frica a fost luat de el drept un exemplu al modului in care 0 alta persoana la fel de putemica ca ?i el poate sa devina vulnerabila. ~i cred ca acesta a fost un exemplu bun pentru ca dupa aceea atitudinea lui s-a schimbat. Trent statea pur ~i simplu fara sa spuna 0 yorba, incercand sa asimileze cele spuse de Hendricks. Respiratia i s-a domolit. Incheieturile degetelor ~i obrajii ~i-au revenit la culoarea lor naturala. Timp de zece minute s-a lasat 0 lini~te absoluta. Apoi Jane a gangurit. -- $tii, nu s-a intamplat la fel ~i cu prima ta sotie?
Nevestele lui au avut relatii , eu alti, barbati, Gay ~i Kathlyn au fost ~ocati de aceasta noua informatie. Una e cand un lucru se intampla 0 data, dar atunci cand se repeta trebuie ca exista un pattern in acest sens. lICe vrei sa spui?" a intrebat Trent, ~tiind de fapt la ce se referea soFa lui. "Exact ce am spus. Acela~i lucru s-a intamplat ~i cu Michelle, prima ta sotie, daca ma gandesc mai bine. Pana acum nu am facut legatura asta." Dupa momentul acesta ~edinta a luat 0 tumura noua. "Mda", a recunoscut Trent. "Cred di a~a e. Dar ce are de-a face asta cu situatia de fata?" "Ei bine, tu ar trebui sa ne spui", I-a invitat Kathlyn pe Trent. "Eu ... eu nu ~tiu. Chiar ca nu ~tiu." Chiar daca acest lucru era adevarat sau nu, Hendricks s-a hotarat sa-l ajute. Trent arata de parca ar fi fost luat la pumni. "Trent, Jane vrea sa spuna ca atunci cand in doua casnicii diferite se intampla lucruri similare, eel mai bine este sa incerci sa-ti dai seama ce ar putea sa insemne asta. De unde vine un asemenea pattern?"
290
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"De unde sa ~tiu eu?" a spus Trent cuprins din nou de furie - oboseala il impiediea insa sa-i mai dea amploarea obi~nuita. Toti eeilalti nu au faeut decat sa a~tepte. "Stai putin. Vrei sa spui ca este vina mea? Nu eu sunt cel care a avut 0 aventura. Nu eu sunt acela care a tradat aceasta casnicie. Nu eu sunt cel care ... " "Am inteles, Trent. Nu-ti face griji in privinta asta", a spus Hendricks. "Dar hai sa ne intoareem la ceea ce spunea Jane. Michelle, fosta ta sotie, a avut ~i ea 0 aventura? Daca nu ma in~el, avem de-a face cu doua relatii, la distanta de paisprezece ani, ~i cu toate acestea, acela~i lucru s-a intamplat cu ambeIe. Interesant, nu?" Trent s-a multumit sa dea din umeri. Dar ei erau siguri ea se gandea la aeela~i lucru ca ~i ei. "Vite", a eontinuat Hendricks, "da-mi voie sa te intreb altceva. Ai eunoscut vreodata pe cineva caruia sa i se fi intamplat ceva de genul acesta?" In felul acesta ei au aflat ea Trent facea parte dintr-o familie numeroasa, cu opt copii. Cand era foarte mie, mama lui a fugit cu un alt barbat. Drept urmare, a fost nevoit sa creasca in compania unui tata inveninat ~i singur care se plangea tot timpul ca femeile sunt necredincioase ~i te parasesc cand te a~tepti mai putin, fara macar sa se mai uite in urma. - De atunci, in familia lor nu a mai aparut nici 0 femeie de treaba, a explicat Hendricks. Era foarte impresionat de claritatea cu care aceasta tema se reprodusese pe parcursul mai multor generatii fara macar ca protagoni~tii ei sa-~i dea seama de ea. Ei traiau un scenariu care fusese scris pentru ei de catre altii. - Acest lucru era absolut uluitor, a spus Hendricks. I~ace parte din categoria lucrurilor despre care am crezut mereu ca au 0 influenta puternica asupra no astra, dar pana atunci nu-I mai intalnisem niciodata in viata reala. Am constatat cu aceasta ocazie cat de constrangator poate sa devina modelul dupa care am fost crescuti de mici. Este precum apa pentru pe~te. Dupa un timp, ii ceri pe~telui sa-ti explice cum este cu apa, iar
Mumia de la mas a din sufragerie
291
el iF spune "Care apa ?" Acesta a fost exact genul de raspuns pe care Trent ni I-a oferit. De~i, mai intotdeauna, intelegerea ~i aprofundarea unei situatii nu atrag dupa sine schimbari majore, in cazul de fata, dupa ce Trent a realizat pattern-ul dupa care traia, totul in jurullui a parut ca se schimba. El nu se mai simtea invinovatit; se simtea ca pus in fata unei situatii in care nu avusese de ales. "Nu e de mirare ca nu am putut sa te iert", i-a spus el indurerat sotiei. Pentru prima data dupa cele doua zile pe care Ie petrecusera impreuna, el trilia un sentiment nou, altul decat furia obi~nuita. Aceasta poveste, ca ~i cealalta pe care Hendricks ne-a imparta~it-o, a avut un final fericit. Descoperirea pe care au facut-o le-a permis celor doi soti sa examineze mai indeaproape pattern-urile lor ?i sa incerce sa Ie schimbe in a~a fel incat sa fie mult mai conforme cu modul in care doreau sa-?i traiasca viata. Cativa ani mai tarziu cand s-a interesat de ei, Hendricks a aflat ca reu~isera sa se inteleaga mult mai bine. Trent nu-~i mai urmarea sotia sa vada daca nu cumva il in~ala, iar Jane nu mai era terifiata de furia lui.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL DouAzECI $1 UNU
Kirschenbaum este ;;eful departamentului de consiliere tJidezvoltare de la Warner Graduate School of Education, Universitatea Rochester.
Howard Kirschenbaum
* *
Clientul care voia ca terapeutullui sa fie altcineva
deplinirii a doua misiuni extre11lde diferite dar egadfoward Kirschenbaum aInceputul devenit fai1110sIn urma.KirInIe ca i11lportanta. carierei sale, La
schenbaum era cunoscut In principal ca biograf allui Carl Rogers, renumitul fonda tor al psihologiei umaniste. 1n cartea sa, On Becoming Carl Rogers (Despre Carl Rogers), Kirschenbaum poveste;;te despre viata ;;i munca lui Rogers ;;i despre cum s-au influentat ele reciproc. Mai Uirziu el a editat 1111preunaeu altii The Carl Rogers Reader (Antologia Carl Rogers) ;;i Carls Rogers: Dialogue
(Carl Rogers: Dialoguri). De drept, Kirschenbaum este lideml mi;;ciirii de clarificare a valori/or In eonsiliere ;;i educatie. Best-seller-ul Values Clarification: A
Handbook of Practical Strategies for Teachers and Students (Clarificarea valorilor: Un ghid al strategiilor practice pentru profesori ~i studenji), se11lnat de Simon, Howe tJiKirschenbaum, a fost considerat de generatii fntregi de educatori ca sursa primarii de informare despre realizarea ·valorilor. Aceastii carte a fost urmata de mu/te a/tele, cum ar fi: Advanced Value Clarification (Ghidul avansat
al clarificarii valorilor), One Hundred Ways to Enhance Values and Morality in Schools and Youths Setiings (0 suta de modalitati de a promova valorile ~il11.oralitateain ~coli ~iill randul tinerilor), ;;i Wad - Ya Get? The Grading Game in American Education (Te-ai prins? Jocul sortarii in educajia americana).
293
*
AfH\.nd ca Howard Kirschenbaum s-a ocupat de biografia lui Carl Rogers, Billy s-a decis sa-l caute pentru a-i cere sa-l primeasca la terapie. Vreme de mai mulji ani el fusese un fan al terapiei centrate pe pacient, reu~ind sa intre la multi dintre cei mai importanji practicanji ai abordarii umaniste. Aeeasta metoda folose~te tehnica ascultarii empatiee ~i a stabilirii unei relajii autentice cu pacientul pentru ca aeesta sa ajunga la un nivel mult mai profund alilljelegerii de sine. EI eitise cartea lui Kirschenbaum "Despre Carl Rogers" ~i se hotarase sa-l testeze pe aeest presupus expert in terapia centrata pe client.
Clientul i~i prescrie singur tratamentul - Dupa cate am illjeles e~ti un expert in Rogers, a inceput Billy eonversatia din biroullui Kirschenbaum de la universitate. - Mda, am avut ~ansa sa lucrez cu el cajiva ani, a raspuns Howie cu modestie. In realitate, nu mai cunosc pe nimeni care sa fie mai reeunoscut decat el ca fiind 0 autoritate in materie de Carl Rogers. - Am citit biografia pe eare ai seris-o, a continuat Billy, ~i trebuie sa admit ca ai faeut 0 treaba serioasa. - Mda, muljumesc, a raspuns Kirschenbaum preeaut. Acesta era un mod destul de aparte de a discuta despre 0 posibila relatie de consiliere. A~adar, a spus Howie, eu ce pot sa te ajut? - Eu consider intalnirea aceasta ca pe 0 buna oportunitate de a lamuri cateva probleme eare ma preocupa. Simt ca
295
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
m-am bloc at ~i ca viata mea nu se ridica la nivelul potentialului de care dispun. Mi-ar pHlcea sa am 0 pozitie ca a ta. Cred ca daca a~ reu~i sa depa~esc unele probleme legate de trecutul meu, a~ putea sa fiu liber sa merg mai departe. ;:>i,a?a cum am mai spus, ma intereseaza foarte mult opera lui Rogers. De-a lungul anilor, am lucrat cu cativa terapeuti faimo?i ale caror nume cu siguranta ca-j:i spun ceva. Zicand aces tea, Bill parea foarte mfmdru de sine, lucru care I-a facut pe Kirschenbaum sa aiM presimtiri rele. - Se pare ea acest lucru te preocupa in mod constant. - Exact. A~adar, vei lucra cu mine? Adevarul era ca Howie nu avea clienti la acea data fiind absorbit cu totul in munca academica. De fapt, nici nu avea un birou pentru practica privata. Cu toate aces tea, Kirschenbaum era interesat sa-9i reia practica de clinica, a~a ca s-a decis sa se ocupe de acest client nou ~i sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-I ajuta. Dar mai intai, el a simtit nevoia sa-i explice potentialului sau client ca nu este pe de-a-ntregul "rogerian". - Ei bine, da, sunt dispus sa lucrez cu tine dar, inainte sa trecem la treaba, trebuie sa ~tii ca de fapt eu nu practic in exclusivitate terapia centrata pe pacient. Folosesc 0 comb inatie de metode in functie de ceea ce eu consider ca este necesar. - Hmmm, a spus Billy, manifestfmdu-~i dezacordul. Poate pentru ca nu a vrut sa-~i piarda unicul sau client sau poate pentru ca ii placeau provocarile, fapt este ca Kirschenbaum a acceptat, ~i asta in ciuda presimj:irilor sale, sa lucreze cu Billy intr-o maniera centrata pe pacient. La urma urmei, chiar daca depa9ise aceasta abordare trecand ~i la alte forme de consiliere, Kirschenbaum avea inca un respect imens pentru puterea ascultarii empatice, ca instrument pentru a-i ajuta pe oameni sa faea fata problemelor lor nerezolvate. Se intreba insa daca chiar trebuia sa-l lase pe acest pacient sa-?i prescrie singur tratamentul, mai ales dadi aceasta insemna restrictionarea interventiilor sale referitoare 1a ascultarea reflectiva ~i atingerea unui nivel avansat de empatie. Cu siguranta ca
acestea erau metode puternice, dar aveau ele sa se dovedeasca suficiente?
294
Prima sedinta , , Kirschenbaum a aranjat sa foloseasca unul dintre birouriIe unui prieten terapeut care dispunea de mai mult spatiu. Locaj:ia era de-a dreptul spectaculoasa. Era yorba de 0 casa construita in stil victorian ~icare avea toate dotarile necesare. Imediat ce clientul sau a terminat de completat un formular de consimtamant, ei au inceput prima ~edinj:a. Dupa ce au discutat ceva timp despre istoria lui personala ~i despre proiectele lui, a devenit evident ca Bill era tara doar ~i poate un client rogerian foarte bine pregatit ~i cooperant. Intr-un timp record, el i-a descris lui Kirschenbaum problemele pe care Ie avea ~i a raspuns cu promptitudine la indemnurile ~i reflectiile acestuia. - Ma simt de parca a9 fi intr-o cutie. Nu pot sa ma mi~c nici inainte, nici inapoi. - E ca ~icum ai fi intr-o inchisoare, un loc din care nu poj:i ie9i. - Exact! Parintii mei nu m-au ajutat prea mult. Toata viaj:a a trebuit sa suport atacurile lor. Erau ni~te sadici. - Mult timp te-ai simj:it singur, neavand cu cine sa imparj:i greutatile. Billy a plans un timp in tacere, dupa care ~i-a ~ters lacrimiIe ~i s-a uitat la terapeut. - Se pare ca tu ma intelegi foarte bine de~i abia ne-am cunoscut. Ma ajuti intr-un mod in care parinj:ii mei nu au facut-o niciodata. Spunand aceasta, Billy a zambit, iar Kirschenbaum nu a putut decat sa se simta multumit vazand ca lucrurile mergeau bine. El observase in repetate randuri ca oamenii i?i exprima mult mai u~or sentimentele ~i conflictele interioare atunci cand se simt intele~i ?i acceptaj:i. Reactiile lui Billy erau 0 dovada in plus a acestui fapt.
Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson -- Pari mai impckat acum, a continuat Howie sa reflecteze, te simti mai liber, mai u~or. - E adevarat, ma simt cumva mai liber. Oar acest lucru ma sperie totodata. - E~ti speriat de responsabilitatea care vine 0 data cu aceasta eliberare. -- Ma simt ca ~i cum m-a~ dizolva. Dar e bine. Spiritul de aparare este cel care se dizolva. - Apararile tale sunt cele care se dizolva, a clarificat Kirschenbaum. - Oa! Cand ma simt liber ca acum pot sa spun orice vreau. De exemplu, a~ putea sa spun "Te urasc, Howie!" A inceput apoi sa rada nervos. Kirschenbaum a zambit in semn de intelegere ~i acceptare. Billy a continuat: Simt ca am redevenit eu insumi. Multumesc. Multumesc pentru ca m-ai ajutat in felul acesta. Petrecusera mai putin de 0 ora impreuna, dar se aflau deja destul de departe. Lui Howie ii placea acest tip de legatura profunda care rezultase in urma practicarii consilierii centrate pe pacient, intr-o maniera pe care nu 0 mai abordase de ani de zile.
Sedintele , , doi si, trei - Cu parintii mei am fost sortit uitarii. Ma simt de parca a~ fi fost rupt pe dinauntru. Imi este teama ca am sa ma simt mereu inchis in cu~ca asta ~i am sa trec prin viata fara sa mai fiu vreodata in stare sa fiu eu insumi. E ca ~i cum un par imens ar fi fost trecut prin mine, tintuindu-ma la pamant ~ilasandu-ma fara putere. Sunt furios pentru ca am fost tratat in felul asta. Oar furia mea e undeva adanc in mine, nu iese la suprafata. Kirschenbaum nu mai intalnise pana atunci un client care sa stapaneasca atat de bine limbajul sentimentelor. $i niciodata nu se simtise in stare sa intre in lumea clientilor sai cu atata compasiune ~i intelegere. Billy a continuat, descriind in amanunt profunzimea durerii sale ~ia resentimentelor pe care
Mumia de la masa din sufragerie
297
Ie nutrea fata de parintii lui. Apoi, el ~i-a intors mania impotriva terapeutului. - Va urasc pe voi, nenorocitii a~tia de experti. Oaca a~ fi putut sa am 0 singura conversatie decenta cu oameni ca tine care se cred importanti, poate a~ fi reu~it sa ajung cineva. A~ fi putut face ~i simti lucruri. Nevrand sa mu~te momeala, Kirschenbaum ~i-a pastrat in continuare rolul pe care ~i-l asumase de persoana intelegatoare ~i de sprijin. - E~ti furios pe oameni atunci dnd simti ca e~ti tinut sub control ~i ca nu poti sa faci nimic. - Parintii mei m-au facut sa ma simt a~a, a spus Billy rididndu-~i vocea. $i voi, expertii nenorociti ce sunteti, incercati sa faceti acela~i lucru. Ma tineti imobilizat. Kirschenbaum a dat din cap, incurajandu-l sa continue. - Oar dnd spun "Du-te naibii!" unei autoritati, simt ca persoana care are putere asupra mea dispare. - Acum tu simti acest lucru in legatura cu mine. Puterea pe care 0 am asupra ta se reduce. - Oa, ~i asta imi da sperante. - Eu sper ca intr-o zi, a~a cum ai spus, sa fii in stare sa ie~i din cutia ta, din inchisoarea ta, ~isa faci mai multe lucruri pentru tine. Kirschenbaum a aflat ca, de~i era 0 persoana inteligenta, Billy avea un serviciu foarte modest. El sustinea ca nu avea destula incredere in el pentru a cauta ceva mai bun. Era plin de invidie la adresa celor realizati profesional, oameni precum terapeutii, care ajunsesera ce ~i-au dorit. Catre sfar~itul acestei inti'ilniri, Howie ~i-a dat seama ca ii place Billy. Se simtea legat de el. Aprecia sinceritatea de care acesta dadea dovada straduindu-se sa lucreze cu el insu~i. $i, de asemenea, era multumit de felul in care mersesera lucruriIe pana atunci. Oesigur, recuno~tea el, nu facea decat sa-~i joace rolul pe care 11acceptase de la inceput, rezumandu-se la a se centra numai pe raspunsurile clientului. Oar era un rol pe care putea sa-l joace sincer ~i, pentru ca dadea rezultate, nu avea nici un rost sa schimbe planul.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson La a treia ?edinta, Billy a continuat sa vorbeasca despre resentimentele pe care Ie nutrea la adresa expertilor ?i a persoanelor autoritare, iar Kirschenbaum, la randullui, a continuat sa dezvaluie sentimentele mai profunde care se aflau in spatele acestor relatari. El a facut tot posibilul pentru a-I incredinta pe Billy ca urmare?te cu mare atenFe ?iintelege tot ceea ce acesta ii spune. - Acesta este un lucru foarte bun, a spus Billy recunoscator. Ma simt mult mai real. Tu imi validezi experientele ?i sentimentele, iar acest lucru ma face sa ma simt mult mai aproape de ceea ce sunt eu cu adevarat. Eu vad ca tie chiar iti pasa ?i nu cred ca gre?esc in aceasta apreeiere. Ma simt mai puternic din cauza asta. - Te simF mult mai puternic, mult mai real. Crezi ca mie chiar imi pasa de tine iar asta te face sa te simti mai puternic. - Da, dar in acela?i timp ma face sa ma shut dependent. A?a ca te urasc pentru ca ai ajuns din nou sa ma domini ?i sa ma faei sa ma simt obligat sa fac ceea ce trebuie, ceea ce se a?teapta de la mine in astfel de situatii. La sfih?itul ?edintei, Kirschenbaum a ajuns la concluzia ca atinsesera ni?te probleme foarte profunde. De asemenea, el a constatat ca se produceau ni?te transferuri puternice. Billy spusese destul de dar ca se simtea foarte apropiat de terapeut ?i ca detesta aceasta apropiere care de altfel il inspaimanta. Kirschenbaum a reflectat la acest lucru asigurandu-l ca il intelege foarte bine. El era incantat de felul in care mergeau ?edintele. Se gandea chiar, amuzat de aroganta lui, ca Rogers insu?i nu ar fi putut sa fie mai empatic ?i mai aprobator decat el.
~edinta a patra - Ar fi foarte bine daca nu ai folosi atat de multe cuvinte ca.nd reformulezi sentimentele mele. ~ Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui, a raspuns Howie. Tocmai erau in mijlocul unei discutii despre modul in care Billy fusese oprimat de parintii lui ?i despre ceea ce simtea in
Mumia de la masa din sufragerie
299
legatura cu acest lucru, cand acesta a inceput brusc sa critice tehnica terapeutului lui. - Ar merge mult mai bine daca ai fi mult mai direct ?i mai coneis. Vreau sa avem 0 relatie mult mai simpla. Vreau sa shut ca ma intelegi. Dar uneori cuvintele tale ma dezorienteaza. Acttm Billy incepuse sa directioneze ?i mai tare comportamentullui Kirschenbaum. Ii dadea indicatii exacte cu privire la modul in care el voia ca Howie sa fie. Se pare ca Billy construise un soi de imagine perfecta a terapeutului ?i incerca sa-l modeleze pe Kirschenbaum dupa ea. Acesta a simtit nevoia sa-i atraga atenfia lui Billy asupra acestui lucru ?i sa-l faca deHcat sa se confrunte cu ceea ce facea. Dar in felul acesta s-ar fi abatut de la terapia "centrata pe paeient". Howie ?i-a dat seama ca era prea tarziu sa modifice acordul tacit cu pacientul sau. - Acesta este ?i scopul meu, a spus Kirschenbaum, sa te inteleg ?i sa te ajut ca, la randul tau, sa te intelegi mai bine pe tine insufi. - Asta e bine, a raspuns Billy. - Bine? - Da, este bine ca tu nu ma. ataci. Am fost intotdealma atacat pentru ca am critic at sau am pus sub semnul intrebarii autoritatea. Era acesta un test? s-a gandit Kirschenbaum. Apoi a inceput sa nu se mai simta atilt de increzator in reflectiile lui. Probabil ca ar trebui sa ia aminte la feedback-ul clientului lui ?i sa-?i scurteze raspunsurile daca acest lucru il ajuta mai multo Astfel, el a incercat sa faca tot posibilul sa tina pasul cu Billy. - Simt ca peretii de gheata intre care eram prh1s au inceput sa se topeasca putin cate puth1, a recunoscut Billy. In timp ce spunea acestea, se tot foia in scaun, neputand sa indure ceea ce simtea. Apoi au inceput sa-i curga lacrimile. Kirschenbaum s-a aplecat catre el, in semn de simpatie. Voia sa intinda mana ?i sa-l atinga pe Billy pentru a-i alina durerea, dar a simfit ca gestullui nu va fi primit bine. De fapt, chiar?i aceasta mi?care simpla a provocat 0 reactie puternica. - Ai putea, te rog, sa te dai inapoi? a cerut Billy. Da-te inapoi!
300
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Kirschenbaum a fost ?ocat de aceasta reactie brusca. Ointr-o data Billy a inceput sa respire greu ?i sa se inro?easca la fata. - Acum nu ma simt in siguranta cu tine. - Nu te simti in siguranta? a repetat Kirschenbaum, vizibil incurcat de aceasta intorsatura nea?teptata. Cu un minut inainte erau pe punctul de a face progrese, iar acum Billy arata de parea fusese atacat. ~i asta doar pentru ca Kirschenbaum se aplecase cu dltiva centimetri in direcFa lui. In continuare, el a ramas totu?i empatic, incercand sa fie cat mai concis in reflectiile lui, iar lucrul acesta se pare ca. I-a ajutat pe Billy sa se relaxeze ?i sa-?i exploreze din nou sentimentele. La sfar?itul ?edintei, Billy a remarcat: - Simt ea peretele incepe din nou sa se topeasea.
Sedinta , , a cincea Kirschenbaum ?i-a dat acum seama cat de mult gre?ise cand acceptase ca la terapie sa fie dona lui Carl Rogers ?i nu el insu?i. Era bloc at in incercarea de a se ridica la nivelul unei imagini, al unei icoane pe care nu era cu putinta sa 0 ajunga niciodata. Daca ar fi incercat sa se poarte mult mai natural, ?i-ar fi infruntat clientul sau l-ar fi invitat sa accepte ?i alte metode. Din pacate, contractul cu care fusese de acord nu-i permitea sa actioneze altfel de cat un "rogerian". De fapt, Billy spusese foarte dar ca el fusese la cei mai buni terapeuti centrati pe client pe care i-a putut gasi, a?a ca Kirschenbaum trebuia sa faea bine sa se dovedeasca cel putin la fel de bun ca ace?tia. ~tia ca nu are altceva de facut decat sa urmeze planul cu care fusesera de acord. Cand Billy s-a intors, a continuat sa critice interventiile pe care terapeutullui Ie-a avut de-a lungul ?edintei. Lui Kirschenbaum, asta ii aducea aminte de procesul de supervizare a consilierii, dar cu siguranta ea nici un supervizor competent nu putea sa fie atat de aspru precum era dientul sau.
Mumia de la masa din sufragerie
301
_ E adevarat ca imi refledezi sentimentele, I-a cicalit Billy, dar nu am sentimentul di tie iti pasa de mine cu adevarat. Mi-e teama ca nu ma intelegi prea bine. Din nou, Howie a fost luat prin surprin.dere de turnura pe care 0 luasera lucrurile. La ?edintele anterioare se parea ca facusera 0 treaba destul de buna. Relatia lor fusese solida. Oescoperisera 0 multime de lucruri bune. Billy spusese in repetate randuri ea Kirschenbaum 11ajuta foarte mult ?i ca.simtea ca este pe maini bune. lar acum facea tot posibilul sa rupa legaturile care se creasera intre ei. ~i din nou Kirschenbaum a regretat targul pe care-l incheiase ?i care il priva de multe din optiunile sale terapeutice. "A.sta nu sunt eu", ?i-a spus in sine a lui. "Ma simt la fel ca ?i el, de parca a? fi intr-o cutie, diferenta este ca eu sunt obligat sa joc un rol. Nu e deloc rezonabil ce se intampla. El vrea un terapeut centrat pe client, dar mai presus de toate, 0 asemenea persoana trebuie sa fie ea insa?i, reala ?i autentica, in aceasta relatie. Trebuie sa fac ce cred eu ca este cored in situ atia de fata." Kirschenbaum s-a uitat la clientul sau. _ Apreciez ce spui tu, dar nu cred ca asta va duce la 0 relatie mult mai empatica. Eu cred ca tu ai a?teptari nerealiste pe care nici eu - ?i nici altcineva - nu e cu putinta sa Ie implineasca. Kirschenbaum a crezut ca aceasta incercare a lui de a face ca situatia sa fie mult mai autentica, de a se confrunta cu Billy, va schimba lucrurile in bine, dar a fost dezamagit in a?teptarile lui. Billy s-a simtit atacat pentru ca avea a?teptari nerealiste ?i pretentii excesive pe care nimeni nu putea sa Ie satisfaca. _ Acum chiar ca nu ma mai shut in siguranta cu tine, a spus Billy, dandu-se cu scaunul mai in spate. In loc sa fi acceptat ceea ce ti-am spus, ai ales defensiva. Nu pot sa mai am incredere in tine. Kirschenbaum a avut insa destula prezenta de spirit (?i de suflet) ca sa-?i dea seama ce se petrecea. In nici un caz nu se afla in defensiva. Oar a realizat de asemenea ca orice ar fi fa-
302
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cut sau ar fi spus in continuare, nu ar fi reu~it decat sa inrautateasca ~i mai mult situatia. Dadi continua sa fie autentic ~i direct, Billy ar fi luat acest lucru drept 0 atitudine defensiva, necentrata pe pacient ~i 0 violare a increderii. Daca s-ar fi intors insa la raspunsurile empatice, ar fi fost critieat in continuare pentru ca nu reu~ea sa fie destul de empatic ~i de atent. La un moment dat s-a gandit sa-i spuna aceste lucruri lui Billy, dar in cele din urma a ramas fidel scenariului initial, reformuland ceea ce intelegea. Nu a fost de ajuns. - Imi pare rau, a spus Billy dand din cap dezaprobator, dar asta nu 0 sa mearga. Ma simt foarte, foarte inconfortabil cu tine. A~a cum ti-am mai spus, nu ma simt in siguranta. Simt nevoia sa ma opresc aici. - Prill. urmare, spui ca nu vrei sa continuam ~edinta de consiliere. ~i consideri asta drept 0 renuntare? - Da, exact asta am spus. Chiar ca simt nevoia sa ma opresc aiei. Ma simt claustrofobic, a~a di trebuie sa plec de indata! - Imi pare sincer rau ca lucrurile nu au mers bine. ~i bineinteles, am toata intelegerea pentru nevoia ta de a te retrage. Cu aceasta, Billy s-a ridicat sa pIece. Kirschenbaum i-a spus sa-l sune in caz ca vrea sa se programeze pentru 0 alta ~edinta, dupa care au parasit impreuna biroul.
Inapoi la inchisoare Biroul se afla in partea de sus a cladirii. Nu mai era nimeni la acea ora deoarece prietenul terapeut allui Kirschenbaum era plecat din ora~. In timp ce coborau scarile, indreptandu-se catre ie~ire, Billy a evitat sa se uite la Howie sau sa scoata vreo yorba. Cand au ajuns la u~a de la intrare, Kirschenbaum a accesat codul instalatiei de securitate pentru a dezactiva alarma. Din nu se ~tie ce motive, de fiecare data cand apasa pe taste semnalul arata ca alarma era inca activata.
Mumia de la masa din sufragerie
303
- Ce se intampla? a spus Billy cuprins de paniea. E ceva in neregula? Ti-am spus ca trebuie sa plec. Trebuie sa plec in momentul acesta! Kirschenbaum incerca sa-~i aduca aminte care era codul cored. Inversase numerele? Poate ca nu apasase suficient de tare pe taste. A format din nou codul. Acela~i rezultat. Lumina ro~ie indica faptul ca alarma era inca activata. Daca ar fi incercat sa deschida u~a, alarma ar fi trezit intregul cartier. In plus, ce ar fi putut sa spuna politiei? Ca era un prieten care inchiriase casa? (Exact de asta avea nevoie Billy - 0 excursie la o inchisoare adevi'irati'i.) ~i de ce naiba nu mergea codul? - Ti-am spus doar, a auzit vag Kirschenbaum in timp ce incerca sa se concentreze, pi-am spus ca trebuie sa plec naibii de aiei. ~i asta imediat! Exasperat, Howie ~i-a dat seama ca au dimas blocati in casa. - Uite ce e, a incercat el sa spuna cu 0 voce cat mai lini~titoare, sper ca ai simtul umorului pentru ca., nu 0 sa-ti vina sa crezi, dar am ramas inchi~i aiei. - Nu gasesc nimie amuzant in asta, a spus Billy cu race ala. - Sa-ti spun drept, ~tiam ca nu 0 sa te amuze, a spus Kirschenbaum incercand sa schiteze un zambet cat mai optimist cu putin.ta. Totu~i trebuie sa sunam sa cerem ajutor pentru ca nu 0 sa putem sa ie~im de aici pana nu vine cineva sa dezactiveze alarma. De~i era aproape sigur ca nu aveau niei 0 ~ansa sa gaseasca 0 alta ie~ire din cas a, Howie I-a luat pe clientul sau sa exploreze impreuna casa, gandindu-se ca-i va distrage astfel atentia. De fapt, el ~tia ca nu avea cum sa scape de acolo pana la venirea fiicei prietenului lui. Prin urmare, ei au ramas mchi~i in casa mai bine de 0 ora. Tot timpul acesta Billy nu a facut altceva decat sa bombane nemultumit, sustinand ca aceasta era cea mai neagra experienta din viata lui. In final cei doi ce au fost eliberati. La putin timp dupa aceea, dandu-~i seama ca Billy nu avea de gand sa-l mai contacteze, Kirschenbaum i-a trimis 0 scrisoare in care i~i expri-
304
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ma regretul ca lucrurile nu au mers a~a cum sperasera amandoi. El a trecut in revista principalele probleme pe care ei Ie abordasera, iar la sfar~it i-a urat succes in indeplinirea planurilor lui de viitor. De asemenea, i-a returnat ultimul cec. 0 saptamana mai tarziu, a primit urmatorul raspuns: Draga Howie, Iti multumesc pentru scrisoarea amabila ~i Incurajatoare pe care mi-ai trimis-o ~i pentru di mi-ai Inapoiat cecu!. Eu cred di tu e~ti empatic, dar nu am simtit acest lucru In reflectiile tale (~i nici In felulln care dirijai ceea ce reflectai). Oare pretind eu prea mult? Nu cred, pentru cii au existat alti doi terapeuti care au reu~it sa se ridice la nivelul pretentiilor mele. $i crede-ma, nu spun asta ca sa te fac sa te simti prost. Tu e~ti un tip de treaba. Pornind de la experientele pe care Ie-am avut In trecut, a fast Intelept din partea ta sa te Intrebi daca nu cumva te consider doar un alt terapeut nedemn de Incredere. Eu nu te vad a~a. Pur ~i simplu, uitandu-ma la tine, mi-am reamintit de felulln care era Rogers inainte de a intra in criza pe care ai descris-o In cartea ta. Pari blocat din punct de vedere emotional ~i, a~a cum a descoperit ~i Rogers, cred ca genu I de terapie pe care 11practici se va adanci ~i fara acest blocaj. Ma bucur foarte mult cii m-ai contactat ~i ca mi-ai scris acele lucruri. eu sinceritate, Al tau, Shalom, Billy
Privind Inapoi Ar fi trebuit sa se a~tepte la a~a ceva, a observat Kirschenbaum. Pentru el, cazul acesta a fost 0 dovada graitoare a faptului ca, in relapa cu clientul, terapeutul trebuie sa fie ~i sa ramana elinsu~i, refuzand sa joace rolul vreunui alt personaj. Pur ~i simplu nu merge sa pretinzi ca e~ti altcineva sau sa fii tu insuti doar pe jumatate. De altfel una dintre regulile de baza
Mumia de la masa din sufragerie ale lui Carl Rogers este di terapeutul trebuie sa fie in armonie cu el insu~i. Kirschenbaum a fost prins intr-o situatie in care, prin definipe, nu era in acord cu sentimentele sale din acel moment ~i nici cu propriile sale metode de abordare a terapiei. Chiar daca ~i-a jucat rolul foarte bine, acest lucru nu a fost de ajuns. Nu a avut destul de multa incredere in el pentru a face, impreuna cu clientul sau, 0 intelegere care sa mearga atat pentru unul cat ~i pentru celalalt. In mod cert, Billy avea 0 atitudine ambivalenta fata de necesitatea unor schimbari majore in viata lui. E adevarat ca el spera sa se produca 0 schimbare radicala, dar in acela~i timp voia ca terapia sa e~ueze astfelindH sa nu fie nevoit sa-~i asume sarcina dificila de a invata ~i de a se adapta la ceva nou. Ca multi alti oameni, el se obi~nuise cu situatia lui nefericita ~i se adaptase la ea. Voia sa fie diferit, dar ii era frica de consecinte in caz ca reu~ea. Astfel ca el a aranjat lucrurile de a~a natura ca nici unul dintre terapeutii lui sa nu se poata ridica vreodata la nivelul a~teptarilor lui ~i sa nu reu~easca sa-l intruchipeze perfect pe Carl Rogers. Retrospectiv, a recunoscut Kirschenbaum, ar fi fost mult mai bine daca ~i-ar fi dat seama de acest lucru inca de la inceput, in loc sa intre in capcana in care a intrat. E pacat, pentru ca acesta a fost unul dintre cele mai interesante cazuri pe care le-a avut.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL DouAzECI
~I DOl
Joel Bergman
Mireasa purta frac, iar mirele trena
:J
rea abordiirilor succinte ale tempiei de familie, s-a dovedit ultimii treizeci de ani deosebit de eficaceinfndezvoltainstruioel in Bergman, una dintrefigurile importante rea tempeufilor. EI este 0 persoana antrenantii ~ifoarte glu11leafa. Totodata se remarcii printr-un stil de abordare foarte direct ~i provocalor, care lasa sa se fntrevadii radiicinile sale newyorkeze. Astfel, de fiecare data el I~i fntCi11lpinaclienfii cu Intrebarea"De ce vii aflafi aici?". Dupa ce ace~tia fncep sa explice care sunt proble11lele lor, Bergman continuii sa Ie adreseze aceastli fntrebare din nou ~i din nou, pand cand ei fncep sa infeleaga ca exista numeroase modalitafi de a privi situafia lor ~i de a con cepe ceea ce nu este In regula. 1n cartea sa, devenita clasicii, Fishing for Barracuda (Pescuind baracuda), Bergman define~te 11lanierelesistematice, strategice In care terapeufii pot produce schimbari de durata In perioade relativ scurte. 1n ultimii zece ani, el s-a oeupat de realizarea unoI' Inregistrari video destinate instruirii tempeufilor ~i care ilustreaza diferite modalitafi creative, evoeatoare de a-i ajuta pe oameni. Bergman este psiholog la 0 clinica privata din Manhattan.
* *
*
307
Acest interviu s-a desfa~urat mtr-o maniera oarecum diferita de celelalte din aceasta carte. Optand pentru unul dintre cele mai memorabile cazuri din cariera sa, Bergman ne-a explicat ca alegerea lui s-a datorat in buna masura dialogului spiritual pe care I-a avut cu clientul sau, drept care se va stradui sa-l redea cat mai exact cu putinta. Ca urmare, prima parte a acestui capitol este scrisa la persoana mtai. Bergman a inceput descrierea acestui caz spunandu-ne ca, initial, pacientullui, James, fusese destul de nemcrezator in faptul ca terapia l-ar putea ajuta. Dar era atat de lovit de panica meat la un moment dat s-a decis sa-~i face 0 programare la terapie. Bergman a mceput ~edinta cu mtrebarea lui favorita: "De ce te afli aici ~i cum crezi ca a~ putea sa te ajut?" "Pai", a raspuns James, lIma aflu aid din mai multe motive. Ceea ce ma sperie cel mai mult este posibilitatea ca prietena mea sa ma paraseasca. Mi-e teama ca mtr-o zi ea 0 sa vina acasa pe nea~teptate ~i 0 sa fie atat de dezgustata de ceea ce vede ca ma va parasi." ,,$i ce 0 sa vada?" am intrebat, curios sa aflu ce avea in minte. "Mi-e ru~ine sa-ti spun", a mormait James coborandu-~i privirea. "Mi-e teama ca 0 sa razi." "Nu rad decat daca este yorba de cevafoarte nostim." "Pai nu este nostim deloc. De fapt, lucrul asta este mai degraM dezgustator ~i nu-l inteleg." James ~i-a ridicat privirea ~i s-a uitat la mine sincer mdurerat, apoi a adaugat: "Dar nu pot sa ma abtin." "Pune-ma la mcercare." James a mcuviintat din cap, ~tiind ca nu avea mcotro. "In dulapul din dormitorul meu, pe raftul de sus, tin ascunsa 0 cutie cu haine femeie~ti. Uneori, cand prietena mea nu este acasa, ma imbrac cu ele. Ma machiez, imi dau cu parfum, imi pun chiloti de femeie, sutien, bluza, fusta, pantofi cu toc, cercei - tot ce trebuie." ,,?i dupa aceea ce faci?" ,,Imi inchipui ca sunt 0 bucatica nostima ~i ma fatai de colo-colo prin dormitor, admirandu-ma m oglinda."
308
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Am dat din cap fara nici 0 noima ~i I-am indemnat sa continue. "Vezi, problema este ca pentru a ma excita ~i mai mult, merg pana acolo ineat ma leg strans de un scaun." Am incercat din rasputeri sa ma abtin sa nu zambesc. Aproape in Hecare zi am ocazia sa aud pove~ti absolut uimitoare, dar a~a ceva nu mai auzisem pana atunci. Bineinteles ca eram curios. Incercam sa-mi imaginez cum reu~ea James sa se lege singur de scaun, ~i inca strans. "Ei bine", I-am indemnat eu cu 0 mina sincera, ,,~icare este problema?" James s-a uitat indignat la mine scuturand din cap. Se intreba daca nu sunt cumva mai nebun decat el. Aproape ca a strigat la mine: "Cum care e problema? Daca Jennie intra ~i ma gase~te imbracat in rochie ~i legat de scaun, 0 sa creada ca sunt cine ~tie ce fel de pervers. Cu siguranta ca ma va parasi pentru totdeauna", a adaugat el pe un ton jalnic. "Pai, am sugerat eu inocent, de ce nu lncui u~a de la dormitor atunci eand faci asta?" James s-a uitat din nou la mine nemai~tiind ce sa creada. Vazand ca eram serios, a decis sa ia in considerare sugestia 11lea.
"Dar daca fac asta", a obiectat, "atunci 0 sa ma intrebe de ce e incuiata u~a de la dormitor." "Ei bine, atunci", am glumit eu sarcastic, "de ce nu ii spui ca e~ti prins pe moment ~i ca in cel mai scurt timp 0 sa fii al
el..?"
Telefoanele de la mama James se a~tepta ca eu sa reactionez in acela~i fel in care se temea ca ar face-o Jennie - cu respingere ~i dezgust. Comportamentullui imi starnea mai degraba indignarea decat dezgustul. Ma intrebam de unde provine aceasta apuditura a lui.
o
309
data ce am aflat mai multe despre copilaria lui James, am putut sa-mi explic intr-o oarecare masura comportamentullui. James era un violonist foarte dotat, de exceptie a? putea spune. Cu ajutorul talentului sau natural, al muncii asidue ?i al ambitioasei sale marne el ajunsese sa imbrati~eze 0 cariera muzicala deosebWi. "De cand ma ?tiu", mi-a explicat James, "am fost singura preocupare a mamei mele. Ea a vrut ca eu sa ajung un mare violonist. In copilarie am fost trimis la cele mai bune ?coli de muzica. Mama mi-a cumparat cele mai bune viori, a angajat cei mai buni profesori ?i a facut tot posibilul pentru a-mi asigura 0 cariera muzicala. A fost nelipsita de la concertele mele - chiar ?i eand am fost in turneu prin lume - ?i a ramas cel mai mare fan al meu. A fost langa mine de dHe ori am avut nevoie de ea. M-a rasHitat mereu cu haine scumpe, cadouri de ziua mea ?i de Craciun ?i alte lucruri care credea ea ca imi vor face placere." "Se pare ca ai avut parte de 0 mama nemaipomenita", am observat eu. "Ei", a sarit imediat James, "nu a fost chiar atat de nemaipomenita. Cand eram copil obi?nuia sa-mi vorbeasca despre problemele ei ~i eu trebuia sa 0 ascult ore intregi pentru ca nimeni altcineva nu era dispus sa 0 faca. Ea divortase de tatal meu cand aveam cinci ani, iar de atunci nu mai contenea sa se planga de cat de rau se purtase cu ea. Am crezut tot ce imi spunea ea pana cand am ineeput sa ma vad din nou eu tatal meu. Aveam pe atunci vreo douazeei?i einci de ani." Vorbind despre mama lui, James ?i-a adus aminte de felul in care aeeasta obi?nuia sa-i controleze Heeare aspect al vietii lui. "Mama avea obiceiul sa intre brusc in dormitorul meu fara sa bata la u?a. Cand aveam zeee ani, am pus 0 incuietoare la u?a mea. A fost atat de ofens at a de aeest lueru indit a scos-o imediat pretinzand ca altfel nu va putea sa intre la mine in eaz de urgenta. Hai sa fim serio?i! Ce putea sa i se mmmple unui baiat de zece ani? In fiecare seara imi punea deoparte hainele pentru ziua urmatoare fiindea voia sa arat intr-un anumit fel.
310
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Era nemultumita de prietenii mei ~i ii critica tot timpul, a~a incat la un moment dat m-am trezit singur ~i izolat. Ani de zile nu ne-am avut dedH unul pe celalalt." James a ezitat un moment dupa care a adaugat vizibilmcurcat: "Traiam mai degraba ca sot ~i sotie decat ca mama ~i fiu." "Cand au inceput sa se schimbe lucrurile?" I-am intrebat incercand sa-l fac sa spuna mai multe despre aceasta relaFe sufocanta cu mama lui. "Lucrurile s-au schimbat dupa ce m-am mutat la New York ca sa cant m orchestra. Mama a devenit din ce m ce mai nemultumita ~i mai posesiva. Jar de ~ase luni incoace este de-a dreptul imposibila. Acum trei luni, Jennie s-a mutat cu mine. Din momentul acela, mama mea s-a transformat m teroarea absoluta. Ma mgrozesc de cate ori imi spune ca nu mai are pentru ce sa traiasca. Ma suna de doua-trei ori pe saptamana, uneori m toiul noptii, plangandu-se ca este speriata ~i ca nu poate sa doarma. Daca se mtampla ca Jennie sa ridice receptorul, mama mchide imediat. Acum Jennie a mceput sa creada ca am 0 alta relatie." La fel ca ~idata trecuta, i-am oferit 0 sugestie foarte directa: "De ce nu-i spui sa inceteze sa te mai sune in toiul noptii? Sau ai putea sa-i sugerezi destul de discret ca ar fi cazul sa consulte un psihoterapeut." "Face deja terapie ~i ia Prozac." "Bine", am mcercat eu din nou, "dar ce-ar fi sa-i spui totu~i ca telefoanele astea te sperie?" "Nu pot sa fac asta! Ar fi 0 dovada de cruzime ~iegoism din partea mea. Sunt singura persoana careia ii pasa de ea. Daca ii intorc spatele acum, nu va mai avea pe nimeni. Mi-e teama ca daca nu sunt langa ea cand are nevoie de mine, 0 sa se sinucida iar eu am sa ma simt vinovat pentru tot restul vietii." "De ce nu ceri ajutor rudelor tale?" am avansat eu 0 alta sugestie. Scopul terapiei mele nu consta atat in oferirea unor sfaturi cat mai degraba m cautarea unei parghii pentru a schimba acest nefericit pattern. Intotdeauna m-am intrebat de ce nu aleg oamenii cea mai directa ~i mai evidenta cale pentru a-~i rezolva problemele.
Mumia de la mas a din sufragerie
o recomandare
311
neobisnuiHi ,
James a recunoscut ca mama lui avea patru surori care 10cuiau chiar in acela~i ora~, dar - ~i asta nu era de mirare se certa tot timpul cu ele. Din cand in cand mama lui lua legatura cu una dintre ele, msa asta nu dura prea multo Am decis sa mai mcerc mea 0 datil. "Atunci, James, data viitoare cand mai prime~ti telefoane de la mama ta m toiul noptii, cel mai bine ar fi sa-i suni pe tatal tau sau pe surorile ei ~i sa Ie spui ca e~ti mgrijorat, ca-ti este teama ~i ca nu ~tii ce sa faci." "Nu pot sa fac asta! A~ omorJ:-o dad\. a~ face una ca asta." "Mda", mi-am spus m sinea mea, "dar dad\. nu 0 faci 0 sa te omoare ea pe tine." La urmatoarea ~edinta, am aflat de la James ca situaFa se imautatise ~i mai mult, iar el se simtea ~i mai disperat. A~a cum era de a~teptat, refuzase sa urmeze sfatul meu ~i sa dea telefon matu~ilor sau tatalui luL Mama lui, simtind ca fiul ei are de gand sa incerce sa 0 Fna cumva la distanta, a imp ins lucrurile ~i mai mult, amenintand ca se sinucide. $tiam ca trebuie sa iau 0 masura foarte radicala pentru a rupe acest ciclu care se intensifica din ce m ce mai mult, lucru care nu era benefic pentru nici unul dintre ei. "James", i-am spus eu bland, "eu cred di daca 0 sa dai telefon matu~ilor sau tatalui tau dupa fiecare apel noctum al mamei tale, in cele din urma eava inceta sa te mai sperie. Pe de alta parte, eu inteleg ca drag os tea ~i loialitatea fata de mama ta te impiedica sa faci asta. Nu ai decat doua posibilitati, fie sa suni la matu~i sau la tatal tau dupa fiecare telefon nocturn, fie sa te duci sa 0 vezi ~i sa faci acellucru la care te gande~ti de ani de zile." "Vrei sa spui, sa ma culc cu mama mea?" Ei bine, chiar la asta nu ma gandisem, dar am mcercat sa nu ma arM surprins. "Da, mi-ai spus cat de apropiati sunteti tu ~i cu mama ta. Din momentulin care parintii till au divortat, tu ~i cu mama ta ati avut 0 relatie «neobi~nuit de intima», dupa cum te-ai ex-
312
JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
primat. Mi-aimai spus dH de frumoasa ~ide atragatoare este mama ta, a~a ca poate este timpul sa la~ila 0 parte fanteziile ~i sa te duci pana la ea ~i sa 0 faci!" Ma a~teptam ca James sa sara din scaun, a~acum de altfel a~ face ~ieu daca un terapeut mi-ar recomanda acela~ilucru, dar, spre marea mea surprindere, am constatat ca el a cazut pe ganduri, luand astfel in serios propunerea mea. Uitandu-ma la el, mi-am adus aminte de Jack Benny,cand un hot i-a bagat pistolul in spate ~ii-a spus: "Banii sau viata!". Dupa mai multe secunde, Benny i-a raspuns: "Ma gandesc ... ma gandesc". La doua zile dupa ce i-am propus lui James aceasta alegere hobsoniana, in urma unui telefon nocturn de la mama sa, James s-a decis sa-i sune pe tatal ~i pe matu~ile lui. Bineinteles, telefoaneleei terorizante au incetat dintr-o data. De atunci, mama lui suna cel mai adesea duminica dupa-amiaza iar vocea ei este intotdeauna de un calm de-a dreptul miraculos.
De la mama la iubita James a inceput terapia pentru ca se temea ca-~iva pierde prietena (ca urmare a repulsiei ~i abandonului acesteia) ~i mama (caurmare a sinuciderii)~iva ajunge sa traiascade unul singur. Una dintre problemele lui era ca incercase sa se separe de mama lui prin intermediul unui comportament compulsiv.Travestirea~i,mult mai important, faptul ca acest comportament era tinut in secret reprezentau mica oaza a lui James in care acesta se simtea el insu~i ~ipe care 0 delimitase inca din copili'irie pentru a se feri sa fie complet absorbit de 0 mama exagerat de posesiva. EI nu reu~ise sa-~idezvolte niciodata 0 identitate proprie, 0 personalitate autentica, sa fie el insu~i, unie ~i diferit de mama lui. Cand James era mic, nu avea voie sa-~i aleaga singur jucariile, hainele, prietenii ~inici macar mancarurile favorite. Mama lui facea totul in locul sau, bineinteles, in numele dragostei ce i-o purta. James a pus nevoia mamei lui de a simti ca cineva are nevoie de ea mai presus de nevoia lui
Mumia de la masa din sufragerie
313
de autonomie, de libertate dealegere, de spatiu ~i de intimitate. Rareori avea ocazia sa-~i sustina punctul de vedere, motiv pentru care vocea lui nu s-a dezvoltat. Nu avea un taUisau ni~te rude carora sa se planga sau cu care sa se inteleaga tara ~tirea mamei lui. Travestirea il proteja de asemenea de temerile sale incestuoase, deoarece mama lui nu ar fi niciodata interesata sexual de cineva care poarta haine de femeie. Fara 0 voce clara sau 0 identitate proprie, James a avut, a~a cum era de a~teptat, dificultati serioase dupa ce prietena lui s-a mutat la el. Pasivitatea sa, dependenta ~i teama de a fi abandonat, precum ~i incapacitatea de a-~i controla emotiile, frica de intruziune ~iposesivitate care I-au terorizat de-a lungul copilariei sale au reaparut 0 data cu Jennie. EI a inceput sa se abandoneze lui Jennie, exact a~a cum facuse cu mama lui. Daca credeti ca acestea sunt simple speculatii din partea mea, atunci poate ar trebui sa aduc ni~te dovezi mult mai clare in sprijinul acestei ipoteze: James a incetat sa se mai travesteasd imediat ce s-a mutat din casa mamei lui dar a reinceput sa fad acest lucru la 0 luna dupa ce Jennie a venit sa locuiasca cu el. Acum, ca reu~isemsa punem capat telefoanelor mamei lui, urmatorul pas era sa lucram la relatia lui cu Jennie. Intr-o zi I-am intrebat ce il deranjeaza cel mai mult la prietena lui. "Furia ei ma sperie", a marturisit ru~inat James. "Jennie se infurie dlnd nu facceea ce vrea ea. Daca eu vreau pe~tecu paine alba, iar ea crede di painea integrala este mai sanatoasa, trebuie sa mananc paine.integrala chiar dad mi se face rau." "Ce s-ar intampla daca te-ai incapatana sa mananci paine alba?" "Jenniear deveni pisaloaga." );;i ce e atat de groaznic in asta?" "Totul.In primul rand, nu-mi plac confruntarile. In al doilea rand, cand Jennie se enerveaza, nu-i trece a~a u~or,iar asta ma face sa sufar ~iin cele din urma sunt nevoit sa fac ce vrea ea. In plus, mi-e teama ca daca sta prea mult suparata 0 sa ma paraseasca."
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson "Dadi nu reu~e~ti sa te impui in privinta unor lucruri marunte cum ar fi painea alba, ma intreb ce vei face cand vor aparea discutii legate de cariera, bani, sex, copii?" "Pai din cauza asta am venit aici. Vezi, eu sunt un tip foarte tolerant, a~a di nu ma deranjeaza daca Jennie este mai incapatanata decat mine in privinta unor lucruri. De cele mai multe ori, cand avem discutii in contradictoriu, eu sunt cel care cedeaza ~i nu-i port pidi pentru asta. Dar ea ma sperie atunci cand nu obtine ce vrea." Pentru un moment, James a cazut pe ganduri, apoi a ad au gat: In multe privinte, Jennie seaman a cu mama mea." De~i un psihanalist ar fi aplaudat in acest moment, ca terapeut strategic eram mult mai interesat sa-l ajut pe James sa schimbe pattern-ul decat numai sa generez aceasta intelegere. L-am pus sa se confrunte cu ideea di el nu se temea de fapt de furia lui Jennie ci de istericalele ei dramatice. Faptul di el ceda in favoarea ei de fiecare data nu era decat un mod de a o "rasplati" pentru comportamentul ei care se dovedea astfel un mijloc eficace de a obtine ceea ce voia. James a explicat di de fapt nu era yorba di cedeaza in favoarea ei ci mai degraba di ii respecta sentimentele. Dar adevarul era ca se temea di dad nu cedeaza ea 11va parasi. Ne-am invartit in jurul acestei probleme pana cand in cele din urma el a recunoscut di i-ar placea ca uneori sa poata sa faca cum vrea el ~i, de asemenea, sa nu mai sufere atat de mult pentru faptul di face intotdeauna cum spune Jennie. "Apoi, trebuie sa-ti sustii punctul de vedere", i-am spus eu precum un antrenor care i~i incurajeaza atletul. "Trebuie sa-ti pastrezi pozitia ~i sa negociezi. Exact ca la arbitrajul obligatoriu, cand cele doua parti aflate in conflict sunt obligate sa negocieze pana cand ajung la 0 intelegere convenabila pentru fiecare dintre ele." A~a cum era de a9teptat, in urmatoarele saptamani, certurile lor s-au intetit. James avea acum 0 atitudine mult mai ferma, pe care Jennie nu prea 0 aprecia. Acest lucru I-a speriat foarte mult pe James diruia ii era tot timpul teama di Jennie 11va parasi dad nu va face cum vrea ea.
Mumia de la mas a din sufragerie
315
Mireasa si , mire James m-a intrebat dad ar putea sa 0 adudi pe Jennie la una din ~edinte, pentru ca certurile lor se inrautatisera ~iii era teama ca in curand 11va parasi. Am acceptat imediat, nerabdator sa lucrez cu amandoi, fie ~i numai pentru 0 singura ~edinta. Cand Jennie a venit la birou, am constatat, fara surprindere, ca era mult mai calda?i mai prietenoasa decat spusese James. Am invitat-o sa imi spuna versiunea ei cu privire la relatia cu James ?i care credea ea ca este cea mai mare problema a lor. "El este prea pasiv", aspus Jennie. "Cedeaza prea u~or ~i nu-mi spune ce vrea. Uneori imi propun sa a?tept sa aiba el initiativa. $i apoi a~tept ~i a~tept, pana nu mai pot, iar in cele din urma, disperata, 1i sugerez eu ce sa faca." "Ma surprinde foarte mult sa aud asta", am spus eu, hotarandu-ma sa fiu foarte direct pentru ca nu aveam prea mult timp la dispozitie. ,,James imi spune ca de cele mai multe ori te porti autoritar ~i ca intotdeauna trebuie sa fadi a~a cum spui tu. El mai spune ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei faci crize de isterie." ,,$tiu", a spus ea zambind. ,,$i mie imi spune acela?i lucru. Dar nu sunt autoritara. De obicei, a?tept pana cand James se decide sa vina cu 0 idee. Cand nu face acest lucru ma simt frustrata. Iar cand nu pot sa mai a?tept, vin eu cu 0 propunere pentru di mi-e teama ca daca-l mai a?tept 0 sa ajungem sa nu faeem nimic. Reactionez mai mult din disperare deceit din alte motive. Nici nu va inchipuiti d'tti bani cheltuim pe bileteIe de avion, pentru di atunci cand in sfar?it el se hotara9te ce vrea, biletele sunt de doua ori mai scumpe deceit ar fi fost daca Ie-am fi cumparat cu doua sau trei luni mai devreme." "Dar ce parere ai despre furia ta?" a intervenit James. Eram mandru vazandu-l cum incearca sa-9i sustina punctul de vedere. Jennie s-a intors ditre el pentru a-linfrunta. "Dadi sunt furioasa uneori este din cauza a ceea ce fad tu cand e?ti suparat pe mine. In loc sa-mi spui ea e9ti nervos sau
316
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
necajit, te retragi in tine 9i nu mai vorbe9ti. Uneori nu ma bagi in seama zile intregi. Atunci ma simt atiit de singura 9i de respinsa incat explodez. Ceea ce tu nume~ti istericale sunt de fapt aceste izbucniri ale mele." Am incheiat intalnirea noastra, negociind 0 intelegere prin care James a fost de acord sa-~i spuna mai des punctul de vedere, iar Jennie sa-i spuna mult mai explicit ceea ce simte. In esenta, planul era ca cei doi sa nu mai fuga unul de celalalt atunci cand se simteau raniti. Bineinteles ca relatia lor s-a schimbat rapid, 0 data ce James a inceput sa vorbeasca mai mult iar Jennie a inceput sa asculte. Cateva luni mai tarziu, dupa ce s-a terminat terapia, James m-a sunat sa-mi spuna care mai era situatia. Era foarte bucuros 9i a tinut sa-mi spuna ca s-a cas at or it de curand cu Jennie. Cum era de a~teptat, mama lui refuzase sa vina la nunta. ;>iau fost doua ceremonii: una oficiala la care Jennie a purtat rochie de mireasa iar James frac, ~i una privata, organizata la ei in apartament 9i la care mireasa a purtat fracul iar mirele rochia.
Reflectand asupra cazului Dupa ce Bergman ne-a spus aceasta intamplare, am fost foarte curi09i sa aflam ce anume facea ca acest pacient sa fie atat de memorabil pentru el. La urma urmei, travestirea era un lucru destul de obi~nuit in New York, 9i chiar 9i acea varia tie incluzand legatul strans de scaun. - Cred ca este yorba de faptul ca amandoi eram muzicieni, a spus Bergman. Desigur, el era un artist talentat care canta in orchestra, iar eu sunt un pianist care canta jazz la nunti ~i la Bar-Mitzvah. Dar, intr-un fel, am simtit ca exista 0 legatura muzicala intre mine 9i acest individ. Bergman ne-a spus ~i ca ii place stilul direct ~i concis al conversatiei newyorkezilor. Ii trezea imaginea a doi cantareti de jazz care se completeaza unul pe celalalt anticipand fiecare partitura celuilalt.
Mumia de la mas a din sufragerie
317
- In plus, a mentionat Bergman, am simtit multa simpatie fata de pasivitatea acestui individ. La randul meu am fost un tip foarte pasiv ~i am avut, de asemenea, 0 mama din cale afara de autoritara ~i agresiva, motiv pentru care, ani la rand, nu am reu~it sa am propriile mele opinii. Drept urmare, atunci cand ma uitam la acest pacient ma vedeam cumva pe mine, a~a cum eram cu ani in urma. In felul acesta am devenit foarte interesat sa-l invat sa-~i sustina propriile opinii. Eram convins ca lipsa lui de voce era principala cauza a neputintei de a se impune. De asemenea, Bergman a fost interesat sa lucreze cu acest pacient pentru ca nu mai lucrase niciodata cu travestiti. - Am preferat sa abordez comportamentullui intr-un mod integrativ, evitiind sa-l iau drept 0 tulburare de identitate, caz in care s-ar fi dovedit foarte greu de tratat. Ceea ce vrea sa spuna Bergman este ca in loc sa-l considere pe pacientul sau drept un pervers sexual, un individ cu tulburari de identitate sexuala, el a preferat sa conceapa aceasta problema drept 0 functie a relatiilor lui cu mama ~i cu prietena lui. Bergman ~i-a dat seama ca lucrurile stau astfel, in momentul in care a aflat ca James a inceput sa se travesteasca din nou dupa ce prietena lui s-a mutat cu el. De asemenea, Bergman sustine di el nu i-a recomandat cu adevarat pacientului sau sa aiba 0 relatie incestuoasa cu mama lui, chiar daca in acel moment parea cea mai eficienta strategie de care dispunea. De fapt, la momentul acela el ~i-a dat seama ca nu putea sa-l convinga pe James sa-i urmeze sfatul terapeutic 9i sa-i sune pe tatal ~ipe matu9ile lui sa Ie ceara ajutorul. Astfel a fost nevoit sa gaseasca 0 metoda de a-I provoca pe acesta sa treaca la fapte. - Consider ca sunt un terapeut atent ~i responsabil, a spus Bergman. Acest caz a fost insa de 0 asemenea factura incat am fost nevoit sa concep 0 strategie mai neobi9nuita. Facand aluzie la cartea sa, Pescuind baracuda, Bergman a explicat ca din cauza ca acest pacient nu era dispus sa actioneze intr-un mod care ar fi calmat problemele din familia sa, a fost nevoie de 0 interventie pe masura drarnatismului situ a-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson tiei prezentate de el. Era necesar sa-i faca 0 recomandare oarecum ~ocanta dar pe masura situatiei pentru a-I face sa reactioneze. Din fericire, aceasta a functionat, iar pacientul a fast capabil sa faca alegerea potrivita referitoare la schimbarea comportamentullui. Pentru ca James s-a mutat din New York, Bergman nu I-a mai vazut de foarte multi ani. Din cand in cand ei vorbesc la telefon, astfel ca Bergman a aflat ca el ~i Jennie sunt ~i acum casatoriti ~i au 0 familie.
CAPITOLUL DouAzECI
~I TREI
David Scharff
Revenind u-si , din amintirile regasite
!.D
principalii teoreticieni ai Terapiei relafiilor obiectuaavid Scharff, revizuire psihiatru contemporana ?i psihanalist, este unul dintre Ie. Aceasta a psihanalizei pune in evidenfa ata?amentele ?i legaturile emofionale care sedezvolta intre indivizi, in special intre cei care provin din aceea?ifamilie. Folosindu-se de dinamica transferului ?i contratransferului adica de acele aspecte autentice (ii proiectate ale relafiei terapeutice - Scharff este interesat sa-i ajute pe oameni sa se elibereze de modalitafile disfuncfionale ad&nc inradacinate in care intra in relafii cu ceilalfi. David este autor, coautor ?i editor a cincisprezece carfi. Printre acestea se numara (ii cele pe care le-a scris impreunii cu sofia lui, Jill Savege Scharff: Object Relations Individual Therapy (Terapia
individuala a relatiilor obiectuale); Object Relations Couples Therapy (Terapia de cuplu a relatiilor obiectuale); Object Relations Family Therapy (Terapia de familie a relatiilor obiectuale); The Primer of Object Relations Therapy (Abecedarul terapiei relatiilor obiectuale) ?i, cea mai recenta, Tuning the Therapeutic Instrument: Affective Learning of Psychotherapy (Acordand instrumentul terapeutic: Invatarea afectiva a psihoterapiei). Scharff este director al Institutului Internafional de Terapie a Relafiilor Obiectuale, profesor clinic de psihiatrie la Universitatea Geor-
320
321
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
get awn ~i la Universitatea pentru Serviciile de Siiniitate ~i cercetiitor la Institutul de Psihanalizii din Washington D.C.
clienti care sa-l invete mai multe lucruri despre cum se face terapia ~i despre ce anume face ca terapia sa reu~easca.
* *
*
Acest caz i-a dat lui Scharff sentimentul ca I-a invatat aproape tot ceea ce ~tie. El implica acel gen de familie care ar putea invata pe arice terapeut mai tot ceea ce vrea sa ~tie. A~a cum se obi~nuie~te in terapia psihanalitica de durata in care sunt abordate atat substraturile cele mai profunde cat ~i simptomele prezente, Scharff a lucrat cu aceasta familie timp de doi ani ~ijumatate. $i cum era de a~teptat de la un asemenea tratament foarte lung ~i care are pretentia ca merge pana in profunzimi, cazul de fata s-a remarcat prin complexitatea ?i varietatea problemelor care au fost puse in discutie. Exista cateva motive pentru care acest caz este considerat de Scharff ca fiind cel mai remarcabil din intreaga sa cariera. Desigur, familia era cu probleme, dar acest lucru nu este in sine principalul motiv. Ceea ce I-a impresionat cel mai mult a fost cat de deschi?i ~i de fermi s-au dovedit membrii acestei familii in decizia lor de a urma neabatut aceasta terapie care a durat aproape trei ani. Parintii erau deosebit de comw1icativi, dar ~i copiii erau de 0 expresivitate captivanta - atat verbala cat ?i comportamentala. (Folosirea jocurilor copiilor este unul dintre aspectele remarcabile ale modului in care Scharff aplica terapia relatiilor obiectuale in cazul familiilor.) Aceasta familie avea 0 lista atat de lunga de probleme individuale ~i comune care cu siguranta ar fi pus pe fuga pe oricine s-ar fi apucat sa Ie enumere ?i, cu toate acestea, era incredibil de hotarata sa faca tot ceea ce era necesar pentru a imbunatati functionarea ei. Scharff nu a putut sa decida niciodata daca acesta a fost sau nu un caz dificil. De?i simptomele membrilor familiei pareau netratabile iar comportamentullor era deosebit de dificil, ei s-au straduit din rasputeri sa fie cat mai cooperanti. Scharff era insa sigur de un lucru: in cariera lui nu au existat
Patru minute e prea mult Scharff lucra intr-un spital arondat universitatii. Aici el facea ?edinte demonstrative pentru psihiatrii rezidenti ?i pentru alti membri ai personalului. Unul dintre cuplurile care s-au oferit voluntar pentru a fi intervievati la una dintre aceste ?edinte erau un sot ?i 0 sotie, Lars ?i Velia. La prima impresie, ei pareau extrem de diferiti. Velia era emotiva, dinamica ?i expresiva. Avea un stil de a vorbi ?i de a gesticula foarte teatral. Lars era mai degraba tacut ~i retras. - Ei bine, a inceput Scharff interviul, de ce ati venit la ?edinta de astazi? - Nu sunt sigura, a spus Velia, dupa care a chicotit. Cred ca problema e ca urasc sexul. - Ura?ti sexul? a indemnat-o Scharff. - Da, a raspuns ea, apoi s-a adresat sotului ei. Asta e, nu-i a?a? Lars a incuviintat din cap. - Asta este ?i parerea ta, ca problema voastra este ca Velia ura?te sexul? a lncercat Scharff sa clarifice lucrurile. El voia nu numai sa obtina de la Lars punctullui de vedere cu privire la situatia lor, dar ?i sa Ie arate medicilor ~i studentilor prezenti dit de important este sa lucrezi cu ambii parteneri. - Mda, a aprobat Lars zambind ru?inat. Cam asta e. A urmat 0 pauza, dupa care Lars a adaugat: Mai e ?i faptul ca sufar de ejaculare prematura. - Cat timp rezi?ti pana la ejaculare? - Doua sau trei minute, a spus el. - Prin urmare, a spus Scharff, acesta este motivul pentru care Velia ura?te sexul? La urma urmei, dit de bine poate sa fie dad tu ejaculezi inainte ca ea sa aiba vreo placere?
322
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nu, nu, a protestat Lars. E adevarat ca ma tin doar trei minute dar patru minute este prea mult pentru ea. Toti trei au izbucnit in ras stabilind asHel 0 relatie care le-a permis apoi sa treaca u?or la urmatoarea parte a interviului ill care Scharff a solicitat eateva informatii despre fami1iile din care proveneau cei doi.
Medinl familial Velia provenea dintr-o familie disfunctionala in care parintii aveau un limbaj agresiv iar copiii practicau un fel de harjoneala sexuala. Ea nu a avut retineri sa povesteasca despre atmosfera traumatizanta in care crescuse ?i despre dificultatile ?i suferintele pe care Ie avusese de mfruntat din partea unor parinti atilt de imprevizibili, neglijenti ?i abuzivi. Cand i-a venit randul, Lars a declarat ca nu-?i aduce aminte de nimic din copilaria lui. - Totul s-a intamplat cu multi ani in urma, a spus el dand din umeri pentru a arata ca nu-i pasa. Oricat de mult a incercat Scharff sa-l preseze, Lars sustinea ca totul era ill ceata. Fara illdoiala ca acesta era un subiect despre care nu putea sau nu voia sa vorbeasca. - Poveste?te-mi des pre parintii tai, I-a mtrebat Scharff. - S-au descurcat destul de bine, presupun. - A?adar, nici 0 problema? - Ei... Lars ezita, gi'mdindu-se daca sa continue sau nu. Apoi, pe un ton foarte degajat, el a spus: Odata, tatal meu a fost arestat. - Cati ani aveai dlnd s-a mtamplat asta? - Eram la liceu. Aveam ?aptesprezece ani. Mi-am adus aminte de asta pentru ca atunci tocmai incepusem ultimul an de liceu. - $i pentru ce a fost ares tat tatal tau? - Acosta barbati. - Acosta barbati? Stai putin. Scharff credea ca vorbeau despre tatal lui nu despre mama. Sau poate ca el se referea 1a un alt fel de infractiune.
Mumia de la masa din sufragerie
323
- Nu mteleg ce vrei sa spui, a spus Scharff. - El a fost arestat pentru seductii homosexuale. $tii, cand agati un tip la toaleta barbatilor. A stat la inchisoare cateva luni. - A?adar, tatal tau a fost la mchisoare? - Mda, dar acesta a fost singurul incident. In rest, parintii mei s-au descurcat bine. Am fost 0 familie fericita ... ma rag, parintii mei s-au despartit dupa ce tatal meu s-a intors de la mchisoare. - Cand a ie?it, tatal tau era tot homosexual? - 0, da, a raspuns Lars m stilullui laconic. De atunci a ramas homosexual. Acum traie?te cu un barbat. In continuare, Scharff s-a mtors la discutia de la mceputul ?edintei - urmand ca mai tarziu sa reia discutia despre familiile lor. - In afara c;leproblemele sexuale pe care amandoi le-ati mentionat, mai sunt ?i altele pe care ati dori sa Ie rezolvati? - Poate cu copiii, a spus simplu Lars. - Atunci spuneti-mi ce prob1eme aveti cu copiii. Lars ?i Velia aveau trei copii, de ~apte, cinci ?i respectiv trei ani. Cel mijlociu, Sven, merge a la gradinita ?i era unul dintre copiii problema de acolo. Din cele povestite de Lars ~i Velia, Scharff ?i-a dat seama ca baiatul era probabil hiperactiv ?i cu un oarecare deficit de atentie. Vazand ca se apropiau de sfar~itul mtalnirii, Scharff i-a mtrebat pe cei doi daca vor sa-?i aduca copiii la urmatoarea ?edinta pentru a face 0 evaluare a mtregii familii. Ei au acceptat, dupa care au fixat 0 data pentru urmatoarea mtalnire care urma sa aiM loc in biroullui Scharff ?i nu m public.
E timpul pentru joadi Familia s-a instalat in birou, Lars ?i Velia stateau pe canapea, iar copiii se jucau pe podea. Cei mai mari dintre copii erau baieti - Sven, a?a-numitul copil problema, care avea cinci ani, ?i Eric, de ~apte ani, un baiat vorbaret dar cuminte care a venit echipat cu tot felul de luptatori de jucarie. Cel mai
324
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
mic, Tiffany, era 0 fetita de trei ani, absolut adorabila, ilnbracata cu 0 rochita roz, pentru ocazie. In scurt timp, Scharff a constatat ca Sven avea probabil tulburari de hiperactivitate ~i deficit de atentie (AOHO - THOA). Baiatul nu putea sa stea intr-un loc mai mult de dHeva minute. El i~i intrerupea m permanenta fratii - pe Tiffany, care construia lini~tita un joc lego ~i pe Eric, care se juca cu luptatorii lui, impartindu-i in tabere adverse, cei buni ~i cei rai, ~i avfu1d bineinteles grija sa ca~tige cei buni. Scharff a aflat de asemenea de la parintii lui Sven ca, pe langa problemele legate de atentie, acesta facea pe el noaptea iar uneori ei erau nevoiti sa-i schimbe pantalonii ~i in timpul zilei. In vreme ce copiii erau ocupati cu jucariile lor favorite, parintii au continuat sa vorbeasca despre problemele lor. - Ceea ce ne ingrijoreaza cel mai mult este relatia noastra conjugala, a conchis Velia, alegandu-~i cuvintele cu grija pentru ca erau de fata copiii. Uneori, cand James se arata interesat, imi ies pur ~i simplu din minti ~isimt nevoia sa 0 fac imediat. - Oar copiii nu vad? a intrebat Scharff. Ce inteleg ei din asta? - Ei vad doar ca ne ducem in dormitor ~i ca ie~im apoi ca furtuna, certandu-ne ingrozitor. Tiffany ~i Sven se jucau impreuna in mijlocul camerei. lmediat ce Velia a pomenit de furia la care dadea na~tere relatia lor sexuala, Tiffany s-a uitat la 0 ma~ina de pompieri de jucarie pe care a inceput sa 0 plimbe in directia unei mici cladiri in forma de tunel pe care 0 construise din piese de lego, introducand-o in ea ?i scotand-o de mai multe ori. Scharff a fost uimit de cat de mult se asemana aceasta mi~care cu actul sexual. El s-a uitat la camera video care inregistra ~edinta, rugandu-se sa fi filmat aceasta imagine impresionanta. Nu mai vazuse pana atunci 0 reprezentare simbolica atat de dramatica a felului in care jocul unui copil reproduce povestea parintilor. lar aceasta fetita nu avea decM trei ani ?i jumatate!
Mumia de la mas a din sufragerie
325
Scharff a aratat catre ma?ina pe care Tiffany 0 mi?ca cu nepasare de-a lungul tunelului daramfu1du-l in cele din urma ?i a intrebat-o pe Velia: - A?a arata lucrurile pentru tine? E ca ~i cum te-ar sfa.?ia? - Exact! a ras ea. Lars a ras ?i ella randullui. Copiii s-au oprit pentru un moment apoi au mceput sa initieze jocuri noi. Sven s-a apucat sa construiasca blocuri pe care le darama apoi, impra~tiind piesele ~i ma~inile pe tot covorul. Eric s-a a?ezat la 0 mas a ~i a inceput sa deseneze 0 scena dintr-un razboi intergalactic. El i-a explicat lui Scharff ca luptatorii rai atacau nava mamei lui. - Or s-o distruga? a intrebat Scharff. - Nu ~tiu deocamdata, a raspuns Eric desenand m continuare. Oar cel mai puternic a reactionat micuta Tiffany. In momentul in care mama ei a inceput sa rada de observatia pe care 0 facuse Scharff, Tiffany a luat din jucariile oferite de Scharff cea mai mare papu~a-bebelu? pe care a pus-o peste cea mai mica, aceasta intamplandu-se sa fie un tata de jucarie. Arata de parca 0 fata uria~a i?i turtea tatal intinzandu-se peste el. Scharff s-a uitat la Lars care statea necajit cu capul in maini ca ?i cum acest lucru i s-ar fi intamplat lui, ca ?i cum el ar fi fost cel care era turtit. In felul acesta, Lars ?i Velia au putut sa faca imediat legatura. Ei au facut haz de felul in care joaca copiilor lor reproducea problemele lor. Catre sfar?itul acelei ?edinte, Velia ~i Lars vorbeau despre cele mai frecvente certuri ale lor. Ei au fost intrerupti de Sven, care a inceput sa faca galagie ~i sa alerge de la un capat la altul al camerei lovind scaunele in drumullui. Era fara indoiala foarte agitat, in ciuda faptului ca parintii lui erau calmi ?i vorbeau despre certurile lor intr-o maniera foarte civilizata. Scharff a fost din nou ~ocat de cat de bine parea sa fie conectat baiatulla problemele parintilor ~i de felul in care acesta incepuse sa Ie reproduca simbolic de parca ar fi fost menite pentru a?a ceva.
326
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Privind Inapoi Scharff a prescris un tratament experimental cu Ritalin, care initial a parut sa-l ajute pe Sven, baietelul hiperactiv, sa-~i controleze intr-o oarecare masura comportamentul impulsiv, dar chiar ~i dupa ce a fost dat in grija unui coleg specializat in terapia copiilor, Sven nu a reacjionat bine la psihoterapia individuala. Intr-un fel, el repeta experienta tatalui lui, care nici el nu parea sa raspunda la terapie. In cea mai mare parte a timpului, Lars ramanea pasiv ~i fara grai, lasand-o pe sojia lui sa vorbeasca pentru amandoi. EI nu parea sa caute sa faca probleme, din contra, i~i dadea toata silinja sa coopereze - dar se pare ca era pur ~i simplu incapabil sa exprime in cuvinte ceea ce gandea sau simtea. Probabil ca avea 0 deficienta in ce prive~te capacitatea de intelegere. Spre deosebire de sojul ei, Velia, care avea probleme mai grave decat toti ceilalti membri ai familiei, raspundea cel mai bine la terapie. In trecut ea avusese probleme de sanatate mentala care pareau sa fi aparut pe fondul unar tulburari de personalitate contradictorii - ea pendula intre 0 atitudine cooperanta, protectoare ~i una manipulatoare ~i autodistructiva. De~i cel mai adesea parea vesela ~i glumeata, in realitate ea ascundea foarte multa furie ~i vulnerabilitate. Velia incepuse sa faca tratament cu un alt psihiatru care lucra cu ea individual in psihoterapie intensiva. In cursul acestei terapii, a fost nevoie sa fie internata de doua ori pentru perioade scurte de timp din cauza depresiei ~i a unor episoade disociative severe - momente in care ea pierdea contactul cu realitatea ~i se retragea in sine incercand sa se protejeze in felul acesta. Un an mai tarziu familia a venit din nou la Scharff pentru o consultatie. De data aceasta, Scharff a stabilit ca ~edintele sa aiba loc de doua ori pe saptamana, 0 data cu toti membrii, pentru terapie de familie, ~i 0 data doar cu cei doi soti pentru terapie sexuala. Relatia intima a cuplului nu se imbunatatise de~i terapia individuala trezise in Velia dorintele sexuale. Tiffany avea acum aproape cinci ani, era la fel de adorabila ca la prima ~edinta, numai ca de data aceasta purta 0 rochita care
Mumia de la masa din sufragerie
327
parea cumva prea scurta pentru ea. Inca de cand 0 vazuse pentru prima data Scharff a remarcat ca infati~area ~i comportamentul ei aveau ceva sexual in ele. Uneori parea aproape seducatoare, in special in felul in'care Ie raspundea fratilor, tatalui ei ~i lui Scharff. Sven arata mai rau ca niciodata. De~i reactionase destul de bine la medicamentele care ii fusesera pres crise, comportamentullui necontrolat era ~i mai agresiv decat inainte ~i continua sa faca pe el. Eric, baiatul cel mare, atat de plin de enerl?ie ultima data cand il vazuse Scharff, parea deprimat acum, Inainte, Eric inscena sau desena razboaie in care binele triumfa asupra raului. Acum Scharff a observat 0 parte mai tenebroasa a scenariului: tipii rai ca~tigau intotdeauna. ~i acesta era cea mai sanatoasa persoana din familie! Scharff crezuse ca poate sa inteleaga cum aparuse aceasta situatie rand, la 0 ~edinta de familie care a avut loc cateva saptamani mai hlrziu, el a fost martor la urmatoarea scena. Sven tocmai se calmase pentru moment ~i se juca lini~tit, cand Eric i-a luat jucaria ~i a pus-o intr-un loc unde el nu putea sa ajunga. Acest lucru I-a infuriat pe Sven care a inceput sa tipe ~i sa loveasca peretele, alergand apoi dupa fratele lui pentru a-~i lua jucaria inapoi. - Incetati imediat! a strigat Velia la cei doi baieti, cu 0 furie nestapanita. Acum ati stricat totuI! Nu puteti sa stati cuminti nici maCaI' un minut? De ce trebuie sa va purtati in felul acesta? Noi incercam sa facem ceva aici, iar voi stricaji totuI! Eric, 0 sa ajungi exact ca bunicul tau! Sven s-a intors inapoi la jocullui, dar Eric arata absolut devastat din. cauza ca fusese ocarat. Izbucnirea mamei lui fusese nea~teptata ~i plina de rautate ~i,mai mult decat atat, aceasta parea sa fie 0 scena destul de obi~nuita in familia lor. In timpul exploziei, Lars a stat cu capul in maini a~a cum facuse cu un an inainte cand Tiffany se juca cu bebelu~ul ~i tatal de jucarie pe care Ie pusese unul peste altul. Invulnerabilitatea ei, Velia vazuse in "baiatul ei bun", Eric, imaginea tatalui ei abuziv, iar spaima ei se transformase intr-o cearta violenta care I-a facut pe Eric sa suporte din partea mamei lui acela~i
328
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
comportament la care aceasta fusese la randul ei supusa i"i pentru care il urase at~Hde mult pe taHil ei. Lars a fost complet neajutorat. El nu a schitat nici un gest pentru a mcerca sa-l apere pe Eric (sau pe sine msui"i), ai"acum probabil facuse i"i fata de tatallui cand era copil. Scharff i"tia ca era martorul unui mic episod din procesul de transmitere a abuzului de la 0 generatie la alta. El a fost capabil sa explice familiei ca 0 cearta obii"nuita de familie fusese inteleasa grei"it in lumina unor traume anterioare. In £elul acesta el i-a oferit lui Eric un mijloc de protectie, Veliei, mtelegerea necesara iar lui Lars, un nou model de a fi tata.
Amintiri regasite Progresul cu cei doi soti era foarte, foarte lent. Ei au mceput sa fadi eforturi serioase pentru a-i"irezolva problemele sexu ale; m cele din urma Lars a llwatat sa-i"i amane orgasmul, iar Veliei a inceput sa-i placa sa faca sex. Ei au continuat de asemenea sa exploreze mai m amanunt trecutul familiilor lor, dlutand indicii pentru a-i"iexplica 0 parte din problemele lor curente. - Am vorbit cu sora mea saptamana aceasta, a relatat Velia la una din i"edinte, i"imi-a spus ca tatal nostru ne batea tot timpul. E ciudat, pentru ca nu mi-a venit m minte niciodata lucrul asta, dar sunt sigura ca ai"aa fost, iar acum am mceput sa-mi reamintesc unele aspecte legate de asta. - Este 0 descoperire foarte importanta, a observat Scharff. Ai vorbit cu Lars despre asta m cursul saptamanii? In timp ce mtreba acest lucru, el s-a uitat la Lars. - Da, a raspuns el. $i m timp ce imi povestea despre lucrurile astea, dintr-o data, mi-am adus i"ieu aminte de ceva. - Despre ce este yorba? I-a intrebat Scharff cu blandete. Nu voia sa-l intimideze pentru ca. Lars avea mtotdeauna dificultati sa vorbeasca. despre trecutullui. Lars a mceput sa-i"i ridice mainile ca.tre fata, fiind pe punctul de a lua din nou acea infatii"are chinuita, turtita.
Mumia de la masa din sufragerie
329
- Imi aduc aminte ca odata l~am mtrebat pe tatal meu despre sex, cum se face i"i,ma rog, tot ce tine de asta. Scharff a ai"teptat, sperand ca. Lars 0 sa continue far a a fi nevoie sa fie impins de la spate. - Atunci tatal meu mi-a spus: Bine, iti arat. $i i"i-abagat penisul m anusul meu, a spus Lars, uitandu-se in jos pentru a evita privirile sotiei sau ale terapeutului. Apoi a adaugat: Cred ca. s-a mtamplat de doua ori. Dupa care a tacut brusc. - S-ar parea ca.vrei sa mai spui ceva m legatura cu asta, a spus Scharff sperand sa-l faca sa continue. Raspunsullui Lars a fost i"imai i"0cant. - Cred ca dupa aceea a facut-o i"icu fratele meu. Apoi a tacut pentru un moment dupa care a spus: $tiu ca.a facut-o i"i cu fratele meu. Asta era tot ce a putut sa-i"i aduca aminte Lars sau cel putin tot ce avea sa spuna despre acea mtamplare. El i"i-adat seama ca.,la urma urmei, parintii lui nu au fost ai"a de fericiti impreuna i"ica. tatallui fusese probabil toata viata homosexual. E1era dispus sa recunoasca acest lucru despre tatallui i"ichiar abuzul sexual, dar cu to ate acestea mca mai dorea sa aiba 0 oarecare legatura cu el. Tatallui rupsese relatiile cu el i"icu familia lui, iar acest lucru parea sa-l afecteze m acel moment mai mult decat orice.
Intuitie si observatie " , Aceste dezvaluiri s-au dovedit 0 oportunitate pentru munca pe care cei trei 0 face au impreuna. Velia i"iLars au reui"it sa discute despre unele dintre vechile lor probleme, personale sau comune. Deoarece amandoi fusesera abuzati in copilarie, era important ca atentia lor sa se concentreze asupra a ceea ce li se intampla propriilor lor copii. Era vorba nu numai de problemele lui Sven (care incepuse sa faca. progrese), ci i"ide comportamentul sexualizat allui Tiffany. Acesta era de fapt cel mai negru c0i"mar allor care, din pacate, incepuse sa se adevereasca. Ultimullucru pe care i"i-l
330
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
doreau era ca propriii lor copii sa treaca prin ceea ce trecusera ei. Lars parea ca vede foarte clar ceea ce se inHimpla cu ceilalti din familia lui, dar nu reu~ea in nici un chip sa dezvolte o intelegere profunda a propriilor lui probleme. Pentru Scharff acest lucru e echivalent cu a fi capabil mai degraba de 0 observatie exterioara decat de una interioara. Mai precis, unii oameni nu pot sa vada lucrurile a~a cum sunt ele in sine, dar Ie pot intelege atunci cand Ie observa la alti membri ai familiei. Pentru oameni ca Lars ~i Sven, acesta este unul dintre marile avantaje ale terapiei de familie. Chiar ~i cu aceasta deficienta, Lars a incercat din greu sa ajute la armonizarea relatiilor dintre membrii familiei sale, precum ~i la asimilarea de catre ei a trecutului lor. Adeseori el recuno~tea interpretarile gre~ite pe care Ie Hiceau copiii lui cu privire la diverse evenimente ~i ii ajuta sa se corecteze. Aceasta a fost 0 parte a procesului care a permis intregii familii sa faca progrese majore, astfel ca Lars s-a simtit mai bine ca sot ~i ca tata. El ~i sotia lui au reu~it sa aiba relatii intime satisHicatoare. Eric a de venit mai tenace (iar tipii buni au inceput din nou sa ca~tige); Sven a incetat sa mai faca pe el ~i aduna mult mai bine la ~coala ~i la joaca; in sfar~it, Tiffany parea sa nu mai aiba nid 0 legatura cu sexualitatea. Numai Velia nu reu~ise inca sa fad toate lucrurile care se cereau in situatia ei. A ramas ca i~i va continua eforturile cu ajutorul terapeutului ei individual. Dupa doi ani ~i jumatate, venise timpul ca terapia sa ia sfar~it. Se pare ca Eric, baiatul cel mare, a fost cel care a reu~it sa exprime cel mai bine ceea ce simteau ei toti in acel moment. El a desenat un monstru fioros dar nostim in acela~i timp pe care i I-a aratat lui Scharff. Acesta I-a intrebat ce reprezinta. - Se nume~te tortura terapeutica, a spus Eric zambind. Dar mai este un desen allui, pe partea cealalta. El a intors foaia, unde era desenat acela~i monstru cu ochi uria~i ~i cu lacrimile ~iroindu-i pe obraji. - De ce este trist? a intrebat Scharff.
Mumia de la mas a din sufragerie
331
- E trist pentru ca nu poate sa mai vina de acum incolo. Scharff a fost din nou impresionat de cat de inteligenti pot sa fie cop iii, reu~ind sa exprime in jocurile lor lucruri despre care parintii nu sunt in stare sa vorbeasd. Urmand exemplul lui Eric, intreaga familie ~i-a exprimat tristetea pe care 0 resimteau despartindu-se de 0 experienta care ii ajutase foarte mult.
Urmarea Opt ani mai tarziu, Velia I-a sunat pe Scharff. L-a intrebat dad ea ~i familia ei mai pot veni la el inca 0 data doar pentru a-I pune la curent cu ceea ce se mai intamplase in viata lor de la ultima ~edinta. Cand au intrat in birou Scharff a vazut 0 familie complet schimbata. I-a fost foarte greu sa-~i stapaneasca lacrimile pentru ca aratau atat de diferit, nu numai in ce prive~te infati~area dar ~i in felul in care evoluasera. Eric tocmai fusese acceptat cu bursa la colegiul pe care-l trecuse pe primulloc in lista de optiuni. Sven nu facuse progrese remarcabile la liceu, dar se descurca destul de bine ~i parea ca se bucura de viata. Tiffany avea acum paisprezece ani ~i era la fel de adorabila. Era bucuroasa ca luase calificari maxime la toate disciplinele, cu o singura exceptie pentru care era dezamagita. Dar, inainte de toate, Scharff era u~urat sa vada ca ea se schimbase in bine. De-a lungul anilor, el a continuat sa tina legatura cu aceasta familie. Acum Eric este casatorit, iar Tiffany este logodita. Ei s-au descurcat foarte bine la colegiu, iar acum i~i demarau carierele profesionale. Sven, baiatul mijlodu, este in armata ~i se impaca destul de bine cu disciplina militara care il ajuta sa-~i organizeze viata. Lars se ocupa cu muzica, un lucru pe care dorea de foarte mult timp sa-l faca. Velia mai are inca momente de dldere. Ea face in continuare terapie pentru a-~i rezolva problemele legate de vulnerabilitatea ei la disociere atunci cand se aHa sub stres. Munce~te in continuare ~i este foarte mandra de familia ei.
332
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Aceasta familie I-a invatat foarte multe lucruri despre felul in. care oamenii i~i pot reveni dupa ce multa vreme au avut parte de 0 viata dezastruoasa, le-a reamintit Scharff. Cazul acesta ne arata foarte clar ca parintii, in ciuda propriilor lor istorii de familie ~i a limitarilor, pot sa coopereze pentru a-~i ajuta copiii. Aceasta este 0 familie care, chiar ~i acum, dupa optsprezece ani, inca mai crede ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care Ie-au fi:'icutvreodata a fost sa-~i imparta~easca experientele relationale pe care Ie-au simtit prima data in timpul terapiei ~i sa invete sa se mentina la acest nivel in anii care au urmat.
CAPITOLUL DouAzECI $1 PATRU
Howard Rosenthal
Ataeuri de paniea provoeate de gratarele eanalelor, parcurile de distrae~ie ~i partidele de sex eu mini~tri
pentru terapeufi, printre care se nU11liira:Before You dfoward Rosenthal este autorul carti See Your First Client (Inaintectltorva sa-l vezi pe practice primul
tau client); Favorite Counseling and Therapy Techniques (Consiliere preferentiala ~i tehnici de terapie); 51 Therapists Share Their Most Creative Strategies (51 de terapeuti imparta~esc cele mai creative strategii ale lor); Favorite Counseling and Therapy Homework Assiguments (Consiliere preferentiala ~i terapie pentru acasa) ~i The Encyclopedia of Counseling (Enciclopedia consilierii). De~i este cunoscut in pri11lul rand pentru 11lanualele sale care ofera exercitii ~i tehnici pentru practicieni, Rosenthal este specializat ~i in tratarea problemelor legate de stres. Pe lfmga cartile destinate profesioni~tilor, el a 11laiscris 0 serie de carti de popularizare cum ar fi: Not with My Life I Don't: Pre-
venting Your Suicide and That of Others (Nu cu viata mea: Cum sa previi propria ta sinucidere ~i a altora) ~i Help Yourself to Positive Mental Health (Autoserve~te-te cu sanatate mentala pozitiva). In prezent el este coordonatorul Programului pentru Servicii Umanitare, de la Colegiul de stat din St. Louis ~i preda la Univer-
334
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sitatea Webster. ln aWi ardine, Rosenthal poate fi gasit pe Internet pe un 'website de catre hair stili~tii profesionali care au nevoie de un specialist In aspectele psihologice legate de 11lunca lor. *
*
*
Inainte de a ne pO\Testidespre cel mai neobi~nuit pacient al sau, Rosenthal a tinut sa remarce ca cel mai bizar dintre cazurile sale I-a avut ca protagonist pe el insu~i. Mai exact, el a inHHnit mai tarziu la un pacient de al sau ceva ce experimentase ~i el personal.
Doua simptome ciudate Pe vremea rand era student, Rosenthal s-a hotarat la un moment dat sa se aventureze in afara domeniului teoretic in care era instruit la acea vreme ~i sa urmeze un curs de psihanaliza. Spre marea lui surpriza, el a constatat ca era foarte atras de aceasta disciplina care punea accent pe interpretarea trecutului ~i dezvaluirea dorintelor incon~tiente. Aceasta abordare era in mod evident la antipodul terapiei pe care 0 invatase pana atunci, mult mai orientata catre actiune ~i centrata asupra prezentului. Uneori, colegii sai de facultate ii puneau intrebari despre acest curs. - Cine preda cursul? I-a intrebat unul dintre ei. Vreun tip cu barba? - Nuuu, a raspuns Rosenthal razand. Nu are barba ca Freud. Nici macar trabuco - Bine, atunci cum il cheama? - Stai a~a sa ma gandesc. Ma gandesc. Lasa-ma un minut. - Te duci de atatea saptamani la cursul acesta ~i nici macar nu ~tii care este numele individului care 11preda. Rosenthal a incremenit. Ce ciudat! Ii placea foarte mult cursul ~i il admira in mod deosebit pe profesor. Dar, pe viata
Mumia de la masa din sufragerie
335
lui, nu putea sa-~i aduca aminte de numele instructorului. $i, mai mult decat atata, nu era prima data cand i se intampla acest lucru; doar cu cateva zile in urma el incercase dar fara nici un rezultat sa-~i aduca aminte numele analistului. Pe Rosenthal 11deranja foarte tare acest lucru pentru ca de obicei avea 0 memorie foarte buna a numelor. Chiar~i in ziua de azi el poate sa-~i aduca aminte pana ~i numele de domni~oara al educatoarei de la gradinita. Ca ~i cand acest lucru nu l-ar fi lovit suficient, naucindu-l, la un moment dat s-a trezit cu un alt simptom inca ~i mai bizar. Rosenthal a crescut in St. Louis, capitala bowlingului din StateIe Unite, astfel ca multa vreme visul sau a fost sa ajunga un jucator profesionist la fel de bun ca ~iunii dintre eroii lui din adolescenta. De~i visul nu s-a implinit ~i in cele din urma a ajuns terapeut, el a continuat sa joace bowling in fiecare saptamana pentru a se recrea. Chiar daca avea foarte mult de invatat pentru facultate ~i pentru cursul facultativ de psihanaliza, nu era dispus sa-~i sacrifice noptile dedicate bowlingului.
U~a de la sala de bowling Rosenthal avea 0 noua problema. In fiecare seara cand mergea la bowling, pe masura ce se apropia de u~a salii, devenea din ce in ce mai agitat. U~a nu avea nimic neobi~nuit, era exact in genul celor care se amplaseaza la intrarea unor astfel de stabilimente - din sticla, cu 0 bad de metal peste ea care serve~te drept maner. In partea de jos avea 0 pIasa de otel pentru a proteja sticla de loviturile de picioare ale jucatorilor furio~i. De rate ori vedea u~a aia, Rosenthal incepea sa se zgaiasca la pIasa de otel ~i lucrul acesta 11scotea din minti. Simtea cum il cuprinde 0 furie nestapanita impotriva u~ii, in special a partii ei de jos, ~i incepea sa injure de unul singur. Ura din tot sufletul nenorocita aia de u~a! Rosenthal era foarte stanjenit de comportamentul sau irationa!, pentru ca aspira sa faca parte din categoria acelor tera-
JeffreyA. Kottler,Jon Carlson peuti care Ie au pe toate. Din pacate lucrurile pareau sa se indrepte acum intr-o alta directie. Simtea ca i~i pierde mintile pur ~isimplu - uitase numele instructorului... el care se mandrea ca avea 0 memorie perfecta! Jar acum, il apucase 0 furie dementa impotriva unei blestemate de u~i. Rosenthal a incercat sa aplice tot ceea ce invatase pentru a scapa de simptomele acelea suparatoare. EI a incercat sa vorbeasca cu el insu~i, a~a cum ar fi facut cu clientii lui. S-a analizat. ;>i-afacut autohipnoza. A folosit imagistica, desensibilizarea, suspendarea gandirii - absolut tot ce i-a venit in minte - dar fara nid un rezultat. ;>ipe deasupra, el a simtit ca a e~uat lamentabil in incercarea de a-~ifi propriul terapeut. Singura idee care i-a trecut prin minte a fost ca poate acea pIasa de otel il scotea din minti pentru ca intr-un fel ii aducea aminte de 0 infractiune. Era 0 teorie earn trasa de par, dar altceva nu avea la indemana. Evrika! Solutiala problema lui s-a ivit printr-o pura intfunplare.Dar intuitia pe care a avut-o in legatura cu problema in cauza s-a datorat, ~iasta nu in ultimul rand, studiului psihanalizei. Intr-o zi,la sfar~itulunei partide de bowling, Rosenthal i~i scotea pantofii, cand partenerul sau de joc a venit la el ~i I-a batut pe umar. - Hei, Howard, a spus prietenul, ce zid de 0 pizza? Rosenthal a incremenit. Dintr-o data I-a strafulgerat 0 imagine din copilarie, pe care 0 uitase de multoEra de pe vremea cand avea zece ani ~ijucc:bowling exact in aceasta sala. ;>itot intr-o seara de miercuri. J~ifacuse obiceiul ca dupa ce incheia meciul sa joace ~ah a~teptand ca ceilalti sa termine. In acea seara tocmai era in toiul unei astfel de partide de ~ah,cu unul dintre prietenii sai, cand un pu~ti mai mic, cunoscut ca 0 adevarata pacoste, a venit la ei sa-i necajeasca. - Cara-te de aid, pu~tiule,I-a amenintat prietenullui, daca nu vrei sa prime~ti un ~ut in fund.
Mumia de la masa din sufragerie
337
In loc sa tina cont de faptul ca amicullui Rosenthal era foarte suparat, fiind pe cale sa piarda partida, pu~tiul a rasturnat cateva piese de ~ah dupa care a luat-o la fuga. Jmediat prietenul a inceput sa alerge dupa el prin sala de bowling. La un moment dat, Rosenthal a au zit 0 lovitura puternica urmata de un zgomot asurzitor ca ~i cand ar fi explodat 0 bomba. Incercand sa scape de urmaritor, baiatul 0 luase la fuga drept catre u~a de sticla care, pe vremea aceea, nu era prevazuta cu pIasa de otel. Pentru ca era foarte mic de statura, el a reu~it sa evite bara de metal care se afla la jumatatea u~ii, intrand direct in geam. Era acoperit de cioburi ~i de sange, cu siguranta, mort in urma impactului. "Doamne", s-a gandit Rosenthal, "l-a omorat pe bietul baiat. ;>ia~ fi putut sa fac ceva ca sa impiedic acest lucru." Exact in acel moment, prietenullui s-a intors, i-a pus mana pe umar (exact cum facuse acum partenerullui) ~i i-a spus acela~i lucru: "La naiba cu el. Vrei sa mergem sa mancam 0 pizza?" Se pare ca acea amintire reprimata, pe care 0 dad use de mult uitarii, fusese trezita de replicile acestea care semanau atat de mult cu incidentul original. Dar cum ramanea cu cealalta problema? Faptul ca nu-~i reamintea numele instructorului de psihanaliza? Coincidenta coincidentelor, in cele din urma a ie~it la iveala ca bietul pu~ti avea exact acela~inume ca ~i profesorul! o data ce ~i-adat seama care este cauza simptomelor lui, Rosenthal a putut sa-~i aduca aminte de numele instructorului ~i a incetat sa se mai infurie la vederea u~ii. In acea zi, el a invatat de asemenea cat de puternic poate sa fie afectat comportamentul de catre evenimentele din trecut. Desigur, aceasta este 0 lectie pe care orice terapeut 0 invata la ~coala. Dar e cu totul altceva sa 0 simti pe propria piele. ;>iinca un lucru: a aflat ca in cele din urma pu~tiul a scapat doar cu cateva vanatai, taieturi ~i zgarieturi.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
339
Atacuri de panid.
severa sa aiba drept cauza un eveniment traumatizant din trecut. Partea cea mai grea in cazul de fata era sa descopere pat-
Intr-un caz de genul celui despre amintirile pe care le-a recapatat intr-un mod ciudat, Rosenthallucra cu 0 graficiana care suferea de anxietate, acest lucru afectandu-i nu numai munca dar chiar ~i viata de zi cu zi. Prima data cand ~i-a dat seama de acest lucru a fost cand a observat ca de fiecare data cand calca din neatentie peste gratarele de la canale Ie de scurgere fixate in trotuar avea ameteli ~i i se oprea respiratia. Chiar dad se straduia sa fie vigilenta, erau momente in care era cu gandul aiurea sau era atenta la altceva ~i fara sa vrea ajungea din. nou sa calce pe' aceste gratare care se aflau aproape la fiecare colt de strada. In asemenea ocazii ea devenea realmente neputin.cioasa. Ii era foarte greu sa-~i recapete respiratia. lnima incepea sa i se zbata cu putere in piept, batand atat de tare ineat ii era frica ca 0 sa explodeze. Se trezea dintr-o data transpirata toata, iar mainile ii tremurau. Uneori ii era atat de rau incat ajungea sa cada pe strada. - Ai mai avut ~i in alte ocazii stari de genul acesta? a intrebat-o Rosenthal. Elincerca sa gaseasca 0 explicatie pentru aceasta reactie extrema. De ce gratarele de canalii provocau asemenea stari? A reie~it ca, intr-adevar, ea avusese 0 experienta similara nu cu mult timp in urma. Se afla intr-un parc de distractii local, plimbandu-se ~ibucurandu-se de ziua respectiva cand, din senin, a fost cuprinsa din nou de acele stari. De data asta a fost mai rau ca niciodata. Anxietatea a paralizat-o pur ~i simplu, pana intr-acolo incat nu mai putea sa se mi~te sau sa vorbeasca ~i nici macar sa respire. A crezut ca 0 sa moara. Autoritatile parcului au trebuit sa cherne 0 ambulanta pentru a 0 reanima. Dupa ce a fost exclusa posibilitatea unor cauze fizice, a reie~it ca, intr-adevar, ea suferea de un fel de tulburari de panica declan~ate de ace~ti doi stimuli disparati. Era ceva legat de calcatul peste gratare ~i plimbatulin parcurile de distractii care declan~a acele atacuri incontrolabile. La fel ca ~i in propriul sau caz de auto analiza, Rosenthal a ajuns la concluzia ca era foarte probabil ca aceasta anxietate
tern-ul.
Elementul care lipsea $i la fel cum procedase in cazullui, Rosenthal a incercat variate metode pentru a 0 ajuta pe aceasta femeie sa fad fata simptomelor ei. El i-a facut hipnoza pentru a-i furniza diferite mijloace de a se descurca in acele situatii stresante. A folosit biofeedback-ul pentru a 0 ajuta sa capete un control mai mare asupra senzatiilor corporale. A introdus desensibilizarea sistematica pentru a 0 obi~nui treptat cu stimulii responsabili de declan~area atacului. A pus-o sa faca terapie de grup pentru dezvoltarea spiritului de afirmare in speranta d asta ii va spori increderea in sine. Chiar ~i medicamentele recomandate special pentru anxietate ~i tulburari de panid s-au dovedit inutile. La un moment dat, in cursul aces tor tratamente a ie~it la iveala ca a mai existat 0 situatie care i-a provocat un atac gray. Ea avea 0 relatie cu un barbat, un ministru, care dura de ceva vreme. De~i altfel relatia lor mergea bine, de cate ori incercau sa fad sex, ei i se oprea respiratia ~i le~ina. Era clar ca reactia ei nu era tocmai expresia pasiunii ci mai degraba a terorii. Mai departe, Rosenthal a aflat ca ea avusese relatii ~i cu alti mini~tri, unii dintre ei casatoriti, altii nu - dar nu reu~ise sa aiba raporturi sexuale cu nici unul dintre ei, din cauza ca avea atacuri de panica eand era pe punctul de a fi penetrata. lncet-incet ~icu delicatete, Rosenthal a incurajat-o pe aceasta femeie sa vorbeasca despre copilaria ei. Ceva fusese ingropat acolo, ceva traumatizant se intamplase cand ea era mica. Dar oricat de des ~i oricat de mult ar fi sondat el terenul, ea nu a putut sa-~i aduca aminte de nimic semnificativ, de natura sa explice acest fen omen. La putin timp dupa aceasta, femeia s-a dus la 0 conferinta profesionala. La una dintre prezentari, vorbitorul a spus un
340
341
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
bane fara perdea. In mod normal acest lucru nu ar fi de ranjat-o cu absolut nimic; de data aceasta insa a infuriat-o peste masura - exact a?a cum i se intampla ?i lui Rosenthalla vederea u?ii de sticla. Ea I-a criticat in public pe acel prezentator ?i i-a ocarat pe toti cei care au sarit in apararea lui. Ea insa?i a fost foarte surprinsa de reactia ei pentru ca ii pUicea nu numai sa auda bancuri fara perdea, dar sa spuna ?i ea asemenea bancuri. Frustrata ?i manioasa, in cele din urma ea s-a repezit afara din sala de conferinte )3is-a retras la ea in camera. In timp ce se chinuia sa adoarma, a inceput dintr-o data sa fie bantuita de amintiri de mult uitate, de pe vremea cand avea cinci ani. Tatal ei fusese ministru, profesor ?i un membru respectat al comunitatii. pe'langa aceste preocupari alese, el se mai indeletnicea )3icu molestarea ei sexuala. Alte piese ale puzzle-ului incepeau sa se imbine. Cu siguranta ca aversiunea ei fata de relatiile sexuale cu mini?trii ?i atractia pe care 0 avea pentru ace?tia ca intruchipari ale tatalui sau erau acum u?or de interpretat. Dar cum ramanea cu restul? Cand tatal ei a inceput sa 0 pipaie pentru prima data, s-a intamplat ca un tren sa treaca tocmai in momentul acela. Zgomotul pe care-l facea trenul mergand pe )3inei se parea ca fiind acela)3icu zgomotul facut de pa)3iiei in timp ce trecea peste gratarul unui canal. De dUe ori auzea acest zgomot ea era in perieol sa simta teroarea a)3acum se intamplase cand fusese molestata. Dar acum Rosenthal se intreba cum se faca legatura cu parcurile de distractii. Abuzul sexual avusese loc cu zed de ani in urma, pe vremea cand trasurile cu cai mai erau inca la moda. Ea fusese molestata intr-o trasura care arMa exact ca aceea care se afla expusa in parcul de distractii. Speriata )3icu lacrimile ?iroind, dar cu toate aces tea vrand sa-i faca pe plac tatalui ei, ea a indurat abuzullui sexual, in timp ce asculta trenul care se afla in departare ?i scartaitul arcurilor ruginite ale trasurii. De cate ori auzea acest zgomot familiar dar de mult uitat sau vedea un
loc care semana cu cel in care fusese abuzata, ea se simtea de parca ar fi fost pe punctul de a muri din nou.
Confruntarea Dupa ce )3i-arecapatat amintirile reprimate, femeia a decis sa se confrunte cu parintii ei care aveau la acea data peste nouazeci de ani. - Mama, a spus ea la telefon intr-o zi, nu 0 sa-ti vina sa crezi. Am fost la un terapeut, )3tii,in legatura cu starile mele. De ani de zile n-am reu?it sa-mi dau seama de ce ma simt atilt de ciudat... )3tiitu. Mama ei a ramas suspect de tacuta, a)3aca ea a continuat. - Ei bine, mama, cred di am reu)3itsa aflu ce se intampla. - E yorba de tatal tau, nu-i a?a? - De cine? - De tatal tau? Despre asta voiai sa vorbe?ti, nu-i a)3a? Femeia a ramas )3ocata.Dupa cate se parea, mama ei )3tiuse tot timpul ca sotul ei ii molestase fiica dar a preferat sa nu spuna nimic. Aceasta este 0 reactie obi~nuita in cazurile de abuz sexual in familie - parintele nonabuziv ~tie ce se petrece dar decide sa ignore totul. Femeia a incercat sa se confrunte ~i cu tatal ei, dar el a negat totul. Ellua in deradere acuzatiile )3i,cand acest lucru nu merge a, spunea ca ea a inventat totul. EI nu a recunoscut niciodata ce a facut ?i acest lucru a dezamagit-o foarte mult. Cu to ate aces tea ea era impacata cu sine pentru ca eel putin facuse tot posibilul sa discute cu el aceasta problema. Ca ~i in cazullui Rosenthal, intelegerea intuitiva se dovedise a fi leacul problemei. Lucrul acesta nu se intampla intotdeauna in terapie ~i unii dintre teoreticieni care figureaza in aceasta carte ar putea sa aiba obiectii majore fata de ideea ca intelegerea intuitiva este suficienta pentru a produce schimbari de durata. Dar, in ambele cazuri, dezvaluirea sursei amintirilor incon~tiente ~i reprimate le-a permis atat terapeutului cat ~i pacientului sa lase trecutul in urma lor.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL DouAzECI
~I CINCI
Jay Haley
Prostituata· de optzeci ~i doi de ani
343
ticate de acesta In carji cum ar fi: Uncommon Therapy (Terapie neobi~nuita) ~i Conversation with Milton Erickson (Stand de vorba cu Milton Erickson). De asemenea, el a descris stilul sau unic de terapie, in Problem-Solving Therapy (Terapia pentru rezolvarea problemelor), Ordeal Therapy (Terapia cu cazne) ~i Techniques of Familly Therapy (Tehnici ale terapiei de familie). Multi dintre fo~tii clienti ai lui Haley ar putea sa spuna ca uneori acesta se c011lportamai ciudat deciit ei, care aveau probleme. Cand am vorbit cu Haley, avea ~aptezeci ~i opt de ani ~i era pe cale de a se pensiona. Preocuparile sale vizau In primul rand instructajul'video pentru terapeuti. Aceasta conversatie s-a dovedit a fi mult mai 11lultdecat 0 si11lpladiscutie despre unul dintre cazurile sale ea a fost mai degraba 0 retrospectiva a vietii sale profesionale.
*
{jay
teoreticieni din secolul trecut. Cercetarile sale asupra schizofrelliei, Haley este, pe care cu sigurantii, le-a efectuat unulla dintre inceputul cei mai carierei, infLuenti au aVllt un caracler revolujionar, insistand asupra faptului ca pattern-urile de comunicare disfunctionala in cadrul familiei ii fac pe unii oameni sa 0 ia razna. Mai ttirziu, a intemeiat 0 ~coala de terapie strategica care se baza pe cercetarile pe care Ie efectua el, ca ~i pe consultatiile cu unii dintre cei mai inovatori ganditori ai timplilui sau. Genul de terapie de fa11lilie pe care II practica Haley pornea de la principiul ca oamenii se blocheaza atunci cand se incapajaneaza sa facii lucruri care nu merg. Strategia lui era sa (1) Ii ajute pe clienti sa identifice acele probleme care pot fi rezolvate 11laiu~or, (2) sa reformuleze aceste dificultafi pentrll a fi mult 11laiu~or de schimbat, (3) sa conceapa interventii pentru a dezagrega pattern-urile comunicationale disfunctionale ale parinfilor, (4) sa faca modificari In plan In acord Cll reactiile generate de acesta. Ca terapeut, Haley era provocator, puternic ~i creatilJ, dincolo de tot ce s-a vazut pana acum in acest domeniu. NU11Ieroaselepublicatii ale lui Haley se Intind pe mai bine de patru deceni ~i acopera 0 serie de domenii i11lportante. In calitate de biograf intelectual almentorului sau, Milton Erickson, Haley a facut cunoscute publicului metodele de terapie de scurta durata prac-
*
*
Haley i~i amintea de 0 vreme cand superviza un student care lucra cu un cuplu. El a fost de fapt unul dintre pionierii care au dezvoltat 0 metoda de terapie in care pacientul era supravegheat din spatele unei oglinzi transparente, terapeutul intervenind numai pentru a directiona cursu 1tratamentului. Era vorba de un cuplu in care ambii parteneri pareau extrem de nefericiti. - $i ce e a~a de neobi~nuit in asta? I-am intrebat pe Haley. La urma urmei, oamenii vin la terapie de familie, tocmai din acest motiv. - Ei se certau foarte mult, oriunde se duceau, a explicat el. Se certau acasa. Se certau ~i in prezenta mea. Dar cel mai des se certau de fata cu mama sotiei. A~a di a trebuit sa Ie cer ca data viitoare sa vina cu mama lor. Haley este renumit pentru genul acesta de interventii directe destinate obtinerii unei mai bune comunidiri intre membrii familiei ~i in special ajustarii distributiei puterii in cadrul ei. A~a cum am mentionat deja, el este de asemenea cunoscut pentru introducerea unor "cazne", sarcini terapeutice care sunt o adevarata pacoste pentru pacienti, asHel incat ace~tia ajung
344
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sa se vindece singuri numai ca sa evite sa se intoardi pentru a primi alte instructiuni. Cand Haley le-a cerut celor doi sa 0 aduca pe mama lor de optzeci ~i doi de ani la urmatoarea ~edinta, nici unul dintre ei nu a parut incantat de aceasta idee. Haley se intreba care sa fie motivul reticentei lor. A reie~it ca aceasta femeie de optzeci ?i doi de ani era 0 prostituata care inca i~i mai ca~tiga existenta oferind servicii batranilor domni ?i chiar unora mai tineri pentru care sexul cu 0 asemenea mamaie era 0 sursa de senzatii tari. - Nici acesta nu e un lucru neobi?nuit, am observat noi. - Ea era foarte mahnita de acest lucru. Nu ii place a sa fie numita prostituata. Prefera mai degraba eticheta de dama de companie, considerand ca acesta este un nume mult mai onorabil pentru munca pe care 0 presta. De-a lungul anilor ea l~i facuse 0 adevarata clientela pe care nu voia sa 0 lase de izbeli?te. - Ei bine, ce ai £acut cu familia asta? I-am intrebat noi. - Nu am avut decat doua ?edinte cu ei. Am incercat sa 0 integram pe mama in familie, sa-i oferim un rol mai mare in cadrul acesteia, de vreme ce ambii soti pareau sa 0 respecte foarte multo Lucrul acesta a parut sa mearga destul de bine. Haley reu?ise sa-i ajute pe cei doi sa se imp ace in a~a fel ineat cearta nu a mai fost un mijloc de comunicare profitabil pentru nici unul dintre ei. Mama juca rolul de mediator, un fel de punte de legatura intre cei doi. - Singura problema, a continuat Haley, era ca nepotilor nu Ie placea sa mearga in vizita la ea ~i sa gaseasca acolo cativa barbati a?teptandu-?i randul in sufragerie. Se pare ca afacerea ei merge a destul de bine. In cele din urma, ei au stabilit 0 zi ?i un loc unde puteau sa se intaIneasca cu mama lor ?i sa-i prezinte problemele pe care aceasta trebuia sa Ie medieze. Ei I-au sunat pe Haley pentru a-i spune ca certurile lor erau din ce in ce mai rare. De asemenea, s-au inteles cu mama lor sa aiba grija sa nu mai fie vizitatori prin preajma cand nepotii veneau la ea, ~i acest lucru a fkut fericita pe toata lumea.
Mumia de la masa din sufragerie
345
Optsprezece ani de analiza L-am invitat pe Haley sa ne povesteasca alte cazuri ciudate pe care le-a avut de-a lungul a 0 jumatate de secol de practica terapeutica ~i supervizare. - Cand am inceput sa practic terapia, ne-a spus Haley, unul dintre primele cazuri pe care Ie-am avut a fost al unei doamne care era in analiza de optsprezece ani. Ceea ce s-a intamplat a fost ca ea se suparase pe sotul ei ~i s-a dus la analiza, ?i tot acolo se mai afla inca ~i dupa optsprezece ani. - $i mai era inca cu sotul ei? am intrebat noi. - Da, dar cand a venit la mine, era pe punctul de a-I parasi. - Pe cine, pe analist sau pe sot? - Pe amandoi. Era un acord global. Dar in cele din urma ea nu a reu?it sa faca nimic. Ceea ce I-a uimit pe Haley la acest caz a fost nu numai ca cei optsprezece ani de analiza nu au ajutat-o prea mult pe aceasta femeie dar ?i ca, din cate se parea, nu i-au £acut nici prea mult rau. - Cele doua relatii ale ei erau legate intre ele. Ea nu putea sa se descurce cu una fara ajutorul celeilalte. - A?adar, ce s-a intamplat? - Ea nu a mai venit la mine. -De ce? - Pentru ca i-am spus sa-l paraseasca pe analistul ei. Lui Haley nu i-a venit pur ~i simplu sa creada ce lucruri pot fi facute sub masca terapiei. - Era un fel de mariaj in trei. De fapt, sotul nu era tot atat de important pentru ea ca analistul.
Cuplul caruia Ii placea sa fipe Pentru Haley, cele mai remarcabile cazuri erau cele care 11 provocau, cazurile foarte dificile sau cazurile care veneau cel putin cu noi moduri de a-I pune la incercare. El i?i aminte~te llL spe-
346
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cial de un cuplu m care cei doi parteneri se certau foarte mult. Haley nu a putut sa faca nimic sa-i opreasca. Aceasta spune multe, avand m vedere ca Haley era cel care a inventat strategii paradoxale m care li se cerea uneori clienp.lor sa faca ceea ce faceau deja oricum - de exemplu, sa se scoale la trei dimineata ?i sa se certe vreme de 0 ora mainte de a se duce din nou la culcare. - Ei au venit sa ma vada, a spus Haley, ?i imediat ce s-au a?ezat au mceput sa tipe unulla celalalt. Timp de 0 ora am mcercat sa-i calmez, pana cand a venit timpul ca ei sa pIece. Urmatoarea saptamana am luat-o de la capat. Am incercat tot ce s-a putut -Ie-am prescris simptomele lor; Ie-am cerut sa tipe mai tare, apoi mai mcet; am mcercat sa-i separ. Le-am cerut sa nu se mai uite unulla celalalt. Apoi am mceput sa tip eu la ei. Le-am spus ca sunt ni?te amatori ?i daca vor cu adevarat sa fie buni m ceea ce fac trebuie sa practice mai mult. Nimic nu a mers. Pur ~i simplu Ie placea sa tipe. Nu am vazut niciodata ceva de genul acesta. - Avand m vedere ca e?ti un tip inventiv, nu ai putut totu~i sa faci nimic pentru ei? - 0 data am mcercat sa pun capat ?edintei mai devreme, ?i asta i-a mfuriat teribil. Ei s-au simtit pacaliti pentru ca voiau sa dispuna de mai mult timp ca sa tipe. Pentru ei, biroul meu era un loc unde puteau sa strige unulla celalalt in siguranta. In ce ma prive~te, trebuia sa hotarasc dadi imi convenea sau nu lucrul acesta. - 9i ce ai hotarftt? - Nimic. Pur ~i simplu nu imi mai venea nimic m minte. Eram exasperat. Haley ~i-a reamintit acest caz tocmai pentru ca se simtise infrant. In ciuda talentelor ~i a experientei sale, nu a putut sa faca nimic ca sa-i opreasca din ceea ce faceau. Asemenea rezultate neconcludente au fost totu~i rare m cariera lui Haley, ~i asta pentru ca el nu este de acord cu cei care cred ca exista 0 linie de demarcatie clara mtre ceea ce este normal ~i ceea ce este anormal. Principala lui preocupare nu este aceea de a detecta ceea ce este ciudat m comportamentul oamenilor, ci ceea ce este functional.
Mumia de la masa din sufragerie
347
Nebun sau somer? , Chiar la mceputul carierei lui, Haley lucra cu Gregory Bateson ~i cu altii la 0 cercetare des pre baza sociala a schizofreniei. Ei considerau ca aceasta conditie nu este 0 boala biologica ci un fenomen social influentat mtr-o masura importanta de pattern-urile de comunicare familiala. - Imi aduc aminte ca 0 data am fost abordat de un psihiatru, ne-a spus Haley. El a venit la mine din partea Spitalului Administrap.ei Veteranilor. "Am inteles ca studiezi comunicarea" , i-a spus doctorul. "Ei bine, eu am un pacient care comunica mtr-un mod foarte ciudat." Haley s-a oferit sa-l consulte pe acel om ?i sa vada ce se poate face. - Am stat ~i am discutat cu el ~i am aflat ca avea 0 poveste foarte interesanta ~i deosebit de incurcata. gedintele noastre de terapie au durat cinci ani. In acele vremuri, acesta nu era un lucru neobi?nuit, in specialm cazul unor persoane care aveau probleme cronice ?i foarte greu de tratat. $i m acest caz, Haley a mcercat sa faca tot posibilul sa-~i ajute clientul, dar rezultatele au fost foarte modeste. Omul sustinea ca venea de pe Marte. El folosea 0 duzina de nume false diferite, toate m limbaj martian. Haley ~i-a dat seama ca nu vor ajunge nicaieri. Apoi, intr-o zi, se afla m salonul acestui individ, vorbind cu el ?i mcercand sa mteleaga ceva din raspunsurile lui. La un moment dat, a auzit in camera alaturata cum un alt terapeut i~i intervieva pacientul. A ciocanit la u~a ?i i-a sugerat terapeutului ca de vreme ce nici unul dintre ei nu mtelege ce spune pacientul sau, poate ca ar trebui sa-i lase sa-~i faca reciproc terapie. Au incercat acest lucru ~i parea ca merge foarte bine. Cei doi au mceput sa-?i bolboroseasca unul altuia ceva pe limba lor. 9i fiecare parea ca mtelege perfect ceea ce spunea celalalt. Atftt pentru Haley cat ~i pentru ceHHalt terapeut aceasta nu era decat 0 conversap.e foarte bizara. Dar cei doi pacienti se purtau ca ~i cum ar fi fost doi prieteni care nu se mai vazu-
348
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sera de mult timp ?i care i?i povesteau ce facusera de cand se vazusera ultima oara. Ace?ti doi indivizi, inabordabili ?i aparent necomunicativi, reu?eau sa aiba 0 conversatie care pentru ei era vesela ?i plina de sens - fapt care I-a mvatat pe Haley un lucru crucial despre comportamentul uman ?i pretinsa patologie. - Acest om traia izolat de restullumii. Am mcercat tot ce ?tiam eu pentru a-I face sa inteleaga anumite lucruri. L-am pus pe bietul om sa treaca prin toate aceste mcercari, iar el a acceptat pentru ca se plictisise de moarte sa stea pe margine. Cand am mceput terapia cu el, m-am interesat de familia lui ?i de modul in care ajunsese la spital. Se pare ca in tinerete fusese gas it mtr-o vale, dupa toate aparentele, beat. L-au ares tat iar in dimineata urmatoare au constatat ca nu se trezise din betie. Vorbea tot timpul intr-o limba ciudata. Cand a fost intrebat unde IQcuie?te, a raspuns ca vine de pe Marte. Acesta a fost cazul care I-a invatat pe Haley sa fie mult mai pragmatic in abordarea pacientilor. Ca urmare a acestui caz, el a abandonat terapia conventionala, cu tot ce presupunea ea la acea vreme - interpretarea viselor, analiza rea transferurilor ?i a?a mai departe. El a inceput sa considere problemele pacientilor ca pe ni?te metafore. - Acest individ folosea metafore intr-un mod foarte interesant, ?i-a amintit Haley. Uneori nu voia sa vorbeasca, a~a ca a trebuit sa inventez tot felul de situatii pentru a-I aborda. L-am invitat sa luam mas a in ora~. L-am dus la magazine. Statuse atat de mult indus in spital ca nu mai ~tia cum sa se poarte in lume. M-am hotarat sa-l ajut in acest sens. Bietului om i se facuse terapie de ~oc m fiecare saptamana, a~a ca era foarte dezorientat. Nici dupa tot timpul acesta petrecut impreuna, nu am putut sa aflam care era numele lui real sau de unde provenea. In cele din urma am reu~it sa descopar ca provenea de undeva din Northwest. Dupa oarecare eforturi am ajuns cumva sa dau ~i de urma ora~ului sau natal ~i i-am contactat parintii. Tatallui i-a trimis un bilet, dupa care bietul meu pacient a plecat brusc acasa. Ajuns in ora~, el a intrat intr-o ma~ina, a stat acolo pentru 0 vreme, dupa care a fost arestat. Ta-
Mumia de la mas a din sufragerie
349
tal s-a dus sa-l scoata din inchisoare. I-a spus ca mama lui murise chiar in dimineata aceea. Ce trist! Dupa atatia ani el nu a reu~it sa ajunga sa-~i vada mama .. Haley a continuat sa urmareasca cazul acestui barbat, in special dupa ce acesta a aterizat din nou la spitalul AV. Pe dH de mult ura sa fie institutionalizat, pe aHHii placea sa-~i petreaca timpul cu terapeutullui, singura relatie solida pe care o avusese in viata. In cele din urma, el a reu~it sa-?i gaseasca un loc de munca, de~i ii ramasese diagnosticul de schizofrenie cronica. Haley a considerat ca pacientul sau era vindecat _ caci poate ca arta reprezinta vindecarea: cand cineva reu?e~te sa-?i gaseasca 0 slujba ~i sa traiasca pe propriiIe picioareo Pentru cei de la spitalul de boli mentale, individul acesta era nebun; Haley a considerat pur ~i simplu ca are de-a face cu un ~omer. Toate cazurile pe care ni le-a povestit Haley - despre prostituata de optzeei ~i doi de ani, despre cuplul isteric, des pre omul de pe Marte - au fost pentru el tot atatea lectii despre varietatea comportamentului uman ?i despre acomodarile necesare pentru a reu~i sa-i ajuti pe oameni sa-~i imbunatateasca viata. Ca urmare a acestor experiente, el a putut sa dezvolte interventii strategice - cum ar fi reformularea, care presupune redefinirea problemelor curente in a~a fel mcat ele pot sa fie rezolvate mai u?or. La urma urmei, ce poti sa faei pentru eineva care pretinde ca vine de pe Marte? Haley a incetat sa-?i mai considere pacientii nebuni, deranjati sau in orice alt fel in afara de acela ca incercau sa comunice intr-un mod metaforic original. Intr-o carte despre cazuri neobi?nuite, cu siguranta Haley se remarca drept unul dintre cei mai neobi?nuiti terapeuti.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL DouAzECI
~I ~ASE
Stephen Lan/don
Salvat de 0 stafie
d
- La care cazuri te gande~ti? am intrebat noi. Primul caz care i-a venit in minte a fost al unei femei care ii fusese recomandata de un medic fiindca nimeni nu reu~ise sa faca ceva pentru ea. 0 buna parte dintre pacientii pe care-i primea Lankton erau trimi~i de medici sau de alti terapeuti care, pu~i in incurcatura de ciudatenia cazurilor respective, renuntasera la ele. Ceea ce-i ramanea de facut lui Steve era sa incerce strategii alternative, creative care, probabil, nu Ie trecusera prin minte celorlalti practicieni.
Femeia eu un puIs dureros
da 'in cateva domenii foarte largi. In timpul facultiitii tephen este ingineria un asistent~i social pregatire soli-a el a studiat chimia,care darare 'in 0cele din urma optat pentru ~tiintele sociale, mai precis, pentru psihologie ~i lingvisticii. In domeniul terapiei a urmat de asemenea mai multe specializiiri - mai 'intai terapia Gestalt ~i psihodrama, apoi analiza tranzactionalii, terapiile corpului, programare neurolingvisticii ~i hipnoza ericksonianii. Scrierile lui 'in domeniu reflecta aceasta pregiitire eclecticii, cornbinand trasaturile catorva abordari 'in vederea unei 'intelegeri mai profunde a hipnozei ~i a schimbifrii transfor11latoare. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara: Practical
Magic (Magia practica); The Answer Within (Raspunsul dinlauntru); Enchantment and Intervention in Familly Therapy (Magie ~i interventie in terapia de familie) ~i Tales of Enchantment(Pove9ti despre magie). Steve locuie~te 'in Phoenix, Arizona, unde lucreaza ca terapeut, instructor ~i consultant organizational.
* *
*
- Un caz? a exclamat Lankton la inceputul discutiei. Trebuie sa aleg numai un caz? Oar am avut atatia pacienti interesanti! Cum 0 sa reu~esc sa aleg doar unul?
---------
351
-----------------------
-
"A~adar, care este problema?" a mtrebat-o Lankton pe femeie imediat ce aceasta a luat loc pe un scaun in biroullui. "Am 0 pulsatie foarte dureroasa la incheietura mainii stangi pe care 0 suport foarte greu. Nimeni nu a putut sa faca ceva in privinta asta." "Ai consultat un medic?" a spus Lankton, intrebandu-se de ce fusese trimisa la el femeia aceasta. "Da, binemteles, am consultat 0 multime de doctori, dar nici unul dintre ei nu a putut sa ma ajute. $i pulsatia aceasta doare atat de mult ca abia 0 mai suport." "Pulsatia?" "Da, e ca 0 pulsatie de durere pe toata partea stanga." "Da, suna ingrozitor, dar nu sunt sigur ca inteleg la ce te referi cand spui pulsatie." "Da-mi voie sa-ti spun ceva" a ~optit ea pe un ton conspirativ, lIce nu am mai spus nici unui alt doctor. Dupa felul cum te porti cu mine, sunt sigura ca tu nu 0 sa ma crezi nebuna." lICe vrei sa spui?" a intrebat-o curios Lankton. Ea a ezitat un moment. ,,$tii, e vorba de ni~te pove~ti ciudate." ,,$i tu ai 0 asemenea poveste?" Ea a incuviintat din cap cu gravitate.
352
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Vezi, eu am murit in sala de operatii. Nu am mai spus ~i celorlalti medici despre asta pentru ca mi-am dat seama di or sa creada ca mi-am pierdut mintile." "Ai murit? Ei bine, poveste~te-mi tot ce s-a intamplat." "Uf! Am fost moarta clinic. Mi s-a oprit inima ~i, ma rog, toate celelalte. Eram con~tienta de faptul ca doctorii se aflau lfmga mine incerciilld sa ma resusciteze, pentru ca auzeam sunetul acela inalt al aparatelor care indica faptul ca persoana in cauza nu mai respira ~i nu mai are puIs. Simteam ca plutesc undeva deasupra a~a ca puteam sa ma uit in jos la toti doctorii aceia din sala de operatie care se agitau in jurul meu incercand sa faca ceva pentru a-mi recapata pulsul." "Cum te simteai", a intrebat-o Lankton, "dilld te uitai in jos la tine?" "Ma simteam calma, lini~tita. Impacata." "Da, e de a~teptat in asemenea situatii. ~i ce altceva mai si~teai?" "Speram doar ca ei vor putea sa-mi redea pulsul." ,,~i ce s-a intamplat?" Ea a dat din umeri. "Singurullucru pe care mi-l mai amintesc este ca m-am trezit in sala de reanimare. Eram din nou in viata. Oar aveam aceasta durere in puIs cu care am ramas de atunci. Numai pe parte a stanga." Steve s-a gandit un moment, dupa care a anuntat-o ca el crede ca poate sa-i rezolve problema. Dupa ce a introdus-o in transa, el i-a cerut sa se intoarca la sala de operatie. Cand a ajuns in momentulin care plutea deasupra doctorilor intrebandu-se daea ace~tia 0 vor aduee inapoi la viata sau nu, Lankton i-a eerut sa reduca sensibilitatea pulsului ei 0 data ee aeesta i-a fost restabilit. El ~i-a dat seama ca ea se intorsese din morti eu 0 fiziologie hipersensibila pe 0 parte a corpului, a~a ca nu a facut deeM sa-i ceara sa-~i potriveasca butonul de volum, ca sa zicem a~a. - ~i acesta a fost sfar~itul durerii ei, a ineheiat simplu Lankton. Sa mai spun ceva despre aeest caz sau sa povestese a1tul?
-
353
Ce altceva mai ai? I-am intrebat noi.
Ea voia sa tina telefonulin
frigider
Lankton ne-a povestit cazul unei aite femei care era extrem de deprimata ~i care avea tendinte suicidale. Traia singura, izo1ata de restullumii. Cand a venit la el prima data, era practic muta. PaTUl ii atarna peste fata ca ~i cum ar fi vrut sa se aseunda in spatele lui. Vorbea foarte rar ~i raspunsuri1e ei erau toate prea scurte. Uneori era greu sa inte1egi ce spunea, mai ales ea vorbea incet. Au urmat cateva saptamani de terapie in decursul carora Violet, pacienta lui, a facut 0 serie de schimbari importante. Treptat, ea ~i Lankton au reu~it sa faca progrese la ~edinte. Dar intr-o zi, Violet a inceput sa se planga de faptul ca 0 deranja cand sun a telefonul - era prea mult zgomot. La un moment dat a murmurat ceva de genul ca telefoanele ar trebui bagate in frigider pentru a nu mai face atata galagie. Pur ~i simp1u ura sa auda telefonul sunand ~i tot ee voia era sa fie lasata in pace de cei care 0 sunau. "E ciudat", i-a spus Lankton. "Ce? Sa-mi pun telefonul in frigider?" "Nu", a raspuns el. "Nu ma gandeam ehiar la asta. Oar mi-am amintit ea este a doua oara in ultimele doua saptamani cand spui ceva neobi~nuit despre frigidere. Care sa fieexplieatia?" Femeia a dat din umeri. Oar ceva era declan~at de catre imaginea frigiderului. In cele din urma ea nu a reu~it sa readuca acea amintire, a~a ca a decis sa-i intrebe pe eei din familia sa despre acest lucru. Poate ca ei ~tiau ee declan~a acea asociere. Cand a intrebat-o pe mama ei daca in treeut s-a intamplat eeva in familia lor care avea legatura eu frigiderele, aceasta a izbucnit in lacrimi ~i a ie~it din camera. Asta era ehiar ciudat, s-a gandit ea. Apoi a sunat-o pe sora ei pentru a incerea sa afle ceva de la ea.
355
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
"Nu-ti mai aduci aminte?" a spus sora ei. "Cand aveai doi ani aproape ca era sa mori in frigider. Cand te-am gasit in cele din urma, erai practic 0 minge de gheata. Mult timp dupa asta nu ai mai fost in stare nici macar sa vorbe~ti." In seara cfmd a venit din nou la terapie, ea i-a povestit lui Lankton ce aflase. El a ajutat-o sa se intoarca in timp pana la varsta de doi ani. Era aniversarea surorii ei. Se simtea ignorata ~i neglijata, a~a ca s-a dus in garajul vecinilor ~i s-a jucat cu cutiile de acolo. La un moment dat ea s-a urcat intr-o cutie cu peretii lucio~i ~i rece pe dinauntru. U~a s-a trantit in urma ei ~i s-a facut intuneric bezna. Dintr-o data ea s-a a~ezat in pozitia pe care 0 avusese atunci, cu genunchii stran~i la piept ~i cu mainile in jurul gleznelor. La fel ca in ziua aceea, parul i-a cazut peste fata. A devenit complet muta ~i nemi~cata. De data aceasta ins a, Lankton a incurajat-o sa faca galagie ~i sa tipe in loc sa a~tepte pur ~i simplu sa fie salvata. Violet a Fpat ~i a ta~nit de pe scaun ca ~i cum ar fi fost proiectata de un arc. A aterizat pe jos ~i a inceput sa se tarasca pe podea ca 0 carpa umeda de vase, scotand sunete ciudate. Dar cel putin facea zgomot in loc sa-~i accepte neputincioasa soarta. Acum era furioasa ~i speriata. ~i - vorbea! Dupa aceea s-a schimbat complet - nu a mai fost niciodata atat de deprimata, de neajutorata ~i de muta. - Ce spuneti de acest caz? ne-a intrebat Lankton. VreF mai multe detalii despre el? - Foarte interesant, am raspuns noi. Ce altceva mai ai?
tic in privinta valorii hipnozei. Cu unsprezece ani in urma, el avusese un accident de ma~ina in urma caruia ramasese cu 0 durere cronica. Ca ~i alti oameni aflati in situatia lui, era disperat pentru ca tot ce incercase sa faca pana atunci in privinta acestei dureri se dovedise inutil. ~i cu toate acestea, nu prea avea incredere in ideea ca durerea lui cronica ar putea fi realmente controlata de catre mintea lui. Era un individ care era obi~nuit sarezolve problemele inlocuind partile stricate. In cele din urma el a fost de acord sa dea hipnozei 0 ~ansa. "Nu am nimic de pierdut", a spus el, "nu-i a~a, doctore?" Lankton prefera sa foloseasca 0 forma de autohipnoza care face posibil ca persoana respectiva sa reintre mai tarziu singura in starea de transa pentru a putea practica metodele de control al durerii. Cand cineva ca Peter de exemplu nu este educat anume pentru hipnoza, strategia lui Steve este sa ajute persoana respectiva sa aleaga 0 imagine sau un obiect din copilarie, care poate fi folosit ca un instrument meditativ ~i la care el se poate reintoarce mai tarziu. De obicei oamenii vin eu imagini de genul celei care ii infati~eaza stand intr-o barca la peseuit. "Peter", a inceput Lankton transa, "a~ vrea sa inchizi ochii ~i sa te gande~ti cat se poate de atent la 0 perioada anterioara accidentului de ma~ina, dinainte sa ai dureri, ~i in care te-ai aflat intr-o situatie pe care ai trait-o atat de intens incat a ramas vie in mintea ta. Poate sa fie vorba ~i de ni~te obieete care ti-au produs 0 senzatie de confort dnd te aflai in acea situatie." "Mda", a spus Peter fara sa ezite. "Mi-a venit una in minte." Raspunsullui instantaneu I-a surprins pe Lankton, pentru ca de obicei oamenii au nevoie de unul sau doua minute pentru a alege imaginea potrivita. "Bine", a eontinuat Lankton cu 0 voce blanda. "Vreau sa te gande~ti la ace a imagine sau acel obiect ea la 0 experienta pozitiva." Peter a spus ea este de fapt un obiect pozitiv. Procesul de indue ere in trans a a continuat, Lankton cerandu-i pacientului sa se lase din ce in ee mai mult absorbit de acea imagine.
354
Sifonierul , Lankton primea in mod re&.ulat pacienti recomandati de psihiatri locali sau de medici. Ii place a sa lucreze cu ace~tia pentru ca erau foarte motivaF ~i fusesera bine pregatiti de doctorii lor cu privire la ceea ce trebuiau sa se a~tepte. Peter era un tip la vreo treizeci de ani, imbracat neglijent dar cur at. Dupa infaF~are parea sa fie muncitor, probabil mecanic sau instalator. Era un tip dintr-o bucata, putin cam scep-
356
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Uita-te atent la acel obied", I-a instruit Lankton. "Urmeaza liniile acelei experiente in timp ce examinezi atent obiectul. Uita-te atent la inaltimea luL. la intindere ... la adancime ~i la culorile pe care Ie vezi. Ia aminte la senzatia pe care 0 ai acum ~i pe care nu ai sesizat-o la vremea respectiva ... la relaxarea ~i la placerea pe care Ie simti. Lasa-ti mintea sa recheme lucrurile la care te gandeai atunci ~i orice sunet pe care l-ai auzit." Aceasta introducere in starea de transa s-a transformat intr-o ~edinta pentru controlul durerii care a durat doucheci de minute. Lankton a incercat sa-l ajute pe Peter sa-~i reimprospEiteze memoria astfel ca mai tarziu sa poata reu~i sa intre din nou in transa. Apoi, Lankton i-a oferit lui Peter sugestii pentru a-I ajuta sa inlocuiasca senzatiile de durere cu mijloacele de a se disocia pe sine de senzatiile acelea neplacute. Dupa ce Peter s-a trezit din transa, Lankton a trecut la 0 evaluare a impactului pe care aceasta procedura I-a avut asupra pacientului sau. Inainte de a trece la tehnici mai profunde, era important ca Lankton sa aprecieze masura in care hipnoza a functionat. Peter a deschis ochii ~i s-a uitat in jur. "E uluitor", a spus el, cu 0 expresie foarte buimaca. lICe anume?" "Ciudat. Nu mai simt nici un fel de durere. Pur ~i simplu a disparut! 0, a mers. Sunt foarte surprins." ,,$i eu", a recunoscut Lankton. "De obicei, oamenii nu raspund atM de repede la hipnoza. Trebuie ca lucrul asupra caruia te-ai concentrat sa fi fost de-a dreptul memorabil ~i, cu siguranta, a avut un impact considerabil asupra ta." "Da, a~a a fost." Lankton era foarte curios sa afle despre ce fusese yorba, dar pentru ca Peter nu parea dispus sa ofere vreo explicatie, s-a gandit ca poate ar fi mai bine sa 0 lase balta. Lankton voia, pe de 0 parte, sa afle daca imagine a selectata de Peter era potrivita pentru ceea ce urmareau ei (de~i era greu sa argumentezi in situatia in care experienta parea sa fi avut succes), dar era ~i curios sa vada ce anume mersese atat de bine. "Peter, crezi ca ai putea sa-mi spui ~i mie la ce te gandeai?"
357
"La un ~ifonier." "Un ~ifonier? Vrei sa spui un dulap pentru haine, unde se tin puloverele ~i ~osetele?" "Da. Aveam unul in camera mea cand eram copil." De-a lungul anilor, Lankton auzise de la pacientli sai 0 multime de lucruri pe care ei Ie selectasera in vederea hipnozei, dar cu siguranta ca alegerea pe care 0 facuse Peter era cea mai neobi~nuita dintre ele. ,,$ifonierul acesta de care vorbe~ti avea ceva special?" I-a intrebat el pe pacientul sau. "Trebuie sa fi fost foarte frumos." "Nu, era chiar un ~ifonier obi~nuit. Din lernn. Cu sertare. Nimic deosebit." Hotarandu-se sa fie muIt mai direct cu acest individ atat de realist, Lankton I-a indernnat pe Peter sa-i explice de ce i~i ale sese acest ~ifonier obi~nuit pentru relaxare. "Ei", a spus el pe un ton nehotarat, care indica ca nu era deloc dispus sa vorbeasca despre asta. "Tine de un lucru care mi s-a intamplat in copilarie. Totul a fost atat de ciudat."
Intrusul Neputand sa-~i stapaneasca curiozitatea, Steve i-a cerut lui Peter sa-i povesteasca despre aceasta intamplare. "Aveam opt ani ~i ma aflam in dormitorul meu. ParinFi mei dormeau intr-o camera situata in parte a cealaIta a holului. Casa in care locuiam era cam darapanata. Tavanele ~i peretii aveau 0 tencuiala groasa, de cativa centimetri. Camera mea era separata de hol printr-o u~a foarte grea. Am inchis u~a, mi-am imbracat pijamaua ~i m-am bagat in pat." Ajuns aici, Peter s-a oprit ne~tiind daca sa continue sau nu. "Asta e tot?" a intrebat Lankton nevrand sa-l preseze dar foarte curios sa afle ce se intamplase mai departe. Peter a scuturat din cap. "A~adar, eram in pat ~i abia inchisesem ochii cand am auzit ceva." "Ai auzit ceva?"
358
359
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
"Da. Nu ~tiu daca adormisem deja sau nu, dar d\.nd am deschis ochii am vazut un tip care sHitea la capatul patului meu. Nu am mai fost niciodata atat de speriat." "Trebuie sa fi fost ingrozitor." "Crede-ma, chiar a~a a fost." lICe s-a illtamplat mai departe?" Nu era deloc u~or sa sco~i de la el intreaga poveste. "Am ~ipat. Eram atat de surprins ci'i~ipatul mi-a ie~it imediat ce am deschis gura. Cel mai ciudat era ca tipul state a pur ~i simplu acolo uitandu-se la mine ~i fara sa scoah'i 0 yorba. A~a ca am Fpat din ce in ce mai tare."
Dandu-~i seama ca tatallui nu-l crezuse, Peter a inceput sa fie din ce in ce mai nelini~tit. "Bine, bine, baiatule. Haide sa cautam sub pat ~i in debara ~i dupa aceea po~i sa te duci la culcare."
Inginerul Tatallui Peter a dat buzna in camera intrebandu-se ce naiba se petrecea acolo. "Tata, tata", a sci'incit Peter. "A fost un om in camera mea. Pe cuvant. Statea chiar acolo", a spus Peter aratand catre capatul patului. "Cum adica a fost un individ in camera ta?" Tatallui Peter a inceput sa se uite in jur incercand sa vada daca cineva ar putea fi acolo. EI a observat ca fereastra era inchisa, la fel ~i u~a de la debara. "Tata, pe cuvant, a fost un barbat aici. Era chiar acolo." "Cum arata?" a intrebat el, ne~tiind ce altceva sa spuna. "Arata ca cineva care lucreaza la diile ferate. Avea 0 salopeta cum poarta cei care conduc trenul. Avea barba ~i 0 palarie in dungi. $i mai avea ceva pe haine - un fel de unsoare sau funingine." "Vrei sa spui ca un inginer de la caile ferate?" "Da, da!", a exc1amat Peter bucuros ca tatallui parea sa in~eleaga. ,,$i avea 0 lanterna." "Uite ce e, dragule", a incercat tatallui sa-Ilini~teasca, "probabil ca ai visat urat. Du-te inapoi in pat." "Nu, tata, asculta-ma! I~i spun, chiar ca a fost un individ aici."
"Tata, te rog!" a insistat Peter. "Trebuie sa ma crezi! I~ispun ca era un individ de la caile ferate cu barba ~i palarie ~i cu 0 salop eta veche murdara de un fel de unsoare albastra. $i purta 0 cama~a ciudata, dintr-un fel de stofa ~i..." Ceva din descrierea aceasta I-a facut pe tatallui Peter sa incremeneasca in timp ce se indrepta spre u~a camerei. Era ceva familiar in legatura cu acest individ misterios. In cele din urma s-a mul~umit sa dea din umeri ~i I-a invitat pe Peter sa vina sa doarma in camera parin~ilor. A~a ca Peter s-a bagat in pat intre mama ~i tatallui. Abia se a~ezasera cand au auzit cu to~ii un trosnet asurzitor, ca 0 explozie, care a zguduit toata casa. Cu mare aten~ie, ei s-au dus sa cerceteze casa ~i au descoperit ca dormitorullui Peter, in care acesta fusese chiar cu un minut mai devreme, era complet distrus de tencuiala care se prabu~ise de pe tavan. BucaF mari de tencuiala precum bolovanii cazusera ~i zdrobisera tot ce se aHa ill camera. Patul in care dormise Peter fusese complet distrus. Acvariul era spart ill mii de buca~ele, iar pe~tii sareau pe podea. Scaunul, noptierele, jucariile - totul fusese zdrobit. Singurullucru care ramasese intreg era ~ifonieru1. Intr-un mod miraculos, acesta nu numai ca nu fusese distrus dar nu avea nici 0 zgarietura. Toata camera era ill ruina, numai ~ifonierul state a acolo ca 0 insula protejata.
Fotografie de £amilie "Asta nu e tot, nu-i a~a?" I-a illtrebat Lankton nerabdatOl: Desigur, acum el in~elegea foarte bine cum a ajuns Peter sa se ata~eze de ~ifonier care a devenit pentru el 0 imagine a siguran~ei. Dar din nou Peter avea retineri sa continue. "Nu", a recunoscut Peter. "Ar mai fi ceva."
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
"Vrei sa poveste~ti mai departe?" "lntr-un tarziu ne-am dus inapoi la culcare", a continuat Peter. "In dimineata urmatoare cand m-am sculat I-am auzit pe tatal meu cum cotrobaia prin mansarda. M-am gandit ca s-a dus sa vada cat de mult era afectata casa dupa dezastrul din noaptea trecuta. Dar imediat ce a auzit ca m-am trezit m-a chemat." "Peter", m-a strigat el, "vino pana aici sus." Peter a urcat scarile care duceau la mansarda. Odata ajuns sus, I-a vazut pe tatallui cum scormonea intr-un cufar vechi. A scos de acolo 0 caseta veche de piele in genul celor in care se pastreaza poze. "Ce ai acolo, tata?" "Vino aici, baiete. Vreau sa-ti arat ceva." Tatallui Peter a deschis caseta, care s-a dovedit a fi un album cu fotografii. Intre fotografiile de familie era 0 poza cu un grup de oameni. Toti erau lucratori la caile ferate cu salopete ~i ca?ti. Lui Peter i-a atras imediat atentia individul care statea in randul din fata, al treilea de la stanga. "EI este", a tipat Peter. "EI este individul care a fost in camera mea noaptea trecuta!" Tatallui Peter ~i-a acoperit fata cu mainile, incercand sa-?i mascheze astfel suspinele. Peter era foarte inspaimantat, aproape la fel ca ?i in noaptea trecuta, pentru ca nu-l mai vazuse niciodaHi pe tatal sau plangand. Cu siguranta ca ceva il supara foarte tare. "Tata, ce s-a intamplat?" a intrebat Peter, gata sa intre in panica. "Omul pe care l-ai aratat tu", a spus el ?tergandu-?i lacrimile de pe obraji cu mana, "este taUilmeu. Bunicul tau. A murit cand eu aveam opt ani, exact cat ai tu acum."
"Doamne, Peter, asta este ca in pove~ti1e cu fantome. Bunicul a fost separat de tatal tau de 0 moarte prematura cand tatal era de varsta ta. E ca ?i cum spiritullui nu ar putea sa se odihneasca pana cand el nu-?i va fi faeut oarecum datoria, veghind ea lucrurile sa mearga bine in lume. El s-a intors exact cand erai de varsta tatalui tau ea sa te salveze de la 0 moarte sigura. E cutremurator, Peter!" Peter s-a uitat un moment la Lankton cu 0 mina foarte serioasa ?i i-a spus: "Nu cred in pove~tile cu fantome!" "Nu crezi in pove?tile cu fantome?" Peter a seuturat din cap. "La naiba", a spus Lankton, "nici eu nu cred in a?a ceva. Dar nici nu am trecut vreodata prin ce ai trecut tu." Lankton a considerat ea sarcina lui nu era sa-l faea pe Peter sa renunte la convingerile lui, dar era uluit de ce putuse sa spuna. El traise 0 poveste cu fan tome iar acum sustinea ca nu crede in asemenea lucruri! Era de-a dreptul uluitor ca 0 asemenea experienta nu reu?ise sa-i zdruncine din temelii sistemul sau de credinte. Chiar ?i astazi, povestea asta inca ii da fiori. Peter s-a declarat multumit de tratament. EI a spus ea durerea ii disparuse eomplet. El nu s-a mai intors niciodata, iar Lankton nu a reu?it sa afle ce s-a mai intamplat cu el.
Povesti ,
Cll
fantome
Auzind partea aceasta a pove?tii, Lankton a simtit cum il trece un fior rece pe ?ira spinarii.
Violet, femeia care se facea tot mai mica Discutand despre finalul pove?tii, ne-am intrebat ee s-a mai intamplat cu femeia care a ramas inehisa in frigider. Dupa aceasta trauma din eopilarie, Violet a avut parte de tot felul de intamplari nefericite in viata ei. Din cauza timid itaW sale excesive i~i pierdea foarte des locul de munca. Avea un copil care se naseuse diform. Sotul ei ii abandonase la putin timp dupa aceea. ;;i in tot timpul acesta, ea a stat tacuta, exact a?a eum fusese cand ramasese inchisa in frigider. Dupa ce a avut acea experienta cathartica pe podea, care a facut-o sa depa?easea episodul cu frigiderul, Violet a inceput
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson sa se inHUneasca din nou cu barbatii. Ea era acum mult mai vorbareata ~i mai ferma in atitudinea ei. La un moment dat a reu~it chiar sa-~i dea frau liber sentimentelor pe care Ie tinuse ascunse in ea toata viata. De asemenea, a reu~it sa faca progrese considerabile in fiecare aspect al vietH ei, a~a ca venise vremea ca ~edintele sa ia sfar~it. Violet era extrem de reticenta in a pune capat terapiei, de parca acest lucru ar fi insemnat sfar~itul vietH ei. "Cum a~ putea sa supravietuiesc fara asta?" se intreba ea. ,,0, Violet, cum ai putea sa e~uezi? De fapt, pana saptamana viitoare, cand sunt programate ultimele doua ~edinte, vreau sa te gande~ti ~i sa-mi spui cum ai putea sa nu reu~e~ti sa continui ce ai inceput." La ultima lor ~edinta, Lankton a introdus-o in trans a ~i i-a cerut sa-~i imagineze ca au trecut trei ani. Dupa ce a constatat ca ea avea ochii inchi~i ~i era complet absorbita de aceasta fantasma, Lankton ~i-a dat jos jacheta ~i cravata ~i ~i-a pus un pulover pe care-l tinea la birou. In momentul in care i s-a cerut sa deschida ochii, ea a vazut ca terapeutul ei era imbracat diferit, a~a cum era de a~teptat dupa trei ani. Violet a enumerat toate suecesele minunate pe care Ie avusese in cei trei ani. Parea fericita ~icomportamentul ei era eomplet schimbat fata de ziua in care aparuse pentru prima data la terapie ~i chiar fata de cum era cu cateva minute mai devreme cand se aflase in prezent. Perspectiva sa asupra viitorului era foarte optimista. "Acum, Violet, vreau sa inchizi din nou ochii", i-a spus Lankton, ,,~i sa te intorci in prezent. Anunta-ma rand e~ti din nou aiei." In timp ce se intorcea din calatoria ei in viitor, Lankton ~i-a schimbat din nou imbracamintea, punandu-~i inapoi jacheta ~i cravata, astfelincat sa arate exact ca atund cand intrase ea in birou. Singurullucru pe care Violet nu a reu~it sa-l rezolve satisfacator a fost sa-~i gaseasca un loc de munca stabil. In timp ce era in transa, Lankton i-a spus ca acest lucru se va intampla ,,la timpul potrivit".
Mumia de la masa din sufragerie Cativa ani mai tarziu, Steve i~i facea planul sa renunte la munca sa de la agentia de asistenta sociala. Inainte de ultima zi de munca, el a primit un telefon de la Violet care auzise de intentiile lui. "Buna, sunt Violet", a spus ea la telefon. "Buna!" a raspuns Lankton recunoscandu-i imediat vocea. lICe mai fad?" "Trebuie sa te vad", a spus ea. "Am auzit ca pled." "Despre ce este vorba?" a intrebat-o el. "E timpul potrivit", a spus ea, "sa te vad." Ea voia sa-i spuna ca, intr-adevar, sugestia hipnotica pe care Lankton i-o inoculase cu mult timp in urma - ca ea i~i va gasi 0 slujba potrivita cand va fi pregatita pentru acest lucru - dad use roade in cele din urma, ca un ultim stadiu al transformarii lui Violet. A~a cum se dovedise ~i in cazul femeii cu pulsdureros ~i al barbatului care nu eredea in pove~ti eu fantome, transele hipnotice i-au permis lui Violet sa-~i rezolve 0 serie de probleme dificile pe care Ie avea de mult timp ~i care mai inainte se dovedisera rezistente la schimbare.
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLVL DouAzECl
, ,
51 5APTE
James F. T. Bugental
la zi a angajamentului
psihoterapeutic). In cartile sale Bugental se distinge prin modul original in care ii in vita pe clienti, pe studenti ca pi pe cititori sa-pi exploreze cele mai profunde experiente subiective. Bugental este profesor emerit la Institutul Medicala Stanford.
EI va ramane intotdeauna un negru
{j
cieni din domeniul psihotempiei. Pasionat pi consecvent, ames Bugental este unul dintre mai infLuenti teoretiBugental a continuat l1lunca lui cei Carl Rogers, Rollo May pi Abraham Maslow, cu care el a lucrat, dezvoltiind psihologia umanistii dincolo de riidiicinile ei pentru a cuprinde a abordare mult mai fLexibilii, globalii pi comprehensivii din punct de vedere cultural. Cartea sa, Challenges of Humanistic Psychology (Probleme ale psihologiei umaniste), a dimas lucrarea clasicii in domeniu de mai 11inede patruzeci de ani. Recent, el a adunat intr-un singur voillm lucriirile celor mai importanti teoreticieni pi practicieni din domenill, Handbook of Hu-
manistic Psychology: Leading Edges in Theory, Research, and Practice (Manual de psihologie umanista: Principii ale teoriei, cercehtrii ~i practicii). Printre alte lucriiri importante ale sale se numiirii Intimate Journeys: Stories of Life Changing Psychotherapy (CaHitorii in sfera privata: Povestiri despre psihoterapia radicala); Psychotherapy and Process (Psihoterapie ~i proces); The Search for Existential Identity (In cautarea identitaW existentiale); The Search for Authenticity (In cautarea originalitatii); The Art of the Psychotherapist (Arta psihoterapeutului) pi, cea mai recentii, Psychotherapy Isn't What You Think: Bringing the Psychotherapeutic Engagement into the Living Moment (Psihoterapia nu este ceea ce crezi: Aducerea
Saybrook pi la $coala
* *
*
Acest capitol este construit diferit fata de restul capitolelor. La cei optzeci ~i ~apte de ani ai lui, Jim Bugental marturise~te ca nu-~i mai aduce aminte de multe din cazurile sale. - Au trecut aHitia ani de cand nu am mai practicat! ne-a spus el. E ca un loc in care am trait candva ~i care mi-a placut foarte mult, dar acum imi este imposibil sa ma mai intorc acolo. Jim era 0 persoana foarte binevoitoare ~i dornica sa ne faea pe plac, a~a ca in cele din urma a fost de acord sa arunce 0 privire asupra carierei lui trecute. Am descoperit insa ca el nu prea avea mare lucru de spus despre fo~tii lui pacienti ~i voia mai degraba sa vorbeasca despre semnificatia muncii sale de o viata. Cu toate acestea, Bugental ne-a povestit despre un caz de care i~i aducea aminte cel mai bine. Era vorba de 0 femeie care se apropia de ~aizeci de ani, divortata, fara copii ~i care era secretara decanului colegiului. Era disperata. Avea tendinta sa alterneze momentele de depresie profunda care 0 paralizau cu cele in care i~i expunea diferitele ei necazuri mtr-un mod foarte teatral. Ceea ce I-a surprins cel mai mult pe Bugentalla aceasta femeie a fost faptul ca ea cauta sa profite dH mai mult de pe urma terapiei fara sa incerce sa se imp lice prea mult. Acesta este un pattern obi~nuit, dar in acela~i timp a fost 0 provocare pentru el sa 0 determine sa se imp lice ~i mai multo "Fostul meu sot a venit noaptea trecuta insotit de noua lui prietena", a spus ea pe un ton degajat, ,,~i se a~tepta ca eu sa
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson ma port prietenos cu ea. Imi venea siH iau pe amandoi la bataie ~i sa-i dau afara. Oar apoi m-am gandit di ar trebui sa simuIez 0 atitudine binevoitoare." In timp ce povestea aceasta intamplare se simtea furia pe care 0 adunase in ea. Cu toate acestea reu~ise cumva sa se deta~eze de sentimentele ei ~i sa se poarte ca ?i cum nu i-ar fi pasat deloc de aceasta vizita. Bineinteles, sotul ei era un ticaIos insensibil, dar la urma urmei ce mai conta. Femeia a continuat sa se planga de 0 multime de lucruri. Toate erau variatii ale aceleia~i teme: ea se straduia foarte mult dar oamenii nu 0 intelegeau ~i nu 0 apreciau. Ei profitau de ea. Cel mai rau era fostul ei sot. Ei se certau in permanenta, se des parte au, dupa care se impacau din nou, ca apoi sa 0 ia iar de la capat. Am fost uimiti sa constatam ca acesta era un caz foarte obi?nuit care tinea de domeniul consilierii cuplurilor, ca ne-am intrebat de ce, dintre mine de cazuri pe care Ie avusese la viata lui, Bugental il alesese tocmai pe acesta. Una dintre explicatii era legata de momentul in care se ivise acest caz. .- A avut loc chiar la inceputul carierei mele, imediat dupa ce am incetat munca la catedra. Abia incepusem sa lucrez cu norma intreaga, iar acesta a fost unul dintre primele mele cazuri. alta explicatie tinea de puternicul transfer pe care femeia il dezvoltase fata de Bugental ~i de asemenea de sentimentele puternice pe care acesta Ie dezvoltase la randullui fata de ea. Fara indoiala, to ate acestea erau reactii pozitive~ avand in vedere ca uneori ii era foarte greu sa lucreze cu ea. In permanenta ea se plangea de viata pe care 0 avea ~i ii povestea lui Bugental despre nenumaratele nedreptafi care i se facusera. Acesta a observat ca ea semana destul de mult cu mama lui. - Mama mea nu era atat de rupta de realitate, a spus el, dar cu siguranta ele doua aveau multe lucruri in comun. Cazul acesta era de asemenea memorabil pentru Bugental deoarece se straduise enorm sa 0 salveze pe pacienta luL El i~i dorea atat de mult sa 0 ajute sa-~i rezolve problemele ca ?i cum
o
Mumia de la mas a din sufragerie asta ar fi indreptat cumva lucrurile cu propria Iui mama. De cele mai multe ori insa era frustrat pentru ca simtea ca nu 0 ajuta prea multo - Reflectand acum asupra acestui caz, a recunoscut Bugental, imi dau seama cat de multe lucruri am invatat de la ea. - Cum a~a? am intrebat noi. Ce anume te-a invatat? Raspunsullui Bugental ne-a surprins. Ne a~teptam la olista de trei sau poate de ~apte lucruri, toate elaborate cu grija. La urma urmei, el a avut la dispozitie 0 jumatate de secol sa reflecteze la acest caz ~i de asemenea este unul dintre cei mai fluenti ~i mai poetici scriitori din domeniu. - Nu am un raspuns simplu, a spus el. - Ce zici atunci de unul complicat? I-am indemnat noL - Cred ca am invatat sa ingadui pacientului sa-?i pastreze propria lui nefericire. Am invatat sa incetez sa mai incerc sa-i salvez pe oameni, ci sa Ie dau posibilitatea sa foloseasca aceasta oportunitate pentru a se descurca singuri in viata chiar ?i cand au necazuri. Nu m-am gandit la acest lucru inainte, dar acum imi dau seama ca acesta a fost unul dintre cazurile cruciale din viata mea. Am invatat cum sa abordez aceasta muncil de terapie, in special problema transferurilor ?i contratransferurilor. La un moment dat am inceput propria mea terapie, lucru care a adus 0 serie de modificari importante. In afara de aceasta, ne intrebam care ar fi urmatorul caz remarcabil pe care Bugentall-a avut de-a lungul tuturor acestor ani. Spre exemplu, ne-am adus aminte de un caz in care el a fost abordat de un negru care i-a cerut sa-l faca alb. Bugental a zambit amuzat de acea intamplare. - Oa, individul aceIa imi era foarte drag. M-am ata~at foarte mult de el. Mi-a parut foarte rau ca nu am reu~it sa-l ajut mai multo Asta a fost ... acum cand imi aduc aminte de el ma simt cam trist. I-a fost atat de greu sa accepte in cele din urma ca este negru ~i ca va ri'imane pentru totdeauna negru. Foarte mi~cati de afecfiunea ~i grija pe care Bugental inca Ie mai simtea pentru cei pe care ii cunoscuse ~iIi ajutase, i-am mentionat ca este 0 adevarata legenda. - Da, a adaugat el cu umor, cu accentul pc ('nd.
Mumia de la masa din sufragerie *
*
CAPITOLUL DOUA-ZEeI ~I OPT
Michael Mahoney
"Nu m-a~ supara Sa fiu tipul acela din oglindaJl
E
lui Michael Mahoney. La inceputul carierei sale a fast xista ii sunt atribuite unul doua dintre contribupii principalii i11lportante cerceflltori care in domeniul terapiei cognitive. Cartea sa, Cognition and Behavior Modification (Cunoa?terea ?i modificarea comportamentului) s-a dovedit foarte eficientii in c011lbinareateoriei cognitive cu terapia comportamentaIii intr-un model integrativ. lntr-o aIM lucrare, Human Change
Process (Procesele de modificare a comportamentului
uman),
a continuat eforturile sale de a sintetiza idei provenite dintr-o mrietate de discipline intr-lln cadru coerent. Mai recent, Mahoney ~i-a indreptat atenfia asupra terapiei constructiviste, efortllrile sale din acest domeniu cul11linand cu scrierea unor carfi foarte influente, cum ar fi: Cognitive and
Constructive Psychotherapies (Psihoterapii cognitive ?i constructiviste) ~i Constructivism in Psychotherapy (Constructivism in psihoterapie). In cadrul acestei abordari, Mahoney ~i cafiva dintre colegii siii au dezvoltat a teorie care ii ajllta pe oameni sa dea un sens experienfelor lor intr-un mod creator, folosind metafore, reflecfia cognitiva ~i 0 relafie de cola borare stransa. Mahoney este profesor de psihologie la Universitatea din TexasuI de Nord, Denton, ~i profesor adjunct emerit la Facultatea Saybrook ~i Centrul de Cercetare din San Francisco.
*
De~i a fost bine pregatit in perioada in care ~i-a facut practica de intern ?i in primii ani de lucru sub supervizare, Mahoney a fost pus in dificultate de complex ita tea unor cazuri pe care le-a avut. In acea perioada ellucra in domeniul terapiei comportamentului. Unii dintre pacientii sai pur ?i simplu nu se comportau a?a cum prevedea teoria pe care el 0 studiase. De exemplu, dl.nd Adam a venit pentru prima data la Mahoney, el se afla deja la capatul a douazeci ?i doi de ani de terapie efectuata de nu mai putin de ~apte terapeuti. eu ocazia ultimei sale internari in spital, doctorii de acolo i-au spus di probabil singura lui speranta este cineva ca Mahoney, care, spre deosebire de terapeutii pe care ii avusese pana atunci, ar putea sa abordeze lucrurile intr-un mod diferit. Nici acum Mahoney nu e sigur ce a vrut sa spuna individul cu asta. In orice caz nu este cel mai bun lucru pe care sa-l spui cuiva care are deja frustrari in profesia sa.
Telefonul - Unde spui ca lucrezi acum? I-a intrebat Adam pe Mahoney la prima lor convorbire telefonica. Mahoney i-a explicat ca se afla la 0 distan~a de aproape trei ore de mers cu ma?ina de locuin~a lui Adam. In timpul acestei convorbiri, el a aflat de asemenea ca noullui client avea probleme foarte variate, mergand de la depresiecronica, anxietate acuta, tulburari obsesionale-compulsive pana la probleme legate de alimentatie. Mahoney a fost intrigat cand a auzit de aceasta ultima dificultate. Bulimia ?i anorexia sunt boli care se intalnesc destul de frecvent la tinerele femei, dar la barbati sunt rare. De fapt, la acea vreme nu se ?tia de vreun asemenea caz. - Ei, a raspuns Mahoney, se pare ca ai foarte mult de furca. $i, de asemenea, ai mult de mers pana aici.
370
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Asta nu e 0 problema, a spus Adam. Am trecut prin atatea in ultima vreme indH ma gandesc ca s-ar putea sa-mi faca bine sa conduc. A~adar, doctore, accepti sa fiu pacientul tau sau nu? - Uite ce-ti propun: Vino pana aici pentru 0 consultatie ~i apoi am sa vad daca te pot recomanda unui doctor care este mai potrivit pentru problemele tale. Dupa ce a inchis telefonul, Mahoney s-a simtit multumit de gestul sau caritabil. 0 sa-l vada pe Adam, 0 sa-i faca 0 evaluare ~i apoi, in functie de ceea ce descopera, 0 sa poata sa-i faca cea mai buna recomandare.
Criticul Saptamana urmatoare, Adam a venit la ora la care avea programare. A pa~it in birou, ignorandu-l pe Mahoney care statea la u~a, ~i-a aruncat cheile pe birou iar apoi s-a prabu~it pe eel mai apropiat scaun - care s-a intamplat sa fie scaunul pe care ii pHicea lui Mahoney sa stea. - Ei bine, Adam, i s-a adresat Mahoney, a~... - $tii ca venind incoace am primit 0 amend a pentru depa~irea vitezei? a spus Adam in timp ce se uita la noul sau doctor cu 0 privire dispretuitoare. Mahoney se a~teptasesa vada pe cineva care sa-i fie profUnd recunoscator pentru nobilul sau gest de a-I fi primit. In schimb, a fost ~ocat sa constate ca noul sau client era de-a dreptulostil. - Vad ca e~ti suparat, a admis Mahoney. Ce pot sa fac pentru tine? - Ce poti sa faci pentru mine? Ce poti sa faci pentru mine? Ce naiba poti sa faci pentru mine altceva decat au facut ceilalti ~apte doctori pe care i-am vazut? Mahoney era inca tanar ~i u~or de intimidat a~a ca.,auzindu-l pe Adam, a ramas mut. - Dupa parerea mea, nu sunteti decat 0 adunatura de ~arlatani nenorociti. Nu ~tiu cum puteti sa mai dormiti lini~-
Mumia de la mas a din sufragerie
371
titi cand ~titi ca luati bani pentru munca de nimic pe care 0 faceti· Mahoney incremenise pe scaun. Ce naiba mai putea sa zica sau sa mai faca acum? El a considerat ~i a respins pe rand 0 serie de optiuni, tot ceea ce invatase vreodata, dar ~i-a dat seama ca nu i se spusese niciodata ce sa faca cu un tip ca acesta. - Uite ce e, doctore - a spus Adam plin de dispret -, am fost psihanalizat, mi s-a facut analiza jungiana ~i 0 gramada de alte chestii de care nici nu-mi mai aduc aminte. Una peste alta, ni~te prostii. Crezi ca.poti sa-mi spui ceva ce nu mi-au zis ~i ceilaJti clovni? Mahoney se intreba daca individul acesta a~tepta intr-adevar un raspuns de la el. In cele din urma, ~i-a facut curaj. - Ce e~ti pregatit sa auzi? a spus el dupa ce ~i-a dres vocea. - 0, asta e buna! a replicat Adam. De unde ai invatat tehnica asta dragala~a? Imi place felul in care pui aceasta intrebare ambigua, deschisa, a~teptand dupa aceea sa dau drumul la suficienta funie pentru a ma spanzura singur. Prostii, am facut terapie Gestalt ani de zile; cunosc toate trucurile astea. Mahoney i~i modificase programarile pentru a-~i face timp sa-l ajute pe acest individ. Iar acum acesta 11ataca fara nici un motiv, lucru care incepuse sa-l infurie. Simtind ca i~i pierde controlul, a incercat sa se calmeze respirand adanc. Odata lini~tit, el a simtit ca e gata de actiune. - Mi-aduc aminte ca la telefon mi-ai spus cae~ti deprimat de mai mult timp. - Foarte bine. Ai tinut minte lucrul acesta. $i ce-i cu asta? Mahoney s-a uitat ganditor la Adam, apoi a spus. - Ma intrebam ce ar insemna pentru tine sa nu fi deprimat? Pentru prima data, Adam nu a mai sarit sa-l critice ~i a recunoscut ca aceasta era 0 intrebare interesanta la care nu se gandise pana atunci. Imediat, Mahoney s-a simtit mandru ca el, un terapeut debutant, s-a gandit sa abordeze 0 chestiune pe care nici unul dintre ceilalti terapeuti nu 0 investigasera in ultimii douazeci ~i doi de ani.
372
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei, a spus Adam prudent, primul raspuns care imi vine in minte e de-a dreptul nebunesc. Mahoney s-a aplecat catre el ~i I-a intrebat: - Nebunesc sau nu, care ar fi acesta? - Pentru mine, sa nu fiu deprimat, a spus Adam, cred ca ar insemna ca ar trebui sa fiu 0 persoana diferita. Mahoney a respirat u~urat. Se parea ca in cele din urma ei reu~isera sa comunice. Era ceva in raspunsullui Adam care I-a impresionat profund, ceva autentic ~i real. Pentru prima data in conversatia lor, Mahoney a simtit ca la urma urmei ei pot sa lucreze impreuna.
Experimentul Gandindu-se cum sa abordeze intreaga colectie de simptome pe care 0 prezenta Adam, Mahoney ~i-a dat seama ca eel mai bine ar fi ca ei sa se concentreze ceva mai mult asupra identitatii lui Adam, lasand pe planul doi analiza fiecarui simptom in parte. Aceasta insemna ca terapia se va centra mai putin asupra compulsiilor, a problemelor de alimentatie, a anxietatii ~i a depresiei ~i mai mult asupra felului in care era Adam ca persoana ~i a modului in care ajunsese sa fie a~a. Adam a reactionat bine la aceasta abordare. Mai mult, el a ajuns sa se dedice atat de mult acestei munci terapeutice inciit s-a mutat mai aproape de ora~ul in care locuia Mahoney, a~a ca nu mai era nevoit sa faca opt ore pe drum, dus-intors. Acesta a fost primul caz real de terapie pe termen lung allui Mahoney, in care el ~i pacientullui au lucrat la consolidarea relatiei dintre ei la fel de mult ca la orice altceva. De fiecare data cand Adam venea la ~edinta, Mahoney ~tia ca trebuie sa fie gata de start. Adam era intotdeauna in criza chiar daca de fiecare data motivul era altul. La 0 ~edinta, ultimul dezastru s-a rezolvat de la sine doar in cateva minute. Adam nu a mai avut ce sa spuna, dandu-~i seama ca crizele de care se plangea erau doar in mintea lui. Mahoney era intrigat ca Adam, in ciuda faptului ca nu avea nici 0 problema ma-
Mumia de la masa din sufragerie
373
jora, parea lipsit de energie. Era un tip numai piele ~i oase, cu un par sarmos, nepieptanat. Cand termina de discutat problemele lui, parea ca se strange in el. Era ca un balon lung care se dezumflase. - Cand am inceput terapia cu tine, a spus Adam, eram deprimat. Acum parca e ~i mai rau pentru ca nu mai simt absolut nimic. Spun and aceasta, el a ramas cocarjat in scaunullui, uitandu-se in jos. - Nu simti nimic? -Nimic. Ceea ce-i placea cel mai mult lui Mahoney la munca sa cu Adam era ca acesta il obliga sa inventeze ~i sa incerce lucruri pe care nu Ie mai folosise niciodata inainte. Multe din strategiile care au aparut in felul acesta, chiar daca nu s-au dovedit utile in cazullui Adam, au mers surprinzator de bine cu alti pacienti. Uneori, Mahoney nu era sigur daca ceea ce facea el il ajuta cu adevarat pe Adam, dar ~tia cu certitudine ca invata foarte multe lucruri din relatia lor. - Ei bine, a insistat Adam care ramasese incovoiat pe scaun ~i cu privirea atintita asupra podelei, nu spui nimic? Mahoney a ramas tacut ~i nemi~cat in scaunullui. - E~ti la fel ca psihanalistul meu! a aruncat Adam, ca ~i cand ar fi fost cea mai mare insulta pe care ~i-a putut-o imagina. De fapt, Mahoney chiar a luat-o in sensul acesta ~i s-a simtit provocat sa-l atace. - Adam, te superi daca te rog sa-mi faci 0 favoare? Mahoney i-a pus aceasta intrebare fara sa aiba nici cea mai mica idee unde voia sa ajunga cu ea sau ce 0 sa faca mai departe. Adam ~i-a ridicat privirea din pamant ~i s-a uitat la el. -Ce? El incerca sa reactioneze cat mai aiurea, dar pur ~i simplu nu-i reu~ea. Avea 0 voce seaca. - Vreau sa te ridici in picioare. Te deranjeaza sa te ridici in picioare?
374
375
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
Adam s-a uitat la el de pardi ar fi vrut sa spuna: E~ti nebun? Oar s-a gfmdit di cel putin facea ceva, ca incerca ceva. La urma urmei, un psihanalist nu ar pune niciodata 0 asemenea mtrebare. - Chiar vrei sa ma ridic ill picioare? a mtrebat Adam dand din cap cu dezgust ca ~i cand ar fi vrut sa spuna: Asta e tot ce poti sa faci? Ce naiba fac aici? se mtreba Mahoney. Adam fie ca se va ridica m picioare, fie di nu. Oar ce 0 sa fac eu dupa aceea? - Vrei sa ma ridic m picioare? a mtrebat din nou Adam. Acum Mahoney era angajat in aceasta actiune. - Oa, a spus el cu mai multa autoritate decat simtea. Cu chiu cu vai, Adam s-a ridicat de pe scaun. Parea un batranelmcovoiat de artrita. Statea acolo leganandu-se, cu mainile m buzunare, ca prabu~it. - $i acum? - Nu ~tiu, a raspuns sincer Mahoney. - Nu ~tii? Mi-ai cerut sa ma ridic m picioare ~i nu ~tii de ce naiba ai facut-o? Mahoney a zambit ~i s-a uitat la elmcurcat. - Nu. N-am nici cea mai midi idee. - Omule, e~ti mai zanatic decat mine. Nu-mi vine sa cred ca oamenii te platesc pentru tampenia asta pe care tu 0 nume~ti terapie. Tu ar trebui sa ma plate~ti pe mine! Mahoney era pe punctul de a-i da dreptate, dar I-a lasat sa-~i continue peroratia. Furia lui Adam s-a transformat mtr-o adevarata furtuna. In mijlocul insultelor sale care nu mai conteneau, Mahoney I-a mtrerupt cu 0 mtrebare foarte simpla. - Adam, nici acum nu simti nimic? $ocat de realitate, Adam a murmurat "Tidilosule!" ~i s-a a~ezat mapoi pe scaun. Acest schimb de replici a generat 0 discutie fructuoasa despre necesitatea de a-ti asuma riscul pentru actiunile tale chiar ~i atunci cand nu e~ti sigur de motive sau de ce ar putea sa se mtample. Adam credea ca e yorba de un truc scos din cine ~tie ce manual, dar Mahoney i-a explicat di nu-l mai folosise niciodati'i. El i-a marturisit ce I-a determinat sa faca acest lucru:
pur ~i simplu a simtit nevoia sa-i ceara sa fad ceva pentru a depa~i impasulm care se aflau. Riscul s-a dovedit minim iar relatia lor a supravietuit.
Oglinda La putin dupa aceasta ~edinta, Mahoney a avut un alt client, un adolescent care ii fusese trimis de tribunal pentru detinere de marijuana. Mama pu~tiului fusese cea care 11daduse pe mana autoritatilorcand descoperise ni~te lIiarba" in sertarullui cu lenjerie. Ea s-a gandit d ar fi bine sa-l sperie implicand politia. Nu a avut msa nici cea mai mica idee m privinta a ceea ce avea sa urmeze: judecatorul a dispus ca baiatul sa fie supus unei expertize psihiatrice, care trebuia sa msumeze patru ~edinte, inainte sa decida asupra sentintei. Aceasta era a treia ~edinta pe care Mahoney 0 avea cu baiatul, iar una dintre principalele teme la care lucrau era legata de mcredere. Baiatul nu prea vorbea. Era chiar mai tacut decat de obicei. Mahoney se simtea frustrat, dandu-~i seama ca nu a facut prea multe progrese; mai aveau doar ~edinta aceasta ~i mca una, a~a ca era zorit sa ajunga cat mai rapid la un rezultat. Au stat un timp fara ca nici unul dintre ei sa spuna ceva, dar era un soi de companie placuta. Mahoney era decis sa nu-l forteze pe acest baiat sa fad vreun lucru pe care el nu era dispus sa-l faca. Cu putin timp mainte de a se mcheia ~edinta, baiatul a hagat mana m buzunar ~i a scos 0 oglinda mica. Timid, i-a mtins-o lui Mahoney care a examinat-o. Pe partea de sus a oglinjoarei erau gravate cuvintele MotocicIetele Harley Davidson. - Poti sa 0 pastrezi daca vrei, a spus baiatul cu un zambet timid. - E pentru mine? Mahoney era foarte surprins ~i in acela~i timp placut impresionat de gestullui. Acesta mserrma ca baiatul avea incredere in el; era 0 dovada a bunavointei lui. Se mtreba msa daca
376
377
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
era bine sa accepte un asemenea cadou, dar apoi a deds ca ar fi mai rau daca l-ar refuza, mai ales ca pentru baiat insemna atat de mult.
- Ce fad? a strigat el. Ia-o de aid! - Ce s-a intamplat? a mtrebat Mahoney cu 0 figura inocenta. - Daca uitatul m oglinda este una dintre conditiile pentru a face terapie cu tine, atunci am plecat de aici. - Nu, Adam, nu trebuie sa te uiti m oglinda. Dar ai putea sa-mi explici despre ce este yorba? Adam s-a ridicat de pe scaun ~i a mceput sa se plimbe nervos prin camera. Mahoney pusese oglinda pe mas a cu fata in jos, dar Adam continua sa se uite fix la ea de parca ar fi fost un ~arpe care ar fi putut sa sara la el. - Imi cer scuze, Adam. E clar ca am facut un lucru care te-a suparat mult ~i, te rog sa ma crezi, imi pare foarte rau. Ajuta-ma sa inteleg ce am facut ~i ce simti m momentul acesta. Adam s-a oprit din plimbat. - E yorba doar de faptul ca mi-am petrecut atatea ore din viata suferind m fata oglinzii. Storcandu-mi co~urile de pe fata. Uitandu-ma la cat de urat sunt. $i nu am de gand sa vin aid ~i sa dau bani ca sa ma simt mizerabil. - Dupa cum am mai spus, imi cer scuze. Nu mi-am dat seama ce semnificatie are oglinda pentru tine.
- Da, poti sa 0 pastrezi. Daca vrei, binemteles. - Da, sigur ca vreau. Multumesc foarte mult! - Am ca~tigat-o la tragerea la tinta la carnaval. Am fost acolo la sHh~itul saptamfmii trecute. Apoi a tacut brusc ca ~i dind asta era tot ce avea de gand sa spuna in legatura cu acel eveniment. Mahoney s-a uitat din nou la oglinda, dupa care, ~tiind cat de importanta era urmatoarea sa mi~care, s-a indreptat meet catre raftul cu dirti ~i a pus oglinda la loc de cinste. In momentul in care s-au despartit, Mahoney era a convins ca aceasta mtamplare cu oglinda ar putea sa se dovedeasca 0 buna oportunitate.
Reflectia , Mahoney a avut 0 ora ca sa se pregateasca pentru urmatorul sau client: Adam. Ajunsese la concluzia ca are nevoie de timp pentru a-~i aduna fortele mainte de intalnirea cu acest individ care uneori pu.tea fi atM de furios dar m acela~i timp atat de interesant. Ca de obicei, Adam trecea printr-o perioada de criza. Tiplp de aproape cind minute, Mahoney I-a observat cum dadea din cap energic dintr-o parte malta, ca ~icand ar fi avut un tic dudat. - Ce naiba este asta? a spus Adam aratand catre oglinjoara de pe raftul de carti. Nu era aid mainte. - Nu, este noua. - Ei bine, nu-mi place. Am tendinta sa ma uit mereu in oglinda ~i imi pierd ~irul gandurilor. Te superi daca te rag sa o muti in aHa parte? - Deloc, a raspuns Mahoney ridicandu-se pentru a lua oglinda de la locul ei. In timp ce se mtorcea inapoi la birou, ceva I-a facut sa mdrepte oglinda catre fata lui Adam.
o oportunitate
terapeutidi
Ceva mai tarziu, in acea zi, Mahoney vorbea cu un coleg despre ce se intamplase la ~edinta cu Adam. La un moment dat, i-a aratat oglinda, ~i amandoi au inceput sa se joace cu ea, tinand-o unul in fata celuilalt, a~a cum facuse el cu pacientullui. $i amandoi au fost intrigati sa cons tate ce ganduri ~i sentimente ies la iveala atunci cand e~ti fortat sa te uiti in oglinda intr-un context terapeutic. Acest lucru a dat na~tere unei idei care de atunci a devenit 0 parte consistenta a terapiei lui Mahoney: el a instalat 0 oglinda pe toata lungimea partii interioare a u~ii de la biroul sau. In cele din unna, el a folosit acest "moment al oglinzii" cu majoritatea
378
Mumia de la masa din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
elientiIor sai, carora Ie cerea sa se uite in oglinda iar apoi sa inchida ochii, sa se afunde in ei ~i sa descrie ceea ce se intampla in corpurile lor. La ~edinta urmatoare, Mahoney a fost surprins cand I-a auzit pe Adam intreband daca mai are inca oglinda aceea prin preajma. - Da, a raspuns prudent Mahoney, intrebandu-se daca nu cumva aceasta era 0 intrebare capcana. De fapt, mai am cateva oglinzi. De ce? - M-am gandit tot timpulla reactia mea de data trecuta. Simt nevoia sa ma uit din nou in oglinda. Uitatul in oglinda a devenit una dintre ocupatiile lor prindpale la ~edintele care au urmat. Vazandu-l pe Adam cum se privea lung in oglinda, lui Mahoney i-a venit in minte imaginea unui pu~ti incercand sa strapunga cu privirea intunericul din dulapul in care se afla, in a~teptarea unui monstru pe care-I credea ascuns acolo. De fapt, Adam evita sa se confrunte direct cu imaginea din oglinda, apropiindu-se de ea dintr-o parte, ca ~i cand ar fi vrut sa se furi~eze. Dupa aceea, se inclina inainte sa vada daca e in regula, aruncand 0 ocheada scurta apoi una mai lunga. - ~tii, a spus Adam, tipul din oglinda nu arata atat de ingrozitor pe cat am crezut. - Poti sa-mi spui mai multe despre asta? - Nu m-ar deranja sa fiu eu tipul acela din oglinda. Acesta a reprezentat 0 oportunitate terapeutica majora. Continuand sa lucreze impreuna in urmatorii doi ani, Mahoney a ajuns sa-l respecte ~i chiar sa-l placa pe acest individ la fel de mult ca pe alti cativa dintre pacientii lui. Au ajuns sa se aprecieze foarte mult unul pe celalalt. Adam era deosebit de inteligent, ne-a spus Mahoney. Era foarte receptiv la viata lui interioara avand chiar 0 inelinatie catre gandirea psihologica.El a reu~it sa 11mobilizeze pe Mahoney sugerandu-i abordari terapeutice pe care nu Ie incercase pana atund.
379
Problemele de alimentatie ale lui Adam avusesera consecinte nefaste asupra corpului lui in cei zece ani care trecusera de la debutullor. El avea 0 serie de ritualuri ~i proceduri foarte speciale legate de alimentatie. In primul rand, se ducea la supermarketullui favorit, unde i~i alegea cele mai fine ingrediente care se gaseau acolo ~i cele mai proaspete condimente ~i verdeturi. Apoi petrecea cateva ore gatind dupa retete foarte elaborate - majoritatea erau retete pe care nu Ie mai incercase niciodata. De fiecare data, prepara cate cind sau ~ase feluri de mancare - numai pentru el. Apoi, a~eza cu mare grija masa, folosind cea mai fina vesela - cristal ~i argint. Ospatul dura mai mult de 0 ora, timp in care gusta pe indelete toate delicatesele ~i savura din plin aromele bogate. Ar fi fost frumos ca ritualurile sa se sfar~easca aid dar, din pacate, acesta era doar inceputul. Dupa ce curata masa, dar inainte a trece la spalarea vaselor, Adam se ducea imediat la toaleta. Acolo se a~eza in genunchi pe podea ~i vomita in vasuI de toaleta tot ceea ce mancase. Apoi, lovitura de gratie: i~i facea 0 clisma pentru a-~i curata complet intestinul gros. Apoi se spala cu multa atentie la du~, dupa care i~i petrecea aproape 0 ora introducandu-~i un deget in anus pentru a verifica daca nu cumva au mai ramas urme de fecale. Daca gasea un rest cat de mic, relua intregul cielu, controlandu-~i in repetate randuri anusul cu degetul. Dupa ce a auzit relatarea acestor episoade compulsive de dezmat culinar ~i purgatie, ~i cu asemenea detalii, lui Mahoney i-a fost teama ca ei nu vor reu~i niciodata sa abordeze aceasta ultima problema majora.
Telefonul Era patru dimineata cand telefonul a sunat. ~ Mike, e~ti treaz? a intrebat vocea de la celalalt capat al firului.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson - Treaz? Oa, SigUl~sunt treaz. Cine este? Mahoney este genul de om care, atunci cand este trezit in miezul noptii sau dimineata devreme, nu recunoa~te d dormea. - Mike, sunt Adam. Poti sa vorbe~ti? - Sa vorbesc? Acum? - Mike, nu 0 sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat! Lini~te. - Mike, mai e~ti acolo? Mike? - Mda, ,a spus Mahoney, pe punctul de a adormi. Sunt treaz. Spuneai ca s-a intamplat ceva incredibil. - Asculta. Seara trecuta, pentru prima data in zece ani, am renuntat la ospaturi ~i la clisme. - 0, asta e ceva. - $i sa-ti mai spun ceva. Abia am ajuns acasa. - Abia ai ajuns acasa. De unde? - Am fost la 0 petrecere unde am cunoscut 0 femeie cu care am petrecut noaptea impreuna. A fost minunat! Adam vorbea repede, foarte impresionat de ceea ce i se intamplase. Parea mai fericit ca niciodata. - 0, a fost tot ce a putut spune Mahoney. - Stai putin. Mai e ceva. Ea vrea sa nemaiintalnim.Iti vine sa crezi? - Asta e nemaipomenit, Adam, a spus Mahoney care intre timp se trezise complet. Era la fel de emotionat ca ~i clientul sau. - Asculta, doctore, vreau sa-mi indepartezi chirurgical aceasta bulimie. Oaca femeia asta afla ceea ce fac eu in baie, nu 0 sa vrea sa mai aiba de-a face cu mine vreodata. - Ce-ar fi sa discutam despre asta dimineata, dupa ce ma trezesc? - Foarte bine, doctore. Am vrut doar sa-ti spun ve~tile bune. Nu-mi pasa dad ma hipnotizezi sau daca imi faci orice altceva, dar trebuie sa ma scapi de bulimie. $i vreau asta imediat! E prima data cand mi s-a ivit ocazia unei relatii adevarate ~i nu vreau sa risc. - Stai sa vad dad am inteles ce vrei sa spui. De zece ani incoace, in fiecare noapte te-ai ospi'ltat ~i ti-ai facut clisme.
Mumia de la masa din sufragerie -Oa.Da. - Ai facut terapie comportamentala. Ai fost psihanalizat. Ai fost internat in spital. Au incercat sa-ti fad tratamentde ~oc pentru a te impiedica sa mai vomiti ~i sa-ti mai bagi degetul in ~ezut. - Da, ~tiu asta. - $i acum, dintr-o data, comportamentul tau a inceput sa se schimbe ~i vrei sa te ajut? - N-o sa faci nimic, nu-i a~a? - Mie mi se pare, a spus Mahoney, ca lucrurile au inceput sa se schimbe de la sine. - La naiba, a chico tit Adam, ~tiam eu ca 0 sa spui ceva de genul acesta. In cele din urma, Adam i-a marturisit ace lei femei problemele pe care Ie avea in legatura cu alimentatia ~i, surpriza surprizelor: a aflat ca ~i ea avea acela~i gen de probleme! Astfel, aceste probleme in loc sa-i desparta i-a apropiat ~i mai multo - S-ar putea sa nu ajung niciodata sa fiu in stare sa ma abtin de la ospaturile ~i clismele mele, a recunoscut Adam, dar acest lucru nu ma mai preseaza la fel de mult ca pana acum.
Lectiile , Invatate , Chiar ~i dupa douazeci de ani de la intalnirea cu Adam, Mahoney considera d ind mai are de invatat din experienta pe care au avut-o impreuna. Nu e vorba numai de conversatiile lor interesante, dar acesta a fost singurul caz din care Mahoney a invatat sa se increada in propria-i intuitie. In acest sens, el i~i aminte~te cand Adam a venit 0 data la el ~i i-a spus: - $tii, azi nu ma simt atat de rau. A~ vrea doar sa poti sa ma mentii in aceasta stare. - Sa te mentin in aceasta stare? a intrebat surprins Mahone~ . - Oa, sunt intr-o forma buna. Ar fi bine dad ai putea sa ma mentii astfel.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Dintr-un motiv pe care nu ~i-l putea explica, Mahoney a hotariH sa-i dea lui Adam 0 tema pentru acasa. AsHel, el trebuia sa-~i petreaca ceva timp in fata unei pendule. Intuitia ii spunea lui Mahoney ca Adam ar fi putut sa invete ceva observand pur ~i simplu cum se incheie un ciclu natural. . Intamplarea facea ca in holul unei firme de avocatura sa se afle 0 pendula foarte inalta. Bineinteles ca Adam s-a infuriat: o asemenea sarcina i se parea absurda ~i ridicola. In cele din urma, el s-a supus ~i a inceput sa-~i petreaca ore intregi in holul acelei firme, privind ~i ascultand ceasul. La putin timp dupa aceea, Mahoney a gas it urmatorul mesaj pe robotul telefonului: "Dragul meu doctora~. Azi la pranz mi-am mai pierdut inca 0 ora uitandu-ma la nenorocitul ala de pendul ~i incercand sa-mi dau seama care dintre cele doua parti ale lui era buna ~i care era rea. Sau poate ca numaram doar secundele in care eram in viata sperand ca mi~carea nu se va opri. In momentul in care m-am ridicat ~i am inceput sa-mi strang punga in care avusesem mancarea pentru pranz, mi-am dat seama ca pe axul pendulului exista un singur loc unde poti vedea atat partea buna cat ~i pe cea rea, iar acesta este situat in partea de sus, la articulatia axului. 0 parte din mine inca vrea sa fie ca acel indicator al barometrului care coboara atunci cand se anunta 0 zi buna ~i se ridica ~i ascunde atunci cand e 0 zi proasta. Pana in acel moment nu realizasem importanta unghiului din care prive~ti lucrurile. Nu-mi dadusem seama ca facea parte din tema pentru acasa." Mahoney se gande~te ~i acum la ceea ce a invatat de la Adam, intr-un moment foarte important al carierei sale cand incepuse sa capete incredere in sine ~i sa faca progrese. In ciuda conflictelor dintre ei (sau poate chiar din cauza lor), Adam a ramas clientulla care se gande~te cel mai multo La urma urmei el a fost persoana care I-a ajutat pe Mahoney sa-~i dea seama de limitarile terapiei comportamentale inguste pe care 0 efectua ~i sa devina mai interesat sa-i ajute pe oameni sa caute intr-un mod creativ semnificatia experientelor lor.
CAPITOLUL DovAzECI
,
51 NovA
Laura S. Brown
Alcoolica la trei ani
abuzul sexual, Laura Brown reprezintil un punct de ~i expert InSpre problemele de terapeutica. deosebirelegate de terapiile tradifionale, abordarea sa trateaza mult mai explicit problemeIe legate de putere, etica, harfuire sexuala, rolurile specifice fiecarui sex, orientare sexuala ~i i11lagineacorpului. Preocuparile sale legate de recllperarea un or a11lintiri ~i munca ei neobosita pentru Infaptuirea justifiei sociale In chestillnile referitoare la h011losexuali ~i lesbiene au fost de-a dreptul revolufionare. Printre lucrarile cele 11laisemnificative se11lnatede Brown se numarii: Subversive Dialogues: Theory in Feminist Therapy (Dia-
fJeoretician cotitura In feminist practica
loguri subversive: 0 abordare teoretica a terapiei feministe); Recovered Memories of Abuse (Amintiri recuperate despre abuz); Fat Oppression and Psychotherapy: A Feminist Perspetive (Oprimarea exercitata de supraponderabilitate ~ipsihoterapie: 0 perspectiva feminista); Personality and Psychopathology (Personalitate ~i psihopatologie) ~i Diversity and Complexity in Feminist Therapy (Diversitate ~i complexitate in terapia feminista). Broum s-a stabilit In Seattle, unde desfa~oara 0 munca activa de terapie ~i consultanfa. De asemenea, este profesor de psihologie la Universitatea Argosy, ~coala de psihologie profesionista din Seattle. * * *
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
Gandindu-se la persoanele neobi~nuite pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului, Brown s-a oprit asupra uneia singure pe care 0 considera cu totul ~i cu totul aparte. Era yorba de o femeie pe care nu 0 mai avusese la terapie de mai bine de ~ase ani, dar cu care mai comunica ocazional. Cazul ei era cu adevarat remarcabil, dar acest lucru nu se datora caracterului neobi~nuit al problemelor ei sau obstacolelor ~i adversitatii pe care a trebuit sa Ie infrunte ~i care ar fi ucis un suflet mai slab, ci hotararii de care a dat dovada in ce prive~te depa~irea traumei pe care 0 suferise.
mai bine de cinci persoane diferite la un loc ~i cu care biata fetita trebuia sa se descurce. Una dintre aceste personalitati ale sale era in permanenta furioasa pe fiica ei ~i se folosea de orice oportunitate ca sa 0 bata cu coada maturii. Uneori Gloria era trezita din somn in toiul noptii de catre mama ei care venise sa 0 "pedepseasca" pentru cine ~tie ce gre~eala inchipuita. Cea mai timpurie amintire pe care 0 avea Gloria din copilarie: mama ei statea aplecata deasupra patutului in care se afla, incercand sa 0 sufoce cu 0 perna. Chiar ~i in ziua de azi, Gloria are 0 puternica reactie posttraumatica la un anume parfum foarte popular pentru ca cu el era data mama ei atunci cand incercase sa 0 stranguleze. De~i Brown nu ar recomanda niciodata alcoolul ca 0 forma de automedicatie pentru cei care au suferit abuzuri in copilarie, ironia este ca, din dHe se pare, bautura a salvat-o pe Gloria de la tulburari disociative severe ~i poate chiar de la 0 psihoza totala. Cand alcoolul nu era suficient pentru a-i anestezia durerea ~i a bloca amintirile legate de abuzurile emotionale, fizice ~i sexuale constante, ea lua amfetamine ~i halucinogene. Gloria credea ca, in ciuda efectelor secundare negative, asta a fost cea care a ajutat-o sa supravietuiasca in copilarie ~i adolescenta. Ea a folosit pastilele acestea pana a putut sa gaseasca lucrul de care avea nevoie cu adevarat: un refugiu in care se simtea in siguranta din punct de vedere emotional, intre ceilalti oameni.
Copilarie de co~mar Gloria a venit la Brown pentru a-~i trata problemele legate de lupta ei continua cu dimensiunile corporale ~i de relatia ei cu mancarea. ("Nu folosesc niciodata cuvantul, obezitate!" ne-a spus Brown.) Ea i-a marturisit lui Brown ca, din dHe i~i aduce aminte, pe vremea cand avea trei ani ~i locuia cu familia ei la Londra, a inceput sa bea alcool, apucatura care a fost incurajata mai tarziu de catre ceilalti membri ai familiei. Se pare ca intr-o zi parintii ei au baut pana au le$inat. Copilita a reu$it sa ajunga pana la dulapul cu bauturi ~i a inceput sa bea din variatele stic1e care se aflau acolo pana d'md a gasit ceva pe gustul ei. Ceea ce a incantat-o mai mult a fost ca lichidul din stic1e i-a alinat durerea teribila pe care 0 avea. Din acea zi, ea a inceput sa foloseasca alcool ~i alte medicamente pe care Ie gasea in casa pentru a se "anestezia" impotriva agresiunilor aproape zilnice pe care Ie suferea din partea parintilor sai. Tatal Gloriei era parintele "eel bun", grijuliu, iubitor, stabil, previzibiL De fapt, era atat de "iubitor" incat ~i-a initiat fiica din punct de vedere sexual inca de pe vremea cand aceasta era la ~coala primara. De la mangaieri insistente, s-a ajuns in curand la penetrare, iar apoi la 0 relatie sexuala permanenta. Mama ei era foarte imprevizibila ~i instabila, ceea ce indica probabil existenta unor tulburari de personalitate multipla, un tip de conditie disociativa in care ea literalmente putea fi
Familia pe care ~i-a ales-o Brown se gande~te ca Gloria nu avusese nici 0 ~ansa sa ajunga 0 fiinta umana decenta. Din cauza serviciului tatalui sau care presupunea deplasari frecvente, rareori ajungeau sa stea un timp indelungat in acela~i loc. Casa in care statea ea era un loc dezordonat ~i periculos, iar din cauza ca familia ei trebuia sa se mute in permanenta, avea rare ocazii sa mentina ni~te relatii stabile cu ceilalti care ar fi putut compensa disfunctia ei familiala bizara.
386
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Pentru ca tatal ei detinea 0 pozitie importanta ~i avusese grija sa pozeze in parinte responsabil ~iatent, abuzurile la care o supunea pe fiica sa treceau neobservate. De altfel, in anii '50, anii copilariei sale, familiile de albi din inalta societate americana nu erau nici macar suspectate de asemenea abuzuri. In conditiile acestea, ea a trebuit sa se descurce singura. A invatat sa-~i blocheze amintirile legate de tentativa de strangulare, de bataile pe care le-a primit, de molestarile sexuale la care a fost supusa. Desigur, medicamentele ~i alcoolul au ajutat-o sa uite realitatea de co~mar pe care 0 avea de infruntat. Ambii parinti erau alcoolici activi. De~i tatal Gloriei a facut tot posibilul sa 0 protejeze de comportamentul violent al mamei ei, acest lucru nu a avut 0 eficienta prea mare pentru ca el insu~i ii in~elase increderea. In plus, cand tatal pleca de acasa cu sarcini de serviciu, Gloria ramanea in tot acest timp singura cu mama ei. Cel mai bine era cand mama capMa 0 personalitate catatonica - situatie in care ramanea incremenita pana la urmatoarea schimbare de personalitate. Cel mai rau era atunci cand, in absenta tatalui, zilele Gloriei se transformau intr-o adevarata teroare. In acele zile ea incerca sa stea cat mai mult la ~coala sau pe la vecini ~i, in general, facea tot posibilul sa ramana in viata. In ciuda deteriorarilor provacate de abuzul cronic de substante, Gloria a ajuns 0 tanara precoce, remarcabil de inteligenta, cu aptitudini sociale ~i inteleetuale superioare. Cu toate acestea, Brown considera chiar ~iacum capacitatea ei de a-~i reveni de pe urma traumelar ca fiind unul dintre cele mai uluitoare lucruri pe care le-a vazut vreodata. In mod normal, este de a~teptat ca cineva care a fast supus unui asemenea abuz pe termen lung ~i fara intrerupere va avea de suferit tulburari majore de ata~ament. Majoritatea cercetarilor care s-au facut in acest domeniu arata ca asemenea victime gasesc ca este foarte dificil sa intre in relatii cu alti oameni, sa aiba incredere in ei, de cele mai multe ori ele nu-~i mai revin de pe urma traumelor suferite in copilarie. Cel mai adesea ele dezvolta tulburari de personalitate severe ~i tulburari de personalitate multipla, strategii care Ie ajuta sa evite sa
Mumia de la mas a din sufragerie mai fie ranite in viitor. Cu toate aces tea, Gloria nu numai ca ~i-a revenit de pe urma traumelor suferite, dar a ajuns 0 persoana de-a dreptul infloritoare. Ea era un "mensch", 0 fiinta umana decenta, in ciuda tuturor adversib'itilor. Ca participant la terapie, Gloria a fost un client foarte responsabil care nu forta nota niciodata. Cand Brown era in vacanta, ea nu intra in criza. Nu ii dadea telefon noaptea, chiar daca avea 0 urgenta. Ea nu punea la incercare oamenii cautand sa evite intimitatea. Ar fi avut to ate motivele sa 0 ia razna, dar in cele din urma s-a dovedit 0 fiinta incantatoare. Singurullucru care continua sa 0 afecteze serios era abuzul de alimente. Gloria a activat in cadrul Asociatiei Alcoolicilor Anonimi, sprijinindu-i financiar pe membrii noi ai acestui program. Ea a reu~it sa-~i mentina 0 relatie pe termen lung, care dureaza de peste douazeci de ani. De asemenea, este un membru de baza al comunitatii de lesbiene ~i homosexuali. Atunci cand Laura vorbe~te despre clienta ei ai impresia ca se refera la 0 colega de incredere - ~i chiar acesta este modul in care ea se raporteaza la Gloria ~i in care ar prefera sa se raporteze la majoritatea clientilor ei -- colegi sau colaboratori. - Gloria are un talent innascut de a stabili relatii cu alti oameni, ne-a spus Brown. Ea ii apreciaza pe cei din jurul ei, gasind foarte u~or oameni de treaba cu care sa se asocieze. Este pur ~i simplu uluitor. De exemplu, cand era la colegiu, a intalnit la departamentul de engleza un grup de homosexuali care au avut grija de ea. Inca nu ~tia ca este lesbiana. A trecut foarte mult timp pana sa-~i descopere aceasta latura. Intre timp, ea s-a asociat acestui grup de barbati foarte protectori care erau foarte atenti ~i afectuo~i cu ea. Ei i-au oferit ~ansa de a avea relatii sigure ~i stabile din punet de vedere emotional, de care ea a profitat din plin. Dupa treizeci de ani, Gloria inca men tine aceste prietenii. Gloria a descoperit ca poate sa-~i aleaga propria ei familie, de data aceasta una in care sa se simta protejata ~i in siguranta. $i a reu~it sa~~iconstruiasca 0 familie care este un model de dragoste, ata~ament ~i sinceritate.
388
Mumia de la mas a din sufragerie
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
OnOllamama Brown a lucrat cu Gloria, cu intreruperi, timp de zece ani. Ele au continuat sa-~i concentreze eforturile asupra imaginii corporale a Gloriei ~i a pattern-urilor de alimentare, facand progrese modeste dar de durata. lntr-un fel, Brown a functionat in aceasta relatie ca mentor, model de persoana sanatoasa ~i sursa de suport in rezolvarea problemelor legate de consumul de alcool. Ea a ajutat-o pe Gloria sa asimileze abuzurile pe care le-a suferit in trecut, in primul rand prin accesarea unor amintiri care anterior fusesera indisponibile, apoi prin acomodarea cu acestea in a~a fel mcat sa devina capabila sa accepte acele lucruri care nu puteau fi schimbate. Cand a venit la terapie, Gloria era aproape stabila din punet de vedere emotional ~i in general sanatoasa. Problema majora pareau sa fie kilogramele in plus - consecinte ale unei supraalimentatii compulsive. Dupa ce renuntase la consumul de alcool ~i medicamente, Gloria a devenit dependenta de mancare - aceasta ramanand principala ei strategie de a face fata mediului inconjurator. Prin urmare, terapia a constat in buna parte in incercarea de a controla aceste mijloace externe prin care Gloria i~i procura confortul. Pentru Gloria, parte a cea mai dificila a terapiei a fost probabil sa-~i asume riscul enorm de a dezvolta 0 relatie profunda emotionala cu 0 femeie - chiar dad in acest caz era vorba de propriul sau terapeut. De~i era lesbiana, pentru Gloria, femeile reprezentau 0 amenintarela adresa echilibrului ei emotional. Cu siguranta, abuzul sexual pe care-l suferise din parte a tatalui sau a fost un lucru ingrozitor care a facut-o sa-~i piarda increderea in barbati, dar era inca ~i mai circumspeeta in relatiile ei cu femeile. La urma urmei, mama ei 0 torturase in permanenta fiind la un moment dat pe punctul de a 0 omori. Era contrafobid fata de ambele sexe, ~i pe buna dreptate: sarcina de a dezvolta 0 relatie care implica un transfer profund cu 0 femeie terapeut reprezenta un pas enorm in ce prive~te increderea.
Brown se considera destul de priceputa in ce prive~te dezvoltarea unei relatii de transfer mama-copil. ;;i aceasta se datora in parte faptului ca evita sa con~tientizeze orice transfer sexualizat. De asemenea ea era 0 persoana foarte afectuoasa ~i deschisa. Grija ~i respectul deplin fata de clientii sai 0 ajutau sa ca~tige foarte u~or increderea lor. data ce in relatia lor s-a produs un transfer matern, Gloria s-a simtit in siguranta, iar aceasta a ajutat-o sa-~i aduca aminte de unele lucruri care is-au intamplat in viata ei. ;;i mai mult deeM atat, ea a putut sa fad acest lucru fara sa mai simta nevoia sa se intoarca la alcool ~i medicamente. - Ea a dezvoltat 0 compasiune enorma fata de copilul care fusese, a explicat Brown. Acest lucru era unul dintre elementele care lipseau. Simtea compasiune ~i pentru cei din jurul ei pe care i:itrata cu multa afectiune ~i atentie. Gloria a lucrat ca supervizor la 0 agentie locala de servicii sociale. Ea a avut una dintre cele mai dificile slujbe din cate se pot imagina - biroul unde lucra dispunea de foarte putini angajati ~i de resurse financiare insuficiente -, cu toate acestea ea era iubita de catre colegii sai ~i adorata de supervizori. Adeseori ii aducea lui Brown evaluarile pe care Ie primea din partea supervizorilor sai - pur ~i simplu nu-i venea sa creada ca persoana descrisa acolo era chiar ea; era uimita de cat de mult era apreciata munca ei.
o
Hranindu-se ell dragoste Pe cat de buna era cu cei din jurul ei pe atat de putin invatase Gloria cum sa fie buna cu ea in.sa~i.Ea se hranea cu mancare in loc de dragoste. "Pentru a ajunge sa te hrane~ti intr-o maniera corespunzatoare", i-a explicat Brown, "trebuie sa inveti sa te iube~ti pe tine insaW' lICe vrei sa SpUi?" a intrebat Gloria. "Sa inteleg ca sunt grasa pentru ca nu ma iubesc pe mine insami?"
390
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Ei bine", a sugerat Brown, "haide sa discutam mai pe indelete despre acest lucru. Ce anume gase~ti la tine care nu poate fi indragit?" La fel ca majoritatea celor care au supravietuit abuzurilor, Gloria nu se putea inchipui pe sine in ipostaza de copil. - Cred ca agresorii ii considera pe copii ni~te adulti in miniatura, a explicat Brown. Nu numai ca Ie lipse~te simpatia fata de vietimele lor, dar nu au nici capacitatea de a intelege ca, din punet de vedere cognitiv ~i emotional, copiii sunt diferiti fata de adulti. Cred ca vietimele abuzurilor fizice, emotionale ~i sexuale severe i~i creeaza ~i admite 0 imagine a lor ca adulti nedezvoltati. Intr-un fel, ei cred ca ar fi putut sau ca ar fi trebuit sa aiba atitudinea pe care un adult ar avea-o daca ar fi agresat. Brown a ajutat-o pe Gloria sa-~i recapete imaginea sa de copil fara sa mai fie terifiata in timpul acestui proces. Ea a ajutat-o de asemenea sa inteleaga cat de mica ~i de vulnerabila fusese ~i sa-~i redirectioneze furia pe care 0 resimtea fata de ea insa~i. Brown a introdus cateva strategii pentru a 0 ajuta pe Gloria in cadrul acestui proces. AsHel, i-a cerut Gloriei sa aduca fotografii cu ea de pe vremea cand era copil pentru a 0 confrunta cu evidenta de netagaduit a cat de mica fusese. De asemenea a incurajat-o sa petreaca 0 parte din timpul liber stand in preajma copiilor, lucru de care ea se temuse intotdeauna. In felul acesta ea ar fi putut sa observe ceea ce copiii pot sau nu pot sa faca in fata adultilor. Gloria avea de mai mult timp temerea ca ar fi putut sa fad rau copiilor. In cele din urma ea ~i-a dat seama d singurul copil pe care-l putea pune in pericol era copilul din ea. Aceste strategii ~i altele pe care Brown le-a folosit pentru a 0 face pe Gloria sa accepte ca fusese cu adevarat candva mica au dat in cele din urma rezultate. Ea a inceput sa aiba 0 atitudine mult mai intelegatoare fata de ea insa~i. AsHel, atitudinea ei fata de comportamentul pe care-l dezvoltase in copilarie ca reactie la evenimentele negative a de venit mult mai plina de compasiune ~i mai apreciativa. Pentru Brown, Gloria fusese un copil care reu~ise sa supravietuiasca in ciuda tuturor adversitatilor. In
Mumia de la masa din sufragerie
391
cele din urma, pacienta sa a ajuns sa creeze ~i admita ace asta imagine renuntand sa mai creada d in copilarie se comportase ca 0 fiinta slaba. Treptat, Gloria a devenit capabila sa-~i schimbe obiceiuriIe legate de mancare, de~i acest lucru nu a dus la 0 scadere semnificativa a greutatii ei. Ea s-a inscris la un program de intretinere corporala iar acest lucru a cam speriat-o. Pentru 0 femeie de 0 suta de kilograme este foarte dificil sa apara in public imbracata in costum de baie sau pentru sport. Cu toate aces tea ea a devenit mult mai con~tienta de nevoile corpului ei ~i a invatat cum sa ~i Ie satisfaca, renuntand sa Ie mai ignore sau sa Ie "anestezieze". In timp ce Gloria continua sa depuna eforturi pentru a-~i rezolva problemele legate de traumele din copilarie, hotararea ei de a renunta la alcool a fost pusa de asemenea la incercare. Era pentru prima data cand era in stare sa abordeze propriul trecut fara sa se distanteze emotional. Ea a fost de asemenea in stare sa dezvolte sentimente de compasiune ~i iubire fata de ea insa~i, dandu-~i seama de cat de putemica se dovedise in copilarie, tinand in ea toate aceste sentimente fara sa se distruga complet.
Mai mult de cat un simplu nu In mod frecvent copiii vad materiale publicitare destinate prevenirii consumului de alcool ~i de droguri. Li se spune d totul se reduce la "Un simplu nu adresat drogurilor". In cazul Glori~i insa, bautura a ajutat-o sa supravietuiasca. 0 "anestezia". Ii permitea sa se disocieze de nebunia care se petrecea in jurul ei, de abuzurile la care era supusa, fara sa fie totu~i nevoie sa se separe complet ~i permanent de realitate. Ea a fost in stare sa supravietuiasd administrandu-~i medicamente pana cand a putut sa se protejeze singura sau cel putin. pana cand a murit mama ei. Principaia problema in familia Gloriei asupra careia trebuiau concentrate toate eforturile era abuzul practicat de ambii parinti. In absenta acestuia, ea ar fi putut
392
393
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
sa fie nevoita sa aleaga intre abuzul de substante \,i dezintegrarea interioara. Gloria a invatat-o pe terapeuta sa foarte multe lucruri despre capacitatea pe care 0 au oamenii de a transforma ceea ce este terifiant in ceva transcendent. - Acest lucru m-a invatat, a spus Brown, sa am incredere in clientii mei \,i in propriile lor optiuni terapeutice, chiar daca acestea pot sa-i destabilizeze temporar. Mi-a demonstrat ca e important sa iau in considerare cand cineva spune "Acum, vreau sa 0 iau pe aceasta cale" \,i sa invat sa-l urmez. In plus, Laura a inceput sa aprecieze mult mai mult capacitatea oamenilor de a asimila trecutullor, nu intr-un sens freudian ci intr-un mod care sa conduca la iertare. In cele din urma, Gloria a avut curajul sa-l abordeze pe tatal ei \,i sa-l intrebe despre ce s-a intamplat in copilaria ei. El a recunoscut ca a molestat-o sexual in copilarie. In anii care au urmat el a acceptat sa lucreze cu fiica lui, coroborand evenimentele \,i ajutand-o sa-\,i aminteasca ce s-a intamplat. Gloria a fost in stare sa aprecieze partea buna a acestei relatii fara sa fie nevoita sa nege raul suferit, ceea ce a permis stabilirea unui legaturi mai stranse. Dupa ce Gloria a inteles de unde vine \,i prin ce a trecut, a putut sa inteleaga mai bine pattern-urile ei caracteristice. Ea a inceput sa vada lumea diferit. $i asta nu pentru ca Brown 0 fortase sa se confrunte cu trecutul, ci pentru ca 0 sprijinise cu multa delicatete \,i 0 incurajase sa mearga pana unde dorea ea. - Sunt sigura, a explicat Brown, di oamenii \,tiu in orice moment de ee au ei nevoie pentru a functiona. Cunoa\'terea propriei lor biografii ii ajuta sa aiM 0 poveste personala mai completa. Ii ajuta sa dea un sens suferintei lor. Gloria a reu\,it sa dea un sens vietii ei. Ea \,i partenera ei au intemeiat 0 familie. Ele au devenit parinF adoptivi, avand grija de copiii care ii aduc aminte Gloriei de cum era ea in copilarie. -- Gloria este hotarata sa ofere cat mai mult celor din jur, intr-un efort de compensare a trecutului ei, a spus Brown. Ea incearca sa creeze 0 lume in care copiii sa traiasca in siguranta \,i are un rol activ in aceasta stradanie.
Ajungand sa-\,i cunoasca \,i sa-\,i asimileze trecutul, ea a putut sa traiasca in pace eu ea insa\,i. Brown semaiintalne~tedincandincandcuGloria.cu ocazia unor evenimente care au loc in sanul comunitatii de homosexuali ~i lesbiene. De fiecare data, Gloria pare sa fie mult mai activa, mai energica \,i mai deschisa.
Mumia de la masa din sufragerie CAPITOLUL TREIZECI
Donald Meichenbaum
395
Meichenbawn este profesor emerit la Universitatea Waterloo, In Ontario, Canada, ~i Director de Cercetilri la Institutul Melissa pentru prevenirea violentei ~i tratamentul victimelor violentei din Miami, Florida.
* *
eel mai negru co~mar al fiecarui parinte
!b
rapiei cognitiv-comportamentale, contributiile sale fionald Meichenbaum estecolegii unul dintre Intemeietorii ind recunoscute de catre sai care fl considera teca fiind unul dintre primii zece psihoterapeufi de marca ai acestui secol. El a evidentiat interdependenta dintre comportamentul, gandurile ~i sentimentele pacientului ~i consecintele acestora. Meichenbaum s-a nascut ~i a crescut la New York unde, observa el, "foarte multi oameni vorbesc cu ei In~i?i". Pornind de aici, el a aratat ca unul dintre scopurile tempiei este sa-i ajute pe oameni sa Invete sa vorbeasca cu I' "" sa-si spuna lor si aItora "povesti" conei Insisi intr-un mod dlifieritsi structive. Oar asemenea pove~ti trebllie sa se Intemeieze pe 11l0dificarile de c011lporta11lent.Printre cartile llii devenite clasice, se nU11lara:
Cognitive-Behavioral Modification: An Integrative Approach (Modificare cognitiv-comportamentala: 0 abordare integratoare); Stress Inoculation Training (Antrenarea inocularii stresului); Pain and Behavior Medicine (Controlul durerii ~i al comportamentului in medicina); Facilitating Treatment Adherence (Facilitarea aderentei la tratament); Treatment of Individuals with Anger-Control Problems and Aggressive Behaviors (Tratamentul persoanelor care au probleme cu controlul furiei 9i comportamentul agresiv) ~i 0 carte legata de cazul discutat In acest capitol, Chid clinic pentru evaluarea ~i tratarea adultilor cu tulburari de stres post-traumatic.
*
Monica avea toate calWitile care prevesteau un viitor stralucit. Era un exemplu tipic de "TACIS" ~ Tanara, Atractiva, Comunicativa, Inteligenta ~i plina de Succes. Monica era 0 profesoara de treizeci ~i ~ase de ani, dsatorita cu un om de afaceri prosper. De~i sotul ei Bruce dlMorea foarte des in interes de serviciu, ei aveau 0 casnicie foarte solida ~i 0 relatie excelenta cu fetita lor Vickie de unsprezece ani. Locuiau foarte confortabil intr-o zona suburbana, unde se simteau in siguranta fata de pericolele ora~ului. De~i Monica avusese norocul sa aiba, a~a cum spunea ea, o "viata privilegiata", in momentul in care a venit la cabinetul de terapie suferea de 0 depresie care 0 adusese aproape in pragul sinuciderii. Era de-a dreptul naucita ~i speriata. Meichenbaum se intreba ce putea oare sa i se fi intamplat care sa 0 afecteze atat de mult incat sa-i schimbe viata atat de rapid ~i de profund. El a invitat-o pe Monica sa-~i spuna povestea.
Spargerea Monica petrecea foarte mult timp acasa, cu fiica ei. Avand in vedere ca sotul ei di.latorea foarte mult, Monica ~i Vickie ajunsesera sa aiba 0 relatie mult mai apropiata decM cea obi~nuita dintre mama ~i fiid. Vickie era 0 fetita sclipitoare, precoce, cum spunea mama ei, "neobi;;nuit de inteligenta pentru varsta ei", iar acest lucru Ie permitea, sa aiba legaturi reciproce pe multe planuri diferite. AsHel, ele discutau frecvent despre vietile lor, imparta~indu-~i secretele. De asemenea, in fie-
396
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
care seara, inainte de culcare, obi?nuiau sa-?i povesteasca ce £acusera in ziua respectiva. Intr-o noapte, cand sotul ei era plecat de acasa, Monica a fost trezita brusc dintr-un somn foarte adanc. Ea a ascultat atent vreme de un minut sau doua, dupa care a incercat sa adoarma, cand zgomotul s-a auzit din nou. A sarit din pat fiind convinsa acum ca era cineva in casa. Locuinta lor fusese invadata de spargatori. Monica a auzit foarte clar un zgomot de pa~i care venea din josul scarilor. Dupa cate se parea, nici macar nu incercau sa acopere zgomotul pe care-l faceau. Terifiata, primul gand al Monicai a fost la Vickie. Trebuia sa gaseasdi 0 cale sa 0 protejeze. Dupa ce a sunat la politie, s-a strecurat u~or in camera fiicei sale ca sa 0 trezeasca. Ele au stat ascunse in dulap pana cand au plecat spargMorii.
Masuri de protecfie Din fericire, cat au stat in casa, spargatorii nu au urcat scarile. Ei au luat lucrurile pe care Ie-au vrut dupa care au parasit casa inainte ca politia sa ajunga acolo. Monica ~i Vickie au fost zdruncinate puternic de aceasta intamplare, dar in cele din urma au scapat cu bine. Cum era de a?teptat dupa un asemenea eveniment, cei doi soti au inceput sa ia 0 serie de masuri de protectie. In acest sens, ei au schimbat incuietorile ?i au instalat un sistem de alarma. Ca ultima masura de protectie, Bruce a convins-o pe Monica sa cumpere un pistol. De~i aceste masuri de protectie I-au facut pe Bruce sa se simta mult mai in siguranta, Monica a continuat sa traiasca cu teama ca locuinta lor ar putea fi sparta din nou. Se temea ~i de pistolul din noptiera ei ~i care arata foarte urat. Evita chiar ?i sa se uite la el, ?i cu atat mai mult sa-l atinga. Cand vecinii au incercat sa 0 lini?teasdi spunandu-i ca ~i ei tin in casa arme pentru a se proteja, ea s-a simtit ceva mai bine dar a ramas in continuare neincrezatoare.
Mumia de la masa din sufragerie
397
Dupa diteva luni, atmosfera din casa a revenit la normal. Bruce plecase din nou cu treburi lasandu-~i sotia ~i fiica singure. Era 0 noapte furtunoasa. Vantul urla afara, iar ploaia batea tare in acoperi~ ~i in geamuri. Copacii se indoiau in bataia vantului scotand un zgomot ~uierator. Obloanele de la ferestre se loveau cu putere de zidurile casei. Un zgomot ciudat, care nu semana cu cele £acute de furtuna, a trezit-o pe Monica. De unde venea zgomotul? Era posibil sa se fi intors spargatorii? Erau ploaia salbatica, copacii ~uieratori, obloanele care se bateau? Monica se concentra din ce in ce mai mult; era clar ca cineva intrase din nou in casa. $i cu to ate aces tea, era imposibil sa fie a~a! Cum putuse sa treaca de noile incuietori ~i de sistemul de alarma? A incercat sa-~i aduca aminte daca intr-adevar activase alarma. Monica se ridicase in capul oaselor chinuindu-se sa discearna zgomotele care se auzeau de jos. Credea ca aude pa~i. Era posibil sa viseze? Nu, era cineva. Slava Domnului, s-a gandit Monica, am pistolul. Ea a ta~nit la noptiera, a tras la repezeaHi sertarul ~i a ridicat arma. Era mai grea decat i~i amintea, destul de dificil de tinut in mainile ei tremurande. Cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul ~i cople~Wi de spaima, ea a luat arma ~i s-a dus tinta catre camera fiicei ei, unde ele se puteau ascunde din nou. Acum se simtea aparata de pistol. Restul s-a petrecut foarte rapid. Singurullucru pe care ~i I-a amintit dupa aceea a fost ca u~a de la dormitor a fost deschisa brusc ~i s-aauzit un bubuit asurzitor. Era arma ei. Se descarcase in momentul in care u~a de la dormitor a lovit mana el. k dreptul u?ii, pe podea, zikea un corp omenesc. De sub capullui se scurgea 0 balta de sange. kgrozita ~i dezorientata, Monica s-a uitat mai bine ?i a vazut ca pe podea zacea chiar fiica ei Vickie. Peretele din fata era lmpro~cat cu bucati din creierul ei, a?chii de oase ?i sange. Monica a fost gas ita dupa douazeci ?i patru de ore de catre sotul ei care se intorsese din calatoria de afaceri. Ea state a
399
JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
pe podea, intr-o stare catatonidi, tinand in poala corpullui Vickie.
ales sa gaseasca in aceasta experienta tragidi un sens care sa-i permita sa ajunga sa se vada pe sine nu numai in postura de victima ci ~iin aceea de supravietuitor. Pentru a evita sa ajunga extrem de descurajata, Meichenbaurn i-a reamintit Monidii di povestirile despre cei care au trecut prin evenimente extrem de traumatizante sau au pierdut persoane apropiate, fie ca e yorba de Holocaust sau de ravagiile razboiului ~i ale atacurilor teroriste, sunt adevarate exempIe ale curajului ~i rezistentei de care sunt capabili oamenii. Unde ~i cum au fost ei in stare sa gaseasca curajul necesar ~i vointa de a merge mai departe, de a-~icU\di0 noua viata? Strategia lui Meichenbaum a fost sa 0 indemne pe Monica sa vorbeasca mai mult despre pierderea ~isuferinta ei, dar sa 0 fadi intr-un mod care sa-i permita ~i sa 0 incurajeze sa se "dezlipeasdi" de momentul in care arma s-a descarcat ~i de urmatoarele douazeci ~ipatru de ore de disperare. Ea i-a cerut Monicai sa fadi ceva foarte dificil - ~iea era libera sa refuze: Ar putea sa se gandeasca sa aduca un album cu fotografiile lui Vickie la care sa se uite impreuna la urmatoarea ~edinta? Meichenbaum descoperise di acesta era un mijloc eficient de a-i face pe cei aflati in suferinta sa-~iimpinga memoria dincolo de momentul tragediei pana cand ajungeau sa ia in considerare viata in ansamblul ei. De~iMonidii i-a fost extremde greu sa revada fotografiile de familie in care aparea Vickie ~isa se gandeasca la vremurile de atunci, acest proces reflectiv i-a oferit totodata ocazia sa remarce ca unul dintre lucrurile care au impresionat-o eel mai mult la Vickie a fost di era "mult prea inteligenta pentru varsta ei". - Dadi Vickie ar fi aici, i-a spus Meichenbaum Monicai, ~is-ar cuibari in bratele tale iubitoare, uitandu-se in ochii tai plini de afectiune, ce sfat crezi ca ti-ar oferi ea, care a fost a~a cum ai descris-o tu, "mult prea inteligenta pentru varsta ei"? Mai mult decat atat, daca te-ai sinucide a~a cum te gande~ti uneori, ce s-ar intampla cu amintirea lui Vickie?Acele amintiri ar muri 0 data cu tine. Crezi ca asta ar vrea Vickie sa se intample?
398
Vindecand trauma Auzind povestea Monieai, Meichenbaum s-a abtinut cu greu sa nu izbucneasdi in lacrimi. Avea ~iel patru eopii ~inu putea sa-~i imagineze prin ce trecuse Monica dnd i~i pierduse fiica intr-un mod atat de tragic. Nu era de mirare ea era atat de deprimata ~i ea se gandea la sinucidere. Cazul acesta era extrem de dificil. Cum putea sa 0 ajute pe Monica sa ramana in viata ~i sa continue sa functioneze? Fiica ei era moarta. Sotul, considerand di el este responsabil pentru ceea ce se intamplase, plecase. Viata ei era ruinata. Nu mai putea sa munceasca. Era complet lipsita de orice speranta. Prietenii ~ifamilia au incercat sa 0 consoleze. Ei i-au spus in repetate randuri ca nu era vinovata pentru acea tragedie. Doctorii i-au prescris antidepresive, dar se simtea in continuare pierduta, fara nici 0 speranta ~imai ales vinovata. - Pe zi ce trece, a spus Monica, imi dau din ce in ce mai mult seama ca, 0 data cu sotul ~i fiica mea, mi-am pierdut ~i sensul existentei. Nu mai am nici un scop in viata. Depresia invinge, iar eu pierd. In acea noapte tragidi, Monica i~ipierduse nu numai familia, dar ~ipresupozitiile ei fundamentale despre lume, despre sine ~i despre viitor. Inainte de tragedie, Monica avea impresia di traie~te a~a cum spunea ea, ,,0 viata ca in pove~ti". Prezentul, trecutul ~i viitorul erau stralucitoare. Intr-o situatie ca aceasta nu exista cuvinte pentru a alina durerea sau pentru a vindeca consecintele traumei. Prin urmare, prima sarcina in terapia Monicai a fost stabilirea unei relatii terapeutice in care ea sa poata sa-~i spuna nestingherita povestea. Meichenbaum a considerat di scopul acestei terapii era sa 0 ajute pe Monica nu numai in ce prive~te suferinta prin care trecea ~i sentimentul de vinovatie, ci mai
400
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Meichenbaum incerca sa infaptuiasca doua lucruri deodata. In primul rand, el onora memoria lui Vickie, initiind un fel de ceremonie sacra in care era relatata viata lor impreuna. In al doilea rand, el a ajuta pe Monica sa gaseasca un motiv pentru a merge mai departe. El se folosea de "celalalt absent", Vickie, ca un mijloc de a a ajuta pe Monica sa colaboreze pentru generarea unor strategii de a face fata situ atiei. Pana in momentul acela, a observat Meichenbaum, Monica incercase sa-~i sup rime gandurile legate de Vickie. Dar pe masura ce se straduia sa Ie evite, era tulburata din ce in ce mai des de ganduri ~i sentimente inoportune. AsHel ca in lac sa ascunda aceste amintiri dureroase, Monica avea nevoie mai degraba sa Ie transforme. Vickie cea absenta a fast transformata intr-un "consilier", un co-terapeut in acest proces de vindecare. Pretinzand ca solicita sfatul pe care Vickie l-ar oferi, Meichenbaum a ghidat-o ~i a sprijinit-o pe Monica in dezvoltarea unor strategii pentru a face fata situatiei sale. Acestea includeau metode de a se raporta la sentimentul ei cople~itor de vinovatie ~i la inclinatia ei permanenta de a se gandi la evenimente intr-un mod contrafactual, sub forma "ce ar fi fast daca"; la tendinta ei de a evita contactele sociale ~i oportunitatile de a-~i relua viata; ~i la metodele de a gasi un sens ~i un scop in viata. A~a cum a observat Monica, "Au ramas atatia «daca». Singurullucru pe care 11pot schimba este eel pe care il fac in prezent." Meichenbaum a ajutat-o pe Monica sa-~i trans forme durerea ~i sa gaseasca un sens in suferinta ei. Monica a ajuns la concluzia ca daca va reu~i sa impiedice moartea prin impu~care a unui alt copil inocent, atunci inseamna ca Vickie nu a murit in van. Ea a decis sa imparta~easca povestea ei tragica oricui ar fi dispus sa a asculte, inclusiv comitetelor de parinti din ~coli ~i membrilor comunitatilor religioase. Ea a gasit un sens in a-i avertiza pe oameni cat de periculos este sa pastrezi "Hme in casa ~i cat de importanta este utilizarea piedicilor de siguranta.
Mumia de la masa din sufragerie
401
Continuarea povestirii Monica a continuat sa se lupte cu suferinta ~i depresia, in specialla comemorarea mortii fiicei ei. Dar munca ei desfa~urata in beneficiul grupurilor de educare a parintilor, pentru a impiedica sa aiba lac tragedii similare ~i in alte familii, i-a dat un scop in viata. Ea ~i sotul ei au ramas prieteni, dar au decis sa divorteze. Devotamentul fata de cei din jurul ei a facut-o sa se intoarca la catedra. Desigur, s-ar mai putea pune a intrebare in legatura cu acest caz: Erau intr-adevar hoti in casa in acea noapte fatala in care a murit Vickie? Da, erau. Ei au reu~it cumva sa intre in casa trecand fara probleme de noul sistem de alarma instalat. Erau jos cand au auzit focul de arma ~i au luat-o la fuga imediat. Monica a gasit a oarecare consolare in faptul ca zgomotul pe care-l auzise in noaptea aceea nu fusese doar in capul ei. Avea oricum destule lucruri cu care trebuia sa traiasca de acum inca 10.
Mumia de la masa din sufragerie CAPITOLUt
TREIZECI
~I UNU
Peggy Papp
A treia identitate sexuala
[P
11lunca ei de cercetare legata de modul In care rolurieggy Papp convingerile este cunoscutii In pri11lul rand pentru Ie sexuale, ;;i a;;teptarile influenfeaza re" , ei, printre care se nU11lara,The Process latiile sifiamiliile. Cartile
of Change (Procesul schimbarii), The Invisible Web (Reteaua invizibila) ;;i Couples on the Fault Line (Cupluri la limita erorii), abordeaza terapia de fa11lilie din perspectiva siste11lelor de convingeri profunde ale oamenilor. De-a lungul carierei sale, ea a 111ilitat cu tarie ;;i consecvenfa pentru un mod de abordare a problemelor oamenilor care porne;;te de la principiul ca experienfele biirbafilor ;;i cele ale femeilor sunt similare ;;i In acela;;i timp diferite. Papp este supervizor ;;i director al Proiectului de cercetare a depresiei de la Institutul Ackerman pentru Terapia de Familie din New York.
*
*
*
Cazul care a pus la grea incercare convingerile lui Papp legate de dragostea romantica ~iidentitatea sexuala a obligat-o totodata sa-~ireevalueze conceptiiledespre relatiile dintre barbati ~ifemei. Acesta a fost un caz atat de complex ~ide nuantat incat Papp a avut nevoie de mai mult de zece ani pentru a asimila celeinvatate. Chiar ~isimpla discutare a acestui caz s-a
dovedit oarecum dificila. din cauza atmosferei politice din d\.mpul studiilor de gen. Cu toate acestea, se poate spune ca luerurile care Ii s-au intamplat cuplului din acest caz au avut ni~te implicatii de natura sa faca pe oricine sa se intrebe daca dragostea este intr-adevar un lucru minunat in multe aspecte.
Probleme obisnuite , Wayne ~i Holly aveau 0 relatie in multe privinte traditionala. Problemele de care se plangeau ei erau obi~nuite la care oricine se putea a~tepta de la un cuplu care dura de doi ani -, dispute despre petrecerea timpului, mici gelozii legate de prietenii lor, negocieri cu privire la frecventa relatiilor sexuale sau la bani ~i alte lucruri de genul acesta. Amandoi mai fusesera casatoriti inainte, a~a ca voiau sa fie siguri ca nu vor mai repeta acelea~i gre~eli. Ei au venit la Papp pentru ca se hotarasera sa faca un fel de terapie preventiva. Erau un cuplu foarte atragator. Wayne era un domn la patruzeci de ani, cu 0 infati~are distinsa - zvelt ~icu 0 barba atent ingrijita. Holly era 0 femeie superba, cam la treizeci de ani, cu parullung ~i blond, imbracata obi~nuit dar cu multa atentie. Uitandu-te la ei nu puteai sa nu observi cat erau de absorbiti unul de celalalt. Nu cu mult timp in urma, Holly inchiriase un apartament in blocullui Wayne, astfel ca puteau sa fie aproape unul de celalalt fara sa renunte la spatiile lor private, atat la propriu cat ~i la figurat. De curand ei se hotarasera sa faca urmatorul pas ~i sa se mute impreuna, un pas mare pe drumul angajarii lor intr-o viata comuna. Amandoi erau putin eam nelini~titi din cauza acestui nou aranjament, ne~tiind prea bine cum sa-~i organizeze spatiul comun astfelincat sa-~i pastreze 0 parte din intimitate a cu care se obi~nuisera. De asemenea, ei au vorbit despre unele frustrari legate de viata lor sexuala: Wayne voia sa faca dragoste mai des, in timp ce Holly se dovedise mai
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson reticenta, cel putin susFnea ea, pana in momentul in care vor deveni mai apropiati din punct de vedere emotional. Aceasta era 0 problema foarte familiara pentru Papp ;>ipentru orice terapeut care lucra cu cuplurile: cei doi se comportau fiecare conform rolului specific sexului lui, barbatul voia mai mult contact fizic, iar femeia voia legaturi emotionale mai stranse. Holly s-a mai plans de asemenea dl Wayne avea 0 personalitate foarte puternica in vreme ce ea era foarte timida. "El ia toate deciziile", s-a plans Holly, "de genul, unde mergem sa mancam sau chiar la ce sa ne uitam la televizor./I "Nu e chiar a;>a/l, a ripostat Wayne razand. /lHolly nu-mi spune ce vrea, iar eu nu pot sa-i citesc gandurile./I "Dar eu incerc sa-i spun ce vreau/l, a insistat Holly, "dar nu pot sa tin pasul cu el. El ma domina ;>iin cele din urma ajung sa fac ce vrea el. /I "Tu nu poti sa-ti sustii punctul de vedere", i-a spus Wayne. "Pur ;>isimplu nu te afirmi. La;>itotul in seama mea, a;>a ca sunt nevoit ca in cele din urma sa iau eu deciziile. Nici mie nu-mi place acest aranjament, dar m-am gandit ca asta vrei tu./I "In ce fellucrul acesta v-a afectat decizia de a va muta impreuna?/I a intrebat Papp. "L-ai lasat pe Wayne sa ia toate deciziile in aceasta privinta?/I Holly s-a uitat cu inteles la Wayne, incuviintand din cap. , Wayne s-a aratat surprins. "Nu am ;>tiut ca tu vezi lucrurile in felul acesta. Ce decizie am luat eu ;>icu care tu nu ai fost de acord?/I "Pai, de exemplu, tu ai luat 0 hotarare in legatura cu camera care va ramane libera ;>itot tu ai decis ca cea mai mare parte a mobilei va fi pusa in sufragerie." Era evident ca Holly simtea ca ea nu este implicata in procesul de luare a deciziilor. In timpul care Ie mai ramasese pana la terminarea ;>edintei, ei s-au concentrat asupra acestui subiect. La sfar~itul intalnirii, ei au ajuns la 0 intelegere ~i au hotarat sa incerce sa 0 puna in aplicare in saptamana urma toare.
Mumia de la masa din sufragerie
o coregrafie Cand s-au intors in saptamana urmatoare, Holly a declarat ca reu~ise sa-;>iexpuna mult mai direct cerintele ei. La randullui, Wayne s-a declarat multumit de faptul ca in acest fel el a putut sa afle cum gandea ea. A urmat 0 conversatie superficiala, intrerupta de pauze lungi ~i penibile in care cei doi se uitau lung unulla celalalt. Papp a simtit ca ei ii ascundeau ceva despre care Ie era greu sa vorbeasca. Dupa un timp in care ei au discutat aproape fara nici un scop, Peggy le-a sugerat sa faca un exercitiu de comunicare pe care ea il dezvoltase de-a lungul anilor ~i pe care il considera un fel de coregrafie de cuplu. Exercitiul implica 0 punere in scena destinata sa ajute cuplurile sa comunice la un nivel non-verbal, folosind metafore, simboluri, figuri de stil ;>i0 anumita mi;>carefizica. Li s-a cerut sa dezvolte fantezii despre relatia lor ;>iapoi sa Ie interpreteze impreuna. Pentru ca aceste fantezii evitau logica limbajului, ele revelau intr-un mod esenFal diferite aspecte ale relatiei cuplului. Peggy le-a indicat acest exercitiu lui Wayne ;>ilui Holly, ca un mod de a-i ajuta sa exprime prin intermediul imaginilor ceea ce se parea ca este greu sa 0 spuna in cuvinte. "In primul rand a;>vrea sa va inchideti ochii", a inceput Papp exercitiul. "Nu trebuie decilt sa va relaxati ;>isa va tineti ochii inchi;>i./I Amandoi au urmat aceasta indicatie ;>is-au a;>ezatcat mai confortabil pe canapeau pe care stateau. "Acum, dati-va drumulla imaginatie in legatura cu problema voastra comuna ~i ganditi-va ce forme simbolice ar lua fiecare dintre voi in aceasta fantezie./I "Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui/l, a zis Wayne deschizandu-;>i ochii pentru 0 secunda. ,,$titi ca in vise sau in imaginatie", a explicat Papp in continuare, "adeseori oamenii nu apar a;>acum sunt ei in realitate, ci sub forma unor simboluri sau imagini, precum personajele din cartile de pove~ti? Nu trebuieca totul sa aiba un sens. Lasati-va imaginatia libera. Apoi imaginaF·va in ce mod cele
407
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie
doua forme simbolice interactioneaza atunci eand incearca sa-~i rezolve impreuna unele probleme legate de relatia lor. Cand ati terminat acest lucru a~ vrea sa deschideti ochii fara sa spuneti ceva." Pret de un minut sau doua, Holly ~i Wayne au stat in tacere pierduti in fanteziile lor. Apoi, Wayne a deschis ochii, urmat la scurbi vreme de Holly. "Bine", a spus Papp. "Acum, am sa va cer sa faceti ceva care s-ar putea sa vi se para ridicol. A~ vrea sa interpretati fanteziile pe care le-ati avut. Wayne, ai deschis primul ochii, a~a ca de ce sa nu incepi tu?" Wayne parea cam reticent. "Haide", I-a incurajat Holly, "sa incercam! 0 sa fie amuzant!" Lui Papp i-a placut sa 0 vada pe Holly ca ia initiativa spargand tiparul dupa care ea declarase ca functiona relatia lor. "Pai, nu am putut sa vin cu ni~te forme simbolice ... imaginea este foarte emotionala ... ~i foarte puternica... e ceva care vine de aici", a spus Wayne aratand catre pieptullui. "Foarte bine", a spus Peggy. "Arata-ne ~i noua." "Mda", a continuat Wayne, "eram un baietel speriat ~i fugeam de aceasta relatie." "Arata-ne lucrul acesta. Interpreteaza-l. Unde era Holly in toata povestea aceasta?" "Ea statea acolo ~i se uita ... poate ca pare ciudat, dar avea privirea unui inger ... un fel de inger al dreptatii... ~i ma arata cu degetul." Holly a urmat instructiunile lui Wayne ~i s-a prefacut ca este un Inger al dreptatii. ,,$i cum a reactionat baietelulla vederea mgerului dreptatii?" I-a iscodit Papp. "Am continuat sa fug de ea" a spus Wayne interpretand scena, "dar nu am putut sa ajung prea departe. Am incercat sa ma intorc sa 0 atacj dar am observat eat de speriat ~i de trist arata ingerul. A~a ca n-am mai putut sa 0 atac. Am vrut sa 0 iau din nou la fuga, dar nu am reu~it pentru ca nu am putut sa-l parasesc pe mgerul trist."
Papp le-a cerut sa continue sa repete mi~carile in a~a fel ineat sa experimenteze fizic situatia respectiva. Cand Wayne i-a mtors spatele lui Holly, Papp I-a intrebat de ce se temea baietelul. "Sa se apropie prea mult de ea, credo Imi este frica de dezaprobarea ei. Imi este probabil frica sa ma angajez m aceasta relatie; a~ fi prea vulnerabil." Papp i-a cerut dupa aceea sa interpreteze fantezia lui ideala, iar el s-a dus la Holly ~i a imbrati~at-o. Cum 0 tinea m brate, Wayne a mceput sa planga. "De ce plangi?" a intrebat Papp. "Ma face sa ma simt bine", a suspinat Wayne ~i amandoi au ras de aceasta contradictie. "Mi-am mtors spatele ~i am fugit de prea multe ori in viata mea. Nu vreau sa mai fac lucrul acesta. Acum vreau sa infrunt problemele." Holly I-a mangaiat pe Wayne spunandu-i printre lacrimi: "Am sa incerc sa te ajut sa nu-ti mai fie atat de frica." Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei metode este ca permite oamenilor nu numai sa vada dar ~i sa experimenteze esenta interactiunilor pe care ei Ie percep; ~i, mai mult, ei pot sa faca acest lucru intr-un mod in care nu se simt atat de amenintati ca vor e~ua.
Surpriza Dupa aceea i-a venit randullui Holly sa-~i interpreteze fantezia. "M-am imaginat stand in pat cu Wayne, dar el era 0 fetita. imbrati~am pentru ca era ramta ~i furioasa, ~i toate astea din cauza mea. Ea nu-mi raspundea la imbrati~ari, iar eu nu puteam sa suport acest lucru. Am facut tot posibilul ca sa-i ea~tig afectiunea. Daca fetita va ramane in continuare ranita ~i furioasa, 0 sa moara, m-am gandit eu." Wayne s-a intins pe jos, interpretand fantezia din pat a lui Holly, apoi s.,a uitat foarte incurcatla Holly: "A~adar, te gande~ti la mine ca la 0 fetita, hm?"
o
408
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
Holly parea la randul ei earn sHlnjenita. Amandoi s-au uitat sfio~i la Papp. "Cred ca ar fi mai bine sa-i spunem, nu-i a~a?" a spus el in continuare.
"Da!" a ras Holly. "Relatii homosexuale. Eu avusesem 0 legatura cu 0 femeie, iar Wayne cu un barbat. Amandoua au durat destul de mult."
Holly a incuviintat din cap. lICe se petrece?" a intrebat Papp, nedumerita de aceasta interactiune. "Amandoi suntem homosexuali" a lasat sa-i scape Wayne. "Sunteti amandoi homosexuali? Nu cred di inteleg ce vrei sa spui." Papp era pur ~i simplu ~ocata. Cum puteau sa fie amandoi homosexuali? Nu avea nici un sens. "Suntem amandoi homosexuali", a repetat Wayne zambind amuzat. "Holly este lesbiana, iar eu sunt homosexual." Cum era posibil una ca asta? s-a intrebat Papp. Cum a putut sa-i scape lucrul acesta? Cei doi ii facusera impresia unui cuplu foarte obi~nuit cu probleme maritale conventionale toate chestiuni obi~nuite. I~i tot batea capul cu urmatoarea problema: Cum se putea ca un homosexual ~i 0 lesbiana sa aiba 0 relatie romantica ~i sexuala? Acest caz avusese loc cu ceva ani in urma, cand se considera ca 0 data ce e~ti homosexual vei ramane ll"ltotdeauna a~a ~i nu vei putea avea niciodata 0 relatie heterosexuala. Era totul sau nimic: fie erai homosexual, fie nu erai homosexual. Daca doi oameni erau angajati intr-un mariaj ca acesta sau ca cel in care erau implicati de ceva timp Wayne ~i Holly, ei i~i acopereau sexul de ru~ine ~i de teama. Dar cei doi rasturnasera aceasta situatie. Iar lui Papp i se taiase respiratia constatand acest lucru. "Poate ca ar fi bine sa discutam despre asta", a sugerat Papp incercand sa-~i reca~tige calmul. "Cum v-ati cunoscut? Cum a-ti ajuns sa va indragostiti unul de celalalt?" "Ne-am mtalnit la 0 petrecere de homosexuali", a mceput Holly povestea. "La acea vreme amandoi fuseseram implicati in ni~te relatii pe care Ie terminaseram de curand." "Relatii?"
"A~adar, emti la aceasta petrecere mcercand sa va faceti noi prieteni, cand ..." "A~;ae", a continuat Wayne povestea. "Eram amandoi intr-o dispozitie destul de proasta. Sufeream amandoi, a~a ca am plans unul pe umarul celuilalt." "Prin urmare,la inceput ati fost prieteni", a incercat sa c1arifice Papp situatia. "Exact", a aprobat Holly, apoi s-a uitat la Wayne care a dat din cap in sensul ca era de acord sa continue ea povestirea. "Am devenit prieteni foarte buni. Aveam foarte multe lucruri in comun. Mergeam sa vizitam muzee. Ne plimbam cu bicic1eta. Picnicuri. Eram prieteni la toarta." Amandoi au ras. lICe s-a intamplat m continuare?" "Nu prea ~tiu exact ce s-a intamplat", a incercat Wayne sa explice, "dar ~tiu ca de fiecare data cand ma desparteam de ea ma simteam din ce in ce mai nelini~tit ~i mai singur. Cand nu eram cu ea, Ii simteam foarte mult lipsa. De nimeni nu mi-a fost a~a de dol' ca de ea." "Cum Hi explicai asta?" a intrebat Papp. "Mult timp nu am reu)'it sa-mi explic. Nu eram sigur de ceea ce simteam. Apoi am incercat sa neg toate sentimente1e pe care Ie aveam. Cum a putut sa se intample una ca asta? Ce or sa creada prietenii mei? Ce se va intampla cu viata mea? Vreau sa spun, ma luptasem atat de mult pana sa accept identitatea mea homosexuala. Nu-ti poti imagina cat a trebuit sa indur din partea familiei ~i a prietenilor mei. Militam pentru drepturile homosexualilor - ~i indi mai militez!" "Prin urmare, tu, un homosexual, ai ajuns sa te indragoste~ti de a lesbiana." "Exact. E ca ~i cum a9 fi fast un breeder."
"Un breeder?" Holly ~i Wayne au ras din nou.
410
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
"A?a ii numesc homosexualii pe cei care fac sex normal", a explicat Holly. "Nu e chiar un nume de alint." "Inteleg", a spus Papp. Ceea ce afla era uimitor. Intreaga ei conceptie despre identitatea sexuala era intoarsa cu susul m jos. "In orice caz", a continuat Wayne, "de dUe ori ma mtorceam acasa dupa ce ne plimbam toata ziua cu bicicleta, imi spuneam: «Oh, Doamne sunt indragostit!». Nu puteam sa mteleg. Deloc. Nu supt interesat de femei decat ca prieten. Ca sa fiu sincer, nu am fost niciodata atras sexual de femei, numai de barbati. Oar iata unde ajunsesem -mdragostit pana peste urechi de 0 femeie." "Cum a fost aceasta experienta pentru tine?" a intrebat-o Peggy pe Holly. "Am ?tiut inaintea lui ca eram mdragostiti unul de celalalt. Oar nu am crezut ca Wayne poate sa faca fata situatiei. Nu avea nici macar un prieten heterosexual. Toata lumea lui se reducea la cea a homosexualilor. Cred ca mie imi era mai u?or sa ma schimb, de?i avusesem relatii sexuale numai cu femei." "Care a fost cel mai dificillucru pentru tine?" a intrebat-o Papp pe Holly. "Reactia comunitatii de homosexuali. Majoritatea prietenelor mele s-au intors impotriva mea ?i dHeva chiar m-au blamat pentru ca I-am convertit pe Wayne. Cred ca s-au simtit tradate ?i amenintate." "Cum ai reu?it sa te descurci msituatia asta?" a intrebat Papp. "Pai, am continuat sa Ie ascundem multora dintre prietenii no~tri homosexuali ca suntem un cuplu heterosexual", a continuat Holly. "Faptul ea eu ?i Wayne continuam sa spunem ca suntem homosexuali ma scotea din sarite. Cum puteam sa fim homosexuali cand noi eram practic casatoriti unulcu celalalt? Pentru numele lui Dumnezeu, eram mdragostiti nebune?te unul de celalalt!" "Intr-adevar, e 0 situatie cam incurcata", aobservat Papp. "Amandoi refuzam sa admitem ca aveam 0 relatie heterosexuala, iar acest lucru ne-a impiedicat sa. ne apropiem mai
mult. Pur t"isimplu refuzam sa admitem cine eram. Eram foarte suparata rand plecai m tabara cu prietenii tai homosexuali. La petrecerile de homosexuali ma lasai singura - ea ?i rand nici macar nu m-ai fi cunoscut. Ma simteam exclusa." Wayne parea cam tulburat. Papp I-a intrebat care era opinia lui despre acest lucru. "Uite ce e", i-a spus lui Holly dupa care s-a uitat la Papp. "Cred ca a fi homosexual este 0 stare mentala, ?i eu sunt in continuare homosexual chiar daca iubitul meu este 0 femeie. Intotdeauna am fost homosexual. Intotdeauna voi fi homosexual." "Cum poti sa spui asta?" I-a acuzat Holly. "Poti sa spui ca este 0 stare mentala, dar daca accepti ca definitia homosexualitatii este atractia sexuala fata de 0 persoana de acela?i sex, atunci te cam contrazici." Holly a continuat sa vorbeasca despre cat de frustrata se simtea rand Wayne refuza ca ei sa se imprieteneasca cu alte cupluri heterosexuale sau chiar sa mearga macar din dlnd in rand la petrecerile lor. "E ca ?i cand ti-ar fi ru?ine de cine et"ti", a spus Holly. Wayne i-a explicat lui Papp ca identitatea lui homosexuaIll. a insemnat 0 lupta continua. Timp de zeci de ani, el s-a urat pe sine, ?i-a negat homosexualitatea ?i chiar a fost hartuit de politie. El ?i-a adus aminte cat de mgrozitoare fusese prima sa casatorie pentru ca refuzase sa admita adevarul despre el. Era foarte hotarat sa nu mai repete acest lueru. Papp era curioasa sa afle de ce amandoi evitau sa se numeasca bisexuali. Aeeasta era inainte sa apara termenul
411
sex-mixt ..
"Nu-mi place cuvantul acesta", a spus Wayne, cu 0 voce indurerata. "Eu nu sunt bisexual! Eu sunt homosexual! Intotdeauna am fost a?a!" El era cat se poate de categoric in aceasta privinta. "Se pare ca atunci cand vorbe?ti despre pierderea identitatii sexuale", s-a aventurat Papp cu precautie, vazand ca e vizibil tulburat, "asta devine pentru tine 0 chestiune politica. Pentru ca ai luptat at at de mult sa admiti aeest lucru ?i te-ai
412
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
confruntat cu atat de multe lucruri $i mai ales p-a trebuit mult curaj ca sa faci asta." "Exact!" a spus el u$urat. "Imi pare atilt de bine ca tu intelegi, asta pentru ca Holly nu intelege." "Oar te inteleg, dragul meu", I-a asigurat Holly pe partenerul sau. ,,~tiu prin ce ai trecut. ~tiu $i prin ce am trecut eu, cat m-am luptat ca sa accept ca sunt lesbiana. ~i mai $tiu, de asemenea, ca tr~buie sa-mi gasesc locul. Locul nostru nu mai este in comunitatea homosexual a, dar acolo sunt top prietenii nO$tri. ~i nu este nici in comunitatea heterosexuaHi. pentru ca noi sun tern homosexuali." Pentru Holly era din ce in ce mai dificil sa discute cu prietenii sai, homosexuali sau lesbiene. Ace$tia 0 criticau foarte aspru pentru relapa ei cu Wayne. Cei trei au tacut la un moment dat. Papp s-a gandit vreme de un minut, dupa care a declarat: "Poate ca voi doi trebuie sa fiti un fel de pionieri." lICe vrei sa spui?" a intrebat Holly. Wayne s-a aditat $i el interesat. "Poate ca este timpul ca voi doi sa creati 0 a treia cultura, o a treia identitate sexuala." ,,0 a treia cultura?" a repetat Wayne. "Oa. Locul vostru nu este in comunitatea homosexuala. $i nu yeti fi niciodata - cum ati spus voi - un breeder." Toti trei au ras. "Oar relatia voastra nu se potrive$te cu nici una dintre categoriile astea. De ce sa va lasati constran$i de limbaj $i de categorii conventionale? Sunteti amandoi homosexuali dar aveti o relatie heterosexuala. A$adar, poate a venit vremea sa luati ce vreti din ambele lumi $i sa va creati propria voastra cultura, 0 a treia identitate sexuala. In acest fel, nici unul dintre voi nu va trebui sa renunte la propria-i identitatea sau la integritate." Pentru un moment s-au gandit la acest lucru, apoi au incuviintat din cap, nu ca ar fi fost de acord cu aceasta ipoteza, dar ca vor reflecta la ea.
Mumia de la mas a din sufragerie
413
Un nou spaliu La urmatoarele $edinte, ei au continuat sa discute despre unicitatea relatiei lor. Ideea de a avea ce este mai bun din cele doua lumi Ii se parea atragatoare, $i au vorbit despre felul in care ar putea fi imbogapti de catre fiecare dintre ele fara sa-~;j piarda identitatea sau integritatea, ci mai degraba largindu-Ie pentru a Ie include pe amandoua. In cele din urma, ei $i-au recunoscut public relatia. A$a cum era de a$teptat, unii dintre prietenii lor i-au respins. Oar majoritatea au acceptat relatia lor. $i tot cum era de a$teptat, imediat ce Wayne a incetat sa mai nege ca sunt un cuplu heterosexual, lui Holly i s-a trezit din nou interesul sexual pentru partenerul sau, astfel ca viata lor sexuala s-a revigorat. Ea nu s-a mai simtit exclusa. In timp, Wayne a acceptat sa se socializeze cu unele cupluri heterosexuale $i, spre surprinderea lui, a descoperit ca heterosexualii pot fi $i ei sensibili $i spirituali. Acestea erau caracteristicile pe care elle asociase numai homosexualilor. "Cred ca in cele din urma am creat un spapu", a spus Wayne la una din ultimele lor $edinte impreuna, "unde pot sa fiu in acela$i timp homosexual $i indragostit de 0 femeie. Pot sa fiu un om care nu $i-a pierdut toate calitatile sale de homosexual, de care sunt atat de mandru, $i totodata sa 0 iubesc pe Holly." Ei au facut progrese $i in alte aspecte ale relapei lor. Wayne a invatat sa nu mai fuga de Holly atunci cand se simtea speriat de intimitatea lor. Iar Holly a invatat, la randul ei, sa-$i exprime propriile ei dorinte fara ca dupa aceea sa se simta vinovata sau responsabila pentru reactiile lui Wayne.
Granitele , sunt flexibile Acest caz, probabil mai mult decat oricare altul avut de Papp, i-a starnit curiozitatea in legatura cu insa$i natura $i cu
JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
posibilitatile iubirii ~i ale identitatii sexuale. Cazul a avut loc in anii '80 cand ideile ei despre aceasta cultura erau foarte confuze ~icontradictorii.Pana in acelmoment insa, nu simtise nevoia sa Ie puna in ordine. - Am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile pe care Ie auzisem sau Ie citisem despre homosexualitate, ne-a spus Papp. Cu ani in urma exista 0 conceptie predominant psihodinamica despre homosexualitate, potrivit careia aceasta ar fi fost cauzata de existenta unei marne acaparatoare ~i a unui tata distant. Nu ~tiu de unde a venit aceasta idee, dar 0 data ce ei blamau mamele pentru orice, cred ca Ii se parea convenabil sa Ie blameze ~ipentru asta. $i problema este ca nu trebuie sa te indoie~ti de convingerile tale pana nu intalne~ti 0 situatie care atrage dupa sine acest lucru. Papp a abandonat aceasta teorie populara dupa ce a luat contact cu noile cercetari care evidentiau ca nu exista nici o legEituraintre tipurile de familie din care provin oamenii ~i orientarea lor sexuala. La urma urmei, nu era deloc 0 simpla chestiune de dinamica a familiilor. - Dupa ce am vazut acest cuplu, a spus Papp, am citit foarte muIt ~i am facut cercetari, ~i am constatat cu aceasta ocazie ca exista in domeniu multe idei conflictuale despre homosexualitate. Una dintre ideile care erau avansate de parintii homosexuali era ca aceasta orient are este determinata biologic. Te na~ti cu aceasta inclinatie ~inu poti sa faci nimic pentru a 0 schimba. Daca ai fost implicat in alte tipuri de relaFi decat cea homosexuala, aceasta nu inseamna deceit ca incerci sa maschezi situatia. Cred ca aceasta conceptie continua sa predomine ~i azi in comunitatea homosexualilor. 0 aIta idee este ca homosexuaIitatea este 0 simpIa optiune a oamenilor. Concluzia la care am ajuns in final este ca de fapt nimeni nu ~tie cu adevarat de ce oamenii ajung sa se indragosteasca de persoane care sunt de acela~i sex sau de sex diferit. Probabil este yorba de 0 combinaFe foarte complexa de factori muItipli ~i variati - de natura biologica, psihologica, istorica, interpersonala, culturala ~i genetica.
Unii dintre prietenii mei care ~i-auschimbat orientarea sexuala spun ca, in diferite momente ale vietii, poF sa iube~ti persoane diferite ~ica de fapt ceea ce iube~ti tu este persoana ca atare, indiferent de sexul ei. Ei descriu iubirea ca pe un lucru continuu, cu granite flexibile. Cred ca exista atat de multe prejudecati in legatura cu homosexualitatea, atat de multa stigmatizare ~iteama, precum ~i0 poIitizare intensa, incat este extrem de dificil sa fad 0 cercetare empirica relevanta pe aceasta tema. In momentul istoricin care ne aflam, cel mai important lucru este sa manifestam 0 deschidere larga fata de ceea ce se intampla in jurul nostru ~isa incercam sa nu ne grabim sa apIicam tot felul de categorii relatiilor dintre oameni. Exista atat de multe modalitati de a iubi ~iatat de multe feluri de a exprima ~ide a trai acest sentiment! Ultima oara cand Papp a auzit de Wayne ~iHolly,ei aveau in continuare 0 relatie buna ~ise gandeau chiar sa aiba copii.
414
415
Mumia de la masa din sufragerie
CAPITOLUL TREIZECI ~I DOl
Len Sperry
Colonelul "pasare" care s-a transformat intr-un elefant
417
Treatment for DSM-IV Personality Disorders (Ghidul de diagnostic ~i tratament pentru DSM-IV tulburari de personalitate); The Intimate Couple (Cuplul Intim), The Disordered Couple (Cuplul cu tulburari); Psychopathology and Psychoterapy: From Diagnosis to Treatment (Psihopatologie ~i psihoterapie: De la diagnostic la tratament); Brief Therapy with Individuals and Couples (Terapia de scurta durata individuala ~i de cuplu) ~i, printre cele recent aplirute, Effective Leadership (Conducerea eficienta) ~i Spirituality in Clinical Practice (Spiritualitatea in practica dinica). *
*
SF
o rutli circularli. La Inceput, el a studiat psihologia or-
reglitirea lui Len~i Sperry In d011leniul terapiei a ur11lat ganizafionalli consilierea la Universitatea Northwestern, unde ~i-a flicut doctoratul. Dorind 0 specializare mult mai c011lplexli,el a urmat cursurile de psihoterapie orientatli analitic la Institutul Alfred Adler, dupa care a plecat pe Coasta de Vest pentru a face studii postdoctorale In domeniul terapiei maritale ~i de familie. 1n urmatorii ani, Sperry a practicat atilt psihoterapia dit ~i consilierea organizafionala, panii cand s-a decis sa-~i termine studiile medicale ~i sa-~ifaca rezidenfiatulln psihiatrie ~i medicina prez)entiva (aceasta decizie a luat-o pm-pialln urma cazului descris In capitolul de fafa). Cum era de a~teptat din partea cuim pregatit In atilt de multe discipline, Len este profesor clinic de psihiatrie ~i medicina preventiva la Facultatea de medicina din Wisconsin, precum ~i profesor ~i director al programului doctaralin domeniul consilierii la Universitatea Barry din Miami, Florida. El este recunascut ca specialist In psihologia clinica, precum ~i in psihiatrie ~i medicina preventiva. Sperry este autorul a peste patruzeci de carfi care reflecta preglitirea sa interdisciplinara ~i variatele lui interese legate de consiliere, diagnosticare, terapia de familie, terapia de scurta durata, leadership, spiritualitate,farmacologie ~i sanatate. Printre cele mai amoscute clirfi ale sale se numara: The Handbook of Diagnosis and
*
Cazullui Len Sperry a avut loc in timpul celor trei ani in care el a practicat in California de Sud. Venind din Midwest unde petrecuse 0 perioada mai indelungata el s-a acomodat destul de greu cu viata din California pe care 0 gasea un pic cam dezordonata dar in acela~i timp incredibil de indtanta. Tot aid el a intalnit 0 serie de cazuri la care nid macar nu visase vreodata, in care erau implicati oameni care practicau culturi sataniste sau care credeau in existenta OZN-urilor. E adevarat ca asemenea grupuri erau destul de frecvente pe Coasta de vest, dar Sperry nu mai avusese ocazia sa lucreze cu aceasta populatie. Sperry era de asemenea uimit de frecventa ridicata a un or anumite entitati diagnostice care erau considerate foarte rare in alte parti. El a mtalnit un numar destul de mare de padenti cu tulburare personalitate multipla ~i chiar mai multi cu tulburare personalitate Borderline, ambele fiind ni~te forme ale psihopatologiei care prezinta pattern-uri neobi~nuite ~iimprevizibile. Mentionam acest lucru in contextul de fata asHel ca dumneavoastra sa mtelegeti ca Sperry nu se sperie prea u~or de cazurile difidle. - A venit la mine un barbat mic de maltime, cu 0 infati~are efeminata, a mceput Sperry. Parea foarte tanar. Avea 0 mustata care abia se itea ~i un mers tanto~. Postura teapana ~i ex-
418
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
presia imobila pe care Ie afi;;a te duceau cu gandulla personalul politienesc sau militar. $i dadi nu purta haina milit~ra ai fi ghicit ca trebuia sa fi fost comisionar sau functionar. Imi aducea aminte de 0 micuta pas are kiwi care se plimba pe plaja cu pieptul ei pufos scos inainte. AfHind ca noul sau pacient era colonel in armata americana, avand 0 multime de oameni in subordine, Sperry a inteles imediat ca clientul sau simtea nevoia sa se prezinte drept 0 persoana cu autoritate. Pacientului ii placea ca ceilaW sa i se adreseze dupa rangul sau militaI~ a;;a ca Sperry I-a tratat cu respectul cuvenit. Trebuie menFonat faptul ca el avea rangul de colonel "plin" sau "pasare" ;;i nu pe cel inferior de locotenent-colonel. "A;;adar, domnule colonel, care este problema?" "Pai, domnule doctor, eu ;;i soFa mea. Suntem casatoriti de ;;ase ani." "Daa", I-a incurajat Sperry sa continue. "Nu avem copii. Singura preocupare este munca noastra", a explicat colonelul. ,,$i se pare ca trecem a printr-o perioada foarte grea." Aceasta era numai 0 parte a adevarului. Atat colonelul cat ;;i sotia lui treceau printr-o criza specifidi varstei de mijloc. In vreme ce anxietatea colonelului era cumva absorb ita de cerintele noii sale pozitii militare, sotia incepuse de ceva vreme sa flirteze cu 0 cuno;;tinta de a lor. Pana in acel moment nu facuse altceva decat sa se intalneasca cu acest barbat la cafea, in doua ocazii, dar acest lucru fusese suficient pentru a-I imbolnavi pe colonel de gelozie. - Colonelul a ajuns extrem de deprimat, ne-a spus Sperry. In cele din urma, el a apelat la medicul de familie care i-a prescris antidepresive. A luat medicamentele timp de doua saptamani, dupa care a incetat sa Ie mai ia din cauza unor efecte secundare suparatoare. De;;i nu avusese niciodata probleme psihice, acum colonelul era din ce in ce mai disperat, mai suspicios ;;i mai paranoic. El nu numai ca era gelos din cauza aventurii de care 0 suspecta pe sotia lui, dar credea ca aceasta impreuna cu iubitul ei comploteaza impotriva lui.
Mumia de la masa din sufragerie
419
Colonelul plead in misiune Sperry I-a vazut pe colonel timp de cateva saptamani. La fiecare ;;edinta omul parea din ce in ce mai agitat ;;i mai obsedat de aventura sotiei lui. Aceasta rela}ie dintre soFa lui ;;icolegul acesteia era de-a dreptul neverosimila. Cu greu se putea spune despre cei doi ca sunt mai mult decat ni;;te simple cunO\'tinte. In plus, ea era 0 femeie plinuta. De fapt, era de-a dreptul masiva, depa;;indu-;;i sotul cu cincisprezece centimetri in inaltime. Colonelul incepuse sa-;;i piarda noptile gandindu-se la ce ar fi in stare sa faca sotia lui. Programullui de lucru era foarte lung ;;i trebuia sa fie disponibil douazeci ;;i patru de ore pe zi. In urmatoarele trei saptamani el a inceput sa fie din ce in ce mai obosit. Oar in ciuda oboselii, nu putea sa doarma noaptea - mai exact spus, nu voia sa doarma noaptea. Lipsa somnului are un impact profund asupra perceptiilor, gandurilor ;;i actiunilor unei persoane. Bineinteles, la fel s-a intamplat ;;i in cazul colonelului. El era convins ca daca sta treaz ;;i cu un ochi atintit asupra nevestei, aceasta nu va putea sa faca vreo mi;;care gre;;ita. Oricat de mult se straduia sotia lui sa-llini;;teasca, colonelul era in continuare suspicios. "Ce ar fi daca a;; adormi?" i-a marturisit el sincer lui Sperry. "Ea ar putea sa se strecoare din casa in toiul noptii fara ca eu sa bag de seama;;i s-ar duce sa se intalneasca cu individul acela." Era convins ca daca reu;;e;;te sa ramana vigilent douazeci ;;i patru de ore pe zi atunci mariajullui va fi in siguranta. Pe deasupra problemelor pe care Ie avea in casnicie, colonelul a fost obligat sa preia 0 serie de sarcini suplimentare la serviciu. Una dintre acestea era sa mearga la conferinte in afara ora;;ului, motiv pentru care era negru de suparare. Cum putea sa-;;i mai supravegheze sotia neascultatoare daca nu mai era in ora;;? Colonelul a inventat 0 serie de motive pentru a nu parasi localitatea, incercand sa-l convinga pe superiorul sau sa ramana acasa.
420
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- In acest moment, a spus Sperry, am de venit foarte ingrijorat. Cand lucram in Midwest era destul de u$or sa conving pe cineva sa se interneze in spital $i chiar sa-l fac sa coopereze. Dar in California este extrem de difidl sa fad acest lucru. $i asta pentru ca sunt foarte putine paturi de spital disponibile $i foarte putini pacienti au intaietate la internare. Cam in perioada m care Sperry se hotarase sa mceapa procedurile de internare, a primit mtr-o noapte un telefon de urgenta. "Domnule doctor?" "Da", a raspuns Sperry somnoros. Telefonulll trezise din somn. "Sunteti domnul doctor?" "Da, cine sunteti?" "Sunt colonelul." "Da, domnule colonel", a spus Sperry stdiduindu-se sa para cat mai calm. "Unde sunteW" "Sunt la un telefon public." "Foarte bine, dar unde se aHa acest telefon?" Sperry a auzit receptorul cazand $i lovindu-se de sticla cabinei. S-a gandit ca colonelulmcerca sa gaseasca 0 pozitie mai comoda. In cele din urma el a revenit la aparat. "Sunt in de$ert", a spus el cu 0 voce conspirativa. "Bine, domnule colonel, ati putea sa-mi spuneti ce faceti m de~ert in toiul noptii?" "Pai, domnule doctor, s-ar parea ca am 0 mica problema .. Dar nu va faceti griji - sunt pe punctul de a 0 rezolva." $i mca ce problema avea! Se pare ca suspiciunea colonelului luase proportii de-a dreptul inimaginabile. Coloneluli~i dusese nevasta la marginea de$ertului $i acolo 0 legase de un copac. Avea la el 0 colectie remarcabila de arme ~ a$a cum era de a$teptat din partea cuiva care se aHa m serviciul militar $i care pe deasupra era con$tient de cat de mic era ca maltime in comparatie cu altii, ~i in special cu soFa luL Acum 0 ameninta ca oomoara.
Mumia de la masa din sufragerie
421
- Imi spunea toate aces tea, m timp ce 0 supraveghea pe sotia lui care era legata de un copac la vreo 150 de metri. El ma contactase pentru ca Ii spusesem candva sa ma sune numai m caz de urgenta. Cu siguranta ca situatia din acea noapte se mcadra perfect in aceasta categorie. Sperry a reu$it siH calmeze pe colonel $i sa-l convinga sa-~i dezlege nevasta. "Domnule colonel", I-a mtrebat Sperry, "cum a ajuns soFa dumneavoastra sa fie legata de un copac?" "Pai, domnule doctor, am vrut sa 0 fac sa ma asculte atunci cand vorbesc cu ea. Altfel incepe sa se gandeasdi la altceva ~i 0 ia inainte la plimbare. Ma face sa ma simt ca un idiot care merge in urma ei incercfmd sa-i spuna ce are in minte." "De data asta se pare ca ai reu$it sa te fad ascultat", a spus Sperry pe un ton neutru. "Da, cred ca s-a speriat de moarte crezand ca 0 sa fac 0 prostie." "Care sunt ~ansele ca acest lucru sa se mtample?" Sperry se purta cat mai precaut, mcercand sa vada daca colonelul era mtr-adevar periculos. ,,$ansele sunt foarte mici. Nu-mi vine sa cred d'i am faeut asta. Ce s-ar mtampla daca superiorul meu a1'aHa C0va des pre asta?" "Domnule colonel, cred ca mai exista ~i 0 aita modalitatl' de a imbunatati eomunicarea dintre dumneavoast1'a ~iMillie." "Doctore, ~tiu ca trebuie sa 0 dezleg, dar nu $tiu ce sa-i spun dupa aceea." "Mda. C1'ed ca e bine sa 0 deziegi. Ai putea sa-i spui dupa aceea ca ai vorbit cu doctorul tau $i ca ar fi fericit sa va vada pe amandoi la cabinetul sau, maine la prima ora." Colonelul a fost de acord ~i a spus ca VOl' veni amandoi la cabinet a doua zi dimineata. Sperry nu-i vazuse impreuna, pentru ca soFa lui refuzase sa participe la terapie. Dupa "misiunea" din acea seara, eu siguranta ca era muH mai motivata sa vina.
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Colonelul gase~le0 solulie - Imediat ce i-am vazut impreuna, a explicat Sperry, mi-am dat seama ca rela~ia lor functiona in buna masura dupa pattern-ul urmaritor-urmarit. Dar, spre deosebire de versiunea tipica a acestei configuratii, in care femeia este cea care il urmare\"te pe barbat, in acest caz, colonelul 0 urmarea pe so~ia lui. De multe ori, urmaritorul crede ca cealalta persoana 11 respinge. Pentru a evita aceasta respingere, urmaritorul merge peste tot, ca 0 umbra, dupa cel pe care 11urmare\"te, rugand ~i cerand ca nevoile sale sa fie recunoscute. Cum era de a\"teptat, so~ia colonelului era cople\"ita de solicitudinea lui emo~ionala. Ea i~i dorise sa se marite cu un barbat puternic \"icare sa aiba grija de ea. In loc de a~a ceva se trezise cu un barbat molau care mergea scheunand in urma ei. A fost de-a dreptul indignata cand a auzit ca acesta ii cere ca ea sa aiba grija de el. Sperry nu a fost prea surprins cand a aflat ca Millie era cu zece ani mai in varsta decat colonelul. El a intrebat-o ce a atras-o la colonel atunci cand I-a vazut pentru prima data. /lOh, arata foarte chipe\" in uniforma, cu toate alamurile ~i gaitanele acelea. $ti~i, este colonel «pasare». De-adevaratelea. $i are 0 mul~ime de oameni sub comanda sa./I "A~adar/l, a spus Sperry, lice v-au atras la el au fost infa~i\"area ~i puterea de care dispune./I "Sigur ca da. $i, in acela~i timp, are 0 sensibilitate \"i0 blande~e care 11fac ~i mai irezistibil./I Pe masura ce ~edin~a continua, pattern-ul urmaritor-urmarit devenea din ce in ce mai evident. Atata vreme cat Millie 11 gasea pe colonel puternic dar ~i bland ea era atrasa de el. Dar cand vedea ca este slab \"isperiat - \"iin acest fel se arata el cand era stresat - ea era scarbita de comportamentullui de urmaritor, plangare~ ~i revendicativ, a~a ca lua distan~a fa~ade preten~iile lui. La a doua \"edinja pe care au avut-o impreuna, a devenit ~i mai clar ca cei doi soti ~ineau unulla altul \"ica voiau sa ramana impreuna cu condijia sa gaseasca ni\"te modaliHlti mai sanatoase de a se raporta unulla celalalt. In ciuda gandirii pa-
Mumia de la masa din sufragerie
423
ranoice recente de care dadea dovada colonelul ~i a comportamentului sau extravagant (~i de asemenea a accesului pe care 11avea la armament) Sperry a considerat ca exista pu~ine riscuri ca el sa ac~ioneze intr-o maniera periculoasa. - De ce am ajuns la concluzia asta? In principal pentru ca colonelul daduse dovada de-a lungul vie~ii de 0 judecata sanatoasa ~i de capacitatea de a-~i controla impulsurile ~i de a lucra in condi~ii de stres. Doar in ultimele trei saptamani, cand nu reu\"ise sa doarma aproape deloc, aceste capacita~i ale lui fusesera oarecum compromise. Aceasta lipsa de somn facuse ca suspiciunea lui legata de so~ie ~i de colegul ei de munca sa escaladeze, creand un ciclu vicios: pierderea continua a somnului alimenta suspiciunea ~i gelozia lui, facandu-l sa-~i urmareasca so~ia cu mai multa insisten~a iar pe aceasta sa se distan~eze ~i mai mult de el, totul culminand cu IIpunctul mort/l din de~ert. Din fericire, educa~ia baptista a colonelului 11impiedica sa bea. Daca alcoolul - care poate sa aiba un efect dezinhibitor semnificativ - ar fi fost un factor in aceasta ecua~ie, e greu de crezut ca acesta l-ar mai fi sunat pe Sperry ~i, mai mult dedit atat, el ar fi putut sa se decida sa-\"i impu~te so~ia. Pentru Sperry, dificultatea terapeutica a constat in gasirea unei modalita~i de a 0 ajuta pe Millie sa inceteze sa se mai distan~eze de colonel. - Ceea ce am facut a fost sa restructurez intreaga situatie, a explicat Sperry, astfel incat sa-i ofer colonelului 0 oportunitate pentru a se concentra asupra calitatilor care 11faceau puternic \"iatragator in ochii lui Millie. Le-am cerut sa gaseasca o modalitate de a-\"ireconstrui rela~ia pornind de la sentimentele de iubire pe care Ie imparta\"eau amandoi la inceput.
Colonelul este reparat La urmatoarea ~edinta, colonelul a intrat singur - Millie a intarziat din cauza unui accident care a facut-o sa ramana blocata pe autostrada. El parea complet schimbat. Agita~ia \"i
424
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
inclinatia sa paranoica disparusera. La fel ~i vechile lui suspiciuni, Dimpotriva, arata odihnit, relaxat ~iincrezator. In plus, era multumit de elintrucat, spunea el, gasise 0 solutie pentru problemele lui. "A~adar, domnule colonel", a observat Sperry, "azi pareF foarte multumit." "Doctore, se pare ca lucrurile or sa mearga." Apoi a zambit. Arata ca un mic Buddha, cu obrajii sai rotofei ~i cu burta mititica care atarnand peste curea. "IF spun foarte serios, doctore, totulo sa fie bine." "Inteleg." Sperry nu era prea sigur ca lucrurile stateau a~a pentru ca acestea fusesera cuvintele pe care i Ie spusese colonelulla telefon m noaptea in care i:~ilegase sotia de un copac etalandu-~i armamentul de care dispunea. "Vorbesc serios." ,,~tiu asta, domnule colonel. Dar nu prea i:nteleg la ce va referi ti." Colonelul a zambit din nou. "Ei bine, maine ma duc la cuFt." Sperry arata m continuare foarte mcurcat, dar colonelul parea sa se bucure de acest lucru. Dupa i:ndemnuri repetate, coloneIul a marturisit ca i~i fikuse 0 program are Ia unul dintre acele centre mici de chirurgie ambulatorie "doctori la cutie", pentru a i se face 0 vasectomie. El credea cu tarie ca era prea potent ~i ca sotia lui era speriata de acest lucru. El ii spusese acesteia ca daca va fi "reparat" , ea 0 sa se simta mult mai m siguranta cu el. "E~ti cel mai bun, doctore", i-a spus colonelullui Sperry. "M-ai ajutat foarte mult." "Da?" "Da, e yorba de ideea de a gasi 0 modalitate - cred ca a~a ai spus - de a ne raporta unulla celalalt mtr-un mod diferit. Ceea ce vreau sa fac eu va schimba complet mtreaga situatie. Crede-ma," Sperry a ramas fara grai. Nu ~tia ce sa faca, a~a ca a a~teptat sa vada unde voia colonelul sa ajunga.
Mumia de la mas a din sufragerie
425
"A~adar, doctore, crezi ca mai este nevoie sa vin Ia terapie, acum ca lucrurile or sa mearga?" Colonelul nu mai facuse terapie mainte, a~a ca nu ~tia care sunt regulile. ~i Sperry avea de-a face cu un militar obi~nuit sa respecte regulile fara nici cea mai mica abatere. El a mcercat din rasputeri sa-l faca pe colonel sa renunte la ideea de a-~i rezolva problemele printr-o simpla incizie la nivelul scrotului sau dar acesta insista ca aceasta este soIuFa. In cele din urma, Sperry i-a sugerat ca ar fi bine sa se mtalneasca din nou peste cateva zile.
Colonelul are nevoie de 0 punga - A doua zi, eram m mijIocul unei ~edinte, a spus Sperry, cand am primit un telefon urgent de la sotia colonelului. "Domnule doctor, a spus ea cu 0 voce atat de panicata mcat am crezut ca sotuI ei se sinucisese sau ceva de genul acesta. Sunt la spital cu colonelul - chiar ~i ea i se adresa astfeI~i vreau sa va spun ca nu arata bine." "Care este problema?", a mtrebat Sperry foarte alarmat de tonul ei. Ea i-a spus ca cei de la clinica au ratat vasectomia. in loc sa taie ligamentul care trebuia, ei au despicat din grl'.~eali\ ~l'sutul limfatic. Acest lucru se inHlmpla dl'.stul d(~ frecvl'nl atunci cand chirurgul este incompetent sau nu are (~Xpllriellta. Testiculele ajung sa fie atat de umflate indH paci(~nllli poate sa moara. Acesta fusese motivul pentru care coionellli fllSl'se trimis la urgenta. - Bietul colonel avea un scrot cat un pepene de 5 kilograme. Asta se nume~te elefantiasis. Este 0 inflamaFe prov()cal<~ de 0 infectie bacteriana care nu prea se mtalne~te pe aid, dar care este destul de frecventa in Africa - de aid ~i denumirea de elefantiasis. Sotia lui a trebuit sa ii bage testiculele mtr-o punga pentru a-I putea transporta la spital. Colonelul a stat m spital doua zile pana cand umflatura a mceput sa cedeze iar infecFa a ajuns sub control. El era earn
427
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie
deprimat de faptul ca planullui de a se steriliza nu a mers a~a cum sperase. Dar a incetat sa se mai smiord'iie ~i sa 0 mai urmareasca pe sotia lui. La urma urmei ii era cam greu sa se deplaseze cu testiculele acelea uria~e! Dar evenimentele au luat 0 turnura foarte interesanta, de parca ar fi fost dictate de destin. Cu cat colonelul devenea mai neajutorat, cu atat mai mult reducea sotia lui distanta dintre ei. Se parea ca ii placea rolul de infirmiera.lntr-un fel, ea echivala testiculele acelea uria~e cu puterea ~i autoritatea. El era puternic ~ibland ~iavea nevoie de ajutorul ~i suportul ei emotionaL El era barbatul ei ~i trebuia sa stea langa eL Ea ii va oferi toata afectiunea de care el avea nevoie. Millie petrecea mai mult timp cu el, acum ca i~i dad use seama cat de mult avea nevoie de ea. Colonelul acumulase destul de multi ani in serviciul militar astfel ca a putut sa iasa la pensie ~i sa inceapa impreuna cu sotia lui 0 noua viata, in alta parte. El credea ca daca vor parasi comunitatea militara in mijlocul d'ireia traisera pana atunci, amintirile din ultimele luni vor incepe sa se estompeze ~iIn felul acesta vor putea sa se mtoarca la ceea ce simtisera unul pentru celalalt m perioada m care abia se cunoscusera. Ei au reu~it sa faca acest lucru sau cel putin aceasta a fost impresia lui Sperry cand a luat legatura cu ei ultima data. - In mod simbolic, a explicat Sperry, acest individ micut ~i nesigur pe el a ajuns in cele din urma sa se simta potent langa sotia lui mult mai corpolenta ~i mai impunatoare. In ochii lui Millie el nu mai era un eoioneillpasare", ci un elefant uria~.
latie ~i cum operarea unei modificari in pattern-ul urmarit-urmaritor poate sa schimbe mtreaga structura a intimitatii unui cuplu. In loc sa ineeree sa schimbe personalitatea colonelului sau chiar comportamentullui, m"odificarea subtila in pattern-ul relational a fost eea care a rasturnat in final intreaga situatie. Ar fi fost atat de simplu ~i totodata atat de inutil sa se gandeasca la colonel in termenii psihopatologiei sale individuale. Dupa ce Sperry a meeput sa se uite la intregul sistem, atat el cat ~i cei doi soti s-au simtit mai puternici. - Acest eaz a reprezentat un punct de eotitura, a conchis Sperry, in modul meu de a-i intelege pe oameni.
426
Leetii , de la colonel Sperry a petrecut foarte mult timp gandindu-se la semnificatia acestui caz pentru viata ~i munca sa. Pentru el, colonelul ~i sotia lui erau 0 amintire aparte ~i aceasta nu numai din eauza eomportamentului lor neobi~nuit ci ~i a ceea ce reu~ise el sa invete in timpul cat lucrase cu ei. A fost prima data cand el a constatat foarte clar puterea atribuirii unor roluri mtr-o re-
Autorii
Jeffrey A. Kottler este unul dintre cei mai prolifici autori din domeniile psihologiei ~i educatiei. El a scris cincizeci de ciirti care trateaza subiecte foarte variate. De asemenea, el a semnat mai bine de zece lucrari pentru consilieri ~i terapeuti care sunt folosite in universitatile din intreaga lume ~i tot atatea ciirti pentru educatori ~i terapeuti practicanti. Printre cele mai importante carF ale sale se numara: On Being a Therapist (Despre meseria de terapeut); Compassionate Therapy (Terapia eompasionalii); Bad Therapy (Terapia inefieientii); Making Changes Last (Cum sa fad ea sehimbiirile sii dureze); Beyond Blame (Dineolo de oriee responsabilitate); Travel That Can Change Your Life (Ciiliitoria care Iii poate schimba via/a); The Language of Tears (Limbajul laerimilor) ~i The Last Victim: Inside the Minds of Serial Killers (Ultima victimii: PiitrunztJnd In min/ile eriminalilor In serie).
Jeffrey a fost educator timp de douazeci ~i cinci de ani. EI a lucrat ca profesor, consilier ~iterapeut la gradinite, ~coli gimnaziale, centre pentru sanatate mentala, centre de ajutor, colegii, universitati ~i clinici particulare. A lucrat ca bursier Fulbright ~i conferenFar in Peru (1980) ~i Islanda (2000). A fost de asemenea profesor invitat in Noua Zeelanda, Australia, Hong Kong, Singapore ~i Nepal. In prezent, Jeffrey este pre~edinteIe Departamentului de Consiliere de la Universitatea Fullerton, California. Jon Carlson este profesor emerit de psihologie ~i consiliere la Universitatea Governors State, Universitatea Park, Illinois, ~i psiholog la Clinica Wellness, din Lake Geneva, Wisconsin.
430
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
A
In plus, el este de multa vreme coeditor la The Family Journal ~i autorul a douazeci ~i cinci de carF in domeniul terapiei de familie, maritale, consilierii ~i al psihologiei adleriene. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara: The Intimate Couple (Cuplul lntim), The Disordered Couple (Cuplul cu probleme), Brief Therapy with Individuals and Couples (Terapia de scurtii duratii indi'l'iduala ~i de cuplu), Health Counseling (Consilierea in probleme de siinatate), Theories and Strategies of Family Therapy (Teorii ~i strategii In terapia de familie) ~i Time for Better Marriage (E timpul pentru un mariaj mai bun).
Jon a produs de asemenea peste 0 suta de casete video comerciale despre cele mai importante nume din domeniu (inclusiv cei care au fost inclu~i in aceasta carte) in care ei i~i demonstreaza teoriile prin aplicatii practice. Aceste casete sunt folosite pentru pregatirea viitoarei generaFi de practicieni.
TReI
In colectia de Psihologie au mai aparut: Eul ~i personalitatea,
Mielu Ziate
.199000
Manual de psi/lOdiagnostic, Hermann Rorschach NOli/manual
249 000
TAT. Abordare psihanaliticif,
Fra1l<;oiseBrelet-Foulard, Catherine Chabert. Psihodruma Balint, Anne Cain
In colecFe Biblioteca de psihanaliza
249 000 149 000
au aparut:
Ciol"lJn in og/indif. Incercare de psilzanalizif, Valentin Protopopescu
129000
De ce se tem bilrbafii de fCIIlCi, Jean Cournut
169000
Dicfionar de psihanalizif, Elisabeth Roudinesco, Michel Plon
899000
Doi giganfi: Jung ~i Steiner. Confruntare
~i sinopsis, Gerhard Wehr
99000
Figllri ale crimei la Dostoiel'ski, Vladimir Marinov
199000
111con~tientul1l10dernilor, Jean-Marie Vaysse
199000
Introducere in psihanaliza freudianil
~i postfreudianil,
Vasile Oem. Zamfirescu Introducere in terupia psihanaliticii, vol. I, Wolfgang Mertens In ciiutarea sinelui, Vasile Oem. Zamfirescu
169000 249000 129000
Intrebiiri despre zilla de lIuJine, Jacques Derrida, Elisaheth Roudinesco .169000 Jacques Lacan. Sclzifa unci viefi, isloria lI/wi sistelll de gt7ndire,
Elisabeth Roudinesco La ce
111/11
psihanaliza?,
Elisabeth Roudinesco
199000 99000
Opere Freud, vol. 1 Eseuri de psihanalizif aplicafll, Sigmund Freud
249000
Opere Freud, vol. 2 Nevroza /a copil, Sigmund Freud
249000
Opere Freud, 1101.3 PSi/lOlogia incolI?tientlllui,
299000
Sigml111dFreud Opere Freud, 1101.4 Studii despre societale ~ireligie, Sigmund Freud Opere Freud, vol. 5 Inhibific, simptom, angoasii, Sigmund Freud
35900() 249000
Opere Freud, vol. 6 Studii despre sexlIi!/itale, Sigmund Freud
249000 7 Nevroza, psi/lOza, perversiune, Sigmund Freud 249000 Freud, 7>0/. 8 Comicul ~iulI/orul , Sigmund Freud 249000 Freud, 7101.9 Interpretarea viselor ,Sigmund Freud 399000 Freud, 710/.10 Introdueere in psihanaliza, Sigmund Freud 399000 lung, vol. 1 Arhelipurile ~i ineon~tientul eoleetiv, C. G. Jung 399000 lung, vol. 2 Psihologia fenol1lenelor oeulte, C. G. Jung ~.249000 Winllicotl, vol. 1 De la pediatrie la psihanaIiza , D. W. Winnicott ...329000
Opere Freud, Opere Opere Opere Opere Opere Opere
1101.
Opere Winllieott,
vol. 2 Convorbiri psihanalitiee eu piirintii,
D. W. Winnicott
149000 139000
Opere Wil111icott, "01. 3 Natura ul1lanii, D. W. Winnicott Psi/uma/iza arlei ~i a creativitatii, Jimine Chasseguet-Smirgel Psihana/iza eelor patl'll viirsle, Speranta Farca
99000 149000 149000 179000 99000 169000 169000
Psiluma/iza ~i sexualita/ea feminilla, Jacques Andre Psililma/iza lravaJiului creator, Didier Anzieu Psihanaliza
~i islorie.
nillarul Luther, Erik H. Erikson
Psi/lOlogia erotieii feminine,
Wilhelm Stekel
Psihologia eroticii masculine, Wilhelm Stekel
Pentru comenzi sau alte informatii, va invita.m sa vizitaF situ I nostru www.edituratrei.ro Puteti face comenzi 021-224.55.26
~i telefonic la numerele
(tel. /fax) sau 021.224.47.71
(tel.).
