Probleme vitale

constantin

âo6rogeanu-gherea pro6[eme vita[e

Şi aoară rfin cefe spuse se wae cfar umfe reziaă rău( ţării. O organizaţie socia(ă şi ae stat antilffonică şi contraaictorie, care preface instituţiiCe ei în aparenţe şi minciună. O viaţă poCitică şi economică pună ae resturi feuaa(e, care nu vor să moară, şi bazată pe capita(ismu( moaem, care nu poate încă să trăiască.

[in nuce]

[in nuce] Cofecţia defaţă adună

fraomente "veşnic verzi" din cuftura umanitătii, împfetintfdiscursuri din artă, fiteratură, ştiinţe sociafe şi ref'IJie care constituie, dincofo de renumefe auctoria{şi de vafoarea pentru fiecare domeniu în parte, pilăe afe înţefepciunii tuturor vremurifor. J

Constantin Dobrogeanu-Gherea

(1855-1920), critic literar §i politician intelectual, s-a numărat printre primii sociologi ai României. Lucrarea de faţă, care încheie celebrul studiu Neoiobăgio,, constituie prima analiză bine întemeiată a vieţii sociale care a caracterizat România între 1866 §i Al Doilea Război Mondial, fiind o concluzie §i totodată o sinteză a acestui studiu. Dincolo de cifre §i de personajele citate, dincolo de obiectele specifice ale analizei, cititorul răbdător poate descoperi că, sub forma diferită, vom găsi de data aceasta un fond: fibra profundă din care se împletesc ve§nicele noastre probleme naţionale.

constantin

tfo6rogeanu-g'fierea pro6feme vitafe

\

PROBLEME VITALE C. Dobrogeanu-Gherea Copyright© 2011 Editura ALL

Descrierea CIP a BibUotecii Naţionale a României DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN Probleme vitale 1 Constantin Dobrogeanu-Gherea. - Bucureşti: Editura ALL, 2011 ISBN 978-973-571-997-5

1910

316

Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată iară permisiunea scrisă a Editurii ALL. , Drepturile de distribuţie in străinătate aparţin in exclusivitate editurii. Ali rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALL, is strictly prohibited. Copyright © 20 Il by ALL. Editura ALL:

Distribuţie :

Comenzi:

Redactare: Tehnoredctare: Corectură:

Design copertă:

pro6{eme vitafe

Bd. Constructqrilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 - Bucureşti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10 Tel.: 021 402 26 30; 021402 26 33 comenzi @all.ro www.all.ro Viorel Zaicu Radu Dobreci Anca Vlăducă Alexandru Novac

Am sfârşit analiza economico-sociologică, se înţelege

destul de

incompletă,

a problemei noastre

agrare. Tratarea unei probleme atât de vaste trebuie mulţime

dea loc la o

traziceri între autor lucrarea de cauza

faţă

de şi

neînţelegeri, obiecţii şi

cititorii lui;

şi

în ce

metodei analitice

aci. Pentru a analiza problema

con-

priveşte

ele vor fi mai numeroase, din

necesităţilor

să

însăşi

întrebuinţate

noastră agrară

a tre-

buit s-o izolez de celelalte probleme, care toate, împreună

cu ea, constituie chestiunea socială a

această

izolare poate pricinui cu atât mai multe neîn-

ţelegeri,

mai ales în ce priveşte

cât

ultrapoporaniştii,

ră,

au

reuşit

oarecum

soluţia

ţării. Şi

problemei, cu

hipertrofiind problema agrasă introducă

în

conştiinţa

blică ideea că această problemă se confundă la

pu-

noi cu

chestiunea socială, că o constituie chiar, aşa că soluţia problemei agrare e

totodată soluţia chestiunii sociale

a ţării. O exagerare care duce la confuzii şi la deducţii

foarte

greşite.

Problema tantă

agrară, importantă,

extrem de impor-

cum e, face totu§i parte din chestia

socială

a

8

C. Dobrogeanu-Gherea

ţării ca o parte dintr-un tot. Soluţia problemei agra-

zicem, de 15.000 de lei anual va avea siguranţa unui trai material foarte bun pentru toţi membrii ei; copi-

a tării, dar nu rezolvă în totul nici măcar pro' blema mizeriei ţărăneşti.

ii vor putea să urmeze şcoli şi să ajungă oameni învă­

nu

rezolvă

socială

Pentru a pricepe deci problema agrară nu numai în ea însăşi, dar în înlănţuirea ei cu celelalte probleme vitale ale ţării, ca făcând parte din chestiunea ei socială, socială

ar trebui studiată tocmai această chestiune

în toată lărgimea şi complexitatea ei, cu toate

problemele economice, politice, morale, culturale, naţionale

pe care le implică. Lucrare formidabilă, de

care nici vorbă nu poate fi aici. În acest capitol adiţional doresc numai să arunc o mică fâşie de lumină, să deschid o mică perspectivă

ţaţi; vor putea cu toţii să meargă la teatre, concerte,

galerii de pictură; să voiajeze ca să se instruiască prin ţări străine şi astfel să-şi dezvolte toate aptitudinile cu

care vor fi fost înzestraţi. Dar iată o altă familie care pentru toate necesităţile vieţii are un'venit de 180 de lei pe an, 15 lei pe lună, 50 de bani pe zi pei!{J:ll- toţi membrii ei şi pentru toate necesităţile lor materiale, morale, culturale (cunoaştem noi, cititorule, nu una, ci mii şi zeci de mii de familii de acestea). Care va fi rezultatul? Este iarăşi evident: un bordei umed. şi

ceea ce va contribui,

murdar; nici măcar bucata de mămăligă asigurată;

între altele, la înţelegerea problemei agrare expuse

membrii familiei flămânzi şi goi; boalele cronice se-

asupra chestiunii sociale a aici

şi

a

soluţiei

ţării,

cerând copiii; moravurile înăsprite şi abrutizante;

ei.

Înălţimea de producţie la care a ajuns un popor arată

dezvoltării

gradul

sale economice

şi

chiar cul-

să; degenerarea fizică, intelectuală, sufletească. '

E evident că numai pe baza unui anumit grad de producţie,

de învăţătură nici vorbă; superstiţii, ignoranţă craEi bine, ceea ce este adevărat pentru acest mic

tural-morale.

organism social, familia, este tot aşa de adevărat pen-

pe baza unei anumite sume de bunuri

tru organismul social cel mare, societatea. O societa-

materiale produse se poate dezvolta nu numai o via-

te bogată va avea putinţa să se dezvolte în toate di-

tă materială

recţiile; o societate săracă, neproducând nici strictul

'

9

prin ea însăşi chestiunea

re nu numai

că

PROBLEME VITALE

relativ

bună,

ci

şi

una

culturală şi

mo-

rală naţională. E evident că o familie cu un venit, să

necesar vieţii, va degenera şi va merge spre pieire.

C. Dobrogeanu-Gherea

10

PROBLEME VITALE

E drept că, fiind vorba de organismul social - societatea -, intervine o

complicaţie

gravă:

foarte

poate ca o societate să fie mai mult ori mai gată, să

dar o parte

însemnată

fie consumat de o

puţin

bo-

Să vedem deci care e suma producţiei noastre naţionale.

minoritate risipitoare,

Pentru aceasta vom căuta să aflăm care e

suma valorilor noi produse de

ţară.

Categoria valorilor. noi este o categorie economi-

naţional

din productul

infimă

se

11

că

ce nu corespunde cu categoria venitului naţional.

degenera-

Venitul naţional e o categorie economică mai puţin

re. Aceasta poate de asemenea să aibă drept rezultat

sigură. În marea complexitate a raporturilor econo-

decadenţa

unei

acum

mice, chiar statisticianul de meserie va înregistra de

cunoaştem

doar destule astfel de

tocmai

mai multe ori acelaşi venit, pentru că se manifestă

de aceea e

aşa

iar majoritatea

să

fie

redusă

societăţi;

la mizerie

din vechime

de important de

şi

până

societăţi. Şi

ştiut

într-o societate

§i felul cum se produc bunurile, §i felul cum se distribuie. Nu-i mai

puţin adevărat

§i clar

că

pentru o

distribuire mai echitabilă a bunurilor, care ar garanta o prosperare oarecare a membrilor unei trebuie ca bunurile ...

să

fie produse,

că

societăţi,

altfel n-ai ce

distribui.* E deci

lui naţional. Sunt şi alte cauze care fac de obicei ca această

categorie

economică

a venitului

naţional să

fie umflată faţă de suma valorii productului anual produs de o

naţiune.

Evaluarea sumei anuale a valorilor noi pe care le produce ţara noastră pentr.u îndestularea materială şi cultură a locuitorilor ei nu va putea fi decât

vădit că înălţimea

gradului de

producţie

§i suma relativă de bunuri produse de societate arată

sub diferite forme, şi astfel va umfla suma venitu-

aproximativă; cifre mai exacte în această privinţă au

numai Statele Unite din America. Dar noi, pentru

gradul de prosperitate al traiului ei material, §i

cele ce urmează, nici n-avem nevoie decât de eva-

chiar pe al celui cultural §i moral, §i în orice caz arată

luări aproximative: încheierile ce vom scoate n-ar fi

putinţa

deloc atinse de greşeli de 1O, 15 şi chiar 20% în plus sau minus.

de a-§i crea un anume grad de prosperitate

materială, culturală

*

§i morală.

De altle! §i contrariul e adevărat: o mai re a produselor ajută producţia.

raţională

distribui-

După statistica agricolă a domnului Colescu,

valoarea brută a întregului nostru product agricol

12

C. Dobrogeanu-Gherea

şi

- inclusiv viile

livezile de prune - pe anul 1905 e,

în cifră rotundă, de 966.000.000 de iei, iar cu venitul păşunilor

PROBLEME VITALE

domnia-sa ajunge la cifra totală a productului agricol, în valori noi: 770.000.000. Să

e de 1.024.000.000.

Trebuie să tinem seama însă că anul 1905 n-a fost '

13

vedem acuma cât produce industria

noastră

mare.

un an obişnuit, ci un an abundent: am produs atunci

În privinţa aceasta, cifrele oficiale, ca şi ale dom-

36 000 000 de hectolitri de grâu, principalul nostru

nului Paianu din broşura Industria mare, sunt teribil

product agricol, care reprezenta peste 40% ·din va-

de umflate- trec de 250.000.000.

şi

totală

a productului agricol. Dar noi am avut

Domnul Stere, în articolele sale Socialjtmocratism

un an (1904) cu 18 000 000 de hectolitri de grâu;

sau poporanism, arată foarte bine cât de imens de umflată e această cifră.

loarea

iar în ce priveşte porumbul sunt ani când se face atât de

puţin

încât statul e silit să cumpere porumb ca să

hrănească ţărănimea vorbeşte

cu el. Pe urmă domnul Colescu

nu scad din valoarea productului industrial valoarea

de valoarea brută a produselor agricole, aşa

materiei prime. Astfel, din valoarea făinii produse

încât ar trebui grâu, spre

să scădem

pildă,

valoarea

destul de

seminţei

importantă),

(pentru

pe

urmă

amortizarea inventarului, a capitalului. abundenţi şi

anii

răi,

iar în locul produsului brut să

suma valorilor noi produse,

şi

atunci întreg

produsul agricol cu greu va ajunge la 800.000.000. Domnul Colescu ne-a furniiat cu o extremă amabilitate o cifră mijlocie, socotind anii buni şi răi: 1900, 1903, 1905, 1908. Acea din care,

după

cifră

este de 924.000.000,

ce scade valoarea

zarea capitalului

(maşini

agricole,

nu se scade insemnata valoare a grâului ce

intră

în

produsul făină. E obişnuita greşeală care se face în evaluarea veniturilor nationale. Mai întâi evaluezi

Trebuie, prin urmare, să facem mijlocia dintre anii căutăm

În adevăr, cifrele oficiale şi ale domnului Paianu

grâu la moară, prefăcut în făină, şi îl pui încă o dată la socoteală; în cele din urmă îl găseşti la brutărie, prefăcut în

pâine, şi iar îl socoteşti. Şi astfel, prin tru-

curi de socoteli, naţia se îmbogăţeşte fără muncă şi sacrificii. Corijând datele oficiale şi scăzând materiile pri-

amorti-

me, combustibilul, amortizarea capitalului şi scă­

vite etc.),

zând cifra de 68.000.000, "diferenţa'de preţ datorită

seminţei, clădiri,

'

valoarea grâului, pe urmă găseşti o parte din acest

14

C. Dobrogeanu-Gherea

PROBLEME VITALE

15

numai monopolului, protecţiunii şi încurajărilor",

după domnul Paianu şi suma profitului capitalului

domnul Stere reduce producttil marii industrii la ci-

tot după domnia-sa şi după domnul Staicovici, ajun-

fra ridicolă de 6.000.000 de lei (în cifre rotunde). De altfel, din punctul domniei-sale de vedere, care caută să stabilească nu cât se produce, ci dacă industria

e utilă sau ba ţării, cifra aceasta e întrucâtva logică. De aceea şi scade suma de 68.000.000, "diferenţa de preţ datorită monopolului şi încurajărilor". lnsă, ca sumă adevărată a producerii de valori noi, această

cifră constituie, bineînţeles, o exagerare imposibilă.

gem la o cifră aproximativă de 80.000.000. Industriaşii mari contestă cifra oficială a numă­

rului lucrătorilor şi o ridică la 60 000. Numai că nu se ştie dacă în această din urmă cifră dumnealor nu amestecă şi pe lucrătorii din industriile şi atelierele

ce au mai puţin de 50 de lucrători. După numărul

lucrătorilor dat de industriaşi, producţiâindustriei

Noi avem în marea industrie (adică aceea ce nu-

mari, în valori noi, ar intrece suma de 100.000.000.

mim noi marea industrie) 35-40 000 de lucrători. Şi,

Aceasta ar fi suma valorilor noi produse de industria

productul industrial fiind de 6.000.000, ar urma că fiecare lucrător produce vreo 35-50 de centime pe

mare; adăogind aproximativ 40.000.000 ale industriei extractive, avem o sumă de producţie industrială (valori noi) de 140.000.000, plus 770.000.000 pro-

zi, iar patronul, din bunătate de inimă, îi plăteşte 2, 3, 4 lei şi mai mult pe zi.

dusul agricol, adică 910.000.000. Pentru industria

Valoarea productului întreg produs de un lucră­

mică, vite, lemne de foc, brânzeturi, lăpturi, pescarii,

tor este egală cu valoarea necesară şi plusvaloarea.

păsări, ouă, fructe (afară de livezi de pruni şi vii, care

Dacă s-ar evalua exact una şi alta, am şti exact suma

au fost trecute) şi câteva neînsemnate articole nepre-

productului nou industrial. Prima ne e dată cu o

văzute, punem o cifră exagerată de 290.000.000.

aproximaţie oarecare prin suma salariilor primite de

Astfel căpătăm 1.200.000.000 ca sumă totală

lucrători; a doua, tot cu aproximaţie, prin profitul pe

a valorilor noi produse anual. De altfel şi domnul

care l-a încasat capitalul. • Dacă luăm suma salariilor

Colescu, in datele ce a binevoit să ne pună la dispo-

• Categoriile economice profit şi plusvaloare nu coincid, dar aceasta este o chestiune teoretică foarte grea, de care nu poate fi vorba aci.

ziţie, socotind producţia anuală a industriei mari şi

mici la cifra exagerată de 250.000.000 valori noi, iar producţia industriei extractive la 55.000.000, în loc

16

C. Dobrogeanu-Ghereâ

PROBLEME VITALE

17

de 40.000.000, ajunge totuşi la o sumă totală a pro-

nu trebuie să se facă evaluările la noi ca să te dumi-

ducţiei naţionale

reşti asupra venitului naţional şi cu cât mai superioa-

aproape egală cu a noastră, şi anu-

me 1.260.000.000. Se înţelege, o şi

cifră aproximativă,

din toate socotelile racute n-am putut să ajung la o

cifră

ridicată.

mai

totale naţionale evaluată în valori noi. Domnul Take Ionescu, într-un discurs pronunţat

Domnul deputat G. C. Dragu, în documentatul său

ră şi mai exactă e categoria economică a producţiei

Cameră

în şedinţa Camerei de la 30 noiembrie 1899, zicea

din martie anul acesta, ta-

că, dorind să se dumirească asupra venitului naţio­

când o socoteală amănunţită asupra întregului venit

nal al României, au ~cut domnia-sa şi domnul Panu

naţional,

.Yunge la cifra de 1.400.000.000. Dacă scă­

socoteala, fiecare cu mijloace deosebite, şy.{u .Yuns la

dem venitul căilor ferate şi al serviciului maritim, pe

acelaşi rezultat, şi anume 1.200.000.000. De atunci

discurs de la

scă­

(1886) venitul naţional s-a mărit cu 2-300.000.000,

dem venitul caselor, şi dacă luăm în seamă că evalu-

şi deci acuma ar trebui să fie de vreun miliard şi

care domnia-sa îl

naţional

forţamente umflată,

4-500.000.000. Dacă ţinem însă seamă că domnii

de domnul Dragu, re-

Take Ionescu şi Panu au tacut socoteala· categoriei

la producţia totală de valori noi, e mai pesimis-

venitului naţional ca şi domnul Dragu, atunci, re-

suma venitului tă

la 100.000.000, dacă

atunci

area venitului dusă

socoteşte

e

naţional dată

chiar decât cea dată de mine. Pentru

că

şosele,

teza mea e

dusă la categoria productului naţional în valori noi,

următoarea:

ave.m

căi

fe-

vom avea o cifră aproximativă ca a

noastră.

porturi, docuri, serviciu maritim, case

De altfel, cum am văzut, domnul Colescu, soco-

de locuit şi producem încă pentru toate trebuinţele

tind productul naţional în valori noi, ajunge aproa-

rate,

un product

pe la aceeaşi cifră aproximativă; zic aproximativă

După

în valori noi ar fi

pentru că astfel de calcule nu pot fi decât numai aproximative.

mai mic. De altfel, când citeşti şi vezi câtă

Deci ţara românească - socotită ca o singură gos-

trudă conştiincioasă a pus dumnealui în strânsul ci-

podărie -, având un capital naţional fix în drumuri

frelor şi cât de şubrede sunt totuşi acestea, vezi cum

de fier, şosele, porturi, docuri, servicii maritime etc.

noastre, pentru întreaga naţional

în valori noi de 1.200.000.000.

nul Dragu, acest product simţitor

noastră viaţă

naţional

dom-

18

şi

C. Dobrogeanu-Gherea

şi

având

naţional

case de locuit, produce

încă

19

După datele pe care biroul statistic al Ministerului

nou de 1.200.000.000. Aşa cum am zis, citi-

de Comerţ şi Industrie a avut extrema amabilitate să ni le furnizeze, cheltuielile bugetare, ordinare şi extraordinare, ale comunelor şi judeţelor se ridică la suma de 90.000.000 (89.989.620). Aceasta însă fără cheltuielile pe care comunele, imitând statul, le fac din împrumuturi şi care se vădesc abia mai târziu. Împreună cu acestea, cheltuielile pot să ajungă la 100.000.000. Domnul Dragu /.oteşte că cheltuielile comunelor şi judeţelor se ridică la suma de 120.000.000, o cifră care ne pare exagerată.

dacă

cineva ar ajunge la o

chiar de 10, 15, 20% a acestei cifre,

încă

mărire

încheierile

extrem de importante ce vom scoate din analiza sumei productului bare cât de

naţional

nu vor suferi vreo schim-

puţin însemnată.

Din productul

naţional

1.200.000.000 trebuie

de valori noi de

să trăiască

un popor de

7 000 000 de suflete.* Aceasta e baza iul material, naţională

a

şi

şi

pentru tra-

pentru dezvoltarea culturală,

morală,

ţării.

Un miliard şi

două

sute de milioane! Atât!

Dar înainte de a analiza cifra productului nostru naţional să

vedem cât retrage statul pentru treburile

sale din acest product. După expunerea de motive la bugetul pe exerciţiul

1910-1911

găsim că

cheltuielile statului propriu-zise

de casele speciale) sunt de 305.000.000 lei.

Domnul G. C. Dragu găseşte, probabil cu mult drept cuvânt,

PROBLEME VITALE

un product

torii vor vedea că,

(afară

r

că

cheltuielile propriu-zise numai ale statu-

lui pe exerciţiul1910-1911 sunt de 312.000.000.

* După ultimul recensământ, ţara a avut 6 500 000 de locuitori. Populaţia ţării înmulţindu-se cu vreo 80-100 000 de suflete pe an, trebuie să avem acuma, de bună seamă, vreo 7 000 000 de locuitori.

Dacă adunăm la un loc cheltuielile statului cu ale

comunelor şi judeţelor avem, după datele noastre, o sumă de 395-405.000.000, iar după socotelile domnului Dragu chiar de 432.000.000. Pentru a evita orice exagerare să spunem că suma acestor cheltuieli e, în cifră rotundă, numai de 400.000.000. Scăzând

cele 400.000.000 consumate de stat (şi de comune şi judeţe) din întreaga producţie a ţării, de 1.200.000.000, rămâne încă pentru întreaga consumaţie a ţării întregi suma de 800.000.000. Dacă

presupunem că din 7 000 000 de suflete 500 000 trăiesc de pe urma statului, atunci pentru traiul restului de 6 500 000 rămâne o valoare totală de 800.000.000 de lei, sau, împărţind această sumă la numărul locuitorilor, îi revin fiecăruia 123 de lei pe an.

20

C. Dobrogeanu-Gherea -

O

sută douăzeci şi

trei de lei pe an, în mijlociu, ţării,

pentru fiecare locuitor al de român -

iată

Zece lei pe

cât produce ţara noastră .

lună,

şi

mizerie pentru milionari şi bogătaşi, dar e o sărăcie lucie pentru un om sărac de la oraş."

în ter-

sta mult mai bine dacă ar putea să consume ceea ce

toţi

le-ar reveni din media producţiei ţării pentru fieca-

băutură, îmbrăcă­

re dintre fiii săi: 50 de lei pe lună pentru o familie

ţara noastră

fiicele ei pentru mâncare,

21

Se înţelege că da; doar numai masele ţărăneşti ar

iată

33 de parale pe zi -

men de mijloc cât produce fiii

pentru fiecare suflet

PROBLEME VITALE

pentru

minte, luminat, încălzit, pentru toate necesităţile ma-

ţărănească săracă

teriale, culturale şi morale

de acelea pe care le

garalele statului sunt plătite, ar fi o b_ynăstare - re-

"Treizeci şi trei de parale pe zi de om, zece lei pe

lativă, bineinteles, în comparatie cu viata mizerabilă ' ' ' pe care o duce acum. Dar dacă am lua ca termen de

(afară

satisface statul). lună

lună

pen-

comparaţie viaţa ţărănimii din

tru o familie de cinci persoane - atâta produce

ţara,

lei pe lună pentru o familie de 5 persoane încă ar fi

(în

cifră rotundă) ;

de 5 persoane, după ce toate an-

cincizeci de lei pe

săi.

în medie, pentru fiii

Dar aceasta e

înfiorător!"

Populatia '

tării

'

ţara

De altfel, fiindcă studiul acesta se ocupă în special

a avut 6 500 000 de locuitori.

de tărănime, să analizăm putin cifrele de mai sus cu

După

înmultindu-se cu vreo 80-100 000 de '

o sărăcie lucie.

ulti-

va exclama cu drept cuvânt cititorul meu. mul recensă~ânt,

Occident, aceşti 50 de

'

privire la ea.

'

sea-

Am văzut că productul agricol propriu-zis produs

trei de

de ţărănime, ca valori noi, e în medie de 770.000.000.

parale de cap de om pe zi e nu numai o înfiorătoare

Celelalte produse ale agriculturii -lemne, vite, lăp­

suflete pe an, trebuie mă,

să

avem acuma, de

bună

vreo 7 000 000 de locuitori. • "Treizeci

şi

* Aceia care vor crede că socotelile noastre asupra producţiei ţării sunt prea pesimiste şi vor găsi că ea produce cu 10% şi chiar 15-20% mai mult vor avea pentru fiecare cap de român, în loc de 33 de parale pe zi, până la 42 de parale pe zi. 42 de parale nu e glumă. Tocmai atât ar reveni fiecărui locuitor român dacă am admite suma venitului naţional dată de domnul G. C. Dragu. Dar în acest caz locuitorul nostru ar avea de suportat din aceste 42 de parale pe zi şi cheltuiala chiriei.

turi, păsări. pescării etc. - se ridică la 150.000.000; avem deci un total de 920.000.000. Fiind ţară eminamente

agricolă,

cea mai mare parte din cheltu-

ielile statului trebuie să cadă, fireşte, asupra productului agricol; să zicem numai 300.000.000 din 400.000.000. Scăzând din 920.000.000 300.000.000

22

C. Dobrogeanu-Gherea

prelevă

statul (împreună cu judeţele şi co-

rămâne

un produs de 620.000.000. Acesta

pe care le munele),

e întregul produs anual agrar. Împărţind acest produs la 5 500 000 de suflete

ţărăneşti,

vom avea ca

Adică

veni

113 lei pe an

fiecărui

suflet

reprezintă

ţărani.

lei pe an, 9,50 (aproximativ) pe pe

lună

media ce s-ar cu-

ţărănesc dacă

agricol ar fi împărţit între pentru o familie

O

întreg produsul sută

lună,

ţărănească

doisprezece 47,40 de lei

de 5 persoane,

32 de bani pe zi de suflet de om, atâta s-ar cuveni ţăranului dacă (afară

el ar lua întregul produs al muncii dacă

nu ar fi

exploatat deloc, nici de proprietar, nici de

arendaş,

sale

de ceea ce

prelevă

nici de mijlocitor, nici de

statul),

cămătar; dacă ţăranul

ar

primi întregul produs al muncii sale, atunci s-ar cuveni

fiecărui

Şi

doar socotelile de mai sus sunt întemeiate pe

presupunerea

că ţăranul primeşte

întreg produsul

muncii sale. Or, din produsul de 620.000.000 trescăzută,

buie

tului marii

rezultat 112 sau 113 lei.

23

PROBLEME VITALE

dintr-un singur condei, renta

proprietăţi

- 140.000.000. Pe

de milioane profitul clasei lioanele pe care le pe

urmă

câştigă

arendăşeşti,

pe

pămân­

urmă

zeci

urmă

mi-

intermediarii, negustorii,

milioanele încasate de

cămătari şi

de bur-

ghezimea sătească. Dacă la to,_ie acestea adăugăm spre

scădere

ceea ce

ridică

cele câteva zeci de mii

de suflete ţărăneşti privilegiate (fruntaşii şi mijlocaşii satelor), atunci pentru întreaga de 5 000 000 de suflete, vărat

rămâne

ţărănime,

care trece

de împărţit un ade-

mezelic.

E deci evident rănimii

că

pentru imensa majoritate a

ţă­

cei 32 de bani pe zi se reduc la cei 10-15 bani

de care yorbeam mai sus, ba chiar la mai

puţin.*

Mai sus nu vorbim de. acei ţărani care găsesc ocu-

suflet ţărănesc 32 de bani pe zi. doi de bani pe zi l Aici am ajuns

după

paţie

o jumătate de veac de gospodărie neoiobăgistă.

Dacă

* În gospodăria ţărănească de altădată a jucat un rol mare industria casnică pentru propriile trebuinţe şi producerea hranei pentru casă (laptele, porcul de ignat etc.). Acestea, ca valori de întrebuinţare, nu intră la socoteala noastră a productului naţional. Fireşte, ele ar mai atenua tabloul mizerabil de mai sus. Acuma însă industria casnică a dispărut. La sate nu se mai găsesc vaci decât la fruntaşii şi mijlocaşii satelor. Articolul acesta, care mai micşora starea mizerabilă a ţărănimii, pentru marea ei majoritate e astăzi absolut neînsemnat.

Treizeci n-aş

şi

fi indiscret, aş vrea să ştiu

logiştii

şi

eu ce zic acum apo-

regimului neoiobag?

Acum devine

clară

ca lumina zilei, în

ile date, fatalitatea groaznicei române.

sărăcii

a

condiţi­

ţărănimii

în marea

noastră

industrie, de altfel atât de

24

C. Dobrogeanu-Gherea·

redusă. Aceştia sunt adevăraţi privilegiaţi ai soartei.

PROBLEME VITALE

25

Dar atunci, va întreba cititorul, de unde iluziaJn

Şi, dacă vrea cineva să se pătrundă de însemnătatea

care ne legănăm de zeci de ani că suntem o ţară bO-

unei industrii pentru ţărănime, să vadă satele de pe

gată ori, cel puţin, pe cale de a deveni, şi că în ori-

Valea Prahovei, cum e mai ales Breaza, din apropie-

ce caz am agonisit averi mari? De unde dar îşi iau

rea Câmpinei, care pare a fi un adevărat rai în com-

materialul politicienii şi oamenii politici serioşi care

paraţie

în fiece discurs caută să ne ameţească cu progresele

cu satele din restul

ţării.

"Treizeci şi trei de parale de suflet pe zi din întrea-

averii naţionale pe care am agonisit-o în ultima jumătate de veac?

ga producţie a ţării, 32 de parale pe zi la ţară în cazul

De unde provine această iluzie atât de stranie vom

ideal, 10-15 parale pe zi în cazul real!" va repeta ui-

vedea îndată. Acum să vedem ce e~şi cu progresul

mit şi uluit cititorul meu, care mai ştie din literatu-

bogăţiei, al averii naţionale agonisite în jumătate de veac.

ra socialistă şi poporanistă despre mizeria ţărănimii, dar care, desigur, va fi în culmea uimirii când va afla

Apologiştii regimului nostru economic şi ai pro-

că ţara noastră nici nu produce mai mult decât 33 de

gresului înavuţirii noastre, când fac socoteala bogă­

parale, în medie, pe zi pentru toţi locuitorii ei (după ce statul îşi prelevă partea sa), ceea ce e o sărăcie în adevăr groaznică.

Ai de ce să cazi pe gânduri, şi pe gânduri negre!

Aceste 33 de parale constituie un fenomen adânc, foarte adânc şi imens de însemnat, al întregii noastre vieţi sociale, un fenomen generator de alte fenomene

sociale şi care învederează mizeria noastră economico-materială şi explică cele mai multe din mizeriile

noastre culturale, morale,

naţionale.

ţiei naţionale crescute în ultima jumătate de secol,

în primul loc pun la socoteală valoarea reprezentată acuma de pământul ţării. Dar acest pământ, dacă nu mă înşel, nu l-am făcut noi; el ne-a rămas din mo-

şi-strămoşi, şi noi nu numai că n-am adăugatnimic

la valoarea lui, ci i-am stors încă în mod considerabil rodnicia, am împuţinat şi am redus valoarea lui de întrebuinţare.

Se va obiecta, desigur: "Bine, aşa e, dar valoarea lui locativă, valoarea lui de schimb, a crescut mult, foarte mult." Se înţelege că da. Renta pământului a

C. Dobrogeanu-Gherea ·

26

PROBLEME VITALE

27

crescut enorm în ultimii patruzeci de ani, iar valoa-

economice-, şi vitele ei. Această degenerare a ţărăni­

rea de schimb a pământului, fiind rentă capitalizată,

mii e o colosală nenorocire naţională, care nu poate

evident că a crescut şi ea în aceeaşi

fi evaluată cu nicio sumă, oricât de imensă ar fi.

adevărate

Dar, chiar considerând acest fapt numai şi numai

ale creşterii rentei pământului, şi deci a valorii lui.

din punct de vedere pur economic, încă prin dezor-

Acestea sunt mai ales trei: conjunctura pieţei mondi-

ganizarea gospodăriei ţărăneşti şi prin slăbirea şi de-

ale de cereale, creşterea preţului cerealelor pe piaţa

generarea ţăranului, principalul factor de producţie

universală;

a ţării, am redus fortele ei potentiale de înavutire

Dar noi

ştim

proporţie.

acum care sunt cauzele

pe urmă înmulţirea populaţiei ţării şi, ca

rezultat al ei, punerea sub cultură a întregului pă­

'

'

am săpat la baza însăşi a vieţii ei economice.

'

'

mânt cultivabil; şi, în sfărşit, gradul urcat de exploa-

.Aşa~ar, : adevărat că valoar~~ământului ţării în

tare a muncii. Aceste trei cauze au mărit aşa de mult

ultima JUmatate de veac s-a marit foarte mult, ceea

renta pământului şi deci valoarea lui.

ce constituie o creştere a avuţiei naţionale. Dar la

Din aceste cauze, pentru cele două dintâi nm

această sporire a avuţiei naţionale noi, prin noi în-

n-avem nicio vină şi niciun merit. La faptul că valoa-

şine, sau n-am contribuit deloc, nici cât negru sub

rea pământului s-a ridicat prin conjunctura favora-

unghie, sau - întrucât am contribuit cu adevărat la

bilă

a pieţei universale noi n-am contribuit doar cu

acest rezultat - am contribuit reducând dezvoltarea

nimic- absolut cu nimic. De asemenea, nu ne putem

potenţială economică a ţării, săpând la baza însăşi a

face un merit nici din faptul că ţărănimea română s-a

acestei dezvoltări. Şi ne mai vine gustul să ne lăudăm cu aceasta!

inmultit cu toată sărăcia ei. În ce priveşte cauza din ' ' urmă - gradul urcat de exploatare a ţărănimii -, la

Dar avem şi alte progrese economice săvârşite în

aceasta am contribuit, într-adevăr, mai mult: suntem

deceniile din urmă, o altă înavuţire la care am con-

adevăraţii şi

exclusivii ei autori. Dar prin această ur-

tribuit, pe care am creat-o fără a săpa la temeliile

care de exploatare a muncii ţărăneşti am dezorgani-

-economice ale ţării. Astfel, avem drumuri de fier,

zat gospodăriile ţărănimii, am făcut să degenereze şi

:şosele, serviciu maritim, docuri, porturi, avem ar-

tărănimea

'

- factorul principal al

producţiei

noastre

avem staţii climaterice şi balneare, avem

i

r

28

C. Dobrogeanu-Ghereâ

edificii luxoase, pe unele moşii un util~j oarecare mai occidental, iar unele

oraşe,

ca

Bucureştii, arată

PROBLEME VITALE

29

al căror capital e de asemenea in parte străin, dacă adăugăm intreaga noastră datorie privată făcută la

iar

bănci cu capital străin, atunci suma datoriei noastre

nu mai rea ca mai

către străinătate - datorie publică şi privată - trece

inainte). Avem capital lichid mult mai mare decât am

de două miliarde. Şi, dacă scădem aceste două mili-

avut inainte, avem un început de industrie mare.

arde şi mai bine din averea agonisită enumerată mai

un progres insemnat (in schimb satele sunt in

aceeaşi

stare,

dacă

Iaşii

au

decăzut,

vorbă;

Da, desigur, avem toate acestea. Nu-i

avem un început de industrie mare, dar participarea capitalului românesc la

toată această

industrie

şi

la

sus, ea începe să se topească intocmai ca zăpada in luna lui Cuptor. Şi n-am sfărşit încă socoteala 1 În

această jumătate de veac am cheltuit enorm

restul e

din avere şi disponibilităţile 1ăsate nouă din mo-

capital străin. Avem capital lichid, dar cât de însem-

şi-strămoşi. Am tăiat pădurile, am dezbrăcat sâ-

întreprinderile financiare e absolut

infimă;

pentru imprumuturile

nul ţării de cea mai mândră a ei podoabă, codrul.

noastre de stat, la care capitalul indigen participă cu

Uciderea aceasta a codrului e o greşeală nemăsurată,

nat e se vede la

subscripţiile

sfârşit,

in unele privinţe ireparabilă chiar, pentru dima şi

toate cele enumerate mai sus, şi în special drumurile

rodnicia ţării. Dar aici avem în vedere numai valoa-

de fier, constituie o avere relativ considerabilă.

rea imediată economică a codrului distrus, şi aceasta

un mezelic de

două

sau trei milioane; Dar, în

Însă vorba e : Cu ce parale le-am făcut? Din această

scădem aceeaşi

avere

agonisită

în ultimele decenii trebuie să

datoriile contractate de noi in

străinătate

în

vreme.

reprezintă sute şi sute de milioane. Şi mai e ceva şi

mai important in cazul de faţă. De o jumătate de veac noi uzăm mereu pămân­ tul, mereu scoatem din elementele lui roditoare,

Datoria noastră

şi ju-

şi niciun apologist al progresului nostru economic

datoriile comunelor făcute la

nu va susţine că-i dăm pământului ceva în schimb.

publică

mătate. Dacă adăugăm

trece de un miliard

în seamă

Mereu scoatem din rodnicia pământului lăsată nouă

sutele de milioane cu care proprietatea noastră rura-

din moşi-strămoşi şi o trimitem in străinătate. Dar

lă şi urbană

această risipă a disponibilităţilor şi averii rămase din

bănci,

al

căror

capital e

străin, dacă luăm

e îndatorată la creditul funciar

şi

urban,

30

C. Dobrogeanu-Gherea ·

părinţi

n-o mai putem socoti cu sutele de milioane, ci

trebuie să incepem s-o socotim cu miliardele. Şi dacă

PROBLEME VITALE

31

de milioane. Dar această sumă de producere nu se distribuie egal, ceea ce ar arăta o mizerie §i sărăcie

socoteală această imensă sumă

lucie. Dimpotrivă, în ţara noastră- neoiobagă la sate

cheltuită in jumătatea de veac din averea ţării rămasă

§i birocrat-parazitară in ora§e - această distribuire

din

punem la

părinti

''

la devine

atunci suntem in deficit, atunci socotea-

dezastruoasă

atunci se invederează

în

că

toată

puterea cuvântului,

noi nu numai că am risipit

în această jumătate de veac tot ce am produs, nu numai că am risipit acea imensă de pe care am primit-o din

sumă

de 14-15 miliar-

străinătate

în jumătate

de veac pentru cerealele noastre exportate, dar am risipit §i din averea §i din disponibilităţile lăsate nouă din părinţi; §i atunci se învederează §i pentru cel care inchide ochii §i nu vrea noastră nefastă, privată ţara

să vadă că

§i

publică,

prin

gospodăria

am dus §i ducem

Dar dacă progresul atât de slăvit al bogăţiei noastre acumulate e o iluzie §i bogăţia ţării intregi, a procă

ei, §i mai mare iluzie, prin ce se explică faptul

zeci de ani suntem ţinuţi în iluzii §i că ele sunt atât Pricinile acestor iluzii §i legende sunt mai multe.

foarte

mică

văzut,

noi producem o

producţie suma imensă de 400.000.000 (împreună cu bugetele comunale §i judeţene), rămân încă

800.000.000, din care o parte însemnată intră, ca plusvaloare, în mâna claselor mai avute, intre care una foarte subţire de mari bogăta§Î. Aceste câteva sute de milioane, într-o ţară unde se produce numai spre consumare §i nu §i pentru producere, se consubţire a marilor bogăta§i se risipesc într-un lux ne-

bun pentru o ţară atât de săracă. Aceasta însă ne dă o aparenţă de bogăţie in ochii străinilor §i chiar §i în propriii ochii.

foarte mare, ba risipim §i disponibilităţile, pe când în . ţările capitaliste, de§i rata plusvalorii e mai mică, se

unele dintre cele principale.

Cum am

enormă. Astfel, după ce statul retrage din intreaga

Noi risipim întreaga plusvaloare, a cărei rată e

de înrădăcinate §i stăpânesc opinia publică? Iată

caz, rata plusvalorii în viaţa noastră agrară e absolut .

sumă §i se risipesc U§or §i repede, iar in clasa foarte

nu spre progres, ci spre ruin㠧Πdezastre.

ducţiei

e, relativ, poate mai neegală decât oriunde. În orice

sumă

de valori noi: un miliard §i

relativ

două

sute

consumă totuşi numai o parte dintr-insa, iar restul se fixează in producţie.

C. Dobrogeanu-Gherea ·

32

Ceea ce

consumă şi

ar reprezenta deci in unei

producţii

două

risipesc clasele noastre avute ţările

şi

de mii şi trăiesc aşa de bine şi uşor economiceşte, incâte foarte natural ca în sufletul lor să se nască iluzia

de câteva miliarde, nu de un miliard

că în general în ţara asta se trăieşte uşor şi că ţara e

pentru noi,

şi

producţia noastră; străini, că

pentru

de

foarte prosperă, pentru că lor le merge foarte bine.

avem

O iluzie psihologică perfect explicabilă. De altfel - şi

acea producţie de miliarde.

asta e foarte important- întotdeauna clasele superi-

La noi statul, care retrage din producţie imensa cifră de

33

capitaliste plusvaloarea

sute milioane cât este

aici iluzia,

PROBLEME VITALE

400.000.000, creează o clasă birocrat-parazi-

oare, spre a consuma în

tihnă

plusvaloarea căpătată

şi pentru justificarea lor morală, caută să provoace

tară care face risipă la fel ca celelalte clase avute. În

în alţii şi în ele însele iluzia că, dacă prosperitatea

plus, prin imprumuturi formidabile, statul se pune

nu e încă generală, prin progresele pe care le facem

in posibilitatea de a face el

însuşi

după

în

tonul general al

ţării,

o

risipă colosală,

construcţii

de un lux

nebun ş.a.m.d. Şi

asta,

tru noi,

Mai sunt şi alte cauze ale acestei iluzii, dar nu le

iarăşi,

şi

ne

pentru

dus invariabil

dă

Slănic pleacă şi

aerul de

ţară bogată şi

străini. Străinul

să vadă

Sinaia, Curtea de şi

mergem într-acolo. Şi doară clasele superioare sunt acelea care dau tonul.

edificiile din

venit in

şi

că ţara

pe toate; cele arătate sunt de ajuns.

Astfel s-a creat şi se creează iluzia pernicioasă,

apoi

extrem de pernicioasă, că, deşi ţărănimea e mizeră,

salinele din

suntem totuşi o ţară bogată şi îndeplinim din zi in zi

face progrese

progrese de invidiat. Zic iluzia extrem de pernicioa-

străinătate,

să pentru că, pătrunşi de ea şi legănaţi în ea, vom

ne măguleşte vanitatea şi ne întăreşte convingerea că

merge înainte pe această cale de gospodărire care ne duce spre dezastru şi ruină.

suntem în

plină

în

enumerăm

ceea ce

formidabile

scrie aceasta

ţară şi

Bucureşti,

Argeş, Constanţa şi

el cu impresia

pen-

prosperitate economică.

Şi mai e şi o explicaţie psihologică. Într-o ţară de

Ştiau şi anticii marele adevăr că începutul înţelep­

producere numai pentru consumare neproductivă şi

ciunii e să te cunoşti pe tine însuţi. Asta e tot atât de

risipă,

uşor viaţa,

adevărat pentru o naţie ca şi pentru un individ. Şi

iar cei din vârful piramidei câştigă aşa de uşor sutele

noi trebuie neapărat să cunoaştem următoarele trei

clasele superioare îşi câştigă aşa de

C. Dobrogeanu-Gher~a

34

PROBLEME VITALE

35

adevăruri care ne privesc. Întâi, că suntem extrem

condamnabilă moralmente de oriunde ar veni şi ori-

de săraci, că producem valori noi de 33 de parale

unde s-ar întâmpla, pentru că se risipeşte un product

pe zi de cap de om (după ce statul prelevă partea sa). Al doilea, că prin producerea numai pentru consumare

neproductivă şi risipă

nu numai

consumăm

muncit de alţii şi se introduce un factor demoralizator şi dizolvant pentru ţara unde risipa se săvârşeşte.

tot ce se produce, dar şi risipim şi disponibilităţile

Numai că în ţările capitaliste bogate ea se face _când

moştenite şi înghiţim şi

se face - dintr-un product naţional bogat; dar când

tainul urmaşilor. Prin această

gospodărire, şi publică şi particulară, manifestări

cea mai caracteristică este gospodărirea

neoiobăgistă, ruină şi

două

dintre ale cărei

nu ducem ţara spre progres, ci spre

dezastru. Şi al treilea adevăr este că în cele

de mai sus rezidă cauza principală a celor mai

multe dintre mizeriile noastre, nu numai materiale, dar şi culturale, morale, naţionale. Când aceste ade-

se face dintr-unul atât de sărac ca al nostru, din cele 50 de parale de cap de om ! Cu toată scurtimea acestui capitol, trebuie să spunem măcar câteva cuvinte despre stat şi gospodăria sa: a-llăsa la o parte tocmai pe el ar fi, cum s-ar zice

să fii la Roma şi să nu-l bagi de seamă pe Papa.

'

vor intra adânc în conştiinţa publică, atunci

După cum am văzut, statul, judeţele şi comunele

se va face posibilă o îndrumare nouă, o reinnoire a

retrag şi înghit din productul naţional formidabila

felului nostru de a gospodări, de unde va urma o

cifră de 400.000.000*, adică a treia parte din pro-

văruri

reinnoire a întregii noastre Bineînţeles că

vieţi

sociale.

aici nu putem să dezvoltăm toate

acestea şi să tragem toate concluziile. Acest capitol e numai aruncarea unei făşii de lumină asupra unor probleme formidabile şi ~el mult enunţarea unora din ele, nu analiza lor. Numai în treacăt putem releva aci caracterul nefast al risipei statului şi claselor noastre avute. Se înţelege, risipa e risipă şi e

ductul naţional; numai bugetul statului reprezintă 305.000.000, adică a patra parte- 25%- din tot productul naţional.

* ~ o. de?sebire destul de mare între bugetul statului propnu-Zis ŞI_ acela al ~omunelor şi judeţelor. Dar Ia noi, unde toat~_se ~~esc, -~e fapt, în mâna aceluiaşi stat şi aceleiaşi oligar~H pohttce ŞI m _toate trei e aceeaşi risipă şi lipsă de socoteala, se poate vorbi de toate împreună ca de un singur buget de stat.

C. Dobrogeanu-Gherea

36

În Franta, tară relativ foarte bogată §i una dintre '

'

cele mai greu impuse, bugetul statului

reprezintă

a

opta parte din productul naţional.

PROBLEME VITALE

37

Şi vorbind numai de bugetul statului. Bugetele

comunelor §i judeţelor înghit o sumă egală cu întregul produs, în valoare nouă, al marii noastre indus-

Ceea ce se petrece la noi e deci pur §i simplu

trii (fără cea extractivă). Iar întreg bugetul statului, comunelor §i judeţelor înghite o sumă egală cu ve-

monstruos. §i mai su-

nitul net al întregului pământ, plus tot ce produc ca

gestiv când comparăm calificativamente, dacă putem Franţa, socotită

valoare nouă marea noastră industrie §Î industria extractivă. • E aproape un co§mar.

ar putea să achite cea mai

Aici găsim §i~licaţia puterii formidabile pe care

mare parte a bugetului său din venitul imenselor ca-

începe s-o aibă tot mai mult statul, explicaţia acelei

pitaluri acumulate §i plasate în cea mai mare parte în

atracţii invincibile pe care o are el pentru tot româ-

străinătate

nul. Statul e la noi, cum am zis, distribuitorul binelui

Dar

această

monstruozitate se

văde§te

zice a§a, bugetul nostru cu al Franţei. ca o gospodărie

Să

naţională,

(aproape 14 miliarde numai în Rusia).

vedem cam ce

înseamnă

bugetul statului nos-

tru în starea economică în care ne găsim.

După

dom-

nul Colescu, venitul net al întregii noastre proprietăti

'

rurale cultivabile - al celei mari §i al celei mici - e

de 276.000.000 de lei, în cifre rotunde. Venitul net al marii noastre industrii, inclusiv cea cam de 30.000.000 de lei; al

pământului,

împreună

extractivă,

e

cu venitul net

face aproximativ 306.000.000 de lei,

în cifre rotunde. Astfel, într-o

ţară

eminamente

agricolă,

bugetul

statului e egal cu o sumă care ar reprezenta venitul net al întregului pământ, plus venitul net al industriei. E să nu-ti crezi ochilor. '

* De aici se poate vedea cât de greşită e afirmaţia domnului P. P. C~rp că r~mânul e mult mai puţin impus decât cetăţeanul unet alte ţăn moderne. Se înţelege, formal vorbind, dacă facem comparaţie după numărul locuitorilor unei tări afirmatia dumisale e adevărată. Astfel, bugetul nostru de '3o5.ooo.ooo, care ~pasă as~pra unei populaţii de 7 000 000, reprezintă 43 de le1 de locmtor, pe când bugetul Franţei de patru miliarde cu ~· ~op~la~ie în cifre r?tunde de 39 000 000, reprezintă ~ suta §t ~a1 .b•~.e d~ franci ~e locuitor. Deci francezul plăteşte de _do.ua on ŞI J~~atate mat mult decât românul. Dar compa~aţta mtre sarcmde bugetare ale unei ţări şi ale alteia trebuIe fă~ută nu cu privire la numărul respectiv de locuitori, ci du~a sumele lor respective de producere naţională sau venit naţiOnal. Dacă facem această comparaţie cu adevărat rationa. lă, logi_că şi so~ia~mente ~devărată, atunci vedem că b~getul Franţei reprezmta 12% dm totalul veniturilor ei nationale iar al n_ostru 25% (! !) din totalul producţiei noastre, din tot~lul ve~ttului nostru naţional, deci românul plăteşte de două ori mat mult decât francezul. Sacrificiul bugetar al României e de · două ori mai mare decât al Frantei ' .

'

r!

38

C. Dobrogeanu-Gherea

şi răului,

soarele dătător de viaţă, toate mâinile se în-

tind către el, toate interesele se grupează împrejurul lui.

Şi

nu e de mirare 1 ţării,

a

agricolă,

o

statul înghite, într-o

sumă

39

simtă tot mai mult şi mai mult ca un organ de sine stătător, ba, mai mult, ca un organ dominant, care

tinde să stăpânească toate clasele sociale şi să dispu-

Statul dispune de a treia parte din întreaga producţie

PROBLEME VITALE

ţară

eminamente

de valori egale cu venitul net al în-

nă de însăşi producţia economică a ţării.

Neavând însă funcţiunile unei clase producătoa­ re, statul devine fatal, prin hipertrofierea sa, un or-

tregului pământ, plus tot ce produce industria mare.

gan parazitar, care suge întreaga sevă a organismului

E aproape fantastic 1

social, îi falsifică şi îi compromite creşterea şi dezvoltarea.

Relele care decurg din lă şi hipertrofică

mul social sunt

creşterea

aceasta anorma-

a organului statului pentru organis-

nenumărate.

În primul loc, bineînţeles, e creşterea mizeriei populaţiei,

cu

mizerie care se măreşte în proporţie directă

creşterea anormală

a bugetului statului.

în societatea modernă e un organ social supus, o exnu a intereselor producătorilor

producătoare,

direcţi,

a muncitori-

mii - exprimarea directă a acestora va fi statul socialist. Dar statul democrat-burghez

exprimă

în primul

rând interesele claselor economiceşte dominante, ale acelora care conduc producţia. Însă câteodată statul, în anumite pertrofică, colosală

condiţii

anormale, prin

prin faptul

din întreaga

creşterea

că ~junge să absoarbă producţie

a

ţării,

cerea lui într-un organ dominant, birocrat-parazitar, e una dintre cele mai pernicioase boli de care poate fi cuprins organismul social al unei societăţi moderne. Tocmai de boala aceasta gravă suferă Rusia. E

AI doilea rău, foarte însemnat, e următorul. Statul presie mai ales a intereselor claselor

Această hipertrofiere a organului statului, prefa-

cancerul birocraţiei parazitare ţariste, care roade, otrăveşte şi distruge organismul social rus. Şi Rusia,

printr-o luptă eroică, unică în felul ei, prin jertfele nenumărate, prin sângele celor mai buni fii ai săi,

n-a putut să scape

până

acum de boala aceasta.

Prin hipertrofierea statului şi prin neoiobăgia noastră (aceste două fenomene sociale sunt strâns

legate) începem şi noi să imităm Rusia şi, sub acope-

sa hi-

rişul şi scutul unor instituţii constituţional-occiden­

o parte

tale, începem să ne organizăm de-a binelea un stat birocrat-parazitar.

începe

să

se

40

C. Dobrogeanu-Gherea

neapărat să

Dar trebuie

acesta, e vremea că

acesta, pentru

supremă să

ne oprim din drumul ne oprim din drumul

ceea ce poate suporta marea

şi

pu-

PROBLEME VITALE

41

prin care se poate pune mâna.pe stat, e mijlocul prin care

poţi să

deci

că

iei parte la afacerile statului. Ce mirare

politica devine

ocupaţia

de

predilecţie,

ternica Rusie nu putem superta noi: suntem prea

trul hipnotic de preocupare pentru

debili pentru aceasta.

însemne ceva în

Şi

tot aici

şi

în

căutăm explicaţia

aşa

în

aceeaşi

ordine de idei trebuie

să

pentru alt fenomen social: locul

de nemăsurat de mare pe care-I ocupă politica

viaţa ţării.

Politica

aceştia,

să trăiască,

numai

mizerabilă, lipsită

acaparează

toate interesele, atrage toate

talentele,

înlănţuieşte

toate

conştiin­

care vor

să parvină. Şi

care vor

să

nu nu-

dar şi pentru aceia care vor chiar întrucât într-o

ţară

cu

producţie

de mare industrie, sunt clase în-

tregi sociale, cum sunt oamenii cu

inteligenţele şi ţele.

mai pentru

ţară,

toţi

cen-

c~va

carte (prole-

tariatul intelectual), care nu-şi găsesc şi nu-şi pot găsi mijloacele de trai decât la statul birocrat.

Nu numai schimbarea unui guvern, dar până şi

Când însă statul normal prin hipertrofiere devine

schimbarea unui ministru de resort ţine în suspensie

un stat birocrat-parazitar, atunci într-un regim con-

respiraţia ţării

întregi,

stituţional şi politica devine politicianism, iar partide-

portant care":'i

hotărăşte

parcă

ar fi un eveniment im-

soarta

şi faţă

de care dispar

toate interesele şi preocupările economice, intelectuale, culturale,

naţionale.

un loc atât de

precumpănitor

în viaţa ţării.

Statul dispune de a treia parte din rii, de o al

sumă

de valori

pământului şi

diriguieşte

o putere

politica în

egală

producţia ţă­

cu întregul venit net

cu tot ce produce industria. Tot el

afacerile ţării şi, hipertrofiindu-se, devine

covârşitoare ţările

lor

şi

cu toate rezultatele nefaste pe care le

politicianismul

Din cele spuse mai sus e clar pentru ce politica ocupă

le politice se prefac în oligarhii politice, cu clientelele

în societate. Pe de

cu regim

constituţional

altă

parte,

e mijlocul

profunzimile vărată

şi

oligarhia

vieţii

politicianistă. Şi

economice

implică

astfel în

găsim explicaţia

ade-

a fenomenelor politico-sociale.

Am spus mai sus

că

nu pot vorbi aici mai pe larg

de toate rezultatele acestui fel de felului nostru de a

gospodări.

gospodărie,

Ne vom opri

ale

totuşi

aci mai mult asupra fenomenului atât de interesant care se

cheamă

importanţa,

scumpirea traiului, având în vedere

partea

simptomatică şi

actualitatea lui

C. Dobrogeanu-Gherea

42

PROBLEME VITALE

43

nu ne vor lua aceasta în nume

explică scumpirea traiului prin mai marea abunden-

de rău, întrucât fenomenul în chestie îi priveşte acu-

ţă şi ieftinirea banului, să facem următoarea presu-

mare. Cititorii ma

aşa

noştri

de aproape

şi

atinge atât de adânc interesele

te îndeplini în realitate, dar care învederează cele

lor cele mai vitale. În ultimele trei decenii obiectele de primă necesitate -carne, mod

peşte,

înfiorător,

punere, o ipoteză absolut exagerată, care nu se poa-

lemne etc. - s-au scumpit într-un .

cu sute la

sută;

acelaşi

Să presupunem că renta pământului ar fi crescut

interval,

aşa de mult, iar bugetul statului aşa de formidabil,

chiriile s-au dublat, s-au triplat ş.a.m.d. De unde pro-

încât acestea singure la un loc ar înghiţi nu 45% din

vine această imensă creştere a preţurilor care în oraş

întreaga producţie a ţării, cum e cazul acuma, ci

începe să facă imposibilă viaţa omului mai

sumă aproape dublă, adică 80%. Ce s-ar întâmpla

răspuns

"Cauza e" - au de stat -

"că

oamenii

bogaţi

suntem mai

în

zise mai sus.

sărac?

noştri

ca înainte,

politici, că

avem

bani mult mai multi, ~i de aceea, ca în toate tările mai ' ~ ' bogate, banii se ieftinesc această

şi

fatal cresc

preţurile ;

dar

scumpire de trai, întrucât e rezultatul ieftini-

rii banului, e numai

aparentă,

nu

şi reală."

eo

legendă,

cum am

vă­

zut mai ~us, dar, chiar dacă am avea mulţi bani, mulţi

de tot, aceasta ar putea

atunci? E vădit pentru oricine că în acest caz, rămânând pentru consumul

şi viaţa

tuturor claselor sociale _

afară de rentieri şi stat - numai 20% din întreaga producţie a ţării, toţi locuitorii ar dispărea de foame

şi mizerie, şi împreună cu ei ar dispărea şi statul cu

Nimic mai neexact. Lasă că bogăţia noastră

0

influenţa preţurile

numai

clasele bugetivore şi rentivore. Dar, înainte de a ajunge la acest ultim dezastru, un altul ar veni să distrugă teoriile economice

până

ale oamenilor noştri de stat. În adevăr, în supoziţia

când şi oferta s-ar mări, s-ar acomoda cererii, deci în

noastră, rentierii şi statul absorbind 80% din întrea-

mod vremelnic.

ga producţie şi, după obiceiul pământului, cheltu-

întrucât s-ar

mări

cererea bunurilor

şi

numai

explicaţia

ind cea mai mare parte în străinătate sau pe mărfuri

oamenilor noştri de stat şi a economiştilor noştri care

străine, iar întreaga ţară neavând pentru consumul

Ca să vedem foarte clar cât de

greşită

e

44

C. Dobrogeanu-Gherea

său

decât 20% din

producţia naţională,

mizeria ar

deveni înfricoşătoare, iar banii - extrem de rari. pământului

s-ar scumpi în

te bunurile ce provin din

aceeaşi măsură

pământ,

toa-

deci tocmai cele

strict necesare vieţii, iar prin scumpirea acestora s-ar şi

scumpi

lucrătorilor,

munca

prin urmare

şi

45

noastră e azi mult mai abundent ca acum un sfert de

veac, viaţa e mult mai scumpă, deci cauza scumpirii

Pe de altă parte, prin creşterea nemăsurată a rentei

PROBLEME VITALE

toate

bunurile produse de ea. Tot astfel, scumpindu-se

traiului e abundenţa banului. Nu-i vorbă, se poate zice şi altfel : cauza ab~ndenţei banilor e scumpirea bunurilor economice, întrucât pentru a plăti şi a comercializa o sumă de bunuri mai scumpe trebuie şi bani mai mulţi. Ei, şi atunci?

mult produsele pământului prin mărirea nemăsura­

Atunci ne-am încurcat şi atâta tot!

tă

O, dacă explicările acestea atât de uşoare şi sim-

a rentei, s-ar ridica enorm

preţul

tuturor fabricaprodusele

ple ar fi tot atât de adevărate ştiinţificeşte! Din nefe-

mărind

ricire, explicările conforme aparenţelor şi priceperii

enorm impozitele, în special pe cele indirecte, statul

obişnuite, practice, sunt uşoare, dar nu sunt adevă­

ar mări întru atâta şi preţul bunurilor.

rate, iar cele ştiinţifice sunt adevărate, dar nu sunt uşoare deloc.

telor marii

şi

pământului

Şi

micii industrii, în care

intră

ca materii prime. De asemenea,

atunci în supoziţia noastră am avea următoarea

stare de lucruri: de o parte, o grozavă lipsă şi raritate a banilor; de preţului

pire a

altă

parte, o îngrozitoare urcare a

bunurilor economice, o îngrozitoare scum-

vieţii. Bineînţeles că

găsi că

vieţii

scumpirea

banului,

după

oamenii

noştri

de stat ar

găsesc că

provine din ca-

bunurilor economice, al mărfurilor, trebuie să cunoaştem, în două cuvinte măcar, ce e valoarea unei

uşor:

mărfi şi ce e preţul ei. Valoarea unei mărfi, după

fenomene coexistente, decretezi pe

Marx, e egală cu timpul mijlociu necesar pentru

E foarte evident, atât de simplu două

unul drept

mică în domeniul ştiinţei.

Pentru a afla de ce se scumpesc valoarea şi preţul

uza abundenţei lui. când vezi

te, şi de aceea trebuie să facem o excursiune cât de

rarităţii

provine din cauza

cum acuma

Noi însă avem nevoie de explicările cele adevăra­

cauză

a celuilalt

şi

şi

atât de

basta! Banul în

ţara

producerea ei, iar după economiştii clasici burghezi

46

C. Dobrogeanu-Gherea

valoarea unui bun economic, a unei mărfi, e egală cu

Dar

cheltuielile mijlocii necesare pentru producerea ei.*

concurenţa

Preţul

unei mărfi e valoarea ei exprimată în bani.

Sunt două legi economice fundamentale în societăţi­ le producătoare de mărfuri care fac ca în preţul unei mărfi să

se manifesteze valoarea ei, ca

mărfi să

caute

două

egal cu valoarea ei; aceste

legea ofertei

un singur situaţia

vânzător

lui

şi

de

cererii.

mărfuri,

privilegiată şi

Dacă

atunci şi

şi

acesta s-ar folosi de

ar coborî

preţul mărfurilor

ar fi

preţul mărfu­

ar ridica

cumpărător faţă

piaţă

el s-ar folosi atunci

rilor cu mult deasupra valorii lor, iar ar fi un singur

în

de

dacă

în

piaţă

mulţi vânzători,

situaţia

lui

privilegiată

mult sub valoarea lor.

* Teoria lui Marx asupra valorii e incomparabil superioară, ca teorie ştiinţifică, celei a economiştilor clasici burghezi. Teoria lui Marx e mai generală, mai abstractă şi cuprinde şi lămu­ reşte, ştiinţificeşte vorbind, mult mai bine fenomenul valorii. Dar tocmai pentru că e mai abstractă e mai greu de înţeles, şi de aceea noi, dorind să Iim cât se poate de clari, în aceste câteva cuvinte teoretice întrebuinţăm amândouă definiţiile, şi asta cu atât mai mult cu cât definiţia valorii economiştilor clasici burghezi în practică poate fi redusă la cea a lui Marx. De asemenea, pentru a nu complica chestia tratată, vorbind de preţ facem abstracţie de alte manifestări ale fenomenului preţului, cum sunt monopolul, preţul rarităţii etc. Pe noi aici ne interesează numai preţul mărfurilor ce pot fi produse în cantităţi voite şi care preţ, urcându-se, scumpeşte viaţa, dar nu ne interesează preţul tablourilor artistice.

vânzători

sunt

mulţi şi toţi

vor

să vândă şi,

prin

dintre ei, caută să reducă preţul mărfuri­

lor; de asemenea, şi cumpărători sunt mulţi, iar prin concurenţa

caută,

dintre ei

să

la rândul lor,

ridice

preţul mărfurilor.

unei

legi fundamentale sunt: legea liberei concu-

renţe şi

de

să devină

preţul

47

PROBLEME VITALE

Pe de

altă

parte, în societatea

modernă,

directă,

produce nu pentru consumarea vânzare, nu se în piaţă din şi

ştie niciodată

mărfurile

se furnizează în

puţin

cererea,

preţul

se

piaţă,

restrângă, să

cată să

exact cât anume se cere

uneori mai mult, alteori mai

Dacă

oferta

mărfurilor

întrece

acestora cade sub valoarea lor, ele se

ieftinesc, dar atunci nizarea lor în

ci pentru

necesare. De aceea se produce

piaţă

decât se cere.

unde se

se

şi producţia mărfurilor şi

devenind

fur-

păgubitoare, cată să

împuţineze,

oferta deci scade

şi

se acomodeze cererii, ceea ce face ca şi preţul

mărfurilor să revină plă, dimpotrivă,

la valoarea lor.

Dacă

se întâm-

ca cererea să întreacă oferta, atunci

preţul mărfurilor

se ridică deasupra valorii lor, ele se

scumpesc, dar şi producătorii şi furnizorii, mânaţi de dorinţa

unui

câştig

mai mare,

caută să producă şi să

furnizeze mai mult. Oferta deci

creşte şi caută să

acomodeze cererii, ceea ce face ca să scadă până

la valoarea lor.

se

preţul mărfurilor

48

C. Dobrogeanu-Gherea'

Astfel, prin aceste ra

concurenţă şi

cilaţiile

două

legi fundamentale - libe-

legea ofertei

provocate de ele

şi

cererii -

49

Aşadar, aurul-monedă e un bun economic, o mar-

prin os-

fă ca oricare alta, are valoarea lui, care se măsoară

e ba mai

prin timpul mijlociu necesar pentru producerea lui,

şi

preţul mărfurilor

PROBLEME VITALE

in

prin cheltuielile lui de producere şi, tocmai de aceea,

mijlociu, la valoarea lor, care constă in cheltuielile lor

are pe lângă asta şi anumite calităţi speciale, devine

sus, ba mai jos decât valoarea lor,

şi cată să ajungă,

monedă, un instrument de schimb şi de măsurare a

de producere şi de furnizare. Acuma, când ştim in câteva cuvinte ce este valoarea

şi

ce e

preţul mărfurilor, să

vedem ce e banul.

Aurul (noi avem etalon de aur, iar schimbabilă

hârtia-monedă,

in aur, e un reprezentant adecvat al

acestuia) e un bun economic intocmai ca oricare alcărui

tul, a

valoare e deci egală cu vremea

necesară,

cu cheltuielile necesare pentru producerea lui. Dar aurul e un bun economic sui generis, are anumite calităţi care· îl prefac in bani propriu-zişi, in instruşi

ment de schimb

in instrument de

dar că

e

şi

totodată

care

re e de 20 de lei se va schimba şi va face să se schimbe intre ele o pereche de ghete, un sac de făină sau o haină, care cer de asemenea în medie pentru produ-

cerea lor câte două zile de muncă şi ale căror cheltuieli de producere sunt de 20 de lei. Dacă cheltuielile cu producerea unei mese vor fi de 40 de lei, iar cu a unui pat de 60 de lei, atunci masa se va schimba pe o bucată de aur cât 2 napoleoni, iar patul pe o bucată de aur cât 3 napoleoni sau pe hârtie-monedă

un bun economic ca toate celelalte,

echivalentă, care, intr-o tară cu o circulatie monetară

şi

normală şi cu etalon de aur, e un reprezentant adec-

Faptul

un instrument de schimb

că

capital,

şi

că

faptul

are trei

economice diferite, îl prefac intr-o categorie ·

economică

două zile de muncă ş.i a cărui cheltuială de produce-

aurul-mo-

mărfuri.

se prezintă sub trei ipostaze deosebite,

funcţii

leonul - pentru producerea căruia se cer, să zicem,

a va-

lorii tuturor celorlalte nedă

măsurare

valorii celorlalte mărfuri. O bucăţică de aur - napo-

foarte

complexă,

încurcă straşnic

foarte .greu de

nu numai publicul

'

'

vat al aurului. Într-un cuvânt, mărfurile se schimbă între ele

pătruns,

prin intermediul aurului după cheltuielile lor de

neştiutor

producere. Şi în privinţa asta e indiferent dacă ba-

sau diletant, dar şi pe economistul de meserie.

nii-aur vor fi abundenţi in ţară sau ba. De-or fi în

50

C. Dobrogeanu-Gherea ·

PROBLEME VITALE

51

5, 10 ori 20.000.000 de napoleoni de aur, tot

a cărui valoare s-a redus la jumătate, ci pe doi napo-

o pereche de ghete se va schimba pe un napoleon,

leoni. Preţul lor se va dubla deci, se va scumpi, ca şi

întrucât cheltuielile de producere sunt de 20 de lei şi

preţul tuturor celorlalte mărfuri. Scumpirea aceas-

ţară

într-un caz,

şi

dacă

Dar scumpi,

ta însă ar fi numai aparentă, întrucât cheltuielile de

în celălalt. se vor

producere a tuturor bunurilor şi deci şi valoarea lor

cheltuielile lor de producere se vor

au rămas aceleaşi; numai măsura cu care sunt măsu­

ghetele, haina, sacul de

dacă

făină

dubla? Atunci e vădit că aceste mărfuri, ale căror cheltuieli de producere vor fi de câte 40 de lei, nu se vor mai putea schimba pe o

bucată

de aur cât un

rate- banul-aur- şi-a schimbat valoarea. N u-i vorbă, chiar scumpirea aceasta aparentă ar face încă destule bu~lucuri şi ar tulbura profund toa-

cărei

te relaţiile sociale. Astfel, statul, prin bugetul lui în-

cheltuieli de producere sunt de asemenea de 40 de

tocmit după vechea valoare a aurului, ar retrage din

lei. În acest caz însă, bunurile economice - ghetele,

producţia ţării numai jumătate din valorile vechi,

napoleon, ci pe o cantitate de aur

haina, sacul de

făină

dublă,

ale

- s-au scumpit pentru

că

s-au

ar fi deci în pierdere cu 50%, care ar fi câştigate de

că

contribuabili. Astfel, şi un creditor care ar avea de

ridicat cheltuielile lor de producere, nu pentru

încasat o mie de lei ar primi numaijumătate din va-

s-ar fi ieftinit aurul. cheltuielile lui

loarea reală veche - o valoare reală veche de 500 de

de producere s-ar reduce la jumătate (prin proce-

lei -, iar pe celelalte 500 le-ar câştiga debitorul. Tot

dee noi de extracţie ori prin descoperirea unor mine

aşa şi lucrătorii salariaţi, întrucât ar primi vechiul lor

extraordinar de bogate)? Atunci da, într-adevăr, din

salariu nominal, ar căpăta în realitate numai

Dar

cauza

dacă

şi

în

aurul s-ar ieftini,

proporţia

scumpi şi toate

0

ju-

s-ar

mătate a vechii valori reale, iar capitaliştii şi patronii

toate bunurile economice.

ar încasa-o pe cealaltă. Şi întregul bucluc s-ar putea

ieftinirii

mărfurile,

dacă

aurului-monedă

ale căror cheltuieli de

înlătura numai taxând aurul după noua lui valoare,

producere au rămas aceleaşi, a căror valoare a rămas

prefăcând o cantitate de aur de două ori mai mare

aceeaşi-

.Într-o monedă nouă de 20 de lei. Atunci toate relati-

Ghetele, haina, sacul de

făină,

2 zile de muncă în mţjlociu -, nu se vor mai

putea schimba pe o

bucată

de aur de un napoleon,

ile economice ar deveni iarăşi normale.

'

52

C. Dobrogeanu-Gherea,

Dar toate aceste

dezvoltări

sunt gratuite, întrucât

valoarea şi preţul aurului de zeci de ani, cu oarecare oseilatii nu s-au schimbat în mod simţi· tor şi, prin ' ' urmare, nici scumpirea bunurilor nu poate proveni Şi

şi

53

cheltuielile de producere a acesteia sunt egale cu cheltuielile de producere a napoleonului. Prin urmare ... Există un caz în care abundenţa banilor ca instrument de schimb poate să devină în-

oamenii noş­

tr-adevăr o cauză de scumpire a bunurilor de trai,

că

aurul-mo-

şi nu de scumpire aparentă, ci reală şi adevărată.

din cauza reducerii valo-

Aceasta se întâmplă când banii năvălesc într-o tară

rii lui, a cheltuielilor lui de producere, ci din cauza

deodată şi pe neaşteptate, aşa cum a fost cazul la noi

abundenţei

în timpul războiului ruso-turc, de pildă. Atunci, ba-

din cauza aceasta.

nici economiştii

PROBLEME VITALE

tri de stat nu sustin aceasta; ei nu zic '

nedă

s-ar fi ieftinit în

tară

'

sale.

Or, aceasta e o mare faptul

că

funcţia

dumnealor

greşeală,

confundă

'

care provine din

nii înmulţindu-se deodată, cererea bunurilor creşte

şi

mult şi covârşeşte oferta, care nu i se poate acomoda

şi funcţia

imediat; preţurile se ridică mult deasupra cheltuie-

banii în calitatea

lor de capital cu banii în calitatea

lor de instrument de schimb.

lilor de producere şi furnizare, iar viaţa se scumpeş­ abundenţi,

te mult. Dar, mânaţi de dorinţa unui câştig atât de

întrece cererea,

ridicat, producătorii din interiorul ţării şi furnizorii

atunci se ieftinesc şi, depuşi la bancă, în loc să produ-

mărfurilor din afară - negustorii - măresc producţia

că

şi furnizarea, măresc oferta, care ajunge de obicei

Când banii - capitalul când oferta lor în 6%, produc,

să

două

- sunt

piaţa financiară

zicem, 5, 4 sau chiar 3%; produc-

tivitatea capitalului sunt de

bănesc

bănesc

scade la jumătate, banii

ori mai ieftini. Dar

banilor, în calitatea

şi funcţia

face cu banii în calitatea şi

această

să întreacă şi cererea, şi astfel, după o perioadă de

ieftinire a

scumpire a bunurilor, vine o perioadă de ieftinire

lor de capital, n-are a

chiar sub valoarea lor. Şi în acest caz excepţional,

funcţia

lor de instrument

de schimb. Un napoleon depus la

bancă,

care n-are nimic de-a face cu ceea ce se petrece în

de-o pro-

tară la noi, abundenţa banilor poate să fie numai

duce el, în calitate de capital, 50 de bani ori un leu,

cauza unei scumpiri trecătoare, căreia îi urmează o

tot pe o pereche de ghete se va schimba, întrucât

perioadă de ieftinire a vietii.

'

C. Dobrogeanu-Gherea

54

Prin urmare, explicarea scumpirii traiului nostru, scumpirea abundenţa

exista cu zie

continuă, reală şi crescândă,

banilor, chiar

adevărat,

practică.

dacă

urmă

aceasta din economică şi

e o erezie

Dar atunci care sunt cauzele

prin ar

o fante-

adevărate

ce scumpesc în realitate bunurile economice, deci şi viaţa?

După

răspunsul

cele spuse mai sus

măresc

clar: toate acele cauze care producere a unei şi preţul,

mărfi, mărindu-i

scumpind ipso facto

e destul de

cheltuielile de

valoarea, îi ridică

să

le vedem pe cele

principale. Prima cauză, o cauză fundamentală a scumpirii bunurilor de trai, ar putea să fie vităţii

muncii.

Dacă

scăderea

producti-

pentru producerea unei perechi

de ghete, a unei haine, a unui sac de

făină

ar fi ne-

cesare patru zile în loc de două, atunci şi cheltuielile lor de producere s-ar dubla, preţul

şi

evident că valoarea şi

lor s-ar dubla.

Poate fi vorba la noi de scumpirea bunurilor de trai din această pricină? Evident că nu. Nici la noi, nici aiurea. Dimpotrivă, productivitatea muncii nu numai că nu scade, dar prin tehnica modernă, prin

aplicaţiile ştiinţei creşte

55

vertiginos în industrie, tim.ând să ieftinească uimitor bunurile de consumaţie. Factorul acesta economic ieftineşte deci foarte mult traiul, nu-l scumpeşte.

Al doilea factor care ar putea să ridice preţul bunurilor de trai e scumpirea muncii. Mărindu-se preţul muncii muncitorului, în aceeaşi proporţie cresc şi cheltuielile de producere a mărfurilor şi deci şi preţul

lor.*

E oare acesta cazul tării noastre? Nu. De tărăni'

'

me nu mai vorbim; ea moare mai abitir acuma de

şi viaţa.

Astfel de cauze sunt multe;

PROBLEME VITALE

mult în

agricultură,

* În sodetăţile moderne, capitaliste, productul naţional, grosso modo, se împarte în valoarea necesară, pe care o iau lucrătorii, şi plusvaloarea, pe care şi-o aproprie capitalul. Dacă partea lucrătorilor creşte, scade partea capitalului, şi atâta tot. De aci n-are de unde să urmeze creşterea preţu­ rilor. În realitatea vieţii economice însă nu creşte întreagă şi nu creşte deopotrivă partea luată de toţi lucrătorii. De obicei, în anum~ branşe de producţie se ridică salariile din cauze diferite. In altele nu; şi, profiturile capitalului tinzând să se egalizeze, în branşa de producţie unde s-au ridicat salariile cresc şi preţurile. În ce-i priveşte pe lucrătorii independenţi, micii meseriaşi etc., o categorie economică atât de importantă în ţările semicapitaliste, apoi nici vorbă nu e că, remunerarea muncii lor crescând, cresc şi preţurile bunurilor produse de 'această muncă. Numai că- şi aceasta trebuie de ţinut bine seamă - la noi în adevăr s-a ridicat preţul muncii, dar nu şi strictul necesar pentru producerea şi reproducerea ei; munca nu consumă mai mult decât altădată, ci s-a ridicat preţul ei din cauza scumpirii bunurilor consumate de ea; munca s-a scumpit din pricina scumpirii traiului, aşa încât remunerarea crescândă în bani a muncii nu e cauza primă şi eficientă a scumpirii traiului, ci este efectul ei.

C. Dobrogeanu-Gherea

56

PROBLEME VITALE

57

foame decât oricând. În ce-i priveşte pe lucrătorii

care intră şi profitul obişnuit al negustorului). Or,

din oraşe şi lucrătorii industriali, apoi salariul acesto-

negoţul în ţara noastră e bazat pe libera concurenţă.

ra a crescut cu adevărat în cele din urmă trei, patru

Dacă negustorii, intermediarii ar realiza profituri}~

decenii, uneori s-a dublat, alteori şi mai mult. Dar

de sute la sută cu cât au crescut preţurile bunurilor

în aceeaşi măsură s-a scumpit şi viaţa, traiul mun-

de trai, atunci nu numai capitalul intern, dar întreg

citorului, aşa că în realitate el nu numai că nu con-

capitalul mobiliar din câteşipatru colţurile lumii s-ar

sumă mai mult din productul naţional, ci chiar cu

îndrepta spre negoţul ţării, care dă profituri aşa de

un salariu dublu trăieşte, poate, mai greu decât mai

fabuloase. În realitate e tocmai dimpotrivă: mai tot

înainte. Lucrătorul nu se alege deci cu nimica din

capitalul indigen, neavând industrie unde să se poa-

scumpirea muncii, a mărfii lui, munca; produsul şi . rezultatul acestei scumpiri intră numai vremelnic în

tă plasa, caută să se bage în negoţ, iar rezultatul e o concurenţă înverşunată între negustori.

punga lui, nu e consumat de el, ci de un X oarecare.

Atunci poate că trusturile şi cartelurile scumpesc

Acest X, scumpind munca, scumpeşte ipso facto bu-

traiul, ridicând ·preţul mărfurilor deasupra valorii lor?

nurile produse de ea, iar rezultatul acestei scumpiri a muncii Im-i revine ei, ci aceluiaşi X. Vom vedea

minimă măsură, da. Cartelurile, întrucât

eludează legea liberei concurenţe, scumpesc ne-

îndată

cine este acest X. Atunci poate că negustorii, intermediarii,

Într-o

vânză­

normal bunurile~ mărfurile pentru vânzarea cărora

torii or fi scumpind din lăcomie aşa de mult viaţa,

sunt cartelate. Sunt însă foarte puţine cartelurile cu

urcând imens preţul bunurilor deasupra valorii lor

un număr absolut neînsemnat de mărfuri, şi, afară

şi

de asta, cea mai superficială analiză a preţului unei

a cheltuielilor lor de producere? Din toate explicaţiile date scumpirii vieţii, aceasta

e cea mai absurdă, cea mai copilărească. După cum am văzut, preţul unui bun economic se

reduce prin libera concurenţă la valoarea acestui bun (adică la cheltuielile lui de producere şi furnizate. în

mărfi vândute de cartel va arăta cum acesta din urmă scumpeşte marfa cu mai puţin decât X-ul des-

pre care am vorbit mai sus. Atunci poate că industria indigenă şi încurajarea ei ridică preţul mărfurilor şi scumpesc astfel traiul?

C. Dobrogeanu-Gherea

58

PROBLEME VITALE

59

Într-o mică măsură, da. Întrucât cheltuielile de

Dar cauza principală, adâncă, permanentă, con-

producere în industria noastră mare sunt mai ridica-

stantă a scumpirii traiului şi a creşterii mizeriei sunt

te decât acelea ale industriei articolelor similare din străinătate, prin faptul tarifelor protectoare, plătim

mai scump mărfurile acestea. Dar iarăşi şi în scumpirea aceasta intervine, mărind-o, X-ul nostru. Mară de asta, bunurile produse de industria

noastră proteguită sunt foarte puţine şi, afară doar

de zahăr, joacă un rol relativ neînsemnat în bugetul contribuabilului român, şi de aceea şi scumpirea vieţii provenită din această pricină e neînsemnată în comparaţie cu enorma scumpire a traiului în ţara noastră.

sporirea nemăsurată a bugetului, a impozitelor statului, şi sporirea tot atât de nemăsurată a rentei pă­ mântului. Acestea, întrucât ridică cheltuielile de producere şi furnizarea mărfurilor, le măresc preturile şi deci scumpesc traiul. ' Asta e cauza adevărată, adâncă, permanentă şi constantă

a scumpirii traiului.

Am văzut că statul ia din intreaga productie a tării

400.000.000; renta

pământului

marii

pro~riet~ţi

e

de 120-140.000.000. Statul şi renta iau deci dintr-un miliard şi două sute de milioane până la 540.000.000, adică aproximativ 45%. Va să zică statul şi rentierii

Atunci care e adevărata şi adânca pricină a acestei '

pământului retrag din întreaga producţie- care prin

'

scumpiri enorme a traiului? lat-o, sau iată-le. Mai întâi unele articole de primă necesitate, pe

sine însăşi e mizerabilă şi insuficientă pentru o viată

omenească a ţării -

45%,

aşa încât pentru restul î~­

care ţăranul nostru le producea şi le furniza pieţei,

tregii ţări, cu toate clasele ei (afară de cei care trăiesc

se scumpesc pentru că ţăranul e silit de regimul neo-

din buget şi din renta pământului), rămâne 55%.

iobag să devină tot mai exclusiv producător de cere-

Ce mirare deci că, pe măsură ce statul şi rentierii

ale pentru export, producând din ce în ce mai puţin

pământului retrag tot mai mult din productul tării,

produsele auxiliare ale agriculturii- zarzavaturi, pă­

mizeria merge crescând ?

'

sări, lapte, ouă etc. -, pe care înainte le producea şi

Cu cât statul şi renta vor retrage mai mult, cu atât

le vindea foarte ieftin, netinând seama cât îl costa cu

mizeria va creşte. Şi, într-o ţară capitalistă sau semi-

'

adevărat

producerea lor.

'

capitalistă producătoare de mărfuri, această mizerie

c. Dobrogeanu-Gherea

60

.... , pe de 0 parte ' prin faptul că locuitorii se mant"fies•l'; au tot mai puţine mijloace cu care să cumpere, iar p~

PROBLEME VITALE

61

ploi torenţiale, te-ai mira de inundaţii şi le-ai căuta cauza în apa cu care se stropesc străzile ora§elor.

de altă parte prin scumpirea tot mai mare a mărfun­

Dar opinia noastră publică a fost atât de mult în-

lor a bunurilor de consumare. ' Renta, crescând . · nema~surată ' într-o proporţie

şelată şi îndreptată pe căi greşite de cei neştiutori

scumpeşte toate bunurile provenite din pământ, î~

şi interesaţi încât cred că nu e de prisos să dau aici

primul rând deci bunurile cele mai importante şt

câteva exemple concrete pentru dovedirea celor de mai sus.

mai strict necesare vieţii. Renta crescândă a pămân­

Să luăm ca pildă scumpirea chiriilor, care joacă

tului scumpeşte în aceeaşi măsură toate productele pământului, care intră ca materii prime în f~bric~rea

altor bunuri materiale, industriale. Scumpmd vtaţa muncitorului, renta pământului scumpeşte bunurile roduse de această muncă. Iar statul, prin impozitep . le directe şi indirecte, produce acelaşi rezultat ca şt renta, intr-o măsură şi mai mare. • Şi atunci când renta şi statul absorb din intrea~

grozava şi imensa sumă de. 45%,. ga prOd uctie , a tării , atunct cand renta pământului şi statul inghtt mat •

A

jumătate din intreaga noastră producţie, ~ămânâ~d

pentru intreaga ţară numai o jumătate şt ceva ~m ceea ce produce, a te mai mira de enorma scumptre . .. -Şl. a-1. ca~uta cauzele eficiente aiurea e tot aşa de a vtetu

logic, şi cuminte ca şi cum, după săptămâni întregi de nu toate impozitele statului s~u~pesc pt~eţurile. Astlel, imp~zitul asupra rent~i pământulUI miCşoreaza această rentă, dar nu ridică preţunle.

* De altlel

un rol covârşitor în bugetul omului sărac. Pentru construirea unei case trebuie mai întâi teren, iar renta pământului urban a crescut în proporţii fabuloase; în ultimele trei-patru decenii, preţul

metrului pătrat în Bucureşti s-a dublat, s-a triplat, s-a împătrit, ba şi mai mult. Apoi pentru construirea pe acest teren, al cărui preţ s-a ridicat cu 200, 300% etc., trebuie material de construcţie: var, nisip, cără­ midă, lemn lucrat etc. Producerea acestui material reclamă muncitori manuali şi intelectuali, iar munca

s-a scumpit şi ea, de o parte din cauza scumpirii tuturor bunurilor strict necesare vieţii-: prin creşterea rentei -, pe de altă parte din cauza creşterii impozitelor directe şi indirecte. Astfel, muncitorii care produc materialele de construcţie primesc o remunerare mai mare ca mai înainte. Din nenorocire, mărirea aceasta a remunerării nu le fi>loseşte lor la nimic;

C. Dobrogeanu-Gherea

62

şi

al statului; nu-i mai

intră

63

mţjlocirea cărora

Acum treizeci de ani păşunile erau extraordinar

în buzunarul rentei

de ieftine, era mult pământ disponibil. Nu putea tot

ei sunt numai intermediarii prin surplusul acesta de salarii

PROBLEME VITALE

puţin adevărat însă că

prin

să fie pus sub cultură, şi renta pământului era foarte

muncii se scumpesc bunurile

redusă. Acuma însă renta a crescut enorm, mai tot

produse de ea, se scumpesc deci foarte mult materi-

pământul e pus sub cultură, aşa că nici nu le mai vine

această mărire

alele de

a

plăţii

construcţie. Acelaşi

lucru se

munca direct întrebuinţată în

cu

deloc la socoteală proprietarilor şi arendaşilor să dea

munca

pământ pentru păşune, pământ care sub cultura ce-

întâmplă şi

construcţie; şi

aceasta - a arhitectilor, zidarilor, lemnarilor etc. - e scumpită,

'

din

aceleaşi

cauze. Pe

rialele necesare aduse din

toate mate-

Oamenii noştri de stat abia după ce au obţinut un

sunt scumpite

briliant succes diplomatico-economic - permisiunea

urmă şi

străinătate

realelor produce 50 de lei pogonul.

coadă

de a exporta vite in Austria - au băgat de seamă că

vin angaralele statului ce cad asupra casei şi fel de fel

vremurile s-au schimbat, că păşunile s-au scumpit

de impozite comunale crescute.

până într-atât încât nu ne mai convine să creştem vite

prin enormele taxe vamale ce se

prelevă.

La

Astfel, din toate aceste cauze, valoarea unei case e acuma de două sau de trei ori mai mare ca altădată; şi

se înţelege că şi chiria trebuie

să

se urce în

aceeaşi

proporţie.•

Sau să luăm un alt exemplu : carnea, un obiect de asemenea de

primă

necesitate.

* E evident că scumpirea chiriilor poate să provină şi din cauza lipsei de case de închiriat, din cauză că cererea de case întrece oferta. În acest caz însă, casele începând să producă venituri ce trec mult de venitul obişnuit şi normal, se construiesc case multe, şi de obicei oferta lor mărită covârşeşte cererea şi chiriile cad sub normal. Scumpirea deci a chiriilor din această cauză nu poate li decât vremelnică.

. de export, că permisiunea exportului au obtinut-o '

foarte adevărat, numai că ... n-avem ce exporta.

'

Aşadar, preţul păşunilor a crescut enorm, s-a în-

treit, ba şi mai mult decât întreit. Or, vita nu se hră­ neşte din aer, ci trei ani de zile, până ce devine bună

de tăiat, trăieşte din păşuni, din productele pămân­ tului. Prin urmare, creşterea unei vite de tăiat costă as-

tăzi cel puţin de trei ori mai mult decât acuma trei decenii; iar după ce e adusă de măcelar la tăiat mai vin încă multe alte cheltuieli şi angarale: abatorul, veterinarul şi fel de fel de impozite comunale. Apoi

64

C. Dobrogeanu-Gherea

preţul prăvăliei măcelarului s-a mărit,

o

întrebuintează

'

e acum mai

sfărşit cheltuielile lui

munca pe care

scumpă

ca

altădată,

în

proprii şi ale familiei lui, care se

ridicau acum trei decenii la 4.000 de lei anual, trec astăzi

peste 8.000,

şi

ştim

noi

şi

de ce

de unde vin

toate aceste scumpiri. Fireşte că

aceste cheltuieli cad toate asupra cărnii

de vânzare, îi

măresc

cheltuielile de producere şi de

furnizare, ca să vorbim în termeni economici. Ce mirare deci împătrit

Se

şi

rând din cauza în

adică

- în primul rentei

interesaţi,

îi

Dar publicul acuză ...

şi

esen-

pământului şi

şi preţul cărnii

aceeaşi proporţie.

încurajat de cei ce

cărnii

creşterii

a impozitelor statului -, crească

s-a

s-au întreit cheltuielile de pro-

de furnizare a

pe

n-ar vinde mai ieftin decât îi

trebuie

să

neştiutor,

măcelari costă) şi

zavaturile.

lui. Berea se vinde de fabrici cu 50-52 de lei hectolitru!. 50-52 de bani litrul. Din aceşti 50 de lei, statul şi comuna încasează direct 20 de lei, adică nici mai

mult nici mai puţin decât 40% din preţul de vânzare al berii. Dar măcar din restul de 60%, din cei 30 de nu mai prelevează nimic statul şi renta crescândă a pământului ? Aş, vorbă să

fie 1

Mai întâi, orzul şi hameiul - materiile prime din care se fabrică berea - se scumpesc din cauza creş­ terii rentei pământului (or, din cauza scumpirii lor creşte

renta

pământului,

ceea ce revine la

acelaşi

te, bineînţeles, şi cheltuielile de producere a berii. Apoi alt element care măreşte aceste cheltuieli c şi

consumator de spolierea negustorilor măcelari 1 pesc carnea scumpesc şi laptele,

care joacă şi ea un rol oarecare în bugetul orăşeanu­

lucru). Această scumpire a materiilor prime măreş­

tervine foarte grav şi energic ... pentru a feri publicul înţeles că aceleaşi

sus să luăm încă o pildă foarte caracteristică: berea,

cere

ceea ce e mai comic decât toate : statul chiar in-

E de la sine

Pentru limpezirea şi mai mare a celor spuse mai

(de

împotriva lor intervenţia statului. Şi

65

bani care-i mai rămân de fiecare litru fabricantului,

şi

s-a întreit

în ultimii treizeci de ani 1

înţelege, dacă

ducere ţialul

că preţul cărnii

PROBLEME VITALE

care e construită fabrica acum costă incomparabil mai mult decât înainte, din cauza creşterii imense a

cauze care scum-

ouăle, păsările,

capitalul băgat în fabrică şi instalaţii. Or, terenul pe

zar-

rentei pământului urban; de asemenea, incomparabil mai mult costă şi construirea fabricii, din cauza scumpirii muncii prin creşterea rentei pământului şi

66

C. Dobrogeanu-Gherea ·

a impozitelor statului. Munca însemnată, calificată, intelectuală, întrebuinţată

rii e

şi

Nu

ea scumpită din ştiu

aceleaşi

manuală şi

la fabricarea be-

cauze. să mărească

cu cât pot toate acestea

cheltuielile de producere a berii, probabil cu 1O lei şi

hectolitrul, ori poate

PROBLEME VITALE

67

ai acestei scumpiri enorme, cu foarte rare exceptii ' ' trăiesc de azi pe mâine, cu frka falimentului în spinare.

În ce

priveşte renta pământului şi statul, apoi

aceştia tac, înghit, îşi fac digestia, şi din când în când,

mai mult. Dar mai departe.

la intervale din ce în ce mai scurte, statul intervine

Fabricantul vinde berea cu 50-52 de lei hectolitrul

energic ... pentru a feri publicul consumator de spolierea berarilor.

berarului, care

urmează să

revândă

o

consumato-

rului. Pentru aceasta îi trebuie un local cu în centru,

adică

tocmai acolo unde renta

lui urban a crescut enorm. Din cauza scumpirii astăzi

construcţiei

poziţie,

pământu­

această cauză şi

casei, berarul

Aş putea să înmulţesc cât de mult exemplele acestea; sper însă că şi cele citate sunt îndestulătoare.

din

De altfel şi cititorii singuri, fără ajutorul meu,

plăteşte

pot să se convingă de veracitatea celor avansate aici.

şi

mai

N-au decât să ia preţul crescut al unui bun economic

fel de fel de impozi-

oarecare, să-I analizeze, descompunându-1 în toate

întrebuinţată

elementele lui, şi să cerceteze pentru fiecare element

de berar, toate s-au scumpit mult din cauzele ştiute;

cu cât participă la scumpirea acestuia statul şi renta

pentru local o chirie de 10.000 de lei

bine. Apoi vin patenta, te comunale. Lumina, în

sfărşit,

berarul

licenţa, gheaţa,

însuşi şi

sfert de veac puteau

familia lui, care acum un

să trăiască

anual, nu pot acum nici cu o Şi

bine cu 4.000 de lei

sumă dublă.

toate cheltuielile acestea mărite cad, într-o ţară

săracă după

cum e a

noastră,

asupra ·unui cerc re-

pământului; atunci se vor convinge de la sine şi vor

pricepe clar legătura cauzală care există, de pildă, între scumpirea crenvurştilor şi creşterea rentei pă­ mântului, între mărirea impozitului asupra sării şi pipărarea chiriilor la Bucureşti sau Craiova.

cum un litru de bere, ale

Însă n-aş dori să fiu rău înţeles. Eu nu zic, fireşte,

cheltuieli de producere (inclusiv profitul fabri-

că nu sunt negustori care caută să scoată preţuri exa-

strâns de consumatori. cărui

munca

cantului) ar trebui

să

Iată

se ridice la 20 de bani, <9unge

gerate - cum să nu fie 1-, şi nici nu zic că n-ar trebui

de a se vinde cu un leu, iar berarii, presupuşii autori

luate măsuri împotriva cartelurilor şi trusturilor care

C. Dobrogeanu-Gherea

68 spoliază

publicul, ridică preţurile, eludând o lege

fundamentală

liberă.

a

.

societătilor

moderne:

concurenţa

Ceea ce afirm eu e că toate acestea participă

relativ cu puţin la scumpirea traiului şi sunt trecătoa­ re, pe când cauza adâncă, eficientă, fundamentală, permanentă

e creşterea nemăsurată a rentei pămân­

tului şi creşterea §i mai nemăsurată a impozitelor statului (inclusiv ale comunelor şi judeţelor).

69

se face fără vina sau meritul rentierului, atunci să fie impusă mai ales renta pământului, degrevând întru

atâta consumaţia omului sărac. Sunt foarte logice şi adevărate toate acestea, dai vedeţi cât de dezagreabile ... Pe când aşa ...

Când oligarhia politică măreşte cu zeci de milioane bugetul statului, ceea ce constituie o adevărată şi autentică grozăvenie pentru o ţară cu o producţie

"Dar"- va zice cu mirare cititorul- "cum se.poate ca de atâta vreme întreaga opinie publică să fie dusă pe căi atât de

PROBLEME VITALE

greşite?"

Da, se poate ! E şi neştiinţă, nepricepere la mijloc, dar mai ales sunt puternice interese care o cer ca diversiune. De altfel, în cazul de faţă se şi simte nevoia mare de div~rsiune. Închipuiţi-vă, într-adevăr, con-

atât de săracă, ceea ce duce ţara cu paşi siguri spre ruină şi dezastru şi, între multele alte rele, produce

şi o înfiorătoare scumpire a traiului; când oligarhia,

zic, măreşte cu zeci de milioane bugetul statului, ea are grija să emită nişte teorii economice din care urmează că flămânzirea

contribuabilului român nu e

tribuabilul român care află desluşit adevăratele cauze

un fenomen real, ci aparent, iar cauza lui rezidă în

ale înfiorătoarei scumpiri a traiului. Contribuabilul

faptul că în buzunarul contribuabilului s-au înmulţit

nostru ar putea face atunci următoarele deducţii

prea mult banii în numerar!

adevărate şi

Dacă

Nu-s acestea nici logice, nici adevărate, dar sunt

logice.

pricina enormei scumpiri a traiului e creş­

terea neîncetată şi nemăsurată a bugetului statului, atunci să facă domnia-sa bunătatea să nu mai crească, ci,

dimpotrivă, să descrească;

re a rentei

pământului,

care

iar

dacă

În cele spuse şi dezvoltate mai sus se găseşte şi explicaţia acelui pesimism, acelei

malaise, acelei de-

creşte­

primări sufleteşti, acelei crize morale care stăpâneşte

ea întru

societatea noastră în toate clasele, chiar în clasele ei

marea

scumpeşte şi

foarte agreabile !

atâta traiul, e o fatalitate în societăţile moderne, care

conducătoare.

C. Dobrogeanu-Gherea~

70 rău",

"Mergem şi apăsător,

tor

şi sfărşind

faci,

•

începând de la

dacă

meseriaş şi

cu oamenii mai răul ţării.

avuţi

ale decadenţei, de parcă am fi un popor îmbătrânit.

sau cu oamenii

Iar în vremea asta jos, în profunzimile vieţii socia-

rău

le, domnesc încă relaţii semifeudale neoiobăgiste, cu

n-avem oameni? Nu e omul care să în-

întreg cortegiul lor de contradicţii şi anomalii, care

"Mergem

urmă. Şi doară

rezidă răul ţării.

tagonică şi

în

bazată

explicaţia

Da, desigur, organismul nostru social e bolnav,

lui vine mai

foarte bolnav, şi boala se manifestă, între altele, prin

din cele spuse se vede clar unde

acea destrăbălare morală, prin criza morală şi prin

O

organizaţie socială şi

contradictorie, care preface

aparenţe şi minciună.

că plină

fac posibile şi inevitabile jacheriile.

organismului social, ca şi al organismului in-

dividual, mai întâi se simte; pe

arivismul, descur~jarea morală şi toate acele semne

micul negus-

drepte lucrurile; nu-l văd, domnule!" Răul

71

de tot; ce

politici care simt să

auzi peste tot, ca un refren; trist

PROBLEME VITALE

O

de stat an-

instituţiile

viaţă politică şi

de resturi feudale, care nu vor

ei

economi-

să moară, şi

pe capitalismul modern, care nu poate

încă

acea anarhie în cugetare şi în fapt de care suferă ţara noastră.

Dar care sunt remediile pentru boala aceasta adâncă a organismului nostru social?

50 de

Se înţelege că remedii sunt. Şi în marginile status quo-ului nostru social se poate face mult.

parale de cap de om. Din această producţie, care nu

Am arătat mai sus, numai ca o pildă, cum statul,

ajunge bine pentru cea mai simplă indestulare mate-

deplasând câteva zeci de milioane din risipa nebună

rială

făcând

pe care o practică, ar putea face într-un chip sau al-

o clasă birocrat-parazitară. Din restul

tul să dispară foametea la sate sub cea mai hidoasă formă a ei: lipsa mămăligii goale.

să trăiască.

O

producţie naţională mizerabilă:

a populaţiei, statul retrage a treia parte,

risipă şi creând

de două treimi, o mare parte este iarăşi acaparată de 0 mică

minoritate, care o

productivă,

risipeşte

în consumare ne-

şi prin degrevarea consumaţiei omului sărac s-ar

tot mai mult şi mai mult necesităţi şi gusturi rafinate,

putea întrucâtva micşora scumpirea traiului. Dar

dorinţe fără

devine tot mai

se pot face multe altele, în special pentru îmbună­

De aici nasc egoismul,

tăţirea sorţii claselor muncitoare, pentru scăderea

puţin şi

mai

frâu, a

Şi

Prin impunerea mai mare a rentei pământului

astfel se creează

într-un lux nesocotit.

căror indestulare

puţin posibilă.

C. Dobrogeanu-Gherea

72 exploatării

nemiloase, pentru civilizarea raporturi-

lor sociale ş.a.m,d. Totuşi,

putea scăpa. Şi pentru a o învedera cu toată clariSă

că

presupunem

să

facem

următoarea supoziţie.

statul n-ar mai lua nicio

centimă

contribuabilului, toate serviciile statului cu

adevă­

rat necesare le-am avea gratuit, de asemenea toate serviciile comunale şi judeţene. Să presupunem de că

asemenea

marii proprietari ar

renunţa

în folosul

natiunii la renta pământului; chiar şi în acest caz am '

avea atunci un venit de 50 de bani pe zi de cap de locuitor pentru toate dispărea;

necesităţile

lui. Mizeria n-ar

onală. Dar pentru aceasta trebuie o renovare a organismului nostru social, o renovare economică şi po-

litică (votul universal), aceşti doi termeni ai vieţii sociale fiind strâns şi indisolubil legaţi între ei. Trebuie deplasată, prin votul universal, puterea politică de la oligarhia noastră politicianistă de azi, pentru că aşa, politiceşte vorbind, se poate face posibilă o renovare radicală a organismului nostru social întreg. 'Irebuie o prefacere radicală a întregii noastre gospodării naţionale.

Primul pas foarte important vor fi desfiinţarea

nu vom putea scăpa definitiv din impasul

cidentalo-civilizate la ţară. Aceasta însă nu ajunge,

găsim

producţiei naţi­

nu ajunge deloc. Pentru poporaniştii puri şi consec-

onale va fi cea veche, atâta timp cât suma productu-

venţi, dezlegarea problemei ţărăneşti e dezlegarea problemei ţării, ţara românească fiind osândită să rămână o ţară eminamente agricolă, :o ţară ţărănistă, viitorul ţării fiind la sate, cum zic poporaniştii.

în care ne

atâta timp cât baza

lui nostru national va fi atât de mizeră. În marginile acestei

'

producţii

pe baze noi de mărim

mizere ne

producţie,

productul nostru

sufocăm.

Trebuie deci,

pe baze transformate,

naţional, şi

trebuie să-1

să

mă­

rim considerabil. Aceasta e problema problemelor ţării noastre. Deci, pe baze noi şi moderne, trebuie să mărim, să mărim

73

astfel o bază mai largă, tot mai largă, pentru existen-

· neoiobăgiei şi crearea raporturilor de producţie oc-

ar rămâne.

Aşadar,

PROBLEME VITALE

ţa noastră materială şi deci şi culturală, morală, naţi­

din impasul greu în care ne găsim nu vom

tatea n-avem decât

~

cât de mult, productul naţional, creând

Nimic mai greşit. ·Dacă acesta ar fi viitorul ţării,

ţara ar fi fără viitor. O ţară eminamente agricolă e o ţară şi eminamente săracă, înapoiată şi economi. ceşte, şi culturaliceşte. Danemarca nu dovedeşte ceea ce vor să dovedească poporaniştii noştri, ea

74

C. Dobrogeanu-Gherea

având

condiţii şi

excepţionale,

Germania lângă

şi

istorice,

precum

şi

o

şi

Englitera- iarăşi

excepţională.

înconjuraţi

de

ţări

şi

industrială. Şi

şi

pe aceea

col al ţării noastre în mijlociu şi în valori noi (scă­ zând deci sămânţa şi amortizarea capitalului) la

că

sun-

dezvoltarea

apoi Danemarca devine din zi în zi

industrială,

ea

îşi industrializează şi

agricultura

se dezvoltă şi se va dezvolta pe baze capitaliste. Un exemplu sugestiv ar fi China.

Iată

un stat care

s-a dezvoltat pe baze agrare, care a adus intensivitatea

şi

productivitatea muncii agrare la ultimele po-

sibilităţi şi

a întrecut în

această privinţă Şi

putut visa un .popor civilizat. ajuns

şi

ce

reprezintă

recomandă

770.000.000 de lei. Solul

ţării noastre, prin cultura

prădalnică ce se face, a şi început să se istovească, aşa că după 40 de ani de aşa cultură avem toate şansele ca productul nostru agricol să scadă în mod însemnat, nu

să crească.

Să presupunem însă că în vremea asta vom fi scă­ pat de regimul nostru neoiobag, că agricultura noastră va fi devenit mult mai raţională, mai sistematică, şi asta nu numai că ar compensa pierderile pămân­ tului, dar încă le-ar îmbunătăţi, astfel că printr-o cul-

tot ce ar fi

tură mai sistematică vom fi .Yuns să dublăm aproape

doar vedem unde a

productul nostru agrar, să producem deci valoarea

China. Marele

poporanist Lev Tolstoi e cel

Domnul Colescu socoteşte întreg productul agri-

Noi, pe

agricole, care ne vor împieuşura

75

- intre

toate celelalte împrejurări prin care ne deose-

dica exportul agricol, dar ne pot mai

fizice cu totul

situaţie geografică

bim de Danemarca, o mai avem tem

şi

sociale,

PROBLEME VITALE

puţin

şi

arhigenialul

consecvent când

foarte însemnată de un miliard şi jumătate de lei. Cam ce înseamnă acest product agricol se poate vedea din următorul calcul. Noi producem acuma,

China ca ideal popoarelor civilizate.

Ca să vedem cât se poate de clar cam ce ar însem-

în termen de mijloc, cam 13-14 hectolitri de grâu

na dezvoltarea ţării noastre pe bazele poporaniste pe

- principalul nostru product de export - pe hectar.

ne

Dublând producţia, am produce 28 de hectolitri. Or,

închipuim, măcar în linii generale, ce ar fi, economi-

în ultimii 6-7 ani, prin mari sforţări, Franţa a reuşit

ceşte

vorbind, cu

dacă

ar rămâne o ţară eminamente agricolă, cum îi

să ridice producţia mijlocie de la 18la 20 de hectolitri pe hectar. Am întrece deci Franţa cu 30%. Dar ce Franţa, am întrece Danemarca însăşi - marele ideal

care i le

aştern poporaniştii noştri

ţara noastră

de

doctrină, să

peste 30 sau 40 de ani

recomandă poporaniştii noştri.

C. Dobrogeanu-Gherea •

76

al

poporaniştilor noştri

tolitri pe hectar. că

Şi

PROBLEME VITALE

Să presupunem însă că şi gospodăria statului va fi condusă mai rational ~:i bugetul ' în 40 d e ani,. se • ~

-, care produce 26 de hec-

asta numai în 30-40 de ani 1 Sper

va dubla numai, ajungând, împreună cu bugetele

§Î domnul Stere va fi de acord că sunt mai curând

comunelor §i judeţelor, la suma de 800.000.000. E

optimist decât pesimist în presupunerile mele. De altă parte să presupunem, de asemenea, că va-

neîndoielnic că în 40 de ani suma bugetelor noastre

ţă­

ale statului §i ale comunelor §i judeţelor va întrece suma aceasta.

loarea produselor micii industrii §i ale industriei răneşti

casnice, care în

intenţia

domnului Stere tre-

buie să se dezvolte în locul marii industrii, punem

că

aceasta,

împreună

să

.. S~ă~nd 800.000.000 din suma totală a producţiei ţăru, rămâne ca întreaga populaţie să consume un miliard §apte sute de milioane · În 40 d eampo.. .

presu-

cu produsele auxiliare

ale agriculturii, care. se ridică acum la 400.000.000,

pulaţia noastră, care se înmulţe§te cam cu 100 000 de suflete pe an, va avea 1O 500 000 de 1ocmton. . .

se vor dubla, deci vor ajunge la 800.000.000, ba mai mult,

să

zicem la un miliard, ceea ce e, desigur, exa-

gerat pentru o Astfel,

ţară

rămânând

loc de un miliard §i

Această sumă de un miliard şapte sute de milioane, împărţită la 1O 000 000 de locuitori (o jumătate de milion trăind de pe urma bugetului statului), va da

eminamente agricolă. o

ţară

eminamente

vom avea un product de 2 miliarde două

agricolă,

şi jumătate,

în

170 de lei de cap de om.

sute de milioane cât avem

Aşadar, după 40 de ani de dezvoltare poporanistă vom ajunge ca locuitorii acestei ţări, toţi fiii §i fiicele ţării româneşti, să aibă câte 46 de bani pe zi pentru

acuma. Pe de altă parte însă, în 30-40 de ani, împreună cu

marea înmulţire a populaţiei §Î a nevoilor sta-

tului, împreună cu dezvoltarea culturală §i materială trebuie

să crească

în

proporţie

t~ate nevoile §i trebuinţele lor, în loc de 33 de parale cat au acum.·

§i bugetul statului, §Î

al comunelor. Bugetul statului în cei 40 de ani din urmă a crescut de

77

şase

ori: de la 51.000.000 la 305.000.000. Chiar

de la 1880 până acum aproape s-a triplat, cyungând de la 116.000.000 la 305.000.000.

S-ar putea, desigur, obiecta: dar de ce să producem numai cereale de export §Î să nu trecem la

* Bineînţeles, "să aibă" sau "au acum" sunt un mod d . ~~re pentru cazul când întreaga productie a tărl·l· ar fie' exp;l-

tl•" egal •m t re '

UJ.

· 1ocmtorii . ei.

toţi

·

,

Impar-

C. Dobrogeanu-Gherea

78

PROBLEME VITALE

~

grădi­

culturi agricole mai bogate, mai productive:

79

Atunci rămâne condiţia cealaltă, necesară pen-

nărit, flori, fructe, vinuri, unt. Se înţelege că aceste

tru producerea articolelor agriculturii cu adevărat

culturi sunt mai productive, şi dintr-un hectar de pă­

intensivă: o bog-
mânt pus sub cultura florilor scumpe se poate scoa-

acestor produse. E vădit însă că pentru aceasta tre-

să

buie să se creeze alte valori în ţară, cu care să se poa-

toate aceste articole? Lor

tă cumpăra şi plăti valorile produse de agricultură;

te un product de o foarte mare valoare. Dar cui vândă

agricultorii

noştri

înşişi?

Pentru vânzarea acestor produse ale agricul-

turii intensive trebuie sau o

puternică piaţă externă

de desfacere, sau o bogată piaţă internă. puternică piaţă externă

O

Tările

cele mai in-

şi

mai dens populate, care, ca atare, au o

imperioasă

necesitate de cerealele noastre, au ele

dustriale

belşug

însele din nării,

propriul lor

pământ

pentru

ferme,. fructe. Doar nu ne vom apuca

curăm

pe

piaţa mondială

Franţa

cu vinul nostru,

acum cu vinurile sale, al

grădi­

să

con-

Italia cu fructele noastre,

Franţa

care nu

căror preţ

de bani decalitrul, pe când noi, ca

ştie

ce să facă

s-a coborât la 40 să

apărăm

întrebuinţate de clasele agricole ele însele §i de clasele suprapuse §i de cele parazitare ? Se inţelege că da, ba faptul acesta ar avea chiar foarte mare importanţă în ce-i priveşte pe ţăranii no§tri, care, ca mici proprietari ori fermieri scăpaţi de neoiobăgie, ar putea să aibă din propria lor gospodărie, ca valori de întrebuinţare, lapte, unt, legume etc.

Dar, chiar având toate aceste articole agrare pentru consumarea internă a ţării, rămâne faptul con-

îl impunem cu 10 lei de-

statat mai sus că locuitorii României vor avea pentru

calitrul ( !). Sau, poate, vom concura în Englitera cu

toate celelalte necesităţi ale unui cetăţean modern

untul nostru pe Danemarca atunci când, pentru a-l

câte 46 de bani pe zi. Şi dacă mai ţinem seama şi de

noastră ţară

necesităţile crescânde ale unui om din ziua de azi,

'

proteja în propria guresc

şi

străin,

bucovinean, suntem

lleu pe kg.

ne

Dar produsele unei atare culturi agricole pot fi

de

concurenta vinului

împotriva celui un-

nevoiţi

0

industrie însemnată, care devine astfel o conditie vi' tală pentru existenţa acestei agriculturi intensive.

pentru desfacerea

acestor produse nu putem avea.

cu alte cuvinte, pentru aceasta tocmai ne trebuie

a-l impune cu

apoi în faţa lor, peste 30-40 de ani, ace§ti 46 de bani vor reprezenta tot o mizerie.

C. Dobrogeanu-Gherea ·

80

PROBLEME VITALE

81

~

Şi

rezultatul mizeriei economice e mizeria sub

toate puterile să devină o· ţară industrială, în rând cu ţările industriale din Occident, iar Suedia, mi-

toate formele ei. Şi,

nota bene, aici vorbim numai de mizeria pro-

ductiei. Dar în '

rai-socială şi

societăţile

cea

intelectual-socială

posibile decât pe baza de complex, cu

largă

până acuma, o grevă de aproape o jumătate de mili-

societăţi

on de lucrători industriali.

a unor

dezvol-

oraşele

lor mari,

deschizătoare

de orizonturi atât de imens de largi, centre ale unei culturi întinse;

şi

producţie

fel de

dezvolta

şi

o

deci numai pe baza unui asemenea lărgi

orizonturile, se poate

cultură întinsă,

care; oricât de multe

se pot

totuşi

defecte proprii ar avea, e

producţia

lor

afară

de bani pe cap de om!

Dacă trebuie dec(ridicată neapărat productivitatea muncii agricole, tot aşa de neapărat trebuie să

înapoiate, eminamente agricole, cu

dezvoltăm şi toate celelalte resurse de producţie ale ţării şi trebuie să devenim o ţară industrială. Cum

săracă, oraşele

lor nedezvoltate

şi

ori-

zonturile strâmte ale satelor izolate sunt condamnate, în

Păcat că nu se conduc şi ţările scandinave după concepţiile şi ideile economiei politice poporaniste, că ar ajunge odată şi ele, cu inmultirea continuă a ' populaţiei şi creşterea necesităţilor statului, la... 46

cultura epocii mo-

derne. Societăţile;!

face posibilă cea mai mare grevă generală cunoscută

nu sunt nici ele

tate economiceşte, cu utilajullor mecanic formidabil aşa

cuţa Suedie, cyunge la un aşa nivel industrial încât

actuale dezvoltarea cultu-

de mizerie

poiere culturală, Şi iată de ce,

materială, şi

la mizerie

şi

am zis şi în Cuvinte uitate : pentru ţara noastră aceasta e o întrebare vitală, de a fi ori a nu fi.

Şi asta e de o importanţă vitală nu numai pen-

îna-

intelectuală!

tru ţară în general, dar şi pentru însăşi ţărănimea.

pe când poporaniştii, pentru demon-

/O

înmulţire a populaţiei şi

o dezvoltare

ulterioară

strarea ideilor lor fantastice,

invocă

drept exemplu

a ţării pe baza producţiei agricole a 8 000 000 de

ţările

în special Danemarca,

hectare de pământ cât avem ar fi o avansare iarăşi ...

agricole scandinave, poporaniştii

şi

îngraşă parcă văzând

cu

către înapoiere şi mizerie. În industrie va găsi ţăra­

ochii uitându-se la formidabilele movile de unt ex-

nul loc pentru plasarea fiilor săi şi tot în industrie va

pe când

se

'

portate din Danemarca, aceasta din

.

urmă caută

din

găsi el o piaţă de desfacere pentru productele sale.

C. Dobrog~u-Gherea

82

PROBLEME VITALE 83

Pentru că, încă o dată, o agricultură mică, realmente intensivă,

e un nonsens fără o piaţă internă de desfa-

cere a productelor agricole, fără o piaţă industrială. Încât,

dacă

e foarte

adevărat că

viitorul

tării

'

româ-

neşti e la sat, este însă tot aşa de adevărat că viitorul

satului însuşi e la oraş şi în dezvoltarea industrială a ţării. Viitorul ţării întregi e în îndrumarea ei, ca stat şi organism social, către o organizaţie şi o stare asemănătoare

cu a statelor occidentale

şi, împreună

cu acestea, către o organizaţie socială mai înaltă în

A

•

'

Nu. Domnul Stere n-a dovedit aceasta Dom 1 Stere a arătat o ser· nu . Ie mtreagă de argument mste, foarte serioase de altfel e popora• care ar trebui ~ d sa oved ească asta . d· ' ar at.ata tot. A

•

A

viitor - societatea socialistă. Aci aş putea să mă opresc. Am voit numai să enunţ unele probleme vitale ale

"Ne trebuie neapărat" . .. d va Zice Cititorul voltare industrială . . . - "o ez. ~ . ŞI capitalistă asemănătoar a ţărilor occidentale . c. • • e cu , toarte bme d oare domnul Ste ar n-a dovedit · · re, m sena do Social-d · mmet-sale de articole ernocratzsm sau poporanism c ~ 0 . dezvoltare ind . ~ . ' a mdustrie şi 0 ustnala la not sunt '1 . . • • . • O 1 UZle §1 o p ~ tmpostbilttate ?" ura

ţării, fără să

le discut, ana-

lizez ori dovedesc, aruncând asupra lor o mică fâşie de lumină; am voit numai să lărgesc orizonturile atât de restrânse în vremea din urmă şi să arăt, între alte-

Astfel, unele din argumentele . sunt şi acestea: că suntem o tară . ~o~nulm Stere ' mtca §I n-avem putere s ~ . a Impunem articolele noastre indu t . 1 export ~ s na e de ' ca nu putem avea un d b desfacere de mării . ~ e uşeu extern de un, ca n-avem 10011.. desfacem. · co unde să le

le, că rezolvarea problemei agrare nu rezolvă chestia socială a ţării; mai mult decât atâta: prin ea însăşi,

Asupra teoriei pietelor de d c. . 'l ' estacere §I asupr §el1 or pe care l c. a gree tace m această . . ~ politică poporani C. . pnvmţa economia s a, vom vorbi altă dată A . observa . · CI vom numru următoarele.· t'ată~ sora no t ~ d' Occident B 1 . as ra m ' e gta, ea n-are colonii m . ' at n-are armată, n-are flotă de răzb . . . . OI §I lllct flotă comer . 1~ . exportul îl face p d cta a; mat tot e vase e tran sport strame ~· şi Bel · ' gta e ţara cea mai industrială din lume. A

soluţia problemei agrare nească

nu rezolvă nici chestia ţără­

în totalitatea ei, pentru

din chestia socială a

ţării

că

aceasta face parte ·

întregi.

Dar problema dezvoltării noastre industriale e · aşa de imens de importantă încât ţin să mai adaug . măcar

câteva cuvinte.

C.

84

înţelege,

să

Dobrogeanu~Gherea

comparăm

•

PROBLEME VITALE

85

cu

semigratuită, reducându-1 Ia sărăcie lucie, distruge

Belgia, suntem departe de a fi în situaţia ei; dar, ori-

principalul debuşeu de desfacere pentru o industrie

cum, când aduci ca exemplu de imposibilitate a dez-

naţională. În sfârşit, neoiobăgia, prin felul ei de a

Se

voltării

noi nu putem

ne

unei industrii nişte împrejurări sociale care

fi, creând o producere numai pentru consumarea

tocmai în cea mai industrială ţară din lume ne

neproductivă şi pentru risipă, împiedică prin aceas-

va concede oricine că argumentul pierde din valoa-

ta capitalizarea. Pe de altă parte, statul e ocupat cu

rea lui.

crearea unei clase birocrat-parazitare, fiind dedat

există

Alte argumente, foarte serioase de altfel, meni-

şi el risipei şi încurajând producerea numai pentru

te să arate imposibilitatea dezvoltării unei industrii

consumarea neproductivă. Întreaga noastră gospo-

mari în tară la noi e că n-avem nici debuşeul intern-

dărie naţională având acelaşi caracter, se opreşte capitalizarea, se împiedică formarea capitalului, care în societăţile moderne e însuşi nervul vital al unei dezvoltări industriale. Domnul Stere mai are încă un

'

tăranul

nostru fiind sărac- şi nici lucrătorii necesari,

ţăranul

nostru fiind un lucrător impropriu pentru

'

industria mare. Argumentele sunt adevărate, dar ceea ce n-a bă­

argument pentru a arăta imposibilitatea dezvoltării

gat de seamă domnul Stere, şi tocmai asta e hotărâ­

unei industrii mari în ţară la noi: statul nostru a în-

tor, este că toate acestea sunt rezultatele neoiobăgi­

cureţjat straşnic industria mare, a făcut jertfe enorme,

ei noastre. Neoiobăgia, după cum am văzut, lipeşte

publicul consumator a fost spoliat, iar rezultatul e

pe ţăran pământului şi astfel, ca în Occident în evul

industrie neînsemnată, care produce nimica toată

mediu, împiedică formarea unei clase de muncitori

şi care trăieşte din sacrificiile statului şi pe spinarea

industriali. Neoiobăgia îl toropeşte pe ţăran şi îl face

consumatorilor.

0

impropriu nu numai pentru o industrie înaintată,

Argumentul e în bună parte adevărat. Doar că

dar chiar pentru ocupaţia de servitor de oraş : până şi

aci domnul Stere n-a băgat de seamă că aşa-numita

pe servitori ţara noastră îi importă din Transîlvania,

încureţjare a statului nu e combinată în mod savant

tara micii proprietăti tărăneşti, nu a neoiobăgiei. Pe

şi eficace în vederea ridicării forţelor şi resurselor

urmă, neoiobăgia, prefăcând

productive ale ţării, ci mai ales în vederea sporirii

'

'

'

munca ţăranului în

C. Dobrogeanu-Gherea

86

PROBLEME VITALE

87

veniturilor statului birocrat §i în vederea profitului

orice garanţie §i putinţa unei dezvoltări normale; ar

oligarhiei politicianiste §i a procopselilor personale.

fi fost destulă numai această încurcyare ca o indus-

Domnia-sa n-a

băgat

de

seamă că

politice§te vorbind, trebuie următoarele condiţii

neoiobăgia noastră

să

industria mare,

trie mare, cu adevărat serioasă şi nu parazitară, să

se dezvolte la noi în

nu se poată dezvolta, oricâte condiţii favorabile pen-

extraordinare. De o parte sunt

§i clasa agrarienilor no§tri, care,

la noi ca §i aiurea, oriunde în sunt potrivnicii naturali ai

societăţile

dezvoltării

moderne,

industriale a

tării.

De altă parte sunt partizanii acestei

tă

birocraţia noastră,

dezvoltări,

~rietenii ei, între care mai ales oligarhia politicianis§i

uită

un fel de fief al lor, se parcă

consideră

viaţa, să-i

proteguiască,

industria ca

cu jind la profiturile ei,

îndrepte pa§ii

voltarea ei, ar fi fost

ala dezvoltare industrială ca unica posibilă. Şi astfel,

dacă domnul Sterc ar fi băgat de seamă toate de care vorbim mai sus, ar fi ajuns şi domnia-sa la următoa­ rea concluzie importantă, foarte importantă, extrem de importantă pentru întreg viitorul ţării noastre. Suntem o ţară economiceşte înapoiată şi, ca să

Domnul Stere n-a băgat de seamă următorul fapt industria mare la noi ar avea

condiţiile

mari; greşeşte însă foarte mult când consideră actu-

s-o

nenaturali, trebuie să se dezvolte o industrie mare!

toate, absolut toate

în criticile pe care le aduce actualei noastre industrii

§OVăitori...

astfel, între ace§ti potrivnici naturali §i prieteni

dacă

Aşadar, domnul Stere are foarte multă dreptate

re-

într-un cuvânt.

foarte important:

'

poate să se dezvolte numai o industrie parazitară.

caută să-i

ar fi luate din buzunarul lor, §i

glementeze Şi

care

tru dezvoltarea ei ar avea altfel. În conditiile acestea

favorabile pentru dez-

destulă această

eţjungem ţările capitaliste civilizate ce ne-au devansat aşa de mult în dezvoltarea economică şi culturală, trebuie să ieşim în aceeaşi cale şi să mergem pe acelaşi drum larg de dezvoltare economică şi culturală pe care .au mers ele. Iar în drumul acesta larg nu

proteguire poli-

ni se opun piedici fatale şi invincibile, izvorâte din

ticianisto-birocratică, această legiferare industrială în

însăşi înapoierea noastră; izvorâte din faptul că am

fiecare an

schimbăcioasă, după

vederile §i fanteziile

venit prea târziu la ospăţul capitalismului mondial

mini§trilor respectivi, această legiferarc semimedie-

şi nu mai putem participa la el - toate locurile fiind ocupate -, după cum gândesc poporaniştii ruşi

vală care ia industriei orice siguranţă a zilei de

mâine,

C. Dobrogeanu-Gherea

88

pentru Rusia şi după cum gândeşte domnul Stere pentru noi. Nu. Ceea ce se opune în

adevăr

mer-

sului nostru neîmpiedicat pe drumul acesta larg de dezvoltare

economică şi culturală

gospodărie naţională detestabilă,

aci sunt unele din pietrele unghiulare ale edificiului economic poporanist doctrinar.

Ţăranul munceşte cel mult o jumătate de an, iar cealaltă jumătate e osândit Ia un şomai:J fortat. de a CI,. , ,

e în mâinile noastre ca, mo-

dificând şi reformând acest întreg fel al nostru de gospodărire naţională, să mergem cu paşi siguri pe aceeaşi cale pe care au păşit şi păşesc popoarele civi-

lizate înaintate. Dacă domnul Stere ar fi ajuns la această concluzie dreaptă şi

industria casnică ţărănească ce trebuie să rezulte de

cu neoiobăgia ei,

numai pentru consumarea neproductivă ş.a.m.d. Şi şi

89

noastră

e întreaga

cu gospodăria ei de stat birocrat, cu producerea ei deci depinde de noi

PROBLEME VITALE

mântuitoare, atunci, bineînţeles, nu ne-ar

mai fi propovăduit o evoluţie himerică, proprie nouă, pe care nu va merge de acum înainte niciun popor, nicio societate pe lumea asta. Nu ne-ar propovădui să

ne prefacem de acum înainte într-o ţară ţărănistă,

cu

mică

după poporariişti, sărăcia lui şi a tării. Ce e de făcut dar? În marea industrie nu poate fi ocupat tă­ ranul,

în~rucât ea cere lucrători permanenţi pent~u

tot anul. In situaţia aceasta grea, poporanistul, ca remediu, îi hărăzeşte ţăranului o micăindustrie casnică, industrie care să-i ocupe toată vremea §OmaJU . 1UI.

fi>~ţat. De aci urmează o societate rustică, bazată pe mica producţie tărănească . In. • ' agricolav , Şl. P e mica dustrie casnică ţărănească, iar din această organizare economică urmează tot restul · Astf'el , o tn . d ustne . mare n-are ce căuta într-o asemenea societate tărănistă

' mtrucat mdustria mare e antagonică celei mici A

A

•

'

asta în seco-

casnice şi caută s-o subordoneze şi s-o distrugă. De

lul al XX-lea, în secolul uzinelor uriaşe. Iar bruma

aceea şi domnul Stere o reduce la proportiile cele

industrie casnică,

ţărănească, şi

de industrie mare, cât o admite domnul Stere, n-ar

mai modeste, Ia strictul necesar, şi o dă spre ;egulare

fi monopol în mâna statului nostru birocrat.

statului ţărănist, monopolizând-o în mâinile lui.

O astfel de creaţie economică ar fi perpetuarea

Din această concepţie economică a poporanismu-

mizeriei economice şi a mizeriei culturale, naţiona­

lui urmează în mod logic concepţia lui culturală, mo-

le. Şomajul forţat al ţăranului în vremea de iarnă şi

rală, socială, concepţia lui sociologică.

C. Dobrogeanu-Gherea

90

Ce s-ar întâmpla cu

această

ţării, ci în propriul său folos. Ce mai chef ar fi pe

caz dacă s-ar pu-

statul acela al unui Milan Ob renovtct . . romanesc oarecare!

tea realiza -, e clar pentru oricine are competenţă în materie. O industrie

prosperă casnică ţărănească

în

epoca uzinelor uriaşe e un nonsens. Această industrie ar fi nimicită sau de concurenta marii industrii '

indigene, sau de a celei străine, după cum s-a şi întâmplat cu industria casnică ţărănească de altădată. Şi

pe atunci doar industria mare nu era încă o putere

atât de formidabilă. Productivitatea şi rentabilitatea acestei mici industrii casnice pentru ţăran ar fi minime, doar atâta că poporanismul ar avea satisfacţia că tăranul

'

se

află

în treabă.

Pe de altă parte, cu industria mart: s-ar întâmpla

următoarele:

.sau statul ţărănist, în mâinile căruia

s-ar afla industria, ar fi un

91

această

societate, cu

creaţie economico-poporanistă- în

PROBLEME VITALE

adevărat şi

sincer repre-

zentant al intereselor ţărănimii mici-industriaşe şi atunci ar căuta să gâtuie marea industrie, care fatal

A

Greşeala poporaniştilor şi a domnului Stere ~ . . . e ca lli~I act n-au băgat de seamă că problema şom.Yulut ţărănimii şi toate relele ce decurg dt'n e1 sunt un rezultat tot al neoiobăgiei noastre, al regimului nos-

tr~ economic agrar. Ţăranul cu adevărat mic propnetar - nu neoiobag - , m uncm . d numat. pamântul ~

său, a~~~d pământ îndestulător pentru munca sa şi a famdtet sale av" d ~ . . gospodane ţărănească bine . . ' an ŞI Sistematic organizată în vederea tuturor culturilor

°

pe care le face pe pământul său şi Ain ve d erea produ~elor auxiliare ale agriculturii, acest ţăran e ocupat Intens 7-8 luni pe an ŞI· are ocupaţii.. şi restul de vre~ me.. Şi, chiar dacă ar avea 3-4luni de odt'h na, această odthnă ar fi binevenită ' binemeritată~ ŞI.· c h'·tar necesa-

industria casnică; sau, ceea ce e

ră faţă cu cele 18 ceasuri pe zi pe care le munceşte tă-

mai probabil, statul ţărănist, semiabsolutist- ca în ţă­

ran~~ vara, în timpul muncilor agricole, cu întrea~a

rile ţărăniste-, având în mâna sa o putere aşa de for-

famdte

ar tinde

să distrugă

midabilă

cum e marea industrie, ar întrebuinţa-o în

propriile sale interese, devenind un stat hipertrofiat, absolutist-parazitar, şi ruinând astfel industria casnică tărănească

'

nu în folosul dezvoltării industriale a

'

până ş1·

c

.. · A . . A u copm nevarstmct. In Occident nu

seprang ca~ ţaranul ~ proprietar e prea putt'n . . , ocupat, CI, dtmpotrivă, că munceşte prea mult prea . t . IS OVItor ' cu toată familia, ceea ce e în detrimentul dezvoltării sale culturale, fizice şi morale.

C. Dobrogeanu-Gherea

92

Aşadar, împreună

PROBLEME VITALE

93

cu neoi,obăgia dispare şi pro-

schimb ar lipsi şi cultura mintală şi sufletească, spe-

blema şomajului ţărănesc, iar împreună cu ea dispar

ranţele mari, lumina ce răsare din această luptă şi

unele din pietrele unghiulare ale edificiului econo-

din acest zbucium ; iar în locul lor ar domni moravuri

mic poporanist şi împreună cu ele ... şi restul.

crude, raporturi omeneşti semibarbare, orizonturi

O, ştiu! În intenţia sinceră şi în dorinţa curată a

strâmte. O societate bazată pe cultura mică agrară

poporanistului de doctrină, în imaginaţia lui roman-

şi pc industria casnică ţărănească ar fi ţara mizeriei

tică, această

economice şi deci şi culturale, morale, naţionale.

societate trebuie să fie cu totul altceva.

E o societate modestă, sărăcăcioasă, dar liniştită, armonică, bazată

prihănită;

pe munca

o societate

harnică, sănătoasă,

ne-

patriarhală, pastoralo-rustică,

să fie idealul nostru. Şi nu numai societatea cea reală, dar nici cea romantic-ideală.

frământa­

O, nu! Nu în staulul unde se rumegă atât de li-

rea, lupta şi zbuciumul uriaş al societăţilor moder-

niştit, unde se vegetează atât de domolit şi potolit, şi nu în curtea din dos unde găinile, raţele, gâştele

din care lipsesc

toată neliniştea,

O, nu! Nu o societate poporanisto-ţărănistă poate

invidia,

ne. O societate sănătoasă la trup şi suflet, o societate rustică-idilică ...

Rostand a găsit material şi inspiraţie pentru poema

se aude buciumul sunând de departe, vin fugind şi

sa păsărească. Şi nici într-o societate rustico-idilică poate fi idealul nostru şi al ţării.

vin

flăcăi şi

scormonesc pământul, cocoşii vestesc zorile şi unde

muncă,

pline de

apă,

Vine Rodica de la făntână cu cofiţele fete cântând de la

mugind vacile de la păscut, scârţâie cumpăna de la făntână, latră

coşii ...

o

câinii, oile bchăiesc, sar mieii, cântă co-

adevărată

societate chantcclcr. Dar asta în

intenţia şi imaginaţia

Însă

poporanistului de doctrină.

Acolo unde fierb viaţa şi lupta, acolo unde strigă­ tul strident al sirenei cheamă mulţimea muncitoare la muncă, acolo unde masele muncitoare în mine

realitatea, cruda realitate, ar semăna foarte

răscolesc măruntaiele pământului, unde ciocane uri-

puţin cu acest tablou rustic. În realitate, o societate

aşe spulberă blocuri de oţel, unde pădurea de coşuri

ţărănistă ar fi

înălţate spre cer anunţă izbânda şi victoria muncii

o societate înapoiată şi economiceşte, şi

politiceşte, şi culturaliceşte.

zbuciumul

Ar lipsi din ea, ce-i drept,

şi frământarea societăţilor

moderne, în

- omeneşti asupra naturii, unde vapoare uriaşe spin-

tecă oceanele, acolo unde în oraşele gigantice se zbat

C. Dobrogeanu-Gherea·

94

§i se izbesc pasiunile, se lovesc §i se ciocnesc ideile, se plămădesc

cultura

formidabilă

de mâine, acolo unde fierbe §i §ă

dintre

o lume

muncă

nouă ...

nostru §i al

de azi §i cea spumegă

imensă

lupta uria-

§i capital, din care trebuie

să nască

acolo §i numai acolo poate fi idealul

ţării.

Toată frământarea

§i lupta §i zbuciumul uria§

§i neîncetat de acolo nu sunt durerile care vestesc apropierea

morţii,

ci sunt

rerile na§terii. .. Acolo na§te viitorul !

frământările

uria§e §i du-

J(avier de maistre că[iitorie în juru[ camerei Ceprosu{ tiin cetatea aosta pau{zarifopo{ tiin registru{ ideifor gingaşe aâamsmitli a·vuţia naţiuni[or

immanue{ kgnt constantin âo6rogeanu-glil!rea pro6[eme vita{e cfiarCes sanders peirce C{)1l'V1',1UU'Y1 şi idei sitJmunâfreuâ jonatlian swift popestea

www.all.ro